Decizie nr. 158 din 19 martie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

1.Prin Cererea cu nr. 5/1.225 din 5 martie 2014, prim-ministrul Guvernului României a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României şi Guvernul României.

2.Sesizarea se întemeiază pe prevederile art. 146 lit. e) din Constituţie şi ale art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale art. 34, 35 şi 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Cererea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 931 din 5 martie 2014 şi formează obiectul Dosarului nr. 169E/2014.

3.În motivarea sesizării, prim-ministrul României a expus argumentele pe care se întemeiază susţinerea privind existenţa unui conflict juridic de natură constituţională, argumente evidenţiate în continuare.

4."Prin adresa nr. 5/1.171/03M.2014, prim-ministrul a transmis Preşedinţilor celor două Camere, în baza art. 85 alin. (3) din Constituţia României, republicată, o Scrisoare cuprinzând propunerea de remaniere a Guvernului prin schimbarea structurii şi a compoziţiei politice, solicitând, totodată, Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului stabilirea ordinii de zi şi a datei convocării deputaţilor şi senatorilor în şedinţa comună, în vederea aprobării noilor membri ai Guvernului.

5.În data de 4 martie 2014, Camera Deputaţilor şi Senatul, reunite în şedinţă comună, au aprobat, la propunerea prim-ministrului, Hotărârea nr. 1/2014 privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului României.

6.În baza acestei Hotărâri a Parlamentului, Preşedintele României trebuie să îşi îndeplinească obligaţia legală de a emite decretele de numire a noilor membri ai Guvernului.

7.Preşedintele României, în conferinţa de presă organizată la Palatul Cotroceni, în data de 4 martie a.c., a afirmat că numirea membrilor Guvernului conform Hotărârii Parlamentului menţionate anterior va fi condiţionată de asumarea, de către Guvernul în exerciţiu, a unui nou program de guvernare.

8.Articolul 85 alin. (3) din Constituţia României, republicată, are următorul conţinut: «(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.»

9.Cerinţa constituţională a fost îndeplinită prin propunerea de remaniere formulată de prim-ministru şi prin aprobarea noii structuri şi compoziţii politice a Guvernului, conform Hotărârii Parlamentului sus-menţionate.

10.Astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 98 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 22 februarie 2008, «Din textul Constituţiei rezultă că, în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (3) ale art. 85, numirea de către Preşedintele României a miniştrilor este un act de executare a hotărârii Parlamentului şi de învestire, pe această bază, a miniştrilor de către şeful statului. Hotărârea organului reprezentativ suprem al poporului român [art. 61 alin. (1) din Constituţia României] este un act obligatoriu, pe care Preşedintele nu l-ar putea refuza decât prin săvârşirea unor fapte grave de încălcare a Constituţiei.»

11.După cum s-a subliniat în doctrină, această competenţă constituţională a şefului statului este «o competenţă legată, pe care el este obligat să o exercite, cu respectarea întocmai a votului de încredere acordat. Privită exclusiv din acest punct de vedere, numirea are un caracter îndeosebi solemn, ea nu implică posibilitatea unei aprecieri, de oportunitate sau de alt fel.» (M. Constantinescu, I. Muraru, Drept parlamentar românesc, p. 260, Editura All Beck, Bucureşti, 2005).

12.Ipoteza descrisă la art. 85 alin. (3) din Constituţie corespunde situaţiei în care fie se măreşte numărul membrilor Guvernului, fie mai sunt cooptate la guvernare alte partide, respectiv sunt scoase de la guvernare mai multe partide (Şt. Deaconu în Constituţia României - comentariu pe articole, coordonator I. Muraru şi E. S. Tănăsescu, Bucureşti, Editura Ch. Beck 2008, pag. 806). Indiferent de situaţia de fapt, dispoziţiile art. 85 alin. (3) presupun în mod necesar un control parlamentar exercitat printr-un vot de aprobare a noului Guvern. În baza hotărârii Parlamentului, Preşedintele României emite decretul sau decretele de numire a noilor membri ai Guvernului. Textul constituţional nu face nicio referire la situaţia în care Guvernul îşi schimbă programul politic votat de parlament la învestirea sa.

13.În aceste condiţii, Preşedintele României nu poate condiţiona numirea membrilor Guvernului, ca efect al remanierii, de modificarea sau completarea programului politic al Guvernului.

14.Programul a făcut obiectul unei examinări şi aprobări din partea legislativului la data învestirii Guvernului şi doar în situaţia în care Guvernul are în vedere schimbarea acestui program se va acţiona potrivit prevederilor constituţionale aplicabile. Mai mult, prin art. 3 din Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014, Guvernul, în componenţa rezultată după remaniere, şi-a asumat Programul de guvernare, astfel cum a fost prezentat în şedinţa Camerelor reunite din data de 21 decembrie 2012 şi aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012.

15.În consecinţă, nu exista nicio modificare a Programului de guvernare deja aprobat."

16.Prim-ministrul solicită Curţii Constituţionale să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Guvernul României şi Preşedintele României, generat de refuzul şefului statului de a-şi îndeplini obligaţiile legale decurgând din prevederile art. 85 alin. (3) din Constituţia României, republicată. În conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, în opinia prim-ministrului soluţionarea prezentului conflict juridic de natură constituţională se poate face într-un singur mod, prin îndeplinirea de către Preşedintele României a tuturor obligaţiilor constituţionale necesare pentru ca miniştrii prevăzuţi în Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014 să fie învestiţi.

17.În concluzie, prim-ministrul solicită Curţii Constituţionale admiterea cererii şi pronunţarea unei decizii prin care:

–să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Guvernul României şi Preşedintele României;

–să constate că acest conflict este cauzat de refuzul Preşedintelui României de a exercita atribuţia prevăzută la art. 85 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, conform Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2014 privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 4 martie 2014;

–să constate că refuzul Preşedintelui României de a numi pe unii membri ai Guvernului, conform aprobării Parlamentului, în conformitate cu propunerea prim-ministrului, este neconstituţional.

18.În conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cererea a fost comunicată Preşedintelui României şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere asupra conţinutului conflictului juridic de natură constituţională şi a eventualelor căi de soluţionare a acestuia.

19.Guvernul a transmis, prin Adresa nr. 5/1.279/2014, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.056 din 12 martie 2014, punctul său de vedere în care, suplimentar faţă de cele prezentate în sesizarea Curţii Constituţionale, arată că, în condiţiile în care, Preşedintele României a emis Decretul nr. 261/2014 privind revocarea din funcţie şi numirea unor membri ai Guvernului României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 5 martie 2014, sesizarea transmisă Curţii cu Adresa nr. 5/1.225/2014 a rămas fără obiect.

20.În eventualitatea în care, Curtea Constituţională va analiza pe fond situaţia existenţei unui conflict juridic de natură constituţională, Guvernul îşi menţine integral punctul de vedere exprimat în temeiul prevederilor art. 146 lit. e) din Constituţie în conţinutul sesizării înaintate Curţii Constituţionale.

21.Preşedintele României a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 620/14 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 1.108 din 14 martie 2014, prin care solicită Curţii să constate că nu există un conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României şi Guvernul României, pentru considerente expuse în continuare.

22.În data de 3 martie 2014, prim-ministrul a transmis propunerea prin care a solicitat Parlamentului convocarea în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru data de 4 martie 2014, ora 15,00, în vederea aprobării unor modificări în structura şi componenţa Guvernului României, respectiv desfiinţarea/înfiinţarea unor posturi de membru al Guvernului, revocarea din funcţie şi numirea în funcţie a unor membri ai Guvernului.

23.Prin Hotărârea nr. 1/2014, Parlamentul a aprobat modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului României. Hotărârea Parlamentului României a fost comunicată Preşedintelui României în seara zilei de 4 martie 2014, la ora 19,15, şi publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 4 martie 2014.

24.În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia Curţii Constituţionale nr. 98/2008, Preşedintele României a emis decretul privind revocarea din funcţie şi numirea unor membri ai Guvernului României, în data de 5 martie 2014. Decretul nr. 261/2014 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 5 martie 2014.

25.Desfăşurarea evenimentelor relevă faptul că nu a existat un conflict juridic de natură constituţională între Guvernul României şi Preşedintele României. În raport cu normele constituţionale, precum şi cu jurisprudenţa constituţională şi europeană, aspectele imputate Preşedintelui României nu sunt acte, acţiuni sau omisiuni, ci simple declaraţii cu caracter politic. Procedura s-a finalizat cu emiterea decretului în cauză, cu respectarea întocmai a procedurii şi a jurisprudenţei constituţionale.

26.În ziua acordării votului pentru schimbarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului, respectiv în data de 4 martie 2014, în calitate de Preşedinte al României, domnul Traian Băsescu a declarat public următoarele: "(...) Punctul meu de vedere este că voi respecta deciziile anterioare ale Curţii Constituţionale şi voi numi toţi miniştrii în momentul în care condiţiile vor fi îndeplinite.", "(...) când este vorba despre un ministru desemnat prin votul Parlamentului, Preşedintele este obligat să-l numească, deci, indiferent care mi-ar fi părerea despre un ministru sau despre altul, nu mă pot opune votului Parlamentului. Asta a hotărât Curtea Constituţională anterior. Deci, îmi plac sau nu îmi plac, nu are nicio relevanţă (...)"

27.Este indubitabil că permanent Preşedintele României a avut în vedere respectarea întocmai a procedurilor privitoare la numirea Guvernului, consacrate constituţional şi jurisprudenţial.

28.Pretinsul conflict juridic între Guvernul României, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, nu există şi nici n-a existat pentru că în prezenta cauză nu se fac referiri la acte sau acţiuni prin care Preşedintele României să-şi fi arogat puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin unei alte autorităţi publice şi nici nu ne aflăm în situaţia în care Preşedintele României ar fi trebuit să îşi exercite o atribuţie şi nu şi-a exercitat-o.

29.Preşedintele României şi-a exercitat întocmai şi de îndată atribuţia constituţională prevăzută de art. 85 alin. (2) coroborat cu art. 85 alin. (3) din Constituţie, ceea ce nu poate conduce la un conflict între acesta şi Guvern.

30.Nu există nicio dispoziţie constituţională sau legală din care să rezulte că, după aprobarea Parlamentului, Preşedintele României are un anumit termen pentru emiterea decretului de numire a noilor membri ai Guvernului. Mai mult, nu se poate reţine că emiterea decretului a fost întârziată prin corespondenţa, declaraţiile politice şi luările de poziţie ce au avut loc.

31.Preşedintele României consideră că emiterea decretului s-a realizat în cel mai scurt termen posibil, respectiv în ziua următoare adoptării Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2014, ce a fost comunicată Preşedintelui României în data de 4 martie 2014, la ora 19,15, şi publicată în seara aceleiaşi zile în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 4 martie 2014. Aşadar nu există niciun temei de nelegalitate în procedura desfăşurată de Preşedintele României.

32.Emiterea decretului privind revocarea din funcţie şi numirea unor membri ai Guvernului României la nicio zi după aprobarea Parlamentului a propunerii prim-ministrului nu poate fi considerată că a generat un blocaj instituţional. Trebuie observat că, în perioada menţionată, Guvernul României funcţiona cu miniştrii interimari, nefiind demis în urma vreunei proceduri constituţionale, astfel încât atribuţiile sale să fie limitate numai la actele necesare pentru administrarea treburilor publice.

33.Declaraţiile nu pot da naştere unui conflict juridic de natură constituţională între autorităţi publice. A interpreta, în baza unor declaraţii politice, că Preşedintele României nu şi-a exercitat atribuţiile constituţionale, nu este corect. Preşedintele României îşi desfăşoară activitatea cu respectarea principiului colaborării între instituţii, în spiritul unui comportament loial faţă de Constituţie, principiu reliefat şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012, şi prin Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010.

34.Faţă de cele de mai sus, Curtea urmează să constate că nu există elemente concrete din care să rezulte că dialogul dintre Preşedintele României şi prim-ministru ar fi produs efecte juridice de natură să conducă la un blocaj instituţional prin neexercitarea prerogativelor constituţionale ale Preşedintelui României.

35.Ulterior sesizării Curţii, prin Adresa nr. 5/1.235 din 6 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 958 din 6 martie 2014, prim-ministrul României, domnul Victor-Viorel Ponta, a solicitat Curţii să ia act de cererea prin care se retrage, ca rămasă fără obiect, Sesizarea nr. 5/1.225 din 5 martie 2014, formulată în temeiul prevederilor art. 146 lit. e) din Constituţie, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 931 din 5 martie 2014, având în vedere publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 5 martie 2014, a Decretului nr. 261/2014 privind revocarea din funcţie şi numirea unor membri ai Guvernului României.

36.Cererea privind soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Preşedintele României şi Guvernul României a fost dezbătută în şedinţa din data din 19 martie 2014. La şedinţă a participat Claudiu Constantin Dinu, consilier prezidenţial pe probleme juridice din cadrul Departamentului constituţional legislativ al Administraţiei Prezidenţiale.

37.Având cuvântul, consilierul prezidenţial solicită Curţii să respingă cererea de renunţare formulată de prim-ministrul României, arătând că potrivit dispoziţiilor art. 14 raportate la art. 55 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională are obligaţia de a soluţiona cererea privind soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională.

38.Pe fond, consilierul prezidenţial apreciază că declaraţiile publice ale Preşedintelui României constituie o manifestare a dreptului la exprimarea opiniei politice a acestuia, care nu a condiţionat numirea Guvernului de angajarea răspunderii în faţa Parlamentului. Corespondenţa purtată între Preşedintele României şi prim-ministrul României cu prilejul numirii guvernului remaniat a avut ca obiect modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor constituţionale incidente, în condiţiile speciale ale desfiinţării alianţei politice câştigătoare a alegerilor parlamentare, care a determinat compoziţia politică a guvernului precedent. În urma discuţiilor purtate, prim-ministrul a decis angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului asupra unui program, iar Preşedintele României a emis decretul de numire în funcţie a noilor miniştri.

CURTEA,

39.examinând sesizarea formulată de prim-ministrul Victor- Viorel Ponta privind existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României şi Guvernul României, punctele de vedere ale Preşedintelui României şi Guvernului României, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:

40.Curtea constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 34 şi 35 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra conflictului juridic de natură constituţională dintre autorităţile publice.

I. Admisibilitatea sesizării

41.În conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie, Curtea Constituţională "soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice". În acest sens, autorităţi publice care ar putea fi implicate într-un conflict juridic de natură constituţională sunt numai cele cuprinse în titlul III din Constituţie, şi anume: Parlamentul, alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, Preşedintele României, ca autoritate publică unipersonală, Guvernul, organele administraţiei publice centrale şi ale administraţiei publice locale, precum şi organele autorităţii judecătoreşti. Pentru exercitarea competenţei prevăzute de Constituţie, Curtea este sesizată la cererea "Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii". Subiectele de drept pe care Legea fundamentală le îndrituieşte a sesiza Curtea sunt limitativ prevăzute, dispoziţia constituţională nedistingând după cum autorităţile pe care le reprezintă sunt sau nu părţi în conflictul cu care sesizează Curtea.

42.Prin urmare, Curtea constată că prim-ministrul României este în drept să formuleze cererea cu privire la soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Preşedintele României şi Guvernul României, autorităţi publice susceptibile a avea calitatea de părţi într-un conflict juridic de natură constituţională.

43.Cu privire la cererea autorului sesizării prin care se solicită Curţii să ia act de retragerea "ca rămasă fără obiect" a sesizării formulate, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotărăşte exclusiv de Curte." Or, natura procedurii desfăşurate în faţa Curţii Constituţionale este determinată de natura atribuţiilor pe care instanţa constituţională le exercită în virtutea rolului său de garant al supremaţiei Constituţiei. Astfel, Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România şi are competenţe consacrate prin însăşi Legea fundamentală, atribuţii de drept constituţional, ramură a dreptului public, aşa încât procedura desfăşurată în faţa Curţii Constituţionale îşi însuşeşte toate trăsăturile unei proceduri jurisdicţionale de drept public.

44.Renunţarea la judecată, ca expresie a principiului disponibilităţii, este un drept recunoscut părţilor participante la un proces de natură civilă, fiind expres prevăzut de norma procesual civilă.

45.Prin urmare, dată fiind natura atribuţiilor Curţii Constituţionale, în lipsa unei reglementări exprese cu privire la posibilitatea părţilor aflate într-o procedură desfăşurată în faţa Curţii de a renunţa la judecată, chiar în condiţiile trimiterii la regulile procedurii civile, apreciem că solicitarea adresată Curţii de a lua act de retragerea, ca rămasă fără obiect, a sesizării formulate în cauză nu este compatibilă cu procedura privind soluţionarea conflictelor juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice.

46.Aşa fiind, în temeiul art. 14 coroborat cu art. 55 din Legea nr. 47/1992, Curtea respinge cererea de retragere a sesizării formulată de prim-ministrul României şi urmează a analiza pe fond sesizarea formulată de acesta, dispunând cu privire la existenţa sau inexistenţa unui conflict juridic de natură constituţională, în acord cu prevederile art. 146 lit. e) din Constituţie.

II. Examinarea condiţiilor privind existenţa unui conflict juridic de natură constituţională

II.

1.Prezentarea situaţiei de fapt

47.În data de 3 martie 2014, prim-ministrul României, domnul Victor-Viorel Ponta, a transmis propunerea prin care a solicitat Parlamentului convocarea în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, pentru data de 4 martie 2014, ora 15,00, în vederea aprobării unor modificări în structura şi componenţa Guvernului României, respectiv desfiinţarea/ înfiinţarea unor posturi de membru al Guvernului, revocarea din funcţie şi numirea în funcţie a unor membri ai Guvernului.

48.În temeiul prevederilor art. 85 alin. (3) din Constituţie, precum şi ale art. 36 şi art. 37 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, Parlamentul României a adoptat Hotărârea nr. 1/2014 privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului României.

49.Hotărârea Parlamentului României a fost comunicată Preşedintelui României în aceeaşi zi, 4 martie 2014, în vederea exercitării atribuţiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) şi (3) din Constituţie. Hotărârea nr. 1/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 4 martie 2014.

50.În data de 4 martie 2014, după adoptarea Hotărârii Parlamentului, în calitate de Preşedinte al României, domnul Traian Băsescu a susţinut o conferinţă de presă în care a declarat public că va numi toţi miniştrii în momentul în care condiţiile vor fi îndeplinite, iar numirea membrilor Guvernului, conform Hotărârii Parlamentului menţionate anterior, este condiţionată de asumarea, de către Guvernul în exerciţiu, a unui nou program de guvernare agreat de partidele participante la noua coaliţie guvernamentală.

51.În data de 5 martie 2014, prim-ministrul României sesizează Curtea Constituţională cu cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Preşedintele României şi Guvernul României.

52.În aceeaşi zi, prim-ministrul României anunţă public că Guvernul României îşi va angaja răspunderea, în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţie, în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program.

53.Ulterior, în temeiul prevederilor art. 85 alin. (2) şi (3), ale art. 100 alin. (1) şi art. 106 din Constituţie, Preşedintele României a emis decretul privind revocarea din funcţie şi numirea unor membri ai Guvernului României - Decretul nr. 261/2014, care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 5 martie 2014.

II.

2.Noţiunea de conflict juridic de natură constituţională între autorităţi publice

54.Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, că acesta presupune "acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor". De asemenea, prin Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, Curtea a reţinut: "Conflictul juridic de natură constituţională există între două sau mai multe autorităţi şi poate privi conţinutul ori întinderea atribuţiilor lor decurgând din Constituţie, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte de competenţă, pozitive sau negative, şi care pot crea blocaje instituţionale." În sfârşit, Curtea a mai statuat că textul art. 146 lit. e) din Constituţie "stabileşte competenţa Curţii de a soluţiona în fond orice conflict juridic de natură constituţională ivit între autorităţile publice, iar nu numai conflictele de competenţă născute între acestea" (Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008).

55.Faţă de circumstanţierea realizată în jurisprudenţa citată cu privire la atribuţia conferită Curţii Constituţionale de art. 146 lit. e) din Constituţie, rezultă că în prezenta cauză Curtea urmează să decidă dacă aspectele sesizate în cererea prim-ministrului întrunesc elementele constitutive ale unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României şi Guvernul României, având a analiza următoarele împrejurări:

–dacă Preşedintele României poate condiţiona numirea membrilor Guvernului, ca efect al remanierii guvernamentale prin care se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, de aprobarea de către Parlament a modificării sau completării programului politic al Guvernului;

–dacă prin declaraţiile publice cu privire la numirea în funcţie a membrilor Guvernului, Preşedintele României a omis sau a refuzat să îndeplinească o obligaţie constituţională de natură a genera un blocaj instituţional.

II.

3.Cadrul juridic constituţional incident în soluţionarea cererii privind constatarea unui conflict juridic de natură constituţională

56.- Art. 85: "(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

(2)În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

(3)Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.";

–Art. 102 alin. (1): "Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.";

–Art. 103: "(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

(2)Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.

(3)Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.";

–Art. 104: "(1) Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în faţa Preşedintelui României, jurământul de la articolul 82.

(2)Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.";

–Art. 109: "(1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia [...]."

II.

4.Numirea Guvernului - dispoziţiile art. 85 alin. (1) coroborate cu art. 103 din Constituţie

57.După desemnarea de către Preşedintele României a candidatului pentru funcţia de prim-ministru, Parlamentul verifică, prin comisiile permanente, candidaţii pentru funcţia de ministru. Dacă în urma audierilor la comisii candidaţii înscrişi pentru funcţia de ministru primesc aviz favorabil, Parlamentul, în şedinţă comună a celor două Camere, dezbate Programul de guvernare şi lista completă a Guvernului. Parlamentul, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, acordă încredere Guvernului şi aprobă prin hotărâre atât Programul de guvernare, expresie a compoziţiei politice a Guvernului, cât şi lista membrilor Guvernului, care reflectă structura şi compoziţia politică a executivului [art. 103 alin. (3) din Constituţie].

58.Potrivit prevederilor art. 90 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, hotărârea Parlamentului, semnată de preşedinţii Camerelor, se înaintează de către aceştia de îndată Preşedintelui României, spre a proceda la numirea Guvernului.

59.Numirea Guvernului de către Preşedintele României nu se face la sesizarea prim-ministrului, ci la sesizarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi în baza hotărârii Parlamentului de aprobare a Programului de guvernare şi a listei complete a membrilor Guvernului. Astfel, potrivit art. 85 alin. (1) teza a doua din Constituţie, Preşedintele României numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

II.

5.Remanierea guvernamentală care are ca efect schimbarea structurii sau compoziţiei politice a Guvernului - dispoziţiile art. 85 alin. (3) din Constituţie

60.Remanierea guvernamentală reprezintă înlocuirea unor membri ai Guvernului cu alte persoane care nu se regăsesc pe lista iniţială aprobată de Parlament, la învestitură. În acest caz, Preşedintele României revocă şi numeşte pe unii membrii ai Guvernului, procedura prevăzută de art. 86 alin. (2) şi (3) şi art. 90 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, fiind pe deplin aplicabilă.

61.Din textul Constituţiei rezultă că, în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (3) ale art. 85, numirea de către Preşedintele României a miniştrilor este un act de executare a hotărârii Parlamentului şi de învestire, pe această bază, a miniştrilor de către şeful statului. Hotărârea organului reprezentativ suprem al poporului român [art. 61 alin. (1) din Constituţia României] este un act obligatoriu, pe care Preşedintele nu l-ar putea refuza decât prin săvârşirea unor fapte grave de încălcare a Constituţiei. Potrivit art. 85 alin. (3) din Constituţie, competenţa constituţională a Preşedintelui României în procedura de remaniere a Guvernului vizează doar revocarea şi numirea unor membrii ai executivului, pe baza aprobării Parlamentului.

II.

6.Programul de guvernare

62.În ceea ce priveşte Programul de guvernare, acest document politic vizează exclusiv raportul constituţional dintre Parlament şi Guvern, raport guvernat de dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării", şi de cele ale art. 102 alin. (1) din Constituţie, "Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice".

63.În caz de remaniere guvernamentală, dispoziţiile constituţionale ale art. 103 alin. (3) nu prevăd obligaţia prim-ministrului de a supune votului de încredere al Parlamentului acest act politic, ci doar, aşa cum s-a arătat în prealabil, lista membrilor Guvernului, care reflectă structura şi compoziţia politică a noului executiv.

64.Însă, Guvernul răspunde politic în faţa Parlamentului, în conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Constituţie, potrivit cărora "(1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia [...]", iar cât timp încrederea acordată Guvernului nu a fost retrasă, nu există temei constituţional pentru ca acelaşi Program de guvernare, aprobat de Parlament la învestitură, să fie din nou supus aprobării Parlamentului. Mai mult, pe parcursul exercitării mandatului, dacă apreciază că Guvernul nu îşi poate realiza funcţiile constituţionale sau programul politic în noua sa componenţa, Parlamentul, în îndeplinirea funcţiei sale de control, poate să retragă Guvernului încrederea acordată, prin promovarea şi adoptarea unei moţiuni de cenzură, în condiţiile art. 113 din Constituţie.

65.Pe de altă parte, întrucât punerea în aplicare a Programului de guvernare este condiţionată de aprobarea de către Parlament, orice modificare a acestuia impune în sarcina Guvernului obligaţia de a supune dezbaterii forului legislativ noul conţinut al Programului. Astfel, în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţie "Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege". Decizia Guvernului de a-şi angaja răspunderea constituie un act de voinţă exclusiv, unilateral şi irevocabil realizat în vederea adoptării noului program, iar Parlamentul, în condiţiile procedurale stabilite prin Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, poate vota, în urma depunerii de către cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor, o moţiune de cenzură care are drept efect demiterea Guvernului.

III. Analiza existenţei conflictului juridic de natură constituţională

66.Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale "Conflictul juridic de natură constituţională între autorităţi publice presupune acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor." (Decizia Curţii Constituţionale nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005)

67.Conflictul juridic de natură constituţională se poate declanşa între două sau mai multe autorităţi şi poate privi conţinutul ori întinderea atribuţiilor lor decurgând din Constituţie, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte de competenţă, pozitive sau negative, şi care pot crea blocaje instituţionale.

68.În aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a mai statuat că opiniile, judecăţile de valoare sau afirmaţiile titularului unui mandat de demnitate publică - aşa cum este Preşedintele României, autoritate publică unipersonală, ori cum este conducătorul unei autorităţi publice - referitoare la alte autorităţi publice nu constituie prin ele însele conflicte juridice între autorităţi publice. Părerile sau propunerile privind modul cum acţionează ori ar trebui să acţioneze o anumită autoritate publică sau structurile acesteia, chiar critice fiind, nu declanşează blocaje instituţionale, dacă nu sunt urmate de acţiuni sau inacţiuni de natură să împiedice îndeplinirea atribuţiilor constituţionale ale acelor autorităţi publice. Asemenea păreri ori propuneri rămân în cadrul limitelor libertăţii de exprimare a opiniilor politice, cu îngrădirile prevăzute de art. 30 alin. (6) şi (7) din Constituţie.

69.Articolul 84 alin. (1) din Constituţie prevede că, "În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nicio altă funcţie publică sau privată". Aceste interdicţii nu exclud însă posibilitatea exprimării, în continuare, a opiniilor politice, a angajamentelor şi a scopurilor prezentate în programul său electoral ori să militeze şi să acţioneze pentru realizarea acestora, cu respectarea prerogativelor constituţionale.

70.Funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, prevăzută de art. 80 alin. (2) teza a doua din Constituţie, impune imparţialitate din partea Preşedintelui României, dar nu exclude posibilitatea exprimării opiniei sale privind modul optim de soluţionare a divergenţelor apărute.

71.Dreptul la exprimarea opiniei politice este garantat şi pentru Preşedintele României de art. 84 alin. (2), care prevede pentru şeful statului aceeaşi imunitate ca şi pentru deputaţi şi senatori, art. 72 alin. (1) din Constituţie aplicându-se în mod corespunzător.

72.Curtea constată că nu există alte motive întemeiate pe dispoziţiile şi pe principiile Constituţiei care să justifice reconsiderarea acestor teze statuate în jurisprudenţa instanţei constituţionale.

73.Pe de altă parte, Curtea subliniază faptul că, în activitatea de îndeplinire a mandatelor constituţionale ce le revin, reprezentanţii autorităţilor publice, prin poziţiile pe care le exprimă, au obligaţia de a evita crearea unor stări conflictuale între puteri. Statutul constituţional al Preşedintelui, precum şi rolul acestuia în cadrul democraţiei constituţionale îl obligă să îşi aleagă forme adecvate de exprimare.

74.Aşa fiind, Curtea constată că declaraţiile Preşedintelui României nu au fost urmate de acţiuni sau inacţiuni de natură să împiedice îndeplinirea atribuţiilor constituţionale ale autorităţii executive, şeful statului semnând Decretul nr. 261/2014 privind revocarea din funcţie şi numirea unor membri ai Guvernului României, care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 5 martie 2014.

75.În ceea ce priveşte momentul la care se exercită de către Preşedinte această atribuţie constituţională, Curtea reţine că nici Constituţia, nici Legea nr. 90/2001 nu prevăd un termen în limitele căruia Preşedintele României trebuie să emită decretul privind revocarea din funcţie şi numirea membrilor Guvernului.

76.Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4), art. 85, art. 102 alin. (1), art. 103, art. 104, art. 109 şi ale art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Curtea constată că nu a existat un conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României şi Guvernul României, generat de declaraţiile publice ale Preşedintelui României cu privire la numirea în funcţie a membrilor Guvernului.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României şi prim-ministrului României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 martie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu