referitoare la interpretarea art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
Dosar nr. 2.206/1/2024
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Adina Georgeta Ponea | - judecător la Secția I civilă |
| Mariana Hortolomei | - judecător la Secția I civilă |
| Mihai-Andrei Negoescu-Gândac | - judecător la Secția I civilă |
| Maricel Nechita | - judecător la Secția I civilă |
| Mihaela Glodeanu | - judecător la Secția I civilă |
| Mirela Polițeanu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Rodica Zaharia | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Carmen Sandu-Necula | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ștefan Ioan Lucaciuc | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Simona Maria Zarafiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Luiza Maria Păun | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Andreea Marchidan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Adriana Florina Secrețeanu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Doina Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Alina Pohrib | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă în Dosarul nr. 118/120/2023.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere asupra chestiunii de drept de către părți.
De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Prin Încheierea din 18 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 118/120/2023, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dacă dispozițiileart. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind revizuirea drepturilor de pensie sunt aplicabile și în situația cererii de actualizare a pensiei formulate de un pensionar, fost magistrat, în cazul în care ulterior stabilirii drepturilor de pensie ale acestuia s-a pronunțat o hotărâre judecătorească ce îi recunoaște dreptul la o VRS de 605,225 lei, cu o dată anterioară încetării activității ca urmare a pensionării, consecința aplicării art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 fiind acordarea diferenței dintre drepturile de pensie stabilite prin decizia anterioară și cele stabilite prin decizia de recalculare, de la data pensionării și nu de la data formulării cererii de actualizare.
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 11 octombrie 2024, cu nr. 2.206/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 24 februarie 2025.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010)
Articolul 107
(1)În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. (…)
(2)Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) și (1^1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor. (…)
(3)Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege și prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia.
(4)Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii.
(5)Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 10.01.2023 cu nr. 118/120/2023 (ca urmare a disjungerii din Dosarul nr. 3.236/120/2022), contestatoarea MM a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Dâmbovița (CJP Dâmbovița), contestație împotriva Deciziei din 2.09.2022, solicitând anularea acesteia și emiterea unei noi decizii prin care „pensia să fie actualizată/revizuită/recalculată“ începând cu data pensionării, 5.12.2018, conform Adeverinței din 3.06.2022, precum și obligarea intimatei la plata sumelor reprezentând diferența între sumele cuvenite și cele plătite, cu dobânda legală aferentă, actualizate cu indicele de inflație.
În fapt, reclamanta este beneficiara unei pensii de serviciu conform dispozițiilor art. 82 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), în calitate de fost judecător, în baza Deciziei din 24.10.2018, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu 2.10.2018.
În cadrul unui litigiu distinct pornit ulterior pensionării, finalizat prin Sentința civilă din 15.03.2021, definitivă prin Decizia civilă din 18.04.2022, indemnizația de încadrare a reclamantei a fost stabilită prin raportare la o VRS de 605,225 lei, începând cu 6.07.2017 (într-un cuantum superior celui avut în vedere la stabilirea pensiei), cu obligarea instanței la care reclamanta și-a desfășurat activitatea să îi plătească acesteia din urmă diferența rezultată dintre indemnizația plătită și noul cuantum al indemnizației anterior menționat. Prin aceeași hotărâre s-a dispus și obligarea instanței pârâte la emiterea adeverinței care să ateste noul cuantum, în vederea actualizării drepturilor de pensie ale reclamantei; această adeverință a fost emisă la 3.06.2022, cu respectarea celor menționate în hotărârea judecătorească definitivă.
La 16.06.2022, reclamanta a depus la CJP Dâmbovița cererea prin care a solicitat actualizarea pensiei de serviciu, conform adeverinței nou-emise, cerere soluționată prin emiterea Deciziei din 2.09.2022 privind recalcularea pensiei de serviciu (atacată în cauza ce a condus la prezenta sesizare), în cuprinsul căreia se menționează că drepturile au fost stabilite începând cu 2.10.2018, iar plata drepturilor de pensie se face începând cu 1.07.2022.
Prin contestația ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat anularea deciziei de recalculare anterior menționate și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în sensul modificării drepturilor de pensie, precum și plata drepturilor modificate, de la data pensionării; au fost invocate atât dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cât și cele ale art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
Prin Sentința civilă nr. 609 din 28 martie 2023, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a respins contestația, reținând mai multe argumente.
Referitor la solicitarea de actualizare a pensiei, instanța a reținut că reclamanta nu se află în situația de a solicita actualizarea pensiei speciale, întrucât, pe de o parte, de la data ultimei actualizări și până la data formulării cererii nu s-au majorat indemnizațiile brute lunare ale judecătorilor și ale procurorilor în activitate în condiții identice de funcție, vechime și grad peste venitul brut lunar luat în considerare ca bază de calcul la stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei, iar, pe de altă parte, prin cererea adresată intimatei nu s-a făcut referire la vreo corelare a cuantumului pensiei sale de serviciu cu indemnizația brută lunară a unui judecător în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței unde reclamanta și-a desfășurat activitatea la momentul emiterii deciziei de pensionare.
Cu privire la solicitarea de recalculare a pensiei de serviciu, prin valorificarea adeverinței, inclusiv pentru perioada anterioară depunerii acesteia la intimată, instanța de fond a reținut că, față de prevederile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, solicitarea reclamantei de valorificare a adeverinței și pentru perioada anterioară depunerii acesteia la intimată este contrară dispozițiilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, astfel că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Judecătorul fondului a apreciat că neîntemeiată este și solicitarea de revizuire a drepturilor de pensie, deoarece scopul revizuirii este corectarea erorilor, fie ele de fapt sau de drept, săvârșite de casele de pensii prin decizii rămase definitive, aspecte ce nu au fost invocate de reclamantă; în speță, eroarea la calcularea pensiei nu este una tehnică, materială, ci una juridică, la baza acesteia stând modul aparent deficitar de calcul al salariului magistraților aflați în activitate de către angajatorul acestora.
Pe de altă parte, cu privire la solicitarea reclamantei de emitere a unei decizii privind recalcularea/revizuirea pensiei de serviciu, tribunalul a constatat că, astfel cum se arată în motivarea contestației, reclamanta a depus la CJP Dâmbovița cerere pentru actualizarea pensiei de serviciu, nereieșind că reclamanta ar fi formulat mai întâi o cerere de revizuire ori recalculare a pensiei de serviciu pentru perioada 2.10.2018-1.07.2022.
Împotriva Sentinței civile nr. 609 din 28 martie 2023 a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă a declarat apel reclamanta MM, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a susținut că din documentul depus ca înscris nou în apel, respectiv cererea-tip adresată casei teritoriale de pensii, rezultă că, deși a folosit termenul de actualizare, în realitate, a cerut să se modifice pensia de serviciu, conform mențiunilor din adeverința emisă de angajator, adeverință care conține baza de calcul modificată la data ieșirii la pensie, respectiv la 5.12.2018, aceasta fiind cea rezultată din adeverința emisă de angajator la 3 iunie 2022. A mai arătat apelanta că, prin trimiterea la conținutul adeverinței, a solicitat intimatei tocmai să modifice pensia conform bazei de calcul avute în vedere la 5.12.2018, modificare care, în tehnicile juridice prevăzute de lege pentru modificarea pensiei de serviciu, se realizează prin revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.
Apreciind că nu se află nici în situația de actualizare, nici de recalculare și că nu a cerut revizuirea, deși din conținutul cererii adresate intimatei rezultă tocmai contrariul, practic, în opinia tribunalului, nu există niciun mijloc tehnico-juridic prin care reclamanta să poată beneficia de un drept de pensie corespunzător indemnizației de încadrare avute, stabilite prin hotărâre judecătorească și pentru care angajatorul a emis adeverințe cu aplicarea bazei de calcul majorate de la data ieșirii la pensie.
Pe de altă parte, nu este în atribuția casei de pensii să cenzureze conținutul adeverinței emise de angajator, în privința momentului de la care se aplică baza de calcul corespunzătoare indemnizației avute la data pensionării; de altfel, răspunderea cu privire la elementele cuprinse în adeverință aparține angajatorului (tribunalului), iar casa teritorială de pensii are obligația analizării cererii și a documentației depuse și, în funcție de rezultatul analizei, să admită sau să respingă cererea, după caz.
Intimata, legal citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Instanța de apel a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Astfel, obiectul învestirii instanței este reprezentat de solicitarea privind recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei, pensionată la 5.12.2018 din funcția de judecător, litigiul făcând așadar parte din categoria proceselor la care fac referire dispozițiile art. 1 alin. (2), cu trimitere la alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 - procese privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.
Prezenta cauză este în curs de judecată în calea de atac a apelului, în conformitate cu prevederile art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă, la Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă, ce judecă în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
Soluționarea apelului depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 263/2010, raportat la cererea de actualizare a pensiei formulată de reclamanta-apelantă în temeiul dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora „Pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor (…) se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, (…)“.
Cererea de actualizare a pensiei reclamantei are la bază Adeverința din 3.06.2022, conform căreia venitul brut al acesteia a fost recalculat conform hotărârii judecătorești definitive, prin care indemnizația de încadrare a reclamantei a fost stabilită prin raportare la o VRS de 605,225 lei, începând cu 6.07.2017, dată anterioară pensionării.
Curtea de apel a constatat că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din datele publice afișate pe portalul acestei instanțe, iar asupra aspectelor ce fac obiectul sesizării instanța supremă nu a statuat, astfel cum rezultă din jurisprudența sa.
S-a mai precizat că, spre deosebire de art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai stabilesc și condiția noutății, iar caracterul imperativ al normelor în discuție exclude orice eventuale aprecieri ale instanței de trimitere cu privire la dificultatea chestiunii de drept, astfel că nu se impune analiza îndeplinirii condițiilor referitoare la aceste aspecte.
Apelanta-reclamantă a susținut că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, dat fiind faptul că la nivelul Curții de Apel Ploiești s-a conturat o practică constantă, în sensul admiterii acestui tip de acțiuni.
Intimata-pârâtă nu și-a exprimat un punct de vedere, nefiind reprezentată în instanță la termenul la care a fost pusă în discuție prezenta sesizare.
Completul de judecată a apreciat că adeverința nu atestă venituri suplimentare care nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, așa încât apare ca nelegală încadrarea situației de fapt din speță în ipoteza dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind recalcularea drepturilor de pensie.
Reclamanta a invocat și a dovedit faptul că venitul brut avut în vedere la acordarea pensiei de serviciu prin decizia inițială privind acordarea pensiei de serviciu nu era cel corect, corect fiind cel precizat în adeverința în discuție. În aceste condiții, nu se identifică situația adăugării unor alte categorii de venituri sau altor stagii de cotizare nevalorificate la data stabilirii pensiei, ci aceea în care, ulterior stabilirii pensiei, se constată diferențe între sumele stabilite și cele legal cuvenite, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.
Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, însoțite de practică judiciară, și opiniile teoretice formulate de judecători, au rezultat următoarele aspecte:
Soluții în sensul că ipoteza din cauză reprezintă o revizuire a pensiei au fost înaintate de Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Cluj (Decizia civilă nr. 151 din 6 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă în Dosarul nr. 117/120/2023; Decizia civilă nr. 474 din 2 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.236/120/2022; Sentința nr. 1.075 din 23 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă; Decizia civilă nr. 422/A/2024 din 7 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 134/117/2023; Decizia civilă nr. 761/A/2024 din 29 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 3.372/117/2023; Decizia civilă nr. 599/A/2022 din 4 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.243/117/2021).
În susținerea acestei soluții s-a reținut, în cuprinsul motivărilor acestor hotărâri, faptul că, în ipoteza analizată în cauză, intimata a dispus recalcularea drepturilor de pensie și a stabilit pensia de serviciu a reclamantului cu luarea în considerare a noii baze de calcul prevăzute de adeverință, însă, în mod nejustificat, a stabilit ca plata drepturilor revizuite să se realizeze din luna următoare depunerii cererii, iar nu de la data stabilirii drepturilor de pensie, cum era corect. Instanțele au apreciat că adeverința demonstrează că a existat o eroare cu privire la baza de calcul al pensiei de serviciu, ceea ce înseamnă că, ulterior stabilirii drepturilor de pensie, s-au constatat diferențe între sumele stabilite și plătite și cele legal cuvenite, fiind aplicabile prevederile art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.
A fost înaintată o soluție, în sensul că ipoteza din cauză reprezintă o recalculare a pensiei, de către Curtea de Apel Iași (Decizia nr. 606 din 14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 4.332/99/2022), în cuprinsul căreia s-a reținut că situația reclamantei nu se încadrează la alin. (1) și (2) ale art. 107 din Legea nr. 263/2010, deoarece a solicitat modificarea cuantumului pensiei în baza unei adeverințe emise în anul 2022 și care atestă faptul că anterior pensionării a obținut venituri mai mari decât cele luate în considerare la stabilirea pensiei, adeverință care nu putea fi avută în vedere în anul 2013 la momentul stabilirii pensiei, pentru simplul motiv că nu exista la acel moment. Reclamanta se află în situația în care solicită luarea în considerare a unui document (adeverință) de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificat la stabilirea acesteia, iar acestei situații nu îi corespunde ipoteza revizuirii reglementate la alin. (1) alart. 107 din Legea nr. 263/2010, ci ipoteza recalculării pensiei, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, ca urmare a adăugării veniturilor conform adeverinței emise în 2022. Or, așa cum este prevăzut expres și clar la art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea de recalculare. Cu toate acestea, instanța a constatat că pârâta casa de pensii a considerat că situația reclamantei trebuie rezolvată prin revizuirea pensiei pentru trei ani anteriori lunii în care a fost comunicată casei de pensii noua adeverință, creându-i o situație mai avantajoasă decât cea în care s-ar fi aplicat integral regulile de la recalcularea pensiei. Această modalitate de soluționare de către casa județeană de pensii a solicitării de recalculare a cuantumului pensiei îi rămâne favorabilă reclamantei, întrucât nu i se poate agrava situația în calea sa de atac.
De la Curtea de Apel Cluj au fost înaintate hotărâri judecătorești în care s-a antamat direct sau colateral problema aplicării texului legal la situații similare celei din ipoteza întrebării, în unele hotărâri decizându-se în sensul că o atare situație poate să stea la baza recalculării pensiei, în altele utilizându-se termenul de revizuire.
Au mai fost depuse o serie de hotărâri judecătorești nerelevante din perspectiva prezentei sesizări, fie pentru că obiectul acțiunii cuprindea ca petit și cererea de obligare a fostului angajator la eliberarea adeverinței-tip, fie din perspectiva faptului că soluția de admitere a vizat plata drepturilor de pensie stabilite prin decizii de revizuire necontestate, definitive și care acordaseră din start revizuirea de la data deschiderii dreptului la pensie.
Pe de o parte, au fost exprimate puncte de vedere în sensul calificării ipotezei din sesizare ca fiind o cerere de revizuire.
În motivarea acestui punct de vedere s-a reținut că diferența dintre drepturile de pensie stabilite inițial și cele stabilite prin recalculare matematică trebuie acordată de la data pensionării, în conformitate cu principiul legalității și al echității, care impune ca drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești să fie integrate în calculul pensiei fără întârziere. Recalcularea pensiei nu poate fi limitată temporal la momentul depunerii cererii, ci trebuie să reflecte toate drepturile stabilite anterior pensionării; prin urmare, în situația descrisă, dispozițiile art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 se aplică, iar pensionarul are dreptul să beneficieze de recalcularea pensiei de la data pensionării, conform hotărârii judecătorești, nu de la data formulării cererii de actualizare (Tribunalul Brașov).
La nivelul Secției conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dolj au fost identificate dosare având ca obiect contestație formulată împotriva deciziei de pensionare, fiind invocate problemele de drept enunțate mai sus, și s-a arătat că orientarea practicii este în sensul acordării diferenței dintre drepturile de pensie stabilite prin decizia anterioară și cele stabilite prin decizia de recalculare, de la data pensionării.
În fine, s-a arătat, în cadrul altui punct de vedere, că urmarea aplicării art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 este acordarea diferenței dintre drepturile de pensie stabilite prin decizia anterioară și cele stabilite prin decizia de recalculare de la data pensionării, iar nu de la data formulării cererii de actualizare; atât timp cât baza de calcul al pensiei trebuia să se raporteze la o altă sumă, rezultată din aplicarea unei VRS diferite de cea avută în vedere la momentul emiterii deciziei de pensionare, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010 (Tribunalul Buzău).
Curtea de Apel Galați a arătat că, la nivelul Secției pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a acestei instanțe, practica este unitară, în sensul că este justificată folosirea termenului de „recalculare a pensiei“, în sensul uzual, al calculării din nou a pensiei, al refacerii calculelor, iar nu cu semnificația din legislația specială a asigurărilor sociale (adăugarea unor noi venituri sau stagii de cotizare).
În opinia completurilor specializate în asigurări sociale din cadrul Tribunalului Vaslui, hotărârea judecătorească prin care se recunoaște dreptul la o VRS de 605,225 lei cu o dată anterioară stabilirii drepturilor de pensie nu se circumscrie noțiunii de venituri suplimentare și nici nu reprezintă un document de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia, în accepțiunea art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, aceste noțiuni având în vedere atât ipoteza în care veniturile au fost realizate, dar nu au fost valorificate, deoarece lipsea dovada lor, cât și pe aceea în care documentele au existat, dar nu au fost depuse. Hotărârea judecătorească și adeverința subsecventă atestă faptul că venitul brut avut în vedere la acordarea pensiei de serviciu nu a fost cel legal cuvenit, generând diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, situație în care sunt incidente prevederile art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.
Pe de altă parte, au fost exprimate puncte de vedere și în sensul calificării cererii ca fiind o cerere de recalculare, cu consecințele aferente.
În motivarea acestui punct de vedere s-a reținut că este incidentă instituția recalculării reglementată de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în cazul în care, ulterior stabilirii dreptului de pensie, pensionarul depune o adeverință emisă de angajator care să menționeze includerea în baza de calcul al salariului din ultima lună de activitate a drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătorești. Având în vedere că, potrivit art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, recuperarea eventualului prejudiciu echivalent cu diferența de drepturi de pensie calculată pentru perioada cuprinsă între data deschiderii dreptului la pensie și data recalculării pensiei ar putea fi solicitată numai de la angajatorul care nu a achitat la timp drepturile salariale în cuantumul legal (Tribunalul București).
În speță, eroarea la calcularea pensiei nu este una tehnică, materială, ci una juridică, la baza acesteia stând modul aparent deficitar de calculare a salariului magistraților aflați în activitate de către angajatorul acestora (Tribunalul Ilfov).
În urma consultării judecătorilor Secției conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Teleorman, s-a opinat în sensul că ipoteza prezentată în cuprinsul încheierii de sesizare nu este specifică instituției actualizării pensiei de serviciu. Se invocă o modificare a bazei de calcul al pensiei, iar nu creșterea indemnizației judecătorilor în activitate.
Nu se poate reține că se află în cazul unei erori materiale, de calcul sau al oricărei greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite, intervenite în procesul administrativ de evaluare, prelucrare și redactare a datelor în vederea emiterii deciziei de pensionare sau a datelor înscrise în aceasta ori în sistemul electronic de punere în plată a deciziei, fiind clar că documentul înaintat de angajator la momentul deciziei inițiale a fost preluat ca atare, pensia fiind calculată corespunzător atunci (Tribunalul Iași).
În interpretarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, scopul revizuirii este corectarea erorilor, fie ele de fapt sau de drept, săvârșite de casele de pensii prin decizii rămase definitive, astfel că nu sunt cazuri de revizuire ipotezele în care pensionarul depune documente suplimentare cu care dovedește alte venituri/stagii de cotizare ori alte elemente relevante pentru recalcularea pensiei, ci atunci când toate documentele necesare luării deciziei de revizuire se găsesc deja la dosarul de pensionare (Tribunalul Constanța).
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept ce formează obiectul sesizării.
Dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010 au făcut obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, fiind pronunțate până în prezent mai multe decizii de către Curtea Constituțională, din care sunt prezentate mai jos cele considerate relevante pentru prezenta sesizare.
Astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 439 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 7 august 2015, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263 /2010.
În considerentele acestei decizii, la paragrafele 22 și 23 s-a reținut că:
22.Față de criticile formulate de autorul excepției, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate prevăd posibilitatea revizuirii pensiei, din oficiu, de către casele teritoriale sau sectoriale de pensii ori la cererea pensionarului, în situația în care se constată o diferență între cuantumul stabilit al pensiei și ceea ce s-ar cuveni potrivit dispozițiilor legale. De asemenea, se prevede posibilitatea de a acorda ori de a recupera sumele care reprezintă diferențe între cuantumul stabilit al pensiei și cel legal cuvenit. Astfel, revizuirea apare ca o modalitate de punere de acord a cuantumului pensiei cu dispozițiile legale în vigoare la momentul stabilirii pensiei. (...)
23.Pe de altă parte, Curtea constată că textul de lege criticat nu are în vedere doar ipoteza diminuării pensiei, ci și pe cea a măririi cuantumului acesteia, atunci când pensionarul solicită constatarea unei diferențe între suma legal cuvenită și cuantumul pensiei stabilit și aflat în plată, astfel că poate fi privit și ca un mijloc de protecție a dreptului la pensie.
Aceste considerente au fost reluate și în cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 715 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 23 februarie 2018.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 493 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 4 noiembrie 2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, arătându-se la paragraful 22 că aceste prevederi legale sunt favorabile acelor pensionari cărora, la data stabilirii pensiei, nu le-au fost valorificate veniturile și/sau stagiile de cotizare și oferă posibilitatea remedierii acestei situații.
De asemenea, prin Decizia Curții Constituționale nr. 720 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 14 ianuarie 2021, s-a arătat, la paragraful 19, că:
Articolul 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 se referă la situațiile când, ulterior emiterii deciziei de pensionare, pensionarul este în măsură să prezinte noi documente care nu au fost avute în vedere la stabilirea pensiei și care sunt în măsură să determine o recalculare a acesteia. În mod asemănător reglementărilor care stabilesc că acordarea pensiei se face de la momentul formulării cererii de pensionare, art. 107 alin. (5) prevede că sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, respectiv după ce pensionarul a formulat o solicitare în acest sens.
În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost pronunțate următoarele decizii ce prezintă relevanță în dezlegarea prezentei chestiuni de drept, în ordine cronologică:
Prin Decizia nr. 24 din 3 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 25 iulie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept: „aplicabilitatea dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, teza referitoare la recalcularea pensiei prin adăugarea veniturilor, în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților nepuse în plată.“
Prin Decizia nr. 24 din 27 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 9 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept:
Cum se interpretează și se aplică dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și dispozițiile art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005, referitoare la pensiile de serviciu, în sensul de a se stabili dacă drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind diferențele DNA-DIICOT, respectiv coeficienții prevăzuți de lit. A pct. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, se încadrează în sintagma de «indemnizație avută» și trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților?
X. Raportul asupra chestiunii de drept
Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este admisibilă, propunând ca, în interpretarea art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, să se stabilească următoarele:
Dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind revizuirea drepturilor de pensie sunt aplicabile cererii formulate de un pensionar (fost magistrat), în situația în care, ulterior stabilirii drepturilor sale de pensie, acesta obține o hotărâre judecătorească definitivă de recunoaștere a unor drepturi salariale începând cu o dată anterioară pensionării, precum și adeverința eliberată de angajator cu mențiunea în acest sens.
Consecința incidenței art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 o reprezintă acordarea diferenței dintre drepturile de pensie stabilite prin decizia anterioară și cele stabilite prin decizia de revizuire începând cu data pensionării și cu respectarea prevederilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte de Casație și Justiție va proceda la reformularea întrebării, pentru claritatea acesteia:
Dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind revizuirea drepturilor de pensie sunt aplicabile cererii formulate de un pensionar (fost magistrat), în situația în care, ulterior stabilirii drepturilor sale de pensie, acesta obține o hotărâre judecătorească definitivă de recunoaștere a unor drepturi salariale începând cu o dată anterioară pensionării, precum și adeverința eliberată de angajator cu mențiunea în acest sens?
Consecința incidenței art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 o reprezintă acordarea diferenței dintre drepturile de pensie stabilite prin decizia anterioară și cele stabilite prin decizia ulterioară începând cu data pensionării și cu respectarea prevederilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sau cu data formulării cererii către casa de pensii?
XI.
Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Dispozițiile acestei ordonanțe de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau la anularea actelor infralegislative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.
Prin urmare, în contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării:
(i)existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac;
(ii)cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze;
(iii)existența unei veritabile chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;
(iv)chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Referitor la primele două condiții legale se reține că acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, care judecă în calea de atac a apelului (ultimă instanță), conform art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă și art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, iar litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, curtea de apel fiind învestită cu judecarea unui litigiu privind drepturile de pensie.
De asemenea, este îndeplinită și condiția ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate, precum și aceea de a nu exista un recurs în interesul legii în curs de soluționare privitor la această chestiune.
Deși problema în discuție prezintă tangențe cu cele rezolvate prin Decizia nr. 24 din 27 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 9 mai 2023, în cadrul mecanismului de unificare, aceasta din urmă privește o chestiune de drept diferită de cea din sesizarea de față.
Astfel, se constată că prin Decizia nr. 24 din 27 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a arătat că nici Legea nr. 303/2004 (aplicabilă litigiului pendinte) și nici Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 (Normele metodologice) nu cuprind dispoziții referitoare la recalcularea ori revizuirea drepturilor de pensie ale magistraților, referindu-se expres exclusiv la procedura de actualizare, care are loc, conform art. 85 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 303/2004, „ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime“.
Având în vedere că normele speciale ce guvernează materia pensiilor de serviciu ale magistraților nu reglementează alte modalități de modificare a parametrilor de determinare a întinderii acestor drepturi, jurisprudența asigurărilor sociale a recunoscut în mod uniform necesitatea completării acestor norme speciale cu legea generală din materia stabilirii pensiilor din sistemul public, în măsura în care nu contravine legii speciale.
De aceea, în practica instanțelor au fost valorificate, când au fost îndeplinite cerințele legale, și dispozițiile din legea generală referitoare la recalcularea și revizuirea drepturilor de pensie, cuprinse în art. 107 din Legea nr. 263/2010, aplicabilă litigiului aflat pe rolul instanței de trimitere.
Conform paragrafului 60 din decizia amintită, „distincția esențială între aceste două proceduri, din perspectivă substanțială, constă în aceea că în cazul revizuirii se constată erori la stabilirea drepturilor de pensie (în sensul că elementele necesare corectei determinări se aflau la dispoziția casei de pensii, dar eronat nu au fost avute în vedere), astfel încât revizuirea se poate face din oficiu sau la solicitarea beneficiarului pensiei, în timp ce în cazul recalculării sunt adăugate venituri și/sau stagii de cotizare ori alte elemente care nu au fost avute în vedere pentru că ele nu erau reflectate în documentele depuse de solicitant“.
Necontestat, la data învestirii instanței cu cererea de chemare în judecată în dosarul în care s-a formulat sesizarea de față, reclamanta beneficia de o adeverință emisă de angajator în scopul determinării drepturilor sale de pensie de serviciu, conform hotărârii judecătorești evocate.
Aceasta este împrejurarea care deosebește esențial chestiunea de drept dedusă dezlegării în cauza soluționată prin Decizia nr. 24 din 27 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cadrul acelei sesizări nefiind emisă o astfel de adeverință de către angajator, acesta fiind și raționamentul esențial care a condus la respingerea ca inadmisibilă a acelei sesizări:
67.Rezultă din aceste considerații că, pentru a fi îndeplinite cerințele revizuirii pensiei, era necesar ca elementul ce nu a fost avut în vedere să fi fost reflectat în documentele aflate în dosarul de pensie, numai în acest caz putându-se discuta despre o eroare a emitentului deciziei la momentul determinării întinderii drepturilor solicitantului. Or, după cum rezultă din materialul aflat la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și s-a reținut mai sus, în cauza aflată pe rolul instanței de trimitere nu a existat la dispoziția casei de pensii un document atestând includerea drepturilor de natură salarială în baza de calcul al indemnizației de încadrare avută în ultima lună de activitate.
68.Față de aceste împrejurări se observă că, în speță, pârâta nu putea dispune revizuirea drepturilor de pensie ale reclamantei conform cererii sale, pentru că nu era incidentă ipoteza legală ce fundamentează instituția revizuirii.
În cauza ce a dus la prezenta sesizare, ca și în cauza ce a condus la pronunțarea Deciziei nr. 24 din 27 martie 2023 mai sus menționate, în mod necontestat, nu se află în discuție ipoteza legală a actualizării pensiei, reclamanta solicitând valorificarea unor drepturi de natură salarială recunoscute în favoarea sa prin hotărâri judecătorești pronunțate în contradictoriu cu angajatorul.
În ceea ce privește condiția de admisibilitate care vizează identificarea unei veritabile probleme de drept care ar putea forma obiectul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile se observă că legiuitorul instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.
În absența unei definiții legale a noțiunii de „chestiune de drept“ din cadrul cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă (aplicabile prin translatare și în ceea ce privește sesizarea întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024), pentru a fi o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al unei practici judiciare neunitare.
Or, din punctele de vedere și din practica judiciară mai sus prezentate se observă că se folosesc noțiunile de actualizare/revizuire/recalculare a pensiei, fără o distincție clară între acestea din punctul de vedere al ipotezelor aplicabile și al efectelor juridice produse, confuzie ce se regăsește atât în cererea administrativă depusă de reclamanta din cauza în care a fost formulată sesizarea, cât și în cererea de chemare în judecată și în actul de sesizare și care se perpetuează în modalitatea de interpretare/aplicare a legii de către instanțe.
Tocmai neclaritatea jurisprudențială și cea decurgând din punctele de vedere teoretice ale instanțelor determină conturarea concluziei existenței unei veritabile probleme de drept, ce necesită angrenarea mecanismului unificării de către instanța supremă.
De asemenea, condiția ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată este îndeplinită în cauză, deoarece modalitatea de interpretare a prevederilor art. 107 din Legea nr. 263/2010 raportat la revizuirea/recalcularea pensiei determină consecințe asupra modalității de soluționare a apelului.
În concluzie, se constată că sunt îndeplinite condițiile sesizării instanței supreme în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și al art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel că mecanismul de unificare a practicii judiciare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile poate fi activat.
Problema de drept dedusă judecății se referă la modalitatea de interpretare și de aplicare a prevederilor art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind revizuirea drepturilor de pensie în ipoteza unui pensionar, fost magistrat, care ulterior stabilirii drepturilor sale de pensie a obținut o hotărâre judecătorească definitivă de recunoaștere a dreptului la calcularea indemnizației de salariu cu includerea unei VRS de 605,225 lei, cu o dată anterioară pensionării.
Se impune precizarea că, deși întrebarea face referire la VRS în valoare de 605,225 lei, nu se relevă nicio chestiune de drept de dezlegat raportat la aceasta, toată disputa privind corecta calificare a cererii (revizuire sau recalculare); ceea ce trebuie însă subliniat este aspectul că, potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, „Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, magistrații-asistenți de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării“.
Or, indemnizația de încadrare brută lunară este stabilită raportat la un anumit cuantum al VRS, în timp ce prin adeverința emisă de angajator ulterior pensionării se menționează un cuantum superior al VRS față de cel avut în vedere la data deciziei de pensionare.
De asemenea, existența adeverinței eliberate de angajator este un fapt dat, așa cum s-a menționat deja în cadrul analizei admisibilității prezentei sesizări.
În fapt, prin cererea depusă la casa de pensii, însoțită de adeverința eliberată de angajator, reclamanta a solicitat „modificarea“ drepturilor de pensie prin luarea în considerare, începând cu data pensionării, a drepturilor menționate în adeverința obținută ulterior ieșirii la pensie, adeverință ce atestă un cuantum superior al indemnizației anterior pensionării.
Fără a rezolva fondul cauzei ce a condus la sesizarea de față și fără a antama chestiunile procedurale deduse judecății, se constată că neclaritatea jurisprudențială și cea decurgând din punctele de vedere teoretice ale instanțelor determină necesitatea delimitării clare între aceste noțiuni.
Delimitarea între revizuire și recalculare presupune stabilirea distincției dintre ipotezele de la art. 107 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010; instituția revizuirii presupune că se constată erori la stabilirea drepturilor de pensie, în sensul că elementele necesare unui calcul corect se aflau la dispoziția casei de pensii, dar în mod eronat nu au fost avute în vedere; instituția recalculării presupune adăugarea unor venituri și/sau stagii de cotizare ori a altor elemente care nu au fost avute în vedere pentru că nu se regăseau în documentele depuse la dosarul de pensie.
Așa cum s-a statuat în cuprinsul Deciziei nr. 6 din 5 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 8 martie 2024, rațiunea acestor mecanisme juridice, subordonată imperativului de a se determina legal cuantumul oricărei pensii, a fost reiterată în mod constant în jurisprudența instanței de contencios constituțional.
După cum se arată în decizia amintită, „revizuirea se constituie într-o «modalitate de punere de acord a cuantumului pensiei cu dispozițiile legale în vigoare la momentul stabilirii pensiei». Iar «obligația restituirii sumelor încasate necuvenit este, mai degrabă, o expresie particularizată în materia asigurărilor sociale a instituției îmbogățirii fără justă cauză», însă «atunci când pensionarul solicită constatarea unei diferențe între suma legal cuvenită și cuantumul pensiei stabilit și aflat în plată», textul de lege «poate fi privit și ca un mijloc de protecție a dreptului la pensie»“ (paragraful 96).
Pe de altă parte, dispozițiile legale care reglementează instituția recalculării sunt privite ca fiind «favorabile acelor pensionari cărora, la data stabilirii pensiei, nu le-au fost valorificate veniturile și/sau stagiile de cotizare» (paragraful 22 din Decizia Curții Constituționale nr. 493 din 17 septembrie 2019), oferind posibilitatea remedierii acestei situații“ (paragraful 97).
Trebuie avute în vedere și cele reținute de instanța supremă în conținutul Deciziei nr. 70 din 16 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 27 noiembrie 2017, în cadrul mecanismului declanșat pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care a statuat în sensul că „recalcularea pensiei este operația tehnico-juridică de stabilire a unui nou cuantum al pensiei ca urmare a apariției unei situații juridice neavute în vedere de organul competent la stabilirea inițială a pensiei și emiterea unei prime decizii de pensionare“ (paragraful 99).
De asemenea, conform paragrafului 116 din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 17 din 23 octombrie 2023 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1129 din 14 decembrie 2023:
Această interpretare, majoritară, a instanțelor este cea corectă, întrucât trebuie făcută distincție între procedura de revizuire, pe care chiar Curtea Constituțională o definește ca fiind cadrul legal de corectare a erorilor, nu doar de calcul propriu-zis, ci și de aplicare incorectă a unui text de lege, pe de o parte, și procedura de recalculare prin valorificarea unor elemente noi care decurg fie din faptul asiguratului, care adaugă, de exemplu, ani de stagiu, fie din reevaluarea viziunii legislative a legiuitorului, pe de altă parte.
Pentru a fi îndeplinite cerințele revizuirii pensiei, în condițiile art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, ar fi necesar ca elementul ce nu a fost avut în vedere să fi fost reflectat în documentele aflate în dosarul de pensie la data emiterii deciziei de stabilire a pensiei de serviciu, numai în acest caz putându-se discuta despre o eroare a emitentului deciziei la momentul determinării întinderii drepturilor.
Practic, întrebarea vizează chestiunea dacă eroarea de stabilire a indemnizației, corectată pe calea hotărârii judecătorești, reprezintă o eroare în sensul avut în vedere de art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 sau se datorează existenței unor venituri suplimentare, nevalorificate (deci, cunoscute/preexistente) la stabilirea pensiei în sensul art. 107 alin. (3) din actul normativ menționat, de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie.
Or, eroarea avută în vedere de legiuitor în reglementarea ipotezei de la art. 107 alin. (1) din lege nu este strict limitată la una de natură tehnică sau materială (cum au avut în vedere unele instanțe), ci poate fi inclusiv una juridică, în sensul că omisiunea casei de pensii de a calcula corect cuantumul pensiei s-a datorat omisiunii angajatorului de a calcula corect cuantumul indemnizației aferente funcției deținute anterior pensionării, omisiune îndreptată pe calea unei hotărâri judecătorești definitive de obligare a fostului angajator la acordarea diferențelor salariale cuvenite și la eliberarea adeverinței ce atestă acest aspect.
Pronunțarea unei hotărâri judecătorești de stabilire a unor drepturi salariale suplimentare celor avute deja în vedere la data emiterii deciziei de pensionare, aferente perioadei de încadrare în funcția anterioară pensionării, ca urmare a unei greșeli de stabilire principială a indemnizației aferente funcției deținute, reprezintă o împrejurare obiectivă independentă de voința reclamantului, acesta neavând posibilitatea valorificării acestei discrepanțe de stabilire a indemnizației de încadrare la momentul ieșirii la pensie.
Or, a nu încadra această ipoteză în cea reglementată de art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 ar echivala cu conservarea unui cuantum incorect al pensiei, deși incorecta stabilire a indemnizației de încadrare în funcție (indemnizație în raport cu care legea specială normează calcularea drepturilor de pensie) a fost îndreptată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, obligatorie pentru angajator și pusă în executare prin emiterea adeverinței-tip.
În ipoteza ce face obiectul prezentei sesizări, adeverința emisă de angajator nu atestă venituri suplimentare care să nu fi fost valorificate la stabilirea pensiei, de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, fiind nelegală încadrarea acestei ipoteze în dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind recalcularea. În aceste condiții, nu se identifică ipoteza adăugării unor alte categorii de venituri sau a unor alte stagii de cotizare, complet neavute în vedere/nevalorificate la stabilirea inițială a drepturilor de pensie, ci ipoteza în care, ulterior stabilirii pensiei, se constată diferențe între sumele stabilite și cele legal cuvenite ca urmare a identificării eronate a veniturilor anterioare pensionării, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
Deci, în condițiile în care se constată că venitul brut pe baza căruia s-a stabilit anterior pensia fusese determinat eronat și se prezintă o altă adeverință care atestă venitul brut corect precizat, reclamantul este îndreptățit la revizuirea pensiei în temeiul art. 107 alin. (1) din legea anterior evocată, în limitele instituite de alin. (2) al aceluiași articol.
Față de prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și ale art. 13 alin. (1) din Normele metodologice, se constată că art. 82 se referă la indemnizația avută de magistrat în ultima lună de activitate; or, din interpretarea gramaticală a acestui text de lege, general acceptată și confirmată de practica judecătorească, rezultă că legiuitorul a avut în vedere indemnizația avută în drept, iar nu veniturile efectiv încasate.
De altfel, prin paragraful 22 din Decizia Curții Constituționale nr. 439 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 7 august 2015, s-a statuat în sensul că „dispozițiile de lege criticate prevăd posibilitatea revizuirii pensiei, din oficiu, de către casele teritoriale sau sectoriale de pensii ori la cererea pensionarului, în situația în care se constată o diferență între cuantumul stabilit al pensiei și ceea ce s-ar cuveni potrivit dispozițiilor legale. De asemenea, se prevede posibilitatea de a acorda ori de a recupera sumele care reprezintă diferențe între cuantumul stabilit al pensiei și cel legal cuvenit. Astfel, revizuirea apare ca o modalitate de punere de acord a cuantumului pensiei cu dispozițiile legale în vigoare la momentul stabilirii pensiei“.
Nu poate fi avută în vedere opinia conform căreia recalcularea drepturilor de pensie prevăzută de art. 107 alin. (3) și (5) din Legea nr. 263/2010 este aplicabilă în toate situațiile în care pensionarul depune un document ce nu a existat inițial la dosarul său administrativ, deoarece documentul care a generat în prezenta ipoteză eliberarea de către angajator a adeverinței-tip care atestă un cuantum superior al indemnizației ce constituia baza de stabilire a pensiei de serviciu este reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă; a ignora această adeverință echivalează cu nerespectarea acestei hotărâri și menținerea în continuare a pensionarului într-o situație de stabilire incorectă a drepturilor sale de pensie.
Ca urmare, dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind revizuirea drepturilor de pensie sunt aplicabile cererii formulate de un pensionar (fost magistrat), în situația în care, ulterior stabilirii drepturilor sale de pensie, acesta obține o hotărâre judecătorească definitivă de recunoaștere a unor drepturi salariale începând cu o dată anterioară pensionării, precum și adeverința eliberată de angajator cu mențiunea în acest sens.
Consecința incidenței art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 o reprezintă acordarea diferenței dintre drepturile de pensie stabilite prin decizia anterioară și cele stabilite prin decizia de revizuire începând cu data pensionării și cu respectarea art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Admite sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă, prin Încheierea din 18 septembrie 2024, în Dosarul nr. 118/120/2023, și în consecință:
În interpretarea art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, stabilește următoarele:
Dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind revizuirea drepturilor de pensie sunt aplicabile cererii formulate de un pensionar (fost magistrat), în situația în care, ulterior stabilirii drepturilor sale de pensie, acesta obține o hotărâre judecătorească definitivă de recunoaștere a unor drepturi salariale începând cu o dată anterioară pensionării, precum și adeverința eliberată de angajator cu mențiunea în acest sens.
Consecința incidenței art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 o reprezintă acordarea diferenței dintre drepturile de pensie stabilite prin decizia anterioară și cele stabilite prin decizia de revizuire începând cu data pensionării și cu respectarea prevederilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Mariana Constantinescu
Magistrat-asistent,
Elena-Mădălina Ivănescu
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
