Decizie nr. 383 din 25 martie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Truţescu în Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Horea Răzvan Nicorici, apărătorul ales din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepţiei a depus concluzii scrise, iar reprezentantul legal al părţii Societatea Comercială MATTO - S.R.L. solicită judecata în lipsă.

Apărătorul ales al părţii Horea Răzvan Nicorici susţine excepţia de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece permit judecătorului să interpreteze legea pe bază de subiectivitate, făcându-se confuzie între conceptele de utilitate publică şi interes public.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Truţescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi la stabilirea şi aplicarea pedepselor numai în condiţiile legii, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justiţiei în numele legii, ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiile potrivit cărora îşi desfăşoară activitatea procurorii, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 15 alin. (1) referitoare la drepturile şi obligaţiile cetăţenilor înscrise în Constituţie şi în alte legi şi ale art. 1 alin. (3) care garantează drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile din Codul penal criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu sunt prevăzute criterii care să distingă univoc când o persoană juridică de drept privat ori comercial este sau nu de interes public, lăsând la aprecierea discriminatorie a procurorului sau a judecătorului acest proces. Astfel, pentru autorităţile şi instituţiile publice, organul de cercetare penală, procurorul şi judecătorul pot decide dacă acestea se încadrează în unităţile prevăzute de art. 145 din Codul penal, pe baza actului de înfiinţare ori pe baza actului normativ care reglementează activitatea de organizare şi funcţionare a acestora. Or, în lipsa unei consacrări legale care să permită procurorului o astfel de calificare, se încalcă principiul legalităţii, aprecierea analitică a acestuia fiind subiectivă şi arbitrară, de natură să contravină principiilor legalităţii şi imparţialităţii.

De asemenea, textele din Codul penal contravin şi dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie. Dreptul la apărare nu trebuie interpretat numai în sens formal, ci şi material, substanţial, sens în care legea trebuie să creeze posibilitatea şi garanţia persoanei fizice, angajatului ori cetăţeanului de a contesta calificarea pe care o dă judecătorul, procurorul sau organul de cercetare penală unei persoane juridice - dacă este sau nu de interes public. Or, atât Codul penal, cât şi Codul de procedură penală nu asigură învinuitului sau inculpatului o astfel de garanţie, ceea ce contravine şi dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie.

În ce priveşte dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la rezolvarea cauzelor, autorul excepţiei susţine că, în pofida prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 53 şi ale art. 124-134, acestea dau dreptul procurorului de a efectua atât urmărirea penală, cât şi instrucţia penală. Or, în materie penală, Legea fundamentală, prin interpretarea sistematică a dispoziţiilor sale, instituie un sistem în care instrucţia penală, nedefinită încă de legislaţia subsecventă, urmează a se face de judecător.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul, prin lege organică, reglementează, între altele, infracţiunile, pedepsele şi regimul sancţionator al acestora.

Or, înţelesul sintagmei "funcţionar public" nu este lăsat la aprecierea magistratului, ci este lămurit prin art. 147 din Codul penal, normă juridică cu caracter explicativ obligatoriu. Cu alte cuvinte, prin voinţa legiuitorului, subiectul activ al infracţiunilor criticate a primit o anumită calificare, fapt care nu afectează echitatea procesului penal şi nici nu conduce la o restrângere nelegală a vreunui drept apărat prin dispoziţiile constituţionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile din Codul penal sunt norme de drept substanţial care nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Astfel, în cursul procesului penal inculpatul are posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale pe care le implică procesul echitabil, inclusiv dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu.

În plus, este de competenţa exclusivă a legiuitorului stabilirea infracţiunilor săvârşite de funcţionari publici şi funcţionari, aşa cum este cazul infracţiunilor de serviciu, precum şi stabilirea sferei acestor noţiuni. De asemenea, prevederile legale supuse controlului sunt în deplină concordanţă cu regula constituţională potrivit căreia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.

În ce priveşte dispoziţiile din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că, în măsura în care partea interesată consideră că procurorul a pronunţat în mod discreţionar una dintre soluţiile menţionate, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă, precum şi, în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula plângere potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248 din Codul penal, cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor publice, art. 248^1 din Codul penal, cu denumirea marginală Abuzul în serviciu în formă calificată, şi art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, care au următorul conţinut:

–Art. 248 din Codul penal: "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de 6 luni la 5 ani.";

–Art. 248^1 din Codul penal: "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.";

–Art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală: "Dacă procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate, procedează, după caz, astfel:

1.când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau inculpat şi că acesta răspunde penal:

a)dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată;

b)dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată;

2.dă ordonanţă prin care:

a)clasează, scoate de sub urmărire sau încetează urmărirea penală potrivit dispoziţiilor art. 11.

Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal;".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi critici. Astfel, prin Decizia nr. 299 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Decizia nr. 832 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, şi prin Decizia nr. 275 din 24 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal, art. 248^1 din Codul penal, art. 262 din Codul de procedură penală, şi respectiv, art. 262 pct. 1 şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Truţescu în Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru