Decizie nr. 1.273 din 29 septembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 371^1 alin. 3, art. 403 alin. 1 şi 3, art. 454 şi art. 457 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Unimet Cug" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 10.796/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.135D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 3.654/a/2010 din 17 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10.796/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 3, art. 403 alin. 1 şi 3, art. 454 şi art. 457 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Unimet Cug" - S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulată cu privire la actele de executare silită întocmite într-un dosar execuţional.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21, art. 45, art. 126 alin. (6) şi ale art. 129, întrucât dau posibilitatea executorului judecătoresc să cuprindă în procesul-verbal, care devine titlu executoriu, sume care nu ţin de raportul juridic ce a stat la baza emiterii titlului executoriu principal ori să le stabilească după libera sa alegere. Textul de lege criticat instituie un privilegiu în favoarea creditorului prin reglementarea unui ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea dreptului acestuia. Or, începerea în mod simultan a formelor de executare silită conduce la încălcarea libertăţii economice consacrate de art. 45 din Constituţie.

Se arată că art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă înfrânge dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2), deoarece lasă la aprecierea instanţei suspendarea executării silite, deşi se achită cauţiunea în cuantumul fixat. Nefiind stabilite criterii determinate sau determinabile pentru suspendarea executării silite, se creează stări de inegalitate în faţa legii.

Se mai reţine că art. 454 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21, art. 53 şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin raportare la art. 11 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât lasă la îndemâna executorului judecătoresc dispunerea înfiinţării popririi, iar de înfiinţarea acesteia ia cunoştinţă numai creditorul, fiind astfel instituit un privilegiu în favoarea acestuia. Autorul excepţiei consideră că art. 454 din Codul de procedură civilă reprezintă o restrângere a exercitării drepturilor constituţionale menţionate, nejustificată de existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute la art. 53 din Constituţie.

În fine, autorul excepţiei consideră că art. 457 din Codul de procedură civilă contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece blocarea tuturor conturilor bancare ale angajatorului are ca efect neplata salariilor şi a obligaţiilor conexe către bugete, ceea ce înseamnă afectarea şi îngrădirea dreptului la muncă al salariaţilor.

Judecătoria Cluj-Napoca consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 371^1 alin. 3, art. 403 alin. 1 şi 3, art. 454 şi art. 457 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:

–Art. 371^1 alin. 3: "Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.";

–Art. 403 alin. 1 şi 3: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

[...]

Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.";

–Art. 454: "Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată.

În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. 1 terţ poprit, interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Adresa de înfiinţare a popririi va cuprinde numele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi codul de identificare fiscală.

În cazul în care se solicită înfiinţarea popririi pentru toate conturile unei persoane juridice, inclusiv pentru conturile subunităţilor fără personalitate juridică ale acesteia, se vor indica elementele de identificare pentru fiecare titular de cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate a societăţii debitoare.

În cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se adresează unei unităţi operaţionale a unei bănci, poprirea va fi înfiinţată asupra conturilor pe care debitoarea urmărită le are deschise la acea unitate.

În cazul în care poprirea a fost înfiinţată ca măsură asiguratorie şi nu a fost desfiinţată până la obţinerea titlului executoriu, se va comunică terţului poprit copie certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de art. 456.

Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile incorporale poprite va înceta dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune specială, întreaga valoare a creanţei la dispoziţia creditorului urmăritor. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care va înştiinţa de îndată pe terţul poprit.";

–Art. 457: "În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înfiinţează potrivit art. 453.

În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare.

La data sesizării băncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanţei. Din momentul indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel.

Dispoziţiile alin. 2 sunt aplicabile şi în cazurile în care poprirea se înfiinţează asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile ce se află în păstrare la unităţi specializate.

În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă, în vederea consemnării acestora potrivit dispoziţiilor art. 456."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (2) privind dreptul la muncă al salariaţilor, art. 44 alin. (2) privind ocrotirea proprietăţii private, art. 45 privind principiul libertăţii economice, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc şi art. 129 privind folosirea căilor de atac din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauza şi cu motivări asemănătoare, prilej cu care Curtea a reţinut că textele de lege criticate sunt în concordanţă cu Constituţia, în acest sens fiind Decizia nr. 774 din 20 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007, Decizia nr. 346 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, Decizia nr. 9 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 4 februarie 2005, şi Decizia nr. 1.498 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 909 din 24 decembrie 2009.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut că prin intermediul acestor dispoziţii legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar şi în cazurile în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.

Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, întrucât a statuat că, potrivit normei constituţionale, libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condiţiile legii. Aşadar, nu se poate susţine că executarea silită a debitorului conduce la încălcarea libertăţii economice a acestuia.

Referitor la dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că acestea reglementează posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silită până la soluţionarea contestaţiei la executare, dacă se depune o cauţiune al cărei cuantum este fixat de instanţă. Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi a limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici, iar art. 403 alin. 3 reprezintă o garanţie a părţilor interesate de a ataca încheierea dată asupra suspendării executării silite.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a stabilit că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Cu privire la susţinerile autorului excepţiei referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, Curtea a constatat că şi acestea sunt neîntemeiate, deoarece debitorul trebuie să execute voluntar şi cu bună-credinţă obligaţia certă, lichidă şi exigibilă constatată prin titlul executoriu, pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al titularului creanţei, or, în speţă, executarea silită a fost pornită pentru neplata unor datorii.

Analizând critica art. 454 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării creditului, dispoziţiile criticate având ca finalitate tocmai asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi, fără obligaţia somării prealabile a debitorului, însă, în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţă despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare. Astfel, în temeiul art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă, care prevăd că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul beneficiază de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.

Curtea a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art. 457 din Codul de procedură civilă rezultă că în cazul debitorului titular de conturi bancare, la cererea creditorului, poprirea se înfiinţează asupra sumelor existente şi viitoare, acestea fiind indisponibilizate numai în limita necesară realizării creanţei. Prin această măsură este anihilată reaua-credinţă a debitorului care refuză să execute voluntar o obligaţie certă, lichidă şi exigibilă ce constituie titlu executoriu.

Întrucât indisponibilizarea operează numai în limita creanţei, nu poate fi reţinută critica potrivit căreia această procedură paralizează întreaga activitate a operatorului economic, iar prin aceasta ar fi afectat dreptul la muncă al salariaţilor.

Având în vedere toate aceste argumente, Curtea a apreciat că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu sunt de natură să contravină art. 41 din Constituţie, iar prin aceasta să diminueze nejustificat şansele de încadrare în muncă sau protecţia socială a salariaţilor, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate în deciziile menţionate, Curtea reţine că art. 126 alin. (6) din Constituţie nu este incident în cauză, având în vedere faptul că în speţa de faţă este vorba despre un proces civil între două societăţi comerciale. Potrivit acestei dispoziţii constituţionale instanţele judecătoreşti exercită controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. De la aceste control fac excepţie în mod absolut numai două categorii de acte - cele de comandament cu caracter militar şi cele care privesc raporturile cu Parlamentul - care, prin natura lor, nu sunt supuse sub nicio formă controlului judecătoresc.

De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 371^1 alin. 3, art. 403 alin. 1 şi 3, art. 454 şi art. 457 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Unimet Cug" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 10.796/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin