Decizie nr. 229 din 14 martie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

În temeiul art. 146 lit. c) din Constituţie şi al art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 20 februarie 2007, un grup de 25 de senatori a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 16 alin. (2) şi alin. (6) cu raportare la alin. (5) din Regulamentul Senatului.

Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 1.365 din 20 februarie 2007 şi constituie obiectul Dosarului nr. 229C/2007.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile celor 25 de senatori. Potrivit acestei liste, autorii sesizării de neconstituţionalitate sunt următorii: Ştefan-Mihail Antonie, Viorel Senior Duca, Viorel Arion, Nicolae-Vlad Popa, Ivan Cismaru, Nicolae Neagu, Dan Gabriel Popa, Dan Sabău, Verginia Şerbănescu, Maria Petre, Jan Vraciu, Cristian Cucuian, Cristache Rădulescu, Marius Marinescu, Mihai ţâbuleac , Ovidiu Rădoi, Gheorghe David, Ioan Corodan, Ioan Talpeş, Cornelia Cazacu, Gheorghe Flutur, Mircea Cinteză, Apostol Neculai, Dorel Jurcan şi Dan Cârlan.

Autorii sesizării susţin că dispoziţiile art. 16 alin. (2) partea a doua şi alin. (6) cu raportare la alin. (5) din Regulamentul Senatului, "care nu permit senatorilor aleşi sau deveniţi independenţi să constituie un grup parlamentar de sine stătător, ci doar de a se afilia altor grupuri parlamentare sau de a constitui un grup parlamentar mixt", încalcă prevederile constituţionale ale art. 64 alin. (3) privind organizarea internă a Camerelor Parlamentului şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, consideră că limitarea dreptului de asociere a senatorilor independenţi la posibilitatea de a se afilia vreunuia dintre grupurile parlamentare existente ori de a face parte dintr-un grup parlamentar mixt este contrară libertăţii de opţiune a parlamentarilor în privinţa modului de exercitare a dreptului de asociere în grupuri parlamentare, consacrat de normele constituţionale invocate. În acest sens, se face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

În temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 21 februarie 2007, Curtea Constituţională a solicitat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului asupra sesizării de neconstituţionalitate.

Biroul permanent al Senatului nu a comunicat punctul de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile criticate din regulament, prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1, art. 2 alin. (1), art. 10, art. 27 alin. (1) şi art. 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor Regulamentului Senatului criticate prin sesizare.

Prin sesizarea formulată sunt criticate pentru neconstituţionalitate dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi alin. (6) cu raportare la alin. (5) din Regulamentul Senatului adoptat prin Hotărârea Senatului nr. 28 din 24 octombrie 2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005, dispoziţii care au următoarea redactare: "(2) Un grup parlamentar poate fi constituit şi poate funcţiona numai dacă cuprinde cel puţin 7 senatori, care au fost aleşi pe listele aceluiaşi partid, ale aceleiaşi organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţe politice sau alianţe electorale.

(5)Senatorii aparţinând partidelor sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar se pot afilia altor grupuri parlamentare sau pot constitui grupul parlamentar mixt.

(6)Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător şi senatorilor aleşi sau deveniţi independenţi."

Autorii sesizării de neconstituţionalitate consideră că aceste texte excedează în principal prevederilor constituţionale ale art. 64 alin. (3), conform cărora "Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere".

De asemenea, apreciază că aceste dispoziţii contravin şi art. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Analizând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor referitoare la organizarea grupurilor parlamentare din regulamentele anterioare ale Senatului.

Astfel, cu privire la prevederile art. 14 ultimul alineat din Regulamentul Senatului aprobat prin Hotărârea nr. 16 din 30 iunie 1993, prin Decizia nr. 46 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, Curtea a statuat că interdicţia senatorilor independenţi de a constitui un grup parlamentar, prevăzută de acest text, este neconstituţională, deoarece "încalcă libertatea lor de opţiune, obligându-i, dacă vor să-şi exercite dreptul constituţional de a forma un grup parlamentar, să recurgă exclusiv la posibilitatea de a se afilia la un alt grup parlamentar existent potrivit art. 14 alin. (1)."

În continuare, prin Decizia nr. 196 din 28 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 11 iunie 2004, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii unor dispoziţii din Regulamentul Senatului, modificat prin Hotărârea nr. 5 din 17 ianuarie 2001 şi republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001, ulterior modificat şi completat prin Hotărârea nr. 20 din 18 noiembrie 2003, dispoziţii care reglementau interdicţia impusă senatorilor de a trece sau de a se afilia la un alt grup parlamentar. Cu acel prilej, invocând considerentele şi soluţia Deciziei nr. 46 din 17 mai 1994, instanţa constituţională a statuat, printre altele, că dispoziţiile art. 16 alin. (4), potrivit cărora "Senatorii aleşi ca independenţi sau deveniţi independenţi prin părăsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar", sunt neconstituţionale, datorită încălcării prevederilor art. 64 alin. (3) din Constituţie.

Prin Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006, Curtea Constituţională a examinat, printre altele, şi dispoziţiile art. 16 alin. (2) din noul Regulament al Senatului, aprobat prin Hotărârea nr. 28 din 24 octombrie 2005, dispoziţii ce formează obiectul controlului de constituţionalitate în cauza de faţă. Atunci, Curtea a constatat că sesizarea în privinţa acestor dispoziţii este neîntemeiată, întrucât "aparenta neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Regulament este înlăturată prin precizările de la alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol, care permit afilierea la alte grupuri parlamentare şi constituirea de grupuri mixte, inclusiv grupuri pentru senatori independenţi."

În aceste condiţii, faţă de sesizarea actuală, Curtea menţine această practică, socotind că atât considerentele, cât şi soluţia din această decizie îşi păstrează valabilitatea.

De altfel, din argumentarea sesizării, rezultă că neconstituţionalitatea dispoziţiilor de regulament criticate este dedusă nu din conţinutul acestora, ci din modul de aplicare a lor. Astfel, alin. (5) al art. 16 din Regulament prevede dreptul senatorilor aparţinând partidelor sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar să se afilieze altor grupuri parlamentare ori să constituie un grup parlamentar mixt, iar alin. (6) al aceluiaşi articol precizează că dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător şi senatorilor aleşi sau deveniţi independenţi.

În actuala sa redactare, art. 16 din Regulamentul Senatului conţine o singură interdicţie în privinţa constituirii grupurilor parlamentare, cea prevăzută în alin. (7), potrivit căruia "Constituirea unui grup parlamentar care să reprezinte sau să poarte denumirea unui partid, a unei organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, a unei alianţe electorale sau alianţe politice care nu a obţinut mandate de senator în alegeri este interzisă". Această interdicţie este în concordanţă cu principiul constituţional conform căruia în Camerele Parlamentului pot fi reprezentate doar acele forţe politice care au obţinut la alegeri mandate de deputat sau de senator, iar alcătuirea tuturor structurilor de lucru ale Camerelor trebuie să reflecte configuraţia politică a acestora, rezultată din alegeri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. c) din Constituţie, al art. 1, 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi alin. (6) cu raportare la alin. (5) din Regulamentul Senatului sunt constituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 14 martie 2007 şi la ea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Şerban Viorel Stănoiu şi Tudorel Toader, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman