Decizie nr. 264 din 10 mai 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Luca Lucian Zaharia în Dosarul nr. 5.662/260/2013 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 998D/2015 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că îşi menţine valabilitatea jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 1 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.662/260/2013, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Luca Lucian Zaharia întro cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva unei încheieri pronunţate de Judecătoria Moineşti prin care a fost admisă în parte cererea de restituire a taxei judiciare de timbru şi s-a dispus restituirea a jumătate din cuantumul taxei judiciare de timbru achitate pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată care a fost anulată ca urmare a necomplinirii lipsurilor semnalate de instanţă.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale întrucât, indiferent de complexitatea cererii de chemare în judecată, impun instanţelor să o anuleze, fără a da reclamantului posibilitatea reală de a-şi spune opinia cu privire la solicitarea instanţei de completare a cererii. Textul de lege apare ca un formalism excesiv de rigid, aducând atingere dreptului la apărare şi restrângând accesul la justiţie. Anularea cererii poate conduce şi la prescripţia dreptului la acţiune, atunci când dreptul vizat este afectat de un termen, precum şi la pierderea taxelor judiciare de timbru. În ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, autorul excepţiei arată că în preambulul acesteia nu se justifică în niciun fel taxele mari pe care justiţiabilii trebuie să le suporte, nu are în vedere un interes public şi nici o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată. Precizează că, atunci când aplică prevederile art. 45 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, judecătorul nu desfăşoară o activitate jurisdicţională, ci una de administrare a dosarului. Restituirea doar a jumătate din taxele judiciare de timbru plătite ar constitui o îmbogăţire fără just temei şi un abuz în ce priveşte drepturile părţilor litigante.

6.Tribunalul Bacău - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precizează că etapa verificării şi regularizării cererii de chemare în judecată urmăreşte asigurarea conformităţii acesteia cu cerinţele de fond şi de formă prevăzute de lege, în scopul asigurării unei sesizări reglementare a instanţei de judecată, fără să contravină dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În ce priveşte prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, arată că legiuitorul a urmărit o mai mare responsabilizare a părţilor, decongestionarea instanţelor de cauzele care, în realitate, sunt lipsite de element litigios sau, după caz, pentru soluţionarea cărora părţile pot să aleagă alte metode alternative de soluţionare a litigiului. Consideră totodată că nu pot fi reţinute nici criticile referitoare la pretinsa neconstituţionalitate extrinsecă a ordonanţei de urgenţă.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 45 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, şi cele ale art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012.

12.În vederea stabilirii corecte a obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă, în ce priveşte prevederile criticate din Codul de procedură civilă, că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea acesteia, actul normativ menţionat a fost din nou republicat, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textul de lege criticat regăsindu-se, cu acelaşi conţinut normativ, în art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă. De asemenea, din motivarea excepţiei rezultă că autorul acesteia vizează şi dispoziţiile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, astfel că şi acestea urmează să fie examinate de Curtea Constituţională.

13.În ce priveşte prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea observă că acestea enumeră situaţiile în care se restituie sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru. Dintre toate acestea, ţinând cont de obiectul cauzei în soluţionarea căreia a fost ridicată excepţia, constată că, în realitate, sunt criticate dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi şi alin. (2) din ordonanţa de urgenţă menţionată. Astfel, din examinarea dosarului rezultă că excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva încheierii pronunţate de Judecătoria Moineşti prin care a fost admisă în parte cererea de restituire a taxei judiciare de timbru ca urmare a anulării cererii de chemare în judecată introduse de autorul prezentei excepţii, anulare determinată de faptul că reclamantul nu a dat curs solicitării instanţei de completare a acesteia prin anexarea anumitor documente doveditoare.

14.Faţă de cele mai sus reţinute şi având în vedere că autorul excepţiei formulează şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la condiţiile adoptării unei ordonanţe de urgenţă, Curtea conchide că obiect al excepţiei îl reprezintă dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în ansamblul său şi, în special, cele ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi şi alin. (2) din aceasta, precum şi prevederile art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare:

–Art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013:

(1)Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: (...)

d)când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă (...).

(2)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) şi i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei. În cazul prevăzut la alin. (1) lit. h) se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluţionat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.;

–Art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă:

(3)Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).

(4)Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

15.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, sunt încălcate dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare şi art. 115 alin. (4) care stabileşte condiţiile în care Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă. De asemenea, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, invocă prevederile art. 6 paragraful 1 care statuează cu privire la dreptul la un proces echitabil cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit prevederilor art. 200 din Codul de procedură civilă, completul căruia i s-a repartizat cauza verifică, la primirea cererii de chemare în judecată, dacă aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. Atunci când constată că este neconformă, comunică reclamantului în scris lipsurile, punându-i totodată în vedere necesitatea regularizării cererii în termen de 10 zile de la primirea comunicării. În cazul nerespectării acestui termen, instanţa urmează să anuleze cererea de chemare în judecată prin încheiere dată în camera de consiliu, cu consecinţa dezînvestirii completului de judecată de cererea informă. Procedura regularizării cererii introductive este obligatorie, instanţa de judecată manifestându-şi rolul activ în asigurarea accesului efectiv la justiţie al titularului cererii prin înştiinţarea acestuia cu privire la lipsurile cererii introductive.

17.În jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 410 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iulie 2014, Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014, sau Decizia nr. 580 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, paragraful 18, Curtea a constatat că, de vreme ce procedura criticată nu priveşte însăşi judecarea pe fond a cererii introductive, dispoziţiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părţilor (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 708 din 27 noiembrie 2014, paragraful 23, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015). De altfel, mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili prin lege procedura de judecată.

18.Curtea a mai statuat că procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului şi are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil. Curtea a mai reţinut că procedura regularizării cererii introductive are rolul de a degreva instanţele de judecată de cereri incomplete, fiind de natură a pregăti judecata sub toate aspectele sale.

19.În ce priveşte criticile referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în ansamblul său, Curtea a mai examinat conformitatea acestui act normativ cu exigenţele constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 567 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 29 octombrie 2015, Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2015, şi Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, Curtea a reţinut că, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil au impus revizuirea urgentă a legislaţiei şi în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuia să reflecte noua structură şi dinamică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil, precum şi acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul judiciar etc. Prin urmare, Curtea a apreciat că aspectele menţionate în nota de fundamentare, precum şi în preambulul actului normativ criticat vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată şi pentru care s-a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă, cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituţia României.

20.În ce priveşte susţinerea potrivit căreia restituirea parţială s-ar constitui într-o îmbogăţire fără just temei a statului, Curtea constată că nu poate reţine nici această critică. Astfel cum prevede art. 45 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului. Aşadar, judecătorul urmează să aprecieze care este cuantumul sumei care va fi reţinută, corespunzător, în funcţie de specificitatea cauzei şi a activităţilor desfăşurate până la momentul la care acesta constată că devine aplicabil vreunul dintre cazurile de restituire, integrală sau parţială, a sumei plătite de reclamant cu titlu de taxă judiciară de timbru.

21.Totodată, Curtea reiterează cele statuate în jurisprudenţa sa, în sensul că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului (Decizia nr. 109 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011, Decizia nr. 1.072 din 16 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010, Decizia nr. 494 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, sau Decizia nr. 845 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007). De asemenea, Curtea a reţinut că, atunci când timbrarea acţiunii este o cerinţă imperativă a legii, judecătorul nu poate soluţiona o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plăţii taxei de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată (Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013).

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Luca Lucian Zaharia în Dosarul nr. 5.662/260/2013 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său şi, în special, cele ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi şi alin. (2) din aceasta, precum şi cele ale art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 mai 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu