Decizie nr. 294 din 28 aprilie 2015

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5), (8) şi (10) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lidia Cândea în Dosarul nr. 775/298/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 998 D/2014.

2.La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, prezentă personal. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care susţine că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 129 din Constituţie. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 500 din 15 mai 2012. Invocă, totodată, Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, prin care Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor", este neconstituţională, precum şi Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului", este neconstituţională.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) şi (10) din Codul de procedură penală şi de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

5.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) şi (10) din Codul de procedură penală, se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 663 din 11 noiembrie 2014, prin care sa constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor", şi, respectiv, soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului", sunt neconstituţionale.

6.Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, se arată că legiuitorul a stabilit că încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la art. 341 alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) din Codul de procedură penală este definitivă, având în vedere faptul că prin procedura reglementată prin dispoziţiile legale anterior referite nu vizează judecarea fondului cauzei penale şi nici stabilirea vinovăţiei inculpatului. Se observă, totodată, că, în cazul în care apar elemente de fapt noi, persoana interesată poate face o nouă plângere la procuror.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

7.Prin Decizia penală nr. 539 din 9 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 775/298/2014, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5), (8) şi (10) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lidia Cândea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul de cameră preliminară.

8.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 341 alin. (5) şi (10) din Codul de procedură penală, prin care soluţionarea plângerii şi a contestaţiei se face de către judecătorul de cameră preliminară fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor, încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitor la accesul liber la justiţie, şi pe cele ale art. 24 din Legea fundamentală, cu privire la dreptul la apărare. Se arată, în acest sens, că aceste drepturi fundamentale trebuie garantate pe tot parcursul procesului penal şi că dreptul la apărare nu poate fi exercitat doar în scris, în cadrul unei proceduri necontradictorii, întrucât părţile au nevoie să îşi exprime poziţia procesuală şi să îşi formuleze oral apărările. Se susţine, totodată, că prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, conform cărora încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la art. 341 alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) din Codul de procedură penală este definitivă, încalcă dispoziţiile art. 129 din Constituţie. Se arată că, din interpretarea normei constituţionale anterior arătate, rezultă că împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi promovate căi de atac şi că legiuitorul a înţeles, în acest fel, să excludă posibilitatea eliminării oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri care, în acest fel, să rămână definitivă. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 500 din 15 mai 2012, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 118 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt neconstituţionale, întrucât contravin prevederilor art. 129 din Constituţie.

9.Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte prevederile art. 341 alin. (5) şi (10) din Codul de procedură penală, instanţa apreciază că acestea nu încalcă dreptul la apărare, atât timp cât părţile interesate pot depune cereri, pot face apărări şi îşi pot susţine chiar şi în scris punctele de vedere în cadrul procedurii camerei preliminare. Cu privire la dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, se susţine că acestea sunt constituţionale şi se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale având ca obiect prevederile art. 2781 alin. (10) din Codul de procedură penală din 1968, despre care se arată că este aplicabilă şi în prezenta cauză.

10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (5), (8) şi (10) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "(5) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor. [...]

(8)Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă. [...] (10) Contestaţia se depune la judecătorul care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, când instanţa sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completului competent potrivit legii, care se pronunţă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a inculpatului, putând dispune una dintre următoarele soluţii:

a)respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată şi menţine dispoziţia de începere a judecăţii;

b)admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, dacă excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate."

14.Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) cu privire la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor", este neconstituţională.

16.De asemenea, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, instanţa de contencios constituţional a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului", este neconstituţională.

17.Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost pronunţată pe data de 9 septembrie 2014, iar constatarea neconstituţionalităţii textelor anterior enumerate a intervenit, prin pronunţarea deciziilor nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 663 din 11 noiembrie 2014, după data încheierii anterior referite, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) şi (10) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

18.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului de neconstituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, prin Decizia nr. 58 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, prin care instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată.

19.Prin decizia anterior arătată, Curtea a reţinut că prevederile art. 341 alin. (6)-(8) din Codul de procedură penală reglementează soluţiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate dispune cu privire la admisibilitatea plângerii formulate împotriva soluţiei de neurmărire sau de netrimitere în judecată, soluţii dispuse de către procuror, după cum în cauză a fost sau nu pusă în mişcare acţiunea penală şi, totodată, dispun cu privire la împrejurarea că încheierea astfel pronunţată, cu excepţia situaţiei referitoare la cazul în care se dispune începerea judecăţii, este definitivă.

20.Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că faptul că, potrivit alin. (8) al art. 341 supus analizei, încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă, nu este de natură a afecta constituţionalitatea dispoziţiilor invocate, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, s-a reţinut că atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute "numai prin lege".

21.Prin urmare, Curtea a conchis că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea părţilor interesate de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. S-a precizat că nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză şi că, astfel, aşa cum a fost arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

22.Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, Curtea a constatat că prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile în cauză. De asemenea, s-a reţinut că prevederile art. 13 din Convenţie nu au aplicabilitate în cauză, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. Totodată, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. În consecinţă, Curtea a reţinut că textul criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 129. Având în vedere cele arătate, Curtea nu a putut reţine încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac.

23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) şi (10) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lidia Cândea în Dosarul nr. 775/298/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

2.Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lidia Cândea în Dosarul nr. 775/298/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015.

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop