Decizie nr. 372 din 14 mai 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Alexandru Căldăraş în Dosarul nr. 2.514/221/2014 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 292D/2015.

2.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 23 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.514/221/2014, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Alexandru Căldăraş într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva încheierii de anulare a cererii de reexaminare ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor legale şi judiciare privind regularizarea cererii de chemare în judecată.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 200 alin. (6) încalcă accesul liber la justiţie, prin imposibilitatea exercitării unei căi de atac la instanţa superioară. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, se arată că aceasta a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind delegarea legislativă, nefiind prevăzut termenul de intrare în vigoare a acesteia şi nefiind motivate situaţiile extraordinare ce au condus la adoptarea acesteia.

6.Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate arătând că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, se apreciază, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, că prevederile art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, atât timp cât împotriva încheierii de anulare reclamantul poate face cerere de reexaminare, soluţionată de un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă, iar instanţa nu soluţionează fondul litigiului, fiind deschisă posibilitatea revenirii asupra măsurii anulării, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, instanţa de judecată apreciază că acest act normativ nu încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (4) sau ale art. 21 alin. (2) din Constituţie, atât timp cât partea are posibilitatea de a solicita acordarea ajutorului public judiciar în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, dacă nu poate face faţă costurilor pe care le implică desfăşurarea unui proces civil. De asemenea, nici faptul că instituţiile statului sunt scutite, în anumite situaţii, de la plata taxelor judiciare de timbru nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor consacrat de prevederile art. 16 din Constituţie.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

8.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 599D/2013, nr. 377D/2014, nr. 729D/2014, nr. 921D/2014, nr. 925D/2014 şi nr. 465D/2014.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare. După data sesizării Curţii Constituţionale, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu renumerotarea textelor, astfel încât art. 200 alin. (6) a devenit art. 200 alin. (7), cu un conţinut identic. Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor art. 200 alin. (7) din Codul de procedură civilă, republicat, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Prevederile art. 200 alin. (7) din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:

(7)Cererea [de reexaminare formulată împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată - sn] se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).

12.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 - Universalitatea, art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii în drepturi şi preeminenţa legii, art. 21 alin. (2) şi (3) referitor la neîngrădirea prin lege a accesului liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 115 alin. (4) privind condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă şi alin. (5) privind intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (7) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014, Decizia nr. 97 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 28 aprilie 2014, sau Decizia nr. 410 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iulie 2014, a constatat constituţionalitatea soluţiei legislative supuse analizei sale prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, Curtea a reţinut că încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată astfel pronunţate este supusă căii de atac a reexaminării, cererea de reexaminare putând fi făcută de reclamant în 15 zile de la data comunicării. Soluţionarea cererii de reexaminare se face de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului. Acest complet poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului iniţial învestit.

14.Curtea a apreciat că prin cererea de reexaminare se analizează inclusiv legalitatea măsurii prin prisma îndeplinirii condiţiilor de formă. Faptul că împotriva încheierii de anulare reclamantul poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituţionale, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului şi există astfel posibilitatea de a reveni asupra măsurii anulării, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Astfel, Curtea a reţinut că instanţa de judecată se pronunţă asupra unei probleme care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei, iar, în măsura în care cererea de reexaminare a fost respinsă, reclamantul are posibilitatea formulării unei noi cereri de chemare în judecată cu respectarea dispoziţiilor legale.

15.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Curtea reţine că prevederile acestui act normativ au mai fost supuse controlului de neconstituţionalitate, din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 46 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate şi a statuat că, în ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă raportate la art. 115 alin. (4) din Constituţie, privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă, acestea sunt neîntemeiate, deoarece situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată".

16.În raport cu obiectul criticii de neconstituţionalitate formulate, Curtea a reţinut că, în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă criticate, existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată şi urgenţa acesteia sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil, faptul că evoluţia în plan legislativ menţionată nu s-a reflectat într-un mod adecvat şi la nivelul cadrului normativ privind taxele judiciare de timbru, care au rămas în principal la nivelul stabilit în anul 1997, actualizat în anul 2010 prin aplicarea indicelui de inflaţie, necesitatea ca sistemul de taxare să reflecte noua structură şi dinamică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil, precum şi acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii şi pentru asigurarea logisticii necesare punerii în aplicare a noilor prevederi legale, de necesitatea asigurării, pe de o parte, a unui echilibru corespunzător între eforturile bugetare de asigurare a unui serviciu public calitativ şi obligaţia cetăţeanului care foloseşte acest serviciu de a contribui la susţinerea costurilor, dar şi, pe de altă parte, a transparenţei aplicării normelor în materie implicând o evidenţă clară asupra tuturor operaţiunilor pe care le implică sistemul de taxare, luarea în considerare a faptului că neadoptarea în regim de urgenţă a prezentului act normativ ar conduce la conservarea unui sistem de taxare neadecvat faţă de liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă, cu consecinţe negative pe planul situaţiei justiţiabililor şi al nevoilor acute ale sistemului judiciar, dar şi al transparenţei şi disciplinei financiare impuse de exerciţiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru.

17.Analizând toate motivele invocate de către Guvern în preambulul ordonanţei de urgenţă, în mod cumulat, Curtea a ajuns la concluzia că există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume condiţiile concrete în care urmează să se desfăşoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri, Codul civil şi Codul de procedură civilă, şi necesitatea finanţării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât a considerat că există o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie.

18.Cele statuate în deciziile anterior menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

19.În ceea ce priveşte invocarea, în prezenta cauză, a dispoziţiilor art. 115 alin. (5) privind intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, cu motivarea că nu este prevăzut termenul de intrare în vigoare a acesteia, Curtea constată că, prin Decizia nr. 28 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 27 martie 2013, a statuat că, potrivit prevederilor art. 115 alin. (5) din Constituţie, pentru a intra în vigoare, deci pentru a produce efecte juridice, ordonanţa de urgenţă trebuie să îndeplinească anumite condiţii, respectiv să fie depusă la Camera competentă să fie sesizată, pentru a fi dezbătută în procedură de urgenţă, şi să fie publicată în Monitorul Oficial al României. De asemenea, prin decizia menţionată s-a reţinut că sintagma constituţională "după publicarea în Monitorul Oficial al României" semnifică faptul că ordonanţa de urgenţă intră în vigoare în ziua în care este publicată. Ca atare, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a fost publicată la data de 29 iunie 2013, aceasta fiind şi ziua în care a intrat în vigoare. Prin urmare, faptul că în cuprinsul ordonanţei de urgenţă nu se prevede termenul de intrare în vigoare a acesteia nu este de natură a contraveni dispoziţiilor art. 115 alin. (5) din Constituţie, acest termen fiind determinat tocmai prin aplicarea acestor dispoziţii constituţionale.

20.Totodată, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu motivează pretinsa contrarietate dintre dispoziţiile legale criticate şi cele ale art. 15, art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 52 alin. (1) din Constituţie. În consecinţă, ţinând seama de faptul că instanţa constituţională nu are competenţa ca ea însăşi, substituindu-se autorului excepţiei, să formuleze propriile critici de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu se poate pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate în raport cu textele constituţionale anterior referite.

21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Căldăraş în Dosarul nr. 2.514/221/2014 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 200 alin. (7) din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 mai 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Pentru magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie,

semnează, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta