Decizie nr. 268 din 7 mai 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea, în şedinţa publică din 27 februarie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Ozone Laboratories Pharma" - S.A. cu sediul în Bucureşti şi Societatea Comercială "Labormed Pharma" - S.A. cu sediul în Bucureşti în dosarele nr. 2.588/2/2013 şi nr. 2.589/2/2013 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 692D/2013 şi nr. 862/2013.

2.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 februarie 2014, în prezenţa reprezentanţilor autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate şi a părţilor, precum şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 862D/2013 la Dosarul nr. 692D/2013 care a fost primul înregistrat şi a luat act de faptul că între Societatea Comercială "Ozone Laboratories Pharma" - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială "Labormed Pharma" - S.A. din Bucureşti a avut loc o fuziune prin absorbţie, iar ca efect al fuziunii toate drepturile şi obligaţiile fiind preluate şi exercitate de societatea absorbantă, respectiv Societatea Comercială "Labormed Pharma" - S.A. din Bucureşti.

3.În temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum şi, după caz, ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 20 martie 2014, 25 martie 2014, 26 martie 2014, 15 aprilie 2014, 6 mai 2014 şi, ulterior, pentru data de 7 mai 2014, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

4.Prin încheierile din 24 septembrie 2013 şi 27 septembrie 2013, pronunţate în dosarele nr. 2.588/2/2013 şi nr. 2.589/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Ozone Laboratories Pharma" - S.A. şi Societatea Comercială "Labormed Pharma" - S.A., ambele cu sediul în Bucureşti, având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a unor notificări comunicate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, susţinând că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât contravin art. 16 alin. (1), art. 34, art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 paragraful 2 din Primul Protocolul adiţional la Convenţie.

6.În acest sens arată că sunt încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se instituie o discriminare, pe de o parte, în raport cu ponderile în care producătorii de medicamente determină depăşirea bugetului, care devine evidentă atunci când se are în vedere o abordare dinamică a pieţei, legea nepermiţând luarea în considerare a contribuţiei reale la crearea deficitului ca urmare a evoluţiei pe piaţă a operatorilor economici de la un trimestru la altul. Pe de altă parte, încălcarea art. 16 din Constituţie este dedusă şi în raport cu ceilalţi actori de pe lanţul de distribuţie, întrucât sunt obligaţi să plătească taxa clawback doar deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor compensate, respectiv doar producătorii şi importatorii, nu şi farmaciile sau lanţurile de distribuţie, deşi aceştia obţin, la rândul lor, profit din vânzarea medicamentelor respective.

7.Dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 impun în mod nediferenţiat tuturor contribuabililor vizaţi de acest act normativ (deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă, respectiv reprezentanţii legali ai acestora) obligaţia de a plăti o taxă calculată asupra unei valori (consumul total de medicamente) care include între altele şi consumul de medicamente din cadrul unor programe naţionale la care respectivii contribuabili nu participă în nicio modalitate, ceea ce contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie. Din prevederile criticate rezultă că taxa de clawback se datorează pentru consumul total de medicamente, generat atât de consumul de medicamente cuprinse în programele naţionale de sănătate, cât şi de consumul de medicamente care nu formează obiectul unor astfel de programe.

8.Se susţine că, deşi Curtea Constituţională a constatat prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 că includerea taxei pe valoarea adăugată în baza de calcul al contribuţiei clawback este neconstituţională, şi legiuitorul a modificat prevederile legale referitoare la formula de calcul al acestei contribuţii, principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale este în continuare nesocotit.

9.Se apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 este contrară art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, deoarece, în cazul de faţă, situaţia extraordinară şi urgenţa sunt doar proclamate în preambulul ordonanţei de urgenţă, fără a fi motivate şi fără a fi precizat vreun element cuantificabil, obiectiv, prin care să se demonstreze felul în care ar fi perturbată funcţionarea sistemului de sănătate prin neemiterea acestei ordonanţe, neprecizându-se nici de ce o asemenea reglementare este urgentă şi nu poate fi amânată. Totodată, se arată că, prin obiectul de reglementare, ordonanţa de urgenţă criticată afectează "regimul juridic al îndatoririlor constituţionale", respectiv al aşezării juste a sarcinilor fiscale.

10.Se susţine că sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 34 şi art. 44 alin. (1) şi (2), sens în care arată că obligaţia de plată a contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, respectiv "aşa numita taxă de clawback", este o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor în sensul art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, stabilind o măsură nelegală şi disproporţionată, normă care nu urmăreşte un scop legitim. Or, prin reglementarea care impune o sarcină disproporţionată, statul provoacă sau impune retragerea medicamentelor din listele de compensare sau retragerea unor producători de pe piaţă, încălcându-se şi dreptul la ocrotirea sănătăţii.

11.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în Dosarul nr. 692D/2013, arată că mecanismul de calcul al contribuţiei clawback nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât, astfel cum rezultă din formula de calcul instituită prin art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, contribuţia trimestrială, adică valoarea nominală a taxei datorate de fiecare plătitor, se raportează conform algoritmului de calcul şi la indicatorii constând în valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, precum şi la valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul sănătăţii, care constituie elemente variabile ale ecuaţiei, adaptate situaţiei de fapt a fiecărui subiect impozabil.

12.Din analiza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 rezultă că obligaţia de plată a taxei clawback revine deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţilor lor legali, astfel cum această din urmă categorie este definită la art. 2 din actul normativ criticat, contravaloarea acestor medicamente fiind suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Ca atare, numai comercianţii care pun pe piaţă respectivele medicamente a căror contravaloare este suportată din sursa mai sus arătată sunt obligaţi la plata acestei contribuţii. Într-adevăr, nu toţi producătorii de medicamente participă la programele naţionale de sănătate, însă, nu calitatea de producător de medicamente atrage după sine plata taxei, ci calitatea de deţinător al autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, şi nu numai pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, ci pentru toate medicamentele a căror contravaloare este suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Aşadar, susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la faptul că taxa clawback se impune în mod nediferenţiat tuturor contribuabililor, deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, fiind plătită doar de producători şi importatori, iar nu de către farmacii sau distribuitori care obţin profit din vânzarea medicamentelor, nu poate fi reţinută în sensul neconstituţionalităţii dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă.

13.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 56 din Constituţie, se arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 Curtea Constituţională a constatat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3^1 alin. (5) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011, este neconstituţională. Totodată, se susţine că prin noua reglementare viciul de neconstituţionalitate nu a fost înlăturat, iar din acest punct de vedere excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

14.Referitor la încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, se arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât intervenţia legislativă sub forma adoptării unei ordonanţe de urgenţă este justificată, fiind determinată de necesitatea satisfacerii unui interes public constând în asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamente, neadoptarea unor măsuri în procedură de urgenţă fiind de natură să conducă la imposibilitatea desfăşurării corespunzătoare a activităţilor din domeniul sanitar.

15.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în Dosarul nr. 862D/2013, referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, având în vedere că, aşa cum rezultă din mecanismul de calcul al contribuţiei instituite de dispoziţiile criticate, procentul de contribuţie datorat este identic pentru toţi contribuabilii, deşi aceştia se regăsesc în situaţii diferite.

16.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, apreciază că se susţine argumentul reclamantei, în sensul că taxa de clawback se constituie într-o taxă aplicabilă, printre altele, asupra unei alte taxe, şi anume taxa pe valoarea adăugată. Din interpretarea sistematică a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 rezultă că taxa de clawback urmează a se aplica asupra valorii consumului de medicamente dintr-o anumită perioadă de referinţă, valoare în a cărei structură intră şi taxa pe valoare adăugată, percepută în succesiuni de operaţiuni comerciale finalizate prin punerea la dispoziţia consumatorilor a medicamentelor, ceea ce contravine principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie.

17.În ceea ce priveşte critica vizând pretinsa încălcare a prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, intervenţia legislativă sub forma adoptării unei ordonanţe de urgenţă este justificată, fiind determinată de necesitatea satisfacerii unui interes public, constând în asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamente, neadoptarea unor măsuri în procedură de urgenţă fiind de natură să conducă la imposibilitatea desfăşurării corespunzătoare a activităţilor din domeniul sanitar. Pe de altă parte, în raport cu obiectul reglementării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, apreciază că actul normativ criticat nu afectează regimul juridic al îndatoririlor constituţionale.

18.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

19.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

21.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierilor de sesizare, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, cu completările ulterioare.

22.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care dispun că "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate, ale art. 56 alin. (2) potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale" şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind regimul ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, sunt menţionate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, precum şi ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, referitor la protecţia proprietăţii.

23.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

(1)Aspecte prealabile

24.Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate atât în ansamblul lor, cât şi în mod special anumite articole din aceasta, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare. În acest sens, spre exemplu, sunt: Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012, Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013, Decizia nr. 52 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, Decizia nr. 245 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 15 iulie 2013, Decizia nr. 249 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013, Decizia nr. 263 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013, Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, şi Decizia nr. 43 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 11 aprilie 2014.

25.Din examinarea dosarului cauzei reiese că notificările contestate sunt aferente trimestrului IV al anului 2012, iar potrivit art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 "Începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu completările ulterioare, unde CTt şi Bat nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei".

26.Analizând evoluţia prevederilor legale ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, Curtea constată că iniţial nu era prevăzut că procentul "p" se aplică şi asupra taxei pe valoarea adăugată. Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011, s-a prevăzut că "începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuţia trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel: [...]", iar "prin valoarea vânzărilor (...) se înţelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, care include şi taxa pe valoarea adăugată", pentru ca apoi, potrivit ultimei completări efectuate prin Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012, să fie clarificată această problemă, în sensul că în valoarea vânzărilor asupra căreia se aplică procentul "p" nu se include şi taxa pe valoarea adăugată, respectiv că "începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 (...), unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată (...)".

(2)Critici de constituţionalitate extrinseci

27.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea, reţine că, astfel cum reiese din expunerea de motive, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost adoptată: ca urmare a consumului ridicat de medicamente care a condus la depăşirea plafonului alocat şi pentru asigurarea unui acces neîntrerupt al populaţiei la medicamentele cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate; ţinând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei, şi de faptul că neadoptarea unor măsuri imediate ar conduce la imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităţilor din domeniul sanitar şi la imposibilitatea îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a acestora. Or, amânarea adoptării acestor măsuri imediate ar avea consecinţe negative în ceea ce priveşte calitatea serviciilor medicale, prin lipsa resurselor financiare necesare asigurării asistenţei medicale pentru un număr important de pacienţi. În acest sens este Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012.

28.În consecinţă, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 nu aduce atingere dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie.

29.Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, raportată la art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea constată că referitor la sfera noţiunii de "îndatoriri prevăzute de Constituţie", aceasta se circumscrie la orice îndatorire specificată de prevederile constituţionale, iar nu doar la acele îndatoriri prevăzute la titlul II capitolul III - îndatoririle fundamentale din Constituţie. Astfel, de exemplu, intră în sfera îndatoririlor prevăzute de Legea fundamentală obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor - art. 1 alin. (5), obligaţia statului român de a îndeplini întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte - art. 11 alin. (1), obligaţia autorităţilor publice să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale - art. 59 alin. (2) etc. De asemenea, sfera persoanelor cărora le incumbă îndeplinirea unor îndatoriri fundamentale nu este limitată la categoria cetăţenilor, ci ea cuprinde şi alţi subiecţi, ca, de exemplu, statul sau autorităţile publice. În acest sens este Decizia nr. 43 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 11 aprilie 2014.

30.În ceea ce priveşte noţiunea "a afecta" prevăzută de prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (6), Curtea reţine că aceasta este susceptibilă de interpretări diferite, însă, din punct de vedere juridic semnifică: "a suprima" "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", "a leza", "a antrena consecinţe negative". În acest sens este Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008.

31.Curtea apreciază că sintagma "a afecta" raportată la noţiunea de "îndatoriri prevăzute de Constituţie" trebuie examinată în lumina jurisprudenţei sale, dar cu anumite nuanţări, determinate de modul de îndeplinire al acestor îndatoriri şi de subiecţii cărora le incumbă sarcina îndeplinirii lor.

32.Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea apreciază că legiuitorul delegat nu a afectat prin actul normativ criticat vreuna din îndatoririle prevăzute de Constituţie, din contră a reglementat plata unei contribuţii, care este venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Dimpotrivă, ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost adoptată şi în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, cu impact direct asupra asigurării asistenţei medicale a populaţiei, prin suplimentarea surselor de finanţare a sistemului public de sănătate.

33.În consecinţă, Curtea constată că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 nu a avut loc o încălcare a textului constituţional al art. 115 alin. (6) în ceea ce priveşte afectarea unei îndatoriri fundamentale, subiectele de drept vizate putându-şi modula conduita în funcţie de ipoteza normei juridice criticate. În acest sens este şi Decizia nr. 43 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 11 aprilie 2014.

(3)Critici de constituţionalitate intrinseci

34.Curtea observă că, potrivit art. 34 din Constituţie, dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice, sens în care organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc prin lege.

35.Politicile şi programele naţionale de sănătate se realizează prin Ministerul Sănătăţii Publice, precum şi prin alte entităţi cum ar fi, spre exemplu, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale sau Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. În acest context, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 s-a instituit obligaţia legală pentru deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali de a plăti o contribuţie trimestrială, în condiţiile stabilite în această ordonanţă de urgenţă, iar în ceea ce-i priveşte pe "ceilalţi actori de pe lanţul de distribuţie", aceştia au obligaţii contractuale.

36.Măsurile instituite prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conţinutul Legii fundamentale cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii şi, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 şi art. 44 din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, referitor la protecţia proprietăţii. Ca atare, legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat îşi are fundamentul în prevederile constituţionale.

37.În ceea ce priveşte includerea, în mod expres, a taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul al taxei clawback, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat, cu valoare de principiu, în sensul că, în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele şi taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu şi asupra celorlalte impozite, or, aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituţionale referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de clawback a fost constatată ca fiind neconstituţională prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013.

38.Subiecţii obligaţi la plata taxei de clawback sunt circumscrişi în sfera deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor, care pot fi atât producătorii de medicamente (români sau străini), cât şi comercianţii de medicamente (români sau străini), dar numai pentru medicamentele comercializate care se plătesc din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, neavând relevanţă dacă medicamentele comercializate sunt incluse în programele naţionale de sănătate ori folosite în tratamentul ambulatoriu prin farmaciile cu circuit deschis, potrivit art. 1 din ordonanţa de urgenţă.

39.În ce priveşte individualizarea concretă a medicamentelor comercializate pentru care se datorează taxa, potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din ordonanţa de urgenţă, Curtea constată că acestea figurează în lista pe care deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă sunt obligaţi să o depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prevederilor ordonanţei de urgenţă.

40.Referitor la întinderea şi modul de calcul al taxei, Curtea reaminteşte că taxa clawback se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii "consumului de medicamente" suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor (deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor). În această situaţie, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu sunt dezavantajaţi, întrucât taxa clawback, respectiv contribuţia rezultată în urma aplicării procentului "p", depinde de valoarea propriilor vânzări şi în funcţie de valoarea vânzărilor totale trimestriale de referinţă. În acest sens este Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013.

41.În ceea ce priveşte pretinsa "discriminare pe verticală", dat fiind că la această taxă nu sunt ţinuţi şi operatorii economici care intervin în lanţul de distribuţie a medicamentelor, această critică nu poate fi reţinută, întrucât, pe de o parte, distribuitorii şi farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptăţiţi la încasarea unui tarif, aceştia nefiind parte în convenţia încheiată cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar, pe de altă parte, aceştia sunt supuşi sistemului fiscal general, fiind ţinuţi de impozitele şi taxele care se percep asupra rezultatelor activităţilor pe care le prestează. În acest sens este Decizia nr. 249 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013.

42.Referitor la elementul de noutate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv instituirea obligativităţii pentru deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă/reprezentantul acestuia în România pentru a lua toate măsurile necesare astfel încât distribuţia angro a medicamentelor decontate în cadrul sistemului naţional de asigurări de sănătate să se realizeze prin minimum 3 distribuitori, Curtea observă că aceste măsuri au fost legiferate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 11 februarie 2014, ca urmare a transpunerii Directivei 2011/62/UE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 8 iunie 2011 de modificare a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman în ceea ce priveşte prevenirea pătrunderii medicamentelor falsificate în lanţul legal de aprovizionare, publicată în publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 174 din 1 iulie 2011. În acest context s-au avut în vedere şi sancţiunile aplicabile pentru fabricarea, distribuirea, intermedierea, importul şi exportul de medicamente falsificate, precum şi vânzarea de medicamente falsificate la distanţă către populaţie prin intermediul serviciilor societăţii informaţionale.

43.Taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, în virtutea cărora "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Aşadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. Ca atare, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speţă ai taxei de clawback, respectiv operatorii economici care sunt vizaţi în mod expres de reglementările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. În acest sens este Decizia nr. 263 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013.

44.Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului statuează că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui "just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50. Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49).

45.Având în vedere cele prezentate mai sus, Curtea constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, cu completările ulterioare, în raport cu criticile formulate, nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 şi art. 56, precum şi celor ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

(4)Aspecte privind interpretarea şi aplicarea prevederilor legale criticate

46.În ceea ce priveşte celelalte argumente invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la practica administrativă şi judiciară, Curtea observă că acestea sunt probleme ce ţin de interpretarea şi aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, cu completările ulterioare, la speţele deduse judecăţii, aspect ce intră în competenţa instanţelor de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Ozone Laboratories Pharma" - S.A. şi Societatea Comercială "Labormed Pharma" - S.A., ambele cu sediul în Bucureşti, în dosarele nr. 2.588/2/2013 şi nr. 2.589/2/2013 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu