Decizia Nr. 817 din 7 decembrie 2017 nr. 817 din 7 decembrie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gregor Aufhauser, Kathrin Brettschneider și Societatea Companiilor Hoteliere Grand - S.R.L. din București în Dosarul nr. 39.279/3/2016/a1 (722/2017) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.325D/2017.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției, doamna avocat Georgeta Voicu, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Agenția Națională de Administrare Fiscală, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar au fost comunicate concluzii scrise de către partea care lipsește, prin care se solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Totodată, precizează că, în vederea asigurării traducerii pentru autorii excepției, persoane fizice, având cetățenie austriacă, la solicitarea Curții, s-a prezentat doamna Ane-Mari Androniceanu, traducător și interpret autorizat de limba germană.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând susținerile cuprinse în notele scrise aflate la dosar.

4.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, în acest sens reținând că, în temeiul art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, oricare dintre încheierile intermediare pronunțate în camera preliminară pentru care legiuitorul nu a prevăzut, în mod expres, o cale de atac separată, pot fi atacate, cu contestație, odată cu încheierea prin care se constată legalitatea sesizării instanței sau se admit cereri și excepții. Consideră că textul de lege criticat nu este ambiguu și permite invocarea oricăror altor critici în afara cererilor și excepțiilor referitoare la legalitatea sesizării instanței, în acest sens fiind folosită, în text, conjuncția „și“.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 24 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 39.279/3/2016/a1 (722/2017), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gregor Aufhauser, Kathrin Brettschneider și Societatea Companiilor Hoteliere Grand - S.R.L. în soluționarea contestațiilor formulate de autori împotriva încheierilor din datele de 22 noiembrie 2016 și 17 februarie 2017, pronunțate de Tribunalul București - Secția I penală în Dosarul nr. 39.279/3/2016/a1. Prin Încheierea din 22 noiembrie 2016, judecătorul de cameră preliminară a respins cererea formulată de inculpații Gregor Aufhauser și Kathrin Brettschneider, prin care s-a solicitat o traducere adecvată, în limba germană, a rechizitoriului. Prin Încheierea din 17 februarie 2017, în temeiul art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a respins cererile formulate, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauză.

6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii susțin, în esență, că textul de lege criticat este redactat în mod deficitar și ridică probleme de previzibilitate și accesibilitate, întrucât destinatarul normei juridice nu are suficiente date pentru a înțelege care este conduita de urmat în legătură cu toate încheierile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară. Referindu-se la încheierile ce pot fi pronunțate în camera preliminară, rețin că se face distincție între încheierile premergătoare sau intermediare - pronunțate potrivit art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală - și încheierile finale, prin care se dispune începerea judecății sau restituirea cauzei la parchet. Precizează că, în cauză, este vorba despre o încheiere care nu vizează cereri sau excepții în legătură cu obiectul camerei preliminare, ci privește soluționarea unor cereri formulate în etapa „măsurilor premergătoare“, deci o categorie distinctă de încheieri ce pot fi pronunțate de judecătorul de cameră preliminară. Întrucât astfel de încheieri nu se comunică, autorii excepției își pun întrebarea dacă acestea pot fi contestate și dacă textul de lege potrivit căruia „Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și excepțiilor“ - care nu distinge cu privire la natura cererilor formulate sau invocate din oficiu - se referă și la alte cereri decât cele strict în legătură cu obiectul camerei preliminare. Arată că, în măsura în care textul de lege criticat ar putea fi interpretat că se poate formula contestație și împotriva altor tipuri de încheiere, rămâne de interpretat dacă astfel de încheieri se pot ataca separat, după comunicarea încheierii finale (astfel cum s-a procedat în cauză) sau se aplică, prin analogie, dispozițiile art. 408 alin. (2) și alin. (3) din Codul de procedură penală, care face posibilă contestarea acestor încheieri odată cu încheierea finală. Autorii excepției apreciază că soluția constă în intervenția legiuitorului, în caz contrar, prin interpretarea și aplicarea textului de lege criticat de către instanțele de judecată, s-ar ajunge la crearea unei practici neunitare, pe de o parte, iar, pe de altă parte, la încălcarea principiului separației puterilor în stat, întrucât atributul de interpretare a legii aparține exclusiv autorității legislative.

7.Curtea de Apel București - Secția a II-a penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că autorii excepției susțin că textul de lege criticat interzice acestora să critice măsurile administrative luate de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei proceduri, cum ar fi, în cauza de față, soluția dispusă de acesta cu privire la modul de traducere a rechizitoriului comunicat inculpaților având cetățenia austriacă. Instanța consideră că modul în care judecătorul de cameră preliminară rezolvă orice chestiune de ordin procedural, altele decât cele invocate pe calea cererilor sau excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, cum ar fi incidente privind efectuarea procedurii de citare, stabilirea persoanelor necesar a fi citate în cauză, termenul în care părțile și persoana vătămată pot formula cereri și invoca excepții, pot și trebuie analizate cu ocazia soluționării contestației formulate în baza art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Precizează că aceasta este semnificația art. 347 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, potrivit căruia contestația poate privi și „modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor“. Consideră că orice altă interpretare a textului de lege criticat contravine Constituției și Codului de procedură penală.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în soluționarea contestației declarate în temeiul art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate este obligat să analizeze și criticile aduse de contestatori cu privire la legalitatea procedurii de cameră preliminară în primă instanță. Referitor la reglementarea căilor de atac, invocă jurisprudența instanței de control constituțional potrivit căreia, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația liberului acces la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

10.Avocatul Poporului precizează că a transmis punctul său de vedere, în sensul constituționalității textelor de lege criticate, în dosarele Curții nr. 374D/2014, nr. 291D/2015 și nr. 1.166D/2015, fiind reținut în deciziile Curții nr. 663 din 11 noiembrie 2014, nr. 472 din 16 iunie 2015 și nr. 35 din 9 februarie 2016.

11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016, cu următorul conținut: „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1)-(4^2), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație. Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor.“14. În susținerea neconstituționalității normei penale criticate, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, respectiv principiul legalității, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părților la un proces echitabil, art. 126 alin. (2) potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. Totodată, invocă dispozițiile art. 6 paragrafele (1) și (3) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15.Examinând excepția de neconstituționalitate, față de susținerile autorului, Curtea reține că procedura în fond a camerei preliminare a fost reglementată, ca regulă, într-o structură tripartită - etapa măsurilor premergătoare (art. 344 din Codul de procedură penală), etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate („Procedura în camera preliminară“ - art. 345 din Codul de procedură penală) și etapa soluționării obiectului procedurii în camera preliminară („Soluțiile“ - art. 346 din Codul de procedură penală) (în acest sens, Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 1 noiembrie 2017, paragraful 18). În cadrul măsurilor premergătoare procedurii de judecată în camera preliminară au loc repartizarea aleatorie a dosarului, asigurarea asistenței juridice a inculpatului, celorlalte părți și persoanei vătămate, comunicarea cu toți acești participanți, comunicarea cu parchetul, stabilirea termenului în care părțile și persoana vătămată pot formula cereri și invoca excepții, efectuarea procedurii de citare, soluționarea altor incidente procedurale.

16.În etapa a doua a fondului camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile formulate ori excepțiile ridicate din oficiu, în ședință nepublică, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părților și ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum și ale procurorului. În acest sens, potrivit art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară pronunță o încheiere intermediară care se comunică de îndată procurorului, părților și persoanei vătămate. Constatările pe care le poate face judecătorul de cameră preliminară, în această etapă, privesc eventuale neregularități ale actului de sesizare, încălcarea legii în efectuarea urmăririi penale, administrarea unor probe prin încălcarea principiului loialității și principiului legalității, ipoteză în care exclude una sau mai multe probe. Potrivit art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare sau în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei. Așadar, în ipoteza constatării unor neregularități ale actului de sesizare, ca și în ipoteza sancționării actelor de urmărire penală și a excluderii unor probe administrate, judecătorul de cameră preliminară pronunță o încheiere intermediară care se va comunica parchetului în vederea remedierii neregularităților actului de sesizare ori pentru a decide asupra menținerii dispoziției de trimitere în judecată sau, după caz, asupra posibilității de a cere restituirea cauzei.

17.Curtea reține că încheierea pronunțată în aceste condiții nu poate fi atacată separat cu contestație. În acest sens a statuat Curtea, în paragraful 15 al Deciziei nr. 18 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017, reținând că „dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016, prevăd posibilitatea de a ataca pe calea contestației, separat sau cumulativ, două paliere distincte ale soluțiilor pronunțate în procedura de cameră preliminară. Un prim palier îl reprezintă modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, caz în care contestatorul critică maniera în care cererile și excepțiile au fost, după caz, admise sau respinse de către judecătorul de cameră preliminară prin încheierea intermediară pronunțată în temeiul art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală - în condițiile în care pentru această încheiere intermediară nu există o cale de atac separată, ea putând face obiectul analizei în contestație numai odată cu atacarea încheierii finale - ori prin încheierea finală prevăzută de art. 346 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală. Maniera de reformare a acestei soluții poate influența soluționarea fazei de cameră preliminară a procesului penal, în sensul reținerii unei alte soluții decât cea a judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond.“18. După parcurgerea procedurii nepublice, contradictorii și orale prin care sunt soluționate cererile și excepțiile formulate de părți, de persoana vătămată, sau invocate din oficiu, respectiv după epuizarea etapei eventuale a comunicării către parchet a încheierii interlocutorii menționate, judecătorul de cameră preliminară va proceda la soluționarea problemelor ce fac obiectul camerei preliminare - cea de-a treia etapă a fondului camerei preliminare - în care va pronunța o încheiere motivată, soluțiile ce pot fi pronunțate fiind, potrivit art. 346 din Codul de procedură penală, începerea judecății, restituirea cauzei la parchet sau declinarea competenței [în acest din urmă caz, încheierea fiind definitivă, în acord cu dispozițiile art. 50 alin. (4) din Codul de procedură penală, în care se arată că hotărârea de declinare a competenței nu este supusă căilor de atac].

19.Prin excepție de la regula potrivit căreia procedura în fond a camerei preliminare are o structură tripartită, legiuitorul a stabilit, în vederea asigurării celerității procedurii în camera preliminară, ca, atunci când nu se invocă cereri sau excepții de către inculpat (personal sau prin apărător) sau nu se invocă excepții de către judecător, din oficiu, cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, la expirarea termenului stabilit conform art. 344 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, judecătorul să treacă direct la etapa soluționării obiectului procedurii în camera preliminară și să dispună, prin încheiere, începerea judecății, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului. Aceasta, întrucât părțile și persoana vătămată nu au formulat nicio obiecție (cerere/excepție) cu privire la aspectele menționate ce ar rezulta din actul de sesizare și nici judecătorul nu a invocat, din oficiu, vreo excepție, astfel încât să fie necesar a se dezbate în fața judecătorului, în contradictoriu, pretenții, apărări, susțineri. Încheierea prin care se dispune începerea judecății va fi comunicată părților, persoanei vătămate și procurorului în vederea formulării contestației, în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală, în vederea asigurării unui control de legalitate al acesteia (în acest sens, Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 1 noiembrie 2017, paragraful 18).

20.Curtea reține însă că, indiferent dacă au fost sau nu formulate cereri sau excepții, în etapa soluționării obiectului procedurii în camera preliminară, judecătorul de cameră preliminară va pronunța o încheiere motivată prin care va decide fie soluția de începere a judecății [când nu s-au ridicat excepții cu privire la actul de sesizare sau la actele de urmărire penală; dacă au fost respinse toate excepțiile; dacă au fost excluse probe, însă procurorul și-a menținut dispoziția de trimitere în judecată - în această ipoteză, potrivit art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală, probele excluse nu vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei; judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularități ale actului de sesizare, dar pot fi deduse obiectul și limitele judecății], fie restituirea cauzei la parchet [când rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății; dacă judecătorul de cameră preliminară a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; dacă procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții].

21.Potrivit art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, încheierea (finală) prin care judecătorul de cameră preliminară soluționează cauza, în sensul începerii judecății ori restituirii cauzei la parchet, va fi comunicată părților, persoanei vătămate și procurorului în vederea formulării contestației, în termen de 3 zile de la comunicare. Dispozițiile procesual penale precitate stabilesc că pot fi atacate cu contestație atât soluțiile propriu-zise ale procedurii de cameră preliminară (începerea judecății ori restituirea cauzei la parchet), cât și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor (prin încheierea intermediară pronunțată în temeiul art. 345 din Codul de procedură penală). Or, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, precitată, paragraful 19, că „pe calea contestației prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală se asigură controlul de legalitate cu privire la o serie de încheieri finale pronunțate în procedura camerei preliminare, ca o garanție a respectării cerințelor principiului legalității procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, care își are, la rândul său, temeiul în prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție referitor la principiul legalității. Scopul contestației în procedura de cameră preliminară este acela de a îndrepta erorile de drept comise de judecătorul de cameră preliminară la verificarea, după trimiterea în judecată, a legalității sesizării instanței, precum și a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, erori care trebuie remediate în cadrul aceleiași faze procesuale, având în vedere rațiunile pentru care a fost instituită procedura camerei preliminare. Asemenea erori de drept pot interveni, în egală măsură, în acele situații în care în procedura de cameră preliminară nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu s-au ridicat din oficiu excepții.“22. În aceste condiții, având în vedere cele reținute anterior, dar și considerentele deciziilor precitate, Curtea constată că norma procesual penală criticată este suficient de clară și precisă pentru a putea fi aplicată și pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat.

23.De altfel, Curtea reține că, în soluționarea contestației formulate, în temeiul art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, analizând legalitatea și temeinicia soluțiilor dispuse în fondul camerei preliminare și, eventual, modul de soluționare a cererilor și excepțiilor invocate de părți și persoana vătămată, este evident că judecătorul de la instanța ierarhic superioară va avea în vedere toate criticile invocate de contestatori cu privire la desfășurarea concretă a procedurii de cameră preliminară în primă instanță, inclusiv aspectele referitoare la măsurile administrative luate de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei proceduri (cum este, în speță, soluția dispusă cu privire la modul de traducere a rechizitoriului comunicat inculpaților având cetățenia austriacă), modul în care judecătorul de cameră preliminară a rezolvat orice chestiune de ordin procedural, altele decât cele invocate pe calea cererilor sau excepțiilor formulate de părți și persoana vătămată, de vreme ce aceste aspecte stau la baza legalității soluțiilor dispuse prin încheierile prevăzute de art. 345 și art. 346 din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea nu poate reține că norma procesual penală criticată aduce atingere dreptului constituțional și convențional la un proces echitabil.

24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gregor Aufhauser, Kathrin Brettschneider și Societatea Companiilor Hoteliere Grand - S.R.L. din București în Dosarul nr. 39.279/3/2016/a1 (722/2017) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 decembrie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu