de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (actualizate până la data de 15 aprilie 2010
Codul fiscal:
[...]
Definitia sediului permanent
Art. 8 (1) În înţelesul prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.
(2)Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum şi o mină, un puţ de ţiţei sau gaze, o carieră sau alte locuri de extracţie a resurselor naturale, precum şi locul în care continuă să se desfăşoare o activitate cu activele şi pasivele unei persoane juridice române care intră într-un proces de reorganizare prevăzut la art. 27^1.
Alin. (2) al art. 8 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(3)Un sediu permanent presupune un santier de constructii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj sau activităţi de supervizare legate de acestea, numai dacă santierul, proiectul sau activităţile dureaza mai mult de 6 luni.
(4)Prin derogare de la prevederile alin. (1) - (3), un sediu permanent nu presupune urmatoarele:
a)folosirea unei instalaţii numai în scopul depozitarii sau al expunerii produselor ori bunurilor ce apartin nerezidentului;
b)menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai în scopul de a fi depozitate sau expuse;
c)menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai în scopul de a fi procesate de către o altă persoană;
d)vanzarea de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident, care au fost expuse în cadrul unor expozitii sau targuri fără caracter permanent ori ocazionale, dacă produsele ori bunurile sunt vandute nu mai tarziu de o luna după incheierea targului sau a expozitiei;
e)pastrarea unui loc fix de activitate numai în scopul achizitionarii de produse sau bunuri ori culegerii de informaţii pentru un nerezident;
f)pastrarea unui loc fix de activitate numai în scopul desfăşurării de activităţi cu caracter pregatitor sau auxiliar de către un nerezident;
g)pastrarea unui loc fix de activitate numai pentru o combinaţie a activităţilor prevăzute la lit. a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate desfăşurată în locul fix să fie de natura preparatorie sau auxiliara.
(5)Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2), un nerezident este considerat a avea un sediu permanent în România, în ceea ce priveste activităţile pe care o persoană, alta decat un agent cu statut independent, le intreprinde în numele nerezidentului, dacă persoana acţionează în România în numele nerezidentului şi dacă este indeplinita una din urmatoarele condiţii:
a)persoana este autorizata şi exercită în România autoritatea de a incheia contracte în numele nerezidentului, cu excepţia cazurilor în care activităţile respective sunt limitate la cele prevăzute la alin. (4) lit. a) - f);
b)persoana menţine în România un stoc de produse sau bunuri din care livreaza produse sau bunuri în numele nerezidentului.
(6)Un nerezident nu se considera ca are un sediu permanent în România dacă doar desfăşoară activitate în România prin intermediul unui broker, agent, comisionar general sau al unui agent intermediar având un statut independent, în cazul în care aceasta activitate este activitatea obisnuita a agentului, conform descrierii din documentele constitutive. Dacă activităţile unui astfel de agent sunt desfăşurate integral sau aproape integral în numele nerezidentului, iar în relatiile comerciale şi financiare dintre nerezident şi agent exista condiţii diferite de acelea care ar exista între persoane independente, agentul nu se considera ca fiind agent cu statut independent.
(7)Un nerezident nu se considera ca are un sediu permanent în România numai dacă acesta controlează sau este controlat de un rezident ori de o persoană ce desfăşoară o activitate în România prin intermediul unui sediu permanent sau altfel.
(7^1)Persoanele juridice române beneficiare ale unor prestări de servicii de natura activităţilor de lucrări de construcţii, montaj, supraveghere, consultanţă, asistenţă tehnică şi orice alte activităţi, executate de persoane juridice străine sau fizice nerezidente pe teritoriul României, au obligaţia să înregistreze contractele încheiate cu aceşti parteneri la organele fiscale competente, potrivit procedurii instituite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Contractele încheiate de persoane juridice române cu persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente pentru activităţi desfăşurate în afara teritoriului României nu fac obiectul înregistrării potrivit prezentelor dispoziţii. Pentru încadrarea ca sediu permanent a unui şantier de construcţii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj sau a activităţilor de supraveghere legate de acestea şi a altor activităţi similare, se va avea în vedere data de începere a activităţii din contractele încheiate cu persoanele juridice române beneficiare sau orice alte informaţii ce probează începerea activităţii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adaugă la perioada care s-a consumat la realizarea contractului de bază.
Alin. (7^1) al art. 8 a fost introdus de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(8)În înţelesul prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se considera a fi baza fixa.
Norme metodologice:
1.Termenul "loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea" acopera orice fel de cladiri, echipamente sau instalaţii utilizate pentru desfăşurarea activităţii nerezidentului indiferent dacă acestea sunt sau nu utilizate exclusiv în acest scop. Un loc de activitate exista şi acolo unde nu sunt construite sau nu sunt necesare cladiri pentru desfăşurarea activităţii nerezidentului, ci dispune doar de un spatiu. Nu este important dacă cladirile, echipamentele sau instalatiile sunt deţinute în proprietate, sunt inchiriate sau se gasesc în alt fel la dispoziţia nerezidentului. Un loc de activitate poate fi constituit de o taraba în piaţa sau locul de activitate poate fi situat în cladirea unei alte societăţi, atunci când un nerezident are în permanenta la dispoziţie anumite cladiri sau părţi ale acestora, deţinute în proprietate de alta societate.
2.Este suficient ca un nerezident să aibă la dispoziţia sa un spatiu utilizat pentru activităţi economice pentru ca acesta sa constituie un loc de activitate, nefiind necesar nici un drept legal oficial de utilizare a respectivului spatiu.
3.Desi nu este necesar nici un drept legal oficial de utilizare a unui anumit spatiu pentru ca locul respectiv sa constituie sediu permanent, simpla prezenta a unui nerezident intr-o anumita locatie nu înseamnă ca locatia respectiva se găseşte la dispoziţia acelui nerezident. Acest principiu este ilustrat de urmatoarele situaţii în care reprezentanti ai unui nerezident sunt prezenţi în spatiile unei alte societăţi:
a)Un vânzător care îşi viziteaza cu regularitate un client principal pentru a primi comenzi şi se intalneste cu directorul de achizitii în biroul acestuia. În acest caz, cladirea clientului nu se afla la dispoziţia societatii pentru care lucreaza vânzătorul şi nu constituie un loc fix de activitate prin care se desfăşoară activităţile nerezidentului. Cu toate acestea, în functie de situaţia existenta se poate aplica alin. (5) al art. 8 din Codul fiscal pentru a considera ca exista un sediu permanent.
b)Un angajat al unei societăţi caruia i se permite, pe o perioadă lunga de timp, sa utilizeze un birou în sediul unei alte societăţi pentru a asigura respectarea de către societatea din urma a obligaţiilor asumate prin contractul incheiat cu prima societate. În acest caz, angajatul desfăşoară activităţi legate de obiectul primei societăţi, iar biroul ce se găseşte la dispoziţia sa în sediul celeilalte societăţi va constitui un sediu permanent al angajatorului sau, dacă biroul este pus la dispoziţia sa pe o perioadă de timp suficient de lunga pentru a constitui un "loc de activitate" şi dacă activităţile efectuate acolo depasesc activităţile precizate în alin. (4) al art. 8 din Codul fiscal.
c)O societate de transport rutier care foloseşte zilnic o perioadă scurta de timp o platforma de livrare din depozitul clientului sau, pentru a livra marfuri achiziţionate de acel client. În acest caz, prezenta societatii de transport rutier la platforma de livrare este de scurta durata şi societatea nu poate considera ca acel loc se afla la dispoziţia sa şi constituie un sediu permanent al societatii.
d)Un zugrav care, timp de doi ani, petrece trei zile pe săptămâna intr-o mare cladire de birouri ce aparţine principalului lui client. În acest caz, prezenta zugravului în acea cladire de birouri în care îşi desfăşoară activitatea, respectiv zugraveste, constituie un sediu permanent al zugravului.
4.Cuvintele "prin care" trebuie să se aplice în toate situaţiile în care activităţile economice sunt desfăşurate intr-o anumita locatie ce este la dispoziţia societatii în acest scop. Astfel, se va considera ca o societate angajata pentru pavarea unui drum îşi desfăşoară activitatea "prin" locatia în care are loc activitatea.
5.Locul de activitate trebuie să fie "fix", astfel încât sa existe o legătură între locul de activitate şi un anumit punct geografic. Nu este importanţa perioada de timp în care o societate a unui stat contractant opereaza în celalalt stat contractant dacă nu face acest lucru într-un loc distinct, dar nu înseamnă ca echipamentul ce constituie locul de activitate trebuie să fie efectiv fixat pe sol. Este suficient ca echipamentul sa ramana într-un anumit loc. Atunci când activităţile economice ale unei societăţi sunt deplasate între locatii invecinate, pot exista dificultati în a stabili dacă exista un singur "loc de activitate" Dacă exista doua locuri de activitate şi dacă celelalte condiţii ale sediului permanent sunt indeplinite, la fiecare dintre aceste locuri, societatea va avea doua sedii permanente. Se considera ca exista un singur loc de activitate atunci când o anumita locatie, în interiorul careia sunt deplasate activităţile, poate fi identificata ca formand un tot unitar din punct de vedere comercial şi geografic, în ceea ce priveste activitatea respectiva. Acest principiu, poate fi ilustrat prin exemple:
a)O mina constituie un singur loc de activitate, chiar dacă activităţile pot fi deplasate dintr-o locatie în alta în interiorul acelei mine deoarece mina respectiva constituie o singura unitate geografica şi comerciala din punct de vedere al activităţii miniere. Un "hotel de birouri" în care o firma de consultanţă inchiriaza în mod regulat diferite birouri este considerat ca fiind un singur loc de activitate pentru acea firma deoarece, în acest caz, cladirea constituie un tot unitar din punct de vedere geografic, iar hotelul este unicul loc de activitate al acelei firme de consultanţă. O strada pietonala, o piaţa deschisa sau un targ în care îşi fixeaza standul un comerciant reprezinta unicul loc de activitate al respectivului comerciant.
b)Faptul ca activităţile pot fi desfăşurate intr-o zona geografica limitata nu are ca rezultat considerarea acelei zone geografice ca fiind loc unic de activitate. Astfel, atunci când un zugrav lucreaza succesiv în cadrul unei serii de contracte fără legătură între ele pentru mai mulţi clienti diferiti, intr-o cladire mare de birouri, fără sa existe contract pentru un proiect complex de zugravire a cladirii, cladirea nu este considerata ca unic loc de activitate. Dacă însă, un zugrav efectueaza, în cadrul unui singur contract, lucrari în toata cladirea pentru un singur client, acest contract reprezinta un singur proiect şi cladirea în ansamblul sau este un singur loc de activitate pentru lucrarile de zugravit, deoarece constituie un tot unitar din punct de vedere comercial şi geografic.
c)O zona în care activităţile sunt desfăşurate ca parte a unui singur proiect ce constituie un tot unitar din punct de vedere comercial şi care nu intruneste aceleasi condiţii din punct de vedere geografic nu constituie un loc unic de activitate. Astfel, atunci când un consultant lucreaza în diferite sucursale din locatii diferite în cadrul unui singur proiect de instruire profesionala a angajatilor unei bănci, fiecare sucursala este considerata separat. Dacă însă respectivul consultant se deplaseaza dintr-un birou în altul în cadrul aceleiasi sucursale, se va considera ca el ramine în acelasi loc de activitate. Locatia unica a sucursalei se încadrează în condiţia de tot unitar din punct de vedere geografic, situaţie care lipseste în cazul în care consultantul se deplaseaza între sucursale aflate în locatii diferite.
6.Deoarece locul de activitate trebuie să fie fix, se considera sediu permanent dacă acel loc de activitate are un anumit grad de permanenta. Se considera astfel ca, exista un sediu permanent atunci când locul de activitate a fost mentinut pe o perioadă mai lunga de şase luni. Astfel, activităţile a caror natura este repetitiva, în aceste cazuri, fiecare perioada în care este utilizat locul de activitate trebuie analizata în combinaţie cu numărul de ocazii în care s-a utilizat respectivul loc, care se pot intinde pe un numar de ani.
Un loc de activitate poate totusi sa constituie un sediu permanent chiar dacă exista doar pentru o perioadă scurta de timp. Astfel:
a)Intreruperile temporare de activitate nu determina încetarea existentei sediului permanent. Când un anumit loc de activitate este utilizat numai în intervale scurte de timp dar aceste utilizari au loc cu regularitate pe perioade lungi, locul de activitate nu trebuie considerat ca fiind de natura strict temporara.
b)De asemenea, în situaţiile în care un loc de activitate este utilizat pe perioade foarte scurte de timp de un numar de societăţi similare conduse de aceeaşi persoana sau de persoane asociate. În aceasta situaţie se evita considerarea locului de activitate ca fiind utilizat altfel decat în scopuri temporare de fiecare dintre societăţi.
c)Atunci când un loc de activitate care a fost, la inceput, conceput pentru a fi utilizat pe o perioadă de timp scurta încât nu constituia sediu permanent, dar este în realitate mentinut mai mult, devine un loc fix de activitate şi se transforma retroactiv în sediu permanent. Un loc de activitate poate de asemenea constitui un sediu permanent de la înfiinţarea sa chiar dacă a existat, în practica, doar pe o perioadă scurta de timp, dacă acesta a fost prematur lichidat datorita unor situaţii deosebite cum ar fi esecul investitiei.
7.Pentru ca un loc de activitate sa constituie sediu permanent, societatea ce îl utilizeaza trebuie să îşi desfasoare integral sau parţial activităţile prin acel loc de activitate. Activitatea nu trebuie să fie permanenta în sensul că nu exista intreruperi ale operaţiunilor, ci operaţiunile trebuie desfăşurate cu regularitate.
8.Atunci când activele corporale, precum utilajele, echipamentele industriale, comerciale sau stiintifice, cladirile sau activele necorporale precum brevetele, procedurile şi alte proprietăţi similare sunt inchiriate sau acordate în leasing unor terti printr-un loc fix de activitate mentinut de o societate a unui Stat Contractant în celalalt Stat, aceasta activitate va conferi, în general, locului de activitate caracterul de sediu permanent. Acelasi lucru este valabil şi atunci când printr-un loc fix de activitate este furnizat capital. Dacă o societate a unui Stat inchiriaza sau acorda în leasing utilaje, echipamente, cladiri sau proprietăţi necorporale unei societăţi a celuilalt Stat fără ca pentru aceasta închiriere sa menţină un loc fix de activitate în celalalt Stat, atunci utilajele, echipamentele, cladirea sau proprietăţile necorporale inchiriate nu constitue un sediu permanent al locatorului cu condiţia ca obiectul contractului să fie limitat la simpla închiriere a utilajelor, echipamentelor . Acesta este şi cazul când locatorul furnizeaza personal, ulterior instalarii pentru a opera echipamentul, cu condiţia ca responsabilitatea acestuia să fie limitata la operarea şi întreţinerea echipamentului sub conducerea, responsabilitatea şi controlul locatarului. Dacă personalul are responsabilităţii mai largi, cum ar fi participarea la deciziile privind lucrarile în care va fi utilizat echipamentul sau dacă opereaza, asigura service, inspecteaza şi intretine echipamentul sub responsabilitatea şi controlul locatorului, atunci activitatea locatorului poate depăşi simpla închiriere a echipamentului şi poate constitui o activitate antreprenoriala. În acest caz se considera ca exista un sediu permanent dacă este indeplinit criteriul permanentei.
9.Activitatea unei societăţi este desfăşurată în principal de către antreprenor sau de către personal aflat intr-o relaţie de angajare retribuita cu societatea. Acest personal include angajaţi şi alte persoane ce primesc instrucţiuni de la societate ca agenti dependenti. Prerogativele acestui personal în relatiile sale cu tertii sunt irelevante. Nu are nici o importanţa dacă agentul dependent este autorizat sau nu sa incheie contracte dacă lucreaza la locul fix de activitate. Un sediu permanent este considerat şi dacă activitatea societatii este desfăşurată în principal cu ajutorul echipamentului automatizat, activităţile personalului fiind limitate la montarea, operarea, controlarea şi întreţinerea acestui echipament. Deci, masinile cu castiguri, automatele cu vanzare şi celelalte echipamente similare instalate de o societate a unui Stat în celalalt Stat constituie un sediu permanent în functie de desfăşurarea de către societate şi a altor activităţi în afară de instalarea initiala a masinilor. Nu exista un sediu permanent atunci când societatea doar instaleaza masinile şi apoi le inchiriaza altor societăţi. Un sediu permanent exista atunci când societatea care instaleaza masinile se ocupa pe cont propriu şi de operarea acestora şi de întreţinerea lor. Acelasi lucru este valabil şi atunci când masinile sunt operate şi intretinute de un agent dependent al societatii.
10.Un sediu permanent exista imediat ce societatea începe să îşi desfasoare activitatea printr-un loc fix de activitate. Acesta este cazul atunci când societatea pregăteşte activitatea pentru care va servi permanent locul de activitate. Perioada de timp în care locul fix de activitate este înfiinţat de către societate nu trebuie luata în calcul, cu condiţia ca aceasta activitate sa difere substantial de activitatea pentru care va servi permanent locul de activitate. Sediul permanent va inceta sa existe odata cu renuntarea la locul fix de activitate sau odata cu încetarea oricarei activităţi desfăşurate prin acesta, respectiv atunci când toate actele şi masurile ce au legătură cu activităţile anterioare ale sediului permanent sunt incheiate cum ar fi finalizarea tranzactiilor curente, întreţinerea şi repararea utilajelor. O intrerupere temporara a operaţiunilor nu poate fi privita însă ca o incetare a activităţii. Dacă locul fix de activitate este inchiriat unei alte societăţi,
acesta va servi în mod normal numai activităţilor acelei societăţi şi nu activităţilor locatorului; în general, sediul permanent al locatorului inceteaza sa existe, cu excepţia situaţiilor în care acesta continua să îşi desfasoare activitatea pe cont propriu prin locul fix de activitate.
Comertul electronic
11.Desi o locatie în care echipamentul automat este operat de către o societate poate constitui un sediu permanent în tara în care este situat, trebuie facuta o distinctie între computer, ce poate fi instalat intr-o locatie astfel încât în anumite condiţii poate constitui sediu permanent, şi datele şi software-ul utilizat de respectivul echipament sau stocat pe el. Astfel, un site web Internet, care reprezinta o combinaţie de software şi date electronice nu constituie un activ corporal, nu are o locatie care să poată constitui un "loc de activitate" şi nu exista "un amplasament, cum ar fi cladiri sau, în unele cazuri, echipamente sau utilaje " în ceea ce priveste software-ul şi datele ce constituie site-ul web. Serverul pe care este stocat acel site web şi prin intermediul caruia acesta este accesibil este un echipament ce are o locatie fizica şi locatia fizica poate constitui un "loc fix de activitate" al societatii ce opereaza serverul.
12.Distinctia între site-ul web şi serverul pe care acesta este stocat şi utilizat este importanţa deoarece societatea ce opereaza serverul poate fi diferita de societatea ce desfăşoară activităţi prin site-ul web. Este frecventa situaţia ca un site web prin care o societate desfăşoară activităţi să fie gazduit pe serverul unui furnizor de servicii internet. Desi onorariile platite unui furnizor de servicii internet în cadrul acestui aranjament pot avea la baza dimensiunea spatiului pe disc utilizat pentru a stoca software-ul şi datele necesare site-ului web, prin aceste contracte serverul şi locatia acestuia nu sunt la dispoziţia societatii, chiar dacă respectiva societate a putut sa stabileasca ca site-ul sau web va fi gazduit pe un anumit server dintr-o anumita locatie. În acest caz societatea nu are nici o prezenta fizica în locatia respectiva deoarece site-ul web nu este corporal. În aceste cazuri, nu se poate considera ca respectiva societate a dobândit un loc de activitate
prin aranjamentul de gazduire a site-ului. În cazul în care societatea ce desfăşoară activităţi printr-un site web are serverul la dispoziţia sa, aceasta detine în proprietate sau inchiriaza serverul pe care este stocat şi utilizat site-ul web şi opereaza acest server, locul în care se afla serverul constituie un sediu permanent al societatii dacă sunt indeplinite celelalte condiţii ale articolului.
13.Computerul intr-o anumita locatie poate constitui un sediu permanent numai dacă indeplineste condiţia de a fi fix. În cazul unui server, nu este relevanta posibilitatea ca serverul să fie deplasat, ci dacă acesta este în realitate deplasat sau nu. Pentru ca un server sa constituie un loc de activitate fix, el trebuie să fie amplasat într-un anumit loc pe o perioadă de timp suficienta pentru a fi considerat fix.
14.Pentru a se stabili dacă activitatea unei societăţi este desfăşurată integral sau parţial printr-un astfel de echipament trebuie să se analizeze de la caz la caz, dacă datorita acestui echipament, societatea are la dispoziţie facilităţi acolo unde sunt indeplinite functiile de activitate ale societatii.
15.Atunci când o societate opereaza un computer intr-o anumita locatie, poate exista un sediu permanent chiar dacă nu este necesară prezenta nici unui angajat al societatii în locatia respectiva pentru a opera computerul. Prezenta personalului nu este necesară pentru a se considera ca o societate îşi desfăşoară activităţile parţial sau total intr-o locatie, atunci când nu se impune prezenta personalului pentru a desfăşura activităţi în acea locatie. Aceasta situaţie se aplică comerţului electronic în aceeasi măsura în care se aplică şi altor activităţi în care echipamentul funcţionează automat, cum ar fi în cazul echipamentului automat de pompare utilizat în exploatarea resurselor naturale.
16.Un alt aspect este cel legat de faptul că nu se poate considera ca exista un sediu permanent atunci când operaţiunile de comert electronic desfăşurate prin computer intr-o anumita locatie dintr-o tara sunt limitate la activităţile pregatitoare sau auxiliare descrise în alin. (4) art. 8 din Codul fiscal. Pentru a se stabili dacă anumite activităţi efectuate intr-o astfel de locatie intra sub incidenţa alin. (4) art. 8 din Codul fiscal ele trebuie analizate de la caz la caz, ţinând seama de diversele functii indeplinite de societate prin respectivul echipament. Activităţile ce sunt în general privite ca fiind activităţi pregatitoare sau auxiliare includ:
–furnizarea unei legaturi de comunicatii - foarte asemanatoare cu o linie telefonica - între furnizori şi clienti;
–publicitatea pentru bunuri sau servicii;
–transmiterea informaţiilor printr-un server-oglinda în scopuri de securitate şi eficienta;
–culegerea de date de piaţa pentru societate;
–furnizarea de informaţii.
17.Exista un sediu permanent când însă aceste functii constituie partea esenţială şi semnificativa a activităţii de afaceri a societatii sau când alte functii centrale ale societatii sunt realizate prin computer, echipamentul constituind un loc fix de activitate al societatii, intrucat aceste functii depasesc activităţile tratate la alin. (4) al art. 8 din Codul fiscal.
18.Functiile centrale ale unei anumite societăţi depind de natura activităţii desfăşurate de respectiva societate.Unii furnizori de servicii internet au ca obiect de activitate operarea serverelor lor în scopul gazduirii site-urilor web sau a altor aplicaţii pentru alte societăţi. Pentru acesti furnizori de servicii internet, operarea serverelor ce ofera servicii clientilor reprezinta o componenta a activităţii comerciale ce nu este considerata o activitate pregatitoare sau auxiliara.
O societate denumita "e-tailer" sau "e-comerciant" ce are ca activitate vanzarea de produse prin internet şi nu are ca obiect de activitate operarea serverelor, efectuarea serviciilor printr-o locatie nu este suficienta pentru a concluziona ca activităţile desfăşurate în acel loc sunt mai mult decat activităţi pregatitoare şi auxiliare. Intr-o astfel de situaţie trebuie să se analizeze natura activităţilor desfăşurate din perspectiva activităţii derulate de societate. Dacă aceste activităţi sunt strict pregatitoare sau auxiliare faţă de activitatea de vanzare de produse pe internet şi locatia este utilizata pentru a opera un server ce gazduieste un site web care, asa cum se intampla adesea, este utilizat exclusiv pentru promovare, pentru prezentarea catalogului de produse sau pentru furnizarea de informaţii potentialilor clienti, se aplică alin. (4) al art. 8 din Codul fiscal şi locatia nu va constitui un sediu permanent. Dacă functiile tipice aferente vanzarii sunt realizate în acea locatie cum ar fi prin incheierea contractului cu clientul, procesarea platii şi livrarea produselor care sunt efectuate automat prin echipamentul amplasat în acel loc, aceste activităţi nu pot fi considerate strict pregatitoare sau auxiliare.
19.În ceea ce priveste aplicarea alin. (5) al art. 8 din Codul fiscal, pentru a stabili dacă un furnizor de servicii internet constituie un sediu permanent, atunci când acesta ofera serviciul de a gazdui pe server site-urile web ale altor societăţi, se pune intrebarea dacă este aplicabil alin. (5) al art. 8 din Codul fiscal. Alin. (5) al art. 8 din Codul fiscal nu se aplică deoarece furnizorii de servicii internet nu sunt considerati agenti ai societatilor cărora le apartin site-urile web, deoarece acestia nu au autoritatea de a incheia contracte în numele acestor societăţi şi nu incheie în mod obisnuit astfel de contracte, sau deoarece ei sunt considerati agenti cu statut independent ce acţionează conform activităţii lor obisnuite, lucru evidentiat şi de faptul ca, ei gazduiesc site-uri web pentru societăţi diferite. Este de asemenea clar ca intrucat site-ul web prin care o societate îşi desfăşoară activitatea nu este în sine o "persoana", conform definitiei de la pct. 20, alin
(1), al art. 7 din Codul fiscal, alin. (5) al art. 8 din Codul fiscal nu se poate aplica pentru a considera ca exista un sediu permanent în virtutea faptului ca site-ul web este un agent al societatii, în sensul acelui alineat.
20.La definirea sediului permanent se au în vedere comentariile la art. 5 "Sediu permanent" din Modelul convenţiei de evitare a dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica.
21.Abrogat.
Normele metodologice de aplicare a Titlului I - pentru art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - sunt reproduse astfel cum au fost modificate de lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (1) al pct. 21 din Normele metodologice de aplicare a art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 21 din Normele metodologice de aplicare a art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de litera A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
[...]
Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal
(1)La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot sa nu ia în considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzactiei.
(2)În cadrul unei tranzactii între persoane afiliate, autorităţile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta preţul de piaţa al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzactiei. La stabilirea pretului de piaţa al tranzactiilor între persoane afiliate se foloseşte cea mai adecvata dintre urmatoarele metode:
a)metoda compararii preturilor, prin care preţul de piaţa se stabileste pe baza preturilor platite altor persoane care vand bunuri sau servicii comparabile către persoane independente;
b)metoda cost-plus, prin care preţul de piaţa se stabileste pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzactie, majorat cu marja de profit corespunzătoare;
c)metoda pretului de revanzare, prin care preţul de piaţa se stabileste pe baza pretului de revanzare al bunului sau serviciului vandut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vanzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului şi o marja de profit;
d)orice alta metoda recunoscută în liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica.Norme metodologice:
22.Autorităţile fiscale din România pot, în scopul calcularii obligaţiilor fiscale ale persoanelor afiliate, sa reconsidere evidentele persoanei afiliate din România, în scopul examinarii fiscale, dacă în urma relatiilor speciale dintre persoana afiliata română şi cea străină aceste evidente nu reflecta profiturile reale impozabile ce provin din România. Nu se efectueaza reconsiderarea evidentelor persoanelor afiliate atunci când tranzactiile dintre asemenea persoane au loc în termeni comerciali de piaţa libera, precum şi în cazul tranzactiilor între persoane juridice române afiliate. Reconsiderarea evidentelor se referă la ajustarea veniturilor, cheltuielilor, în scopul calcularii obligaţiilor fiscale ale persoanelor afiliate. Reconsiderarea evidentelor persoanelor afiliate nu se efectueaza atunci când tranzactiile dintre asemenea persoane au loc în termenii comerciali de piaţa libera, respectiv ca tranzactii între persoane independente.
În cazul în care România a incheiat o convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul al cărui rezident este persoana afiliata străină, aceasta reconsiderare a evidentelor în scopul examinarii fiscale se efectueaza de către autorităţile române prin coroborare cu "Procedura amiabila" prevăzută în respectiva convenţie. În acest sens, atunci când România include în profiturile unei persoane înregistrate în România şi impune în consecinţa profiturile asupra cărora o persoană rezidenta în alt stat a fost supusă impunerii în statul sau de rezidenta, iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit persoanei din România dacă condiţiile stabilite între cele doua persoane ar fi fost cele convenite între persoanele independente, statul de rezidenta al persoanei afiliate straine poate proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri.
La ajustarea profiturilor între persoanele afiliate se au în vedere termenele de prescriptie prevăzute de legislatia interna a statelor în care persoanele afiliate în cauza sunt rezidente, în cazul în care prin convenţia de evitare a dublei impuneri nu s-a prevăzut altfel.
Ajustarea profiturilor persoanelor afiliate nu conduce la modificarea situaţiilor financiare ale persoanelor afiliate.
La stabilirea pretului de piaţa al tranzactiilor, autorităţile fiscale nu vor tine cont de imprejurarile efective ce nu puteau fi cunoscute de către părţile la tranzactie la data perfectarii acesteia şi care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi atras o supra- sau o subestimare de către părţi a valorii tranzactiei.
Autorităţile stabilesc preţul de piaţa al acestor tranzactii aplicand metoda utilizata de către contribuabil, cu excepţia cazurilor în care prin metoda utilizata nu se reflecta preţul de piaţa al bunurilor sau serviciilor furnizate în cazul tranzactiei. În acest caz, autorităţile fiscale vor aplica cea mai adecvata dintre metodele prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal.
23.La estimarea pretului de piaţa al tranzactiilor se poate utiliza una dintre urmatoarele metode:
a)metoda compararii preturilor;
b)metoda cost-plus;
c)metoda pretului de revanzare;
d)orice alta metoda recunoscută în liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica.
24.În termeni generali, preţul de piaţa este determinat prin raportarea la tranzactii comparabile necontrolate. O tranzactie este necontrolata dacă se desfăşoară între persoane independente.
25.Metoda compararii preturilor
Determinarea pretului de piaţa are la baza comparatia pretului tranzactiei analizate cu preturile practicate de alte entităţi independente de aceasta, atunci când sunt vandute produse sau servicii comparabile. Pentru transferul de bunuri, marfuri sau servicii între persoane afiliate, preţul de piaţa este acel pret pe care l-ar fi convenit persoane independente, în condiţiile existente pe piete, comparabile din punct de vedere comercial pentru transferul de bunuri sau de marfuri identice ori similare, în cantitati comparabile, în acelasi punct din lantul de productie şi de distribuţie şi în condiţii comparabile de livrare şi de plată. În acest sens, pentru stabilirea valorii de piaţa se poate recurge la:
a)compararea preturilor convenite între persoane afiliate cu preturile convenite în relatiile cu persoane independente, pentru tranzactii comparabile (compararea interna a preturilor);
b)compararea preturilor convenite între persoane independente, pentru tranzactii comparabile (compararea externa a preturilor).
Pentru aplicarea metodei compararii preturilor, preţul de piaţa al tranzactiei este determinat prin compararea pretului de vanzare al marfurilor şi serviciilor identice sau similare, vandute în cantitati comparabile, cu preţul de vanzare al marfurilor şi al serviciilor supuse evaluării. În cazul în care cantitatile nu sunt comparabile se utilizeaza preţul de vanzare pentru marfurile şi serviciile identice sau similare, vandute în cantitati diferite. Pentru aceasta, preţul de vanzare se corecteaza cu diferentele în plus sau în minus care ar putea fi determinate de diferenţa de cantitate.
26.Metoda cost-plus
Pentru determinarea pretului pieţei, metoda se bazeaza pe majorarea costurilor principale cu o marja de profit corespunzătoare domeniului de activitate al contribuabilului. Punctul de plecare pentru aceasta metoda, în cazul transferului de marfuri sau de servicii între persoane afiliate, este reprezentat de costurile producătorului sau ale furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se aceeasi metoda de calcul pe care persoana care face transferul îşi bazeaza şi politica de stabilire a preturilor faţă de persoane independente. Suma care se adauga la costul astfel stabilit va avea în vedere o marja de profit care este corespunzătoare domeniului de activitate al contribuabilului. În acest caz, preţul de piaţa al tranzactiei controlate reprezinta rezultatul adaugarii profitului la costurile de mai sus. În cazul în care marfurile sau serviciile sunt transferate printr-un numar de persoane afiliate, aceasta metoda urmeaza să fie aplicata separat pentru fiecare stadiu, luandu-se în considerare rolul şi activităţile concrete ale fiecarei persoane afiliate. Costul plus profitul furnizorului intr-o tranzactie controlata va fi stabilit în mod corespunzător prin referinţa la costul plus profitul aceluiasi furnizor în comparatie cu tranzactiile necontrolate. În completare, metoda care poate fi folosita este costul plus profitul care a fost castigat în tranzactii comparabile de către o persoană independenta.
27.Metoda pretului de revanzare
În cazul acestei metode preţul pieţei este determinat pe baza pretului de revanzare al produselor şi serviciilor către entităţi independente, diminuat cu cheltuielile de vanzare, alte cheltuieli ale contribuabilului şi o marja de profit. Aceasta metoda se aplică pornindu-se de la preţul la care un produs cumparat de la o persoană afiliata este revandut unei persoane independente. Acest pret (preţul de revanzare) este apoi redus cu o marja bruta corespunzătoare (marja pretului de revanzare), reprezentand valoarea din care ultimul vânzător din cadrul grupului incearca să îşi acopere cheltuielile de vanzare şi alte cheltuieli de operare în functie de operaţiunile efectuate (luand în considerare activele utilizate şi riscul asumat) şi sa realizeze un profit corespunzător. În acest caz, preţul de piaţa pentru transferul bunului între entităţi afiliate este preţul care rămâne după scaderea marjei brute şi după ajustarea cu alte costuri asociate achizitionarii produsului.
Marja pretului de revanzare a ultimului vânzător intr-o tranzactie controlata poate fi determinata prin referinţa la marja profitului de revanzare, pe care acelasi ultim vânzător o castiga pentru bunurile procurate şi vandute în cadrul tranzactiilor necontrolate comparabile. De asemenea, se poate utiliza şi marja profitului ultimei vanzari realizate de o persoană independenta în cadrul unor tranzactii necontrolate comparabile.
La stabilirea valorii marjei pretului de revanzare trebuie să se aiba în vedere urmatoarele aspecte:
a)factorii referitori la perioada de timp dintre cumpararea initiala şi revanzare, inclusiv cei referitori la schimbările survenite pe piaţa în ceea ce priveste cheltuielile, ratele de schimb şi inflatia;
b)modificările survenite în starea şi gradul de uzura al bunurilor ce fac obiectul tranzactiei, inclusiv modificările survenite prin progresul tehnologic dintr-un anumit domeniu;
c)dreptul exclusiv al revanzatorului de a vinde anumite bunuri sau drepturi, care ar putea influenţa decizia asupra unei schimbari a marjei de pret.
De regula, metoda pretului de revanzare este utilizata în cazul în care cel care revinde nu majoreaza substantial valoarea produsului. Metoda poate fi utilizata şi atunci când, înainte de revanzare, bunurile mai sunt prelucrate şi, în aceste circumstanţe, se poate stabili marja adecvata.
28.În sensul art. 11 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, prin alte metode recunoscute în liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica se înţelege metoda marjei nete şi metoda impartirii profitului.
29.Metoda marjei nete
Metoda marjei nete implica calcularea marjei nete a profitului, obtinuta de o persoană în urma uneia sau a mai multor tranzactii cu persoane afiliate, şi estimarea acestei marje pe baza nivelului obţinut de către aceeasi persoana în tranzactii cu persoane independente sau pe baza marjei obtinute în tranzactii comparabile efectuate de persoane independente.
Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparatii între anumiti indicatori financiari ai persoanelor afiliate şi aceiasi indicatori ai persoanelor independente, care activeaza în cadrul aceluiasi domeniu de activitate.
În utilizarea metodei marjei nete trebuie luate în considerare diferentele dintre persoanele ale caror marje sunt comparabile. În acest sens vor fi avuti în vedere urmatorii factori: competitivitatea altor contribuabili de pe piaţa şi a bunurilor echivalente, eficienta şi strategia de management, pozitia pe piaţa, diferenţa în structura costurilor şi nivelul experientei în afaceri.
30.Metoda impartirii profitului
Metoda impartirii profitului se foloseşte atunci când tranzactiile efectuate între persoane afiliate sunt interdependente astfel încât nu este posibila identificarea unor tranzactii comparabile. Aceasta metoda presupune estimarea profitului obţinut de persoanele afiliate în urma uneia sau mai multor tranzactii şi impartirea acestor profituri între persoanele afiliate, proportional cu profitul care ar fi fost obţinut de către persoane independente. Impartirea profiturilor trebuie să se realizeze printr-o estimare adecvata a veniturilor realizate şi a costurilor suportate în urma uneia sau a mai multor tranzactii de către fiecare persoana. Profiturile trebuie impartite astfel încât sa reflecte functiile efectuate, riscurile asumate şi activele folosite de către fiecare dintre părţi.
31.În cazul compararii tranzactiilor între persoane afiliate şi cele independente se au în vedere:
a)diferentele determinate de particularitatile bunurilor materiale, nemateriale sau serviciilor ce fac obiectul tranzactiilor comparabile, în măsura în care aceste particularitati influenţează preţul de piaţa al obiectului respectivei tranzactii;
b)functiile indeplinite de persoane în tranzactiile respective.
La analiza functiilor persoanelor participante intr-o tranzactie vor fi avute în vedere: importanţa economica a functiilor indeplinite de fiecare participant, impartirea riscurilor şi a responsabilitatilor între părţile ce participa la tranzactie, volumul resurselor angajate, al utilajelor şi echipamentelor, valoarea activelor necorporale folosite.
32.La stabilirea pretului de piaţa al tranzactiilor între persoane afiliate se foloseşte una dintre metodele prevăzute mai sus. În vederea stabilirii celei mai adecvate metode se au în vedere urmatoarele elemente:
a)metoda care se apropie cel mai mult de imprejurarile în care sunt stabilite preturile supuse liberei concurente pe piete comparabile din punct de vedere comercial;
b)metoda pentru care sunt disponibile date rezultate din functionarea efectiva a persoanelor afiliate, implicate în tranzactii supuse liberei concurente;
c)gradul de precizie cu care se pot face ajustari în vederea obtinerii comparabilitatii;
d)circumstantele cazului individual;
e)activităţile desfăşurate efectiv de diferitele persoane afiliate;
f)metoda folosita trebuie să corespunda imprejurarilor date ale pieţei şi ale activităţii contribuabilului;
g)documentaţia care poate fi pusa la dispoziţie de către contribuabil.
33.Circumstantele cazului individual care urmeaza să fie luat în considerare în examinarea pretului de piaţa sunt:
a)tipul, starea, calitatea, precum şi gradul de noutate al bunurilor, marfurilor şi serviciilor transferate;
b)condiţiile pieţei pe care bunurile, marfurile sau serviciile sunt folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vandute unor persoane independente;
c)activităţile desfăşurate şi stadiile din lantul productiei şi distributiei ale entitatilor implicate;
d)clauzele cuprinse în contractele de transfer, privind: oblibaţiile, termenele de plată, rabaturile, reducerile, garantiile acordate, asumarea riscului;
e)în cazul unor relatii de transfer pe termen lung, avantajele şi riscurile legate de acestea;
f)condiţiile speciale de concurenta.
34.În aplicarea metodelor prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal se iau în considerare datele şi documentele înregistrate în momentul în care a fost incheiat contractul.
În cazul contractelor pe termen lung este necesar să se aiba în vedere dacă terţe părţi independente ţin seama de riscurile asociate, incheind contractele corespunzătoare (de exemplu, clauze de actualizare a pretului).
În situaţia în care în legătură cu transferul bunurilor şi al serviciilor sunt convenite aranjamente financiare speciale (condiţii de plată sau facilităţi de credit pentru client, diferite de practica comerciala obisnuita), în cazul furnizarii partiale de materiale de către client sau servicii auxiliare, la determinarea pretului de piaţa trebuie să se ia în considerare şi acesti factori.
35.La aplicarea metodelor prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal nu se iau în considerare preturile care au fost influentate de situaţii competitive speciale, cum ar fi:
a)preţuri practicate pe piete speciale închise, unde aceste preţuri sunt stabilite diferit de condiţiile de pe piaţa din care se face transferul;
b)preţuri care sunt supuse reducerilor speciale legate de introducerea de produse noi pe piaţa;
c)preţuri care sunt influentate de reglementarile autorităţilor publice.
36.Atunci când se stabileste preţul de piaţa al serviciilor în cadrul tranzactiilor între persoane afiliate, autorităţile fiscale examineaza în primul rand dacă persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi incheiat o asemenea tranzactie în condiţiile stabilite de persoanele afiliate.
În cazul furnizarilor de servicii se iau în considerare tarifele obisnuite pentru fiecare tip de activitate sau tarifele standard existente în anumite domenii (transport, asigurare). În cazul în care nu exista tarife comparabile se foloseşte metoda "cost-plus".
37.În cazul costurilor de publicitate, acestea se deduc de către acele persoane afiliate care urmeaza sa beneficieze de pe urma publicităţii facute sau, dacă este necesar, sunt alocate proportional cu beneficiul. În situaţia în care costurile de publicitate sunt asumate de societatea-mama în numele grupului ca un tot unitar, acestea sunt nedeductibile la persoana controlata.
La calcularea profitului, autorităţile fiscale estimeaza cheltuielile efectuate de persoanele afiliate cu publicitatea, proportional cu beneficiile castigate de aceste persoane din publicitate. Dacă un contribuabil efectueaza cheltuieli cu publicitatea de care beneficiaza şi o persoană afiliata, se presupune ca prima persoana a furnizat celei de a doua persoane servicii comerciale, proportional cu natura şi sfera serviciilor furnizate de o companie de publicitate independenta.
Pentru a stabili mai clar proportiile cheltuielilor efectuate de fiecare persoana cu publicitatea, de care beneficiaza doua sau mai multe persoane afiliate, trebuie luate în considerare pieţele pe care s-a facut publicitatea şi cota de piaţa a respectivelor persoane afiliate în vanzarile de bunuri şi servicii cărora li s-a facut reclama.
38.Când un contribuabil acorda un împrumut (credit) unei persoane afiliate sau atunci când acesta primeste un astfel de împrumut (credit), indiferent de scopul şi destinaţia sa, preţul pieţei pentru asemenea serviciu este constituit din dobânda care ar fi fost agreata de persoane independente pentru astfel de servicii furnizate în condiţii comparabile, inclusiv comisionul de administrare a creditului, respectiv imprumutului.
În cazul serviciilor de finanţare între persoane afiliate, pentru alocarea veniturilor se analizeaza:
a)dacă împrumutul dat este în interesul desfăşurării activităţii beneficiarului şi a fost utilizata în acest scop;
b)dacă a existat o schema de distribuţie a profitului.
Incadrarea imprumutului în schema de distribuţie a profitului va fi presupusa dacă la data acordarii imprumutului nu se asteapta în mod cert o rambursare a imprumutului sau dacă contractul contine clauze defavorabile pentru platitor.
Atunci când se examineaza dobânda, trebuie luate în considerare: suma şi durata imprumutului, natura şi scopul imprumutului, garantia implicata, valuta implicata, riscurile de schimb şi costurile masurilor de asigurare a ratei de schimb, precum şi alte circumstanţe de acordare a imprumutului.
Raportarea condiţiilor de împrumut are în vedere ratele dobanzii aplicate în împrejurări comparabile şi în aceeasi zona valutara de o persoană independenta. De asemenea, trebuie să se tina seama de masurile pe care persoanele independente le-ar fi luat pentru a imparti riscul de schimb (de exemplu: clauze care mentin valoarea imprumutului în termeni reali, incheierea unui contract de devize pentru plata la termen pe cheltuiala imprumutatorului).
39.În cazul dobanzilor aferente furnizorilor de bunuri şi de servicii este necesar să se examineze dacă costul dobanzii reprezinta o practica comerciala obisnuita sau dacă părţile care fac tranzactia cer dobânda acolo unde, în tranzactii comparabile, bunurile şi serviciile sunt transferate reciproc. Aceste elemente de analiza se au în vedere şi la alte forme de venituri sau costuri asimilate dobanzilor.
40.Atunci când se stabileste preţul de piaţa al drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul tranzactiilor între persoane afiliate, autorităţile fiscale examineaza în primul rand dacă persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi incheiat o asemenea tranzactie în condiţiile stabilite de persoane afiliate.
În cazul transferului de drepturi de proprietate intelectuala, cum sunt: drepturile de folosire a brevetelor, licentelor, know-how şi altele de aceeasi natura, costurile folosirii proprietăţii nu sunt deduse separat dacă drepturile sunt transferate în legătură cu furnizarea de bunuri sau de servicii şi dacă sunt incluse în preţul acestora.
41.În cazul serviciilor de administrare şi conducere din interiorul grupului se au în vedere urmatoarele:
a)între persoanele afiliate costurile de administrare, management, control, consultanţă sau functii similare sunt deduse la nivel central sau regional prin intermediul societatii-mama, în numele grupului ca un tot unitar. Nu poate fi ceruta o remuneratie pentru aceste activităţi, în măsura în care baza lor legala este relaţia juridica care guverneaza forma de organizare a afacerilor sau orice alte norme care stabilesc legaturile dintre entităţi. Cheltuielile de aceasta natura pot fi deduse numai dacă astfel de entităţi furnizeaza în plus servicii persoanelor afiliate sau dacă în preţul bunurilor şi în valoarea tarifelor serviciilor furnizate se iau în considerare şi serviciile sau costurile administrative. Nu pot fi deduse costuri de asemenea natura de către o filiala care foloseşte aceste servicii luand în considerare relaţia juridica dintre ele, numai pentru propriile condiţii, ţinând seama că nu ar fi folosit aceste servicii dacă ar fi fost o persoană independenta;
b)serviciile trebuie să fie prestate în fapt. Simpla existenta a serviciilor în cadrul unui grup nu este suficienta, deoarece, ca regula generală, persoanele independente platesc doar serviciile care au fost prestate în fapt.
Pentru aplicarea prezentelor norme metodologice, autorităţile fiscale vor lua în considerare şi liniile directoare privind preturile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica.
Normele metodologice de aplicare a Titlului I - pentru art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - sunt reproduse astfel cum au fost modificate de lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Contribuabili
Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, urmatoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a)persoanele juridice române;
Norme metodologice:
1.Fac parte din această categorie companiile naţionale, societăţile naţionale, regiile autonome, indiferent de subordonare, societăţile comerciale, indiferent de forma juridica de organizare şi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital strain sau cu capital integral strain, societăţile agricole şi alte forme de asociere agricola cu personalitate juridica, organizaţiile cooperatiste, instituţiile financiare şi instituţiile de credit, fundatiile, asociaţiile, organizaţiile, precum şi orice alta entitate care are statutul legal de persoana juridica constituita potrivit legislaţiei române.
2.În cazul persoanelor juridice române care deţin participatii în capitalul altor societăţi comerciale şi care intocmesc situaţii financiare consolidate, calculul şi plata impozitului pe profit se fac la nivelul fiecarei persoane juridice din grup.
Codul fiscal: b) persoanele juridice straine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;Norme metodologice:
3.Persoanele juridice straine, cum sunt: companiile, fundatiile, asociaţiile, organizaţiile şi orice entităţi similare, înfiinţate şi organizate în conformitate cu legislatia unei alte tari, devin subiect al impunerii atunci când îşi desfăşoară activitatea, integral sau parţial, prin intermediul unui sediu permanent în România, asa cum este definit acesta în Codul fiscal, de la inceputul activităţii sediului.
Codul fiscal:
Scutiri
(1)Sunt scutiti de la plata impozitului pe profit urmatorii contribuabili: [...]
d)fundatiile române constituite ca urmare a unui legat;Norme metodologice:
4.Fundatia constituita ca urmare a unui legat, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundatii, cu modificările şi completările ulterioare, este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane, care, pe baza unui act juridic pentru cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat în mod permanent şi irevocabil realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar.
Codul fiscal: e) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din activităţi economice care sunt utilizate pentru susţinerea activităţilor cu scop caritabil;
Lit. e) a alin. (1) al art. 15 a fost abrogată de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
5.Abrogat.
Pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 1 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 1 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Codul fiscal: f) cultele religioase, pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
g)instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior, cu modificările ulterioare;Norme metodologice:
6.Veniturile obţinute din activităţi economice de către contribuabilii prevăzuţi la art. 15 alin. (1) lit. f), g) şi h) din Codul fiscal şi care sunt utilizate în alte scopuri decât cele expres menţionate la literele respective se supun impozitării cu cota prevăzută la art. 17 din Codul fiscal. În vederea stabilirii bazei impozabile, din veniturile obţinute se scad cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri.
Pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (1), lit. e), f), g) şi h) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 2, subpct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (1), lit. f), g) şi h) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 2 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Codul fiscal: (2) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmatoarele tipuri de venituri: [...] k) veniturile obtinute din reclama şi publicitate, realizate de organizaţiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare şi functionare, din domeniul culturii, cercetării stiintifice, învăţământului, sportului, sănătăţii, precum şi de camerele de comert şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale.Norme metodologice:
7.Sunt venituri neimpozabile din reclama şi publicitate veniturile obtinute din închirieri de spatii publicitare pe: cladiri, terenuri, tricouri, cărţi, reviste, ziare etc. Nu se includ în veniturile descrise anterior veniturile obtinute din prestări de servicii de intermediere în reclama şi publicitate.
Codul fiscal: (3) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din activităţi economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevăzute la alin. (2). Organizaţiile prevăzute în prezentul alineat datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decat cele prevăzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau art. 18, după caz.Norme metodologice:
8.Organizaţiile nonprofit care obtin venituri, altele decat cele menţionate la art. 15 alin. (2) din Codul fiscal, şi depasesc limita prevăzută la alin. (3) platesc impozit pentru profitul corespunzător acestora. Determinarea profitului impozabil se face în conformitate cu prevederile de la cap. II, titlul II din Codul fiscal. În acest sens se vor avea în vedere urmatoarele:
a)stabilirea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (2) din Codul fiscal;
b)determinarea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (3) din Codul fiscal, prin parcurgerea urmatorilor pasi:
–calculul echivalentului în lei a 15.000 euro prin utilizarea cursului mediu de schimb valutar EUR/ROL comunicat de Banca Naţionala a României pentru anul fiscal respectiv;
–calculul valorii procentului de 10% din veniturile prevăzute la lit. a);
–stabilirea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (3) din Codul fiscal ca fiind valoarea cea mai mica dintre sumele stabilite conform precizarilor anterioare;
c)stabilirea veniturilor neimpozabile prin adunarea sumelor de la lit. a) şi b);
d)determinarea veniturilor impozabile prin scaderea din totalul veniturilor a celor de la lit. c);
e)calculul profitului impozabil corespunzător veniturilor impozabile de la lit. d), avandu-se în vedere urmatoarele:
(i)stabilirea cheltuielilor efectuate în scopul realizării veniturilor impozabile de la lit. d). Este necesară utilizarea de către contribuabil a unor chei corespunzătoare de repartizare a cheltuielilor comune;
(îi) stabilirea valorii deductibile a cheltuielilor determinate conform regulilor de la pct. (i), luandu-se în considerare prevederile art. 21 din Codul fiscal;
(iii)stabilirea profitului impozabil ca diferenţa între veniturile impozabile de la lit. d) şi cheltuielile deductibile stabilite la pct. (îi);
f)calculul impozitului pe profit prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau la art. 18 din Codul fiscal, după caz, asupra profitului impozabil stabilit la lit. e).
8^1.Veniturile realizate de organizaţiile nonprofit din transferul sportivilor sunt venituri impozabile la determinarea profitului impozabil.
Pct. 8^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 1 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
8^2.Prevederile alin. (2) şi alin. (3) ale art. 15 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile şi persoanelor juridice care sunt constituite şi funcţionează potrivit Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, cu modificările şi completările ulterioare.
Pct. 8^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Anul fiscal
(1)Anul fiscal este anul calendaristic.
(2)Când un contribuabil se infiinteaza sau inceteaza sa mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabila este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.Norme metodologice:
9.În cazul infiintarii unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabila începe:
a)de la data înregistrării acestuia la registrul comerţului, dacă are aceasta obligaţie;
b)de la data înregistrării în registrul tinut de instantele judecătorești competente, dacă are aceasta obligaţie;
c)de la data incheierii sau, după caz, a punerii în aplicare a contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau nastere unei noi persoane juridice.
10.Perioada impozabilă se încheie, în cazul divizărilor sau fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existenţei persoanelor juridice prin dizolvare fără lichidare, la una dintre următoarele date:
a)la data înregistrării în registrul comerţului/registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente a noii societăţi sau a ultimei dintre ele, în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi;
b)la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operaţiunea sau de la altă dată stabilită prin acordul părţilor în cazul în care se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată, potrivit legii;
c)la data înmatriculării persoanei juridice înfiinţate potrivit legislaţiei europene, în cazul în care prin fuziune se constituie asemenea persoane juridice;
d)la data stabilită potrivit legii, în alte cazuri decât cele menţionate la lit. a), b) şi c).
În cazul dizolvării urmată de lichidarea contribuabilului, perioada impozabilă încetează la data depunerii situaţiilor financiare la registrul unde a fost înregistrată, conform legii, înfiinţarea acestuia.
Pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a art. 16 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Impozit minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri şi pariuri sportive
Art. 18*). - Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi la care impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic decat 5% din veniturile respective sunt obligati la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.
Art. 18 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
*)A se vedea art. 18, aşa cum figurează mai jos, modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 11 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 14 aprilie 2009.
Norme metodologice:
11.Intra sub incidenţa prevederilor art. 18 din Codul fiscal contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, incadrati potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; acestia trebuie să organizeze şi sa conduca evidenţa contabilă pentru a se cunoaste veniturile şi cheltuielile corespunzătoare acestor activităţi. La determinarea profitului aferent acestor activităţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proportional cu veniturile obtinute din aceste activităţi. În cazul în care impozitul pe profitul datorat este mai mic decat 5% din veniturile obtinute din aceste activităţi, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% din aceste venituri. Acesta se adauga la valoarea impozitului pe profit aferent celorlalte activităţi, impozit calculat potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal. Veniturile care se iau în calcul pentru aplicarea cotei de 5% sunt veniturile aferente activităţilor respective, înregistrate în conformitate cu reglementarile contabile.
Codul fiscal:
Impozit minim
Art. 18. - (1) Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.
(2)Contribuabilii, cu excepţia celor prevăzuţi la alin. (1), la art. 13 lit. c)-e) şi la art. 15 şi 38, în cazul cărora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranşa de venituri totale corespunzătoare, prevăzute la alin. (3), sunt obligaţi la plata impozitului la nivelul acestei sume.
(3)Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzătoare impozitului minim, stabilite în funcţie de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt următoarele:
┌───────────────────────────┬─────────────────────┐
│Venituri totale anuale │ Impozit minim anual │
│ (lei) │ (lei) │
├───────────────────────────┼─────────────────────┤
│0-52.000 │ 2.200 │
├───────────────────────────┼─────────────────────┤
│52.001-215.000 │ 4.300 │
├───────────────────────────┼─────────────────────┤
│215.001-430.000 │ 6.500 │
├───────────────────────────┼─────────────────────┤
│430.001-4.300.000 │ 8.600 │
├───────────────────────────┼─────────────────────┤
│4.300.001-21.500.000 │ 11.000 │
├───────────────────────────┼─────────────────────┤
│21.500.001-129.000.000 │ 22.000 │
├───────────────────────────┼─────────────────────┤
│Peste 129.000.001 │ 43.000 │
└───────────────────────────┴─────────────────────┘
(4)Pentru încadrarea în tranşa de venituri totale prevăzută la alin. (3), se iau în calcul veniturile totale, obţinute din orice sursă, înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad:
a)veniturile din variaţia stocurilor;
b)veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
c)veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru finanţarea investiţiilor;
d)veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, conform reglementărilor legale;
e)veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementărilor legale;
f)veniturile realizate din despăgubiri de la societăţile de asigurare;
g)veniturile prevăzute la art. 20 lit. d).
(5)Contribuabilii prevăzuţi la art. 34 alin. (1) lit. b) efectuează pentru trimestrele I-III comparaţia impozitului pe profit trimestrial cu impozitul minim prevăzut la alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru trimestrul respectiv, prin împărţirea impozitului minim anual la 12 şi înmulţirea cu numărul de luni aferente trimestrului respectiv. În situaţia în care perioada impozabilă începe sau se încheie în cursul unui trimestru, impozitul minim prevăzut la alin. (3) se recalculează corespunzător numărului de zile aferente trimestrului respectiv. Pentru definitivarea impozitului pe profit datorat se efectuează comparaţia impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual prevăzut la alin. (3)**).
Alin. (5) al art. 18 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 22 din 24 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 201 din 30 martie 2010.
(6)În situaţia în care perioada impozabilă începe sau se încheie în cursul anului, pentru definitivarea impozitului pe profit datorat se efectuează comparaţia impozitului pe profit aferent perioadei respective cu impozitul minim anual prevăzut la alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru aceeaşi perioadă**).
Alin. (6) al art. 18 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 22 din 24 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 201 din 30 martie 2010.
NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
*)RECTIFICAREA nr. 34 din 11 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 254 din 16 aprilie 2009 a modificat art. 40 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 11 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 14 aprilie 2009 dispunând:
În Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, se face următoarea rectificare (care nu aparţine Redacţiei "Monitorul Oficial, Partea I"):
–la art. 40, în loc de: "Art. 40. - Prevederile art. 32 pct. 12 şi art. 33 intră în vigoare în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă." se va citi: "Art. 40. - Prevederile art. 32-34 intră în vigoare la data de 1 mai 2009."
**)Conform art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 22 din 24 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 201 din 30 martie 2010, prin excepţie de la dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică pentru determinarea impozitului pe profit începând cu anul 2010.
Norme metodologice:
11^1.Contribuabilii menţionaţi la art. 18 alin. (2) din Codul fiscal, la determinarea impozitului datorat, vor avea în vedere următoarele:
a)calculul impozitului pe profit aferent trimestrului/anului, potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal;
b)încadrarea în tranşa de venituri totale anuale prevăzută la art. 18 alin. (3) din Codul fiscal în funcţie de veniturile totale anuale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad veniturile prevăzute la art. 18 alin. (4) din Codul fiscal;
c)stabilirea impozitului minim anual/trimestrial datorat corespunzător tranşei de venituri totale anuale, determinată potrivit lit. b);
d)compararea impozitului pe profit trimestrial/anual cu impozitul minim trimestrial/anual şi plata impozitului la nivelul sumei celei mai mari.
11^2.În aplicarea prevederilor art. 18 alin. (2) coroborat cu art. 34 alin. (15) lit. a) din Codul fiscal, pentru trimestrul II al anului 2009, la calculul impozitului datorat se vor avea în vedere următoarele:
a)calculul impozitului pe profit aferent trimestrului II, potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal;
b)încadrarea în tranşa de venituri totale anuale prevăzută la art. 18 alin. (3) din Codul fiscal în funcţie de veniturile totale anuale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad veniturile prevăzute la art. 18 alin. (4) din Codul fiscal;
c)stabilirea impozitului minim corespunzător tranşei de venituri totale anuale, determinată potrivit lit. b), pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009;
d)compararea impozitului pe profit aferent trimestrului II cu impozitul minim calculat potrivit lit. c) şi plata impozitului la nivelul sumei celei mai mari.
Exemplul I
O societate comercială a determinat la sfârşitul trimestrului al II-lea impozit pe profit în sumă de 250 lei. Pentru încadrarea în prevederile art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în valoare de 2.200 lei, corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 40.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: (2.200/12) x 2 = 367 lei.
Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al II-lea este în sumă de 250 lei, iar impozitul minim calculat pentru aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul are obligaţia de plată a impozitului minim în sumă de 367 lei.
Exemplul II
O societate comercială a determinat la sfârşitul trimestrului al II-lea impozit pe profit în sumă de 500 lei. Pentru încadrarea în prevederile art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în valoare de 2.200 lei corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 50.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: (2.200/12) x 2 = 367 lei.
Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al II-lea este în sumă de 500 lei, iar impozitul minim calculat pentru aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul are obligaţia de plată a impozitului pe profit în sumă de 500 lei.
11^3.Pentru definitivarea impozitului pe profit aferent trimestrului al IV-lea al anului 2009, din impozitul pe profit calculat cumulat de la începutul anului se scade impozitul pe profit aferent perioadei precedente, inclusiv impozitul minim datorat, după caz, până la nivelul impozitului minim datorat în cursul anului fiscal.
Exemplul III
O societate comercială înregistrează pierdere fiscală la sfârşitul trimestrului I şi al II-lea. Pentru încadrarea în prevederile art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în valoare de 6.500 lei, corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 300.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: (6.500/12) x 2 = 1.083 lei. Prin urmare, pentru trimestrul al II-lea societatea datorează impozitul minim în sumă de 1.083 lei.
Impozitul pe profit cumulat de la începutul anului este în sumă de 6.000 lei. Pentru determinarea impozitului datorat pentru trimestrul al III-lea se efectuează următorul calcul: 6.000 - 1.083 = 4.917 lei.
Se compară impozitul pe profit aferent trimestrului al III-lea, în sumă de 4.917 lei, cu impozitul minim aferent acestei perioade: (6.500/12) x 3 = 1.625 lei şi se datorează impozitul pe profit.
La închiderea exerciţiului financiar 2009, contribuabilul înregistrează pierdere fiscală. Prin urmare, pentru trimestrul al IV-lea datorează impozit minim în sumă de 1.625 lei. În acest caz, impozitul pe profit de recuperat reprezintă impozitul datorat în cursul anului respectiv mai puţin impozitul minim.
11^4.Impozitul pe profit aferent trimestrului/anului se calculează potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal, inclusiv cele referitoare la recuperarea pierderii fiscale prevăzute la art. 26 din titlul II «Impozitul pe profit».
Exemplul IV
O societate comercială înregistrează la sfârşitul anului 2008 pierdere fiscală în sumă de 700 lei. În cursul anului 2009 societatea înregistrează în trimestrul I pierdere fiscală, iar în trimestrul al II-lea înregistrează un profit impozabil în sumă de 13.200 lei.
Impozit pe profit aferent trimestrului al II-lea = (13.200-700) x 16% = 2.000 lei
Pentru încadrarea în prevederile art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în valoare de 2.200 lei, corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 35.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: (2.200/12) x 2 = 367 lei.
Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al II-lea este în sumă de 2.000 lei, iar impozitul minim calculat pentru aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul are obligaţia de plată a impozitului pe profit în sumă de 2.000 lei.
11^5.Prevederile art. 18 alin. (2) din Codul fiscal nu se aplică societăţilor în inactivitate temporară înscrisă în registrul comerţului, conform prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care contribuabilii intră în inactivitate temporară în cursul anului, prevederile art. 18 alin. (2) se aplică pentru perioada cuprinsă între începutul anului şi data când societatea înregistrează la oficiul registrului comerţului cererea de înscriere de menţiuni. Dacă perioada de inactivitate temporară încetează în cursul anului, contribuabilii aplică prevederile art. 18 alin. (2) de la data încetării inactivităţii temporare, corespunzător cu perioada din an rămasă până la 31 decembrie.
11^6.Contribuabilii înfiinţaţi în cursul anului nu intră sub incidenţa prevederilor art. 18 alin. (2) pentru anul în care se înregistrează la oficiul registrului comerţului, însă aceştia sunt obligaţi la determinarea impozitului pe profit potrivit prevederilor titlului II "Impozitul pe profit" din Codul fiscal. Nu intră sub incidenţa impozitului minim societăţile care la data de 1 mai 2009 se aflau în inactivitate temporară şi aceasta încetează în cursul anului 2009, pentru perioada aferentă de la încetarea inactivităţii până la 31 decembrie 2009.
11^7.Contribuabilii care se înfiinţează în cursul anului ca urmare a operaţiunilor de reorganizare (fuziune, divizare etc.) aplică prevederile art. 18 alin. (2) de la data înregistrării la oficiul registrului comerţului. În cazul în care contribuabilii se înfiinţează prin fuziunea a două sau mai multe societăţi, pentru determinarea impozitului minim datorat, veniturile totale anuale sunt veniturile însumate ale societăţilor participante, înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent. În cazul în care contribuabilii se înfiinţează prin divizarea unei societăţi, pentru determinarea impozitului minim datorat, veniturile totale anuale se determină proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate de către persoana juridică cedentă, conform proiectului întocmit potrivit legii, care stabileşte şi criteriul de repartiţie a activelor şi pasivelor transferate. În cazul fuziunilor prin absorbţie sau în cazul divizărilor prin care activele şi pasivele se transferă către una sau mai multe societăţi existente, pentru determinarea impozitului minim datorat de către societăţile beneficiare, la veniturile totale anuale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, se iau în calcul şi veniturile totale anuale ale societăţilor cedente, proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate.
Pct. 11^1-11^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 18 din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 1 al literei A de la articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 488 din 28 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2009.
Codul fiscal:
Capitolul IICalculul profitului impozabil
Reguli generale
Art. 19. – (1) Profitul impozabil se calculeaza ca diferenţa între veniturile realizate din orice sursa şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adauga cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
Norme metodologice:
12.Veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementarilor contabile date în baza Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal.
Exemple de elemente similare veniturilor:
–diferentele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în valută, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratarii sau transpunerii;
–rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) şi alin. (5^1) din Codul fiscal;
–câştigurile legate de vânzarea sau anularea titlurilor de participare proprii dobândite/răscumpărate.
Liniuţa a doua a paragrafului II de la pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificată de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Liniuţa a doua a paragrafului II de la pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificată de pct. 2 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Liniuţa a treia a paragrafului II de la pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdusă de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Exemple de elemente similare cheltuielilor:
–diferentele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în valută, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratarii sau transpunerii;
–cheltuiala cu valoarea neamortizata a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare şi a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înregistrată în rezultatul reportat. În acest caz, cheltuiala este deductibila fiscal pe perioada rămasă de amortizat a acestor imobilizari, respectiv durata initiala stabilita conform legii, mai puţin perioada pentru care s-a calculat amortizarea. În mod similar se va proceda şi în cazul obiectelor de inventar, baracamentelor şi amenajarilor provizorii trecute în rezultatul reportat cu ocazia retratarii situaţiilor financiare anuale.
–diferenţele nefavorabile dintre preţul de vânzare al titlurilor de participare proprii şi valoarea lor de dobândire/răscumpărare, înregistrate la data vânzării titlurilor respective.
Veniturile şi cheltuielile generate de evaluarea ulterioară şi executarea instrumentelor financiare derivate, înregistrate potrivit reglementărilor contabile, sunt luate în calcul la stabilirea profitului impozabil.
Ultimul alineat al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Ultimul paragraf al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Liniuţa a doua a paragrafului III de la pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdusă de pct. 4 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
13.Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparţin şi depunerea unei declaraţii rectificative în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
14.La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislatia în vigoare se aplică trimestrial sau potrivit prezentelor norme metodologice, după caz, astfel încât la finele anului acestea să se incadreze în prevederile legii. Pentru contribuabilii care au obligaţia de a plati impozitul pe profit anual, limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislatia în vigoare se aplică anual.
Pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
15.Pentru determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligati sa intocmeasca un registru de evidenta fiscala, într-un singur exemplar, compus din cel puţin 100 de file, tinut în forma scrisa sau electronică. Completarea se face în ordine cronologica, iar informaţiile înregistrate trebuie să corespunda cu operaţiunile fiscale şi cu datele prezentate în declaratiile de impunere. Registrul de evidenta fiscala se completeaza în toate situaţiile în care informaţiile cuprinse în declaratia fiscala sunt obtinute în urma unor prelucrari ale datelor furnizate din inregistrarile contabile. Modul de completare a registrului de evidenta fiscala este la latitudinea fiecarui contribuabil, în functie de specificul activităţii şi de necesitatile proprii ale acestuia. Acestea se referă la: calculul dobanzilor şi al diferentelor de curs valutar deductibile fiscal, amortizarea fiscala, reduceri şi scutiri de impozit pe profit, evidenta fiscala a vanzarilor cu plata în rate, valoarea fiscala în cazul efectuării operaţiunilor prevăzute la art. 27 din Codul fiscal, alte asemenea operaţiuni.
Codul fiscal: (3) Contribuabilii care au optat până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, conform prevederilor legale, pentru impunerea veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin scadente, beneficiază în continuare de această facilitate pe durata derulării contractelor respective; cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleaşi termene scadente, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului.
Alin. (3) al art. 19 a fost modificat de pct. 2 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.
Alin. (3) al art. 19 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005. (modificare aplicabila cu data de 1 mai 2005).
Alin. (3) al art. 19 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005*).
*)Art. II din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005 abroga Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 24/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 30 martie 2005.
Norme metodologice:
16.Pentru contribuabilii care au optat la momentul livrarii bunurilor, executarii lucrărilor sau prestarii serviciilor pentru impunerea veniturilor aferente contractelor cu plata în rate până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, veniturile şi cheltuielile aferente bunurilor mobile şi imobile produse, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, valorificate în baza unui contract cu plata în rate, sunt impozabile, respectiv deductibile, pe măsură ce ratele devin scadente, pe durata derularii contractelor respective.
Pct. 16 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 1 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Codul fiscal: (4) În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi de servicii internationale, în baza convenţiilor la care România este parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementarile din aceste conventii.Norme metodologice:
17.Intra sub incidenţa acestui alineat contribuabilii care desfăşoară activităţi de servicii internationale care aplica regulile de evidenta şi decontare a veniturilor şi cheltuielilor stabilite prin regulamente de aplicare a convenţiilor la care România este parte (de exemplu: serviciile postale, telecomunicatiile, transporturile internationale).
Codul fiscal:
Art. 19^2. – Scutirea de impozit a profitului reinvestit
(1)Profitul investit în producţia şi/sau achiziţia de echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru), astfel cum sunt prevăzute în subgrupa 2.1 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, folosite în scopul obţinerii de venituri impozabile, este scutit de impozit.
(2)Profitul investit potrivit alin. (1) reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv profitul contabil cumulat de la începutul anului, utilizat în acest scop în anul efectuării investiţiei. Scutirea de impozit pe profit aferentă investiţiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectivă.
(3)Pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2009, în aplicarea facilităţii se ia în considerare profitul contabil înregistrat începând cu data de 1 octombrie 2009 şi investit în activele menţionate la alin. (1) produse şi/sau achiziţionate după aceeaşi dată.
[...]
(7)Pentru activele prevăzute la alin. (1) care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi, facilitatea se acordă pentru lucrările realizate efectiv, în baza unor situaţii parţiale de lucrări, pentru investiţiile puse în funcţiune parţial în anul respectiv.
[...]
(10)În cazul în care, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1), impozitul pe profit este sub nivelul impozitului minim, contribuabilii sunt obligaţi la plata impozitului minim în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2).
[...]
(12)Prin excepţie de la prevederile art. 7 alin. (1) pct. 33, valoarea fiscală, respectiv valoarea de intrare a activelor prevăzute la alin. (1) se determină prin scăderea din valoarea de producţie şi/sau de achiziţie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea prevăzută la alin. (1).Norme metodologice:
17^1.În sensul prevederilor art. 19^2 alin. (1) din Codul fiscal, prin producţia de echipamente tehnologice se înţelege realizarea acestora în regie proprie şi înregistrarea ca mijloace fixe potrivit reglementărilor contabile în corelaţie cu prevederile art. 24 din Codul fiscal.
17^2.Exemple de calcul:
Exemplul I. Determinarea scutirii de impozit şi a valorii fiscale, în cazul în care profitul contabil este mai mare decât valoarea investiţiei realizate
La sfârşitul anului 2009 o societate comercială înregistrează un profit impozabil în sumă de 170.000 lei. Impozitul pe profit datorat la finele trimestrului III este 10.000 lei. Societatea achiziţionează la data de 15 noiembrie un echipament tehnologic în valoare de 80.000 lei, profitul contabil aferent perioadei 1 octombrie - 31 decembrie 2009 fiind în sumă de 90.000 lei.
Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului investit se parcurg următoarele etape:
–se calculează impozitul pe profit aferent trimestrului IV al anului 2009:
170.000 x 16% = 27.200 lei
27.200 - 10.000 = 17.200 lei;
–se calculează impozitul pe profit aferent profitului investit:
Având în vedere faptul că profitul contabil aferent perioadei 1 octombrie - 31 decembrie 2009 în sumă de 90.000 lei acoperă investiţia realizată, impozitul scutit este:
80.000 x 16% = 12.800 lei;
–se determină valoarea fiscală a echipamentului tehnologic, în baza căreia se calculează amortizarea fiscală, în conformitate cu prevederile art. 19^2 alin. (12) din Codul fiscal, prin scăderea din valoarea de achiziţie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea.
Valoarea fiscală = 80.000 - 80.000 = 0
Exemplul II. Determinarea scutirii de impozit şi a valorii fiscale, în cazul în care profitul contabil este mai mic decât valoarea investiţiei realizate
La sfârşitul anului 2009 o societate comercială înregistrează un profit impozabil în sumă de 60.000 lei. Impozitul pe profit datorat la finele trimestrului III este 4.000 lei. Societatea achiziţionează la data de 20 noiembrie un echipament tehnologic în valoare de 70.000 lei, profitul contabil aferent perioadei 1 octombrie - 31 decembrie fiind 30.000 lei.
Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului investit se parcurg următoarele etape:
–se calculează impozitul pe profit aferent trimestrului IV al anului 2009:
60.000 x 16% = 9.600 lei
9.600 - 4.000 = 5.600 lei;
–se calculează impozitul pe profit aferent profitului investit: în această situaţie, profitul contabil nu acoperă investiţia realizată, decât până la nivelul de 30.000 lei. Impozitul pe profit aferent părţii din investiţie finanţată din profit este:
30.000 x 16% = 4.800 lei; impozit pe profit scutit = 4.800 lei;
–se determină valoarea fiscală a echipamentului tehnologic, în baza căreia se calculează amortizarea fiscală, în conformitate cu prevederile art. 19^2 alin. (12) din Codul fiscal, prin scăderea din valoarea de achiziţie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea.
Valoarea fiscală = 70.000 - 30.000 = 40.000 lei
Exemplul III. Determinarea impozitului pentru situaţia în care impozitul pe profit după aplicarea facilităţii este mai mic decât impozitul minim
La sfârşitul anului 2009 o societate comercială înregistrează un profit impozabil în sumă de 45.000 lei. Impozitul pe profit datorat la finele trimestrului III este 2.000 lei.
Societatea achiziţionează la data de 15 decembrie un utilaj în valoare de 25.000 lei, profitul contabil aferent perioadei 1 octombrie - 31 decembrie 2009 fiind 30.000 lei. La data de 31 decembrie 2008 societatea a înregistrat venituri totale anuale în sumă de 250.000 lei, la care corespunde un impozit minim pentru trimestrul IV de 1.625 lei.
Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului investit şi a impozitului pe profit datorat după aplicarea facilităţii, se parcurg următoarele etape:
–se calculează impozitul pe profit aferent trimestrului IV al anului 2009:
45.000 x 16% = 7.200 lei
7.200 - 2.000 = 5.200 lei;
–având în vedere faptul că, în acest caz profitul contabil acoperă investiţia realizată, impozitul pe profit aferent profitului investit este:
25.000 x 16% = 4.000 lei;
–după aplicarea facilităţii, impozitul pe profit este:
5.200 - 4.000 = 1.200 lei;
–în această situaţie, deoarece impozitul pe profit după aplicarea facilităţii este mai mic decât impozitul minim, impozitul pentru trimestrul IV se datorează la nivelul impozitului minim în sumă de 1.625 lei;
–se determină valoarea fiscală a echipamentului tehnologic, în baza căreia se calculează amortizarea fiscală, în conformitate cu prevederile art. 19^2 alin. (12) din Codul fiscal, prin scăderea din valoarea de achiziţie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea.
Valoarea fiscală = 25.000 - 25.000 = 0
Exemplul IV de calcul al scutirii de impozit pentru profitul reinvestit de către contribuabilii obligaţi la plata anuală a impozitului pe profit
La sfârşitul anului 2010 o societate comercială înregistrează un profit impozabil în sumă de 2.500.000 lei. Profitul contabil aferent anului 2010 este de 1.900.000 lei. Societatea achiziţionează la data de 15 martie 2010 un echipament tehnologic în valoare de 70.000 lei, la data de 16 iulie un echipament tehnologic în valoare de 110.000 lei şi în data de 15 octombrie un echipament tehnologic în valoare de 90.000 lei.
Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului investit şi a impozitului pe profit datorat după aplicarea facilităţii, se parcurg următoarele etape:
–se calculează impozitul pe profit aferent anului 2010:
2.500.000 x 16% = 400.000 lei;
–se determină valoarea totală a investiţiilor realizate în echipamente tehnologice:
70.000 + 110.000 + 90.000 = 270.000 lei;
–având în vedere faptul că profitul contabil acoperă investiţiile realizate, impozitul pe profit aferent profitului investit este:
270.000 x 16% = 43.200 lei;
–se calculează impozitul pe profit datorat după aplicarea facilităţii:
400.000 - 43.200 = 356.800 lei;
–se determină valoarea fiscală a echipamentelor tehnologice, în baza căreia se calculează amortizarea fiscală, în conformitate cu prevederile art. 19^2 alin. (12) din Codul fiscal, prin scăderea din valoarea de achiziţie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea.
Valoarea fiscală a echipamentelor tehnologice achiziţionate:
70.000 - 70.000 = 0
110.000 - 110.000 = 0
90.000 - 90.000 = 0
17^3.În situaţia în care investiţiile în echipamente tehnologice realizate nu sunt acoperite în totalitate de profitul contabil, pentru determinarea valorii fiscale, în baza căreia se calculează amortizarea fiscală, în conformitate cu prevederile art. 19^2 alin. (12) din Codul fiscal, se are în vedere ordinea cronologică a înregistrării acestora ca mijloace fixe potrivit art. 24 din Codul fiscal.
17^4.În aplicarea prevederilor art. 19^2 alin. (7), facilitatea se acordă pentru valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuţie înregistrate în perioada 1 octombrie 2009 - 31 decembrie 2010 şi puse în funcţiune în aceeaşi perioadă potrivit art. 24 din Codul fiscal.
Pct. 17^1-17^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^2 din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Deduceri pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare
Articolul 19^1
(1)La calculul profitului impozabil, pentru activităţile de cercetare-dezvoltare se acordă următoarele stimulente fiscale:
a)deducerea suplimentară la calculul profitului impozabil în proporţie de 20% a cheltuielilor eligibile pentru aceste activităţi; deducerea suplimentară se calculează trimestrial/anual; în cazul în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează potrivit dispoziţiilor art. 26;
b)aplicarea metodei de amortizare accelerată şi în cazul aparaturii şi echipamentelor destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare.
(2)În aplicarea prevederilor prezentului articol se elaborează norme privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare, aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi inovării.
Alin. (2) al art. 19^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 343 din 11 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 779 din 13 noiembrie 2009, care modifică pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 200 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008.
Art. 19^1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 200 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008.
Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 20. Urmatoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
a)dividendele primite de la o persoană juridica română;
b)diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare, precum şi diferentele de valoare a investitiilor financiare pe termen lung reprezentand acţiuni deţinute la societăţi afiliate, titluri de participare şi investitii deţinute ca imobilizari, înregistrate astfel, potrivit reglementarilor contabile. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionarii, a retragerii, lichidarii investitiilor financiare, precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridica la care se deţin titlurile de participare; [...]
Art. 20 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006:
"Venituri neimpozabile
Urmatoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
a)dividendele primite de la o persoană juridica română;
b)diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare, precum şi diferentele de valoare a investitiilor financiare pe termen lung, reprezentand acţiuni deţinute la societăţi afiliate, titluri de participare şi investitii deţinute ca imobilizari, înregistrate astfel potrivit reglementarilor contabile. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionarii,*) a retragerii, lichidarii investitiilor financiare, precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridica la care se deţin titlurile de participare;
c)veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;
d)veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.
Litera c) a art. 20 a fost abrogata de pct. 8 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Art. 20 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
*)Teza a doua a lit. b) a art. 20 a fost rectificata prin RECTIFICAREA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 765 din 7 septembrie 2006."
Norme metodologice:
18.În sensul prevederilor art. 20 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, dividendele de incasat/încasate de un contribuabil de la o persoană juridica română, reprezinta venituri neimpozabile la data înregistrării acestora în evidenta contribuabilului, potrivit reglementarilor contabile.
Codul fiscal: b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare, precum şi diferenţele favorabile de valoare rezultate din evaluarea titlurilor de participare şi a obligaţiunilor emise pe termen lung, efectuată potrivit reglementărilor contabile. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii, a lichidării investiţiilor financiare, precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se deţin titlurile de participare;
Lit. b) a art. 20 a fost modificată de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
19.În aplicarea prevederilor art. 20 lit. b) din Codul fiscal, titlurile de participare sunt cele definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 31 din Codul fiscal.
La data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării titlurilor de participare sau a retragerii capitalului social deţinut la o persoană juridică, precum şi la data lichidării investiţiilor financiare, valoarea fiscală utilizată pentru calculul câştigului/pierderii este cea pe care titlurile de participare, respectiv investiţiile financiare, au avut-o înainte de înregistrarea diferenţelor favorabile respective.
Pct. 19 din Normele metodologice de aplicare a art. 20 litera b) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 7 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Pct. 18 şi 19 din Normele metodologice de aplicare a art. 20, lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
[...]
c)veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, precum şi veniturile din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere;
Lit. c) a art. 20 a fost modificată de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
[...]
Norme metodologice:
20.Sunt considerate venituri neimpozabile veniturile prin care se recuperează cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuării lor, cum sunt: rambursările de impozit pe profit plătit în perioadele anterioare, restituirea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, veniturile din anularea unor provizioane care au fost considerate cheltuieli nedeductibile la data constituirii lor şi altele asemenea.
Pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 20, lit. c) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 4 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Codul fiscal:
[...]
d)veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative."Norme metodologice:
21.Contribuabilii pentru care prin acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative s-a prevăzut faptul că profitul aferent anumitor activităţi nu este impozabil sunt obligaţi să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă pentru delimitarea veniturilor şi a cheltuielilor aferente acestora. La determinarea profitului aferent acestor activităţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din aceste activităţi, în situaţia în care evidenţa contabilă nu asigură informaţia necesară identificării acestora, după caz.
Pct. 21 din Normele metodologice de aplicare a art. 20, lit. d) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Codul fiscal: d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.
Venituri neimpozabile
Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
a)dividendele primite de la o persoană juridică română;
b)diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare, precum şi diferenţele de valoare a investiţiilor financiare pe termen lung, reprezentând acţiuni deţinute la societăţi afiliate, titluri de participare şi investiţii deţinute ca imobilizări, înregistrate astfel potrivit reglementărilor contabile. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii, lichidării investiţiilor financiare, precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se deţin titlurile de participare;
Lit. b) a art. 20 a fost modificată de RECTIFICAREA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 765 din 7 septembrie 2006.
c)veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;
d)veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.
e)în perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 inclusiv, veniturile din tranzacţionarea titlurilor de participare pe piaţa autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. În aceeaşi perioadă, cheltuielile reprezentând valoarea de înregistrare a acestor titluri de participare, precum şi cheltuielile înregistrate cu ocazia desfăşurării operaţiunilor de tranzacţionare reprezintă cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.
Lit. e) a art. 20 a fost introdusă de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.
Art. 20 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
21.Contribuabilii pentru care prin acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative s-a prevăzut faptul ca profitul aferent anumitor activităţi nu este impozabil sunt obligati sa organizeze şi sa conduca evidenţa contabilă pentru determinarea profitului neimpozabil. La determinarea profitului aferent acestor activităţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proportional cu veniturile obtinute din acele activităţi, în situaţia în care evidenţa contabilă nu asigura informatia necesară identificarii acestora, după caz.
NOTA C.T.C.E S.A. Piatra-Neamt:
(inaplicabil prin modificarea integrală a art. 20 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. A se vedea nota de mai sus)
Codul fiscal:
Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene
(1)După data aderarii României la Uniunea Europeana sunt, de asemenea, neimpozabile şi:
(a) dividendele primite de o persoană juridica română, societate-mama, de la o filiala a sa situata într-un stat membru, dacă persoana juridica română intruneste cumulativ urmatoarele condiţii:
1.plateste impozit pe profit potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei optiuni sau exceptari;
2.detine minimum 15% din capitalul social al unei persoane juridice dintr-un stat membru, respectiv minimum 10%, începând cu 1 ianuarie 2009;
3.La data înregistrării venitului din dividende, detine participatia minima mentionata la pct. 2, pe o perioadă neintrerupta de cel puţin 2 ani.
Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoana juridica română prin intermediul sediului sau permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoana juridica română indeplineste cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1-3.
(b) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice straine din alte state membre, societăţi-mama, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină intruneste, cumulativ, urmatoarele condiţii:
1.are una din formele de organizare prevăzute la alin. (4);
2.în conformitate cu legislatia fiscala a statului membru, este considerata a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei conventii privind evitarea dublei impuneri incheiate cu un stat tert, nu se considera ca are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
3.plateste, în conformitate cu legislatia fiscala a unui stat membru, fără posibilitatea unei optiuni sau exceptari, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;
4.detine minimum 15% din capitalul social al filialei dintr-un stat membru, respectiv o participare minima de 10%, începând cu data de 1 ianuarie 2009;
5.la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridica străină detine participatia minima prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neintrerupta de cel puţin 2 ani. [...]"
Norme metodologice:
21^1.În aplicarea prevederilor art. 20^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, condiţia legata de perioada minima de detinere de 2 ani va fi inteleasa luandu-se în considerare hotărârea Curtii Europene de Justiţie în cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen- C-284/94, C-291/94 şi C-292/94. Astfel, în situaţia în care, la data înregistrării dividendului de către societatea-mama, persoana juridica română, respectiv de către sediul permanent al unei societăţi-mama, persoana juridica străină dintr-un stat membru, condiţia referitoare la perioada minima de detinere de 2 ani nu este indeplinita, venitul din dividende este supus impunerii. Ulterior, în anul fiscal în care condiţia este indeplinita, contribuabilul urmeaza sa beneficieze de recalcularea impozitului pe profit al anului în care venitul a fost impus. În acest sens, contribuabilul trebuie să depună declaratia rectificativa privind impozitul pe profit."
21^2.Pentru indeplinirea condiţiei de la pct. 3 lit. b) alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, societăţile-mama, persoane juridice straine, trebuie să platesca, în conformitate cu legislatia fiscala a unui stat membru, fără posibilitatea unei optiuni sau exceptari, unul din urmatoarele impozite :
–impot des societes/ vennootschapsbelasting, în Belgia;
–selskabsskat, în Danemarca;
–Korperschaftsteuer, în Republica Federala Germania;
–"text în lb. greaca"*), în Grecia;
–impuesto sobre sociedades, în Spania;
–impot sur les societes, în Franţa;
–Corporation tax, în Irlanda;
–imposta sul reddito delle societa, în Italia;
–impot sur le revenu des collectivites, în Luxemburg;
–vennootschapsbelasting, în Olanda;
–Korperschaftsteuer, în Austria;
–imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas, în Portugalia;
–y hteisojen tulovero/inkomstskatten for samfund, în Finlanda;
–statlig inkomstskatt, în Suedia;
–Corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
–Danz pfijmu pravnickych osob, în Republica Ceha;
–Tulumaks, în Estonia;
–"text în lb. greaca", în Cipru;
–uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;
–Pelno mokestis, în Lituania;
–Tarsasagi ado, în Ungaria;
–Taxxa fuq l-income, în Malta;
–Podatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;
–Davek od dobicka pravnih oseb, în Slovenia;
–Danz prijmov pravnickych osob, în Slovacia;
–(text în. lb. bulgara), în Bulgaria ."
21^3.Pentru aplicarea prevederilor art. 20^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, formele de organizare pentru persoanele juridice române şi bulgare, societăţi-mama, sunt:
–societăţile înfiinţate în baza legii române, cunoscute ca "societăţi pe acţiuni", "societăţi în comandita pe acţiuni", "societăţi cu raspundere limitata";
–societăţile înfiinţate în baza legii bulgare, cunoscute ca "text în lb. bulgara", "text în lb. bulgara", "text în lb. bulgara", "text în lb. bulgara", "text în lb. bulgara"
Pct. 21^1, 21^2 şi 21^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 20^1, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Cheltuieli
Art. 21. - (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Norme metodologice:
22.Cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt cheltuielile înregistrate cu realizarea şi comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
23.În sensul art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile şi urmatoarele:
a)cheltuielile efectuate cu editarea publicatiilor care sunt înregistrate ca retururi în perioada de determinare a profitului impozabil pe baza documentelor justificative şi în limita cotelor prevăzute în contractele de distribuţie, cu condiţia reflectarii în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor potrivit reglementarilor contabile;
b)cheltuielile generate de taxa pe valoarea adăugată ca urmare a aplicarii proratei, în conformitate cu prevederile titlului VI «Taxa pe valoarea adăugată» din Codul fiscal, precum şi în alte situaţii când taxa pe valoarea adăugată este înregistrată pe cheltuieli, în situaţia în care taxa pe valoarea adăugată este aferenta unor bunuri sau servicii achiziţionate în scopul realizării de venituri impozabile;
c)cheltuielile reprezentand valoarea creanţelor comerciale instrainate, potrivit legii.
d)dobânzile şi daunele-interese, stabilite în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane rezidente/nerezidente sunt cheltuieli deductibile pe măsura înregistrării lor;
e)pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu;
f)cheltuielile efectuate pentru transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă.
g)cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată plătită într-un stat membru aferentă unor bunuri sau servicii achiziţionate în scopul realizării de venituri impozabile.
Pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 2, subpct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Lit. d) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdusa de pct. 3 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Lit. e) şi f) ale pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Lit. d) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificată de pct. 8 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Lit. g) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdusă de pct. 9 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
24.Abrogat.
Pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 10 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: (2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi: [...] b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protectia muncii şi cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;Norme metodologice:
25.Intra sub incidenţa acestei prevederi cheltuielile efectuate în acest scop, în condiţiile în care specificul activităţii desfăşurate se încadrează în domeniile pentru care se impune respectarea normelor de protecţie a muncii, stabilite conform legislaţiei în materie.
Codul fiscal: c) cheltuielile reprezentand contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, potrivit legii, şi cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;
Litera c) a alin. (2) al art. 21 a fost modificata de pct. 9 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Norme metodologice:
26.Intra sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal cheltuielile reprezentand contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, efectuate potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare. Cheltuielile cu primele de asigurare pentru riscul profesional, efectuate potrivit legislaţiei specifice, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.
Pct. 26 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. c) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 2, subpct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Codul fiscal: e) cheltuielile de transport şi cazare în ţară şi în străinătate, efectuate de către salariaţi şi administratori, precum şi pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme;
Litera e) a alin. (2) al art. 21 a fost modificata de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Litera e) a alin. (2) al art. 21 a fost modificată de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
27.Calitatea de administrator rezultă din actul constitutiv al contribuabilului sau contractul de administrare/mandat. În sensul art. 21 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, persoanele fizice asimilate salariaţilor cuprind şi:
a)directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat, potrivit legii;
b)persoanele fizice rezidente şi/sau nerezidente detaşate, potrivit legii, în situaţia în care contribuabilul suportă drepturile legale cuvenite acestora.
28.Abrogat.
Pct. 27 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. e) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. e) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 2, subpct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 8 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal: f) contribuţia la rezerva mutuala de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;Norme metodologice:
29.Intra sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal cotizatiile cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit pentru constituirea rezervei mutuale de garantare, în conformitate cu reglementarile legale.
Codul fiscal: g) taxele de inscriere, cotizatiile şi contribuţiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă;Norme metodologice:
30.Intra sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal cheltuielile cu taxele de inscriere, cotizatiile şi contribuţiile obligatorii, stabilite prin acte normative, de practicare a unor profesii cum sunt: expert contabil, contabil autorizat, arhitect, medic, auditor financiar, avocat, notar şi altele asemenea. Contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă sunt cele datorate patronatelor, în conformitate cu prevederile Legii patronatelor nr. 356/2001.
Codul fiscal: i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau noi, participarea la targuri şi expozitii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;
Litera i) a alin. (2) al art. 21 a fost modificata de pct. 9 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Norme metodologice:
31.Abrogat.
32.Abrogat.
Pct. 31 şi 32 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate de pct. 9 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal: n) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenta a creanţelor neincasate, în urmatoarele cazuri:
1.procedura de faliment a debitorilor a fost inchisa pe baza hotărârii judecătorești;
2.debitorul a decedat şi creanta nu poate fi recuperata de la mostenitori;
3.debitorul este dizolvat, în cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;
4.debitorul înregistrează dificultati financiare majore care îi afectează intreg patrimoniul.
Norme metodologice:
32^1.Dificultatile financiare majore care afectează intregul patrimoniu al debitorului sunt cele care rezultă din situaţii excepţionale determinate de calamitati naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de razboi.
Pct. 32^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. n) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 4 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: (3) Urmatoarele cheltuieli au deductibilitate limitata:
a)cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicata asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decat cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;Norme metodologice:
33.Baza de calcul la care se aplică cota de 2% o reprezinta diferenţa dintre totalul veniturilor şi cheltuielile înregistrate conform reglementarilor contabile, la care se efectueaza ajustarile fiscale. Astfel, din cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent şi amanat, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, iar din totalul veniturilor se scad veniturile neimpozabile.
Codul fiscal: c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Intră sub incidenţa acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi ori unităţi aflate în administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, pentru şcolile pe care le au sub patronaj, precum şi alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă. În cadrul acestei limite, pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: tichete de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodărie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;
Litera c) a alin. (3) al art. 21 a fost modificată de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
33^1.Cheltuielile efectuate în baza contractului colectiv de muncă, ce intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, sunt cheltuielile de natură socială stabilite în cadrul contractelor colective de muncă la nivel naţional, de ramură, grup de unităţi şi unităţi, altele decât cele menţionate în mod expres în cadrul art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal.
Pct. 33^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 11 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: b) suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordată salariatilor pentru deplasari în România şi în strainatate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
Litera b) a alin. (3) al art. 21 a fost modificata de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
34.Abrogat.
Pct. 34 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 10 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal: d) perisabilitatile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice;Norme metodologice:
35.Nu sunt considerate perisabilitati pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau obtinerea unui serviciu.
Codul fiscal:
[...]
j)cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;
k)cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 250 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;Norme metodologice:
35^1.Intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (3) lit. j) din Codul fiscal cheltuielile înregistrate de angajator în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, efectuate potrivit Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 de euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului în euro este cursul de schimb leu/euro comunicat de Banca Naţională a României la data înregistrării cheltuielilor.
Pct. 35^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3), lit. j) şi k) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 12 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
35^2.Sunt deductibile la determinarea profitului impozabil, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile cu primele de asigurare voluntara de sănătate, efectuate de angajator potrivit Legii privind reforma în domeniul sănătăţii nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului în euro este cursul de schimb LEU/EUR comunicat de Banca Naţionala a României la data înregistrării cheltuielilor.
Pct. 35^1 şi 35^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3), lit. j) şi k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 11 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Normele metodologice date în aplicarea art. 21, alin. (3), lit. j) şi k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal trebuie adaptate corespunzător noilor modificări de către legiuitor.
Codul fiscal: l) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%;
Lit. l) a alin. (3) al art. 21 a fost modificată de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
36.În cazul locuinţei de serviciu date în folosinţă unui salariat sau administrator, cheltuielile pentru functionarea, întreţinerea şi repararea acesteia sunt deductibile în limita corespunzătoare raportului dintre suprafaţa construita prevăzută de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările ulterioare, majorata cu 10%, şi totalul suprafetei construite a locuinţei de serviciu respective.
Codul fiscal: m) cheltuielile de functionare, întreţinere şi reparatii aferente unui sediu aflat în locuinta proprietate personala a unei persoane fizice, folosita şi în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societatii în baza contractelor incheiate între părţi, în acest scop;Norme metodologice:
37.În cazul în care sediul unui contribuabil se afla în locuinta proprietate a unei persoane fizice, cheltuielile de functionare, întreţinere şi reparatii aferente sediului sunt deductibile în limita determinata pe baza raportului dintre suprafaţa pusa la dispoziţie contribuabilului, mentionata în contractul incheiat între părţi, şi suprafaţa totala a locuinţei. Contribuabilul va justifica cheltuielile de functionare, întreţinere şi reparatii aferente sediului cu documente legale, cum sunt contractele incheiate cu furnizorii de utilitati şi alte documente.
Codul fiscal: (4) Urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
a)cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentand diferente din anii precedenti sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit sau pe venit platite în strainatate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele neretinute la sursa în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;Norme metodologice:
38.Sunt nedeductibile cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentand diferente din anii precedenti sau din anul curent, precum şi impozitele platite în strainatate. Sunt nedeductibile şi impozitele cu retinere la sursa platite în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România. Cheltuielile cu impozitul pe profit amanat, înregistrate de contribuabil, sunt nedeductibile.
Codul fiscal: b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile de întârziere datorate către autorităţile române/străine, potrivit prevederilor legale;Norme metodologice:
39.Prin autorităţi române/străine se înţelege totalitatea instituţiilor, organismelor şi autorităţilor din România şi din străinătate care urmăresc şi încasează amenzi, dobânzi/majorări şi penalităţi de întârziere, execută confiscări, potrivit prevederilor legale.
Pct. 39 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. b) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 13 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
40.Abrogat.
Pct. 40 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. b) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 6 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 40 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. b) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 14 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
[...]
c)cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme; [...]Norme metodologice:
41.Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale, constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferenta, după caz, pentru care s-au incheiat contracte de asigurare, nu intra sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
42.În sensul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile privind stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, în măsura în care acestea se găsesc situate în zone declarate, potrivit prevederilor legale speciale pentru fiecare domeniu, afectate de calamităţi naturale sau de alte cauze de forţă majoră. Totodată, sunt considerate deductibile şi cheltuielile privind stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse de epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de război. Fenomenele sociale sau economice, conjuncturile externe şi în caz de război sunt cele prevăzute de Legea privind rezervele de stat nr. 82/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Pct. 41 şi 42 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 12 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 42 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. c) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 7 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Codul fiscal: e) cheltuielile facute în favoarea acţionarilor sau asociatilor, altele decat cele generate de plati pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţa pentru aceste bunuri sau servicii;Norme metodologice:
43.Sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea participanţilor următoarele:
a)cheltuielile cu amortizarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de transport utilizate de către participanţi, în favoarea acestora;
b)bunurile, mărfurile şi serviciile acordate participanţilor, precum şi lucrările executate în favoarea acestora;
c)cheltuielile cu chiria şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţie acestora;
d)cheltuielile reprezentând diferenţa dintre preţul de piaţă şi preţul de cumpărare preferenţial, în cazul tranzacţiilor cu acţiuni efectuate în cadrul sistemului stock options plan, precum şi cheltuielile cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii acordate salariaţilor;
e)alte cheltuieli în favoarea acestora.
Pct. 43 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. e) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 9 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Lit. d) a pct. 43 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. e) din Legea nr. 571/2003 a fost modificată de pct. 15 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care să se faca dovada efectuării operaţiunii sau intrarii în gestiune, după caz, potrivit normelor;Norme metodologice:
44.Inregistrarile în evidenţa contabilă se fac cronologic şi sistematic, pe baza inscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează raspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementarilor contabile în vigoare.
Codul fiscal: h) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora. Excepţia nu se aplică pentru cheltuielile reprezentând valoarea de înregistrare a titlurilor de participare tranzacţionate pe piaţa autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 inclusiv;
Lit. h) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.
Norme metodologice:
45.Cheltuielile reprezentand pierderi de valoare a titlurilor de participare, ca urmare a reducerii valorii capitalului social la societatea comerciala la care se deţin titlurile de participare sau ca urmare a modificarii cotatiei pe piaţa bursiera, sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.
46.Nu intra sub incidenţa acestor prevederi cheltuielile reprezentand valoarea titlurilor de participare tranzactionate sau cesionate.
47.În cazul vanzarii titlurilor de participare, profitul impozabil se determina ca diferenţa între valoarea obtinuta în urma vanzarii şi valoarea nominala în cazul primei vanzari sau costul de achizitie ori valoarea fiscala definita potrivit art. 27 din Codul fiscal, după caz. La scoaterea din gestiune a titlurilor de participare se poate utiliza una dintre metodele folosite pentru scoaterea din evidenta a stocurilor.
Codul fiscal:
[...]
i)cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepţia celor prevăzute la art. 20 lit. c);
Lit. i) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
[...]
Norme metodologice:
47^1.Veniturile din dividende primite de la persoane juridice române sau străine nu au, pentru determinarea profitului impozabil, cheltuieli aferente.
Pct. 47^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. i) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Codul fiscal: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţa sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestarii acestora în scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt incheiate contracte;
Litera m) a alin. (4) al art. 21 a fost modificata de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006; rectificata prin RECTIFICAREA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
48.Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
–serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare;
–contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.
Nu intră sub incidenţa condiţiei privitoare la încheierea contractelor de prestări de servicii, prevăzută la art. 21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal, serviciile cu caracter ocazional prestate de persoane fizice autorizate şi de persoane juridice, cum sunt: cele de întreţinere şi reparare a activelor, serviciile poştale, serviciile de comunicaţii şi de multiplicare, parcare, transport şi altele asemenea.
Ultimul alineat al pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 13 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. m) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 11 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
49.Pentru servicii de management, consultanţă şi asistenţa tehnica prestate de nerezidentii afiliati contribuabilului, la analiza tranzactiilor pentru determinarea deductibilitatii cheltuielilor trebuie să se aiba în vedere şi principiile din comentariul la articolul 9 privind impunerea întreprinderilor asociate din Convenţia-model cu privire la impozitele pe venit şi impozitele pe capital. Analiza trebuie să aibă în vedere:
(i)părţile implicate;
(îi) natura serviciilor prestate;
(iii)elementele de recunoastere a cheltuielilor şi veniturilor pe baza documentelor justificative care să ateste prestarea acestor servicii.
Codul fiscal: p) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată mai jos:
1.3 la mie din cifra de afaceri;
2.20% din impozitul pe profit datorat.
În limitele respective se încadrează şi cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul construcţiei de localuri, al dotărilor, achiziţiilor de tehnologie a informaţiei şi de documente specifice, finanţării programelor de formare continuă a bibliotecarilor, schimburilor de specialişti, a burselor de specializare, a participării la congrese internaţionale;
Litera p) a alin. (4) al art. 21 a fost modificata de pct. 12 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Litera p) a alin. (4) al art. 21 a fost modificata de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Litera p) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
49^1.Exemplu de calcul privind scaderea din impozitul pe profit datorat a cheltuielilor reprezentand sponsorizarea.
Un contribuabil platitor de impozit pe profit incheie un contract de sponsorizare conform legii privind sponsorizarea, în calitate de sponsor, în valoare de 15.000.000 lei. Contractul de sponsorizare se incheie în data de 2 februarie 2005.
La calculul profitului impozabil pentru trimestrul I 2005, contribuabilul prezinta urmatoarele date financiare:
Venituri din vanzarea marfurilor = 1.000.000.000 lei
Venituri din prestări de servicii = 2.000.000 lei
Total cifra de afaceri 1.002.000.000 lei
Cheltuieli privind marfurile = 750.000.000 lei
Cheltuieli cu personalul = 20.000.000 lei
Alte cheltuieli de exploatare = 90.000.000 lei
din care:
15.000.000 lei sponsorizare
Total cheltuieli 860.000.000 lei
Calculul profitului impozabil pentru trimestrul I 2005:
Profitul impozabil = 1.002.000.000 - 860.000.000 + 15.000.000 =
= 157.000.000 lei.
Impozitul pe profit înainte de scaderea cheltuielii cu
sponsorizarea:
157.000.000 x 16% = 25.120.000 lei.
Avandu-se în vedere condiţiile de deducere prevăzute la art. 21 alin. (4) lit. p) din Codul fiscal, prin aplicarea limitelor, valorile sunt:
–3 la mie din cifra de afaceri reprezinta 3.006.000 lei;
–20% din impozitul pe profit înainte de deducerea cheltuielilor de sponsorizare reprezinta 5.024.000 lei.
Suma de scăzut din impozitul pe profit este 3.006.000 lei.
Pentru trimestrul I 2005 impozitul pe profit datorat este de:
25.120.000 - 3.006.000 = 22.114.000 lei.
Contribuabilii care efectueaza sponsorizari şi/sau acte de mecenat, potrivit Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi/sau care acorda burse private, pe bază de contract, în condiţiile Legii nr. 376/2004 privind bursele private, cu modificările ulterioare, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă aceste cheltuieli insumate indeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de art. 21 alin.(4) lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Pct. 49^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. p) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 7 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Ultimul alineat al pct. 49^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 14 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
[....]
t)în perioada 1 mai 2009-31 decembrie 2010, cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabilului, cu excepţia situaţiei în care vehiculele se înscriu în oricare din următoarele categorii:
1.vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii, pază şi protecţie, curierat, transport de personal la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenţi de vânzări şi de agenţi de recrutare a forţei de muncă;
2.vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi;
3.vehiculele utilizate pentru închirierea către alte persoane, inclusiv pentru desfăşurarea activităţii de instruire în cadrul şcolilor de şoferi.
Norme metodologice:
49^2.Termenii şi expresiile prevăzute la art. 21 alin. (4) lit. t) pct. 1 au semnificaţiile prevăzute la pct. 45^1 din normele metodologice date în aplicarea art. 145^1 din Codul fiscal din titlul VI «Taxa pe valoarea adăugată»."
Pct. 49^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 2 al literei A de la articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 488 din 28 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2009.
Codul fiscal:
Provizioane şi rezerve
(1)Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:
a)rezerva legala este deductibila în limita unei cote de 5% aplicata asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi varsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare şi functionare. În cazul în care aceasta este utilizata pentru acoperirea pierderilor sau este distribuita sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibila la calculul profitului impozabil. Prin excepţie, rezerva constituita de persoanele juridice care furnizeaza utilitati societatilor comerciale care se restructureaza, se reorganizeaza sau se privatizează poate fi folosita pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acţiuni obţinut în urma procedurii de conversie a creanţelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;Norme metodologice:
50.Cota de 5% reprezentând rezerva prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se aplică asupra diferenţei dintre totalul veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile, şi totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate în contabilitate. Rezerva se calculează cumulat de la începutul anului şi este deductibilă la calculul profitului impozabil trimestrial sau anual, după caz. În veniturile neimpozabile care se scad la determinarea bazei de calcul pentru rezervă sunt incluse veniturile prevăzute la art. 20 din Codul fiscal, cu excepţia celor prevăzute la lit. c) din acelaşi articol. Rezervele astfel constituite se completează sau se diminuează în funcţie de nivelul profitului contabil din perioada de calcul. De asemenea, majorarea sau diminuarea rezervelor astfel constituite se efectuează şi în funcţie de nivelul capitalului social subscris şi vărsat sau al patrimoniului. În situaţia în care, ca urmare efectuării unor operaţiuni de reorganizare, rezerva legală a persoanei juridice beneficiare depăşeşte a cincea parte din capitalul social sau din patrimoniul social, după caz, diminuarea rezervei legale, la nivelul prevăzut de lege, nu este obligatorie.
Pct. 50 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 2, subpct. 5 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Pct. 50 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 12 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
51.În cazul în care aceasta rezerva este utilizata pentru acoperirea pierderilor sau este distribuita sub orice formă, rezerva reconstituita ulterior acestei utilizari în aceeasi limita nu mai este deductibila la calculul profitului impozabil.
Codul fiscal: b) provizioanele pentru garantii de buna execuţie acordate clientilor;Norme metodologice:
52.Provizioanele pentru garantii de buna execuţie acordate clientilor se constituie trimestrial numai pentru bunurile livrate, lucrarile executate şi serviciile prestate în cursul trimestrului respectiv pentru care se acordă garantie în perioadele urmatoare, la nivelul cotelor prevăzute în contractele incheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori serviciilor prestate.
Pentru lucrarile de constructii care necesita garantii de buna execuţie, conform prevederilor din contractele incheiate, astfel de provizioane se constituie trimestrial, în limita cotelor prevăzute în contracte, cu condiţia reflectarii integrale la venituri a valorii lucrărilor executate şi confirmate de beneficiar pe baza situaţiilor de lucrari.
Inregistrarea la venituri a provizioanelor constituite pentru garantiile de buna execuţie se face pe măsura efectuării cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garantie inscrise în contract.
Aceleasi prevederi se aplică şi în cazul provizioanelor pentru garantii de buna execuţie a contractelor externe, acordate în condiţiile legii producătorilor şi prestatorilor de servicii, în cazul exporturilor complexe, proportional cu cota de participare la realizarea acestora, cu condiţia ca acestea să se regaseasca distinct în contractele incheiate sau în tariful lucrărilor executate şi în facturile emise.
Prin export complex se înţelege exportul de echipamente, instalaţii sau părţi de instalaţii, separat ori împreună cu tehnologii, licente, know-how, asistenţa tehnica, proiectare, constructii-montaj, lucrari de punere în functiune şi receptie, precum şi piesele de schimb şi materialele aferente, definite în conformitate cu actele normative în vigoare.
Sunt considerate exporturi complexe lucrarile geologice de proiectare-explorare, lucrarile de exploatare pentru zacaminte minerale, constructii de retele electrice, executarea de foraje de sonde, constructii de schele, de instalaţii şi conducte de transport, de depozitare şi de distribuire a produselor petroliere şi a gazelor naturale, precum şi realizarea de nave complete, de obiective în domeniile agriculturii, imbunatatirilor funciare, amenajarilor hidrotehnice, silvice, organizarea exploatarilor forestiere şi altele asemenea, definite în conformitate cu actele normative în vigoare.
Codul fiscal: c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra clientilor, înregistrate de către contribuabili, altele decat cele prevăzute la lit. d), f), g) şi i), care indeplinesc cumulativ urmatoarele condiţii:
1.sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;
2.sunt neincasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadentei;
3.nu sunt garantate de altă persoană;
4.sunt datorate de o persoană care nu este persoana afiliata contribuabilului;
5.au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.
Norme metodologice:
53.Creantele asupra clientilor reprezinta sumele datorate de clientii interni şi externi pentru produse, semifabricate, materiale, marfuri etc. vandute, lucrari executate şi servicii prestate, pe bază de facturi, înregistrate după 1 ianuarie 2004 şi neincasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadentei.
Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectueaza prin trecerea acestora pe venituri în cazul incasarii creantei, proportional cu valoarea încasată sau inregistrarea acesteia pe cheltuieli.
În cazul creanţelor în valută, provizionul este deductibil la nivelul valorii influentate cu diferentele de curs favorabile sau nefavorabile ce apar cu ocazia evaluării acestora. Valoarea provizioanelor pentru creantele asupra clientilor este luata în considerare la determinarea profitului impozabil în trimestrul în care sunt indeplinite condiţiile prevăzute la art. 22 din Codul fiscal şi nu poate depăşi valoarea acestora, înregistrată în contabilitate în anul fiscal curent sau în anii anteriori. Procentele prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, aplicate asupra creanţelor înregistrate începând cu anii fiscali 2004, 2005 şi, respectiv, 2006, nu se recalculeaza.
Cheltuielile reprezentand pierderile din creantele incerte sau în litigiu neincasate, înregistrate cu ocazia scoaterii din evidenta a acestora, sunt deductibile pentru partea acoperita de provizionul constituit potrivit art. 22 din Codul fiscal.
Pct. 53 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 2, subpct. 6 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Codul fiscal: e) abrogata;
Litera e) a alin. (1) al art. 22 a fost abrogata de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
54.Abrogat.
Pct. 54 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 16 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: g) rezervele legale şi provizioanele constituite de Banca Naţionala a României, în conformitate cu legislatia în vigoare; (Litera g) a alin. (1) al art. 22 a fost abrogata de pct. 13 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.)Norme metodologice:
55.Abrogat.
Pct. 55 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 16 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: h) rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurare şi reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare şi functionare, cu excepţia rezervei de egalizare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminueaza astfel încât nivelul acestora sa acopere partea de risc care rămâne în sarcina asiguratorului, după deducerea reasigurarii;
Litera h) a alin. (1) al art. 22 a fost modificata de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
56.În cazul societatilor din domeniul asigurarilor şi reasigurarilor sunt deductibile rezervele tehnice calculate conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurarilor, cu modificările şi completările ulterioare. Conform dispoziţiilor acestei legi rezervele de prime şi de daune se constituie din cote-părţi corespunzătoare sumelor aferente riscurilor neexpirate în anul în care s-au incasat primele.
Codul fiscal: l) provizioanele constituite de companiile aeriene din România pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi reparare a parcului de aeronave şi a componentelor aferente, potrivit programelor de întreţinere ale aeronavelor, aprobate corespunzător de către Autoritatea Aeronautica Civila Română.Norme metodologice:
56^1.Pentru aplicarea prevederilor art. 22 alin.(1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, companiile aeriene din România deduc, la calculul profitului impozabil, provizioane constituite pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi reparare a parcului de aeronave şi a componentelor aferente, potrivit programelor de întreţinere ale aeronavelor aprobate corespunzător de către Autoritatea Aeronautica Civila Română, la un nivel stabilit pe baza tipului de aeronava, numarului de ore de zbor aprobat şi al tarifului practicat de prestator, prevăzut în contractul incheiat cu acesta.
Pct. 56^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 15 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal: (2) Contribuabilii autorizaţi să desfăşoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să înregistreze în evidenţa contabilă şi să deducă provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenţei dintre veniturile înregistrate în legătură cu realizarea şi vânzarea zăcămintelor naturale şi cheltuielile efectuate cu extracţia, prelucrarea şi livrarea acestora, pe toată durata de funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale.
Alin. (2) al art. 22 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
57.Provizioanele prevăzute la art. 22 alin. (2) din Codul fiscal sunt obligatorii pentru contribuabilii care au ca domeniu de activitate exploatarea de resurse minerale, gaze naturale şi pentru titularii acordurilor petroliere.
Codul fiscal: (5) Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusa se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorata modificarii destinatiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanti sub orice formă, lichidarii, divizarii, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune, reglementarile acestui articol aplicandu-se în continuare acelui provizion sau rezerva.Norme metodologice:
57^1.În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (5), corelate cu dispozitiile art. 19 din Codul fiscal, surplusul din reevaluarea imobilizarilor corporale, care a fost anterior deductibil, evidentiat potrivit reglementarilor contabile în contul «Rezultatul reportat» sau în contul «Alte rezerve», analitice distincte, se impoziteaza la momentul modificarii destinatiei rezervei, distribuirii rezervei către participanti sub orice formă, lichidarii, divizarii, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile. Pentru calculul profitului impozabil aceste sume sunt elemente similare veniturilor.
Inregistrarea şi menţinerea în capitaluri proprii, respectiv conturi de rezerve sau rezultatul reportat, analitice distincte, a rezervelor constituite în baza unor acte normative nu se considera modificarea destinatiei sau distribuţie.
Pct. 57^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 8 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
(5^1)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe, după caz.
Norme metodologice:
57^2.Nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal rezervele reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, existente în sold în contul «1065» la data de 30 aprilie 2009 inclusiv, care au fost deduse la calculul profitului impozabil. Aceste rezerve se impozitează la momentul modificării destinaţiei acestora potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) din Codul fiscal.
Pct. 57^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 22 alin. (5^1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 3 al literei A de la articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 488 din 28 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2009.
57^3.Nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal partea din rezerva din reevaluarea mijloacelor fixe efectuată după data de 1 ianuarie 2004, dedusă la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale până la data de 30 aprilie 2009 inclusiv, şi care nu a fost capitalizată prin transferul direct în contul 1065 «Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare» pe măsură ce mijloacele fixe au fost utilizate. Această parte a rezervei se impozitează potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) din Codul fiscal.
De asemenea, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal rezerva din reevaluarea mijloacelor fixe efectuată după data de 1 ianuarie 2004, aferentă mijloacelor fixe transferate în cadrul operaţiunilor de reorganizare, potrivit legii, la momentul scăderii din gestiune a acestora la persoana juridică ce efectuează transferul, în condiţiile în care rezerva respectivă este preluată de societatea beneficiară, prevederile art. 22 alin. (5^1) aplicându-se în continuare la societatea beneficiară.
Pct. 57^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 22 alin. (5^1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 17 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: (6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere, de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitării rezervele de influenţe de curs valutar aferente aprecierii disponibilităţilor în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de societăţi comerciale bancare - persoane juridice române şi sucursalele băncilor străine, care îşi desfăşoară activitatea în România.
Alin. (6) al art. 22 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 571 din 22 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 112 din 6 februarie 2004.
Norme metodologice:
58.Intra sub incidenţa art. 22 alin. (6) din Codul fiscal urmatoarele sume înregistrate în conturi de rezerve sau surse proprii de finanţare, în conformitate cu reglementarile privind impozitul pe profit:
a)sumele reprezentand diferentele nete rezultate din evaluarea disponibilului în devize, în conformitate cu actele normative în vigoare, care au fost neimpozabile;
b)scutirile şi reducerile de impozit pe profit aplicate asupra profitului investit potrivit prevederilor legii, inclusiv suma profitului investit, diferenţa dintre cota redusa de impozit pentru exportul de bunuri şi/sau servicii şi cota standard, precum şi cele prevăzute în legi speciale.Codul fiscal:
Cheltuielile cu dobanzile şi diferente de curs valutar
Art. 23. - (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.
(2)În condiţiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, în condiţiile alin. (1), până la deductibilitatea integrală a acestora.
(3)În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, potrivit alin. (1), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă limitei prevăzute la alin. (1). Cheltuielile din diferenţele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.
(4)Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare, menţionate în norme, şi cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit române sau străine, instituţiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum şi cele obţinute în baza obligaţiunilor admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului articol.
(5)În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entităţi, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4), dobânzile deductibile sunt limitate la:
a)nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei; şi b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
(6)Limita prevăzută la alin. (5) se aplică separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2).
(7)Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică societăţilor comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor băncilor străine care îşi desfăşoară activitatea în România, societăţilor de leasing pentru operaţiunile de leasing, societăţilor de credit ipotecar, instituţiilor de credit, precum şi instituţiilor financiare nebancare.
(8)În cazul unei persoane juridice straine care îşi desfăşoară activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplică prin luarea în considerare a capitalului propriu.
Alin. (1) al art. 23 a fost modificat de pct. 5 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.
Alin. (2) al art. 23 a fost modificat de pct. 15 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Alin. (2) al art. 23 a fost modificat de pct. 6 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.
Alin. (3) al art. 23 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Alin. (4) al art. 23 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Alin. (5) al art. 23 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Alin. (4) al art. 23 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Alin. (7) al art. 23 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Alin. (2) al art. 23 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
59.În vederea determinarii valorii deductibile a cheltuielilor cu dobanzile se efectueaza mai întâi ajustarile conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal. Valoarea cheltuielilor cu dobanzile care excedeaza nivelului de deductibilitate prevăzut la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal este nedeductibila, fără a mai fi luata în calcul în perioadele urmatoare.
60.În cazul în care capitalul propriu are o valoare negativa sau gradul de îndatorare este mai mare decat 3, cheltuielile cu dobanzile şi cu pierderea neta din diferentele de curs valutar sunt nedeductibile. Acestea se reporteaza în perioada urmatoare, în condiţiile art. 23 alin. (1) din Codul fiscal, până la deductibilitatea integrală a acestora.
61.Intra sub incidenţa art. 23 alin. (3) din Codul fiscal numai pierderea neta din diferentele de curs valutar aferente capitalului imprumutat.
62.În sensul art. 23 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile de credit, persoane juridice române, sunt cele autorizate, potrivit legii, de Banca Naţionala a României.
Pct. 62 din Normele metodologice de aplicare a art. 23, alin. (4) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 16 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
63.În sensul art. 23 alin. (1) din Codul fiscal, prin capital imprumutat se înţelege totalul creditelor şi imprumuturilor cu termen de rambursare peste un an începând de la data incheierii contractului, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4) al art. 23 din Codul fiscal, indiferent de data la care acestea au fost contractate.
În capitalul imprumutat se includ şi creditele sau imprumuturile care au un termen de rambursare mai mic de un an, în situaţia în care exista prelungiri ale acestui termen, iar perioada de rambursare curenta, însumată cu perioadele de rambursare anterioare ale creditelor sau imprumuturilor pe care le prelungesc, depăşeşte un an.
64.Capitalul propriu cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte rezerve, profitul nedistribuit, rezultatul exercitiului şi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementarilor legale. În cazul sediilor permanente, capitalul propriu cuprinde capitalul de dotare pus la dispoziţie de persoana juridica străină pentru desfăşurarea activităţii în România, potrivit documentelor de autorizare, rezervele legale, alte rezerve, rezultatul exercitiului şi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementarilor legale.
65.Pentru calculul deductibilitatii cheltuielilor cu dobanzile se au în vedere urmatoarele:
a)pentru imprumuturile angajate de la alte entităţi, cu excepţia celor prevăzute la art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, se aplică limita prevăzută la art. 23 alin. (5) din acelasi act normativ, indiferent de data la care au fost contractate;
b)în scopul aplicarii art. 23 alin. (5) lit. a) din Codul fiscal, nivelul ratei dobanzii de referinţa, recunoscută la calculul profitului impozabil, este cea din ultima luna a trimestrului pentru care se calculeaza impozitul pe profit, publicata de Banca Naţionala a României în Monitorul Oficial al României, Partea I;
c)modul de calcul al dobanzii, conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, va fi cel corespunzător modului de calcul al dobanzii aferente imprumuturilor;
d)rezultatul exercitiului financiar luat în calcul la determinarea capitalului propriu pentru sfârşitul perioadei este cel înregistrat de contribuabil înainte de calculul impozitului pe profit.
66.Cheltuielile cu dobanzile insumate cu pierderea neta din diferentele de curs valutar aferente imprumuturilor cu termen de rambursare mai mare de un an, luate în considerare la calculul gradului de îndatorare, sunt deductibile la determinarea profitului impozabil în condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) din Codul fiscal.
67.În vederea determinarii impozitului pe profit, gradul de îndatorare se calculeaza ca raport între media capitalului imprumutat şi media capitalului propriu. Pentru calculul acestor medii se folosesc valorile existente la inceputul anului şi la sfârşitul perioadei pentru care se determina impozitul pe profit, după cum urmeaza:
Capital imprumutat + Capital imprumutat
(inceputul anului fiscal) (sfârşitul perioadei)
────────────────────────────────────────────────
2
Gradul de îndatorare = ────────────────────────────────────────────────
Capital propriu + Capital propriu
(inceputul anului fiscal) (sfârşitul perioadei)
─────────────────────────────────────────────────
2
astfel:
Capital imprumutat + Capital imprumutat
(inceputul anului fiscal) (sfârşitul perioadei)
Gradul de îndatorare = ─────────────────────────────────────────────────
Capital propriu + Capital propriu
(inceputul anului fiscal) (sfârşitul perioadei)
68.În cazul în care gradul de îndatorare astfel determinat este mai mic sau egal cu trei, cheltuielile cu dobanzile şi cu pierderea neta de curs valutar sunt deductibile integral după ce s-au efectuat ajustarile prevăzute la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal.
69.Dacă gradul de îndatorare astfel determinat este mai mare decat trei, suma cheltuielilor cu dobanzile şi cu pierderea neta din diferente de curs valutar este nedeductibila în perioada de calcul al impozitului pe profit, urmand să se reporteze în perioada urmatoare, devenind subiect al limitarii prevăzute la art. 23 alin. (1) din Codul fiscal pentru perioada în care se reporteaza.
70.În sensul prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin bănci internationale de dezvoltare se înţelege:
–Banca Internationala pentru Reconstructie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), Corporatia Financiară Internationala (C.F.I.) şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internationala (A.D.I.);
–Banca Europeana de Investitii (B.E.I.);
–Banca Europeana pentru Reconstructie şi Dezvoltare (B.E.R.D.);
–bănci şi organizaţii de cooperare şi dezvoltare regionala similare.
Prin împrumut garantat de stat se înţelege împrumutul garantat de stat potrivit Legii datoriei publice nr. 313/2004, cu modificările ulterioare.
Intra sub incidenţa prevederilor art.23 alin.(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi dobanzile/ pierderile din diferente de curs valutar, aferente imprumuturilor obtinute în baza obligatiunile emise, potrivit legii, de către societăţile comerciale cu respectarea cerințelor specifice de admitere la tranzactionare pe o piaţa reglementata din România, potrivit prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele admise la tranzactionare pe piete straine de valori mobiliare reglementate de autoritatea în domeniu a statelor respective.
Pct. 70 din Normele metodologice de aplicare a art. 23, alin. (4) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 16 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
70^1.Pentru determinarea profitului impozabil începând cu anul fiscal 2010, nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută este de 6%.
Punctele 59-70 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de pct. 9 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 70^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 580 din 3 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 400 din 9 mai 2006.
Pct. 70^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Pct. 70^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 616 din 20 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 26 mai 2009.
Pct. 70^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 296 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 15 aprilie 2010.
Codul fiscal:
Art. 24 [...]
(11)Amortizarea fiscala se calculeaza după cum urmeaza:
a)începând cu luna urmatoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în functiune;
b)pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normala de utilizare, pe durata normala de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, după caz;
c)pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau luate în locatie de gestiune de cel care a efectuat investitia, pe perioada contractului sau pe durata normala de utilizare, după caz;
d)pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani;
e)amortizarea cladirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu extractie în solutie prin sonde, carierelor, exploatarilor la zi, pentru substante minerale solide şi cele din industria extractiva de petrol, a caror durata de folosire este limitata de durata rezervelor şi care nu pot primi alte utilizari după epuizarea rezervelor, precum şi a investitiilor pentru descoperta se calculeaza pe unitate de produs, în functie de rezerva exploatabila de substanţa minerala utila.
Amortizarea pe unitatea de produs se recalculeaza:
1.din 5 în 5 ani la mine, cariere, extractii petroliere, precum şi la cheltuielile de investitii pentru descoperta;
2.din 10 în 10 ani la saline;
f)mijloacele de transport pot fi amortizate şi în functie de numărul de kilometri sau numărul de ore de functionare prevăzut în cartile tehnice, pentru cele achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004;
g)pentru locuintele de serviciu, amortizarea este deductibila fiscal până la nivelul corespunzător suprafetei construite prevăzute de legea locuinţei;
h)numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n).Norme metodologice:
70^2.Pentru perioada în care mijloacele fixe amortizabile nu sunt utilizate cel puţin pe o perioadă de o luna, recuperarea valorii fiscale rămase neamortizate se efectueaza pe durata normala de utilizare rămasă, începând cu luna urmatoare repunerii în functiune a acestora, prin recalcularea cotei de amortizare fiscala."
În aplicarea prevederilor lit. c) a alin.(11) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, amortizarea fiscala a cheltuielilor cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau luate în locatie de gestiune, se calculeaza pe baza perioadei initiale a contractului, indiferent dacă acesta se prelungeste ulterior, sau pe durata normala de utilizare rămasă, potrivit optiunii contribuabilului , începând cu luna urmatoare finalizarii investitiei.
Pct. 70^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (11) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 17 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Amortizarea fiscala
Art. 24*) [...]
(8)În cazul metodei de amortizare degresiva, amortizarea se calculeaza prin multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul dintre coeficientii urmatori: a) 1,5, dacă durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani; b) 2,0, dacă durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 şi 10 ani; c) 2,5, dacă durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.
*)A se vedea şi HOTĂRÂREA nr. 2.139 din 30 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 13 ianuarie 2005 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
Norme metodologice:
71.Exemplu de calcul al amortizarii prin utilizarea regimului de amortizare degresiva. Pentru un mijloc fix se dau urmatoarele date:
–valoarea de intrare: 350.000.000 lei;
–durata normala de functionare conform catalogului: 10 ani;
–cota anuală de amortizare: 100/10 = 10%;
–cota anuală de amortizare degresiva: 10% x 2,0 = 20%;
Amortizarea anuală se va calcula astfel:
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Ani Modul de calcul Amortizarea anuală degresiva Valoarea rămasă
(lei) (lei)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1 350.000.000 x 20% 70.000.000 280.000.000
2 280.000.000 x 20% 56.000.000 224.000.000
3 224.000.000 x 20% 44.800.000 179.200.000
4 179.200.000 x 20% 35.840.000 143.360.000
5 143.360.000 x 20% 28.672.000 114.688.000
6 114.688.000 x 20%=
114.688.000 / 5 22.937.600 91.750.400
7 22.937.600 68.812.800
8 22.937.600 45.875.200
9 22.937.600 22.937.600
10 22.937.600 0
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Codul fiscal: (12) Contribuabilii care au investit în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de inventie amortizabile şi care au dedus cheltuieli de amortizare reprezentand 20% din valoarea de intrare a acestora, conform prevederilor legale, la data punerii în functiune a mijlocului fix sau a brevetului de inventie, până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligaţia sa pastreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puţin o perioadă egala cu jumătate din durata lor normala de utilizare. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, impozitul pe profit se recalculeaza şi se stabilesc dobanzi şi penalităţi de intarziere de la data aplicarii facilitatii respective, potrivit legii.
Alin. (12) al art. 24 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005. (modificare aplicabila cu data de 1 mai 2005).
Alin. (12) al art. 24 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.*)
*)Art. II din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005 abroga Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 24/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 30 martie 2005.
Norme metodologice:
71^1.Intra sub incidenţa art. 24 alin. (12) din Codul fiscal şi mijloacele fixe amortizabile de natura construcţiilor.
Pentru investiţiile considerate mijloace fixe amortizabile în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Codul fiscal, contribuabilii nu beneficiaza de prevederile art. 24 alin. (12) din acelasi act normativ.
Pentru mijloacele fixe amortizabile prevăzute la art. 24 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, deducerea de 20% se aplică la data punerii în functiune, cu ocazia receptiei finale, la întreaga valoare a mijlocului fix amortizabil. În acest caz, valoarea fiscala rămasă de recuperat se determina, pe durata normala de utilizare rămasă, scazand din valoarea totala a mijlocului fix amortizabil deducerea de 20% şi amortizarea calculată până la data receptiei finale.
Cheltuielile de amortizare reprezentand deducerea de 20% prevăzută la art. 24 alin. (12) din Codul fiscal sunt deductibile numai pentru mijloacele fixe amortizabile, respectiv brevete de inventie amortizabile înregistrate şi puse în functiune până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv. Valoarea fiscala rămasă se determina după scaderea din valoarea de intrare a respectivelor mijloace fixe amortizabile/brevete de inventie amortizabile a sumei egale cu deducerea fiscala de 20% şi se recupereaza pe durata normala de functionare. În cazul în care duratele normale de functionare au fost recalculate, potrivit normelor legale în vigoare, perioada pentru care exista obligaţia pastrarii în patrimoniu a acestor mijloace fixe se coreleaza cu duratele normale de functionare recalculate.
Pct. 71^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 2, subpct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Pct. 71^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de de pct. 10 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 71^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 a fost completat de de pct. 2 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
71^2.Exemplu privind aplicarea prevederilor art. 24 alin. (12) din Codul fiscal:
Un contribuabil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul depozitarii materialelor şi marfurilor achizitioneaza în data de 15 septembrie 2004 o cladire-depozit pe care o pune în functiune pe data de 20 a aceleiasi luni. Valoarea de intrare a cladirii-depozit este de 30.000.000 mii lei. Durata normala de functionare a cladirii, conform Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, este de 50 de ani. Contribuabilul, din punct de vedere contabil, foloseşte amortizarea liniara. Din punct de vedere fiscal contribuabilul aplica facilitatea prevăzută la art. 24 alin. (12) din Codul fiscal. Ca urmare a aplicarii prevederilor art. 24 alin. (12) din Codul fiscal, contribuabilul va inregistra urmatoarea situaţie:
● deduce din punct de vedere fiscal, în luna septembrie 2004, o cota de 20% din valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil: 20% x 30.000.000 mii lei = 6.000.000 mii lei;
● valoarea de recuperat din punct de vedere fiscal pe urmatoarele 600 de luni, începând cu octombrie 2004, 30.000.000 mii lei - 6.000.000 mii lei = 24.000.000 mii lei;
● amortizarea fiscala lunara din octombrie 2004 până în septembrie 2054, 40.000 mii lei (24.000.000 mii lei/600 luni).
–mii lei -
────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Cheltuielile
Amortizarea de amortizare
Luna fiscala înregistrate
contabil
────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Septembrie 2004 6.000.000 0
Octombrie 2004 40.000 50.000
Noiembrie 2004 40.000 50.000
Decembrie 2004 40.000 50.000
Ianuarie 2005 40.000 50.000
August 2054 40.000 50.000
Septembrie 2054 40.000 50.000
────────────────────────────────────────────────────────────────────────
TOTAL: 30.000.000 30.000.000
────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Pct. 71^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 2, subpct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Codul fiscal: (16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi infiintarii şi funcţionarii cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în functiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.Norme metodologice:
71^3.Intra sub incidenţa prevederilor art. 24 alin. (16) din Codul fiscal mijloacele fixe amortizabile care sunt destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale şi sunt certificate de organisme recunoscute de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale şi Familiei, potrivit prevederilor Legii protectiei muncii nr. 90/1996, republicată.
Pct. 71^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (16) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 2, subpct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Codul fiscal: (10) Cheltuielile aferente achizitionarii de brevete, drepturi de autor, licente, marci de comert sau fabrica şi alte valori similare, precum şi cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezinta imobilizari necorporale se recupereaza prin intermediul deducerilor de amortizare liniara pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente achizitionarii sau producerii programelor informatice se recupereaza prin intermediul deducerilor de amortizare liniara pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de inventie se poate utiliza şi metoda de amortizare degresiva sau accelerata.
Alin. (10) al art. 24 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Norme metodologice:
71^4.Pentru incadrarea cheltuielilor de dezvoltare în categoria imobilizarilor necorporale se utilizeaza criteriile prevăzute de reglementarile contabile aplicabile.
Pct. 71^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (10) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 11 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: (15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidenţiată în sold la data de 31 decembrie 2003, amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizată, pe durata normală de utilizare rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această dată.Norme metodologice:
71^5.Pentru determinarea valorii fiscale în cazul transferurilor terenurilor cu valoare contabilă, precum şi pentru determinarea valorii fiscale rămase neamortizate în cazul mijloacelor fixe amortizabile evidenţiate în sold la 31 decembrie 2003, în valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniu se includ şi reevaluările efectuate, potrivit legii, până la acea dată.
Pentru determinarea valorii fiscale a terenurilor, respectiv a valorii fiscale rămase neamortizate în cazul mijloacelor fixe amortizabile, vor fi luate în calcul şi reevaluările contabile efectuate după data de 1 ianuarie 2007, precum şi partea rămasă neamortizată din reevaluările contabile efectuate în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006, evidenţiate la data de 31 decembrie 2006. Nu se recuperează prin intermediul amortizării fiscale reevaluările contabile efectuate după data de 1 ianuarie 2004 la mijloacele fixe amortizabile care nu mai au valoare fiscală rămasă neamortizată la data reevaluării.
În cazul în care ulterior datei de 31 decembrie 2003 se efectuează reevaluări care determină o descreştere a valorii acestora se procedează la o scădere a rezervei din reevaluare în limita soldului creditor al rezervei, în ordinea descrescătoare înregistrării rezervei, iar valoarea fiscală a terenurilor şi valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile se recalculează corespunzător. În aceste situaţii, partea din rezerva din reevaluare care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile ale perioadei în care se efectuează operaţiunile de reevaluare ulterioare datei de 31 decembrie 2003.
Prin valoarea fiscală rămasă neamortizată se înţelege diferenţa dintre valoarea fiscală la data intrării în patrimoniu şi valoarea amortizării fiscale. În valoarea fiscală la data intrării în patrimoniu se include şi taxa pe valoarea adăugată devenită nedeductibilă, potrivit prevederilor titlului VI.
Pct. 71^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 18 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 71^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 24 alin. (15) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 18 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
71^6.În aplicarea prevederilor art. 24 alin. (15) din Codul fiscal, cheltuielile înregistrate ca urmare a casării unui mijloc fix cu valoarea fiscală incomplet amortizată sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Prin casarea unui mijloc fix se înţelege operaţia de scoatere din funcţiune a activului respectiv, urmată de dezmembrarea acestuia şi valorificarea părţilor componente rezultate, prin vânzare sau prin folosirea în activitatea curentă a contribuabilului.
Pct. 71^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 24 alin. (15) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 18 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
71^7.Cheltuielile cu amortizarea activelor necorporale aferente capitalului imobilizat, cu valoarea contabila evidentiata în sold la 31 decembrie 2003, sunt deductibile la calculul profitului impozabil, pe durata rămasă de amortizat, în baza valorii rămase neamortizate.
Punctele 71^5-71^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (15) din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 11 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Contracte de leasing
Art. 25. - (1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operational, locatorul are aceasta calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, şi de către locator, în cazul leasingului operational, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24.
(2)În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operational locatorul deduce chiria (rata de leasing).Norme metodologice:
72.Incadrarea operaţiunilor de leasing se realizează avandu-se în vedere prevederile art. 7 alin. (1) pct. 7 şi 8 din Codul fiscal şi clauzele contractului de leasing.
Codul fiscal:
Pierderi fiscale
Art. 26. - (1) Pierderea anuală, stabilita prin declaratia de impozit pe profit, se recupereaza din profiturile impozabile obtinute în urmatorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.
(2)Pierderea fiscala înregistrată de contribuabilii care îşi inceteaza existenta prin divizare sau fuziune nu se recupereaza de către contribuabilii nou-infiintati sau de către cei care preiau patrimoniul societatii absorbite, după caz.
(3)În cazul persoanelor juridice straine, prevederile alin. (1) se aplică luandu-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent în România.
(4)Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor alin. (1), respectiv alin. (5), de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 5 ani, respectiv 7 ani, după caz.
Alin. (4) al art. 26 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Alin. (4) al art. 26 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pierderea fiscală anuală realizată începând cu anul 2009, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.
Alin. (5) al art. 26 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008.
Norme metodologice:
73.Recuperarea pierderilor fiscale anuale se face în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.
74.Pierderea fiscala reprezinta suma înregistrată în declaratia de impunere a anului precedent.
75.În cazul în care recuperarea pierderii contabile se face din rezervele legale, constituite din profit înainte de impozitare, reconstituirea ulterioară a rezervei legale nu va mai fi o sumă deductibila la calculul profitului impozabil.
76.Persoana juridica din al carei patrimoniu se desprinde o parte în urma unei operaţiuni de divizare şi care îşi continua existenta ca persoana juridica recupereaza partea din pierderea fiscala înregistrată înainte de momentul în care operaţiunea de divizare produce efecte, proportional cu drepturile şi oblibaţiile mentinute de persoana juridica respectiva.
77.În cazul fuziunii prin absorbtie pierderea fiscala rezultata din declaratia de impunere a persoanei juridice absorbante, declarata până la data inscrierii la registrul comerţului a menţiunii privind majorarea capitalului social, se recupereaza potrivit prevederilor din lege.
Codul fiscal:
Reorganizari, lichidari şi alte transferuri de active şi titluri de participare
(1)În cazul contribuţiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la aceasta persoana juridica se aplică urmatoarele reguli:
a)contribuţiile nu sunt transferuri impozabile în înţelesul prevederilor prezentului titlu şi al prevederilor titlului III;
b)valoarea fiscala a activelor primite de persoana juridica este egala cu valoarea fiscala a acelor active la persoana care contribuie cu activul;
c)valoarea fiscala a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activele este egala cu valoarea fiscala a activelor aduse drept contribuţie de către persoana respectiva.Norme metodologice:
78.În sensul dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, o persoană juridica poate participa cu active la una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinta, prin constituirea sau majorarea capitalului social al acestora primind în schimb titluri de participare ale societatilor respective. Contribuţiile cu active la capitalul social al unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la aceasta persoana juridica nu sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil.
79.În cazul în care pentru contribuţia cu active se datorează taxa pe valoarea adăugată potrivit dispoziţiilor titlului VI din Codul fiscal, iar beneficiarul aportului nu poate exercita dreptul de deducere pentru aceasta, valoarea fiscala, în sensul art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, se majoreaza cu taxa pe valoarea adăugată.
Codul fiscal: (2) Distribuirea de active de către o persoană juridica română către participantii săi, fie sub forma de dividend, fie ca urmare a operaţiunii de lichidare, se trateaza ca transfer impozabil, exceptandu-se cazurile prevăzute la alin. (3).Norme metodologice:
80.Distribuirea de active de către o persoană juridica română către participantii săi se poate realiza în cazul lichidarii.
81.Profitul impozabil în cazul lichidarii se calculeaza ca diferenţa între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, calculate cumulat de la inceputul anului fiscal, luandu-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului, sumele din anularea provizioanelor, sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii, alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor. În cazul în care, în declaratia de impozit pe profit aferenta anului anterior lichidarii contribuabilul a înregistrat pierdere fiscala, aceasta se va recupera din profitul impozabil calculat cu ocazia lichidarii.
Pct. 81 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 19 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
82.La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi încetează existenţa în urma operaţiunilor de lichidare nu sunt impozitate: rezervele constituite din profitul net, sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii, rezervele constituite din diferenţe de curs favorabile capitalului social în devize sau din evaluarea disponibilului în devize, în conformitate cu actele normative în vigoare, dacă legea nu prevede altfel.
83.Abrogat.
Pct. 82 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 83 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 2, subpct. 9 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Pct. 83 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 12 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
84.Abrogat.
Pct. 84 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 12 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: (3) Prevederile prezentului articol se aplică urmatoarelor operaţiuni de reorganizare, dacă acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscala sau evitarea platii impozitelor:
a)fuziunea între doua sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participantii la oricare persoana juridica care fuzioneaza primesc titluri de participare la persoana juridica succesoare;
b)divizarea unei persoane juridice române în doua sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participantii la persoana juridica initiala beneficiaza de o distribuire proporţională a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare;Norme metodologice:
85.În înţelesul art. 27 alin. (3) lit. a) şi b) din Codul fiscal, operaţiunile de fuziune şi divizare sunt reglementate prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal: c) achizitionarea de către o persoană juridica română a tuturor activelor şi pasivelor aparţinând uneia sau mai multor activităţi economice ale altei persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de participare;Norme metodologice:
86.Prevederea de la art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal are în vedere transferul unei părţi din activul unei societăţi (transmitatoare) către una sau mai multe societăţi (beneficiare) existente sau care iau astfel fiinta, în schimbul atribuirii de titluri de participare ale societatilor beneficiare.
Codul fiscal:
Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizarilor, divizarilor partiale, transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state membre ale Uniunii Europene
(1)Prevederile prezentului articol se aplică după data aderarii României la Uniunea Europeana.
[...]
12."societate dintr-un stat membru" reprezinta orice societate care indeplineste cumulativ urmatoarele:
a)are una din formele de organizare prezentate în anexa care face parte integrantă din prezentul titlu;
b)în conformitate cu legislatia fiscala a statului membru este considerata ca avandu-şi sediul fiscal în statul membru şi, în temeiul convenţiei incheiate cu un stat tert privind evitarea dublei impuneri, nu se considera ca are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
c)plateste impozit pe profit sau un impozit similar impozitului pe profit, fără posibilitatea unei optiuni sau exceptari. [...]Norme metodologice:
86^1.Pentru aplicarea prevederilor art. 27^1 alin. (3) pct. 12 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, formele de organizare pentru persoanele juridice române şi bulgare sunt:
–societăţi înfiinţate în baza legii române, cunoscute ca "societăţi pe acţiuni", "societăţi în comandita pe acţiuni", "societăţi cu raspundere limitata";
–societăţi înfiinţate în baza legii bulgare, cunoscute ca " text în lb. bulgara", "text în lb. bulgara", "text în lb. bulgara", "text în lb. bulgara", "text în lb. bulgara.
Pentru indeplinirea condiţiei de la 27^1 alin. (3) pct. 12 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, societatea dintr-un stat membru trebuie să plateasca, în conformitate cu legislatia fiscala a statului respectiv, fără posibilitatea unei optiuni sau exceptari, unul din urmatoarele impozite:
–impot des societes/ vennootschapsbelasting, în Belgia;
–selskabsskat, în Danemarca;
–Korperschaftsteuer, în Republica Federala Germania;
–"text în lb. greaca", în Grecia;
–impuesto sobre sociedades, în Spania;
–impot sur les societes, în Franţa;
–Corporation tax, în Irlanda;
–imposta sul reddito delle societa, în Italia;
–impot sur le revenu des collectivites, în Luxemburg;
–vennootschapsbelasting, în Olanda;
–Korperschaftsteuer, în Austria;
–imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas, în Portugalia;
–y hteisojen tulovero/inkomstskatten for samfund, în Finlanda;
–statlig inkomstskatt, în Suedia;
–corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
–D an z prijmu pravnickych osob, în Republica Ceha;
–Tulumeks, în Estonia;
–"text în lb. greaca", în Cipru;
–uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;
–P elno mokestis, în Lituania;
–T arsasagi ado, în Ungaria;
–T axxa fuq l-income, în Malta;
–P odatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;
–D avek od dobicka pravnih oseb, în Slovenia;
–D an z prijmov pravnickych osob, în Slovacia;
–"text în lb. bulgara", în Bulgaria;
–impozit pe profit, în România.
Pct. 86^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 27^1, alin. (1) şi pct. 12 al alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 20 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal: (3) În sensul prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
[...]
11.ramură de activitate - totalitatea activului şi pasivului unei diviziuni dintr-o societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie o activitate independentă, adică o entitate capabilă să funcţioneze prin propriile mijloace;
Norme metodologice:
86^2.Criteriile de apreciere a caracterului independent al ramurii de activitate se verifică la societatea cedentă şi vizează îndeplinirea cumulată a unor condiţii referitoare la:
a)existenţa ca structură organizatorică distinctă de alte diviziuni organizatorice ale societăţii cedente;
b)existenţa clientelei proprii, activelor corporale şi necorporale proprii, stocurilor proprii, personalului propriu şi altele. Dacă este cazul, ramura cuprinde şi servicii administrative proprii, de exemplu serviciul de contabilitate, serviciul descentralizat de personal etc.;
c)constituirea, la momentul realizării transferului şi în raport cu organizarea societăţii cedente, într-un ansamblu capabil să funcţioneze prin mijloace proprii, în condiţii normale pentru sectorul economic de activitate al acesteia;
d)identificarea totalităţii activelor şi pasivelor care sunt legate în mod direct sau indirect de ramura transferată, sunt înscrise în bilanţul societăţii cedente la data în care operaţiunea de transfer produce efecte, în funcţie de natura lor comercială, industrială, financiară, administrativă etc.;
e)exercitarea efectivă a activităţii la momentul aprobării operaţiunii de transfer de către adunările generale ale celor două societăţi, cedentă şi beneficiară, sau la data la care operaţiunea are efect, dacă aceasta este diferită.
Ramura completă de activitate nu cuprinde:
a)elemente de activ şi/sau de pasiv aferente altor ramuri de activitate ale societăţii cedente;
b)elemente de activ şi/sau de pasiv referitoare la gestiunea patrimonială a societăţii cedente;
c)elemente izolate de activ şi/sau de pasiv.
Pct. 86^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 27^1 alin. (3) pct. 11 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 19 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Veniturile unui sediu permanent
Art. 29. [...]
(2)Profitul impozabil se determina în conformitate cu regulile stabilite în cap. II al prezentului titlu, în urmatoarele condiţii:
a)numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile impozabile;
b)numai cheltuielile efectuate în scopul obtinerii acestor venituri se includ în cheltuielile deductibile.
Alin. (2) al art. 29 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Norme metodologice:
87.Abrogat.
Pct. 87 din Normele metodologice de aplicare a art. 29 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 20 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: (3) Profitul impozabil al sediului permanent se determina prin tratarea acestuia ca persoana separata şi prin utilizarea regulilor preturilor de transfer la stabilirea pretului de piaţa al unui transfer facut între persoana juridica străină şi sediul sau permanent. Atunci când sediul permanent nu detine o factura pentru cheltuielile alocate lui de către sediul sau principal, celelalte documente justificative trebuie să includa dovezi privind suportarea efectiva a costurilor şi alocarea rezonabila a acestor costuri către sediul permanent utilizand regulile preturilor de transfer.
(4)Înainte de a desfăşura activitate printr-un sediu permanent în România, reprezentantul legal la persoanei juridice straine prevăzute la alin. (1) trebuie să inregistreze sediul permanent la autoritatea fiscala competenţa.
Alin. (3) al art. 29 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Norme metodologice:
88.Persoanele juridice straine care desfăşoară activităţile menţionate la art. 8 alin. (3) din Codul fiscal datorează impozit pe profit de la inceputul activităţii, în măsura în care se determina depăşirea duratei legale de 6 luni sau termenele prevăzute în conventiile de evitare a dublei impuneri, după caz. În situaţia în care nu se determina înainte de sfârşitul anului fiscal dacă activităţile din România vor fi pe o durată suficienta pentru a deveni un sediu permanent, veniturile acelui an fiscal vor fi luate în considerare în urmatorul an fiscal, în situaţia în care durata specificata este depasita.
88^1.Pentru incadrarea unui santier de constructii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj sau activităţi de supervizare legate de acestea şi a altor activităţi similare ca sedii permanente se va avea în vedere data începerii activităţii din contractele incheiate cu persoanele juridice române beneficiare sau cu alte informaţii ce probeaza începerea activităţii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adauga la perioada care s-a consumat pentru realizarea contractului de baza.
Pct. 88^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 29, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 2, subpct. 10 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
89.În scopul deducerii cheltuielilor alocate unui sediu permanent de către persoana juridica străină care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul acestuia, precum şi de către orice altă persoană afiliata acelei persoane juridice straine, pentru serviciile furnizate, trebuie indeplinite urmatoarele condiţii:
(i)serviciul furnizat să fie efectiv prestat. Pentru a justifica prestarea efectiva a serviciului, sediul permanent trebuie să prezinte autorităţilor fiscale orice documente justificative din care să rezulte date privitoare la:
a)natura şi valoarea totala a serviciului prestat;
b)părţile implicate;
c)criteriile proprii de impartire a costurilor pe fiecare beneficiar al serviciului respectiv, dacă este cazul;
d)justificarea utilizarii criteriului ca fiind adecvat naturii serviciului şi activităţii desfăşurate de sediul permanent;
e)prezentarea oricăror alte elemente de recunoastere a veniturilor şi cheltuielilor care pot sa ateste prestarea serviciului respectiv.
Justificarea prestarii efective a serviciului se efectueaza cu situaţiile de lucrari, procesele-verbale de receptie, rapoartele de lucru, studiile de fezabilitate, de piaţa sau cu orice alte asemenea documente;
(îi) serviciul prestat trebuie să fie justificat şi prin natura activităţii desfăşurate la sediul permanent.
La stabilirea pretului de piaţa al transferurilor efectuate între persoana juridica străină şi sediul sau permanent, precum şi între acesta şi orice altă persoană afiliata acesteia, vor fi utilizate regulile preturilor de transfer, astfel cum sunt acestea detaliate în normele metodologice pentru aplicarea art. 11 din Codul fiscal, completate cu liniile directoare privind preturile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica.
Pct. 89 din Normele metodologice de aplicare a art. 29, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 13 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Venituri obtinute de persoanele juridice straine din proprietăţi imobiliare şi din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare
Art. 30. - (1) Persoanele juridice straine care obtin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România sau din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridica română au obligaţia de a plati impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.
(1^1)În perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 inclusiv, nu se impozitează profitul obţinut de persoanele juridice străine din tranzacţionarea pe piaţa autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română.
Alin. (1^1) al art. 30 a fost introdus de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.
(2)Veniturile din proprietăţile imobiliare situate în România includ urmatoarele:
a)veniturile din inchirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare situate în România;
b)câştigul din vanzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricăror drepturi legate de proprietatea imobiliara situata în România;
c)câştigul din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridica, dacă minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în România;
d)veniturile obtinute din exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv câştigul din vanzarea-cesionarea oricărui drept aferent acestor resurse naturale.Norme metodologice:
89^1.Persoanele juridice straine care obtin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România au obligaţia de a plati impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.
În cazul vanzarii de proprietăţi imobiliare situate în România, profitul impozabil reprezinta diferenţa dintre valoarea realizata din vanzarea acestor proprietăţi imobiliare şi costul de cumparare, construire sau imbunatatire a proprietăţii, redus cu amortizarea fiscala aferenta, după caz. Valoarea realizata din vanzarea acestor proprietăţi imobiliare se reduce cu comisioanele, taxele sau cu alte sume platite, aferente vanzarii.
Profitul impozabil rezultat din inchirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare situate în România se calculeaza ca diferenţa între veniturile obtinute şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora. Nu intra sub incidenţa acestor prevederi veniturile care sunt subiecte ale impozitului cu retinere la sursa.
Veniturile din proprietăţi imobiliare situate în România includ şi câştigurile din vanzarea-cesionare a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridica, dacă 50% din valoarea mijloacelor fixe ale acestei persoane juridice sunt, direct sau prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în România.
În acest sens, mijloacele fixe ale unei persoane juridice sunt în mod indirect considerate proprietăţi imobiliare situate în România atunci când respectiva persoana juridica detine părţi sociale sau alte titluri de participare intr-o societate care indeplineste condiţia minimala de 50% referitoare la detinerea de proprietăţi imobiliare situate în România. Valoarea mijloacelor fixe, inclusiv terenurile, luata în calcul la stabilirea raportului de 50%, este valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora, potrivit reglementarilor legale în vigoare la data vanzarii-cesionarii titlurilor de participare. În cadrul proprietăţilor imobiliare se încadrează şi investiţiile în curs de natura cladirilor sau altor constructii.
Câştigurile din vanzarea-cesionarea de titluri de participare, inclusiv cele obtinute în condiţiile menţionate la alineatele precedente, se determina ca diferenţa între veniturile realizate din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare şi costul de achizitie al acestora, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume platite, aferente achizitionarii unor astfel de titluri de participare.
Pct. 89^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 14 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 89^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 21 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
[...]
(3)Orice persoană juridica străină care obtine venituri dintr-o proprietate imobiliara situata în România sau din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridica română are obligaţia de a plati impozit pe profit, potrivit art. 34, şi de a depune declaratii de impozit pe profit, potrivit art. 35. Orice persoană juridica străină poate desemna un reprezentant fiscal pentru a îndeplini aceste obligaţii.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) obţinute de persoanele juridice străine, obligaţia de a calcula, reţine, declara şi vira impozitul pe profit revine cumpărătorului atunci când cumpărătorul este o persoană juridică română sau o persoană juridică străină care are un sediu permanent înregistrat fiscal în România la momentul tranzacţiei.
Alin. (4) al art. 30 a fost modificat de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
89^2.În aplicarea prevederilor alin. (3) al art. 30 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia în care platitorul de venit nu este o persoană juridica română sau un sediu permanent al unei persoane juridice straine, obligaţia platii şi declararii impozitului pe profit revine persoanei juridice straine care realizează veniturile menţionate la alin. (1) al art. 30 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv reprezentantului fiscal/imputernicitului desemnat pentru indeplinirea acestor obligaţii.
În sensul alin. (4) al art. 30 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia în care platitorul de venit este o persoană juridica română sau un sediu permanent din România al unei persoane juridice straine, acestia au obligaţia declararii şi platii impozitului pe profit în numele persoanei juridice straine care realizează veniturile menţionate la alin. (1) al art. 30 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Pct. 89^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 22 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Credit fiscal
Art. 31. - (1) Dacă o persoană juridica română obtine venituri dintr-un stat strain prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu retinere la sursa şi veniturile sunt impozitate atât în România, cat şi în statul strain, atunci impozitul platit către statul strain, fie direct, fie indirect prin retinerea şi virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se determina potrivit prevederilor prezentului titlu.
(2)Deducerea pentru impozitele platite către un stat strain într-un an fiscal nu poate depăşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute la art. 17 alin. (1) la profitul impozabil obţinut în statul strain, determinat în conformitate cu regulile prevăzute în prezentul titlu sau la venitul obţinut din statul strain.
(3)Impozitul platit unui stat strain este dedus, numai dacă persoana juridica română prezinta documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul ca impozitul a fost platit statului strain.Norme metodologice:
90.În aplicarea prevederilor art. 31 alin. (1) din Codul fiscal, din punct de vedere fiscal, la sfârşitul anului fiscal, operaţiunile efectuate prin intermediul unor sedii permanente din strainatate ale persoanelor juridice române, înregistrate în cursul perioadei în devize, respectiv veniturile, cheltuielile, alte sume impozabile sau deductibile, cat şi impozitul platit se convertesc în lei prin utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar, comunicata de Banca Naţionala a României.
91.O persoana juridica română care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent într-un alt stat calculeaza profitul impozabil la nivelul intregii societăţi, potrivit dispoziţiilor capitolului II, titlul II din Codul fiscal. În scopul acordarii creditului fiscal aferent unui sediu permanent contribuabilul calculeaza profitul impozabil şi impozitul pe profit aferente acelui sediu permanent, în conformitate cu reglementarile fiscale din România.
92.Documentul pe baza caruia se calculeaza deducerea din impozitul pe profit datorat în România, potrivit dispoziţiilor acestui articol, este cel care atesta plata, confirmat de autoritatea fiscala străină. În cazul în care documentul pe baza caruia se calculeaza deducerea din impozitul pe profit datorat în România este prezentat după depunerea la autorităţile fiscale a declaraţiei privind impozitul pe profit, creditul fiscal se acordă pentru anul la care se referă, prin depunerea, în acest sens, a unei declaratii rectificative.
Pct. 92 din Normele metodologice de aplicare a art. 31, alin. (1), (2) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 23 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
93.Limitarea prevăzută în art. 31 alin. (2) din Codul fiscal va fi calculată separat pentru fiecare sursa de venit. În scopul aplicarii acestei prevederi, toate veniturile persoanei juridice române a caror sursa se afla în aceeasi tara străină vor fi considerate ca având aceeasi sursa.
Exemplu: un contribuabil desfăşoară activităţi atât în România, cat şi în tara străină X unde realizează venituri atât printr-un sediu permanent, cat şi din alte surse, în mod independent de sediul permanent.
Pentru activitatea desfăşurată în tara străină X situaţia este urmatoarea:
Pentru sediul permanent:
–profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din tara străină X, 100 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicata de Banca Naţionala a României);
–impozitul pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din tara străină X (cota de 30%), 30 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicata de Banca Naţionala a României);
–profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea română, 80 milioane lei (legislatia română privind impozitul pe profit permite deducerea unor cheltuieli care nu sunt deductibile în tara străină X);
–impozitul pe profit pentru anul 2004, conform prevederilor din legea română (cota de 25%), 20 milioane lei.
Alte venituri realizate din tara X:
–venituri din dobanzi: 100 milioane lei;
–impozit de 10% cu retinere la sursa pentru veniturile din dobanzi: 10 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicata de Banca Naţionala a României).
Pentru activitatea desfăşurată atât în România, cat şi în tara străină X situaţia este urmatoarea:
–profit impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea română, 1.000 milioane lei (80 milioane profit impozabil al sediului permanent şi 920 milioane profit impozabil pentru activitatea din România);
–impozit pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din legea română (cota de 25%), 250 milioane lei.
Potrivit situaţiei prezentate mai sus, suma maxima reprezentand creditul fiscal extern ce i se poate acorda contribuabilului este de 30 milioane lei, respectiv 20 milioane lei impozit pe profit plus 10 milioane lei impozit cu retinere la sursa (dobanzi).
Deoarece impozitul platit în strainatate în suma de 40 milioane lei este mai mare decat limita maxima de 30 milioane lei care poate fi acordată sub forma creditului fiscal extern, contribuabilul va putea scadea din impozitul pe profitul intregii activităţi (250 milioane lei) doar suma de 30 milioane lei.
Codul fiscal:
Pierderi fiscale externe
(1)Orice pierdere realizata printr-un sediu permanent din strainatate este deductibila doar din veniturile obtinute din strainatate.
(2)Pierderile realizate printr-un sediu permanent din strainatate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursa de venit. Pierderile neacoperite se reporteaza şi se recupereaza în urmatorii 5 ani fiscali consecutivi.Norme metodologice:
94.Potrivit art. 32 din Codul fiscal, pierderile realizate din activitatea desfăşurată în strainatate printr-un sediu permanent se recupereaza numai din veniturile impozabile realizate în strainatate pe fiecare sursa de venit. În sensul aplicarii acestei prevederi, prin sursa de venit se înţelege tara din care s-au realizat veniturile. Recuperarea pierderii se va realiza conform normelor prevăzute pentru aplicarea art. 26 din Codul fiscal.
Codul fiscal:
Reguli speciale aplicabile vanzarii-cesionarii proprietăţilor imobiliare şi titlurilor de participare
Reguli speciale aplicabile vanzarii-cesionarii proprietăţilor imobiliare şi titlurilor de participare
Art. 33. - (1) Prevederile prezentului articol se aplică persoanelor juridice române şi straine care vand-cesioneaza proprietăţi imobiliare situate în România sau titluri de participare deţinute la o persoană juridica română.
(2)Dacă câştigurile rezultate din vanzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridica română depasesc pierderile rezultate dintr-o astfel de vânzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se stabileste prin aplicarea unei cote de 10% la diferenţa rezultata.
(3)Pierderea rezultata din vanzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridica română se recupereaza din profiturile impozabile rezultate din operaţiuni de aceeasi natura, în urmatorii 5 ani fiscali consecutivi.
(4)Câştigul rezultat din vanzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţa pozitiva între:
a)valoarea realizata din vanzarea-cesionarea unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare; şi b) valoarea fiscala a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare.
(5)Pierderea rezultata dintr-o vanzare-cesionare a proprietăţilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţa negativa între:
a)valoarea realizata din vanzare-cesionare a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare; şi b) valoarea fiscala a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare.
(6)În înţelesul prevederilor alin. (4) şi (5), valoarea realizata din vanzare-cesionare se reduce cu comisioanele, taxele sau alte sume platite, aferente vanzarii-cesionarii.
(7)Valoarea fiscala pentru proprietăţile imobiliare sau pentru titlurile de participare se stabileste după cum urmeaza:
a)în cazul proprietăţilor imobiliare, valoarea fiscala este costul de cumparare, construire sau imbunatatire a proprietăţii, redus cu amortizarea fiscala aferenta unei astfel de proprietăţi;
b)în cazul titlurilor de participare, valoarea fiscala este costul de achizitie al titlurilor de participare, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume platite, aferente achizitionarii unor astfel de titluri de participare.
(8)Prezentul articol se aplică în cazul proprietăţilor imobiliare sau al titlurilor de participare, numai dacă sunt indeplinite urmatoarele condiţii:
a)contribuabilul a detinut proprietatea imobiliara sau titlurile de participare pe o perioadă mai mare de 2 ani;
b)persoana care achizitioneaza proprietatea imobiliara sau titlurile de participare nu este persoana afiliata contribuabilului.
Alin. (8) al art. 33 a fost modificat de pct. 27 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
*)Cap. IV din Titlul II a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Norme metodologice:
95.Abrogat.
Pct. 95 din Normele metodologice de aplicare a art. 33 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 14 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
96.Abrogat.
Pct. 96 din Normele metodologice de aplicare a art. 33 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 14 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
97.Profitul impozabil rezultat din vanzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridica română se impune cu cota de 10% numai pentru tranzactiile efectuate până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv. În condiţiile în care se realizează pierdere din aceste tranzactii până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, aceasta se recupereaza din profiturile impozabile rezultate din operaţiuni de aceeasi natura, pe perioada prevăzută la art. 26 din Codul fiscal.
Pct. 97 din Normele metodologice de aplicare a art. 33 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de de pct. 3 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Codul fiscal:
Codul fiscal:
Plata impozitului
Art. 34 [...]
(4)Organizaţiile nonprofit au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.
(5)Contribuabilii care obţin venituri majoritar din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.[...] (7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) nou-înfiinţaţi efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul impozitului minim anual aferent primei tranşe de venituri totale, prevăzută la art. 18 alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru perioada impozabilă respectivă.
Alin. (7) al art. 34 a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Alin. (7) al art. 34 a fost modificat de pct. 5 al art. 32, Cap. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 11 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 14 aprilie 2009. Această modificare se aplică începând cu data de 1 mai 2009, conform RECTIFICĂRII nr. 34 din 11 aprilie 2009, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 254 din 16 aprilie 2009.
Alin. (4) al art. 34 a fost modificat de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Alin. (5) al art. 34 a fost modificat de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
98.Contribuabilii prevăzuţi la art. 34 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, nu depun declaratii trimestriale pentru impozitul pe profit.
99.Incadrarea în activităţile prevăzute la art. 34 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este cea stabilita prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificarii activităţilor din economia naţionala - CAEN, cu modificările ulterioare.
Codul fiscal: (6) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) lit. a) au obligaţia de a declara şi efectua trimestrial plăţi anticipate, în contul impozitului pe profit anual, în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele de inflaţie (decembrie faţă de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plăţile anticipate, este impozitul pe profit datorat conform declaraţiei privind impozitul pe profit pentru anul precedent, fără a lua în calcul plăţile anticipate efectuate în acel an.Norme metodologice:
99^1.În situaţia în care, în cursul anului pentru care se efectuează plăţile anticipate, impozitul pe profit aferent anului precedent se modifică şi se corectează în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, plăţile anticipate care se datorează începând cu trimestrul efectuării modificării se determină în baza impozitului pe profit recalculat.
Pct. 99^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 34 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 21 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
[...]
(4)Organizaţiile nonprofit au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit anual până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.
(5)Contribuabilii care obţin venituri majoritar din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit anual până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.
(6)Contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) lit. a) au obligaţia de a declara şi efectua trimestrial plăţi anticipate, în contul impozitului pe profit anual, în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele de inflaţie (decembrie faţă de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plăţile anticipate, este impozitul pe profit datorat conform declaraţiei privind impozitul pe profit pentru anul precedent, fără a lua în calcul plăţile anticipate efectuate în acel an.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (6), contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) nou-înfiinţaţi efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul impozitului minim anual aferent primei tranşe de venituri totale, prevăzută la art. 18 alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru perioada impozabilă respectivă.
[...]
Norme metodologice:
100.Pentru aplicarea prevederilor art. 34 alin. (6) din Codul fiscal, contribuabilii care în anul precedent au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor efectuează plăţile anticipate trimestriale, datorate în contul impozitului pe profit, în sumă de o pătrime din impozitul pe veniturile microintreprinderilor datorat în anul fiscal precedent, actualizat cu indicele de inflaţie (decembrie faţă de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate.
Pct. 98, 99, 100 din Normele metodologice de aplicare a art. 34, alin. (4), (5) şi alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 24 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 100 din Normele metodologice de aplicare a art. 34 alin. (4), (5), (6) şi (7) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 22 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Retinerea impozitului pe dividende
Art. 36. (1) 0 persoana juridica română care plateste dividende către o persoană juridica română are obligaţia sa retina şi sa verse impozitul pe dividende retinut către bugetul de stat, asa cum se prevede în prezentul articol.
(2)Impozitul pe dividende se stabileste prin aplicarea unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut platit către o persoană juridica română.Norme metodologice:
100^1.Nu intra sub incidenţa prevederilor art. 36 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind considerate dividend, urmatoarele distribuiri:
a)distribuiri de titluri de participare suplimentare, astfel cum acestea sunt definite la art. 7 pct. 12 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, efectuate în legătură cu o operaţiune de majorare a capitalului social al unei persoane juridice, care nu modifica, pentru participantii la persoana juridica respectiva, procentul de detinere a titlurilor de participare;
b)distribuiri în legătură cu dobandirea (rascumpararea) de către o societate comerciala de acţiuni proprii potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum aceste distribuiri sunt definite de art. 7 pct. 12 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
c)distribuiri efectuate cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către participanti, astfel cum aceste distribuiri sunt definite la art. 7 pct. 12 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
În cazul în care aceste distribuiri sunt efectuate în legătură cu operaţiuni la care Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare impune efectuarea unor rotunjiri de valoare a titlurilor de participare deţinute de participanti, modificarea datorata acestor rotunjiri nu se considera modificare a procentului de detinere a titlurilor la persoana juridica respectiva.
Pct. 100^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 36, alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 25 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Declararea şi reţinerea impozitului pe dividende
(4)Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor deţine minimum 15%, respectiv 10%, începând cu anul 2009, din titlurile de participare ale acesteia la data plăţii dividendelor, pe o perioadă de 2 ani împliniţi până la data plăţii acestora. Prevederile prezentului alineat se aplică după data aderării României la Uniunea Europeană.Norme metodologice:
100^2.Intră sub incidenţa prevederilor alin. (4) şi dividendele distribuite şi plătite, după data de 1 ianuarie 2007, chiar dacă acestea sunt distribuite din profiturile nerepartizate ale exerciţiilor financiare anterioare anului 2007, în măsura în care beneficiarul îndeplineşte condiţiile prevăzute de acest alineat.
În sensul prevederilor alin. (4), condiţia privitoare la perioada de deţinere a participaţiei minime are în vedere o perioadă de 2 ani consecutivi, împliniţi la data plăţii dividendelor.
Pct. 100^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 36, alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 15 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Codul fiscal: (5) Cota de impozit pe dividende prevăzută la alin. (2) se aplică şi asupra sumelor distribuite fondurilor deschise de investiţii.Norme metodologice:
100^3.Nu intră sub incidenţa prevederilor art. 36 din Codul fiscal dividendele distribuite de persoane juridice române fondurilor de pensii facultative sau fondurilor de pensii administrate privat, entităţi care, în conformitate cu prevederile specifice de înfiinţare şi organizare, nu dobândesc personalitate juridică şi nu se încadrează în categoria fondurilor deschise de investiţii, potrivit reglementărilor privind piaţa de capital.
Pct. 100^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 36 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 23 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Dispozitii tranzitorii
Art. 38. - (1) În cazul persoanelor juridice care au obţinut, înainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor în zona defavorizata, scutirea de impozit pe profitul aferent investitiilor noi se aplică în continuare pe perioada existentei zonei defavorizate.
Alin. (1) al art. 38 a fost modificat de pct. 7 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.
Norme metodologice:
101.În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi în zonele defavorizate, scutirea de la plata impozitului pe profit se acordă pe baza certificatului de investitor în zona defavorizata, eliberat înainte de data de 1 iulie 2003 de către agentia pentru dezvoltare regionala în a carei raza de competenţa teritoriala se afla sediul agentului economic, conform prevederilor legale în vigoare.
Pct. 101 din Normele metodologice de aplicare a art. 38, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 15 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
102.Investiţiile noi sunt reprezentate de mijloacele fixe amortizabile create sau achiziţionate de la terţe părţi, utilizate efectiv în activitatea proprie, desfăşurată în domeniile de interes economic, clasificate expres în anexa la Normele metodologice pentru aplicarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 728/2001, care determina angajarea de forta de muncă.
103.Scutirea de la plata impozitului pe profit opereaza pe toata durata existentei zonei defavorizate.
104.Profitul realizat în zonele defavorizate, rezultat din efectuarea operaţiunilor de lichidare a investitiei, conform legii, din vanzarea de active corporale şi necorporale, din câştigurile realizate din investitii financiare, din desfăşurarea de activităţi în afara zonei defavorizate, precum şi cel rezultat din desfăşurarea de activităţi în alte domenii decat cele de interes pentru zonele defavorizate sunt supuse impunerii. Partea din profitul impozabil aferenta fiecarei operaţiuni/activităţi este cea care corespunde ponderii veniturilor obtinute din aceste operaţiuni/activităţi în volumul total al veniturilor.
Codul fiscal: (4) Cu excepţia prevederilor alin. (3), contribuabilii care obtin venituri din activităţi desfăşurate pe bază de licenţă intr-o zona libera au obligaţia de a plati impozit pe profit în cota de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004.Norme metodologice:
105.Pentru contribuabilii care desfăşoară activităţi în zonele libere pe bază de licente eliberate potrivit Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificările ulterioare, profitul obţinut din aceste activităţi este impozitat cu cota de 5% până la data de 31 decembrie 2004, cu excepţia cazului în care acestia intra sub incidenţa prevederilor art. 38 alin. (3) din Codul fiscal.
106.În cazul în care contribuabilul îşi desfăşoară activitatea în zona libera prin unităţi fără personalitate juridica, acesta este obligat sa tina evidenţa contabilă distincta pentru veniturile şi cheltuielile aferente acestei activităţi. La determinarea profitului aferent activităţii se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare, precum şi alte asemenea cheltuieli, proportional cu veniturile obtinute în zona libera faţă de veniturile totale realizate de persoana juridica.
107.Pierderea rezultata din operaţiunile realizate în zona libera nu se recupereaza din profitul impozabil realizat în afara zonei, aceasta urmand să fie recuperata din profiturile obtinute din aceeasi zona.
Codul fiscal: (12) La calculul profitului impozabil, urmatoarele venituri sunt neimpozabile până la data de 31 decembrie 2006: [...] b) veniturile realizate din aplicarea unei inventii brevetate în România, inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioadă de 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data începerii aplicarii şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului, potrivit legii;Norme metodologice:
108.Aplicarea unei inventii înseamnă fabricarea produsului sau folosirea procedeului/metodei. Procedeul include şi utilizarea unui produs sau efectuarea oricărui alt act generator de profit, cum ar fi:
a)proiectarea obiectului/obiectelor unei inventii:
1.proiect de execuţie pentru realizarea unui produs, inclusiv produsul obţinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat, unei instalaţii sau a altora asemenea;
2.proiect tehnologic pentru aplicarea unui procedeu/tehnologii sau a unei metode;
b)executarea şi/sau experimentarea prototipului/unicatului ori a tehnologiei care face obiectul unei inventii;
c)executarea şi/sau exploatarea seriei "zero" a produsului ori a instalatiei-pilot;
d)exploatarea obiectului unei inventii prin realizarea pe scara larga a acestuia, şi anume:
1.fabricarea produsului, cum ar fi: dispozitivul, utilajul, instalatia, compozitia, respectiv produsul obţinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat;
2.folosirea unui procedeu, respectiv a unei tehnologii sau a unei metode, obiect al unei inventii;
3.folosirea unui mijloc, dispozitiv, aparat, instalatie, obiect al unei inventii exclusiv pentru necesitatile interne ale unităţii care aplica;
e)comercializarea rezultatelor actelor prevăzute la lit. a)-d) de către deţinătorul de drepturi care este şi producător, dacă aceste acte au fost efectuate în tara.
109.Prima aplicare se ia în considerare în mod distinct pentru titularul de brevet, precum şi pentru fiecare dintre licentiatii acestuia.
110.Pentru ca titularul brevetului, succesorul sau în drepturi sau, după caz, licentiatii acestuia sa beneficieze de scutire de impozit pe profit trebuie să fie indeplinite în mod cumulativ urmatoarele condiţii:
a)sa existe o copie, certificata pentru conformitate, a hotărârii definitive a Oficiului de Stat pentru Inventii şi Marci de acordare a brevetului de inventie; în cazul în care solicitantul scutirii de impozit este altă persoană decat titularul brevetului, este necesar sa existe documente, certificate pentru conformitate de către Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci sau autentificate, din care să rezulte una dintre urmatoarele situaţii:
1.solicitantul este succesorul în drepturi al titularului brevetului;
2.solicitantul este licentiat al titularului brevetului;
3.solicitantul este licentiat al succesorului în drepturi al titularului brevetului;
b)sa existe documente eliberate de Oficiul de Stat pentru Inventii şi Marci, din care să rezulte ca brevetul de inventie a fost în vigoare pe perioada pentru care s-a solicitat scutirea de impozit;
c)sa existe evidenţa contabilă de gestiune din care să rezulte ca în perioada pentru care se solicita scutirea de impozit pentru inventia sau grupul de inventii brevetate a fost efectuat cel puţin unul dintre actele prevăzute la pct. 108 şi nivelul profitului obţinut în această perioadă;
d)profitul astfel obţinut sa fi fost realizat în limita perioadei de 5 ani de la prima aplicare şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului.
Pct. 110 din Normele metodologice de aplicare a art. 38, alin.(12), lit. b) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 2, subpct. 11 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
111.Profitul se stabileste cu referire stricta la inventia sau grupul de inventii brevetate, pe baza elementelor de noutate, asa cum acestea rezultă din revendicarile brevetului de inventie. În conformitate cu prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, republicată, revendicarile se interpreteaza în legătură cu descrierea şi desenele inventiei.
112.În cazul în care inventia sau grupul de inventii brevetate se referă numai la o parte a unei instalaţii ori a unei activităţi tehnologice, procedeu sau metoda, iar din evidentele contabile rezultă profitul numai pentru întreaga instalatie ori activitate tehnologica, se procedeaza mai întâi la stabilirea ponderii inventiei sau a grupului de inventii în instalatia ori activitatea tehnologica şi, pe aceasta baza, se determina partea de profit obţinut prin aplicarea inventiei brevetate.
113.Profitul include şi câştigurile obtinute de titularul brevetului sau de licentiatii acestuia din eventualele taxe sau tarife, percepute drept contravaloare a serviciului de utilizare a inventiei brevetate având ca obiect şi un produs nou, numai în cazul în care brevetul cuprinde şi o revendicare de utilizare sau de folosire a noului produs.
Codul fiscal:
Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt urmatoarele:
a)venituri din activităţi independente, definite conform art. 46;
b)venituri din salarii, definite conform art. 55;
c)venituri din cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 61;
d)venituri din investitii, definite conform art. 65;
e)venituri din pensii, definite conform art. 68;
f)venituri din activităţi agricole, definite conform art. 71;
g)venituri din premii şi din jocuri de noroc, definite conform art. 75;
h)venituri din transferul proprietăţilor imobiliare, definite conform art. 77^1;
i)venituri din alte surse, definite conform art. 78.
Art. 41 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Norme metodologice:
1.Veniturile din activităţi independente, inclusiv veniturile realizate de persoanele fizice în cadrul unor asocieri fără personalitate juridica, din cedarea folosinţei bunurilor, precum şi veniturile din activităţi agricole sunt venituri pentru care determinarea impozitului se face pe venitul net anual impozabil, corespunzător fiecarei surse de venit, impozitul fiind final.
2.Veniturile din celelalte categorii de venituri se supun impozitarii, pe fiecare loc de realizare, în cadrul acestor categorii de venituri, impozitul fiind final.
Punctele 1 şi 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 41 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
În înţelesul impozitului pe venit, urmatoarele venituri nu sunt impozabile:
a)ajutoarele, indemnizatiile şi alte forme de sprijin cu destinatie speciala, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri publice, precum şi cele de aceeasi natura primite de la alte persoane, cu excepţia indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de muncă. Nu sunt venituri impozabile indemnizatiile pentru: risc maternal, maternitate, cresterea copilului şi ingrijirea copilului bolnav, potrivit legii.
Art. 42 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Litera a) a art. 42 au fost modificata de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005*).
*)Art. II din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005 abroga Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 24/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 30 martie 2005.
Norme metodologice:
3.În categoria veniturilor neimpozabile se cuprind veniturile obtinute de persoanele fizice, potrivit legii, cum sunt:
–alocatia de stat pentru copii;
–alocatia de întreţinere pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament familial;
–indemnizatia lunara primita de persoanele cu handicap grav şi accentuat;
–alocatia sociala primita de nevazatorii cu handicap grav şi accentuat;
–indemnizatia lunara acordată nevazatorilor cu handicap grav, potrivit legii;
–contravaloarea serviciilor hoteliere acordate, potrivit legii, membrilor de familie care însoţesc în spital copii cu handicap sau copii bolnavi în vârsta de până la 3 ani;
–ajutorul pentru încălzirea locuinţei;
–alocatia pentru copiii nou-nascuti, primita pentru fiecare dintre primii 4 copii nascuti vii;
–indemnizatia de maternitate;
–indemnizatia pentru cresterea copilului până la implinirea varstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la implinirea varstei de 3 ani, precum şi stimulentul acordat potrivit legislaţiei privind susţinerea familiei în vederea cresterii copilului;
–indemnizatia pentru risc maternal;
–indemnizatia pentru ingrijirea copilului bolnav în vârsta de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afectiunile intercurente, până la implinirea varstei de 18 ani;
–indemnizatia lunara pentru activitatea de liber-profesionist a artistilor interpreţi sau executanţi din România, acordată potrivit Legii nr. 109/2005 privind instituirea indemnizatiei pentru activitatea de liber-profesionist a artistilor interpreţi sau executanţi din România.
–ajutorul social primit de sotii celor care satisfac serviciul militar obligatoriu;
–ajutorul social acordat potrivit legii;
–ajutorul de urgenta acordat de Guvern şi de primari în situaţii de necesitate, ca urmare a calamitatilor naturale, incendiilor, accidentelor, precum şi altor situaţii deosebite stabilite prin lege, în limita fondurilor existente;
–ajutoarele pentru procurarea de dispozitive medicale;
–ajutorul lunar sau alocatia de sprijin primita de cadrele militare trecute în rezerva, fără drept de pensie, apte de muncă, care nu se pot incadra din lipsa de locuri de muncă corespunzătoare pregatirii lor;
–indemnizatia de şomaj şi alte drepturi neimpozabile acordate conform legislaţiei în materie;
–sumele platite din bugetul asigurarilor pentru şomaj pentru completarea veniturilor persoanelor care se angajează înainte de expirarea perioadei de şomaj;
–prima de încadrare şi prima de instalare acordate din bugetul asigurarilor pentru şomaj;
–sprijinul material acordat, potrivit legii, membrilor de familie ai magistratului decedat sau membrilor de familie ai altei persoane din cadrul organelor autorităţii judecătorești, care a decedat;
–echivalentul salariului primit de membrii familiei functionarului public, în caz de deces al acestuia;
–indemnizatia reparatorie lunara primita de persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă, marilor mutilati şi urmasilor celor care au decedat ca urmare a participării la Revolutia din decembrie 1989;
–indemnizatia reparatorie lunara primita de parintii persoanelor care au decedat ca urmare a participării la Revolutia din decembrie 1989;
–indemnizatia reparatorie lunara primita de sotul supravietuitor al persoanei care a decedat ca urmare a participării la Revolutia din decembrie 1989 şi care are în întreţinere unul sau mai mulţi copii ai acesteia;
–suma fixa pentru ingrijire primita de invalizii şi accidentatii de razboi, marii mutilati şi cei incadrati în gradul I de invaliditate;
–indemnizatia lunara primita de persoanele persecutate din motive politice şi etnice;
–indemnizatia lunara primita de magistratii care în perioada anilor 1945-1952 au fost inlaturati din justiţie din motive politice;
–indemnizatia de veteran de razboi, inclusiv sporul, acordată potrivit legii;
–renta lunara acordată, potrivit legii, veteranilor de razboi;
–ajutorul anual pentru acoperirea unei părţi din costul chiriei, energiei electrice şi energiei termice, acordat veteranilor de razboi şi vaduvelor de razboi, precum şi altor persoane defavorizate, potrivit legii;
–sprijinul material lunar primit de sotul supravietuitor, precum şi de copiii minori, urmasi ai membrilor titulari, corespondenti şi de onoare din tara ai Academiei Române, acordat în conformitate cu legea privind acordarea unui sprijin material pentru sotul supravietuitor şi pentru urmasii membrilor Academiei Române;
–ajutoarele acordate emigrantilor politici potrivit legislaţiei în vigoare;
–ajutorul rambursabil pentru refugiati;
–ajutoarele umanitare, medicale şi sociale;
–ajutorul de deces acordat potrivit legislaţiei privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi ajutorul pentru procurarea de proteze, orteze şi de alte produse ortopedice, acordate în baza legislaţiei de pensii;
–ajutorul lunar pentru sotul supravietuitor, acordat potrivit legii privind acordarea unui ajutor lunar pentru sotul supravietuitor;
–renta viagera acordată de la bugetul de stat, bugetele locale şi din alte fonduri publice, potrivit legii;
–indemnizatia de merit acordată în condiţiile Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizatiei de merit, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 859/2003 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizatiei de merit şi a Regulamentului de functionare a Comisiei naţionale pentru acordarea indemnizatiei de merit, cu modificările şi completările ulterioare;
–drepturi reprezentand transportul gratuit urban şi interurban, acordate, potrivit legii, pentru adultii cu handicap accentuat şi grav, precum şi pentru asistenţii personali sau insotitorii acestora;
–alte asemenea venituri acordate potrivit normelor legale în vigoare.
3^1.Nu sunt venituri impozabile indemnizatiile pentru risc maternal şi cele pentru ingrijirea copilului bolnav în vârsta de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afectiunile intercurente, până la implinirea varstei de 18 ani, reprezentand drepturi primite de persoanele fizice conform legii, începând cu data de 1 mai 2005. Veniturile de natura celor de mai sus, aferente perioadei de până la 1 mai 2005, sunt impozabile potrivit legii.
4.În sensul art. 42 lit. a) din Codul fiscal, prin alte persoane se înţelege, printre altii, şi:
–casa de ajutor reciproc a pensionarilor, pentru ajutoarele umanitare, medicale şi sociale acordate membrilor din contribuţiile acestora;
–organizaţiile umanitare, organizaţiile sindicale, Crucea Rosie, unitatile de cult recunoscute în România şi alte entităţi care pot acorda ajutoare umanitare sau sociale.
Pct. 3 şi 4 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. a) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. a) din Legea nr. 571/2003 a fost completat cu trei liniute (introduse după liniuţa a 10-a) de pct. 1 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 3^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. a) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 2 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Liniutele a-10-a şi a-33-a de la pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 1 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Liniuţa a-38-a de la pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusa de pct. 2 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal: b) sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentand despăgubiri, sume asigurate, precum şi orice alte drepturi, cu excepţia castigurilor primite de la societăţile de asigurări ca urmare a contractului de asigurare incheiat între părţi, cu ocazia tragerilor de amortizare. Nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natura primite de către o persoană fizica ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentand daunele morale;Norme metodologice:
5.Sunt neimpozabile despăgubirile, sumele asigurate şi orice alte drepturi acordate asiguratilor, beneficiarilor sau tertelor persoane pagubite, din asigurarile de orice fel, potrivit legislaţiei privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurarilor.
6.Sumele reprezentand alte drepturi acordate asiguratilor pot avea, printre altele, urmatoarele forme: rascumparari partiale în contul persoanei asigurate, plati esalonate, rente, venituri rezultate din fructificarea rezervelor constituite din primele platite de asigurati, precum şi orice alte sume de aceeasi natura, indiferent de denumirea sau forma sub care sunt platite, în contul persoanei asigurate.
7.În cazul în care suportatorul primei de asigurare este o persoană fizica independenta, persoana juridica sau orice alta entitate care desfăşoară o activitate, atunci contravaloarea primelor de asigurare reprezinta venituri impozabile pentru persoana fizica beneficiara.
Punctele 5, 6 şi 7 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. b) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal :
c)sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamitatilor naturale, precum şi pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;Norme metodologice:
7^1.În această categorie se includ şi produsele oferite gratuit producătorilor agricoli individuali care au suferit pagube ca urmare a calamitatilor naturale potrivit prevederilor din contractul incheiat între părţi.
Pct. 7^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 3 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal: d) pensiile pentru invalizii de razboi, orfanii, vaduvele/vaduvii de razboi, sumele fixe pentru ingrijirea pensionarilor care au fost incadrati în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele decat pensiile platite din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi cele finantate de la bugetul de stat;
e)contravaloarea cupoanelor ce reprezinta bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispoziţiilor legale în vigoare;
f)sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizare sau mecenat;
g)veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile şi mobile din patrimoniul personal, altele decat câştigurile din transferul titlurilor de valoare, precum şi altele decat cele definite la cap. VIII^1;
h)drepturile în bani şi în natura primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studentii şi elevii unităţilor de invatamant din sectorul de aparare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala şi persoanele civile, precum şi cele ale gradatilor şi soldatilor concentrati sau mobilizati;
i)bursele primite de persoanele care urmeaza orice formă de scolarizare sau perfectionare în cadru institutionalizat;
Litera g) a art. 42 a fost modificata de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Litera d) a art. 42 a fost modificata de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
8.Prin cadru institutionalizat se înţelege orice entitate care are ca obiect de activitate educatia scolara, universitara, pregătirea şi/sau perfectionarea profesionala, recunoscută de autorităţi ale statului român.
Pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. c), d), e), f), g), h), i) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: j) sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire ori donaţie. Pentru proprietăţile imobiliare, în cazul moştenirilor şi donaţiilor se aplică reglementările prevăzute la art. 77^1 alin. (2) şi (3);
Lit. j) a art. 42 a fost modificată de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
k)veniturile din agricultura şi silvicultura, cu excepţia celor prevăzute la art. 71;Norme metodologice:
9.În categoria veniturilor din agricultura şi silvicultura considerate neimpozabile se cuprind:
–veniturile realizate de proprietar/arendaş din valorificarea în stare naturală a produselor obţinute de pe terenurile agricole şi silvice, proprietate privată sau luate în arendă. Începând cu data de 1 ianuarie 2009 sunt impozabile veniturile băneşti realizate din valorificarea produselor agricole obţinute după recoltare, în stare naturală, de pe terenurile agricole proprietate privată sau luate în arendă, către unităţi specializate pentru colectare, unităţi de procesare industrială ori către alte unităţi, pentru utilizare ca atare.
Prima liniuţa a pct. 9 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. j) şi k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 1 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
–veniturile realizate de persoanele fizice asociate intr-o asociaţie conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, din valorificarea produselor silvice în condiţiile legii.
–veniturile provenite din: cresterea animalelor şi pasarilor, apicultura şi sericicultura;
–veniturile obtinute de persoanele fizice din valorificarea în stare naturala, prin unităţi specializate, cum ar fi centre sau puncte de achizitie, a produselor culese sau capturate din flora şi fauna sălbatică.
10.Se considera în stare naturala: produsele agricole obtinute după recoltare, materialul lemnos pe picior sau transformat în busteni ori în bile, precum şi produsele de origine animala, cum ar fi: lapte, lana, oua, piei crude şi altele asemenea, plante şi animale din flora şi fauna sălbatică, cum ar fi: plante medicinale, fructe de padure, ciuperci, melci, scoici, serpi, broaste şi altele asemenea.
Punctele 9 şi 10 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. j) şi k) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Prima liniuţa de la pct. 9 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificata de pct. 4 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
A doua liniuţa de la pct. 9 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusa de pct. 5 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal: l) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare pentru activităţile desfăşurate în România în calitatea lor oficiala, în condiţii de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului international sau a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte;
m)veniturile nete în valută primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi institutelor culturale ale României amplasate în strainatate, în conformitate cu legislatia în vigoare;
n)veniturile primite de oficialii organismelor şi organizaţiilor internationale din activităţile desfăşurate în România în calitatea lor oficiala, cu condiţia ca pozitia acestora, de oficial, să fie confirmata de Ministerul Afacerilor Externe;
o)veniturile primite de cetăţeni straini pentru activitatea de consultanţă desfăşurată în România, în conformitate cu acordurile de finanţare nerambursabilă incheiate de România cu alte state, cu organisme internationale şi organizaţii neguvernamentale;
p)veniturile primite de cetăţeni straini pentru activităţi desfăşurate în România, în calitate de corespondenti de presa, cu condiţia reciprocitatii acordate cetatenilor români pentru venituri din astfel de activităţi şi cu condiţia ca pozitia acestor persoane să fie confirmata de Ministerul Afacerilor Externe;
q)sumele reprezentand diferenţa de dobânda subventionata pentru creditele primite în conformitate cu legislatia în vigoare;
r)subventiile primite pentru achizitionarea de bunuri, dacă subventiile sunt acordate în conformitate cu legislatia în vigoare;
s)veniturile reprezentand avantaje în bani şi/sau în natura primite de persoanele cu handicap, veteranii de razboi, invalizii şi vaduvele de razboi, accidentatii de razboi în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, cele deportate în strainatate ori constituite în prizonieri, urmasii eroilor-martiri, ranitilor, luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, precum şi persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu incepere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945;Norme metodologice:
11.Aceste venituri sunt acordate prin legi speciale şi cuprind, printre altele:
–contravaloarea protezelor acordate gratuit pentru marii mutilati şi persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă, a medicamentelor gratuite, accesului gratuit la sanatorii şi baze de tratament aparţinând Ministerului Sănătăţii, Ministerului Apararii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi altor institutii potrivit legii;
–contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi altele asemenea, prevăzute a fi acordate persoanelor care intra sub incidenţa prevederilor art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea recunostintei faţă de eroii-martiri şi luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
–contravaloarea asistentei medicale şi a medicamentelor acordate în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cat şi pe timpul spitalizarilor, a transportului gratuit cu mijloacele de transport în comun şi pe calea ferata română, contravaloarea biletului gratuit, pentru tratament intr-o statiune balneoclimaterica şi altele asemenea, prevăzute a fi acordate persoanelor care intra sub incidenţa prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strainatate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
–contravaloarea calatoriilor gratuite pe calea ferata, gratuitatile pe mijloacele de transport în comun în mediul urban, a lemnelor de foc sau echivalent carbuni, a asistentei medicale gratuite în toate instituţiile medicale civile de stat sau militare şi asigurarea de medicamente gratuite atât în tratamentele ambulatorii, cat şi pe timpul spitalizarii, a biletelor de tratament gratuite, în limita posibilitatilor existente, în statiuni balneoclimaterice, a protezelor, a carjelor, a ghetelor ortopedice, a carucioarelor, a aparatelor auditive şi implanturilor cardiace, mijloacelor moto şi auto speciale pentru cei handicapati locomotor şi altele asemenea, potrivit Legii nr. 44/1994 privind veteranii de razboi, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi vaduvelor de razboi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
–contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloace de transport în comun pentru adultii cu handicap accentuat şi grav şi pentru asistenţii personali sau pentru insotitorii acestora, a transportului interurban gratuit cu trenul, asistenţa medicală gratuita în conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala şi incadrarea în munca a persoanelor cu handicap, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 519/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
–altele asemenea, aprobate prin lege.
12.Persoanele fizice prevăzute la art. 42 lit. s) din Codul fiscal datorează impozit pe venit pentru categoriile de venituri prevăzute la art. 41 din Codul fiscal.
Punctele 11 şi 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. l) - s) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: t) premiile obtinute de sportivii medaliati la campionatele mondiale, europene şi la jocurile olimpice. Nu sunt venituri impozabile premiile, primele şi indemnizatiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialisti, prevăzuţi în legislatia în materie, în vederea realizării obiectivelor de înaltă performanta: clasarea pe podiumul de premiere la campionatele europene, campionatele mondiale şi jocurile olimpice, precum şi calificarea şi participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale şi europene, prima grupa valorica, precum şi la jocurile olimpice, în cazul jocurilor sportive. Nu sunt venituri impozabile primele şi indemnizatiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialisti, prevăzuţi de legislatia în materie, în vederea pregatirii şi participării la competitiile internationale oficiale ale loturilor reprezentative ale României;Norme metodologice:
13.Beneficiaza de aceste prevederi şi urmatorii specialisti: profesorii cu diploma de licenţă sau de absolvire, instructorii şi managerii din domeniu, precum şi alte persoane calificate pentru asistenţa medicală, cercetare şi asistenţa stiintifica, organizare şi conducere tehnica şi alte ocupatii complementare, potrivit reglementarilor în materie.
Pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. t) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: u) premiile şi alte drepturi sub forma de cazare, masa, transport şi altele asemenea, obtinute de elevi şi studenti în cadrul competitiilor interne şi internationale, inclusiv elevi şi studenti nerezidenti în cadrul competitiilor desfăşurate în România;Norme metodologice:
14.În această categorie se cuprind:
–premii obtinute la concursuri pe obiecte sau discipline de invatamant, pe meserii, cultural-stiintifice, festivaluri, simpozioane, concursuri tehnico-stiintifice, premii obtinute la campionate şi concursuri sportive scolare, naţionale şi internationale;
–contravaloarea avantajelor sub forma de masa, cazare şi transport;
–alte drepturi materiale primite de participanti cu ocazia acestor manifestari;
–altele asemenea.
Pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 42, lit. u) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: v) prima de stat acordată pentru economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007;
Lit. v) a art. 42 a fost modificată de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
x)alte venituri care nu sunt impozabile, asa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.
Cotele de impozitare
(1)Cota de impozit este de 16% şi se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecarei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:
a)activităţi independente;
b)salarii;
c)cedarea folosinţei bunurilor;
d)investitii;
e)pensii;
f)activităţi agricole;
g)premii;
h)alte surse.
(2)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) cotele de impozit prevăzute expres pentru categoriile de venituri cuprinse în titlul III.
Art. 43 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Alin. (2) al art. 43 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005. (modificare aplicabila cu data de 1 mai 2005).
Alin. (2) al art. 43 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005*).
*)Art. II din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005 abroga Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 24/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 30 martie 2005.
Art. 43 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
15.La determinarea impozitului anual/lunar, la plăţile anticipate cu titlu de impozit calculat pentru veniturile prevăzute la art. 41 din Codul fiscal, bazele de calcul al impozitului vor fi stabilite prin rotunjire la mia de lei, prin neglijarea fractiunilor sub 1.000 lei.
Pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a articolelor 42, lit. v) şi x) şi 43, din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Perioada impozabila
(1)Perioada impozabila este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), perioada impozabila este inferioara anului calendaristic, în situaţia în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.
Art. 44 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
16.Anul fiscal corespunde cu perioada celor 12 luni ale unui an calendaristic în care se realizează venituri.
17.În cazul decesului contribuabilului, perioada impozabila este inferioara anului calendaristic, cuprinzand numărul de luni din anul calendaristic până la data decesului.
Punctele 16 şi 17 din Normele metodologice de aplicare a art. 44 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Stabilirea deducerilor personale şi a sumelor fixe
(1)Deducerea personala, precum şi celelalte sume fixe, exprimate în lei, se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2)Sumele sunt calculate prin rotunjire la suta de mii de lei, în sensul că fractiunile sub 100.000 lei se majoreaza la 100.000 lei.
Art. 45 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Codul fiscal:
Definirea veniturilor din activităţi independente
Art. 46. - (1) Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuala, realizate în mod individual şi/sau intr-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente.
(2)Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comert ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decat cele prevăzute la alin. (3), precum şi din practicarea unei meserii.
(3)Constituie venituri din profesii libere veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii.
(4)Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuala provin din brevete de inventie, desene şi modele, mostre, marci de fabrica şi de comert, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor şi altele asemenea.
Art. 46 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
18.Se supun impozitului pe veniturile din activităţi independente persoanele fizice care realizează aceste venituri în mod individual sau asociate pe baza unui contract de asociere incheiat în vederea desfăşurării de activităţi în scopul obtinerii de venit, asociere care se realizează potrivit dispoziţiilor legale şi care nu da nastere unei persoane juridice.
19.Exercitarea unei activităţi independente presupune desfăşurarea acesteia în mod obisnuit, pe cont propriu şi urmarind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc preponderent existenta unei activităţi independente sunt: libera alegere a desfăşurării activităţii, a programului de lucru şi a locului de desfăşurare a activităţii; riscul pe care şi-l asuma intreprinzatorul; activitatea se desfăşoară pentru mai mulţi clienti; activitatea se poate desfăşura nu numai direct, ci şi cu personalul angajat de intreprinzator în condiţiile legii.
20.Persoanele fizice nerezidente sunt supuse impozitarii în România pentru veniturile obtinute din desfăşurarea în România, potrivit legii, a unei activităţi independente, printr-un sediu permanent.
21.Sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comert de către persoane fizice sau asocieri fără personalitate juridica, din prestări de servicii, altele decat cele realizate din profesii libere, precum şi cele obtinute din practicarea unei meserii.
Principalele activităţi care constituie fapte de comert sunt:
–activităţi de productie;
–activităţi de cumparare efectuate în scopul revanzarii;
–organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive şi altele asemenea;
–activităţi al caror scop este facilitarea incheierii de tranzactii comerciale printr-un intermediar, cum ar fi: contract de comision, de mandat, de reprezentare, de agent de asigurare şi alte asemenea contracte incheiate în conformitate cu prevederile Codului comercial, indiferent de perioada pentru care a fost incheiat contractul;
–vanzarea în regim de consignaţie a bunurilor cumparate în scopul revanzarii sau produse pentru a fi comercializate;
–activităţi de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folosita, şi altele asemenea;
–transport de bunuri şi de persoane;
–alte fapte de comert definite în Codul comercial.
21^1.Sunt venituri comerciale, veniturile obţinute din activităţi desfăşurate în cadrul fermei familiale cu caracter comercial, altele decât cele care se încadrează în venituri neimpozabile potrivit prevederilor art. 42 lit. k), precum şi cele care sunt impozitate potrivit prevederilor cap. 7 - Venituri din activităţi agricole.
Pct. 21^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 46 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 6 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Ultimul paragraf al pct. 21^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 46 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 21^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 46 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 1 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
22.Pentru persoanele fizice asociate impunerea se face la nivelul fiecarei persoane asociate din cadrul asocierii fără personalitate juridica, potrivit contractului de asociere, inclusiv al societatii civile profesionale, asupra venitului net distribuit.
23.Sunt considerate venituri din profesii libere veniturile obtinute din prestări de servicii cu caracter profesional, desfăşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere, în domeniile ştiinţific, literar, artistic, educativ şi altele, de către: medici, avocati, notari publici, executori judecătorești, experti tehnici şi contabili, contabili autorizati, consultanti de plasament în valori mobiliare, auditori financiari, consultanti fiscali, arhitecti, traducatori, sportivi, arbitri sportivi, precum şi alte persoane fizice cu profesii reglementate desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii.
23^1.Veniturile obtinute de avocatii stagiari în baza contractelor de colaborare precum şi avocatii salarizati în interiorul profesiei sunt considerate venituri din activităţi independente.
23^2.Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui numar mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârşitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor califica aceste venituri în categoria venituri din activităţi independente şi le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie. În aplicarea acestei reglementari se va emite ordin al presedintelui Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala.
Pct. 23^1 şi 23^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 46 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 7 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
24.Veniturile din drepturi de proprietate intelectuala sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: inventii, mai puţin realizarile tehnice, know-how, marci înregistrate, franciza şi altele asemenea, recunoscute şi protejate prin inscrisuri ale instituţiilor specializate, precum şi a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor. Veniturile de aceasta natura se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activităţi independente şi în situaţia în care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licenta, franciza şi altele asemenea, precum şi cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acordă, cum ar fi: remuneratie directa, remuneratie secundara, onorariu, redeventa şi altele asemenea.
Veniturile rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectuala prevăzute în mod expres în contractul incheiat între părţi reprezinta venituri din drepturi de proprietate intelectuala. De asemenea, sunt incluse în categoria veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala şi veniturile din cesiuni pentru care reglementarile în materie stabilesc prezumtia de cesiune a drepturilor în lipsa unei prevederi contrare în contract.
În situaţia existentei unei activităţi dependente ca urmare a unei relatii de angajare, remuneratia prestarilor rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectuala care intră în sfera sarcinilor de serviciu reprezinta venituri de natura salariala, conform prevederilor menţionate în mod expres în contractul dintre angajat şi angajator, şi se supun impozitarii potrivit prevederilor cap. III «Venituri din salarii» al titlului III din Codul fiscal.
Veniturile reprezentand drepturi banesti ale autorului unei realizari tehnice nu sunt considerate, din punct de vedere fiscal, venituri din drepturi de proprietate intelectuala.
25.Persoanele fizice angajate, precum şi cele care incheie contracte, altele decat cele prin care sunt reglementate relatiile de angajare, şi care desfăşoară activităţi utilizand baza materiala a angajatorului sau a celeilalte părţi contractante, în vederea realizării de inventii, realizari tehnice sau procedee tehnice, opere stiintifice, literare, artistice etc., obtin venituri de natura salariala.
26.Veniturile realizate de sportivii care participa la competitii sportive pe cont propriu şi nu au relatii contractuale de muncă cu entitatea platitoare de venit sunt considerate venituri din activităţi independente.
Punctele 18-26 din Normele metodologice de aplicare a art. 46 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Abrogat.
Art. 47 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Art. 47 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 200 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008.
Norme metodologice:
27.Abrogat.
28.Abrogat.
29.Abrogat.
30.Abrogat.
31.Abrogat.
Pct. 31 din Normele metodologice de aplicare a art. 47 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 3 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 27-30 din Normele metodologice de aplicare a art. 47 din Legea nr. 571/2003 au fost abrogate de pct. 2 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
32.Abrogat.
33.Abrogat.
34.Abrogat.
35.Abrogat.
Punctele 27-35 din Normele metodologice de aplicare a art. 47 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 35 din Normele metodologice de aplicare a art. 47 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 3 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 32-34 din Normele metodologice de aplicare a art. 47 din Legea nr. 571/2003 au fost abrogate de pct. 2 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Reguli generale de stabilire a venitului net anual din activităţi independente, determinat pe baza contabilitatii în partida simpla
Reguli generale de stabilire a venitului net anual din activităţi independente, determinat pe baza contabilitatii în partida simpla
(1)Venitul net din activităţi independente se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, cu excepţia prevederilor art. 49 şi 50.
Alin. (1) al art. 48 a fost modificat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(2)Venitul brut cuprinde:
a)sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natura din desfăşurarea activităţii;
b)veniturile sub forma de dobanzi din creante comerciale sau din alte creante utilizate în legătură cu o activitate independenta;
c)câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activităţii, cu excepţia reorganizărilor, când se păstrează destinaţia bunurilor;
Lit. c) a alin. (2) al art. 48 a fost modificată de pct. 38 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
d)veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate independenta sau de a nu concura cu o altă persoană;
e)veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată aparute în legătură cu o activitate independenta.
(3)Nu sunt considerate venituri brute:
a)aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natura facute la începerea unei activităţi sau în cursul desfăşurării acesteia;
b)sumele primite sub forma de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
c)sumele primite ca despăgubiri;
d)sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizari, mecenat sau donatii.
(4)Condiţiile generale pe care trebuie să le indeplineasca cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:
a)să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;
b)să fie cuprinse în cheltuielile exercitiului financiar al anului în cursul caruia au fost platite;
c)să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II, după caz;
d)cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru:
1.active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
2.activele ce servesc ca garantie bancara pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat contribuabilul;
3.prime de asigurare pentru asigurarea de risc profesional;
4.persoane care obtin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului III din prezentul titlu, cu condiţia impozitarii sumei reprezentand prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul platii de către suportator.
Pct. 3 de la lit. d) a alin. (4) al art. 48 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
(5)Urmatoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:
a)cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum şi pentru acordarea de burse private, efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinata conform alin. (6);
b)cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinata conform alin. (6);
c)suma cheltuielilor cu indemnizatia plătită pe perioada delegării şi detaşării în alta localitate, în tara şi în strainatate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
d)cheltuielile sociale, în limita sumei obtinute prin aplicarea unei cote de până la 2% la fondul de salarii realizat anual;
e)pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative în materie;
f)cheltuielile reprezentand tichetele de masa acordate de angajatori, potrivit legii;
f^1)cheltuielile reprezentând tichetele de vacanţă acordate de angajatori, potrivit legii;
Lit. f^1) a alin. (5) al art. 48 a fost introdusă de pct. 39 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
g)contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la fonduri de pensii facultative, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 400 euro anual pentru o persoană;
h)prima de asigurare voluntară de sănătate, conform legii, în limita echivalentului în lei a 250 euro anual pentru o persoană;
i)cheltuielile efectuate pentru activitatea independenta, cat şi în scopul personal al contribuabilului sau asociatilor sunt deductibile numai pentru partea de cheltuiala care este aferenta activităţii independente;
j)cheltuielile reprezentand contribuţii sociale obligatorii pentru salariati şi contribuabili, inclusiv cele pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, potrivit legii;
k)dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, altele decât instituţiile care desfăşoară activitatea de creditare cu titlu profesional, utilizate în desfăşurarea activităţii, pe baza contractului încheiat între părţi, în limita nivelului dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României;
Lit. k) a alin. (5) al art. 48 a fost modificată de pct. 40 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
l)cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentand chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobanzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing;
m)cotizatii platite la asociaţiile profesionale în limita a 2% din baza de calcul determinata conform alin. (6).
n)cheltuielile reprezentand contribuţiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, organizaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii, în limita a 5% din venitul brut realizat.
Lit. c) şi j) ale alin. (5) al art. 48 au fost modificate de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Lit. n) a alin. (5) al art. 48 a fost introdusa de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Lit. a) a alin. (5) al art. 48 a fost modificata de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Lit. g) şi h) ale alin. (5) al art. 48 au fost modificate de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Lit. g) a alin. (5) al art. 48 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.
Lit. h) a alin. (5) al art. 48 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.
(6)Baza de calcul se determina ca diferenţa între venitul brut şi cheltuielile deductibile, altele decat cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private, cheltuielile de protocol, cotizatiile platite la asociaţiile profesionale.
Alin. (6) al art. 48 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
(7)Nu sunt cheltuieli deductibile:
a)sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;
b)cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale caror surse se afla pe teritoriul României sau în strainatate;
c)impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în strainatate;
d)cheltuielile cu primele de asigurare, altele decat cele prevăzute la alin. (4) lit. d) şi la alin. (5) lit. h);
e)donatii de orice fel;
f)amenzile, confiscarile, dobanzile, penalitatile de intarziere şi penalitatile datorate autorităţilor române şi straine, potrivit prevederilor legale, altele decat cele platite conform clauzelor din contractele comerciale;
g)ratele aferente creditelor angajate;
h)abrogată;
Lit. h) a alin. (7) al art. 48 a fost abrogată de pct. 41 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
i)cheltuielile de achizitionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;
j)cheltuielile privind bunurile constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o poliţa de asigurare;
k)sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale în vigoare;
l)impozitul pe venit suportat de platitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;
l^1)în perioada 1 mai 2009 - 31 decembrie 2010, cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, cu excepţia situaţiei în care vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
1.vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii, pază şi protecţie, curierat, transport de personal la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenţi de vânzări şi de agenţi de recrutare a forţei de muncă;
2.vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi;
3.vehiculele utilizate pentru închirierea către alte persoane, inclusiv pentru desfăşurarea activităţii de instruire în cadrul şcolilor de şoferi.
Lit. l^1) a alin. (7) al art. 48 a fost introdusă de pct. 7 al art. 32, Cap. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 11 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 14 aprilie 2009. Aceasta completare se aplică începând cu data de 1 mai 2009, conform RECTIFICĂRII nr. 34 din 11 aprilie 2009, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 254 din 16 aprilie 2009.
m)alte sume prevăzute prin legislatia în vigoare.
(8)Contribuabilii care obtin venituri din activităţi independente sunt obligati sa organizeze şi sa conduca contabilitate în partida simpla, cu respectarea reglementarilor în vigoare privind evidenţa contabilă, şi sa completeze Registrul-jurnal de încasări şi plati, Registrul-inventar şi alte documente contabile prevăzute de legislatia în materie.
(9)În Registrul-inventar se trec toate bunurile şi drepturile aferente desfăşurării activităţii.Norme metodologice:
36.În venitul brut se includ toate veniturile în bani şi în natură, cum sunt: venituri din vânzarea de produse şi de mărfuri, venituri din prestarea de servicii şi executarea de lucrări, venituri din vânzarea sau închirierea bunurilor din patrimoniul afacerii şi orice alte venituri obţinute din exercitarea activităţii, precum şi veniturile din dobânzile primite de la bănci pentru disponibilităţile băneşti aferente afacerii, din alte activităţi adiacente şi altele asemenea. În venitul brut se includ şi veniturile încasate ulterior încetării activităţii independente, pe baza facturilor emise şi neîncasate până la încetarea activităţii.
Prin activităţi adiacente se înţelege toate activităţile care au legătură cu obiectul de activitate autorizat.
În cazul încetării definitive a activităţii, sumele obţinute din valorificarea bunurilor din patrimoniul afacerii, înscrise în Registrul-inventar, cum ar fi: mijloace fixe, obiecte de inventar şi altele asemenea, precum şi stocurile de materii prime, materiale, produse finite şi mărfuri rămase nevalorificate sunt incluse în venitul brut.
În cazul în care bunurile şi drepturile din patrimoniul afacerii trec în patrimoniul personal al contribuabilului, din punct de vedere fiscal se consideră o înstrăinare, suma reprezentând contravaloarea acestora incluzându-se în venitul brut al afacerii şi evaluarea se face la preţurile practicate pe piaţă sau stabilite prin expertiză tehnică.
În cazul bunurilor şi drepturilor care trec prin reorganizare în patrimoniul altei afaceri a aceluiaşi contribuabil, cele cu valoare rămasă de amortizat se înscriu în Registrul-inventar, la această valoare care constituie şi bază de calcul al amortizării. Pentru bunurile şi drepturile complet amortizate care trec prin reorganizare în patrimoniul altei afaceri a aceluiaşi contribuabil, nu se calculează amortizare ca şi cheltuială deductibilă aferentă veniturilor noii activităţi.
Nu constituie venit brut următoarele:
–aporturile făcute la începerea unei activităţi sau în cursul desfăşurării acesteia;
–sumele primite sub formă de credite bancare ori de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
–sumele primite ca despăgubiri;
–sumele ori bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donaţii;
–bunuri şi drepturi din patrimoniul unei afaceri care trec prin reorganizare în patrimoniul altei afaceri a aceluiaşi contribuabil, când se păstrează destinaţia bunurilor.
În cazul reorganizării activităţii independente în timpul anului, venitul net/pierderea se determină separat pentru fiecare perioadă în care activitatea independentă a fost desfăşurată într-o formă de organizare de contribuabil, înscriindu-se separat în declaraţia de impunere în vederea stabilirii impozitului pe venitul net cumulat aferent întregului an fiscal. În situaţia în care în perioada impozabilă respectivă s-a înregistrat pierdere fiscală, aceasta poate fi reportată potrivit regulilor de reportare prevăzute la art. 80.
Pct. 36 din Normele metodologice de aplicare a art. 48 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 3 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
37.Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, astfel cum rezultă din evidenţele contabile conduse de contribuabili, cu respectarea prevederilor art. 48 alin. (4)-(7) din Codul fiscal.
Condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor pentru a putea fi deduse sunt:
a)să fie efectuate în interesul direct al activităţii;
b)să corespundă unor cheltuieli efective şi să fie justificate cu documente;
c)să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite.
Pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a art. 48 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 3 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
38.Sunt cheltuieli deductibile, de exemplu:
–cheltuielile cu achizitionarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar şi marfuri;
–cheltuielile cu lucrarile executate şi serviciile prestate de terti;
–cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrari şi prestarea de servicii pentru clienti;
–chiria aferenta spatiului în care se desfăşoară activitatea, cea aferenta utilajelor şi altor instalaţii utilizate în desfăşurarea activităţii, în baza unui contract de închiriere;
–dobanzile aferente creditelor bancare;
–abrogată;
Liniuţa a 6-a de la pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art. 48 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogată de pct. 4 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
–cheltuielile cu comisioanele şi cu alte servicii bancare;
–cheltuielile cu primele de asigurare care privesc imobilizarile corporale şi necorporale, inclusiv pentru stocurile deţinute, precum şi primele de asigurare pentru asigurarea de risc profesional potrivit legii;
Liniuţa a 8-a de la pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art. 48 din Legea nr. 571/2003 a fost modificată de pct. 3 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
–cheltuielile cu primele de asigurare pentru bunurile din patrimoniul personal, când acestea reprezinta garantie bancara pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii independente a contribuabilului;
–cheltuielile postale şi taxele de telecomunicatii;
–cheltuielile cu energia şi apa;
–cheltuielile cu transportul de bunuri şi de persoane;
–cheltuieli de natura salariala;
–cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decat impozitul pe venit;
–cheltuielile reprezentand contribuţiile pentru asigurarile sociale, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, pentru asigurarile sociale de sănătate, pentru accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi alte contribuţii obligatorii pentru contribuabil şi angajatii acestuia;
Liniuţa a 15-a de la pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art. 48 din Legea nr. 571/2003 a fost modificată de pct. 3 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
–cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementarile titlului II din Codul fiscal, după caz;
–valoarea rămasă neamortizata a bunurilor şi drepturilor amortizabile instrainate, determinata prin deducerea din preţul de cumparare a amortizarii incluse pe costuri în cursul exploatarii şi limitata la nivelul venitului realizat din instrainare;
–cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentand chiria (rata de leasing) în cazul contractelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobanzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing;
–cheltuielile cu pregătirea profesionala pentru contribuabili şi salariaţii lor;
–cheltuielile ocazionate de participarea la congrese şi alte intruniri cu caracter profesional;
–cheltuielile cu functionarea şi întreţinerea, aferente bunurilor care fac obiectul unui contract de comodat, potrivit înţelegerii din contract, pentru partea aferenta utilizarii în scopul afacerii;
–abrogată;
Liniuţa a 22-a de la pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art. 48 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogată de pct. 4 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
–cheltuielile de delegare, detasare şi deplasare, cu excepţia celor reprezentand indemnizatia de delegare, detasare în alta localitate, în tara şi în strainatate, care este deductibila limitat;
–cheltuielile de reclama şi publicitate reprezinta cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui contribuabilului, produsului sau serviciului în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare când reclama şi publicitatea se efectueaza prin mijloace proprii. Se includ în categoria cheltuielilor de reclama şi publicitate şi bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstratii la punctele de vanzare, precum şi alte bunuri acordate cu scopul stimularii vanzarilor;
–alte cheltuieli efectuate în scopul realizării veniturilor.
Liniuţa a 25-a de la pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art. 48 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 571/2003 a fost modificată de pct. 5 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Sunt cheltuieli deductibile şi cele efectuate pentru întreţinerea şi funcţionarea spaţiilor folosite pentru desfăşurarea afacerilor chiar dacă documentele sunt emise pe numele proprietarului, şi nu pe numele contribuabilului.
Paragraful 2 de la pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art. 48 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 6 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
39.Sunt cheltuieli deductibile limitat, de exemplu, urmatoarele:
–cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii, sunt deductibile în limitele stabilite la art. 48 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi în condiţiile prevăzute de legislatia în materie;
Prima liniuţa a pct. 39 din Normele metodologice de aplicare a art. 48, alin. (5), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificata de pct. 8 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
–cheltuielile de protocol ocazionate de acordarea unor cadouri, tratatii şi mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii;
–cheltuieli reprezentand cotizatii platite asociaţiilor profesionale şi contribuţii profesionale obligatorii platite organizaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii şi datorate potrivit legii;
–cheltuielile reprezentand indemnizatia de delegare şi detasare în alta localitate, în tara şi în strainatate, în interesul serviciului, sunt deductibile, respectiv în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
–cheltuielile sociale în limita unei sume stabilite prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii realizat anual şi acordate pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă, sub forma: ajutoarelor de inmormantare, ajutoarelor pentru pierderi produse în gospodariile proprii ca urmare a calamitatilor naturale, ajutoarelor pentru bolile grave sau incurabile, inclusiv proteze, ajutoarelor pentru nastere, tichetelor de ere sa acordate de angajator în conformitate cu legislatia în vigoare, cadourilor pentru copiii minori ai salariatilor, cadourilor oferite salariatelor, contravalorii transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costului prestatiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul, pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajatilor cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Craciunului şi a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt deductibile în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecarei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei.
–dobânzile aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, altele decât instituţiile care desfăşoară activitatea de creditare cu titlu profesional, utilizate în desfăşurarea activităţii, pe baza contractului încheiat între părţi, în limita nivelului dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României;
Liniuţa a 6-a de la pct. 39 din Normele metodologice de aplicare a art. 48 din Legea nr. 571/2003 a fost introdusă de pct. 7 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
–cheltuieli reprezentând tichetele de masă acordate de angajator potrivit legii, precum şi cheltuieli reprezentând tichetele de vacanţă acordate de angajator potrivit legii.
Liniuţa a 7-a de la pct. 39 din Normele metodologice de aplicare a art. 48 din Legea nr. 571/2003 a fost introdusă de pct. 7 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Limita echivalentului în euro a contribuţiilor efectuate la fondul de pensii facultative şi a primelor de asigurare voluntara de sănătate, prevăzute la art. 48 alin. (5) lit. g) şi h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se transforma în lei la cursul mediu anual comunicat de Banca Naţionala a României.
Liniuţa a 3-a de la pct. 39 din Normele metodologice de aplicare a art. 48 din Legea nr. 571/2003 a fost modificata de pct. 4 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Liniuţa a 5-a din Normele metodologice de aplicare a art. 48, alin. (5), lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificata de pct. 9 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Art. 48. [...] alin. (7) [...]
l^1)în perioada 1 mai 2009-31 decembrie 2010, cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, cu excepţia situaţiei în care vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
1.vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii, pază şi protecţie, curierat, transport de personal la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenţi de vânzări şi de agenţi de recrutare a forţei de muncă;
2.vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi;
3.vehiculele utilizate pentru închirierea către alte persoane, inclusiv pentru desfăşurarea activităţii de instruire în cadrul şcolilor de şoferi.
Norme metodologice:
39^1.Termenii şi expresiile prevăzute la art. 48 alin. (7) lit. l^1) pct. 1 au semnificaţiile prevăzute la pct. 45^1 din normele metodologice date în aplicarea art. 145^1 din Codul fiscal din titlul VI «Taxa pe valoarea adăugată»."
Pct. 39^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 48 alin. (7) lit. l^1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 4 al literei B de la articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 488 din 28 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2009.
40.Veniturile obtinute din valorificarea în regim de consignaţie sau prin vanzare directa către agenti economici şi alte institutii a bunurilor rezultate în urma unei prelucrari sau procurate în scopul revanzarii sunt considerate venituri din activităţi independente. În aceasta situaţie se vor solicita documentele care atesta provenienţă bunurilor respective, precum şi autorizatia de functionare. Nu se încadrează în aceste prevederi bunurile din patrimoniul personal.
40^1.Contribuabilii care realizează venituri care se încadrează în prevederile punctului 21^1 sunt obligati sa conduca evidenţa contabilă în partida simpla pentru stabilirea tratamentului fiscal aplicabil.
Pct. 40^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 48, alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 10 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
41.Toate bunurile şi drepturile aferente desfăşurării activităţii se inscriu în Registrul-inventar şi constituie patrimoniul afacerii.
Punctele 36-41 din Normele metodologice de aplicare a art. 48 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual din activităţi independente pe baza normelor de venit
Art. 49. - (1) Venitul net dintr-o activitate independentă, care este desemnată conform alin. (2) şi care este desfăşurată de către contribuabil, individual, fără salariaţi, se determină pe baza normelor de venit.
(2)Direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale au următoarele obligaţii:
–stabilirea nomenclatorului, conform Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit;
–stabilirea nivelului normelor de venit;
–publicarea acestora, anual, în cursul trimestrului IV al anului anterior celui în care urmează a se aplică.
Alin. (2) al art. 49 a fost modificat de pct. 42 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(3)Ministerul Finanţelor Publice elaborează criterii metodologice care conţin reguli pentru stabilirea acestor norme de venit de către direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale. La stabilirea impozitului se va aplica norma de venit de la locul desfăşurării activităţii.
Alin. (3) al art. 49 a fost modificat de pct. 42 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(4)În cazul în care un contribuabil desfăşoară o activitate independentă pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei activităţi se corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfăşurată activitatea respectivă.
(5)Dacă un contribuabil desfăşoară două sau mai multe activităţi desemnate, venitul net din aceste activităţi se stabileşte pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activităţi.
(6)În cazul în care un contribuabil desfăşoară o activitate din cele prevăzute la alin. (1) şi o altă activitate care nu este prevăzută la alin. (1), atunci venitul net din activităţile independente desfăşurate de contribuabil se determină pe baza contabilităţii în partidă simplă, conform art. 48. (7) Dacă un contribuabil desfăşoară activitate de transport de persoane şi de bunuri în regim de taxi şi desfăşoară şi o altă activitate independentă, atunci venitul net din activităţile independente desfăşurate de contribuabil se determină pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, conform art. 48. În acest caz, venitul net din aceste activităţi nu poate fi inferior venitului net stabilit pe baza normei de venit pentru activitatea de transport de persoane fizice şi de bunuri în regim de taxi.
(8)Contribuabilii care desfăşoară activităţi pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit nu au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate în partidă simplă pentru activitatea respectivă.Norme metodologice:
42.În sensul art. 49 din Codul fiscal, pentru persoanele fizice autorizate care realizează venituri din activităţi independente şi desfăşoară activităţi cuprinse în nomenclatorul stabilit de direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale, individual, fără angajaţi, venitul net se poate determina pe bază de norme anuale de venit. La stabilirea normelor anuale de venit de către direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale vor fi consultate consiliile judeţene/Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz. De asemenea, se vor avea în vedere şi caracterul sezonier al unor activităţi, precum şi durata concediului legal de odihnă.
Pentru contribuabilii care desfăşoară mai multe activităţi, printre care şi cea de taximetrie, impunerea se face în sistem real. În acest caz, venitul net din activitatea de taximetrie luat în calcul nu poate fi inferior normei de venit, stabilită pentru această activitate.
Persoanele care desfăşoară activitatea de taximetrie cu autoturismele proprietate personală sunt supuse impozitării în aceleaşi condiţii cu taximetriştii care îşi desfăşoară activitatea în mod independent, pe bază de norme de venit sau în sistem real.
Pct. 42 din Normele metodologice de aplicare a art. 49 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 8 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
43.La stabilirea coeficientilor de corectie a normelor de venit se vor avea în vedere urmatoarele criterii:
–vadul comercial şi clientela;
–vârsta contribuabililor;
–timpul afectat desfăşurării activităţii, cu excepţia cazurilor prevăzute la pct. 44 şi 45;
–starea de handicap sau de invaliditate a contribuabilului;
–activitatea se desfăşoară într-un spatiu proprietate a contribuabilului sau inchiriat;
–realizarea de lucrari, prestarea de servicii şi obtinerea de produse cu material propriu sau al clientului;
–folosirea de masini, dispozitive şi scule, actionate manual sau de forta motrice;
–alte criterii specifice.
Diminuarea normelor de venit ca urmare a indeplinirii criteriului de vârsta a contribuabilului se opereaza începând cu anul următor celui în care acesta a implinit numărul de ani care îi permite reducerea normei. Corectarea normelor de venit pentru contribuabilii care au şi calitatea de salariat sau îşi pierd aceasta calitate se face începând cu luna urmatoare incheierii/desfacerii contractului individual de muncă.
44.Venitul net din activităţi independente, determinat pe bază de norme anuale de venit, se reduce proportional cu:
–perioada de la inceputul anului şi până la momentul autorizarii din anul începerii activităţii;
–perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, în situaţia încetării activităţii, la cererea contribuabilului.
45.Pentru intreruperile temporare de activitate în cursul anului, datorate unor accidente, spitalizarii şi altor cauze obiective, inclusiv cele de forta majoră, dovedite cu documente justificative, normele de venit se reduc proportional cu perioada nelucrata, la cererea contribuabililor. În situaţia încetării activităţii în cursul anului, respectiv a intreruperii temporare, persoanele fizice autorizate şi asociaţiile fără personalitate juridica sunt obligate să depună autorizatia de functionare şi sa instiinteze în scris, în termen de 5 zile, organele fiscale în a caror raza teritoriala acestia îşi desfăşoară activitatea. În acest sens se va anexa, în copie, dovada din care să rezulte depunerea autorizatiei.
46.Pentru contribuabilii impusi pe bază de norme de venit, care îşi exercită activitatea o parte din an, în situaţiile prevăzute la pct. 44 şi 45, venitul net aferent perioadei efectiv lucrate se determina prin raportarea normei anuale de venit la 365 de zile, iar rezultatul se inmulteste cu numărul zilelor de activitate.
În acest scop organul fiscal întocmeşte o nota de constatare care va cuprinde date şi informaţii privind:
–situaţia care a generat corectarea normei de venit, cum ar fi: inceputul/sfârşitul activităţii, intreruperea temporara, conform pct. 45, şi altele asemenea;
–perioada în care nu s-a desfăşurat activitate;
–documentele justificative depuse de contribuabil;
–recalcularea normei, conform prezentului punct.
47.Pentru contribuabilul care opteaza să fie impus pe bază de norma de venit şi care anterior a fost impus în sistem real, având investitii în curs de amortizare, valoarea amortizarii nu diminueaza norma de venit. Veniturile realizate din valorificarea investitiilor respective sau trecerea lor în patrimoniul personal în cursul perioadei de desfăşurare a activităţii sau în caz de incetare a activităţii majoreaza norma de venit proportional cu valoarea amortizata în perioada impunerii în sistem real.
48.În cazul contribuabilului impus pe bază de norma de venit, care pe perioada anterioara a avut impunere în sistem real şi a efectuat investitii care au fost amortizate integral, veniturile din valorificarea sau trecerea acestora în patrimoniul personal ca urmare a încetării activităţii vor majoră norma de venit.
49.Contribuabilii care în cursul anului fiscal nu mai indeplinesc condiţiile de impunere pe bază de norma de venit vor fi impusi în sistem real de la data respectiva, venitul net anual urmand să fie determinat prin insumarea fractiunii din norma de venit aferenta perioadei de impunere pe bază de norma de venit cu venitul net rezultat din evidenţa contabilă.
Punctele 42-49 din Normele metodologice de aplicare a art. 49 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual din drepturile de proprietate intelectuala
(1)Venitul net din drepturile de proprietate intelectuala se stabileste prin scaderea din venitul brut a urmatoarelor cheltuieli:
a)o cheltuiala deductibila egala cu 40% din venitul brut;
b)contribuţiile sociale obligatorii platite.
(2)În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrari de arta monumentala, venitul net se stabileste prin deducerea din venitul brut a urmatoarelor cheltuieli:
a)o cheltuiala deductibila egala cu 50% din venitul brut;
b)contribuţiile sociale obligatorii platite.
(3)În cazul exploatarii de către mostenitori a drepturilor de proprietate intelectuala, precum şi în cazul remuneratiei reprezentand dreptul de suita şi al remuneratiei compensatorii pentru copia privată, venitul net se determina prin scaderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectiva sau altor platitori de asemenea venituri, potrivit legii, fără aplicarea cotei forfetare de cheltuieli prevăzute la alin. (1) şi (2).
Art. 50 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
50.În urmatoarele situaţii venitul net din drepturi de proprietate intelectuala se determina ca diferenţa între venitul brut şi comisionul cuvenit organismelor de gestiune colectiva sau altor platitori care, conform legii, au atribuţii de colectare şi de repartizare a veniturilor între titularii de drepturi:
–venituri din drepturi de proprietate intelectuala transmise prin succesiune;
–venituri din exercitarea dreptului de suita;
–venituri reprezentand remuneratia compensatorie pentru copia privată.
51.Abrogat.
52.Abrogat.
Punctele 50-52 din Normele metodologice de aplicare a art. 50, alin. (1), (2),(3) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Punctele 51 şi 52 din Normele metodologice de aplicare a art. 50, alin. (1), (2),(3) din Legea nr. 571/2003 au fost abrogate de pct. 5 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Codul fiscal: (4) Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectuala, contribuabilii vor completa numai partea din Registrul-jurnal de încasări şi plati referitoare la încasări. Aceasta reglementare este optionala pentru cei care considera ca îşi pot îndeplini oblibaţiile declarative direct pe baza documentelor emise de platitorul de venit. Acesti contribuabili au obligaţia să arhiveze şi sa pastreze documentele justificative cel puţin în limita termenului de prescriptie prevăzut de lege.Norme metodologice:
53.Venitul brut din drepturi de proprietate intelectuală cuprinde atât sumele încasate în cursul anului, cât şi reţinerile în contul plăţilor anticipate efectuate cu titlu de impozit şi contribuţiile obligatorii reţinute de plătitorii de venituri.
În cazul în care determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectuală se face pe bază de cote forfetare de cheltuieli, nu există obligativitatea înregistrării în evidenţa contabilă a cheltuielilor efectuate în scopul realizării venitului.
Pct. 53 din Normele metodologice de aplicare a art. 50 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 9 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
54.Cheltuielile forfetare includ comisioanele şi alte sume care revin organismelor de gestiune colectiva sau altor platitori de venituri drept plata a serviciilor prestate pentru gestiunea drepturilor de către acestia din urma către titularii de drepturi.
55.Sunt considerate opere de arta monumentala urmatoarele:
–lucrari de decorare, cum ar fi pictura murala a unor spatii şi cladiri de mari dimensiuni, interior-exterior;
–lucrari de arta aplicata în spatii publice, cum ar fi: ceramica, metal, lemn, piatra, marmura şi altele asemenea;
–lucrari de sculptura de mari dimensiuni, design monumental, amenajari de spatii publice;
–lucrari de restaurare a acestora.
56.Veniturile din drepturi de proprietate intelectuala obtinute din strainatate se supun regulilor aplicabile veniturilor din strainatate, indiferent dacă sunt încasate direct de titulari sau prin intermediul entitatilor responsabile cu gestiunea drepturilor de proprietate intelectuala, potrivit legii.
57.Cota de cheltuieli forfetare nu se acordă în cazul în care persoanele fizice utilizeaza baza materiala a beneficiarului acestor drepturi de proprietate intelectuala.
Punctele 53-57 din Normele metodologice de aplicare a art. 50, alin. (4) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Opţiunea de a stabili venitul net anual, utilizandu-se datele din contabilitatea în partida simpla
Art. 51. - (1) Contribuabilii care obtin venituri din activităţi independente, impusi pe bază de norme de venit, precum şi cei care obtin venituri din drepturi de proprietate intelectuala au dreptul sa opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 48.
(2)Opţiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi şi se considera reinnoita pentru o noua perioada dacă nu se depune o cerere de renuntare de către contribuabil.
(3)Cererea de optiune pentru stabilirea venitului net în sistem real se depune la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfăşurat activitate şi în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea activităţii, în cazul contribuabililor care incep activitatea în cursul anului fiscal.
Art. 51 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
58.Opţiunea de a determina venitul net în sistem real se face astfel:
a)în cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 49 alin. (1) din Codul fiscal, care au desfăşurat activitate în anul precedent şi au fost impusi pe bază de norme de venit, prin depunerea până la data de 31 ianuarie a anului fiscal a cererii de optiune pentru sistemul real de impunere, precum şi a declaraţiei privind venitul estimat;
b)în cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 49 alin. (1) din Codul fiscal, care incep activitatea în cursul anului fiscal, prin depunerea în termen de 15 zile de la începerea activităţii a declaraţiei privind venitul estimat, însoţită de cererea de optiune pentru sistemul real de impunere.
59.Contribuabilii impusi în sistem real au dreptul de a renunta la optiune pe baza unei cereri depuse până la data de 31 ianuarie a anului fiscal.
60.Cererea depusa, cuprinzand opţiunea pentru sistemul real, precum şi cererea de renuntare la optiune se considera aprobate de drept prin depunere şi înregistrare la organul fiscal.
Punctele 58-60 din Normele metodologice de aplicare a art. 51 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Reţinerea la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate pentru unele venituri din activităţi independente
(1)Plătitorii următoarelor venituri au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit prin reţinere la sursă, reprezentând plăţi anticipate, din veniturile plătite:
a)venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
b)venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignaţie;
c)venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial;
d)venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil;
Lit. d) a alin. (1) al art. 52 a fost modificată de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Lit. d) a alin. (1) al art. 52 a fost modificată de pct. 43 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
e)venituri din activitatea de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară;
f)venitul obţinut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV, care nu generează o persoană juridică*).
(2)Impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte după cum urmează:
a)în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. a) - e), aplicând o cotă de impunere de 10% la venitul brut;
b)în cazul veniturilor prevăzute la alin. (l) lit. f), aplicând cota de impunere prevăzută pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere;
(3)Impozitul ce trebuie reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul, cu excepţia impozitului aferent veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. f), pentru care termenul de virare este reglementat potrivit titlului IV.
(4)Contribuabilii care obţin venituri pentru care plăţile anticipate se calculează potrivit alin. (2) lit. a) pot opta pentru impunerea veniturilor potrivit prevederilor art. 78.
Art. 52 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Alin. (4) al art. 52 a fost introdus de pct. 44 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
61.Platitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuala au obligaţia de a calcula şi de a retine în cursul anului fiscal o sumă reprezentand 10% din venitul brut realizat de titularii de drepturi de proprietate intelectuala ca urmare a exploatarii drepturilor respective. Aceasta suma reprezinta plata anticipata în contul impozitului anual datorat de contribuabili.
62.Platitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuala, cărora le revine obligaţia calcularii şi retinerii impozitului anticipat, sunt, după caz:
–utilizatorii de opere, inventii, know-how şi altele asemenea, în situaţia în care titularii de drepturi îşi exercită drepturile de proprietate intelectuala în mod personal, iar relaţia contractuala dintre titularul de drepturi de proprietate intelectuala şi utilizatorul respectiv este directa;
–organismele de gestiune colectiva sau alte entităţi, care, conform dispoziţiilor legale, au atribuţii de gestiune a drepturilor de proprietate intelectuala, a caror gestiune le este incredintata de către titulari. În aceasta situaţie se încadrează şi producătorii şi agentii mandataţi de titularii de drepturi, prin intermediul cărora se colecteaza şi se repartizeaza drepturile respective.
63.În situaţia în care sumele reprezentand venituri din exploatarea drepturilor de proprietate intelectuala se colecteaza prin mai multe organisme de gestiune colectiva sau prin alte entităţi asemanatoare, obligaţia calcularii şi retinerii impozitului anticipat revine organismului sau entitatii care efectueaza plata către titularul de drepturi de proprietate intelectuala.
64.În cazul contribuabililor ale caror plati anticipate sunt calculate în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) lit. b)-e) din Codul fiscal pentru veniturile de aceasta natura şi care realizează venituri din activităţi independente şi în alte condiţii, pentru acestea din urma au obligaţia să le evidentieze în contabilitate separat şi sa plateasca în cursul anului plati anticipate trimestriale, în conformitate cu art. 82 din Codul fiscal.
64^1.Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente pentru care venitul net anual este stabilit în sistem real şi pentru care plătitorii de venituri au obligaţia reţinerii la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate în conformitate cu art. 52 din Codul fiscal determină venitul net anual pe baza contabilităţii în partidă simplă. Fac excepţie contribuabilii prevăzuţi la art. 52 alin. (4) care au optat pentru impunerea veniturilor potrivit prevederilor art. 78.
Pct. 64^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 52 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 11 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 64^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 52 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 10 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
65.Impozitul anticipat se calculeaza şi se retine în momentul efectuării platii sumelor către beneficiarul venitului.
66.Impozitul retinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 a lunii urmatoare celei în care se fac plata venitului şi retinerea impozitului.
66^1.Persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din vânzarea bunurilor în regim de consignaţie, precum şi din activităţi desfăşurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial, contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil şi de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară, au dreptul să opteze pentru impunerea venitului brut cu cota de 16%, impozitul fiind final, potrivit art. 78 din Codul fiscal.
Pct. 66^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 52 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 12 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 66^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 52 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 10 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Punctele 61-66 din Normele metodologice de aplicare a art. 52 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Definirea veniturilor din salarii
Art. 55. - (1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă.
(2)Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor:
Partea introductivă a alin. (2) al art. 55 a fost modificată de pct. 46 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
a)indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;
b)indemnizaţii din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
Lit. b) a alin. (2) al art. 55 a fost modificată de pct. 47 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
c)drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;
d)indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăţi naţionale, societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi la regiile autonome;
d^1)remuneraţia obţinută de directori în baza unui contract de mandat conform prevederilor legii societăţilor comerciale;
Lit. d^1) a alin. (2) al art. 55 a fost introdusă de pct. 48 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
d^2)remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari;
Lit. d^2) a alin. (2) al art. 55 a fost introdusă de pct. 48 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
e)sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subscripţie publică;
f)sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie, membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, precum şi în comisia de cenzori;
Lit. f) a alin. (2) al art. 55 a fost modificată de pct. 47 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
g)sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
h)indemnizaţia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurări sociale;
i)sumele acordate de organizaţii nonprofit şi de alte entităţi neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice;
j)indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net cuvenite administratorilor societăţilor comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de adunarea generală a acţionarilor;
j^1)sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie;
Lit. j^1) a alin. (2) al art. 55 a fost introdusă de pct. 49 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
j^2)indemnizaţiile lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada de neconcurenţă, stabilite conform contractului individual de muncă;
Lit. j^2) a alin. (2) al art. 55 a fost introdusă de pct. 49 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
k)orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor în vederea impunerii.
Lit. k) a alin. (2) al art. 55 a fost modificată de pct. 50 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Art. 55 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
67.Veniturile de natura salariala prevăzute la art. 55 din Codul fiscal, denumite în continuare venituri din salarii, sunt venituri din activităţi dependente, dacă sunt indeplinite urmatoarele criterii:
–părţile care intră în relaţia de muncă, denumite în continuare angajator şi angajat, stabilesc de la inceput: felul activităţii, timpul de lucru şi locul desfăşurării activităţii;
–partea care utilizeaza forta de muncă pune la dispoziţia celeilalte părţi mijloacele de muncă, cum ar fi: spatii cu inzestrare corespunzătoare, imbracaminte speciala, unelte de muncă şi altele asemenea;
–persoana care activeaza contribuie numai cu prestatia fizica sau cu capacitatea ei intelectuala, nu şi cu capitalul propriu;
–platitorul de venituri de natura salariala suporta cheltuielile de deplasare în interesul serviciului ale angajatului, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare în tara şi în strainatate, şi alte cheltuieli de aceasta natura, precum şi indemnizatia de concediu de odihnă şi indemnizatia pentru incapacitate temporara de muncă suportate de angajator potrivit legii;
–persoana care activeaza lucreaza sub autoritatea unei alte persoane şi este obligata să respecte condiţiile impuse de aceasta, conform legii.
68.Veniturile din salarii sau considerate asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relaţii contractuale de muncă, precum şi orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă, şi care sunt realizate din:
a)sume primite pentru munca prestata ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum şi pe baza actului de numire:
–salariile de baza;
–sporurile şi adaosurile de orice fel;
–indemnizatii pentru trecerea temporara în alta munca, pentru reducerea timpului de muncă, pentru carantina, precum şi alte indemnizatii de orice fel, altele decat cele menţionate la pct. 3, având aceeasi natura;
–recompensele şi premiile de orice fel;
–sumele reprezentand premiul anual şi stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituţiile publice, cele reprezentand stimulentele acordate salariatilor agentilor economici;
–sumele primite pentru concediul de odihnă, cu excepţia sumelor primite de salariat cu titlu de despăgubiri reprezentand contravaloarea cheltuielilor salariatului şi familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a intreruperii concediului de odihnă;
–sumele primite în caz de incapacitate temporara de muncă;
–orice alte castiguri în bani şi în natura, primite de la angajatori de către angajaţi, ca plata a muncii lor;
b)indemnizatiile, precum şi orice alte drepturi acordate persoanelor din cadrul organelor autorităţii publice, alese sau numite în functie, potrivit legii, precum şi altora asimilate cu functiile de demnitate publică, stabilite potrivit sistemului de stabilire a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publică;
c)drepturile personalului militar în activitate şi ale militarilor angajaţi pe bază de contract, reprezentand solda lunara compusa din solda de grad, solda de functie, gradatii şi indemnizatii, precum şi prime, premii şi alte drepturi stabilite potrivit legislaţiei speciale;
d)drepturile administratorilor obtinute în baza contractului de administrare incheiat cu companiile/ societăţile naţionale, societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi cu regiile autonome, stabilite potrivit legii, cum ar fi: indemnizatia lunara bruta, suma cuvenita prin participare la profitul net al societatii;
e)sumele platite membrilor fondatori ai unei societăţi comerciale constituite prin subscriptie publică, potrivit cotei de participare la profitul net, stabilita de adunarea constitutiva, potrivit legislaţiei în vigoare;
f)sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie, membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, precum şi în comisia de cenzori;
g)sumele primite de reprezentantii în organisme tripartite, conform legii;
h)indemnizatiile, primele şi alte asemenea sume acordate membrilor aleşi ai unor entităţi, cum ar fi: organizaţii sindicale, organizaţii patronale, alte organizaţii neguvernamentale, asociaţii de proprietari/chiriasi şi altele asemenea;
i)indemnizatiile acordate ca urmare a participării în comisii, comitete, consilii şi altele asemenea, constituite conform legii;
j)veniturile obtinute de condamnatii care executa pedepse la locul de muncă;
k)sumele platite sportivilor ca urmare a participării în competitii sportive, precum şi sumele platite sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialisti în domeniu pentru rezultatele obtinute la competitiile sportive, de către structurile sportive cu care acestia au relatii contractuale de muncă, indiferent de forma sub care se platesc, inclusiv prima de joc, cu excepţia celor prevăzute la art. 42 lit. t) din Codul fiscal;
l)compensatii banesti individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispoziţiilor prevăzute în contractul de muncă;
m)indemnizatii sau alte drepturi acordate angajatilor cu ocazia angajarii sau mutarii acestora intr-o alta localitate, stabilite potrivit contractelor de muncă, statutelor sau altor dispozitii legale, cu excepţia celor prevăzute la art. 55 alin. (4) lit. h) şi i) din Codul fiscal;
n)indemnizatia administratorilor, precum şi suma din profitul net, alta decat cea calificata drept dividend, cuvenite administratorilor societatilor comerciale, potrivit actului constitutiv, sau stabilite de adunarea generală a acţionarilor;
n^1)indemnizatiile lunare platite, conform legii, de angajator pe perioada de neconcurenta, stabilite conform contractului individual de muncă;
n^2)indemnizatii prevăzute în contractul de muncă platite de angajator pe perioada suspendarii contractului de muncă urmare participării la cursuri sau la stagii de formare profesionala ce presupune scoaterea integrală din activitate, conform legii.
n^3)indemnizatii lunare brute şi alte avantaje de natura salariata acordate membrilor titulari, corespondenti şi membrilor de onoare ai Academiei Române.
n^4)indemnizaţii primite la data încetării raporturilor de serviciu.
o)alte drepturi sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor.
Punctele 67 şi 68 din Normele metodologice de aplicare a art. 55, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Liniuţa a-3-a de la litera a) a pct. 68 din Normele metodologice de aplicare a art. 55, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 a fost modificata de pct. 6 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Lit. n^1), n^2) şi n^3) de la pct. 68^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 55, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 13 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Partea introductivă şi litera f) ale pct. 68 din Normele metodologice de aplicare a art. 55 din Legea nr. 571/2003 au fost modificate de pct. 11 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Litera n^4) a pct. 68 din Normele metodologice de aplicare a art. 55 din Legea nr. 571/2003 a fost introdusă de pct. 12 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: (3) Avantajele, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4), primite în legătură cu o activitate menţionată la alin. (1) şi (2) includ, însă nu sunt limitate la:
Partea introductivă a alin. (3) al art. 55 a fost modificată de pct. 51 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
a)utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, cu excepţia deplasării pe distanţă dus-întors de la domiciliu la locul de muncă;
b)cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum şi alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preţ mai mic decât preţul pieţei;
c)împrumuturi nerambursabile;
d)anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului;
e)abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;
f)permise de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;
g)primele de asigurare plătite de către suportator pentru salariaţii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plăţii primei respective, altele decât cele obligatorii.Norme metodologice:
69.Avantajele în bani şi în natura sunt considerate a fi orice foloase primite de salariat de la terti sau ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă ori a unei relatii contractuale între părţi, după caz.
70.La stabilirea venitului impozabil se au în vedere şi avantajele primite de persoana fizica, cum ar fi:
a)folosirea vehiculelor de orice tip din patrimoniul afacerii, în scop personal;
b)acordarea de produse alimentare, imbracaminte, cherestea, lemne de foc, carbuni, energie electrica, termica şi altele;
c)abonamentele la radio şi televiziune, pentru mijloacele de transport, abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice;
d)permisele de calatorie pe diverse mijloace de transport;
e)cadourile primite cu diverse ocazii, cu excepţia celor menţionate la art. 55 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal;
f)contravaloarea folosinţei unei locuinte în scop personal şi a cheltuielilor conexe de întreţinere, cum sunt cele privind consumul de apa, consumul de energie electrica şi termica şi altele asemenea, cu excepţia celor prevăzute în mod expres la art. 55 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal;
g)cazarea şi masa acordate în unităţi proprii de tip hotelier;
h)contravaloarea primelor de asigurare suportate de persoana juridica sau de o alta entitate, pentru angajatii proprii, precum şi pentru alti beneficiari, cu excepţia primelor de asigurare obligatorii potrivit legislaţiei în materie.
Tratamentul fiscal al avantajului reprezentand contravaloarea primelor de asigurare este urmatorul:
–pentru beneficiarii care obtin venituri salariale şi asimilate salariilor de la suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse prin cumularea cu veniturile de aceasta natura ale lunii în care sunt platite primele de asigurare;
–pentru alti beneficiari care nu au o relaţie generatoare de venituri salariale şi asimilate salariilor cu suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse în conformitate cu prevederile art. 78 din Codul fiscal.
71.Avantajele în bani pot fi sumele primite pentru procurarea de bunuri şi servicii, precum şi sumele acordate pentru distractii sau recreere.
72.Avantajele în bani şi echivalentul în lei al avantajelor în natura sunt impozabile, indiferent de forma organizatorica a entitatii care le acorda.
73.Fac excepţie veniturile care sunt expres menţionate ca fiind neimpozabile, în limitele şi în condiţiile prevăzute la art. 55 alin. (4) din Codul fiscal.
74.Veniturile în natura, precum şi avantajele în natura primite cu titlu gratuit sunt evaluate la preţul pieţei la locul şi data acordarii avantajului. Avantajele primite cu plata parţială sunt evaluate ca diferenţa între preţul pieţei la locul şi data acordarii avantajului şi suma reprezentand plata parţială.
75.Evaluarea avantajelor în natura sub forma folosirii numai în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii se face astfel:
a)evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a vehiculului se face aplicandu-se un procent de 1,7% pentru fiecare luna, la valoarea de intrare a acestuia. În cazul în care vehiculul este inchiriat de la o terta persoana, avantajul este evaluat la nivelul chiriei;
b)evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a locuinţei primite se face la nivelul chiriei practicate pentru suprafetele locative deţinute de stat. Avantajele conexe, cum ar fi: apa, gaz, electricitate, cheltuieli de întreţinere şi reparatii şi altele asemenea, sunt evaluate la valoarea lor efectiva;
c)evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a altor bunuri decat vehiculul şi locuinta se face la nivelul totalului cheltuielilor aferente fiecarui bun pe unitate de măsura specifică sau la nivelul pretului practicat pentru terti.
76.Evaluarea utilizarii în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii cu folosinţă mixta se face astfel:
a)pentru vehicule evaluarea se face conform pct. 75 lit. a), iar avantajul se determina proportional cu numărul de kilometri parcursi în interes personal din totalul kilometrilor;
b)pentru alte bunuri evaluarea se face conform prevederilor pct. 75 şi avantajul se determina proportional cu numărul de metri patrati folositi pentru interes personal sau cu numărul de ore de utilizare în scop personal.
77.Nu sunt considerate avantaje:
–contravaloarea abonamentelor pe mijloacele de transport în comun pentru angajatii a caror activitate presupune deplasarea frecventa în interiorul localităţii;
–reducerile de preţuri practicate în scopul vanzarii, de care pot beneficia clientii persoane fizice;
–costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice efectuate, precum şi utilizarea autoturismului de serviciu pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu;
–diferentele de tarif la cazare în locatiile reprezentand amenajari recreative şi sportive din dotarea ministerelor de care beneficiaza personalul propriu, conform legii.
–contribuţiile la un fond de pensii facultative suportate de angajator pentru angajaţii proprii, în limita a 400 euro anual pe participant.
–primele de asigurare aferente contractelor de asigurare civilă profesională pentru administratori/directori, încheiate şi suportate de societatea comercială pentru care desfăşoară activitatea, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Penultima liniuţă a pct. 77 din Normele metodologice de aplicare a art. 55, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusa de pct. 14 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Penultima liniuţă a pct. 77 din Normele metodologice de aplicare a art. 55 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost introdusă de pct. 13 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Ultima liniuţă a pct. 77 din Normele metodologice de aplicare a art. 55 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost introdusă de pct. 14 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
78.Angajatorul stabileste partea corespunzătoare din convorbirile telefonice reprezentand folosinţă în scop personal, care reprezinta avantaj impozabil, în condiţiile art. 55 alin. (3) din Codul fiscal, şi se va impozita prin cumulare cu veniturile salariale ale lunii în care salariatul primeste acest avantaj. În acest scop angajatorul stabileste limita convorbirilor telefonice aferente sarcinilor de serviciu pentru fiecare post telefonic, urmand ca ceea ce depăşeşte aceasta limita să fie considerat avantaj în natura, în situaţia în care salariatului în cauza nu i s-a imputat costul convorbirilor respective.
79.La evaluarea avantajului folosirii în scop personal a vehiculului din patrimoniul angajatorului cu folosinţă mixta, pus la dispoziţie unui angajat, nu se iau în considerare distanta dus-intors de la domiciliu la locul de muncă, precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea sarcinilor de serviciu.
Punctele 69-79 din Normele metodologice de aplicare a art. 55, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: (4) Urmatoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:
a)ajutoarele de inmormantare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodariile proprii ca urmare a calamitatilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru nastere, veniturile reprezentand cadouri pentru copiii minori ai salariatilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costul prestatiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.
Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Craciunului şi a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecarei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depăşeşte 1.500.000 lei.
Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale şi finantate din buget;
a^1)tichetele de cresa acordate potrivit legii;
Litera a^1) a alin. (4) al art. 55 a fost introdusa de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
a^2)tichetele de vacanţă, acordate potrivit legii;
Lit. a^2) a alin. (4) al art. 55 a fost introdusă de pct. 52 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
80.Ajutoarele de inmormantare sunt venituri neimpozabile atât în cazul angajatului, cat şi în cazul altor persoane, potrivit clauzelor din contractele de muncă sau prevederilor din legi speciale.
81.Plafonul stabilit pentru cadourile oferite de angajatori copiilor minori ai angajatilor cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Craciunului şi a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum şi pentru cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie se aplică atât darurilor constand în bunuri, cat şi celor în bani, în cazul tuturor angajatorilor de forta de muncă.
Punctele 80 şi 81 din Normele metodologice de aplicare a art. 55, alin. (4), lit. a) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
81^1.Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile nici veniturile primite de persoanele fizice în baza unor legi speciale şi finanţate din buget, cu respectarea destinaţiilor şi cuantumului prevăzute la paragrafele 1 şi 2 ale alin. (4).
Pct. 81^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 55 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 15 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: b) tichetele de masa şi drepturile de hrana acordate de angajatori angajatilor, în conformitate cu legislatia în vigoare;Norme metodologice:
82.În această categorie se cuprind:
–alocatia individuala de hrana acordată sub forma tichetelor de masa, primita de angajaţi şi suportata integral de angajator, potrivit legii;
–alocatiile zilnice de hrana pentru activitatea sportiva de performanţă, interna şi internationala, diferentiata pe categorii de acţiuni;
–contravaloarea hranei, alimentelor sau numerarul acordat sportivilor pentru asigurarea alimentatiei de efort necesare în perioada de pregatire;
–drepturile de hrana în timp de pace, primite de personalul din sectorul de aparare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala;
–alte drepturi de aceasta natura primite potrivit actelor normative specifice, cum ar fi: alocatia de hrana zilnica pentru personalul navigant şi auxiliar imbarcat pe nave; alocatia zilnica de hrana pentru consumurile colective din unitatile bugetare şi din regiile autonome/societăţile comerciale cu specific deosebit; alocatia de hrana acordată donatorilor onorifici de sange; alocatia de hrana pentru consumurile colective din unitatile sanitare publice şi altele asemenea.
Pct. 82 din Normele metodologice de aplicare a art. 55, alin. (4), lit. b) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: c) contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unităţii, potrivit repartitiei de serviciu, numirii conform legii sau specificitatii activităţii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de aparare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala, precum şi compensarea diferenţei de chirie, suportate de persoana fizica, conform legilor speciale;Norme metodologice:
83.Prin locuinte acordate ca urmare a specificitatii activităţii se înţelege acele locuinte asigurate angajatilor când activitatea se desfăşoară în locuri izolate, precum statiile meteo, statiile pentru controlul miscarilor seismice, sau în condiţiile în care este solicitata prezenta permanenta pentru supravegherea unor instalaţii, utilaje şi altele asemenea.
Pct. 83 din Normele metodologice de aplicare a art. 55, alin. (4), lit. c) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: d) cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuintele puse la dispoziţia oficialitatilor publice, a angajatilor consulari şi diplomatici care lucreaza în afara tarii, în conformitate cu legislatia în vigoare;
e)contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentatiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;Norme metodologice:
84.Nu sunt venituri impozabile:
–contravaloarea echipamentelor tehnice primite de angajat sub forma de aparatura, dispozitive, unelte, alte mijloace asemanatoare, necesare în procesul muncii;
–contravaloarea echipamentului individual de protecţie cu care este dotat fiecare participant în procesul muncii pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc;
–contravaloarea echipamentului individual de lucru care cuprinde mijloacele primite de un angajat în vederea utilizarii lor în timpul procesului muncii pentru a-i proteja imbracamintea şi încălţămintea;
–contravaloarea alimentatiei de protecţie primite în mod gratuit de persoanele fizice care lucreaza în locuri de muncă cu condiţii grele şi vatamatoare;
–contravaloarea materialelor igienico-sanitare primite în mod gratuit de persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă al caror specific impune o igiena personala deosebită;
–contravaloarea medicamentelor primite de cadrele militare în activitate, sportivi, personalul navigant şi alte categorii de personal, potrivit legii;
–contravaloarea echipamentului şi a materialelor de resortul echipamentului, cum ar fi: materiale de spalat şi de igiena, materiale de gospodarie, materiale pentru atelierele de reparatii şi întreţinere, rechizite şi furnituri de birou, primite în mod gratuit de personalul din sectorul de aparare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala, în condiţiile legii;
–altele asemenea.
Pct. 84 din Normele metodologice de aplicare a art. 55, alin. (4), lit. d) şi e) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajatii îşi au domiciliul şi localitatea unde se afla locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigura locuinta sau nu se suporta contravaloarea chiriei, conform legii;
g)sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, a indemnizatiei primite pe perioada delegării şi detaşării în alta localitate, în tara şi în strainatate, în interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial şi de alte entităţi neplatitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizatia acordată salariatilor din instituţiile publice;Norme metodologice:
85.În categoria cheltuielilor de delegare şi detasare se cuprind cheltuielile cu transportul, cazarea, precum şi indemnizatia de delegare şi de detasare în tara şi în strainatate, stabilita potrivit legii.
Pct. 85 din Normele metodologice de aplicare a art. 55, alin. (4), lit. f) şi g) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: h) sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;Norme metodologice:
86.Prin cheltuieli de mutare în interesul serviciului se înţelege cheltuielile cu transportul personal şi al membrilor de familie ai angajatului, precum şi al bunurilor din gospodarie, cu ocazia mutarii salariatului intr-o alta localitate decat cea de domiciliu, în situaţia în care, potrivit legii, se deconteaza de angajator.
Pct. 86 din Normele metodologice de aplicare a art. 55, alin. (4), lit. h) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: i) indemnizatiile de instalare ce se acordă o singură dată, la incadrarea intr-o unitate situata intr-o alta localitate decat cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de baza la angajare, precum şi indemnizatiile de instalare şi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituţiile publice şi celor care îşi stabilesc domiciliul în localităţi din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îşi au locul de muncă;Norme metodologice:
87.Sunt considerate venituri neimpozabile indemnizatiile de instalare şi mutare primite de beneficiarii de astfel de venituri, acordate în conformitate cu prevederile legilor speciale.
Pct. 87 din Normele metodologice de aplicare a art. 55, alin. (4), lit. i) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: j) sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, conform legii, precum şi sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, acordate potrivit legii;".
Lit. j) a alin. (4) al art. 55 a fost modificată de pct. 53 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
k)sumele reprezentand plăţile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezerva sau al cărui contract inceteaza ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunara neta, acordate acestora la trecerea în rezerva sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu indeplinesc condiţiile de pensie, precum şi ajutoare sau plati compensatorii primite de politisti aflati în situaţii similare, al caror cuantum se determina în raport cu salariul de baza lunar net, acordate potrivit legislaţiei în materie;
k^1)veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat, la functia de baza;
l)veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator; incadrarea în activitatea de creatie de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritatii sociale şi familiei, al ministrului comunicatiilor şi tehnologiei informatiei şi al ministrului finanţelor publice;
m)sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activităţi dependente desfăşurate într-un stat strain, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac excepţie veniturile salariale platite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, care sunt impozabile indiferent de perioada de desfăşurare a activităţii în strainatate;
n)cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesionala şi perfectionarea angajatului legata de activitatea desfăşurată de acesta pentru angajator;
o)costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea indeplinirii sarcinilor de serviciu;
p)avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării şi la momentul exercitării acestora;
Lit. p) a alin. (4) al art. 55 a fost modificată de pct. 54 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
r)diferenţa favorabila dintre dobânda preferentiala stabilita prin negociere şi dobânda practicata pe piaţa, pentru credite şi depozite.
Litera k^1) a alin. (4) al art. 55 a fost introdusa de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005. (completare aplicabila cu data de 1 mai 2005).
Litera k^1) a alin. (4) al art. 55 a fost introdusa de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005*).
*)Art. II din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005 abroga Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 24/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 30 martie 2005.
Litera k^1) a alin. (4) al art. 55 a fost modificata de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
87^1.Nu sunt venituri impozabile veniturile din salarii realizate de persoanele fizice cu handicap grav şi accentuat, incadrate cu contract individual de muncă, încasate începând cu data de 1 mai 2005. Veniturile de natura celor de mai sus, aferente perioadei de până la 1 mai 2005, sunt impozabile potrivit legii.
Pct. 87^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 55, alin. (4), lit. k^1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 7 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Codul fiscal:
(5)Avantajele primite în bani şi în natura şi imputate salariatului în cauza nu se impoziteaza.
Deducere personala
Art. 56. - (1) Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub forma de deducere personala, acordată pentru fiecare luna a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se afla functia de baza.
(2)Deducerea personala se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 10.000.000 lei inclusiv, astfel:
–pentru contribuabilii care nu au persoane în întreţinere - 2.500.000 lei;
–pentru contribuabilii care au o persoană în întreţinere - 3.500.000 lei;
–pentru contribuabilii care au doua persoane în întreţinere - 4.500.000 lei;
–pentru contribuabilii care au trei persoane în întreţinere - 5.500.000 lei;
–pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreţinere - 6.500.000 lei.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 10.000.001 lei şi 30.000.000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive faţă de cele de mai sus şi se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 30.000.000 lei nu se acordă deducerea personala.
(3)Persoana în întreţinere poate fi sotia/sotul, copiii sau alti membri de familie, rudele contribuabilului sau ale sotului/sotiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale carei venituri, impozabile şi neimpozabile, nu depasesc 2.500.000 lei lunar.
(4)În cazul în care o persoană este intretinuta de mai mulţi contribuabili, suma reprezentand deducerea personala se atribuie unui singur contribuabil, conform înţelegerii între părţi.
(5)Copiii minori, în vârsta de până la 18 ani impliniti, ai contribuabilului sunt considerati intretinuti.
(6)Suma reprezentand deducerea personala se acordă pentru persoanele aflate în întreţinerea contribuabilului, pentru acea perioada impozabila din anul fiscal în care acestea au fost intretinute. Perioada se rotunjeste la luni intregi în favoarea contribuabilului.
(7)Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere:
a)persoanele fizice care deţin terenuri agricole şi silvice în suprafaţa de peste 10.000 mp în zonele colinare şi de ses şi de peste 20.000 mp în zonele montane;
b)persoanele fizice care obtin venituri din cultivarea şi din valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor în sere, în solarii special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem irigat, din cultivarea şi din valorificarea arbustilor, plantelor decorative şi ciupercilor, precum şi din exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole, indiferent de suprafaţa.
(8)Deducerea personala determinata potrivit prezentului articol nu se acordă personalului trimis în misiune permanenta în strainatate, potrivit legii.
Art. 56 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
88.Deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub forma de deducere personala se acordă pentru fiecare luna a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se afla functia de baza, în limita venitului realizat.
Deducerea personala este stabilita în functie de venitul brut lunar din salarii realizat la functia de baza de către contribuabil şi numărul de persoane aflate în întreţinerea acestuia.
89.Obligaţia stabilirii persoanelor aflate în întreţinerea contribuabilului în functie de care se atribuie deducerea personala este în sarcina platitorului de venit din salarii, la functia de baza.
90.Pentru ca o persoană să fie în întreţinere, aceasta trebuie să indeplineasca cumulativ urmatoarele condiţii:
–existenta unor raporturi juridice între contribuabil şi persoana aflata în întreţinere;
–persoana fizica intretinuta să aibă venituri impozabile şi neimpozabile mai mici sau egale cu 2.500.000 lei lunar.
Persoana aflata în întreţinere poate avea sau nu domiciliu comun cu contribuabilul în a cărui întreţinere se afla.
91.Sunt considerate persoane aflate în întreţinere sotul/sotia contribuabilului, copiii acestuia, precum şi alti membri de familie până la gradul al doilea inclusiv.
92.În sensul art. 56 alin. (3) din Codul fiscal, în categoria "alt membru de familie aflat în întreţinere" se cuprind rudele contribuabilului şi ale sotului/sotiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv.
93.După gradul de rudenie rudele se grupează astfel:
–rude de gradul întâi, cum ar fi: parinti şi copii;
–rude de gradul al doilea, cum ar fi: bunici, nepoti şi frati/surori.
94.Sunt considerate persoane aflate în întreţinere militarii în termen, militarii cu termen redus, studentii şi elevii militari ai instituţiilor de invatamant militare şi civile, peste vârsta de 18 ani, dacă veniturile obtinute sunt mai mici sau egale cu 2.500.000 lei lunar.
95.Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere persoanele majore condamnate, care executa pedepse privative de libertate.
96.Copilul minor este considerat intotdeauna intretinut, cu excepţia celor incadrati în munca, indiferent dacă se afla în unităţi speciale sanitare sau de protecţie speciala şi altele asemenea, precum şi în unităţi de invatamant, inclusiv în situaţia în care costul de întreţinere este suportat de aceste unităţi. În acest caz eventualele venituri obtinute de copilul minor nu se au în vedere la incadrarea în venitul de 2.500.000 lei lunar.
Pentru copilul minor aflat în întreţinerea parintilor sau a tutorelui, deducerea personala se acordă integral unuia dintre parinti, conform înţelegerii dintre acestia, respectiv tutorelui.
Pentru copilul minor provenit din căsătorii anterioare, dreptul de a fi preluat în întreţinere revine parintelui caruia i-a fost încredinţat copilul sau unuia dintre soti care formeaza noua familie, conform înţelegerii dintre acestia, indiferent dacă s-a facut o adoptie cu efecte restranse şi chiar dacă parintii firesti ai acestuia contribuie la întreţinerea lui prin plata unei pensii de întreţinere. Plata unei pensii de întreţinere nu da dreptul la preluarea în întreţinere a copilului, parintelui obligat la aceasta plata.
Pentru copilul minor primit în plasament sau încredinţat unei persoane ori unei familii, dreptul de a fi preluat ca persoana în întreţinere pentru acest copil se acordă:
–persoanei care l-a primit în plasament sau careia i s-a încredinţat copilul;
–unuia dintre sotii care formeaza familia careia i-a fost încredinţat sau i-a fost dat în plasament copilul, conform înţelegerii dintre acestia.
Pentru copiii aflati în întreţinerea unei familii, dreptul de a fi luat în întreţinere se acordă unuia dintre parinti, conform înţelegerii dintre acestia. Astfel, în situaţia în care intr-o familie sunt mai mulţi copii aflati în întreţinere, acestia vor fi preluati în întreţinerea unuia dintre parinti conform înţelegerii dintre părţi. În aceste situaţii contribuabilii vor prezenta platitorului de venit fie o declaratie pe propria raspundere din partea sotului/sotiei, fie o adeverinta emisa de platitorul de venit din salarii al acestuia/acesteia, după caz, din care să rezulte numărul şi identitatea copiilor care sunt preluati în întreţinere de fiecare sot/sotie.
Nu se acordă dreptul de a prelua în întreţinere urmatoarelor persoane:
–parintilor ai caror copii sunt dati în plasament sau incredintati unei familii ori persoane;
–parintilor copiilor incredintati unui organism privat autorizat sau unui serviciu public autorizat, în cazul în care parintii respectivi sunt pusi sub interdictie sau sunt decazuti din drepturile parintesti.
Copilul minor cu vârsta cuprinsa între 16 şi 18 ani, incadrat în munca în condiţiile Codului muncii, devine contribuabil şi beneficiaza de deducerea personala, situaţie în care parintii nu mai au dreptul de a-l lua în întreţinere, intrucat deducerea personala se acordă o singură dată.
97.Verificarea încadrării veniturilor acestor persoane în suma de 2.500.000 lei lunar se realizează prin compararea acestui plafon cu veniturile brute realizate de persoana fizica aflata în întreţinere.
98.În cursul anului fiscal, în cazul în care angajatul obtine venituri la functia de baza, pentru a stabili dreptul acestuia la deducere pentru persoane aflate în întreţinere, se compara venitul lunar realizat de persoana aflata în întreţinere cu suma de 2.500.000 lei lunar, astfel:
a)în cazul în care persoana aflata în întreţinere realizează venituri lunare de natura pensiilor, indemnizatiilor, alocatiilor şi altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana intretinuta rezultă din insumarea tuturor drepturilor de aceasta natura realizate intr-o luna;
b)în cazul în care venitul este realizat sub forma de castiguri la jocuri de noroc, premii la diverse competitii, dividende, dobanzi şi altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana fizica aflata în întreţinere se determina prin impartirea venitului realizat la numărul de luni rămase până la sfârşitul anului, exclusiv luna de realizare a venitului;
c)în cazul în care persoana intretinuta realizează atât venituri lunare, cat şi aleatorii, venitul lunar se determina prin insumarea acestor venituri.
99.Dacă venitul unei persoane aflate în întreţinere depăşeşte 2.500.000 lei lunar, ea nu este considerata intretinuta.
În functie de venitul lunar al persoanei intretinute, platitorul veniturilor din salarii va proceda după cum urmeaza:
a)în situaţia în care una dintre persoanele aflate în întreţinere, pentru care contribuabilul beneficiaza de deducere personala, obtine în cursul anului un venit lunar mai mare de 2.500.000 lei lunar, platitorul veniturilor din salarii va reconsidera nivelul deducerii personale corespunzătoare pentru persoanele rămase în întreţinere începând cu luna urmatoare celei în care a fost realizat venitul, indiferent de data la care se face comunicarea către angajator/platitor;
b)în situaţia în care contribuabilul solicita acordarea deducerii personale pentru persoana aflata în întreţinere ca urmare a situarii venitului lunar al acesteia din urma sub 2.500.000 lei lunar, platitorul de venituri din salarii va începe acordarea deducerii personale reconsiderate pentru persoana în întreţinere o dată cu plata drepturilor lunare ale lunii în care contribuabilul a depus documentele justificative.
100.Pentru stabilirea deducerii personale la care are dreptul, contribuabilul va depune la platitorul de venituri din salarii o declaratie pe propria raspundere, care trebuie să cuprindă urmatoarele informaţii:
–datele de identificare a contribuabilului care realizează venituri din salarii (numele şi prenumele, domiciliul, codul numeric personal);
–datele de identificare a fiecarei persoane aflate în întreţinere (numele şi prenumele, codul numeric personal).
În ceea ce priveste copiii aflati în întreţinere, la aceasta declaratie contribuabilul care realizează venituri din salarii va anexa şi adeverinta de la platitorul de venituri din salarii a celuilalt sot sau declaratia pe propria raspundere a acestuia că nu beneficiaza de deducere personala pentru acel copil.
101.Declaratia pe propria raspundere a persoanei aflate în întreţinere, cu excepţia copilului minor, trebuie să cuprindă urmatoarele informaţii:
–datele de identificare a persoanei aflate în întreţinere, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal;
–datele de identificare a contribuabilului care beneficiaza de deducerea personala corespunzătoare, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal;
–acordul persoanei intretinute ca intretinatorul sa o preia în întreţinere;
–nivelul şi natura venitului persoanei aflate în întreţinere, inclusiv menţiunea privind suprafetele de teren agricol şi silvic deţinute, precum şi declaratia afirmativa sau negativa cu privire la desfăşurarea de activităţi de: cultivare a terenurilor cu flori, legume şi zarzavat în sere, în solarii amenajate şi în sistem irigat; cultivare a arbustilor şi plantelor decorative, ciupercilor; exploatare a pepinierelor viticole şi pomicole;
–angajarea persoanei intretinute de a comunică persoanei care contribuie la întreţinerea sa orice modificari în situaţia venitului realizat.
Declaratiile pe propria raspundere depuse în vederea acordarii de deduceri personale nu sunt formulare tipizate.
102.Contribuabilul va prezenta platitorului de venituri din salarii documentele justificative care să ateste persoanele aflate în întreţinere, cum sunt: certificatul de căsătorie, certificatele de nastere ale copiilor, adeverinta de venit a persoanei intretinute sau declaratia pe propria raspundere şi altele. Documentele vor fi prezentate în original şi în copie, platitorul de venituri din salarii pastrand copia după ce verifica conformitatea cu originalul.
103.Dacă la un contribuabil intervine o schimbare care are influenţa asupra nivelului reprezentand deducerea personala acordată şi aceasta schimbare duce la diminuarea deducerii personale, contribuabilul este obligat sa instiinteze platitorul de venituri din salarii în termen de 15 zile calendaristice de la data la care s-a produs evenimentul care a generat modificarea, astfel încât angajatorul/platitorul sa reconsidere nivelul deducerii începând cu luna urmatoare celei în care s-a produs evenimentul.
104.În situaţia în care depunerea documentelor justificative privind acordarea deducerii personale se face ulterior aparitiei evenimentului care modifica, în sensul majorarii, nivelul acesteia, angajatorul/platitorul de venituri din salarii va acorda deducerea personala reconsiderata o dată cu plata drepturilor salariale aferente lunii în care contribuabilul a depus toate documentele justificative.
105.Deducerea personala nu se fractioneaza în functie de numărul de ore în cazul veniturilor realizate în baza unui contract de muncă cu timp parţial, la functia de baza.
Punctele 88-105 din Normele metodologice de aplicare a art. 56 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Determinarea impozitului pe venitul din salarii
(1)Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculeaza şi se retine la sursa de către platitorii de venituri.
(2)Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determina astfel:
a)la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele:
–deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
–cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;
–contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro;
Lit. a) a alin. (2) al art. 57 a fost modificată de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.
b)pentru veniturile obtinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţa între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.
(2^1)În cazul veniturilor din salarii şi/sau al diferentelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculeaza şi se retine la data efectuării platii, în conformitate cu reglementarile legale în vigoare privind veniturile realizate în afara functiei de baza la data platii, şi se virează până la data de 25 a lunii urmatoare celei în care s-au platit.
(3)Platitorul este obligat sa determine valoarea totala a impozitului anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil.
(4)Contribuabilii pot dispune asupra destinatiei unei sume reprezentand până la 2% din impozitul stabilit la alin. (3), pentru susţinerea entitatilor nonprofit care se Infiinteaza şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
(5)Obligaţia calcularii, retinerii şi virarii acestei sume prevăzute la alin. (4) revine organului fiscal competent.
(6)Procedura de aplicare a prevederilor alin. (4) şi (5) se stabileste prin ordin al ministrului finanţelor publice.Norme metodologice:
106.Venitul brut lunar din salarii reprezinta totalitatea veniturilor realizate intr-o luna conform art. 55 alin. (1) - (3) din Codul fiscal de o persoană fizica, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate.
107.Pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi pe teritoriul României sunt considerate venituri din salarii realizate din România sumele primite de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în România, precum şi de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în strainatate, indiferent unde este primita suma.
108.Contribuabilii care realizează venituri din salarii datorează un impozit lunar final, calculat şi retinut de către platitorul de venituri.
Pentru impunerea veniturilor din salarii se utilizeaza cota de impozit de 16%, luandu-se în calcul pentru determinarea bazei de calcul a impozitului la functia de baza şi deducerea personala stabilita potrivit art. 56 din Codul fiscal, după caz.
109.Drepturile salariale acordate în natura, precum şi avantajele acordate angajatilor se evalueaza conform pct. 74-76 şi se impoziteaza în luna în care au fost primite. Documentele referitoare la calculul contravalorii veniturilor şi avantajelor în natura primite de angajat se vor anexa la statul de plată.
110.Transformarea în lei a sumelor obtinute, potrivit legii, în valută, reprezentand venituri din salarii realizate în România, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţionala a României, astfel:
–în situaţia în care veniturile din salarii sunt platite în cursul lunii sau în cazul încetării raporturilor de muncă, se utilizeaza cursul de schimb valutar în vigoare în ziua precedenta celei în care se face plata; sau
–în celelalte cazuri, cursul de schimb valutar în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se face plata acestor drepturi.
111.Pentru calculul impozitului lunar aferent venitului realizat, cota de impozit de 16% se aplică asupra bazei de calcul determinate astfel:
a)pentru veniturile obţinute la locul unde se află funcţia de bază, ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele:
–deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
–cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;
–contribuţiile la fondurile de pensii facultative, potrivit legii, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro.
Transformarea contribuţiilor reţinute pentru fondurile de pensii facultative din lei în euro, pentru verificarea încadrării în plafonul anual, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se plătesc drepturile salariale.
Plătitorul de venituri din salarii cumulează sumele în euro reprezentând contribuţiile reţinute pentru fondurile de pensii facultative şi verifică încadrarea în plafonul deductibil prevăzut de lege.
Litera a) a pct. 111 din Normele metodologice de aplicare a art. 57 din Legea nr. 571/2003 a fost modificată de pct. 16 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
b)pentru veniturile obtinute în celelalte cazuri, ca diferenţa între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.
Aceasta regula se aplică şi în cazul veniturilor sub forma:
–indemnizatiei lunare a asociatului unic;
–drepturilor de natura salariata acordate de angajator persoanelor fizice ulterior încetării raporturilor de muncă;
–salariilor sau diferentelor de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive şi irevocabile.
Pct. 111 din Normele metodologice de aplicare a art. 57 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 15 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
112.În scopul determinarii impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde se afla functia de baza se înţelege:
a)pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de muncă, ultimul loc inscris în carnetul de muncă sau în documentele specifice care, potrivit reglementarilor legale, sunt asimilate acestora;
b)în cazul cumulului de functii, locul declarat/ales de persoanele fizice.
Functia de baza poate fi declarata de angajat în condiţiile legii şi la locul de muncă la care acesta realizează venituri din salarii în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial.
113.Suma care reprezinta prima de vacanta sau o parte din aceasta se cumuleaza cu veniturile de natura salariala ale lunii în care se plateste aceasta prima.
114.Indemnizatiile aferente concediilor de odihnă se defalcheaza pe lunile la care se referă şi se impun cumulat cu veniturile realizate în aceste luni.
115.Contribuţiile obligatorii luate în calcul la determinarea impozitului lunar potrivit pct. 111 pentru persoanele fizice care realizează venituri din salarii sunt cele datorate potrivit reglementarilor în domeniu, cum ar fi:
–contribuţia individuala de asigurări sociale;
–contribuţia individuala pentru asigurarile sociale de sănătate;
–contribuţia individuala la bugetul asigurarilor pentru şomaj;
–alte contribuţii individuale obligatorii stabilite prin lege.
116.Se admit la deducere contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât suma acestora să nu depăşească echivalentul în lei a 400 euro pentru fiecare participant la nivelul anului.
Pct. 116 din Normele metodologice de aplicare a art. 57 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 17 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
117.Nu se admit la deducere pentru calculul lunar al impozitului pe venitul din salarii primele de asigurare voluntara de sănătate.
117^1.Contribuabilii pot dispune asupra destinatiei unei sume reprezentand până la 2% din impozitul stabilit la alin. (3), pentru susţinerea entitatilor nonprofit care se infiinteaza şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
În categoria entitatilor nonprofit se cuprind, de exemplu: asociaţiile, fundatiile, organizaţiile sindicale, patronatele, partidele politice, asociaţiile de proprietari, casele de ajutor reciproc ale salariatilor, în măsura în care, potrivit legilor proprii de organizare şi functionare desfăşoară activităţi nonprofit iar sumele primite din impozit să fie folosite în acest scop.
Pct. 116 şi 117 din Normele metodologice de aplicare a art. 57 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 16 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 117^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 57 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 17 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Punctele 106-117 din Normele metodologice de aplicare a art. 57 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Termen de plată a impozitului
Art. 58. - Platitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a retine impozitul aferent veniturilor fiecarei luni la data efectuării platii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se platesc aceste venituri.
Art. 58 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
118.Veniturile în natura se considera platite la ultima plata a drepturilor salariale pentru luna respectiva. Impozitul aferent veniturilor şi avantajelor în natura se retine din salariul primit de angajat în numerar pentru aceeasi luna.
119.Impozitul pe veniturile din salarii se calculeaza şi se retine lunar de angajatori/platitori pe baza statelor de salarii/plata.
120.Calculul şi retinerea impozitului lunar se efectueaza de către platitori, la data ultimei plati a veniturilor din salarii aferente fiecarei luni, conform prevederilor art. 57 din Codul fiscal, indiferent dacă veniturile din salarii se platesc o singură dată pe luna sau sub forma de avans şi lichidare.
În situaţia în care în cursul unei luni se efectueaza plati de venituri cum sunt: premii, stimulente de orice fel, sume acordate potrivit legii pentru concediul de odihnă neefectuat şi altele asemenea, reprezentand plati intermediare, impozitul se calculeaza şi se retine la fiecare plata, prin aplicarea cotei asupra plăţilor intermediare diminuate cu contribuţiile obligatorii, după caz.
La data ultimei plati a drepturilor salariale aferente unei luni impozitul se calculeaza potrivit art. 57 din Codul fiscal, asupra veniturilor totale din luna respectiva, prin cumularea drepturilor salariale respective cu plăţile intermediare.
Impozitul de retinut la această dată reprezinta diferenţa dintre impozitul calculat asupra veniturilor totale şi suma impozitelor reţinute la plăţile intermediare.
121.În cazul în care un angajat care obtine venituri din salarii la functia de baza se muta în cursul unei luni la un alt angajator, calculul impozitului se face pentru fiecare sursa de venit (loc de realizare a venitului).
Deducerea personala se acordă numai de primul angajator, în limita veniturilor realizate în luna respectiva, până la data lichidarii.
Dacă reangajarea are loc în aceeasi luna cu lichidarea, la stabilirea bazei de calcul pentru determinarea impozitului lunar aferent veniturilor realizate în aceasta luna de la angajatorul următor nu se va lua în calcul deducerea personala.
122.Impozitul calculat şi retinut lunar se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se platesc aceste venituri.
123.Contribuţiile obligatorii reprezentand cheltuieli deductibile aferente veniturilor din salarii se determina conform reglementarilor legale în materie.
Punctele 118-123 din Normele metodologice de aplicare a art. 58 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Fise fiscale
(1)Informaţiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind în fisele fiscale.
(2)Platitorul de venituri are obligaţia sa completeze formularele prevăzute la alin. (1), pe întreaga durata de efectuare a platii salariilor. Platitorul este obligat sa pastreze fisele fiscale pe întreaga durata a angajarii şi sa transmita organului fiscal competent o copie, pentru fiecare an, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul fiscal expirat. Modelul şi conţinutul formularelor se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Art. 59 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
124.Fisele fiscale se completeaza de angajatorul/platitorul de venit şi se depun la organul fiscal la care angajatorul/platitorul de venit este înregistrat în evidenta fiscala. Angajatorul/platitorul de venit este obligat sa inmaneze angajatului, cate o copie pentru fiecare an, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.
Pct. 124 din Normele metodologice de aplicare a art. 59 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 18 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
124^1.Pentru persoanele fizice care încetează să obţină venituri din salarii sau asimilate salariilor în timpul anului, angajatorii vor înmâna un exemplar al fişei fiscale odată cu definitivarea formelor de lichidare sau la încetarea raporturilor în baza cărora au fost obţinute veniturile din salarii.
Pct. 124^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 59 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 18 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
125.Fisele fiscale pentru salariaţii care au fost detasati la o alta unitate se completeaza de către unitatea care a incheiat contractele de muncă cu acestia.
126.În situaţia în care plata venitului salarial se face de unitatea la care salariaţii au fost detasati, angajatorul care a detasat comunică angajatorului la care acestia sunt detasati date referitoare la deducerea personala la care este indreptatit fiecare salariat.
Pe baza acestor date unitatea la care salariaţii au fost detasati întocmeşte statele de salarii, calculeaza impozitul şi transmite lunar unităţii de la care au fost detasati informaţiile solicitate prin ordinul ministrului finanţelor publice, în scopul completarii fisei fiscale.
127.Fiecare angajator/platitor de venituri din salarii este obligat, potrivit prevederilor art. 57 alin. (3) din Codul fiscal, sa determine impozitul anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil prin insumarea impozitului aferent venitului fiecarei luni din anul fiscal, indiferent de numărul de luni în care contribuabilul a realizat venituri din salarii de la acesta.
128.Pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 60 din Codul fiscal care realizează venituri din salarii şi pentru care plătitorul de venituri nu a optat să îndeplinească obligaţiile privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului aferent acestor venituri, obligaţia determinării impozitului anual pe venitul din salarii, pe sursa respectivă, revine contribuabilului.
Pct. 128 din Normele metodologice de aplicare a art. 59 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 19 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
129.În situaţia în care se constata elemente care genereaza modificarea veniturilor din salarii şi/sau a bazei de impunere aferente veniturilor unei persoane fizice, pentru care angajatorul/platitorul a efectuat calculul impozitului lunar, recalcularea drepturilor respective şi stabilirea diferentelor de impozit constatate se efectueaza pentru luna la care se referă, iar diferentele de impozit rezultate vor majoră/diminua impozitul datorat începând cu luna constatarii.
În situaţia în care la data efectuării operaţiunii de stabilire a diferentelor de impozit de către angajator/platitor exista relatii contractuale generatoare de venituri din salarii, între acesta şi persoana fizica, atunci se procedeaza astfel:
–impozitul retinut în plus se restituie persoanei fizice prin diminuarea cu sumele respective a impozitului pe veniturile din salarii începând cu luna efectuării acestei operaţiuni şi până la lichidarea acestuia;
–impozitul neretinut se retine de angajator/platitor din veniturile din salarii începând cu luna constatarii şi până la lichidarea acestuia.
În situaţia în care persoana fizica pentru care angajatorul/platitorul a efectuat calculul impozitului lunar/anual nu mai are relatii contractuale generatoare de venituri din salarii şi angajatorul/platitorul nu poate să efectueze operaţiunea de plată/încasare a diferentelor de impozit, atunci acestea vor fi administrate de organul fiscal competent.
Punctele 124-129 din Normele metodologice de aplicare a art. 59 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Plata impozitului pentru anumite venituri salariale
(1)Contribuabililor care îşi desfăşoară activitatea în România şi care obtin venituri sub forma de salarii din strainatate, precum şi persoanelor fizice române care obtin venituri din salarii, ca urmare a activităţii desfăşurate la misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, le sunt aplicabile prevederile prezentului articol.
(2)Orice contribuabil prevăzut la alin. (1) are obligaţia de a declara şi de a plati impozit lunar la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care s-a realizat venitul, direct sau printr-un reprezentant fiscal. Impozitul aferent unei luni se stabileste potrivit art. 57. (3) Misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, precum şi reprezentantele organismelor internationale ori reprezentantele societatilor comerciale şi ale organizaţiilor economice straine, autorizate potrivit legii să îşi desfasoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajatii acestora, care realizează venituri din salarii impozabile în România, sa indeplineasca oblibaţiile privind calculul, retinerea şi virarea impozitului pe veniturile din salarii. Prevederile alin. (2) nu se aplică contribuabililor, în cazul în care opţiunea de mai sus este formulata şi comunicata organului fiscal competent.
(4)Persoana fizica, juridica sau orice alta entitate la care contribuabilul îşi desfăşoară activitatea, potrivit alin. (1), este obligata să ofere informaţii organului fiscal competent referitoare la data începerii desfăşurării activităţii de către contribuabil şi, respectiv, a încetării acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului, cu excepţia situaţiei în care indeplineste obligaţia privind calculul, retinerea şi virarea impozitului pe veniturile din salarii, potrivit alin. (3).Norme metodologice:
130.Contribuabilii care desfăşoară activitatea în România şi obtin venituri sub forma de salarii din strainatate, care, potrivit acestui titlu, se impun în România, precum şi persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi ale posturilor consulare acreditate în România, pentru care angajatorul nu indeplineste oblibaţiile privind calculul, retinerea şi virarea impozitului pe salarii, au obligaţia să depună lunar o declaratie la organul fiscal competent.
131.Organul fiscal competent este definit potrivit legislaţiei în materie.
132.Persoanele fizice sau juridice la care îşi desfăşoară activitatea contribuabilii prevăzuţi la art. 60 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia să depună o declaratie informativa privind începerea/încetarea activităţii acestor contribuabili. Declaratia informativa se depune la organul fiscal în a cărui raza teritoriala este înregistrată în evidenta fiscala persoana fizica ori juridica la care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul. Declaratia informativa se depune ori de cate ori apar modificari de natura începerii/încetării activităţii în documentele care atesta raporturile de muncă, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Punctele 131 şi 132 din Normele metodologice de aplicare a art. 60 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 19 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Punctele 130-132 din Normele metodologice de aplicare a art. 60 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinţei bunurilor
(1)Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile, în bani şi/sau în natură, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal, altele decât veniturile din activităţi independente.
(2)Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârşitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor califică aceste venituri în categoria venituri din activităţi independente şi le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie. În aplicarea acestei reglementări se va emite ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Art. 61 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Art. 61 a fost modificat de pct. 55 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
133.În această categorie de venit se cuprind veniturile din închirieri şi subinchirieri de bunuri mobile şi imobile, precum şi veniturile din arendarea bunurilor agricole, din patrimoniul personal.
134.Veniturile obtinute din închirieri şi subinchirieri de bunuri imobile sunt cele din cedarea folosinţei locuinţei, caselor de vacanta, garajelor, terenurilor şi altele asemenea, a caror folosinţă este cedata în baza unor contracte de închiriere/subinchiriere, uzufruct, arendare şi altele asemenea, inclusiv a unor părţi din acestea, utilizate în scop de reclama, afisaj şi publicitate.
Punctele 133 şi 134 din Normele metodologice de aplicare a art. 61 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual din cedarea folosinţei bunurilor
Art. 62. - (1) Venitul brut reprezinta totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natura şi se stabileste pe baza chiriei sau a arendei prevăzute în contractul incheiat între părţi pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul incasarii chiriei sau a arendei. Venitul brut se majoreaza cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui detinator legal, dacă sunt efectuate de cealalta parte contractantă. În cazul în care arenda se exprima în natura, evaluarea în lei se va face pe baza preturilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor judetene şi, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ca urmare a propunerilor direcţiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, hotărâri ce trebuie emise înainte de începerea anului fiscal. Aceste hotărâri se transmit în cadrul aceluiasi termen direcţiilor generale ale finanţelor publice judetene şi a municipiului Bucureşti, pentru a fi comunicate unităţilor fiscale din subordine.
Art. 62 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
135.În vederea determinarii venitului brut, la sumele reprezentand chiria sau arenda în bani şi/sau la echivalentul în lei al veniturilor în natura se adauga, dacă este cazul, şi valoarea cheltuielilor ce sunt, conform dispoziţiilor legale sau înţelegerii contractuale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui detinator legal, dar sunt efectuate de cealalta parte contractantă.
135^1.Reprezintă venit brut şi valoarea investiţiilor la bunurile mobile şi imobile ale proprietarului, uzufructuarului sau ale altui deţinător legal, care fac obiectul unor contracte de cedare a folosinţei bunurilor, inclusiv a contractelor de comodat, şi care sunt efectuate de cealaltă parte contractantă. În termen de 30 de zile de la finalizarea investiţiilor partea care a efectuat investiţia este obligată să comunice proprietarului, uzufructuarului sau altui deţinător legal valoarea investiţiei. Proprietarul, uzufructuarul sau alt deţinător legal are obligaţia să declare la organul fiscal competent valoarea investiţiei, în declaraţia de impunere.
Pct. 135^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 62, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 20 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 135^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 62 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 20 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
136.În conformitate cu legislatia în materie, proprietarul are obligaţia de a efectua cheltuielile referitoare la întreţinerea şi repararea locuinţei inchiriate, ca de exemplu:
–întreţinerea în bune condiţii a elementelor structurii de rezistenta a cladirii, elementelor de construcţie exterioara a cladirii, cum ar fi: acoperis, fatada, curtile şi gradinile, precum şi spatii comune din interiorul cladirii, cum ar fi: casa scarii, casa ascensorului şi altele asemenea;
–întreţinerea în bune condiţii a instalaţiilor comune proprii cladirii, respectiv ascensor, hidrofor, instalaţii de alimentare cu apa, de canalizare, instalaţii de incalzire centrala şi de preparare a apei calde, instalaţii electrice şi de gaze;
–repararea şi menţinerea în stare de siguranţă în exploatare şi de functionare a cladirii pe toata durata inchirierii locuinţei.
137.În cazul efectuării de către chirias a unor astfel de cheltuieli care cad în sarcina proprietarului şi se încadrează în cota forfetara de cheltuieli, cu diminuarea corespunzătoare a chiriei, impunerea rămâne nemodificata.
137^1.În situaţia în care chiria/arenda reprezintă echivalentul în lei al unei valute, venitul brut anual se determină pe baza chiriei/arendei lunare evaluate la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru ultima zi a fiecărei luni, corespunzător lunilor din perioada de impunere.
Pct. 137^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 62, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 20 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 137^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 62 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 20 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Punctele 135-137 din Normele metodologice de aplicare a art. 62, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: (2) Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se stabileste prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.Norme metodologice:
138.Venitul net se determina ca diferenţa dintre sumele reprezentand chiria/arenda în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natura, prevăzute în contractul incheiat între părţi, şi cota de cheltuiala forfetara de 25%, reprezentand cheltuieli deductibile aferente venitului.
139.Pentru recunoasterea deductibilitatii cheltuielii stabilite forfetar proprietarul nu este obligat să prezinte organului fiscal documente justificative.
Cheltuiala deductibila aferenta venitului, stabilita în cota forfetara de 25% aplicata la venitul brut, reprezinta uzura bunurilor inchiriate şi cheltuielile ocazionate de întreţinerea şi repararea acestora, impozitele şi taxele pe proprietate datorate potrivit legii, comisionul retinut de intermediari, primele de asigurare platite pentru bunul cedat spre folosinţă, respectiv eventuale nerealizari ale veniturilor din arendare scontate, generate de condiţii naturale nefavorabile, cum ar fi: grindina, seceta, inundaţii, incendii şi altele asemenea.
Punctele 138 şi 139 din Normele metodologice de aplicare a art. 62, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Definirea veniturilor din investiţii
(1)Veniturile din investiţii cuprind:
a)dividende;
b)venituri impozabile din dobânzi;
c)câştiguri din transferul titlurilor de valoare definite potrivit prevederilor art. 7;
d)venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare;
e)venituri din lichidarea unei persoane juridice.
Alin. (1) al art. 65 a fost modificat de pct. 57 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
139^1.Nu reprezintă dividend următoarele distribuţii efectuate de la persoane juridice, potrivit legii:
–în legătură cu excluderea, retragerea, dobândirea prin succesiune a titlurilor de valoare, venituri care sunt calificate drept câştiguri din transferul titlurilor de valoare;
–care aplică regimul transparenţei fiscale, potrivit legii speciale.
Pct. 139^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 65 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 21 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla.
(4)Dispozitiile privind opţiunea prevăzută la art. 51 alin. (2) şi (3) se aplică şi în cazul contribuabililor menţionaţi la alin. (3).
Codul fiscal:
Definirea veniturilor din investiţii
(1)Veniturile din investiţii cuprind:
a)dividende;
b)venituri impozabile din dobânzi;
c)câştiguri din transferul titlurilor de valoare definite potrivit prevederilor art. 7;
d)venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare;
e)venituri din lichidarea unei persoane juridice.
Alin. (1) al art. 65 a fost modificat de pct. 57 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(2)Sunt neimpozabile următoarele venituri din dobânzi:
a)venituri din dobânzi la depozitele la vedere/conturile curente;
b)abrogată;
Lit. b) a alin. (2) al art. 65 a fost abrogată de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008.
c)venituri sub forma dobânzilor bonificate la depozitele clienţilor constituite în baza legislaţiei privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ.
Lit. c) a alin. (2) al art. 65 a fost modificată de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
c^1)venituri repartizate membrilor caselor de ajutor reciproc în funcţie de fondul social deţinut;
Lit. c^1) a alin. (2) al art. 65 a fost introdusă de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Alin. (2) al art. 65 a fost modificat de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
(3)Nu sunt venituri impozabile veniturile realizate la prima tranzacţionare a acţiunilor emise de Fondul «Proprietatea» de către persoanele fizice cărora le-au fost emise aceste acţiuni, în condiţiile titlurilor I şi VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.
Alin. (3) al art. 65 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
(4)Nu sunt venituri impozabile veniturile realizate din deţinerea şi tranzacţionarea titlurilor de stat şi/sau a obligaţiunilor emise de către unităţile administrativ-teritoriale.
Alin. (4) al art. 65 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008.
Art. 65 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
140.Sunt considerate venituri din dobanzi urmatoarele:
–dobanzi obtinute din obligaţiuni;
–dobanzi obtinute pentru depozitele la termen, inclusiv la certificatele de depozit;
–suma primita sub forma de dobânda pentru imprumuturile acordate;
–alte venituri obtinute din titluri de creanta.
Pct. 140 din Normele metodologice de aplicare a art. 65 din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
140^1.În cadrul operaţiunilor similare contractelor de vanzare-cumparare de valuta la termen se includ şi urmatoarele instrumente financiare derivate tranzactionate pe piaţa la buna înţelegere (OTC) şi definite ca atare în legislatia care reglementeaza aceste tranzactii:
–swap pe cursul de schimb
–swap pe rata dobanzii
–optiuni pe cursul de schimb
–optiuni pe rata dobanzii
Pct. 140^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 65, alin. (2) litera a) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 8 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 140^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 65, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 22 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Definirea veniturilor din investitii
(2)Sunt neimpozabile următoarele venituri din dobânzi:
a)venituri din dobânzi la depozitele la vedere/conturile curente;
b)abrogată;
Lit. b) a alin. (2) al art. 65 a fost abrogată de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008.
c)venituri sub forma dobânzilor bonificate la depozitele clienţilor constituite în baza legislaţiei privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ.
Lit. c) a alin. (2) al art. 65 a fost modificată de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
c^1)venituri repartizate membrilor caselor de ajutor reciproc în funcţie de fondul social deţinut;
Lit. c^1) a alin. (2) al art. 65 a fost introdusă de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Alin. (2) al art. 65 a fost modificat de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
140^2.Veniturile din dobanzi realizate începând cu data de 1 ianuarie 2007 la depozitele la vedere /conturile curente sunt neimpozabile.
Pct. 140^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 65, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 23 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului din investitii
Art. 66. - (1) Câştigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decat titlurile de participare la fondurile deschise de investitii şi părţile sociale, reprezinta diferenţa pozitiva/negativa dintre preţul de vanzare şi preţul de cumparare pe tipuri de titluri de valori, diminuată, după caz, cu costurile aferente tranzactiei. În cazul tranzactiilor cu acţiuni primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masa, preţul de cumparare la prima tranzactionare va fi asimilat cu valoarea nominala a acestora. În cazul tranzactiilor cu acţiuni cumparate la pret preferential, în cadrul sistemului stock options plan, câştigul se determina ca diferenţa între preţul de vanzare şi preţul de cumparare preferential, diminuat cu costurile aferente tranzactiei.
(2)În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investitii, câştigul se determina ca diferenţa pozitiva între preţul de rascumparare şi preţul de cumparare/subscriere. Preţul de rascumparare este preţul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. Preţul de cumparare/subscriere este preţul platit de investitorul persoana fizica pentru achizitionarea titlului de participare.
Art. 66 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Alin. (1) al art. 66 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Alin. (1) al art. 66 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
140^3.Preţul de cumparare al unui titlu de valoare, altul decat titlul de participare la fonduri deschise de investitii este preţul determinat şi evidentiat de intermediar pentru respectivul titlu, detinut de un client, pe fiecare simbol, la care se adauga costurile aferente, conform normelor aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al presedintelui Comisiei Naţionala a Valorilor Mobiliare, potrivit art. 67 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Preţul de cumparare pentru determinarea impozitului pe câştigul obţinut din transferul titlurilor de valoare se stabileste prin aplicarea metodei pretului mediu ponderat.
Ordinea de vanzare a titlurilor de valoare, raportata la detinerile pe simbol, se înregistrează cronologic, în functie de data dobândirii, de la cea mai veche detinere la cea mai noua detinere.
Pct. 140^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 66, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 24 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
141.Preţul de rascumparare este preţul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond şi este format din valoarea unitara a activului net din ziua anterioara depunerii cererii de rascumparare, din care se scad comisioanele de rascumparare.
142.Preţul de cumparare/subscriere este preţul platit de investitor, persoana fizica, şi este format din valoarea unitara a activului net la care se adauga comisionul de cumparare, dacă este cazul.
Punctele 141 şi 142 din Normele metodologice de aplicare a art. 66, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Punctele 140^2 şi 1403^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 66, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 8 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
142^1.În cazul transferurilor titlurilor de valoare exprimate în valută, cursul de schimb valutar utilizat în vederea determinării câştigului şi a impozitului aferent este cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru ziua determinării câştigului.
Pct. 142^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 66 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 22 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: (3) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părţilor sociale, câştigul din înstrăinarea părţilor sociale se determina ca diferenţa pozitiva între preţul de vanzare şi valoarea nominala/preţul de cumparare. Începând cu a doua tranzactie, valoarea nominala va fi inlocuita cu preţul de cumparare, care include şi cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzactiei şi alte cheltuieli similare justificate cu documente.
(4)Determinarea castigului potrivit alin. (1)-(3) se efectueaza la data incheierii tranzactiei, pe baza contractului incheiat între părţi.
(4^1)Abrogat.
(5)Câştigul net anual se determină ca diferenţă între câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul anului respectiv, ca urmare a tranzacţionării titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise. Câştigul net anual se calculează pe baza declaraţiei de impunere, depusă potrivit prevederilor art. 83.
Alin. (5) al art. 66 a fost modificat de pct. 58 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(6)Pentru tranzactiile din anul fiscal cu titlurile de valoare, altele decat părţile sociale şi valorile mobiliare, în cazul societatilor închise, fiecare intermediar sau platitor de venit, după caz, are urmatoarele obligaţii:
a)calcularea castigului anual/pierderii anuale pentru tranzactiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;
b)transmiterea informaţiilor privind câştigul anual/pierderea anuală, precum şi impozitul calculat şi retinut ca plata anticipata, în forma scrisa către acesta, până la data de 28 februarie a anului următor celui pentru care se face calculul.
(7)Veniturile obţinute sub forma câştigurilor din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni de acest gen reprezintă diferenţele de curs favorabile rezultate din aceste operaţiuni, în momentul încheierii operaţiunii şi evidenţierii în contul clientului. Câştigul net anual se determină ca diferenţă între câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul anului respectiv din astfel de operaţiuni. Câştigul net anual se calculează pe baza declaraţiei de impunere, depusă potrivit prevederilor art. 83. Pentru tranzacţiile din anul fiscal, fiecare intermediar sau plătitor de venit, după caz, are următoarele obligaţii:
a)calcularea câştigului anual/pierderii anuale pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;
b)transmiterea informaţiilor privind câştigul anual/pierderea anuală, precum şi impozitul calculat şi reţinut ca plată anticipată, în formă scrisă către acesta, până la data de 28 februarie a anului următor celui pentru care se face calculul.
Alin. (7) al art. 66 a fost modificat de pct. 59 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(8)Venitul impozabil realizat din lichidarea unei persoane juridice reprezintă excedentul distribuţiilor în bani sau în natură peste aportul la capitalul social al persoanei fizice beneficiare.
Alin. (4) al art. 66 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Alin. (4^1) al art. 66 a fost introdus de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Alin. (4) al art. 66 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Alin. (4^1) al art. 66 a fost abrogat de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Alin. (5) şi (6) ale art. 66 au fost modificate de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Alin. (7) şi (8) ale art. 66 au fost introduse de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Alin. (8) al art. 66 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
143.În cazul veniturilor realizate ca urmare a detinerii de titluri de participare la fondurile închise de investitii, obligaţia calcularii, retinerii şi virarii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine:
–societatii de investitii, în cazul în care nu are incheiat un contract de administrare;
–societatii de administrare, în cazul în care societatea de investitii are incheiat un contract de administrare cu societatea de administrare.
Pct. 143 din Normele metodologice de aplicare a art. 66, alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
143^1.În cazul contractelor forward pe cursul de schimb (contracte de vanzare-cumparare valuta la termen), baza de impozitare o reprezinta diferenţa favorabila dintre cursul forward la care se în cheie tranzactia şi cursul spot/forward prevăzute în contract la care tranzactia se inchide în piaţa la scadenta prin operaţiunea de sens contrar multiplicata cu suma contractului şi evidentiata în contul clientului la închiderea tranzactiei
În cazul swapului pe cursul de schimb, baza de impozitare o reprezinta diferenţa de curs favorabila între cursul de schimb spot şi cel forward folosite în tranzactie, multiplicate cu suma notionala a contractului rezultata din aceste operaţiuni în momentul inchiderii operaţiunii şi evidentierii în contul clientului.
În cazul swapului pe rata dobanzii, baza de impozitare o reprezinta diferenţa de dobânda favorabila dintre rata de dobânda fixa şi rata de dobânda variabila stabilite în contract multiplicata cu suma notionala a contractului, rezultata din aceste operaţiuni în momentul Inchiderii operaţiunii şi evidentiate în contul clientului.
În cazul optiunii pe cursul de schimb, baza de impozitare o reprezinta diferenţa favorabila de curs între cursul de schimb de cumparare/vanzare şi cursul de schimb la care se efectueaza în piaţa operaţiunea de sens contrar - vanzare, respectiv cumparare multiplicata cu suma contractului, rezultata din aceste operaţiuni în momentul exercitarii optiunii şi evidentiata în contul clientului.
În cazul optiunii pe rata dobanzii, baza de impozitare o reprezinta diferenţa favorabila dintre dobânda variabila încasată şi dobânda fixa convenita în contract, rezultata în momentul exercitarii optiunii şi evidentiata în contul clientului.
143^2*). În cazul dizolvarii fără lichidare a unei personae juridice la transmiterea universala a patrimoniului societatii către asociatul unic, proprietăţile imobiliare din situaţiile finaciare vor fi evaluate la valoarea justa, respectiv preţul de piaţa.
Baza impozabila în cazul dizolvarii fără lichidare a unei persoane juridice se stabileste astfel:
a)determinarea sumei reprezentand diferenţa între valoarea elementelor de activ şi sumele reprezentand datoriile societatii;
b)determinarea excedentului sumei stabilite la pct.a) peste aportul la capitalul social al persoanei fizice beneficiare.
Punctele 143^1 şi 143^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 66, alin. (7) şi (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 25 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Pct. 4 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007 prevede că se abrogă alineatul (8) al pct. 143^2. Cum pct. 143^2 are numai doua alineate, probabil ca intenţia legiuitorului se referea la alin. (8) al art. 66 care îşi modifică conţinutul prin pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Luând în considerare aspectele de mai sus, Normele metodologice de la pct. 143^2 ar deveni inaplicabile pentru alin. (8) al art. 66 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Codul fiscal:
Retinerea impozitului din veniturile din investitii
Art. 67. - (1) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor.
Alin. (1) al art. 67 a fost modificat de pct. 60 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Art. 67 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006. Alin. (7) al art. 67 a fost rectificat prin RECTIFICAREA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 765 din 7 septembrie 2006:
Reţinerea impozitului din veniturile din investiţii
Articolul 67*)
(1)Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor.
Alin. (1) al art. 67 a fost modificat de pct. 60 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(2)Veniturile sub formă de dobânzi pentru: depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate, începând cu data de 1 ianuarie 2007, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Pentru veniturile sub formă de dobânzi, impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire. În situaţia sumelor primite sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate pe baza contractelor civile, calculul impozitului datorat se efectuează la momentul plăţii dobânzii. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire, respectiv la momentul plăţii dobânzii, pentru venituri de această natură, pe baza contractelor civile. Pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate, depozitele la vedere/conturile curente constituite anterior datei de 1 ianuarie 2007, dar a căror scadenţă este începând cu data de 1 ianuarie 2007, pentru determinarea impozitului pe veniturile din dobânzi se aplică cota de impozit de la data constituirii.
(2^1)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2), veniturile sub formă de dobânzi pentru depozitele la termen şi/sau instrumentele de economisire realizate începând cu data de 1 ianuarie 2009 inclusiv sunt venituri neimpozabile.
Alin. (2^1) al art. 67 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 200 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008.
(3)Calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din investiţii, altele decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2) se efectuează astfel:
a)câştigul determinat din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, se impune cu o cotă de 1%, impozitul reţinut constituind plată anticipată în contul impozitului anual datorat. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului reprezentând plata anticipată revine intermediarilor, societăţilor de administrare a investiţiilor în cazul răscumpărării de titluri de participare la fondurile deschise de investiţii sau altor plătitori de venit, după caz, la fiecare tranzacţie. Impozitul calculat şi reţinut la sursă se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. Pentru tranzacţiile din anul fiscal contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei de impunere. Impozitul anual datorat se stabileşte de către contribuabil astfel:
1.prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii;
2.prin aplicarea cotei de 1% asupra câştigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data dobândirii;
Lit. a) a alin. (3) al art. 67 a fost modificată de pct. 61 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
b)în cazul câştigurilor determinate din transferul valorilor mobiliare, în cazul societăţilor închise, şi din transferul părţilor sociale, obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine dobânditorului. Calculul şi reţinerea impozitului de către dobânditor se efectuează la momentul încheierii tranzacţiei, pe baza contractului încheiat între părţi. Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului, la fiecare tranzacţie, impozitul fiind final. Transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare sau a părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi/sau în registrul asociaţilor/acţionarilor, după caz, operaţiune care nu se poate efectua fără justificarea virării impozitului la bugetul de stat. Termenul de virare a impozitului este până la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra părţilor sociale sau a valorilor mobiliare la registrul comerţului ori în registrul acţionarilor, după caz, indiferent dacă plata titlurilor respective se face sau nu eşalonat;
c)câştigul din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi din orice alte operaţiuni de acest gen, altele decât cele cu instrumente financiare tranzacţionate pe pieţe autorizate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, se impune cu o cotă de 1% la fiecare tranzacţie, impozitul reţinut constituind plată anticipată în contul impozitului anual datorat. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine intermediarilor sau altor plătitori de venit, după caz. Impozitul calculat şi reţinut, reprezentând plată anticipată, se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. Pentru tranzacţiile din anul fiscal contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei de impunere. Impozitul anual datorat se stabileşte de către contribuabil prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (7).
Lit. c) a alin. (3) al art. 67 a fost modificată de pct. 61 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
d)venitul impozabil obţinut din lichidarea unei persoane juridice de către acţionari/asociaţi persoane fizice se impune cu o cotă de 16%, impozitul fiind final. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine persoanei juridice. Impozitul calculat şi reţinut la sursă se virează până la data depunerii situaţiei financiare finale la oficiul registrului comerţului, întocmită de lichidatori.
Lit. d) a alin. (3) al art. 67 a fost modificată de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
(4)Pierderile rezultate din tranzacţiile cu părţi sociale şi valori mobiliare, în cazul societăţilor închise, nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, nu se compensează şi nu se reportează.
(5)Pierderile rezultate din tranzacţionarea titlurilor de valoare, altele decât cele prevăzute la alin. (4), înregistrate în cursul anului fiscal, se compensează la sfârşitul anului fiscal cu câştigurile de aceeaşi natură realizate din tranzacţionarea titlurilor de valoare, altele decât cele prevăzute la alin. (4), în cursul anului respectiv. Dacă în urma acestei compensări rezultă o pierdere anuală, începând cu pierderea anuală a anului fiscal 2010, aceasta se reportează numai în anul următor.Pierderea anuală înregistrată în anul fiscal 2009 nu se reportează.
Alin. (5) al art. 67 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.
(6)Pierderile rezultate din operaţiuni de vânzare/cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen, altele decât cele cu instrumente financiare tranzacţionate pe pieţe autorizate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, înregistrate în cursul anului fiscal, se compensează la sfârşitul anului fiscal cu câştigurile de aceeaşi natură realizate în cursul anului respectiv. Dacă în urma acestei compensări rezultă o pierdere anuală, aceasta nu se reportează.
(7)Abrogat.
Alin. (7) al art. 67 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 765 din 7 septembrie 2006.
Alin. (7) al art. 67 a fost abrogat de pct. 62 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(8)În aplicarea prevederilor prezentului articol se utilizează norme privind determinarea, reţinerea şi virarea impozitului pe câştigul de capital din transferul titlurilor de valoare obţinut de persoanele fizice, aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al preşedintelui Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.
(9)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (3) lit. a), în perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 inclusiv, câştigurile realizate de persoanele fizice din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, sunt venituri neimpozabile.
Alin. (9) al art. 67 a fost introdus de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.
(10)Câştigurile persoanelor fizice din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, realizate începând cu 1 ianuarie 2010, sunt supuse regulilor prevăzute la alin. (3) lit. a).
Alin. (10) al art. 67 a fost introdus de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.
Art. 67 a fost modificat de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
144.Impozitul pe veniturile sub forma de dividende, inclusiv asupra sumelor primite ca urmare a detinerii de titluri de participare la fondurile închise de investitii, distribuite începând cu anul fiscal 2006, se calculeaza şi se retine prin aplicarea cotei de 16% asupra sumei acestora.
Pct. 144 din Normele metodologice de aplicare a art. 67, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 144 din Normele metodologice de aplicare a art. 67, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 26 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
(2)Veniturile sub formă de dobânzi pentru: depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate, începând cu data de 1 ianuarie 2007, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Pentru veniturile sub formă de dobânzi, impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire. În situaţia sumelor primite sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate pe baza contractelor civile, calculul impozitului datorat se efectuează la momentul plăţii dobânzii. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire, respectiv la momentul plăţii dobânzii, pentru venituri de această natură, pe baza contractelor civile. Pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate, depozitele la vedere/conturile curente constituite anterior datei de 1 ianuarie 2007, dar a căror scadenţă este începând cu data de 1 ianuarie 2007, pentru determinarea impozitului pe veniturile din dobânzi se aplică cota de impozit de la data constituirii.
(2^1)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2), veniturile sub formă de dobânzi pentru depozitele la termen şi/sau instrumentele de economisire realizate începând cu data de 1 ianuarie 2009 inclusiv sunt venituri neimpozabile.
Alin. (2^1) al art. 67 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 200 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008.
Norme metodologice:
144^1.Veniturile neimpozabile generate de raporturi juridice incheiate anterior datei de 1 ianuarie 2007 rămân neimpozabile până la data încetării acestora.
Innoirea depozitelor/instrumentelor de economisire genereaza un nou depozit /achizitionarea unui nou instrument de economisire.
Pct. 144^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 67, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 9 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 144^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 67, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 27 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal: (3) Calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din investiţii, altele decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2) se efectuează astfel:
a)câştigul determinat din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, se impune cu o cotă de 1%, impozitul reţinut constituind plată anticipată în contul impozitului anual datorat. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului reprezentând plata anticipată revine intermediarilor, societăţilor de administrare a investiţiilor în cazul răscumpărării de titluri de participare la fondurile deschise de investiţii sau altor plătitori de venit, după caz, la fiecare tranzacţie. Impozitul calculat şi reţinut la sursă se virează la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. Pentru tranzacţiile din anul fiscal contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei privind venitul realizat, pe baza căreia organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat, respectiv impozitul anual pe care contribuabilul îl are de recuperat, şi emite o decizie de impunere anuală, luându-se în calcul şi impozitul reţinut la sursă, reprezentând plată anticipată. Impozitul anual datorat se stabileşte de organul fiscal competent astfel:
1.prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii;
2.prin aplicarea cotei de 1% asupra câştigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data dobândirii;
Norme metodologice:
144^2.Pentru determinarea perioadei de detinere a titlurilor de valoare, conform prevederilor art. 67 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, intermediarii vor evidentia la fiecare operaţiune de cumparare data intrarii titlurilor de valoare în portofoliul persoanelor care deţin şi efectueaza tranzactii cu acestea.
Pct. 144^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 67, alin. (3), literele a) şi a^1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 9 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 144^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 67, alin. (3), litera a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 28 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Retinerea impozitului din veniturile din investitii
(3)Calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din investiţii, altele decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2) se efectuează astfel:
.......................
b)în cazul câştigurilor determinate din transferul valorilor mobiliare, în cazul societăţilor închise, şi din transferul părţilor sociale, obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine dobânditorului. Calculul şi reţinerea impozitului de către dobânditor se efectuează la momentul încheierii tranzacţiei, pe baza contractului încheiat între părţi. Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului, la fiecare tranzacţie, impozitul fiind final. Transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare sau a părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi/sau în registrul asociaţilor/acţionarilor, după caz, operaţiune care nu se poate efectua fără justificarea virării impozitului la bugetul de stat. Termenul de virare a impozitului este până la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra părţilor sociale sau a valorilor mobiliare la registrul comerţului ori în registrul acţionarilor, după caz, indiferent dacă plata titlurilor respective se face sau nu eşalonat;Norme metodologice:
144^3.Pentru tranzactiile cu valori mobiliare în cazul societatilor închise şi părţi sociale, incheiate anterior datei de 1 ianuarie 2007, pentru care părţile contractante au convenit ca plata să se faca esalonat, cotele de impozit sunt cele în vigoare la data incheierii contractului iar termenul de virare a impozitului pentru platitorii de astfel de venituri este până la data 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care a fost retinut. După data de 1 ianuarie 2007 pentru aceste tranzactii termenul de virare a impozitului datorat calculat la momentul incheierii tranzactiei pe baza contractului este până la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra părţilor sociale sau a valorilor mobiliare la registrul comerţului ori în registrul acţionarilor, după caz.
În cazul operaţiunilor de excludere/retragere/dobândire prin succesiune a părţilor sociale, baza impozabilă se stabileşte astfel:
a)se determină suma reprezentând diferenţa între valoarea elementelor de activ şi sumele reprezentând datoriile societăţii;
b)se determină excedentul sumei stabilite la lit. a) peste aportul la capitalul social al persoanei fizice beneficiare. În cazul succesiunilor suma reprezentând aportul la capitalul social este zero.
Calculul, reţinerea şi virarea impozitului se efectuează de persoana juridică la care persoana fizică asociată a deţinut părţile sociale. Termenul de virare a impozitului este până la data la care se depun documentele pentru înregistrarea operaţiunilor respective la registrul comerţului ori în registrul acţionarilor, după caz, indiferent dacă plata titlurilor respective se face sau nu eşalonat.
Pct. 144^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 67, alin. (3), litera b) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 9 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 144^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 67, alin. (3), litera b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 29 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Paragraful al doilea de la pct. 144^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 67, alin. (3), litera b) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 23 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Retinerea impozitului din veniturile din investitii
(3)Calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din investiţii, altele decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2) se efectuează astfel:
.............................................................
d)venitul impozabil obţinut din lichidarea unei persoane juridice de către acţionari/asociaţi persoane fizice se impune cu o cotă de 16%, impozitul fiind final. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine persoanei juridice. Impozitul calculat şi reţinut la sursă se virează până la data depunerii situaţiei financiare finale la oficiul registrului comerţului, întocmită de lichidatori.
Lit. d) a alin. (3) al art. 67 a fost modificată de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
144^4*). În cazul dizolvarii fără lichidare a unei persoane juridice obligaţia calcularii, retinerii şi virarii impozitului revine reprezentantului legal al persoanei juridice.
Impozitul calculat şi retinut la sursa se virează până la data depunerii situaţiei financiare finale la oficiul registrului comerţului, întocmită de reprezentantul legal al persoanei juridice*).
Pct. 144^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 67, alin. (3), litera d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 30 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Pct. 5 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007 prevede că se abrogă lit. d) a alin. (3) al pct. 144^4. Cum pct. 144^4 nu are o astfel de formă, probabil ca intenţia legiuitorului se referea la lit. d) a alin. (3) al art. 67 care îşi modifică conţinutul prin pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Luând în considerare aspectele de mai sus, Normele metodologice de la pct. 144^4 ar deveni inaplicabile pentru lit. d) a alin. (3) al art. 67 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Codul fiscal:
[...]
Retinerea impozitului din venitul din pensii
Art. 70 - (1) Orice platitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-1 retine şi de a-1 vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.
(2)Impozitul se calculeaza prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii.
(3)Impozitul calculat se retine la data efectuării platii pensiei şi se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se face plata pensiei.
(4)Impozitul retinut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.
(5)În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie retinut se stabileste prin impartirea pensiei platite la fiecare din lunile cărora le este aferenta pensia.
(6)Drepturile de pensie restante se defalcheaza pe lunile la care se referă, în vederea calcularii impozitului datorat, retinerii şi virarii acestuia.
(7)Veniturile din pensiile de urmas vor fi individualizate în functie de numărul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecarui urmas.
(8)În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferentelor de venituri din pensii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculeaza asupra venitului impozabil lunar şi se retine la data efectuării platii, în conformitate cu reglementarile legale în vigoare la data platii şi se virează până la data de 25 a lunii urmatoare celei în care s-au platit.
Art. 70 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Alin. (8) al art. 70 a fost introdus de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006. nr. 653 din 22 iulie 2005.
(9)Impozitul pe veniturile din pensii se reţine şi se virează integral la bugetul de stat.
Alin. (9) al art. 70 a fost introdus de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Alin. (9) al art. 70 a fost modificat de pct. 63 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
145.Venitul din pensii se determina de către platitor pentru drepturile cu titlu de pensie prevăzute la art. 68 din Codul fiscal.
146.Începând cu 1 ianuarie 2008, impozitul lunar aferent venitului din pensii se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii determinat prin deducerea din venitul din pensii, în ordine, a următoarelor:
–a contribuţiilor obligatorii calculate, reţinute şi suportate de persoana fizică; şi
–a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei.
Pct. 146 din Normele metodologice de aplicare a art. 70 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 31 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 146 din Normele metodologice de aplicare a art. 70 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 6 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
146^1.La stabilirea impozitului datorat pentru sumele primite ca plată unică în urma participării la fondurile de pensii administrate privat, potrivit Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se va acorda un singur plafon neimpozabil de 1.000 lei aferent sumei respective.
Pct. 146^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 70 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 24 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
146^2.Diferenţele de venituri din pensii primite de la acelaşi plătitor şi stabilite pentru perioadele anterioare se impozitează separat faţă de drepturile de pensie ale lunii curente, prin aplicarea cotei de impozit asupra venitului impozabil lunar din pensii. Venitul lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din suma totală, reprezentând diferenţele de venituri din pensie, a plafonului neimpozabil lunar de 1.000 lei şi a contribuţiilor obligatorii.
Pct. 146^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 70 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 24 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
147.Impozitul pe veniturile din pensii se calculeaza, se retine lunar de către administratorii fondurilor de pensii şi se virează de către unitatile platitoare ale acestor venituri până la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se face plata pensiilor, la organul fiscal în a cărui raza îşi au sediul platitorii de venituri.
148.Administratorii fondurilor de pensii vor emite norme interne specifice privind aplicarea prevederilor pct. 147.
149.Eventualele sume reprezentand impozit pe veniturile din pensii, reţinute, dar nedatorate la bugetul de stat, se vor regulariza prin diminuarea viramentelor efectuate cu ocazia plăţilor din luna urmatoare.
Punctele 145-149 din Normele metodologice de aplicare a art. 70 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Prevederile referitoare la reţinerea impozitului pe venitul din pensii nu se aplică venitului din pensii realizat de persoanele cu handicap grav sau accentuat.
Codul fiscal:
Calculul şi plata impozitului aferent veniturilor din activităţi agricole
(4)În cazul contribuabililor care realizează venituri băneşti din agricultură, potrivit prevederilor art. 71 lit. d), prin valorificarea produselor vândute către unităţi specializate pentru colectare, unităţi de procesare industrială sau către alte unităţi pentru utilizare ca atare, impozitul se calculează prin reţinere la sursă prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii produselor livrate, începând cu data de 1 ianuarie 2009, impozitul fiind final.
Alin. (4) al art. 74 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
149^1.Termenul de virare a impozitului retinut, potrivit prevederilor art.74 alin. (4) este până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care a fost retinut.
Pct. 149^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 74, alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 32 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Codul fiscal:
Definirea veniturilor din premii şi din jocuri de noroc
(1)Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri, altele decât cele prevăzute la art. 42, precum şi cele din promovarea produselor/serviciilor ca urmare a practicilor comerciale, potrivit legii.
(2)Veniturile din jocuri de noroc cuprind câştigurile realizate ca urmare a participării la jocuri de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot, definite conform normelor metodologice.
Art. 75 a fost modificat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
150.În această categorie se cuprind venituri în bani şi/sau în natura, ca de exemplu:
–venituri sub forma de premii de orice fel, acordate oamenilor de cultura, stiinta şi arta la gale, simpozioane, festivaluri, concursuri naţionale sau internationale, concursuri pe meserii sau profesii;
–venituri sub forma de premii în bani şi/sau în natura acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialisti prevăzuţi în legislatia în materie, pentru rezultatele obtinute la competitii sportive interne şi internationale, altele decat:
a)veniturile prevăzute la art. 42 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
b)veniturile platite de entitatea cu care acestia au relatii generatoare de venituri din salarii potrivit cap. III al titlului III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
–venituri sub forma de premii obtinute urmare practicilor comerciale privind promovarea produselor/serviciilor prin publicitate, potrivi legii.
–venituri impozabile obtinute din jocuri de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot, potrivit legii.
Prin castiguri de tip jack-pot se înţelege câştigurile acordate aleatoriu, prin intermediul masinilor mecanice sau electronice cu castiguri, din sumele rezultate ca urmare a aditionarii separate a unui anumit procent din sumele derulate ca urmare a exploatarii acestor mijloace de joc, în scopul acordarii unor castiguri suplimentare persoanelor participante la joc în momentul respectiv.
Aditionarea sumelor din care se acordă câştigurile de tip jack-pot se realizează în cadrul unui sistem electronic prin care sunt interconectate cel puţin două masini mecanice sau electronice cu castiguri, evidentierea acumularii putand fi realizata prin dispozitive auxiliare sau în cadrul sistemului uneia sau mai multor mijloace de joc interconectate în sistem.
Organizatorii activităţii de exploatare a masinilor mecanice sau electronice cu castiguri au obligaţia de a evidentia distinct câştigurile de tip jack-pot acordate.
Pct. 150 din Normele metodologice de aplicare a art. 75 din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 150 din Normele metodologice de aplicare a art. 75 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 33 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
150^1.În scopul delimitarii veniturilor din premii de veniturile din jocuri de noroc, sunt considerate castiguri de natura jocurilor de noroc cele acordate participantilor la joc de către orice persoană juridica autorizata sa exploateze astfel de jocuri de noroc, conform legislaţiei în materie.
Pct. 150^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 75 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 34 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Retinerea impozitului aferent veniturilor din premii şi din jocuri de noroc
(1)Veniturile sub formă de premii se impun, prin reţinerea la sursă, cu o cotă de 16% aplicată asupra venitului net realizat din fiecare premiu.
Alin. (1) al art. 77 a fost modificat de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
(2)Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reţinerea la sursă, cu o cotă de 20% aplicată asupra venitului net care nu depăşeşte cuantumul de 10.000 lei şi cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net care depăşeşte cuantumul de 10.000 lei inclusiv. Venitul net se calculează la nivelul câştigurilor realizate într-o zi de la acelaşi organizator sau plătitor.
Alin. (2) al art. 77 a fost modificat de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
(3)Obligaţia calcularii, retinerii şi virarii impozitului revine platitorilor de venituri.
(4)Nu sunt impozabile veniturile obţinute din premii şi din jocuri de noroc, în bani şi/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilită în sumă de 600 lei, realizate de contribuabil:
a)pentru fiecare premiu;
b)pentru câştigurile din jocuri de noroc, de la acelaşi organizator sau plătitor într-o singură zi.
Alin. (4) al art. 77 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006. nr. 653 din 22 iulie 2005.
Alin. (4) al art. 77 a fost modificat de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
(5)Impozitul calculat şi retinut în momentul platii este impozit final.
(6)Impozitul pe venit astfel calculat şi retinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care a fost retinut.
Art. 77 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Norme metodologice:
151.Plătitorii de venituri din jocuri de noroc sunt obligaţi să organizeze evidenţa astfel încât să poată determina câştigul realizat de fiecare persoană fizică şi să reţină impozitul datorat aferent acestuia.
În situaţia în care în cursul aceleiaşi zile aceeaşi persoană fizică efectuează mai multe operaţiuni care generează câştiguri la jocuri de tip cazino, de la acelaşi organizator, atunci organizatorul are obligaţia să recalculeze impozitul stabilit anterior astfel:
–se însumează câştigurile realizate;
–se diminuează nivelul astfel stabilit cu suma reprezentând venitul neimpozabil de 600 lei/zi;
–la baza impozabilă astfel determinată se aplică cotele de impozit prevăzute la art. 77 alin. (2), determinându-se astfel impozitul datorat;
–din impozitul datorat se deduce impozitul calculat şi reţinut anterior rezultând impozitul datorat recalculat la sfârşitul zilei.
Pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a art. 77 din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a art. 77 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 25 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
151^1.Începând cu data de 1 mai 2005 inclusiv, veniturile din jocuri de noroc se impun, prin retinere la sursa, aplicandu-se cotele de impozit de mai jos asupra venitului net calculat ca diferenţa între venitul brut şi suma neimpozabila de 6 milioane lei, astfel:
–cu o cota de 20% aplicata asupra venitului net care este mai mic sau egal cu 100 milioane lei; şi
–cu o cota de 25% aplicata asupra venitului net care depăşeşte cuantumul de 100 milioane lei.
Pct. 151^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 77 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Codul fiscal:
Definirea venitului din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal
Art. 77^1. - (1) La transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:
a)pentru construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum şi pentru terenurile de orice fel fără construcţii, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:
–3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
–peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv;
b)pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:
–2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
–peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv.
Norme metodologice:
151^2.Definirea unor termeni:
a)prin contribuabil, în sensul art. 77^1 din Codul fiscal, se înţelege persoana fizică căreia îi revine obligaţia de plată a impozitului.
În cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia: vânzătorul, credirentierul, transmiţătorul în cazul contractului de întreţinere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacţie etc., cu excepţia transferului prin donaţie.
În contractele de schimb imobiliar calitatea de contribuabil o au toţi copermutanţii, coschimbaşii, cu excepţia schimbului unui bun imobil, proprietate imobiliară, cu un bun mobil, situaţie în care calitatea de contribuabil o are numai proprietarul bunului imobil.
În cazul transferului dreptului de proprietate prin donaţie, calitatea de contribuabil revine donatarului.
Contribuabil este şi persoana fizică din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia cu titlu de aport la capitalul social.
În cazul transferului dreptului de proprietate pentru cauză de moarte, prin succesiune legală sau testamentară, calitatea de contribuabil revine moştenitorilor legali sau testamentari, precum şi legatarilor cu titlu particular;
b)prin construcţii de orice fel se înţelege:
–construcţii cu destinaţia de locuinţă;
–construcţii cu destinaţia de spaţii comerciale;
–construcţii industriale, hale de producţie, sedii administrative, platforme industriale, garaje, parcări;
–orice construcţie sau amenajare subterană ori supraterană cu caracter permanent, pentru a cărei edificare este necesară autorizaţia de construcţie în condiţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c)prin terenul aferent construcţiilor se înţelege terenuri-curţi, construcţii şi anexele acestora, conform titlului de proprietate, identificat printr-un identificator unic - numărul cadastral - sau care constituie un singur corp funciar;
d)prin terenuri de orice fel, fără construcţii, se înţelege terenurile situate în intravilan sau extravilan, indiferent de categoria de folosinţă, cum ar fi: curţi, grădini, arabil, păşune, fâneaţă, forestier, vii, livezi şi altele asemenea pe care nu sunt amplasate construcţii şi nu pot fi încadrate în categoria terenurilor aferente construcţiilor în înţelesul lit. c);
e)prin transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se înţelege înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donaţie, rentă viageră, întreţinere, schimb, dare în plată, tranzacţie, aport la capitalul social, inclusiv în cazul când transferul se realizează în baza unei hotărâri judecătoreşti şi altele asemenea;
e^1)nu constituie transfer impozabil constatarea prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă a dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
Litera e^1) a pct. 151^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1 din Legea nr. 571/2003 a fost introdusă de pct. 26 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
f)data de la care începe să curgă termenul este data dobândirii, iar calculul termenului se face în condiţiile dreptului comun.
Termenul în raport cu care se calculează data dobândirii este:
–pentru construcţiile noi şi terenul aferent acestora, termenul curge de la data încheierii procesului-verbal de recepţie finală, în condiţiile prevăzute de lege;
–pentru constructiile neterminate şi terenul aferent acestora, termenul se calculează de la data dobândirii dreptului de proprietate sau dezmembrămintelor sale asupra terenului;
g)data dobândirii se consideră:
–pentru imobilele dobândite prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar: Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, data dobândirii este considerată data validării, prin hotărârea comisiei judeţene de aplicare a legilor de mai sus, a propunerilor făcute de comisiile locale de aplicare a acestor legi. Numărul şi data hotărârii sunt înscrise în adeverinţele eliberate de comisiile locale fiecărui solicitant îndreptăţit la restituire ori constituire;
–pentru imobilele atribuite, restituite, retrocedate etc. în baza legilor: Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, data dobândirii este considerată data emiterii actului administrativ, respectiv ordinul prefectului, dispoziţia de restituire sau orice alt act administrativ în materie;
–în cazul în care foştii proprietari sau moştenitorii acestora au dobândit dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească, data dobândirii este considerată data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti;
–pentru imobilele dobândite cu titlu de uzucapiune, constatat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, data dobândirii este considerată data la care a început să curgă termenul de uzucapiune;
–în cazul înstrăinării unor imobile rezultate din dezmembrarea, respectiv dezlipirea unui imobil, data dobândirii acestor imobile este data dobândirii imobilului iniţial care a fost supus dezlipirii, respectiv dezmembrării;
–în cazul înstrăinării terenurilor alipite şi ulterior dezmembrate, respectiv dezlipite, data dobândirii este considerată data la care a fost dobândit imobilul cu suprafaţa cea mai mare din operaţia de alipire;
–în cazul înstrăinării unor imobile rezultate din alipirea unora dobândite la date diferite, impozitul se va calcula în funcţie de data dobândirii parcelei cu suprafaţa cea mai mare;
–în cazul în care parcelele alipite au suprafeţele egale, data dobândirii este considerată data la care a fost dobândită ultima parcelă;
–în cazul schimbului, data dobândirii imobilelor care fac obiectul schimbului va fi data la care fiecare copermutant, respectiv coschimbaş, a dobândit proprietatea.
Pct. 151^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 151^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 35 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 151^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.195 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 19 octombrie 2007.
Codul fiscal: (2) Impozitul prevăzut la alin. (1) nu se datorează în următoarele cazuri:
a)la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale;
b)la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donaţie între rude şi afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi.Norme metodologice:
151^3.Nu se datorează impozit la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale: Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi orice alte acte normative cu caracter reparatoriu.
Este exceptată de la plata impozitului transmiterea dreptului de proprietate prin donaţie între rude ori afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi. Dovada calităţii de soţ, rudă sau afin se face cu acte de stare civilă.
Înstrăinarea ulterioară a proprietăţilor imobiliare dobândite în condiţiile prevăzute la paragrafele 1 şi 2 va fi supusă impozitării, cu excepţia transmiterii dreptului de proprietate prin donaţie între rude ori afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi.
Face excepţie de la impunere transmiterea dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia pentru proprietăţile imobiliare din patrimoniul afacerii definite conform pct. 41*) din normele metodologice date în aplicarea art. 48 din Codul fiscal, acestea fiind incluse în categoriile de venituri pentru care venitul net anual se determină pe baza contabilităţii în partidă simplă.
*)A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 84/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 18 februarie 2005.
În cazul partajului judiciar sau voluntar nu se datorează impozit.
Pct. 151^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 151^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 36 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 151^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.195 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 19 octombrie 2007.
Codul fiscal: (3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.Norme metodologice:
151^4.În cazul procedurii succesorale se aplică următoarele reguli:
a)finalizarea procedurii succesorale are loc la data întocmirii încheierii de finalizare a succesiunii;
b)impozitul datorat va fi achitat de către contribuabil la data întocmirii încheierii finale de către notarul public;
c)în situaţia în care succesiunea legală sau testamentară este dezbătută şi finalizată prin întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii, nu se datorează impozit. Nu se datorează impozit nici în situaţia în care, după finalizarea succesiunii, se solicită certificat de moştenitor suplimentar şi se întocmeşte încheierea finală suplimentară înainte de expirarea termenului de 2 ani;
d)în cazul finalizării succesiunii prin întocmirea încheierii finale după expirarea termenului de 2 ani, moştenitorii datorează impozitul de 1% prevăzut în art. 77^1 alin. (3) din Codul fiscal;
e)în cazul în care succesiunea a fost finalizată prin întocmirea încheierii de finalizare înainte de expirarea termenului de 2 ani şi se solicită certificat de moştenitor suplimentar după expirarea termenului de 2 ani, calculat de la data decesului autorului succesiunii, moştenitorii datorează impozit în condiţiile art. 77^1 alin. (3) din Codul fiscal numai pentru proprietăţile imobiliare ce se vor declara şi menţiona în încheierea finală suplimentară;
f)în cazul succesiunilor vacante şi a partajului succesoral nu se datorează impozit;
g)impozitul se calculează şi se încasează la valoarea proprietăţilor imobiliare cuprinse în masa succesorală.
Masa succesorală, din punct de vedere fiscal şi în condiţiile art. 77^1 alin. (1) şi (3) din Codul fiscal, cuprinde numai activul net imobiliar. În scop fiscal, prin activul net imobiliar se înţelege valoarea proprietăţilor imobiliare după deducerea pasivului succesoral corespunzător acestora. În pasivul succesiunii se includ obligaţiile certe şi lichide dovedite prin acte autentice şi/sau executorii, precum şi cheltuielile de înmormântare până la concurenţa sumei de 1.000 lei, care nu trebuie dovedite cu înscrisuri.
În cazul în care în activul succesoral se cuprind şi bunuri mobile, drepturi de creanţă, acţiuni, certificate de acţionar etc., se va stabili proporţia valorii proprietăţilor imobiliare din totalul activului succesoral, iar pasivul succesoral se va deduce din valoarea bunurilor mobile, respectiv imobile, proporţional cu cota ce revine fiecăreia din categoriile de bunuri mobile sau imobile.
După deducerea pasivului succesoral corespunzător bunurilor imobile, din valoarea acestora se determină activul net imobiliar reprezentând baza impozabilă;
h)în cazul în care procedura succesorală se finalizează prin hotărâre judecătorească, se aplică dispoziţiile pct. 151^7 paragraful 6 din prezentele norme metodologice.
Pct. 151^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 151^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 37 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 151^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 3 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.195 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 19 octombrie 2007.
Codul fiscal: (4) Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepţia tranzacţiilor încheiate între rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum şi între soţi, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate.
Alin. (4) al art. 77^1 din Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 372 din 28 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 28 decembrie 2007.
Norme metodologice:
151^5.La transmiterea dreptului de proprietate, impozitul prevăzut la art. 77^1 alin. (1) şi (3) din Codul fiscal se calculează la valoarea declarată de părţi. În cazul în care valoarea declarată de părţi este mai mică decât valoarea orientativă stabilită prin expertizele întocmite de camerele notarilor publici, impozitul se va calcula la aceasta din urmă valoare.
În cazul proprietăţilor imobiliare transferate cu titlu de aport la capitalul social, valoarea la care se va stabili impozitul este aceea din actul prin care s-a realizat aducerea bunului imobil ca aport în natură la capitalul social, astfel:
–în cazul în care legislaţia în materie impune întocmirea unei expertize de evaluare, impozitul se va stabili la valoarea din act, dar nu mai puţin de valoarea rezultată din expertiza de evaluare;
–în cazul în care legislaţia în materie nu impune întocmirea unei expertize de evaluare, impozitul se va stabili la valoarea din act, dar nu mai puţin de valoarea stabilită în condiţiile art. 77^1 alin. (4) din Codul fiscal.
La constituirea sau transmiterea dezmembrămintelor dreptului de proprietate, impozitul se determină la valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin de 20% din valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici. Aceeaşi valoare se va stabili şi la stingerea pe cale convenţională sau prin consimţământul titularului a acestor dezmembrăminte.
La transmiterea nudei proprietăţi, impozitul se determină la valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin de 80% din valoarea orientativă stabilită prin expertizele camerei notarilor publici.
Pentru construcţiile neterminate, la înstrăinarea acestora, valoarea se va stabili pe baza unui raport de expertiză, care va cuprinde valoarea construcţiei neterminate la care se adaugă valoarea terenului aferent declarată de părţi, dar nu mai puţin decât valoarea stabilită pentru teren prin expertizele camerei notarilor publici. Raportul de expertiză va fi întocmit pe cheltuiala contribuabilului de un expert autorizat în condiţiile legii.
La schimb imobiliar, impozitul se calculează la valoarea fiecăreia din proprietăţile imobiliare transmise.
În cazul schimbului unui bun imobil, proprietate imobiliară, cu un bun mobil, impozitul se calculează la valoarea bunului imobil, calitatea de contribuabil fiind a persoanei fizice care transmite proprietatea imobiliară.
Pct. 151^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (4) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 151^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 38 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 151^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.195 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 19 octombrie 2007.
Codul fiscal: (5) Camerele notarilor publici vor actualiza cel puţin o dată pe an expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile, care vor fi comunicate la direcţiile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.
Alin. (5) al art. 77^1 a fost modificat de pct. 65 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
151^6.Expertizele privind valoarea de circulaţie a proprietăţilor imobiliare vor fi comunicate direcţiilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, pentru a fi utilizate începând cu data de întâi a lunii următoare primirii acestora.
Pct. 151^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 151^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 39 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 151^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 5 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.195 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 19 octombrie 2007.
Pct. 151^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 27 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: (6) Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se va calcula şi se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent. Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligaţia de a declara venitul obţinut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
Alin. (6) al art. 77^1 a fost modificat de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
151^7.Impozitul se va calcula şi se va încasa de către notarul public, pe chitanţă sau bon fiscal, anterior autentificării actului sau semnării încheierii de finalizare a procedurii succesorale.
Impozitul poate fi plătit de către contribuabil fie în numerar, la sediul biroului notarului public, fie prin virament bancar, într-un cont al biroului notarial. În cazul plăţii impozitului prin virament bancar, dovada achitării se face cu ordinul de plată.
Documentul de plată a impozitului de către contribuabil se va menţiona în încheierea de autentificare, respectiv în încheierea de finalizare a procedurii succesorale şi în certificatul de moştenitor.
Modelul chitanţelor ce vor fi utilizate de către notarii publici la încasarea impozitului se va stabili şi se va tipări de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România.
În îndeplinirea obligaţiei ce le revine, registratorii de carte funciară vor verifica dacă în cuprinsul actului notarial sunt menţionate documentele de plată a impozitului, prevăzute la paragrafele 1-3.
Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în cauze referitoare la transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia vor comunică organului fiscal din raza de competenţă teritorială a instanţei de fond hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii. În situaţia în care instanţele judecătoreşti nu transmit în termenul legal documentaţia prevăzută de lege, organul fiscal poate stabili impozitul datorat, la solicitarea contribuabilului, pe baza documentaţiei prezentate de acesta. În situaţia în care la primirea documentaţiei transmise de instanţele judecătoreşti constată diferenţe care conduc la modificarea bazei de impunere, organul fiscal emite o decizie de impunere, conform procedurii legale.
Baza de calcul a impozitului datorat este cea stabilită potrivit hotărârii judecătoreşti sau documentaţiei aferente hotărârii, în situaţia în care acestea includ valoarea imobilului stabilită de un expert autorizat în condiţiile legii, respectiv expertiza privind stabilirea valorii de circulaţie a imobilului.
În cazul în care în hotărârea judecătorească nu este precizată valoarea imobilului stabilită de un expert autorizat în condiţiile legii sau în documentaţia aferentă hotărârii nu este cuprinsă expertiza privind stabilirea valorii de circulaţie a imobilului, baza de calcul a impozitului se va stabili în condiţiile pct. 151^6 din prezentele norme metodologice.
În cazul transferurilor prin alte modalităţi decât procedura notarială sau judecătorească, contribuabilul are sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, în termen de 10 de zile, inclusiv, de la data transferului, în vederea stabilirii impozitului, în condiţiile legii.
În cazul în care se solicită intabularea dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, în temeiul hotărârii judecătoreşti, registratorii de carte funciară vor verifica existenţa deciziei de impunere emise de organul fiscal competent şi dovada achitării impozitului.
În cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalităţi decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului şi emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentaţiei aferente transferului.
Pct. 151^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (6) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 151^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 40 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 151^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 6 al articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.195 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 19 octombrie 2007.
Paragraful 9 de la pct. 151^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1, alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Ultimul paragraf de la pct. 151^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 28 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Stabilirea şi plata impozitului pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare
(1)Impozitul se calculeaza prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului impozabil determinat potrivit art. 77^1.
(2)Notarii publici care autentifica actele între vii translative ale dreptului de proprietate au obligaţia de a calcula, de a incasa şi de a vira impozitul la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care a fost autentificat actul.
Art. 77^2 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006:
Rectificarea impozitului
Articolul 77^2
În cazul în care, după autentificarea actului sau intocmirea incheierii de finalizare în procedura succesorala de către notarul public, se constata erori sau omisiuni în calcularea şi incasarea impozitului prevăzut la art. 77^1 alin. (1) şi (3), notarul public va comunică organului fiscal competent aceasta situaţie, cu motivarea cauzelor care au determinat eroarea sau omisiunea. Organele fiscale competente vor emite decizii de impunere pentru contribuabilii desemnaţi la art. 77^1 alin. (1) şi (3), în vederea incasarii impozitului. Raspunderea notarului public pentru neincasarea sau calcularea eronata a impozitului prevăzut la art. 77^1 alin. (1) şi (3) este angajata numai în cazul în care se dovedeste ca neincasarea integrală sau parţială este imputabila notarului public care, cu intentie, nu şi-a indeplinit aceasta obligaţie.
Norme metodologice:
151^8.Abrogat.
151^9.Abrogat.
Pct. 151^8 şi 151^9 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^2, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 10 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 151^8 şi 151^9 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate de pct. 41 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Norme metodologice:
151^10.Abrogat.
Pct. 151^10 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^2, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 151^10 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 41 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Obligaţiile declarative ale notarilor publici cu privire la transferul proprietăţilor imobiliare
Notarii publici au obligaţia să depună semestrial la organul fiscal teritorial o declaraţie informativă privind transferurile de proprietăţi imobiliare, cuprinzând următoarele elemente pentru fiecare tranzacţie:
a)părţile contractante;
b)valoarea înscrisă în documentul de transfer;
c)impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;
d)taxele notariale aferente transferului.
Art. 77^3 a fost introdus de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Norme metodologice:
151^11.Abrogat.
Pct. 151^11 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^3 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 din secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 151^11 din Normele metodologice de aplicare a art. 77^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 41 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Definirea veniturilor din alte surse
(1)În această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri:
a)prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei activităţi pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relaţie generatoare de venituri din salarii, potrivit cap. III din prezentul titlu;
b)câştiguri primite de la societăţile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părţi cu ocazia tragerilor de amortizare;
c)venituri, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte drepturi, primite de persoanele fizice pensionari, foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale;
Lit. c) a alin. (1) al art. 78 a fost modificată de pct. 66 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
d)venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial;
e)venituri primite de persoanele fizice din activităţile menţionate la art. 52 alin. (1) lit. a)-e), în cazul în care contribuabilul a exercitat opţiunea de impozitare a acestor venituri potrivit prevederilor art. 79. Opţiunea de impunere a venitului brut se exercită în scris, în momentul încheierii fiecărui raport juridic/contract şi este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activităţii desfăşurate pe baza acestuia.
Lit. e) a alin. (1) al art. 78 a fost modificată de pct. 66 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(2)Venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a)-h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu, precum şi cele enumerate prin normele metodologice elaborate în aplicarea prezentului articol.
Art. 78 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Litera e) a alin. (1) al art. 78 a fost introdusa de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Alin. (2) al art. 78 a fost modificat de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
152.În aplicarea art. 78 alin. (2) din Codul fiscal, în această categorie se includ, de exemplu, urmatoarele venituri realizate de persoanele fizice:
–remuneratiile pentru munca prestata în interesul unităţilor aparţinând Directiei Generale a Penitenciarelor, precum şi în atelierele locurilor de detinere, acordate, potrivit legii, condamnatilor care executa pedepse privative de libertate;
–veniturile primite de studenti sub forma indemnizatiilor pentru participarea la sedintele senatului universitar;
–veniturile obtinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deseurilor de metal, hartie, sticlă şi altele asemenea şi care nu provin din gospodaria proprie;
–sumele platite de către organizatori persoanelor care însoţesc elevii la concursuri şi alte manifestari scolare;
–indemnizatiile acordate membrilor birourilor electorale, statisticienilor, informaticienilor şi personalului tehnic auxiliar pentru executarea atribuţiilor privind desfăşurarea alegerilor prezidentiale, parlamentare şi locale;
–veniturile obtinute de persoanele care fac figuratie la realizarea de filme, spectacole, emisiuni televizate şi altele asemenea.
–tichetele cadou acordate persoanelor fizice în afara unei relatii generatoare de venituri din salarii;
–venituri, altele decat cele de la art. 42 lit. k) distribuite de persoanele juridice constituite în conform legislaţiei privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
–venituri sub forma anumitor bunuri, servicii şi alte drepturi, primite de persoanele fizice pensionari, foşti salariaţi, şi membrii de familie ai acestora, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale;
–venituri realizate de persoana fizică ca urmare a contractului de administrare/prestări de servicii silvice încheiat potrivit Legii nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare.
Pct. 152 din Normele metodologice de aplicare a art. 78 din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Liniutele a-7-a şi a-8-a de la pct. 152 din Normele metodologice de aplicare a art. 78 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 42 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Ultimele două liniuţe de la pct. 152 din Normele metodologice de aplicare a art. 78 din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 29 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual impozabil
Art. 80. - (1) Venitul net anual impozabil se stabileşte de către contribuabil pe fiecare sursă din categoriile de venituri menţionate la art. 41 lit. a), c) şi f) prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate şi se înscrie în declaraţia de impunere.
Alin. (1) al art. 80 a fost modificat de pct. 67 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(2)Veniturile din categoriile prevăzute la art. 41 lit. a), c) şi f), ce se realizează într-o fracţiune de an sau în perioade diferite ce reprezintă fracţiuni ale aceluiaşi an, se consideră venit anual.Norme metodologice:
153.Venitul net anual se determină de către contribuabil, pe fiecare sursă, din următoarele categorii:
a)venituri din activităţi independente;
b)venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
c)venituri din activităţi agricole.
Pct. 153 din Normele metodologice de aplicare a art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 30 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
154.Venitul impozabil ce se realizează intr-o fractiune de an sau în perioade diferite, ce reprezinta fractiuni ale aceluiasi an, se considera venit anual impozabil.
155.Impozitul pe venitul anual impozabil se calculeaza pentru veniturile din România şi/sau din strainatate.
156.Pentru determinarea venitului net anual impozabil se procedeaza astfel:
a)se determina venitul net anual/pierderea fiscala anuală pentru activitatea desfăşurată în cadrul fiecarei surse din categoriile de venit menţionate la pct. 153, potrivit regulilor proprii. Pentru persoanele fizice asociate venitul net/pierderea anuală luat/luata în calcul la determinarea venitului net anual impozabil este venitul net/pierderea distribuit/distribuita;
b)venitul net anual impozabil se determina pe fiecare sursa de venit prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale din aceeasi sursa admise la report pentru anul fiscal de impunere.
Dacă pierderile fiscale reportate aferente unei surse sunt mai mari decat venitul net anual al sursei respective, rezultatul reprezinta pierdere de reportat.
157.Rezultatul negativ dintre venitul brut şi cheltuielile aferente deductibile, înregistrate pentru fiecare sursa de venit din categoriile de venituri, reprezinta pierdere fiscala pentru acea sursa de venit.
Punctele 153-157 din Normele metodologice de aplicare a art. 80, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: (3) Pierderea fiscala anuală înregistrată pe fiecare sursa din activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor şi din activităţi agricole se reporteaza şi se completeaza cu venituri obtinute din aceeasi sursa de venit din urmatorii 5 ani fiscali.
Alin. (3) al art. 80 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
(3^1)Pierderile provenind din strainatate se reporteaza şi se compenseaza cu veniturile de aceeasi natura şi sursa, realizate în strainatate, pe fiecare tara, înregistrate în urmatorii 5 ani fiscali.
Alin. (3^1) al art. 80 a fost introdus de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Norme metodologice:
158.Abrogat.
Pct. 158 din Normele metodologice de aplicare a art. 80, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 158 din Normele metodologice de aplicare a art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 31 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: (4) Regulile de reportare a pierderilor sunt urmatoarele:
a)reportul se efectueaza cronologic , în functie de vechimea pierderii, în urmatorii 5 ani consecutivi;
b)dreptul la report este personal şi netransmisibil;
c)pierderea reportata, necompensata după expirarea perioadei prevăzute la lit. a), reprezinta pierdere definitivă a contribuabilului.Norme metodologice:
159.Dacă în urma compensarii admise pentru anul fiscal rămâne o pierdere necompensata, aceasta reprezinta pierdere fiscala reportata pe anii urmatori până la al cincilea an inclusiv.
160.Regulile de compensare şi reportare a pierderilor sunt urmatoarele:
a)reportarea pierderilor se va face an după an, pe sursa respectiva, începând cu pierderea cea mai veche;
b)dreptul la reportul pierderii este personal şi supus identităţii contribuabilului; nu poate fi transmis mostenitorilor sau oricarei alte persoane, în scopul reducerii sarcinii fiscale ce revine acesteia, şi reprezinta pierdere definitivă a contribuabilului decedat.
Punctele 159-160 din Normele metodologice de aplicare a art. 80, alin. (4) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Declaratii de venit estimat
(1)Contribuabilii, precum şi asociaţiile fără personalitate juridica, care incep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligati să depună la organul fiscal competent o declaratie referitoare la veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac excepţie de la prevederile prezentului alineat contribuabilii care realizează venituri pentru care impozitul se percepe prin retinere la sursa.
(2)Contribuabilii care obtin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal au obligaţia să depună o declaratie privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la incheierea contractului între părţi. Declaratia privind venitul estimat se depune o dată cu inregistrarea la organul fiscal a contractului incheiat între părţi.
(3)Contribuabilii care în anul anterior au realizat pierderi şi cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum şi cei care, din motive obiective, estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel puţin 20% faţă de anul fiscal anterior depun, odată cu declaraţia de impunere, şi declaraţia estimativă de venit.
(4)Contribuabilii care determina venitul net pe bază de norme de venit, precum şi cei pentru care cheltuielile se determina în sistem forfetar şi au optat pentru determinarea venitului net în sistem real depun, o dată cu cererea de optiuni, şi declaratia de venit estimat.
Art. 81 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Alin. (3) al art. 81 a fost modificat de pct. 58 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Alin. (3) al art. 81 a fost modificat de pct. 68 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
161.Contribuabilii care incep o activitate independenta au obligaţia declararii veniturilor şi cheltuielilor estimate a se realiza în anul de impunere, pe fiecare sursa şi categorie de venit. Declararea veniturilor şi a cheltuielilor estimate se face prin depunerea declaratiilor privind venitul estimat, pe fiecare sursa şi categorie de venit, la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Obligaţia depunerii declaratiilor privind venitul estimat revine atât contribuabililor care determina venitul net în sistem real şi desfăşoară activitatea în mod individual sau intr-o formă de asociere care nu da nastere unei persoane juridice, cat şi contribuabililor pentru care venitul net se determina pe bază de norme de venit.
Nu depun declaratii privind venitul estimat contribuabilii care desfăşoară activităţi independente pentru care plăţile anticipate se realizează prin retinere la sursa de către platitorul de venit.
În cazul în care contribuabilul obtine venituri intr-o formă de asociere, fiecare asociat va declara veniturile estimate rezultate din distribuirea venitului net estimat al asocierii fără personalitate juridica.
162.Asocierile fără personalitate juridica ce incep o activitate independenta au obligaţia să depună o declaratie privind venitul estimat la organul fiscal în a cărui raza teritoriala îşi are sediul asociaţia, în termen de 15 zile de la incheierea contractului de asociere, o dată cu inregistrarea acestuia la organul fiscal.
163.Contribuabilii care obtin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal au obligaţia depunerii la organul fiscal competent a declaraţiei privind venitul estimat pe fiecare sursa de realizare a venitului, o dată cu inregistrarea contractului de cedare a folosinţei bunurilor, în termen de 15 zile de la incheierea acestuia.
Nu depun declaratie privind venitul estimat contribuabilii care realizează venituri din arenda.
164.Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente şi din activităţi agricole, impusi pe bază de norme de venit, şi care solicită trecerea pentru anul fiscal următor la impunerea în sistem real vor depune declaratia privind venitul estimat până la data de 31 ianuarie, o dată cu cererea de optiune.
Contribuabilii care incep o activitate impusa pe bază de norme de venit şi opteaza pentru determinarea venitului net în sistem real vor depune declaratiile privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la producerea evenimentului, o dată cu cererea de optiune.
165.Organul fiscal competent este definit potrivit legislaţiei în materie.
Pct. 165 din Normele metodologice de aplicare a art. 81 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 43 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
166.În sensul art. 81 alin. (3) din Codul fiscal, prin motive obiective care conduc la depunerea unei noi declaratii de venit estimat în vederea recalcularii nivelului plăţilor anticipate se înţelege: intreruperi temporare de activitate în cursul anului din cauza unor motive medicale, justificate cu documente, situaţii de forta majoră, alte cauze care genereaza modificarea veniturilor.
Punctele 161-166 din Normele metodologice de aplicare a art. 81 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Stabilirea plăţilor anticipate de impozit
Art. 82. - (1) Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendare, precum şi venituri din activităţi agricole sunt obligaţi să efectueze în cursul anului plăţi anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plăţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursă.
(2)Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (3), contribuabilii au obligaţia efectuării plăţilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferenţa dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent şi suma reprezentând plăţi anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile de venit estimativ depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăţi anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârşitul anului urmând să fie supus impozitării, pe baza declaraţiei de impunere. Plăţile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:
a)pe baza contractului încheiat între părţi; sau b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit opţiunii. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.
Alin. (2) al art. 82 a fost modificat de pct. 69 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(3)Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Fac excepţie veniturile din arendare, pentru care contribuabilul stabileşte impozitul, pe baza declaraţiei de impunere. Contribuabilii care determină venitul net din activităţi agricole, potrivit art. 72 şi 73, datorează plăţi anticipate către bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în două rate egale, astfel: 50% din impozit până la data de 1 septembrie inclusiv şi 50% din impozit până la data de 15 noiembrie inclusiv.
Alin. (3) al art. 82 a fost modificat de pct. 69 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(4)Termenele şi procedura de emitere a deciziilor de plăţi anticipate vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Alin. (4) al art. 82 a fost modificat de pct. 69 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(5)Pentru stabilirea plăţilor anticipate, organul fiscal va lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în care a fost depusă o declaraţie privind venitul estimat pentru anul curent, sau venitul net din declaraţia de impunere pentru anul fiscal precedent, după caz. La stabilirea plăţilor anticipate se utilizează cota de impozit de 16% prevăzută la art. 43 alin. (1).
Alin. (5) al art. 82 a fost modificat de pct. 69 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(6)Plăţile anticipate stabilite pe baza contractelor încheiate între părţi în care chiria este exprimată în lei, potrivit prevederilor art. 63 alin. (2), precum şi pentru veniturile din activităţi independente şi agricole, impuse pe baza normelor de venit, reprezintă impozit final.
Alin. (6) al art. 82 a fost introdus de pct. 70 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
167.Plăţile anticipate se stabilesc de către organul fiscal competent definit potrivit legislaţiei în materie.
Plata sumelor astfel stabilite se efectueaza la organul fiscal care a facut stabilirea lor.
Pentru stabilirea plăţilor anticipate se va utiliza cota de impunere prevăzută la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Pct. 167 din Normele metodologice de aplicare a art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 44 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
168.Sumele reprezentând plăţi anticipate se achită în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, respectiv 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 decembrie, cu excepţia veniturilor din activităţi agricole, pentru care sumele reprezentând plăţi anticipate se achită până la 1 septembrie şi 15 noiembrie. Pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sub forma arendei plata impozitului se efectuează pe baza declaraţiei de impunere.
Pct. 168 din Normele metodologice de aplicare a art. 82 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 32 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
169.În cazul contribuabililor impusi pe bază de norme de venit, stabilirea plăţilor anticipate se face pe baza normelor de venit aprobate pentru anul de impunere, corespunzător activităţii desfăşurate.
170.Solicitarea emiterii unei noi decizii de plată anticipata, potrivit art. 81 alin. (3) din Codul fiscal, se face prin depunerea de către contribuabil a unei declaratii privind venitul estimat.
171.În cazul contribuabililor care obtin venituri de aceeasi natura, pentru care plăţile anticipate se stabilesc atât de organul fiscal, cat şi prin retinere la sursa, la stabilirea plăţilor anticipate de către organul fiscal se exclud din venitul net veniturile pentru care plăţile anticipate se realizează prin retinere la sursa, proportional cu ponderea acestora în totalul veniturilor brute.
Punctele 167-171 din Normele metodologice de aplicare a art. 82 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Declaraţia de impunere
(1)Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole, determinate în sistem real, au obligaţia de a depune o declaraţie de impunere la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declaraţia de impunere se completează pentru fiecare sursă şi categorie de venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.
(2)Declaraţia de impunere se completează şi pentru câştigul net anual/pierderea netă anuală, generată de:
a)tranzacţii cu titluri de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise;
b)operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen.
(3)Nu se depun declaraţii de impunere pentru următoarele categorii de venituri:
a)venituri nete determinate pe bază de norme de venit, cu excepţia contribuabililor care au depus declaraţii de venit estimativ în luna decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi anticipate, conform legii;
b)venituri din cedarea folosinţei bunurilor prevăzute la art. 63 alin. (2), a căror impunere este finală;
c)venituri sub formă de salarii şi venituri asimilate salariilor, pentru care informaţiile sunt cuprinse în fişele fiscale, care au regim de declaraţii de impozite şi taxe sau declaraţii lunare, depuse de contribuabilii prevăzuţi la art. 60;
d)venituri din investiţii, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2), precum şi venituri din premii şi din jocuri de noroc, a căror impunere este finală;
e)venituri din pensii;
f)venituri din activităţi agricole, a căror impunere este finală potrivit prevederilor art. 74 alin. (4);
g)venituri din transferul proprietăţilor imobiliare;
h)venituri din alte surse.
Art. 83 a fost modificat de pct. 71 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
172.Abrogat.
173.Abrogat.
174.Abrogat.
175.Declaraţiile de impunere sunt documentele prin care contribuabilii declară veniturile şi cheltuielile efectiv realizate, pe fiecare categorie de venit şi pe fiecare sursă, în vederea stabilirii de către organul fiscal a plăţilor anticipate.
176.Declaraţiile de impunere se depun de contribuabilii care realizează, individual sau dintr-o formă de asociere, venituri din activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia celor de la art. 63 alin. (2), şi venituri din activităţi agricole pentru care venitul net se determină în sistem real.
Declaraţiile de impunere se depun în intervalul 1 ianuarie - 25 mai inclusiv al anului următor celui de realizare a venitului la organul fiscal competent, definit potrivit legislaţiei în materie.
Pentru veniturile realizate dintr-o formă de asociere venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuit/distribuită din asociere.
177.Contribuabilii care realizează venituri din străinătate impozabile în România au obligaţia să declare în România veniturile respective până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.
178.Contribuabilii care încetează să mai aibă domiciliul fiscal în România vor depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială îşi au domiciliul fiscal o declaraţie de impunere.
Declaraţiile vor cuprinde veniturile şi cheltuielile aferente anului fiscal curent, pentru perioada în care contribuabilii au avut domiciliul în România.
Pct. 172-178 din Normele metodologice de aplicare a art. 83 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 172-174 din Normele metodologice de aplicare a art. 83 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate de pct. 45 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 175, 176 şi 178 din Normele metodologice de aplicare a art. 83 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 46 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 175-178 din Normele metodologice de aplicare a art. 83 din Legea nr. 571/2003 au fost modificate de pct. 33 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Stabilirea impozitului pe venitul net anual impozabil şi termenul de plată
Titlul art. 84 a fost modificat de pct. 72 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
(1)Impozitul pe venitul net anual impozabil/câştigul net anual datorat este calculat de contribuabil, pe baza declaraţiei de impunere, prin aplicarea cotei de 16%, respectiv a cotelor prevăzute la art. 67 alin. (3) lit. a), asupra venitului net anual impozabil/câştigului net anual din anul fiscal, după caz.
(1^1)Data de 25 mai inclusiv a fiecărui an fiscal se constituie atât termen de declarare, cât şi termen de plată a impozitului pe venit.
(2)Contribuabilii pot dispune asupra destinatiei unei sume, reprezentand până la 2% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil, câştigul net anual din transferul titlurilor de valoare, câştigul net anual din operaţiuni de vanzare-cumpa rare de valuta la termen, pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen, pentru susţinerea entitatilor nonprofit care se infiinteaza şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
(3)Organul fiscal competent are obligaţia calcularii, retinerii şi virarii sumei reprezentand până la 2% din impozitul datorat pe:
a)venitul net anual impozabil;
b)câştigul net anual din transferul titlurilor de valoare;
c)câştigul net anual din operaţiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen, pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen.
(4)Procedura de aplicare a prevederilor alin. (1), (2) şi (3) se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)Abrogat.
(6)Abrogat.
Art. 84 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Alin. (2) al art. 84 a fost modificat de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Alin. (1), (2) şi (3) ale art. 84 au fost modificate de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Alin. (1) al art. 84 a fost modificat de pct. 73 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Alin. (4) al art. 84 a fost modificat de pct. 73 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Alin. (1^1) al art. 84 a fost introdus de pct. 74 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Alin. (5) şi (6) al art. 84 au fost abrogate de pct. 75 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
179.Abrogat.
180.Abrogat.
181.Abrogat.
181^1.Sfera de cuprindere a entitatilor nonprofit este cea prevăzută la punctual 117^1 dat în aplicarea art. 57 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Pct. 179-181 din Normele metodologice de aplicare a art. 84 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 179 şi 180 din Normele metodologice de aplicare a art. 84 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 47 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 181^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 84 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 48 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 179-181 din Normele metodologice de aplicare a art. 84 din Legea nr. 571/2003 au fost abrogate de pct. 34 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Venituri din bunuri sau drepturi care sunt deţinute în comun
Art. 85. - Venitul net obţinut din exploatarea bunurilor şi drepturilor de orice fel, deţinute în comun, este considerat ca fiind obţinut de proprietari, uzufructuari sau de alti deţinători legali, inscrisi într-un document oficial, şi se atribuie proportional cu cotele-părţi pe care acestia le deţin în acea proprietate sau în mod egal, în situaţia în care acestea nu se cunosc.
Art. 85 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
182.Venitul net obţinut din exploatarea drepturilor de proprietate intelectuala deţinute în comun se atribuie proportional cu cotele-părţi pe care titularii acestora le deţin în acea proprietate, determinate conform regulilor în vigoare specifice fiecarui domeniu.
În cazul în care cotele-părţi nu se cunosc, repartizarea veniturilor se face în mod egal.
183.Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor deţinute în comun pe cote-părţi se repartizeaza între coproprietari proportional cu cotele deţinute de acestia în coproprietate. Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor deţinute în comun în devalmasie se repartizeaza în mod egal între proprietarii comuni. Repartizarea venitului net conform prevederilor de mai sus se face în condiţiile în care în contractul de cedare a folosinţei se menţionează că partea contractantă care cedeaza folosinţă este reprezentata de coproprietari. În condiţiile în care coproprietarii decid asupra unei alte impartiri, se va anexa la contract un act autentificat din care să rezulte voinţa părţilor.
Punctele 182 şi 183 din Normele metodologice de aplicare a art. 85 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Reguli privind asocierile fără personalitate juridică
(1)Prevederile prezentului articol nu se aplică:
–pentru asocierile fără personalitate juridică prevăzute la art. 28;
–fondurilor de investiţii constituite ca asociaţii fără personalitate juridică;
–asocierilor cu o persoană juridică plătitoare de impozit pe profit, caz în care sunt aplicabile numai reglementările fiscale din titlul II.
–fondurilor de pensii administrat privat şi fondurilor de pensii facultative constituite conform prevederilor legislaţiei specifice în materie.
Liniuţa a-4-a de la alin. (1) al art. 86 a fost introdusă de pct. 30 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
(2)În cadrul fiecărei asocieri fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, asociaţii au obligaţia să încheie contracte de asociere în formă scrisă, la începerea activităţii, care să cuprindă inclusiv date referitoare la:
a)părţile contractante;
b)obiectul de activitate şi sediul asociaţiei;
c)contribuţia asociaţilor în bunuri şi drepturi;
d)cota procentuală de participare a fiecărui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asocierii corespunzătoare contribuţiei fiecăruia;
e)desemnarea asociatului care să răspundă pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile publice;
f)condiţiile de încetare a asocierii. Contribuţiile asociaţilor conform contractului de asociere nu sunt considerate venituri pentru asociaţie. Contractul de asociere se înregistrează la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul să refuze înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea nu cuprind datele solicitate conform prezentului alineat.
Alin. (2) al art. 86 a fost modificat de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Codul fiscal: (3) În cazul în care între membrii asociaţi există legături de rudenie până la gradul al patrulea inclusiv, părţile sunt obligate să facă dovada că participă la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi asupra cărora au drept de proprietate. Pot fi membri asociaţi şi persoanele fizice care au dobândit capacitate de exerciţiu restrânsă.
(4)Asocierile au obligaţia să depună la organul fiscal competent, până la data de 15 martie a anului următor, declaraţii anuale de venit, conform modelului stabilit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care vor cuprinde şi distribuţia venitului net/pierderii pe asociaţi.
Art. 86 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Alin. (4) al art. 86 a fost modificat de pct. 76 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
184.Sunt supuse obligaţiei de încheiere şi înregistrare a unui contract de asociere atât asociaţiile fără personalitate juridica, ale caror constituire şi functionare sunt reglementate prin acte normative speciale, respectiv asociaţii familiale, cabinete medicale grupate, cabinete medicale asociate, societate civila medicală, cabinete asociate de avocati, societate civila profesionala de avocati, notari publici asociaţi, asociaţii în participatiune constituite potrivit legii, cat şi orice asociere fără personalitate juridica constituita în baza Codului civil.
185.Asociatul desemnat conform prevederilor art. 86 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare are şi urmatoarele obligaţii:
–să asigure organizarea şi conducerea evidentelor contabile;
–sa determine venitul net/pierderea obţinut/obtinuta în cadrul asociaţiei, precum şi distribuirea venitului net/pierderii pe asociaţi;
–să depună o declaratie privind veniturile şi cheltuielile estimate, la termenele stabilite, la organul fiscal la care asociaţia este înregistrată în evidenta fiscala;
–sa inregistreze contractul de asociere, precum şi orice modificare a acestuia la organul fiscal la care asociaţia este înregistrată în evidenta fiscala, în termen de 15 zile de la data incheierii acestuia. Prin sediul asociaţiei se înţelege locul principal de desfăşurare a activităţii asociaţiei;
–sa reprezinte asociaţia în verificările efectuate de organele fiscale, precum şi în ceea ce priveste depunerea de obiectiuni, contestatii, plangeri asupra actelor de control incheiate de organele fiscale;
–sa răspundă la toate solicitarile organelor fiscale, atât cele privind asociaţia, cat şi cele privind asociaţii, legate de activitatea desfăşurată de asociaţie;
–sa completeze Registrul pentru evidenta aportului şi rezultatului distribuit;
–alte obligaţii ce decurg din aplicarea titlului III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
186.Asociaţia, prin asociatul desemnat, depune până la data de 15 martie a anului următor, la organul fiscal la care asociaţia este înregistrată în evidenţa fiscală, o declaraţie anuală care cuprinde venitul net/pierderea realizat/realizată pe asociaţie, precum şi distribuţia venitului net/pierderii pe fiecare asociat.
O copie de pe declaraţie se transmite de către asociatul desemnat fiecărui asociat. Pe baza acestei copii asociaţii vor cuprinde în declaraţia de impunere venitul net/pierderea ce le revine din activitatea asociaţiei.
Pct. 184 şi 185 din Normele metodologice de aplicare a art. 86 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 186 din Normele metodologice de aplicare a art. 86 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 185 şi 186 din Normele metodologice de aplicare a art. 86, alin. (1), (2), (3), (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 49 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 186 din Normele metodologice de aplicare a art. 86, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 35 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: (5) Venitul/pierderea anual/anuală, realizate în cadrul asocierii, se distribuie asociaţilor, proporţional cu cota procentuală de participare corespunzătoare contribuţiei, conform contractului de asociere.Norme metodologice:
187.Venitul net se considera distribuit şi dacă acesta rămâne la asociaţie sau este pus la dispoziţie asociatilor.
188.În cazul modificarii cotelor de participare în cursul anului, pentru distribuirea venitului net anual se va proceda astfel:
a)se determina un venit net/o pierdere intermediar/ intermediara la sfârşitul lunii în care s-au modificat cotele pe baza venitului brut şi a cheltuielilor, astfel cum acestea sunt înregistrate în evidentele contabile;
b)venitul net/pierderea intermediar/intermediara se aloca fiecarui asociat, în functie de cotele de participare, până la data modificarii acestora;
c)la sfârşitul anului, din venitul net/pierderea anual/ anuală se deduce venitul net/pierderea intermediar/ intermediara, iar diferenţa se aloca asociatilor, în functie de cotele de participare ulterioare modificarii acestora;
d)venitul net/pierderea anual/anuală distribuit/distribuita fiecarui asociat se determina prin insumarea veniturilor nete/pierderilor intermediare determinate potrivit lit. b) şi c).
Punctele 187-188 din Normele metodologice de aplicare a art. 86 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: (6) Tratamentul fiscal al venitului realizat din asociere, în alte cazuri decât asocierea cu o persoană juridică, va fi stabilit în aceeaşi manieră ca şi pentru categoria de venituri în care este încadrat.
(7)Profitul/venitul cuvenit unei persoane fizice, dintr-o asociere cu o persoană juridică română, microîntreprindere care nu generează o persoană juridică, determinat cu respectarea regulilor stabilite în titlul IV, este asimilat, în vederea impunerii la nivelul persoanei fizice, venitului din activităţi independente, din care se deduc contribuţiile obligatorii în vederea obţinerii venitului net.
(8)Impozitul reţinut de persoana juridică în contul persoanei fizice, pentru veniturile realizate dintr-o asociere cu o persoană juridică română care nu generează o persoană juridică, reprezintă plata anticipată în contul impozitului anual pe venit. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului, determinat conform metodologiei stabilite în legislaţia privind impozitul pe venitul microîntreprinderii, revine persoanei juridice române.Norme metodologice:
189.Persoanele fizice care obtin profituri dintr-o activitate desfăşurată în asociere cu o persoană juridica română - microintreprindere, care nu da nastere unei persoane juridice, au obligaţia sa asimileze acest venit distribuit din asociere venitului brut din activităţi independente. Venitul net se determina prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii prevăzute de lege, datorate de persoanele fizice.
Pct. 189 din Normele metodologice de aplicare a art. 86 alin. (6), (7) şi (8) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activităţi independente
Art. 87. - (1) Persoanele fizice nerezidente, care desfăşoară o activitate independenta, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul net anual impozabil din activitatea independenta, ce este atribuibil sediului permanent.
(2)Venitul net dintr-o activitate independenta ce este atribuibil unui sediu permanent se determina conform art. 48, în urmatoarele condiţii:
a)în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;
b)în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizării acestor venituri.
Art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
190.Pentru veniturile realizate de un nerezident din activităţi independente atribuibile unui sediu permanent definit potrivit art. 8 din Codul fiscal, impozitul se determina prin aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net anual impozabil aferent acestuia.
191.Pentru calculul impozitului pe veniturile din activităţi independente, altele decat cele prevăzute la art. 52 din Codul fiscal, sumele reprezentand plati anticipate în contul impozitului anual pe venit se stabilesc de către organul fiscal pe a cărui raza teritoriala se realizează în intregime sau cu preponderenta venitul.
192.După încheierea anului fiscal organul fiscal menţionat la pct. 191 va elibera documentul care atestă venitul realizat şi impozitul plătit.
Punctele 190-192 din Normele metodologice de aplicare a art. 87 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 192 din Normele metodologice de aplicare a art. 87 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 36 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activităţi dependente
Art. 88. - Persoanele fizice nerezidente, care desfăşoară activităţi dependente în România, sunt impozitate, potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu, numai dacă se indeplineste cel puţin una dintre urmatoarele condiţii:
a)persoana nerezidenta este prezenta în România timp de una sau mai multe perioade de timp care, în total, depasesc 183 de zile din oricare perioada de 12 luni consecutive, care se incheie în anul calendaristic în cauza;
b)veniturile salariale sunt platite de către sau în numele unui angajator care este rezident;
c)veniturile salariale reprezinta cheltuiala deductibila a unui sediu permanent în România.
Art. 88 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
193.Veniturile obtinute de persoanele fizice nerezidente din România din activităţi dependente se impoziteaza separat pe fiecare sursa/loc de realizare, impozitul lunar calculat potrivit pct. 194 fiind impozit final. După incheierea anului fiscal, organul fiscal va elibera documentul care să ateste venitul realizat şi impozitul platit pentru anul fiscal respectiv, la cererea contribuabilului.
Profesorii şi cercetatorii nerezidenti care desfăşoară o activitate în România ce depăşeşte perioada de scutire stabilita prin conventiile de evitare a dublei impuneri, incheiate de România cu diverse state, se impun pentru veniturile realizate în intervalul de timp ce depăşeşte perioada de scutire potrivit titlului III.
194.a) Veniturile din salarii realizate de persoanele fizice prevăzute la art. 88 lit. a) din Codul fiscal, care îşi desfăşoară activitatea în România, vor fi impozitate dacă persoana fizica este prezenta în România una sau mai multe perioade de timp ce depasesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni consecutive care se incheie în anul calendaristic în cauza.
b)Veniturile din salarii realizate de persoane fizice nerezidente care îşi desfăşoară activitatea în România şi sunt prezente în România o perioadă mai mica de 183 de zile în orice perioada de 12 luni consecutive care se incheie în anul calendaristic în cauza vor fi impozitate în România dacă este indeplinita cel puţin una dintre urmatoarele condiţii:
–salariul este platit de un angajator care este rezident sau în numele acestuia;
–salariul este suportat de un sediu permanent pe care angajatorul nerezident îl are în România (veniturile salariale reprezinta cheltuiala deductibila a unui sediu permanent în România).
c)Veniturile din salarii se impoziteaza începând cu prima zi de la data sosirii persoanei fizice, dovedita cu viza de intrare în România de pe pasaport.
La determinarea impozitului se va avea în vedere principiul celor 183 de zile care sfarsesc în anul calendaristic în cauza. Modul de calcul al celor 183 de zile se va face aplicandu-se metoda zilelor de prezenta. Contribuabilul are posibilitatea sa furnizeze dovezi referitoare la prezenta sa, pe baza datelor din documentele de transport, pasaport şi alte documente prin care se atesta intrarea în România. În calculul celor 183 de zile se includ: ziua de sosire, ziua de plecare şi toate celelalte zile petrecute pe teritoriul României. Orice fractiune de zi în care contribuabilul este prezent în România conteaza drept zi de prezenta pentru calculul celor 183 de zile.
195.Contribuabilii prevăzuţi la pct. 194 sunt obligati ca în termen de 15 zile de la data începerii activităţii să se adreseze organului fiscal în a cărui raza teritoriala se realizează venitul, în vederea stabilirii regimului fiscal aplicabil acestor venituri, în conformitate cu prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri, incheiate de Guvernul României cu alte state.
Astfel, contribuabilul va depune la organul fiscal, după caz, urmatoarele:
–cerere;
–copie de pe documentul care reglementeaza raportul de muncă şi traducerea acestuia în limba română, certificata de traducatori autorizati;
–certificatul de rezidenta fiscala eliberat de autoritatea fiscala competenţa a statului al cărui rezident este sau un alt document prin care se atesta rezidenta fiscala, document vizat de organul fiscal al statului sau de rezidenta, tradus şi legalizat de organul autorizat din România;
–documentele care atestă dreptul de muncă şi de şedere, după caz, pe teritoriul României.
Ultima liniuţă a paragrafului al doilea al pct. 195 din Normele metodologice de aplicare a art. 88 din Legea nr. 571/2003 a fost modificată de pct. 37 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Dacă persoanele fizice nerezidente nu prezinta în termenul stabilit documentele prevăzute la alineatul precedent, acestea datorează impozit pe veniturile din salarii din prima zi de desfăşurare a activităţii. În situaţia în care persoanele respective depun ulterior documentele solicitate, organul fiscal va efectua regularizarea impozitului platit.
196.În cazul în care contribuabilii platiti din strainatate de un angajator nerezident îşi prelungesc perioada de sedere în România, precum şi cei care, prin prezente repetate în România, totalizeaza peste 183 de zile sunt obligati sa instiinteze în scris organul fiscal competent despre depăşirea acestui termen, caz în care datorează impozit din prima zi pentru veniturile realizate ca urmare a desfăşurării activităţii în România.
197.În situaţia în care persoanele fizice au desfăşurat activitatea în România într-o perioadă mai mica de 183 de zile, în orice perioada de 12 luni consecutive care se incheie în anul calendaristic în cauza, şi au fost platite din strainatate, îşi prelungesc perioada de sedere în România peste 183 de zile, impozitul pe veniturile din salarii pentru activitatea desfăşurată în România este datorat începând cu prima zi de sosire în România. În acest caz contribuabilul depune la organul fiscal competent declaratii lunare de impunere, care vor cuprinde veniturile lunare realizate în perioada anterioara prelungirii sederii în România, în termen de 15 zile de la ultima zi a perioadei de 183 de zile expirate.
În situaţia în care beneficiarul venitului realizează salariul intr-o sumă globală pe un interval de timp, după ce a expirat perioada de 183 de zile, sumele inscrise în declaratii se pot stabili la nivelul unei medii lunare, respectiv suma globală a salariului declarat împărţită la numărul de luni din acea perioada.
198.Persoanele fizice care realizează venituri din România şi care au rezidenta într-un stat contractant cu care România are incheiata convenţie de evitare a dublei impuneri se impun în România conform titlului III din Codul fiscal pentru veniturile, altele decat cele supuse impunerii potrivit titlului V din Codul fiscal, atunci când nu prezinta certificatul de rezidenta fiscala sau un alt document prin care se atesta rezidenta fiscala.
În aceleasi condiţii şi pentru aceleasi categorii de venituri se impun şi persoanele fizice care realizează venituri din România şi sunt rezidente ale unor state cu care România nu are incheiate conventii de evitare a dublei impuneri.
199.În situaţia în care exista conventii de evitare a dublei impuneri, persoana fizica cu dubla rezidenta - română şi a unui stat cu care România are incheiata convenţie de evitare a dublei impuneri -, cu domiciliul în România, se va impune în România, coroborat cu prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri.
Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri persoana fizica respectiva va prezenta autorităţilor fiscale române certificatul de rezidenta fiscala sau un alt document prin care se atesta rezidenta fiscala, precum şi traducerea acestuia în limba română, certificata de traducatori autorizati.
Pentru a stabili al cărui rezident este persoana fizica respectiva, contribuabilul va face dovada «centrului intereselor vitale», respectiv va prezenta organului fiscal documentele necesare prin care se atesta ca veniturile obtinute în celalalt stat sunt superioare celor realizate în România şi autoritatea fiscala a statului respectiv îşi rezerva dreptul de a-l considera rezident fiscal din punct de vedere al impunerii veniturilor mondiale, caz în care impunerea acestui contribuabil în România se va face numai pentru veniturile din România.
Prin documente necesare se înţelege: copiile declaratiilor de impunere din celalalt stat, declaratia pe propria raspundere privind situaţia copiilor scolarizati, situaţia de avere, după caz, a familiei şi altele asemenea. În situaţia în care veniturile din celalalt stat nu sunt la nivelul care să conduca la acordarea rezidentei fiscale în acest stat şi autoritatea fiscala română apreciaza ca sunt intrunite condiţiile pentru impunerea veniturilor în România, acestui contribuabil i se vor impune în România veniturile mondiale şi, prin schimb de informaţii, autorităţile competente române şi din celalalt stat se vor informa asupra acestui caz.
200.Contribuabilii persoane fizice române care locuiesc în străinătate şi care îşi menţin domiciliul în România se impun în România pentru veniturile impozabile conform prevederilor titlului III din Codul fiscal, realizate atât în România, cât şi în străinătate, iar obligaţiile fiscale se exercită direct sau, în situaţia în care nu îşi îndeplinesc obligaţiile în mod direct, prin desemnarea unui împuternicit sau reprezentant fiscal.
Pct. 200 din Normele metodologice de aplicare a art. 88 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 38 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
201.Cetatenii straini refugiati şi care sunt prezenţi în România, potrivit autorizarilor specifice acordate, se impoziteaza pentru veniturile realizate pe teritoriul României.
Punctele 193-201 din Normele metodologice de aplicare a art. 88 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Alte venituri ale persoanelor fizice nerezidente
Codul fiscal:
(1)Persoanele fizice nerezidente, care obţin alte venituri decât cele prevăzute la art. 87, 88 şi la titlul V, datorează impozit potrivit reglementărilor prezentului titlu.
(2)Veniturile supuse impunerii, din categoriile prevăzute la alin. (1), se determină pe fiecare sursă, potrivit regulilor specifice fiecărei categorii de venit, impozitul fiind final.
(3)Cu excepţia plăţii impozitului pe venit prin reţinere la sursă, contribuabilii persoane fizice nerezidente, care realizează venituri din România, potrivit prezentului titlu, au obligaţia să declare şi să plătească impozitul corespunzător fiecărei surse de venit, direct sau printr-un împuternicit, conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Alin. (3) al art. 89 a fost modificat de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Art. 89 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
201^1.Persoanele fizice nerezidente, care realizează venituri din România şi cărora le revin potrivit prezentului titlu obligaţii privind declararea acestora, depun declaraţiile de impunere la organul fiscal competent definit potrivit legislaţiei în materie.
Pct. 201^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 89 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 50 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 201^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 89 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 39 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Venituri obtinute din strainatate
(1)Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc condiţia prevăzută la art. 40 alin. (2) datorează impozit pentru veniturile obţinute din străinătate.
(2)Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia.
(3)Contribuabilii care obtin venituri din strainatate conform alin. (1) au obligaţia să le declare potrivit declaraţiei de impunere, până la data de 25 mai a anului următor celui de realizare a venitului.
(4)Abrogat.
(5)Abrogat.
Art. 90 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Denumirea marginala a art. 90 şi alin. (1) au fost modificate de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Alin. (3) al art. 90 a fost modificat de pct. 77 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Alin. (4) şi (5) ale art. 90 au fost abrogate de pct. 78 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
202.Contribuabilii care obţin venituri din străinătate conform art. 90 alin. (1) au obligaţia stabilirii impozitului datorat.
Pentru veniturile din pensii şi sume asimilate acestora, obţinute din străinătate, pentru care România are drept de impunere, contribuabilii au obligaţia să completeze şi să depună declaraţia de impunere.
Impozitul datorat în România se determină prin aplicarea cotei de impunere asupra venitului brut anual diminuat cu suma lunară neimpozabilă, stabilită potrivit prevederilor art. 69 din Codul fiscal, calculată la nivelul anului. Suma lunară neimpozabilă se acordă pentru fiecare sursă de venit din pensii.
Pct. 202 din Normele metodologice de aplicare a art. 90 din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 202 din Normele metodologice de aplicare a art. 90 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 40 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Creditul fiscal extern
Art. 91. - (1) Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelasi venit şi în decursul aceleiasi perioade impozabile, sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cat şi în strainatate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului platit în strainatate, denumit în continuare credit fiscal extern, în limitele prevăzute în prezentul articol.
(2)Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele condiţii:
a)impozitul platit în strainatate, pentru venitul obţinut în strainatate, a fost efectiv platit în mod direct de persoana fizica sau de reprezentantul sau legal ori prin retinere la sursa de către platitorul venitului. Plata impozitului în strainatate se dovedeste printr-un document justificativ, eliberat de:
1.autoritatea fiscala a statului strain respectiv;
2.angajator, în cazul veniturilor din salarii;
3.alt platitor de venit, pentru alte categorii de venituri;
b)venitul pentru care se acordă credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevăzute la art. 41. (3) Creditul fiscal extern se acordă la nivelul impozitului platit în strainatate, aferent venitului din sursa din strainatate, dar nu poate fi mai mare decat partea de impozit pe venit datorat în România, aferenta venitului impozabil din strainatate. În situaţia în care contribuabilul în cauza obtine venituri din strainatate din mai multe state, creditul fiscal extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare tara şi pe fiecare natura de venit.
(3^1)După data aderarii României la Uniunea Europeana, pentru veniturile din economii, definite la art. 124^5 , obtinute de persoanele fizice rezidente din acele state membre care au perioada de tranzitie specificata la art. 124^9 , se aplică metoda de eliminare a dublei impuneri, prevăzută la art. 124^14 alin. (2).
(4)Abrogat.
(5)În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele în valută se transforma la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionala a României, din anul de realizare a venitului. Veniturile din strainatate realizate de persoanele fizice rezidente, precum şi impozitul aferent, exprimate în unităţi monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Naţionala a României, se vor transforma astfel:
a)din moneda statului de sursa intr-o valuta de circulatie internationala, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din tara de sursa;
b)din valuta de circulatie internationala în lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Naţionala a României, din anul de realizare a venitului respectiv.
Art. 91 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Alin. (4) al art. 91 a fost abrogat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Alin. (3^1) al art. 91 a fost introdus de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
203.Urmatoarele persoane fizice sunt supuse impozitarii în România pentru veniturile din orice sursa, atât din România, cat şi din afara României:
–persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România;
–persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal.
În situaţia în care pentru venitul din strainatate de natura celor prevăzute la art. 41 lit. a), c) şi f) din Codul fiscal statul respectiv şi-a exercitat dreptul de impunere, aceste persoane au dreptul sa deduca din impozitul pe venit datorat în România impozitul pe venit platit în strainatate pentru fiecare sursa de venit, în condiţiile prevăzute de Codul fiscal.
Veniturile din strainatate realizate de contribuabilii prevăzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal şi cei prevăzuţi la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, precum şi impozitul aferent, a cărui plata în strainatate este atestata cu document justificativ eliberat de autoritatea fiscala a statului strain, de angajator sau de alt platitor de venituri, exprimate în unitatile monetare proprii fiecarui stat, se vor transforma în lei la cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca Naţionala a României din anul de realizare a venitului respectiv.
204.Impozitul platit în strainatate, care se deduce din impozitul pe venit datorat în România, este limitat la partea de impozit pe venit datorat în România.
Prin venit mondial se înţelege suma veniturilor impozabile din România şi din strainatate din categoriile de venituri realizate de persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal şi de cele care indeplinesc condiţia mentionata la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal.
Pentru veniturile menţionate la art. 41 lit. a), c) şi f) din Codul fiscal, care au fost globalizate în strainatate, creditul fiscal extern pentru fiecare venit este limitat la impozitul pe venit calculat prin aplicarea cotei medii de impozit din strainatate, aplicata asupra fiecarei surse de venit obţinut în strainatate, dar nu mai mult decat cota de impozit prevăzută la titlul III din Codul fiscal, aferenta venitului respectiv.
Cota medie de impozit se calculeaza astfel:
impozit platit în strainatate
Cota medie de impozit = ───────────────────────────────────── .
venit global obţinut în strainatate
Venitul global obţinut în strainatate reprezinta toate categoriile de venituri care, conform legii din statul respectiv, se globalizeaza în strainatate.
205.Pentru veniturile realizate în strainatate şi care nu au fost globalizate în vederea impozitarii, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit platit în strainatate, dar nu mai mult decat cel datorat pentru un venit similar în România, potrivit Codului fiscal.
206.Dacă suma reprezentand creditul fiscal extern este mai mare decat impozitul platit în strainatate, suma recunoscută care se deduce este la nivelul impozitului platit în strainatate. În situaţia în care suma reprezentand creditul fiscal extern este mai mica decat impozitul platit în strainatate, suma recunoscută reprezentand creditul fiscal extern acordat este la nivelul sumei calculate conform pct. 204.
207.Calcularea creditului fiscal extern se face de contribuabil, separat pe fiecare surseă de venit. În situaţia în care contribuabilul în cauză obţine venituri din străinătate din mai multe state, creditul extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare sursă de venit şi pe fiecare ţară.
Pct. 207 din Normele metodologice de aplicare a art. 91 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 41 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
208.În cazul veniturilor menţionate la art. 41 lit. d), e), g) şi h) din Codul fiscal, creditul fiscal extern se acordă pentru fiecare venit similar din România. Creditul fiscal extern pentru veniturile din strainatate, a caror impunere în România este finala, se va acorda astfel:
a)în situaţia în care în strainatate cota de impozit este mai mare decat cea prevăzută în titlul III din Codul fiscal pentru un venit similar, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit calculat, aplicandu-se cota prevăzută în acest titlu;
b)în situaţia în care cota de impozit este mai mica în strainatate decat cota de impozit pentru un venit similar din România, creditul fiscal extern este calculat la nivelul impozitului platit în strainatate, iar impozitul anual ramas de achitat în România se calculeaza ca diferenţa între impozitul pe venit calculat aplicandu-se cota de impozit prevăzută la titlul III din Codul fiscal şi impozitul pe venit platit în strainatate pentru venitul realizat în strainatate.
Pentru veniturile menţionate la art. 41 lit. d), e), g) şi h) din Codul fiscal, creditul fiscal se acordă potrivit prevederilor pct. 205.
209.Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul fiscal, care desfăşoară activitate salarială în străinătate şi sunt plătite pentru activitatea salarială desfăşurată în străinătate de către angajatorul român, se impun în România pentru veniturile realizate din activitatea salarială desfăşurată în străinătate.
În cazul în care acelaşi venit din salarii este supus impunerii atât în România, cât şi în străinătate, statului străin revenindu-i dreptul de impunere potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu respectivul stat, pentru veniturile realizate în perioada în care România nu are drept de impunere, organul fiscal competent va restitui impozitul reţinut de angajatorul român, la cererea rezidentului român. Procedura de restituire a impozitului reţinut de angajatorul român se va stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Veniturile din salarii prevăzute la art. 41 lit. b) din Codul fiscal, care nu sunt impozabile în România, nu fac obiectul creditului fiscal extern.
Pct. 209 din Normele metodologice de aplicare a art. 91 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 41 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
210.La sfârşitul anului fiscal vizat, contribuabilul în cauză anexează declaraţiei de impunere documentele justificative privind venitul realizat şi impozitul plătit, eliberate de organul fiscal abilitat din ţara în care s-a obţinut venitul, angajator sau alt plătitor, documente utilizate pentru calculul creditului fiscal în condiţiile stabilite prin prezentele norme metodologice.
Pct. 203-210 din Normele metodologice de aplicare a art. 91 din Legea nr. 571/2003 sunt reproduse în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 210 din Normele metodologice de aplicare a art. 91 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 41 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Pierderi fiscale externe*)
Art. 92. - (1) Pierderile fiscale obtinute de contribuabilii persoane fizice rezidente dintr-un stat strain se compenseaza numai cu veniturile de aceeasi natura şi sursa, din strainatate, pe fiecare tara, înregistrate în cursul aceluiasi an fiscal.
(2)Pierderea care nu este acoperita, în temeiul alin. (1), se reporteaza pentru o perioadă de 5 ani fiscali consecutivi şi se compenseaza numai cu veniturile de aceeasi natura şi sursa, din statul respectiv.
Art. 92 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
*)Art. 92 a fost abrogat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Norme metodologice:
211.Regulile de report al pierderilor înregistrate din strainatate sunt cele prevăzute la art. 80 alin. (4) din Codul fiscal.
Pct. 211 din Normele metodologice de aplicare a art. 92 din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal:
Definitia microintreprinderii
În sensul prezentului titlu, o microintreprindere este o persoană juridica română care indeplineste cumulativ urmatoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a)realizează venituri, altele decat cele din consultanţă şi management, în proportie de peste 50% din veniturile totale;
b)are de la 1 până la 9 salariati inclusiv;
c)a realizat venituri care nu au depasit echivalentul în lei a 100.000 euro;
d)capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane, altele decat statul, autorităţile locale şi instituţiile publice.
Litera a) a art. 103 a fost modificata de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
1.Numărul de salariati reprezinta numărul de persoane angajate cu contract individual de muncă, potrivit dispoziţiilor Codului muncii, indiferent de durata timpului de muncă, inscrise lunar în statele de plată şi/sau în registrul general de evidenta a salariatilor.
2.La analiza indeplinirii condiţiei privind numărul de salariati nu se iau în considerare cazurile de incetare a raporturilor de muncă ca urmare a pensionarii sau desfacerii contractului individual de muncă în urma savarsirii unor acte care, potrivit legii, sunt sanctionate inclusiv prin acest mod. Pentru persoanele juridice care au un singur angajat care demisioneaza în cursul unei luni, condiţia prevăzută la art. 103 lit. b) din Codul fiscal se considera indeplinita dacă în cursul lunii urmatoare este angajat un alt salariat.
3.Pentru incadrarea în condiţia privind nivelul veniturilor realizate în anul precedent, se vor lua în calcul aceleasi venituri care constituie baza impozabila prevăzută la art. 108 din Codul fiscal, iar cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel de la închiderea aceluiasi exercitiu financiar.
3^1.Condiţia prevăzută la lit. a) a art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007, trebuie verificata pentru anul fiscal 2008 pe baza veniturilor realizate de contribuabili în anul fiscal 2007, cu excepţia situaţiei prevăzută la art. 107^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru anii fiscali urmatori condiţia va fi verificata pe baza veniturilor realizate în anul fiscal precedent, incadrarea în categoria veniturilor din consultanţă şi management se efectueaza prin analizarea contractelor incheiate.
Pct. 3^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 103, lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 1 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
4.La incadrarea în condiţia privind capitalul social, nu poate fi microintreprindere persoana juridica română care are capitalul social detinut de un acţionar sau asociat persoana juridica cu peste 250 de angajaţi.
Codul fiscal:
Opţiunea de a plati impozit pe veniturile microintreprinderii
(1)Impozitul reglementat de prezentul titlu este optional.
(2)Microintreprinderile platitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal următor, dacă indeplinesc condiţiile prevăzute la art. 103 şi dacă nu au mai fost platitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor.
(3)O persoana juridica română care este nou-infiintata poate opta sa plateasca impozit pe venitul microintreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacă cerinţele prevăzute la art. 103 lit. a) şi d) sunt indeplinite la data înregistrării la registrul comerţului şi condiţia prevăzută la art. 103 lit. b) este indeplinita în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării.
(4)Microintreprinderile platitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor nu mai aplica acest sistem de impunere începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai indeplinesc una dintre condiţiile prevăzute la art. 103. (5) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice române care:
a)desfăşoară activităţi în domeniul bancar;
b)desfăşoară activităţi în domeniile asigurarilor şi reasigurarilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii;
c)desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;
d)au capitalul social detinut de un acţionar sau asociat persoana juridica cu peste 250 de angajaţi.
(6)Microintreprinderile platitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor pot opta pentru plata impozitului pe profit începând cu anul fiscal următor. Opţiunea se exercită până la data de 31 ianuarie a anului fiscal următor celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile microintreprinderilor.
Alin. (6) al art. 104 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 29 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.281 din 30 decembrie 2004.
Norme metodologice:
5.În sensul alin. (4) şi (6) ale art. 104 din Codul fiscal, ieşirea din sistemul de impunere pe veniturile microintreprinderilor se efectueaza începând cu anul următor celui în care nu se mai indeplineste una dintre condiţiile prevăzute la art. 103 din Codul fiscal sau prin optiune.
În sensul art. 104 alin. (6) din Codul fiscal, opţiunea se exercită şi de către contribuabilii care la data de 31 decembrie 2004 indeplineau condiţiile pentru incadrarea în categoria microintreprinderilor, prevăzute la art. 103 din Codul fiscal.
Pct 5 din Normele metodologice de aplicare a art. 104 din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de secţiunea C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
6.În cazul în care angajarea nu se realizează în termen de 60 de zile de la data eliberarii certificatului de înregistrare, microintreprinderea este platitoare de impozit pe profit de la data înregistrării acesteia la registrul comerţului. Perioada de 60 de zile se prelungeste în anul următor celui pentru care s-a exercitat opţiunea, după caz.
7.În înţelesul art. 104 alin. (4), dacă pe parcursul anului fiscal una dintre condiţiile impuse la art. 103 din Codul fiscal nu mai este indeplinita, contribuabilul este obligat ca începând cu anul fiscal următor sa nu mai aplice impozitul pe venit chiar dacă ulterior indeplineste criteriile prevăzute la art. 103 lit. b) şi c).
8.Persoanele juridice care nu pot opta pentru acest sistem de impunere sunt:
a)persoanele juridice care se organizeaza şi funcţionează potrivit legilor speciale de organizare şi functionare din domeniul bancar (băncile, casele de schimb valutar, societăţile de credit ipotecar, cooperativele de credit etc.);
b)persoanele juridice care se organizeaza şi funcţionează potrivit legilor speciale de organizare şi functionare din domeniul asigurarilor (de exemplu: societăţile de asigurare-reasigurare), al pieţei de capital (de exemplu: burse de valori sau de marfuri, societăţile de servicii de investitii financiare, societăţile de registru, societăţile de depozitare), cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii (brokerii şi agentii de asigurare);
c)persoanele juridice care desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc, al pariurilor sportive şi al cazinourilor.Codul fiscal:
Anul fiscal
(1)Anul fiscal al unei microintreprinderi este anul calendaristic.
(2)În cazul unei persoane juridice care se infiinteaza sau îşi inceteaza existenta, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care pesoana juridica a existat.Norme metodologice:
9.În cazul infiintarii unei microintreprinderi într-un an fiscal, perioada impozabila începe de la data înregistrării acesteia la registrul comerţului, dacă are aceasta obligaţie, sau de la data înregistrării în registrul condus special de judecatorii, după caz.
10.În cazul lichidarii unei microintreprinderi într-un an fiscal, perioada impozabila inceteaza o dată cu data radierii din registrul unde a fost înregistrată înfiinţarea acesteia.
Codul fiscal:
Impunerea microîntreprinderilor care realizează venituri mai mari de 100.000 euro
Prin excepţie de la prevederile art. 109 alin. (2) şi (3), dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 50% inclusiv, aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal, fără posibilitatea de a mai beneficia pentru perioada următoare de prevederile prezentului titlu. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintre limitele prevăzute în acest articol, fără a se datora majorări de întârziere. La determinarea impozitului pe profit datorat se scad plăţile reprezentând impozitul pe veniturile microîntreprinderilor efectuate în cursul anului fiscal.
Art. 107^1 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 110 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.028 din 27 decembrie 2006.
Norme metodologice:
10^1.În situaţia în care, în cursul anului fiscal, o microintreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 de euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 50%, inclusiv, aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care limita sau ponderea au fost depăşite, luandu-se în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la inceputul anului fiscal. Contribuabilul va instiinta organul fiscal cu privire la modificarea tipului de impozit datorat prin depunerea în acest scop a declaraţiei de menţiuni, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru incadrarea în condiţia privind nivelul veniturilor realizate în cursul anului fiscal, inclusiv pentru stabilirea ponderii veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale, se vor lua în calcul aceleasi venituri care constituie baza impozabila prevăzută la art. 108 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Cursul de schimb LEU/EUR pentru determinarea echivalentului în euro a veniturilor realizate de microintreprinderi este cel comunicat de Banca Naţionala a României pentru ultima zi a fiecarei luni a perioadei careia îi este aferent venitul respectiv.
Impozitul pe profit datorat de contribuabil, începând cu trimestrul în care s-a depasit limita prevăzută la art. 107^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, reprezinta diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la inceputul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe veniturile microintreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.
Pct. 10^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 107^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Baza impozabila
(1)Baza impozabila a impozitului pe veniturile microintreprinderilor*) o constituie veniturile din orice sursa, din care se scad:
a)veniturile din variatia stocurilor;
b)veniturile din producţia de imobilizari corporale şi necorporale;
c)veniturile din exploatare, reprezentand cota-parte a subventiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru finantarea investitiilor;
d)veniturile din provizioane;
e)veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorarilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementarilor legale;
f)veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.
(2)În cazul în care o microintreprindere achizitioneaza case de marcat, valoarea de achizitie a acestora se deduce din baza impozabila, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în functiune, potrivit legii.Norme metodologice:
11.Microintreprinderile platitoare de impozit pe venit organizeaza şi conduc contabilitatea potrivit Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene.
12.Baza impozabila asupra careia se aplică cota de 1,5% este totalul veniturilor trimestriale*) care sunt înregistrate în creditul conturilor din clasa a 7-a "Conturi de venituri", cu excepţia celor înregistrate în:
–"Variatia stocurilor";
–"Venituri din producţia de imobilizari necorporale";
–"Venituri din producţia de imobilizari corporale";
–"Alte venituri din exploatare" analitic reprezentand veniturile din cota-parte a subventiilor guvernamentale şi altor resurse similare pentru finantarea investitiilor;
–"Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare" şi "Venituri financiare din provizioane";
–veniturile realizate din despăgubiri de la societăţile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii; precum şi
–veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorarilor datorate către bugetul de stat, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementarilor legale.
13.Diferentele favorabile de curs valutar rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în valută existente la data de 31 decembrie 2002, înregistrate în contabilitate în "Rezultatul reportat" sunt venituri impozabile pe măsura incasarii creanţelor sau platii datoriilor.
14.La calculul impozitului pe venit datorat de microîntreprinderile care îşi încetează existenţa în urma operaţiunilor de divizare, dizolvare sau lichidare nu sunt impozitate: rezervele constituite din profitul net, rezervele constituite din diferenţe de curs favorabil aferente capitalului social în devize sau disponibilului în devize, precum şi sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit pe profit, repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii, pentru societăţile care pe parcursul perioadei de funcţionare au fost şi plătitoare de impozit pe profit.
Pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 108 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
15.În cazul în care se achizitioneaza case de marcat, din baza impozabila se scade valoarea caselor de marcat, în conformitate cu documentul justificativ, în luna punerii în functiune. Punerea în functiune se face potrivit prevederilor legale.
*)Conform art. 107 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal în forma prevăzută de Ordonanţa de urgenta nr. 138/2004, cota de impozit pe veniturile microintreprinderilor este de 3%.
Codul fiscal:
Procedura de declarare a optiunii
Art. 109. - (1) Persoanele juridice platitoare de impozit pe profit comunică opţiunea organelor fiscale teritoriale la inceputul anului fiscal, prin depunerea declaraţiei de menţiuni pentru persoanele juridice, asociaţiile familiale şi asociaţiile fără personalitate juridica, până la data de 31 ianuarie inclusiv.
(2)Persoanele juridice care se infiinteaza în cursul unui an fiscal inscriu opţiunea în cererea de înregistrare la registrul comerţului. Opţiunea este definitivă pentru anul fiscal respectiv.
(3)În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condiţiile impuse nu mai este indeplinita, microintreprinderea are obligaţia de a pastra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fără posibilitatea de a beneficia pentru perioada urmatoare de prevederile prezentului titlu, chiar dacă ulterior indeplineste condiţiile prevăzute la art. 103. (4) Pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu şi microintreprinderile care desfăşoară activităţi în zonele libere şi/sau în zonele defavorizate.
Alin. (2) al art. 109 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Norme metodologice:
16.Opţiunea se inscrie în cererea de înregistrare la registrul comerţului şi este definitivă pentru anul fiscal respectiv şi pentru anii fiscali urmatori, atâta timp cat sunt indeplinite condiţiile prevăzute la art. 103 din Codul fiscal. Persoanele juridice platitoare de impozit pe profit pot opta pentru impozitul pe venit numai la inceputul anului fiscal, dacă la finele anului precedent sunt indeplinite condiţiile prevăzute la art. 103 din Codul fiscal şi nu au fost platitori de impozit pe venitul microintreprinderilor pe parcursul funcţionarii lor.
Opţiunea se comunică organelor fiscale teritoriale la inceputul anului fiscal, prin depunerea Declaraţiei de menţiuni pentru persoane juridice, asociaţii familiale şi asociaţii fără personalitate juridica, până la data de 31 ianuarie inclusiv.
Pot opta şi persoanele juridice care desfăşoară activităţi în zonele libere şi/sau în zonele defavorizate.
Codul fiscal:
Impozitarea persoanelor fizice asociate cu o microintreprindere
Art. 111. - În cazul unei asocieri fără personalitate juridica dintre o microintreprindere platitoare de impozit, conform prezentului titlu, şi o persoană fizica, rezidenta sau nerezidenta, microintreprinderea are obligaţia de a calcula, de a retine şi de a varsa la bugetul de stat impozitul datorat de persoana fizica, impozit calculat prin aplicarea cotei de 1,5% la veniturile ce revin acesteia din asociere.
Norme metodologice:
17.Persoana fizica rezidenta va definitivă impozitul pe venitul din asociere în conformitate cu prevederile titlului III din Codul fiscal.
Codul fiscal:
Venituri impozabile obtinute din România
Art. 115*). - (1) Veniturile impozabile obtinute din România, indiferent dacă veniturile sunt primite în România sau în strainatate, sunt urmatoarele:
a)dividende de la un rezident;
b)dobanzi de la un rezident;
c)dobanzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este o cheltuiala a sediului permanent;
Litera a) a alin. (1) al art. 115 a fost modificată de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
1.Veniturile de natura dobanzilor, redeventelor sau comisioanelor realizate de către nerezidenti şi care sunt cheltuieli atribuibile sediului permanent din România al unui nerezident sunt venituri impozabile în România potrivit titlului V din Codul fiscal.
Codul fiscal: d) redevente de la un rezident;Norme metodologice:
2.(1) Termenul redeventa cuprinde orice suma care trebuie plătită în bani sau în natura pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau drept prevăzut la art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, indiferent dacă suma trebuie plătită conform unui contract sau ca urmare a copierii ilegale sau a încălcării drepturilor legale ale unei alte persoane.
(1^1)Nu reprezintă redevenţe sumele plătite în schimbul obţinerii drepturilor exclusive de distribuţie a unui produs sau serviciu, deoarece acestea nu sunt efectuate în schimbul folosinţei sau dreptului de folosinţă a unui element de proprietate inclus în definiţie. Intermediarul distribuitor rezident nu plăteşte dreptul de a folosi marca sau numele sub care sunt vândute bunurile, el obţine doar dreptul exclusiv de a vinde bunurile pe care le cumpără de la producător.
Alin. (1^1) al pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 115 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 1 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
(2)În cazul unei tranzactii care implica transferul de software, incadrarea ca redeventa a sumei care trebuie plătită depinde de natura drepturilor transferate.
(3)În cazul transferului unui drept parţial dintr-un copyright pentru software, suma care trebuie plătită este o redeventa dacă primitorul dobandeste dreptul de a utiliza acel software, astfel încât lipsa acestui drept constituie o încălcare a copyright-ului. Exemple de astfel de tranzactii sunt transferurile de drepturi de a reproduce şi distribui către public orice software, precum şi transferurile de drept de a modifica şi a face public orice software.
(4)În analiza caracterului unei tranzactii care implica transferul de software nu se tine cont de dreptul de a copia un program exclusiv în scopul de a permite exploatarea efectiva a programului de către utilizator. În consecinţa, o sumă care trebuie plătită nu este o redeventa dacă singurul drept transferat este un drept limitat de a copia un program, în scopul de a permite utilizatorului sa-l exploateze. Acelasi rezultat se aplică şi pentru "drepturi de retea sau site", în care primitorul obtine dreptul de a face multiple copii ale unui program, exclusiv în scopul de a permite exploatarea programului pe mai multe computere sau în reteaua primitorului.
(5)În cazul achizitiei tuturor drepturilor dintr-un copyright pentru software, suma care trebuie plătită nu este pentru folosirea sau dreptul de a folosi acel software, în consecinţa nefiind o redeventa.
(5^1)Nu reprezintă redevenţe sumele plătite de intermediarii distribuitori ai unui software în baza unui contract prin care se acordă frecvent dreptul de distribuţie a unor exemplare ale software-ului, fără a da dreptul de reproducere. Distribuţia poate fi făcută pe suporturi tangibile sau pe cale electronică, fără ca distribuitorul să aibă dreptul de a reproduce software-ul. De asemenea, nu reprezintă redevenţă suma plătită pentru un software ce urmează a fi supus unui proces de personalizare în vederea instalării sale. În aceste tranzacţii, intermediarii distribuitori plătesc numai pentru achiziţionarea exemplarelor de software şi nu pentru a exploata un drept de autor pentru software.
Alin. (5^1) al pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 115 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 2 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
(6)Suma care trebuie plătită pentru folosirea sau dreptul de a folosi ideile sau principiile cu privire la un software, cum ar fi schemele logice, algoritmii sau limbajele de programare, este o redeventa.
(7)În înţelesul acestei norme, software este orice program sau serie de programe care contine instrucţiuni pentru un computer, atât pentru operarea computerului (software de operare) cat şi pentru indeplinirea altor sarcini (software de aplicatie).
(8).
a)În cazul unei tranzactii care permite unei persoane sa descarce electronic imagini, sunete sau texte, suma care trebuie plătită nu este redeventa dacă folosirea acestor materiale se limiteaza la drepturile necesare pentru a permite descarcarea, stocarea şi exploatarea computerului, retelei sau a altui echipament de stocare, operare sau afisare a utilizatorului. În caz contrar, suma care trebuie plătită pentru transferul dreptului de a reproduce şi a face public un produs digital este o redeventa.
b)tranzactiile ce permit clientului sa descarce electronic produse digitale pot duce la folosirea dreptului de autor de către client, deoarece un drept de a efectua una sau mai multe copii ale continutului digital este acordat prin contract. Atunci când compensatia este esential plătită pentru altceva decat pentru folosirea, sau pentru dreptul de a folosi drepturile de autor, cum ar fi pentru dobandirea altor tipuri de drepturi contractuale, date sau servicii, şi folosirea dreptului de autor este limitata la drepturile necesare pentru a putea descarca, stoca şi opera pe computerul, reteaua sau alte medii de stocare, rulare sau proiectare ale clientului, aceasta folosire a dreptului de autor nu trebuie să influenteze analiza caracterului platii atunci când se urmareste aplicarea definitiei "redeventei".
c)se considera redeventa situaţia tranzactiilor în care plata este facuta în scopul acordarii dreptului de folosinţă a dreptului de autor asupra unui produs digital ce este descarcat electronic. Acesta ar fi situaţia, unei edituri care plateste pentru a obtine dreptul de a reproduce o fotografie protejata de drept de autor pe care o va descarca electronic în scopul includerii ei pe coperta unei cărţi pe care o editeaza. În aceasta tranzactie, motivatia esenţială a platii este achizitionarea dreptului de a folosi dreptul de autor asupra produsului digital, adica a dreptului de a reproduce şi distribui fotografia, şi nu simpla achizitie a continutului digital.
(9)În cazul unui contract care implica folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau drept prevăzut la art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, precum şi transferul unei alte proprietăţi sau altui serviciu, suma care trebuie plătită conform contractului trebuie să fie împărţită, conform diverselor portiuni de contract, pe baza condiţiilor contractului sau pe baza unei impartiri rezonabile, fiecarei portiuni aplicandu-i-se tratamentul fiscal corespunzător. Dacă totusi o anumita parte din ceea ce urmeaza a se asigura prin contract constituie de departe scopul principal al contractului, cealalta portiune fiind auxiliara, tratamentul aplicat portiunii principale de contract se aplică intregii sume care trebuie plătită conform contractului.
(10)Este considerata redeventa şi suma plătită în cadrul contractului de know-how, în baza caruia vânzătorul accepta sa impartaseasca cunoştinţele şi experienta sa cumparatorului, astfel încât cumparatorul să le poata folosi în interesul sau şi sa nu le dezvaluie publicului. În acelasi timp vânzătorul nu joaca nici un rol în aplicarea cunoştinţelor puse la dispoziţie cumparatorului şi nu garanteaza rezultatele aplicarii acestora.
(11)În cazul contractului de prestări de servicii în care una dintre părţi se angajează sa utilizeze cunoştinţele sale pentru executarea unei lucrari pentru cealalta parte, suma plătită nu constituie redeventa.
Alin. (10) şi (11) ale pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 115, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 4, subpct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Alin. (8) al pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 115, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal: e) redevente de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redeventa este o cheltuiala a sediului permanent;
f)comisioane de la un rezident;
g)comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o cheltuiala a sediului permanent;
h)venituri din activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în România, indiferent dacă veniturile sunt primite de către persoanele care participa efectiv la asemenea activităţi sau de către alte persoane;
i)venituri din prestarea de servicii de management sau de consultanţă din orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obtinute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;
Litera i) a alin. (1) al art. 115 a fost modificata de pct. 67 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Norme metodologice:
3.Veniturile obtinute din România din prestări de servicii de management sau de consultanţă în orice domeniu, care nu sunt efectuate în România, sau veniturile care sunt cheltuieli atribuibile unui sediu permanent din România al unui nerezident sunt impozabile potrivit titlului V atunci când nu sunt incheiate conventii de evitare a dublei impuneri între România şi statul de rezidenta al beneficiarului de venit sau când beneficiarul de venit nu prezinta documentul care atesta rezidenta sa fiscala.
Pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 115, alin. (1), lit. e)-i) din Legea nr. 571/2003 este reprodus în forma prevăzută de pct. 1 al secţiunii D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: j) venituri reprezentand remuneratii primite de nerezidenti ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române;
k)venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul international şi prestarile de servicii accesorii acestui transport;
l)venituri din profesii independente desfăşurate în România - doctor, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor şi alte profesii similare -, în cazul când sunt obtinute în alte condiţii decat prin intermediul unui sediu permanent sau într-o perioadă sau în mai multe perioade care nu depasesc în total 183 de zile pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se incheie în anul calendaristic vizat;
m)veniturile din pensii primite de la bugetul asigurarilor sociale sau de la bugetul de stat, în măsura în care pensia lunara depăşeşte plafonul prevăzut la art. 69;
n)abrogata;
o)venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;
Literele k) şi m) ale alin. (1) al art. 115 au fost modificate de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Litera n) a alin. (1) a fost abrogata de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Norme metodologice:
4.Prin concursuri organizate în România se înţelege concursuri organizate în orice domeniu în România.
Codul fiscal: p) venituri obtinute la jocurile de noroc practicate în România, de la fiecare joc de noroc, obtinute de la acelasi organizator intr-o singura zi de joc.
q)venituri realizate de nerezidenţi din lichidarea unei persoane juridice române. Venitul brut realizat din lichidarea unei persoane juridice române reprezintă suma excedentului distribuţiilor în bani sau în natură care depăşeşte aportul la capitalul social al persoanei fizice/juridice beneficiare.
Litera q) a alin. (1) al art. 115 a fost introdusa de pct. 70 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Lit. q) a alin. (1) al art. 115 a fost modificată de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
5.Venituri obtinute la jocuri de noroc înseamnă castiguri în bani şi/sau în natura acordate participantilor de către orice persoană juridica română, autorizata sa organizeze şi sa exploateze jocuri de noroc.
Codul fiscal: (2) Urmatoarele venituri impozabile obtinute din România nu sunt impozitate potrivit prezentului capitol şi se impoziteaza conform titlurilor II sau III, după caz:
a)veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în România;
b)veniturile unei persoane juridice straine obtinute din proprietăţi imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare deţinute intr-o persoană juridica română;Norme metodologice:
6.Venituri din proprietăţi imobiliare înseamnă venituri din vanzarea, precum şi din cedarea dreptului de folosinţă asupra proprietăţii imobiliare sau a unei cote-părţi din aceasta proprietate (închiriere, concesionare sau arendare).
Codul fiscal: c) venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obtinute dintr-o activitate dependenta desfăşurată în România;
d)veniturile unei persoane fizice nerezidente obţinute din închirierea sau din altă formă de cedare a dreptului de folosinţă a unei proprietăţi imobiliare situate în România, din transferul proprietăţilor imobiliare situate în România, din transferul titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română şi din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare.
Lit. d) a alin. (2) al art. 115 a fost modificată de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
(2)Următoarele venituri impozabile obţinute din România nu sunt impozitate potrivit prezentului capitol şi se impozitează conform titlurilor II, III sau IV, după caz:
a)veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în România;
b)veniturile unei persoane juridice străine obţinute din proprietăţi imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare, aşa cum sunt definite la art. 7 alin. (1) pct. 31, deţinute într-o persoană juridică română;
c)venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obţinute dintr-o activitate dependentă desfăşurată în România;
d)veniturile unei persoane fizice nerezidente obţinute din închirierea sau din altă formă de cedare a dreptului de folosinţă a unei proprietăţi imobiliare situate în România, din transferul proprietăţilor imobiliare situate în România, din transferul titlurilor de participare, aşa cum sunt definite la art. 7 alin. (1) pct. 31, deţinute la o persoană juridică română, şi din transferul titlurilor de valoare, aşa cum sunt definite la art. 65 alin. (1) lit. c);
e)veniturile obţinute de nerezidenţi dintr-o asociere constituită în România, inclusiv dintr-o asociere a unei persoane fizice nerezidente cu o microîntreprindere.
Alin. (2) al art. 115 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.
(3)Veniturile obţinute de organismele nerezidente de plasament colectiv fără personalitate juridică din transferul titlurilor de valoare, aşa cum sunt definite la art. 65 alin. (1) lit. c), respectiv al titlurilor de participare, aşa cum sunt definite la art. 7 alin. (1) pct. 31, deţinute direct sau indirect într-o persoană juridică română, nu reprezintă venituri impozabile în România.
Alin. (3) al art. 115 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.
(4)Veniturile obţinute din România de nerezidenţi din transferul instrumentelor financiare derivate, definite potrivit legii, nu reprezintă venituri impozabile în România.
Alin. (4) al art. 115 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.
(5)Veniturile obţinute de nerezidenţi pe pieţe de capital străine din transferul titlurilor de participare, aşa cum sunt definite la art. 7 alin. (1) pct. 31, deţinute la o persoană juridică română, precum şi din transferul titlurilor de valoare, aşa cum sunt definite la art. 65 alin. (1) lit. c), emise de rezidenţi români, nu reprezintă venituri impozabile în România.
Alin. (5) al art. 115 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.
Norme metodologice:
7.Prin cedarea dreptului de folosinţă a unei proprietăţi imobiliare se înţelege şi arendarea sau concesionarea proprietăţii imobiliare sau a unei cote-părţi din aceasta proprietate.
*)Pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005
prevede:
Cota de impozit de 16% se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2006 şi pentru veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice nerezidente, prevăzute la art. 115, cu excepţia veniturilor obtinute din jocuri de noroc pentru care se menţine cota de impozit de 20%.
Codul fiscal:
Retinerea impozitului din veniturile impozabile obtinute din România de nerezidenti
(1)Impozitul datorat de nerezidenti pentru veniturile impozabile obtinute din România se calculeaza, se retine şi se varsă la bugetul de stat de către platitorii de venituri.
Norme metodologice:
8.(1) Pentru veniturile obtinute de nerezidenti din România, platitorii de venituri au obligaţia calcularii şi retinerii impozitelor datorate prin stopaj la sursa şi virarii lor la bugetul de stat în termenul stabilit la art. 116 alin. (5) din Codul fiscal.
(2)În cazurile prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. c), e), g) şi i) din Codul fiscal, platitorul impozitului prevăzut la titlul V din Codul fiscal este nerezidentul care are sediul permanent în România în evidenta caruia sunt înregistrate respectivele cheltuieli deductibile.
Alin. (1) al pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a art. 116, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 2 al secţiunii D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: (2) Impozitul datorat se calculeaza prin aplicarea urmatoarelor cote asupra veniturilor brute: a) 10% pentru veniturile din dobânzi şi redevenţe, dacă beneficiarul efectiv al acestor venituri este o persoană juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-unul dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, sau un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb. Această cotă de impunere se aplică în perioada de tranziţie de la data aderării României la Uniunea Europeană şi până la data de 31 decembrie 2010, cu condiţia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor să deţină minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dobânzii sau redevenţelor;
a^1)10% pentru dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană juridică română, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul din statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene ori al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb;
Lit. a^1) a alin. (2) al art. 116 a fost introdusă de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008.
b)20% pentru veniturile obtinute din jocuri de noroc, prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. p); c) 16% în cazul oricăror alte venituri impozabile obtinute din România, asa cum sunt enumerate la art. 115, cu excepţia veniturilor din dobanzile obtinute de la depozitele la termen, depozitele la vedere/conturi curente constituite, certificate de depozit şi instrumentele de economisire dobandite anterior datei de 1 ianuarie 2007, pentru care se aplică cota de impozit de la data constituirii/dobândirii.
(3)Abrogat.
(4)Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie retinut se calculeaza după cum urmeaza:
a)pentru veniturile ce reprezinta remuneratii primite de nerezidenti care au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române, potrivit art. 57;
Litera a) a alin. (2) al art. 116 a fost modificata de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Literele a) a alin. (4) al art. 116 a fost modificata de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Alin. (2) al art. 116 a fost modificat de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Alin. (3) al art. 116 a fost abrogat de pct. 72 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Lit. a) a alin. (2) al art. 116 a fost modificată de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008.
Reţinerea impozitului din veniturile impozabile obţinute din România de nerezidenţi
(1)Impozitul datorat de nerezidenţi pentru veniturile impozabile obţinute din România se calculează, se reţine şi se plăteşte la bugetul de stat de către platitorii de venituri.
(2)Impozitul datorat se calculează prin aplicarea următoarelor cote asupra veniturilor brute: a) 10% pentru veniturile din dobânzi şi redevenţe, dacă beneficiarul efectiv al acestor venituri este o persoană juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, sau un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb. Această cota de impunere se aplică în perioada de tranziţie de la data aderării României la Uniunea Europeană şi până la data de 31 decembrie 2010, cu condiţia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor să deţină minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dobânzii sau redevenţelor; b) 10% pentru dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană juridică română sau persoană juridică cu sediul social în România, înfiinţată potrivit legislaţiei europene, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene ori al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb; c) 20% pentru veniturile obţinute din jocuri de noroc, prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. p); d) 16% în cazul oricăror altor venituri impozabile obţinute din România, aşa cum sunt enumerate la art. 115, cu excepţia veniturilor din dobânzile obţinute la depozitele la termen, depozitele la vedere/conturi curente constituite, certificate de depozit şi instrumentele de economisire dobândite anterior datei de 1 ianuarie 2007, pentru care se aplică cota de impozit de la data constituirii/dobândirii.
(3)Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie reţinut se calculează după cum urmează:
a)pentru veniturile ce reprezintă remuneraţii primite de nerezidenţi care au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române, potrivit art. 57;
b)pentru veniturile din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, potrivit art. 70. (4) Impozitul se calculează, respectiv se reţine în momentul plăţii venitului şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se calculează, se reţine şi se plăteşte, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua reţinerii impozitului pentru nerezidenţi. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se declară şi se plăteste până la data de 25 ianuarie a anului următor.
(5)Pentru veniturile sub formă de dobânzi la depozitele la termen, certificate de depozit şi alte instrumente de economisire la bănci şi la alte instituţii de credit autorizate şi situate în România, impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul certificatelor de depozit şi al instrumentelor de economisire. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/ răscumpărării.
(6)Reînnoirea depozitelor/instrumentelor de economisire va fi asimilată cu constituirea unui nou depozit/achiziţionarea unui nou instrument de economisire.
(7)Impozitul asupra dobânzilor capitalizate se calculează de plătitorul acestor venituri în momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv în momentul răscumpărării în cazul unor instrumente de economisire sau în momentul în care dobânda se transformă în împrumut ori în capital, după caz.
(8)Modul de determinare şi/sau de declarare a veniturilor obţinute din transferul titlurilor de participare la o persoană juridică română va fi stabilit prin norme.
(9)Pentru orice venit impozitul ce trebuie reţinut, în conformitate cu prezentul capitol, este impozit final.
Art. 116 a fost modificat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
8^1.Cota prevăzută pentru veniturile din dobanzi şi redevente la art. 116 alin. (2) lit. a) se aplică asupra veniturilor provenind din România. În acest sens, o plata facuta de o intreprindere din România sau de un sediu permanent situat în România se va considera ca provine din România. Aceasta prevedere se va aplica numai dacă intreprinderea platitoare sau intreprinderea al cărui sediu permanent este considerat platitor de dobanzi sau redevente este o intreprindere asociata, în înţelesul art. 124^20 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu intreprinderea care este beneficiarul efectiv sau al cărui sediu permanent este considerat beneficiar efectiv al acelor dobanzi sau redevente.
Condiţia privitoare la perioada minima de detinere de 2 ani va fi inteleasa luandu-se în considerare hotărârea Curtii Europene de Justiţie în cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen - C-284/94, C - 291/94 şi C - 292/94 şi anume:
Dacă la data platii, perioada minima de detinere de 2 ani nu este incheiata, cota redusa prevăzută la art. 116 alin. (2) lit. a) din Codul Fiscal nu se va aplica.
În situaţia în care, persoana juridica română, respectiv sediul permanent din România pot face dovada ca perioada minima de detinere a fost indeplinita după data platii, persoana juridica română, respectiv sediul permanent din România pot cere restituirea impozitelor platite în plus.
Pct. 8^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 116, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Norme metodologice:
9.La impunerea veniturilor ce reprezinta remuneratii primite de persoanele fizice nerezidente pentru activitatea desfăşurată în calitate de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române sunt aplicabile dispozitiile titlului III din Codul fiscal.
9^1.Cota de 16% se aplică şi altor venituri de natura dobanzilor, cum ar fi: dobanzile la credite, dobanzile în cazul contractelor de leasing financiar, dobanzile la creditele intragrup, precum şi dobanzilor aferente depozitelor colaterale, conturilor escrow, considerate dobanzi pentru depozite la termen potrivit Normelor Băncii Naţionale a României, constituite începând cu data de 1 ianuarie 2007, inclusiv. Pentru dobanzile aferente depozitelor colaterale, inclusiv conturilor escrow constituite anterior datei de 1 ianuarie 2007 se aplică cotele de impozit prevăzute în legislatia fiscala la momentul constituirii depozitului/contului.
Pct. 9^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 116, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 3 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
9^2.Abrogat.
Pct. 9^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 116, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 9^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 116 din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 3 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
9^3.Abrogat.
9^4.Abrogat.
Pct. 9^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 116, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 5 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 9^1, 9^2, 9^3 şi 9^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 116, alin. (2), (3) şi (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 4, subpct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Pct. 9^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 116, alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 1 din secţiunea C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 9^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 116 din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 3 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
(5)Impozitul se calculeaza, respectiv se retine în momentul platii venitului şi se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care s-a platit venitul. Impozitul se calculeaza, se retine şi se varsă, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionala a României, valabil în ziua retinerii impozitului pentru nerezidenti. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost platite acţionarilor sau asociatilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se declara şi se plateste până la data de 31 decembrie a anului respectiv.
(5^1)Pentru veniturile sub forma de dobanzi la depozitele la termen, certificate de depozit şi alte instrumente de economisire la bănci şi la alte institutii de credit autorizate şi situate în România, impozitul se calculeaza şi se retine de către platitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul rascumpararii, în cazul certificatelor de depozit şi al instrumentelor de economisire. Virarea impozitului pentru veniturile din dobanzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare înregistrării/rascumpararii.
(5^2)Modul de determinare şi/sau declarare a veniturilor obtinute din transferul titlurilor de participare la o persoană juridica română va fi stabilit prin norme.
Alin. (5) al art. 116 a fost modificat de pct. 68 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Alin. (5) al art. 116 a fost modificat de pct. 10 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.
Alin. (5) al art. 116 a fost modificat de pct. 73 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Alin. (5^1) şi (5^2) ale art. 116 au fost introduse de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Art. 116 a fost modificat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009, având conţinutul prevăzut mai sus.
Norme metodologice:
9^5.a) Conversia în lei a impozitului în valută aferent veniturilor obtinute din România de nerezidenti se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României, valabil în ziua în care s-a platit venitul către nerezident şi impozitul în lei rezultat se varsă la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care s-a platit venitul.
b)Pentru impozitul în valută aferent dobanzilor capitalizate realizate din România de nerezidenti, conversia se face, de asemenea, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României, valabil în ziua în care s-a capitalizat dobânda, respectiv la cursul valutar din momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului dobanzii capitalizate sau din momentul rascumpararii, în cazul unor instrumente de economisire, ori în momentul în care dobânda se transforma în împrumut. Impozitul în lei astfel calculat se varsă la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care s-a înregistrat venitul/rascumparat instrumentul de economisire.
Pct. 9^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 116, alin. (5), (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 6 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
9^6.a) Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri în cazul castigurilor din transferul titlurilor de participare la societăţi închise şi din transferul părţilor sociale, certificatul de rezidenta fiscala sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1) prezentat de nerezident se depune la reprezentantul lui fiscal/imputernicit desemnat în România pentru indeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative. Aceeasi prevedere se aplică şi în cazul castigurilor din transferul titlurilor de participare obtinute de o persoană juridica nerezidenta atunci când acest castig este generat de transferul titlurilor de participare, altele decat părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societatilor închise. În cazul persoanelor fizice nerezidente care obtin castiguri din transferul titlurilor de participare, altele decat părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societatilor închise, certificatul de rezidenta fiscala sau documentul prevăzut la pct. (13) alin. (1) se depune la intermediarul care a efectuat tranzactia.
b)În cazul în care dobanditorul titlurilor de participare ale unei societăţi închise sau al părţilor sociale este o persoană juridica nerezidenta, iar beneficiarul castigurilor din transferul titlurilor de participare este o persoană fizica rezidenta, obligaţia calcularii, retinerii şi virarii impozitului pe câştigul determinat din transferul acestor titluri de participare sau părţi sociale revine dobanditorului, respectiv persoanei juridice nerezidente, prin reprezentat fiscal/imputernicit, desemnat conform legii pentru indeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative.
c)În cazul tranzactiilor cu titluri de participare efectuate între nerezidenti, sunt aplicabile prevederile menţionate în titlul II şi titlul III din Codul fiscal în ceea ce priveste oblibaţiile de calcul, retinere şi virare a impozitului în condiţiile neprezentarii certificatului de rezidenta fiscala, sau atunci când România nu are incheiata convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul de rezidenta al beneficiarului castigurilor din transferul titlurilor de participare, ori în cazul în care, prin convenţie, România are dreptul de impunere asupra castigului.
d)Aceleaşi prevederi ca şi cele de mai sus se aplică şi în cazul transferului oricăror altor categorii de titluri de valoare, altele decât titlurile de participare. Respectiv, atunci când transferul oricăror titluri de valoare, altele decât titlurile de participare deţinute de o persoană fizică nerezidentă, se realizează printr-un intermediar, obligaţia de calcul, reţinere şi virare a impozitului pe câştigul din transferul unor astfel de titluri, precum şi celelalte obligaţii declarative şi de păstrare a certificatului de rezidenţă fiscală al beneficiarului câştigului revin acestui intermediar. În situaţia în care beneficiarul câştigului din transferul oricăror titluri de valoare, altele decât titlurile de participare, este o persoană fizică nerezidentă, iar transferul acestor titluri nu se face printr-un intermediar, obligaţia de calcul, reţinere şi virare a impozitului, precum şi celelalte obligaţii declarative şi de păstrare a certificatului de rezidenţă fiscală al beneficiarului câştigului revin, după caz, reprezentantului fiscal/împuternicitului desemnat de beneficiar.
e)Detinerile persoanelor juridice straine la fondurile închise de investitii se impun potrivit prevederilor privind asocierile de la titlul II din Codul fiscal.
Pct. 9^5 şi 9^6 al din Normele metodologice de aplicare a art. 116, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 3 al secţiunii D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 9^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 116, alin. (5), (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Litera d) a pct. 9^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 116 din Legea nr. 571/2003 a fost modificată de pct. 4 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
9^7.Impozitul pe dobânda rezultata din calcul se determina prin aplicarea cotei de 5% din suma acesteia pentru depozitele la termen, certificatele de depozit şi alte instrumente de economisire la bănci şi la alte institutii de credit autorizate şi situate în România, constituite/achiziţionate înainte de 4 iunie 2005 şi a caror scadenta este ulterioară datei de 4 iunie 2005.
9^8.Veniturile din dobanzi pentru depozitele la termen, certificatele de depozit şi alte instrumente de economisire la bănci şi la alte institutii de credit autorizate şi situate în România, constituite/achiziţionate între 4 iunie şi 31 decembrie 2005 inclusiv, se impun cu cota de 10% din suma acestora. Veniturile din dobanzi pentru depozitele la termen, certificatele de depozit şi alte instrumente de economisire constituite/achiziţionate începând cu data de 1 ianuarie 2006 se impun cu cota de 16%.
Pct. 9^7 şi 9^8 din Normele metodologice de aplicare a art. 116, alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 2 din secţiunea C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 9^8 din Normele metodologice de aplicare a art. 116, alin. (5), (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 8 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Scutiri de la impozitul prevăzut în prezentul capitol
Sunt scutite de impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti urmatoarele venituri:
a)dobanzile la depozitele la vedere/conturi curente;
b)dobânda aferentă instrumentelor de datorie publică în lei şi în valută şi veniturile obţinute din tranzacţionarea titlurilor de stat şi a obligaţiunilor emise de către unităţile administrativteritoriale, în lei şi în valută pe piaţa internă şi/sau pe pieţele financiare internaţionale, precum şi dobânda aferentă instrumentelor emise de către Banca Naţională a României în scopul atingerii obiectivelor de politică monetară şi veniturile obţinute din tranzacţionarea valorilor mobiliare emise de către Banca Naţională a României;
c)dobânda la instrumente/titluri de creanta emise de societăţile comerciale române, constituite potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă instrumentele/titlurile de creanta sunt tranzactionate pe o piaţa de valori mobiliare reglementata de autoritatea în domeniu a statului în care se afla aceasta piaţa şi dobânda este plătită unei persoane care nu este o persoană afiliata a emitatorului instrumentelor/titlurilor de creanta;
Lit. b) a art. 117 a fost modificata de pct. 69 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Lit. a) a art. 117 a fost modificata de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Lit. a) şi c) ale art. 117 au fost modificate de pct. 75 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Lit. b) a art. 117 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008.
Norme metodologice:
9^9.Abrogat.
Pct. 9^9 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. a), b) şi c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 9 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 9^9 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. a), b) şi c) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 5 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
9^10.Abrogat.
Pct. 9^10 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. a), b) şi c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 10 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 9^10 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. a), b) şi c) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 5 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
9^11.Abrogat.
Pct. 9^11 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. a), b) şi c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 11 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 9^11 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. a), b) şi c) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 5 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Pct. 9^9, 9^10 şi 9^11 din Normele metodologice de aplicare a art. 117 lit. a) din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 2 din secţiunea C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Codul fiscal:
Scutiri de la impozitul prevăzut în prezentul capitol
Sunt scutite de impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi următoarele venituri:
[...]
c)dobânda la instrumente/titluri de creanţă emise de societăţile comerciale române, constituite potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă instrumentele/titlurile de creanţă sunt tranzacţionate pe o piaţă de valori mobiliare reglementată de autoritatea în domeniu a statului în care se află această piaţă şi dobânda este plătită unei persoane care nu este o persoană afiliată a emiţătorului instrumentelor/titlurilor de creanţă;Norme metodologice:
9^12.(1) În înţelesul acestui paragraf, dobânzile scutite de impozit sunt cele generate de instrumente/titluri de creanţă emise de societăţile comerciale române înfiinţate potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Piaţa de valori mobiliare reglementată, pentru care se aplică prevederile art. 117 lit. c) din Codul fiscal, este cea reglementată de autoritatea în domeniu a statului în care se află această piaţă.
(3)În categoria instrumentelor/titlurilor de creanţă emise de o persoană juridică română se cuprind obligaţiunile emise în lei şi în valută, cambiile, precum şi alte asemenea instrumente/titluri de creanţă.Codul fiscal: d) premiile unei persoane fizice nerezidente obţinute din România, ca urmare a participării la festivalurile naţionale şi internaţionale artistice, culturale şi sportive finanţate din fonduri publice;
e)premiile acordate elevilor şi studenţilor nerezidenţi la concursurile finanţate din fonduri publice;
Pct. 9^12 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 12 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 9^12 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 9^12 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. c) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 6 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Norme metodologice:
9^13.Premiile prevăzute la art. 117 lit. d) şi e) din Codul fiscal sunt premii de natura celor plătite de la bugetul de stat sau de la bugetele consiliilor locale prin intermediul instituţiilor publice centrale şi locale.
Pct. 9^13 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. d) şi e) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 6 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: f) veniturile obţinute de nerezidenţi din România, care prestează servicii de consultanţă, asistenţă tehnică şi alte servicii similare în orice domeniu, în cadrul contractelor finanţate prin împrumut, credit sau alt acord financiar încheiat între organisme financiare internaţionale şi statul român ori persoane juridice române, inclusiv autorităţi publice, având garanţia statului român, precum şi în cadrul contractelor finanţate prin acorduri de împrumut încheiate de statul român cu alte organisme financiare, în cazul în care dobânda percepută pentru aceste împrumuturi se situează sub nivelul de 3% pe an;Norme metodologice:
9^14.În sensul art. 117 lit. f) din Codul fiscal, prin organisme financiare internaţionale cu care statul român a încheiat acorduri de finanţare se înţelege: Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, cu componentele sale, Corporaţia Financiară Internaţională şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională, Fondul Monetar Internaţional, Banca Europeană pentru Investiţii şi altele asemenea.
Pct. 9^14 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 12 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 9^14 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. f) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 6 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
[...]
h)dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană juridică română sau persoană juridică cu sediul social în România, înfiinţată potrivit legislaţiei europene, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, sunt scutite de impozit, dacă persoana juridică străină beneficiară a dividendelor întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
1.are una dintre formele de organizare prevăzute în art. 20^1 alin. (4);
2.în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru al Uniunii Europene sau a unuia dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, este considerată a fi rezidentă a statului respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că este rezident în scopul impunerii în afara Uniunii Europene sau Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei;
3.plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unuia dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;
4.deţine minimum 10% din capitalul social al întreprinderii persoană juridică română pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dividendului.
Dacă beneficiarul dividendelor este un sediu permanent al unei persoane juridice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, pentru acordarea acestei scutiri persoana juridică străină pentru care sediul permanent îşi desfăşoară activitatea trebuie să întrunească cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1-4.
Pentru acordarea acestei scutiri, persoana juridică română care plăteşte dividendul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
1.este o societate înfiinţată în baza legii române şi are una dintre următoarele forme de organizare: "societate pe acţiuni", "societate în comandită pe acţiuni", "societate cu răspundere limitată";
2.plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.
Pentru acordarea acestei scutiri, persoana juridică cu sediul social în România, înfiinţată potrivit legislaţiei europene, care plăteşte dividendul, trebuie să plătească impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.
Norme metodologice:
10.În aplicarea prevederilor art. 117 lit. h), condiţia privitoare la perioada minimă de deţinere de 2 ani va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fⁿ'62r Finanzen - C-284/94, C-291/94 şi C-292/94, şi anume:
Dacă la data plăţii perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este încheiată, scutirea prevăzută în Codul fiscal nu se va acorda.
În situaţia în care persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România poate face dovada că perioada minimă de deţinere a fost îndeplinită după data plăţii, persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România poate cere restituirea impozitelor plătite în plus.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 117 lit. h) şi dividendele distribuite şi plătite după data de 1 ianuarie 2007, chiar dacă acestea sunt distribuite din profiturile nerepartizate ale exerciţiilor financiare anterioare anului 2007, în măsura în care beneficiarul dividendelor îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
În sensul prevederilor art. 117 lit. h), condiţia privitoare la perioada de deţinere a participaţiei minime are în vedere o perioadă de 2 ani consecutivi, împliniţi la data plăţii dividendelor.
Alin. (3) al pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. a), b) şi c) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 4 al secţiunii D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Alin. (1) şi (2) ale pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 13 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. h) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 6 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: i) după data aderării României la Uniunea Europeană, veniturile din economii sub forma plăţilor de dobândă, aşa cum sunt definite la art. 124^5, obţinute din România de persoane fizice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene, sunt scutite de impozit;Norme metodologice:
11.Începând cu 1 ianuarie 2007, scutirea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobândă în cazul persoanelor fizice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene se aplică pentru depozitele constituite atât înainte de 1 ianuarie 2007, cât şi după 1 ianuarie 2007, sub condiţia atestării rezidenţei.
Pct. 11 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. i) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 6 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: j) începând cu data de 1 ianuarie 2011, veniturile din dobânzi sau redevenţe, aşa cum sunt definite la art. 124^19, obţinute din România de persoane juridice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene sau ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, sau de un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor deţine minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dobânzii sau redevenţelor;Norme metodologice:
11^1.În aplicarea prevederilor art. 117 lit. j), condiţia privitoare la perioada minimă de deţinere de 2 ani va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fⁿ'62r Finanzen - C-284/94, C-291/94 şi C-292/94, şi anume:
Dacă la data plăţii perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este încheiată, scutirea prevăzută în Codul fiscal nu se va acorda.
În situaţia în care persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România poate face dovada că perioada minimă de deţinere a fost îndeplinită după data plăţii, persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România poate cere restituirea impozitelor plătite în plus.
Pct. 11^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 117 lit. f) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 4, subpct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Pct. 11^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 117, lit. j) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 6 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri
Art. 118. - (1) În înţelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident al unei tari cu care România a incheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi capital, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de impozit, prevăzută în convenţie, care se aplică asupra acelui venit, potrivit alin. (2). În situaţia în care cotele de impozitare din legislatia interna sunt mai favorabile decat cele din conventiile de evitare a dublei impuneri se aplică cotele de impozitare mai favorabile.
Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene
(1)În înţelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de impozit prevăzută în convenţie care se aplică asupra acelui venit. În situaţia în care sunt cote diferite de impozitare în legislaţia internă sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Dacă un contribuabil este rezident al unei ţări din Uniunea Europeană, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de acel contribuabil din România este cota mai favorabilă prevăzută în legislaţia internă, legislaţia Uniunii Europene sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri. Legislaţia Uniunii Europene se aplică în relaţia României cu statele membre ale Uniunii Europene sau ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb.
(2)Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene, nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidenţă, precum şi, după caz, o declaraţie pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiţiei de beneficiar în situaţia aplicării legislaţiei Uniunii Europene. Dacă certificatul de rezidenţă fiscală, respectiv declaraţia ce va indica calitatea de beneficiar nu se prezintă în acest termen, se aplică prevederile titlului V. În momentul prezentării certificatului de rezidenţă fiscală şi, după caz, a declaraţiei prin care se indică calitatea de beneficiar se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau ale legislaţiei Uniunii Europene şi se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie. În acest sens, certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să menţioneze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri, într-un stat al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Calitatea de beneficiar în scopul aplicării legislaţiei Uniunii Europene va fi dovedită prin certificatul de rezidenţă fiscală şi, după caz, declaraţia pe propria răspundere a acestuia de îndeplinire cumulativă a condiţiilor referitoare la: perioada minimă de deţinere, condiţia de participare minimă în capitalul persoanei juridice române, încadrarea în una dintre formele de organizare prevăzute în titlul II sau titlul V, după caz, calitatea de contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. Certificatul de rezidenţă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă.
(3)În cazul în care s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc cotele din convenţiile de evitare a dublei impuneri, respectiv din legislaţia Uniunii Europene, suma impozitului reţinut în plus poate fi restituită la cererea beneficiarului de venit, respectiv a persoanei nerezidente.
Pentru restituirea impozitului reţinut în plus din veniturile plătite de un rezident român persoanelor nerezidente, acestea depun o cerere de restituire a impozitului plătit în plus la plătitorul de venit rezident român.
Cererea de restituire a impozitului va fi depusă de persoana nerezidentă în termenul legal de prescripţie, stabilit prin legislaţia statului român.
Restituirea impozitului reţinut în plus faţă de sarcina fiscală rezultată din aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri, respectiv a legislaţiei Uniunii Europene coroborat cu legislaţia internă, după caz, se efectuează independent de situaţia obligaţiilor fiscale ale contribuabilului rezident român, plătitor al venitului către nerezident, obligat potrivit legii să facă stopajul la sursă.
(4)Macheta certificatului de rezidenţă fiscală pentru rezidenţii români, precum şi termenul de depunere de către nerezidenţi a documentelor de rezidenţă fiscală, emise de autoritatea din statul de rezidenţă al acestora, se stabilesc prin norme.
Art. 118 a fost modificat de pct. 84 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
12.(1) Dispozitiile alin. 2 ale articolelor «Dividende», «Dobanzi», «Comisioane», «Redevente» din conventiile de evitare a dublei impuneri incheiate de România cu alte state, care reglementeaza impunerea în tara de sursa a acestor venituri, se aplică cu prioritate. În cazul când legislatia interna prevede în mod expres o cota de impozitare mai favorabila sunt aplicabile prevederile legislaţiei interne.
(2)Dispozitiile alin. 2 ale articolelor «Dividende», «Dobanzi», «Comisioane», «Redevente» din conventiile de evitare a dublei impuneri deroga de la prevederile paragrafului 1 al acestor articole din conventiile respective.
(3)Aplicarea alin. 2 al articolelor "Dividende", "Dobanzi", "Comisioane", "Redevente" din conventiile de evitare a dublei impuneri care prevad impunerea în statul de sursa nu conduce la o dubla impunere pentru acelasi venit, intrucat statul de rezidenta acorda credit fiscal pentru impozitul platit în România, în conformitate cu prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri.
(4)În cazul când în România s-au facut retineri de impozit ce depasesc prevederile din conventiile de evitare a dublei impuneri, suma impozitului retinut în plus poate fi restituita*) la cererea beneficiarului de venit, respectiv a persoanei nerezidente.
(5)Pentru restituirea impozitului reţinut în plus din veniturile plătite de un rezident român persoanelor nerezidente, acestea depun o cerere de restituire la plătitorul de venit rezident român. Restituirea impozitului către persoana nerezidentă se va face prin intermediul rezidentului român plătitor al venitului. Procedura de restituire se va realiza conform prevederilor Codului de procedură fiscală.
Alin. (5) al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 7 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
(6)Abrogat.
Alin. (6) al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 8 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
(7)Abrogat.
Alin. (7) al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 8 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
(7^1)Abrogat.
Alin. (7^1) al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 8 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
(8)Dispoziţiile titlurilor II şi III din Codul fiscal reprezintă legislaţia internă şi se aplică atunci când România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul al cărui rezident este beneficiarul venitului realizat din România şi acesta prezintă certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1).
În acest sens, se vor avea în vedere veniturile menţionate la art. 115 alin. (2) din Codul fiscal, veniturile obţinute de artişti şi sportivi, precum şi alte venituri pentru care România are potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri drept de impozitare.
Alin. (8) al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 9 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
(9)Prevederile titlului V din Codul fiscal se aplică atunci când beneficiarul venitului obţinut din România este rezident al unui stat cu care România nu are incheiata convenţie de evitare a dublei impuneri sau când beneficiarul venitului obţinut din România, rezident al unui stat cu care România are incheiata convenţie de evitare a dublei impuneri, nu prezinta certificatul de rezidenta fiscala sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1) ori atunci când impozitul datorat de nerezident este suportat de către platitorul de venit.
(10)În situaţia în care pentru acelasi venit sunt cote diferite de impunere în legislatia interna, legislatia comunitara sau în conventiile de evitare a dublei impuneri se aplică cota de impozit mai favorabila.
Alin. (1) şi (2) ale pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 au fost modificate de pct. 4, subpct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
*)La pct. 12, din Normele metodologice de aplicare a art. 118 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, la alineatele (4), (5), (6) şi (7), cuvantul "rambursare" s-a inlocuit cu "restituire" de către pct. 5 al secţiunii D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Alin. (7^1) al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 6 al secţiunii D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Alin. (9) al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 6 al secţiunii D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Alin. (10) al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 118, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 14 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal: (2) Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri nerezidentul are obligaţia de a prezenta platitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificatul de rezidenta fiscala eliberat de către autoritatea competentă din statul sau de rezidenta. În cazul în care certificatul de rezidenta fiscala nu se prezinta în acest termen, se aplică prevederile titlului V. În momentul prezentarii certificatului de rezidenta fiscala se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri şi se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescriptie, în condiţiile în care certificatul de rezidenta fiscala menţionează că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescriptie, rezidenta fiscala în statul contractant cu care este incheiata convenţia de evitare a dublei impuneri, pentru toata perioada în care s-au realizat veniturile din România. Certificatul de rezidenta fiscala prezentat în cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepţia situaţiei în care se schimba condiţiile de rezidenta.
Alin. (2) al art. 118 a fost modificat de pct. 77 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Art. 118 a fost modificat de pct. 84 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009, având conţinutul prevăzut mai sus.
Norme metodologice:
13.(1) Nerezidentul beneficiar al veniturilor din România trebuie să justifice în România dreptul de a beneficia de prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri, incheiata între România şi statul sau de rezidenta, prin prezentarea certificatului de rezidenta fiscala eliberat de autoritatea fiscala din statul respectiv. Pentru dovedirea rezidentei se poate prezenta şi un alt document eliberat de către o alta autoritate decat cea fiscala, care are atribuţii în domeniul certificării rezidentei conform legislaţiei interne a acelui stat.
(2)Nerezidentii care sunt beneficiarii veniturilor din România vor depune la platitorul de venit originalul sau copia certificatului de rezidenta fiscala ori documentul mentionat la alin. (1), tradus şi legalizat de organul autorizat din România.
(3)Abrogat.
(4)În ipoteza în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România transmite un singur original al certificatului de rezidenta fiscala sau al documentului prevăzut la alin. (1) unui platitor de venituri rezident român care are filiale, sucursale sau puncte de lucru în diferite localităţi din România şi care fac plati, la randul lor, către beneficiarul de venituri nerezident, primitorul certificatului de rezidenta fiscala sau al documentului prevăzut la alin. (1), în original, va transmite la fiecare subunitate o copie tradusa şi legalizata a certificatului de rezidenta fiscala în original al beneficiarului de venituri din România sau a documentului prevăzut la alin. (1). Pe copia legalizata primitorul certificatului de rezidenta fiscala sau al documentului prevăzut la alin. (1), în original, va semna cu menţiunea ca detine originalul acestuia.
(5)Prevederile alin. (4) sunt valabile şi în situaţia în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România are infiintata o filiala în România care are relatii contractuale cu diversi clienti din localităţi diferite din România şi care primeste un singur original al certificatului de rezidenta fiscala sau al documentului prevăzut la alin. (1). Filiala aparţinând persoanei nerezidente va face copii legalizate pe care le va distribui clientilor români.
Alin. (3) al pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 4, subpct. 5 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Alin. (1) al pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 7 al secţiunii D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Codul fiscal: (3) Macheta certificatului de rezidenta fiscala pentru rezidentii români, precum şi termenul de depunere de către nerezidenti a documentelor de rezidenta fiscala, emise de autoritatea din statul de rezidenta al acestora, se stabilesc prin norme.
Alin. (3) al art. 118 a fost modificat de pct. 70 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Art. 118 a fost modificat de pct. 84 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009, având conţinutul prevăzut mai sus.
Norme metodologice:
14.Ministrul finanţelor publice aprobă prin ordin macheta certificatului de rezidenţă fiscală atât pentru rezidenţi, cât şi pentru persoanele fizice nerezidente care au îndeplinit condiţiile de rezidenţă prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 23 lit. b) şi c) din Codul fiscal timp de 3 ani consecutiv, fiind supuşi impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, începând cu al patrulea an fiscal, deci având în România obligaţie fiscală integrală.
14^1.Pentru sediile permanente din România ale nerezidentilor, la cererea acestora se poate elibera un document de către organul fiscal teritorial în raza caruia este înregistrat sediul permanent ca platitor de impozite şi taxe, prin care se atesta ca sediul permanent a desfăşurat activitate în România.
Pct. 14^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 4, subpct. 6 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 8 al secţiunii D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 10 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
15.(1) Pentru a beneficia de prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri şi de prevederile legislaţiei Uniunii Europene, nerezidenţii care au realizat venituri din România vor depune în momentul realizării venitului la plătitorul de venituri originalul sau copia certificatului de rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1), tradus şi legalizat de organul autorizat din România, precum şi, după caz, o declaraţie pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiţiei de beneficiar în situaţia aplicării legislaţiei Uniunii Europene.
Alin. (1) al pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 118, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (1) al pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 11 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
(1^1)Până la prezentarea certificatului de rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. (13) alin. (1), precum şi, după caz, a declaraţiei pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiţiei de beneficiar potrivit legislaţiei Uniunii Europene, se aplică prevederile titlului V din Codul fiscal.
Alin. (1^1) al pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 11 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
(1^2)După prezentarea certificatului de rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. (13) alin. (1) şi, după caz, a declaraţiei pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiţiei de beneficiar, se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau ale legislaţiei Uniunii Europene şi se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie. În acest sens, certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să menţioneze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri, într-un stat al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Calitatea de beneficiar în scopul aplicării legislaţiei Uniunii Europene va fi dovedită prin certificatul de rezidenţă fiscală şi, după caz, declaraţia pe propria răspundere a acestuia de îndeplinire cumulativă a condiţiilor referitoare la: perioada minimă de deţinere, condiţia de participare minimă în capitalul persoanei juridice române, încadrarea în una dintre formele de organizare prevăzute în titlul II sau V, după caz, calitatea de contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.
Certificatul de rezidenţă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă."
Alin. (1^2) al pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 11 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
(1^3)Un nerezident poate fi considerat rezident al unui stat şi ca urmare a informaţiilor primite pe baza schimbului de informaţii initiat/procedurii amiabile declansate de o tara partenera de convenţie de evitare a dublei impuneri.
(2)În certificatul de rezidenta fiscala sau în documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1), prezentat de nerezidentii care au obţinut venituri din România, trebuie să se ateste ca acestia au fost rezidenti în statele cu care România are incheiate conventii de evitare a dublei impuneri, în anul/perioada obtinerii veniturilor sau în anul/perioada pentru care a fost emis certificatul de rezidenta fiscala sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1).
(3)Plătitorul de venit este răspunzător pentru primirea în termenul stabilit a originalului sau a copiei certificatului de rezidenţă fiscală ori a documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1) şi pentru aplicarea prevederilor din convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu diverse state.
Alin. (3) al pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 118, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(4)Forma şi conţinutul certificatului de rezidenta fiscala sau ale documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1) pentru nerezidenti sunt cele emise de autoritatea din statul de rezidenta al beneficiarului venitului. Certificatul de rezidenta fiscala sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1) trebuie să cuprindă, în principal, elemente de identificare a nerezidentului, precum şi a autorităţii care a emis certificatul de rezidenta fiscala sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1), ca de exemplu: numele, denumirea, adresa, codul de identificare fiscala, menţiunea ca este rezident fiscal în statul emitent, precum şi data emiterii certificatului sau a documentului.
Alin. (1) al pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 4, subpct. 7 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Alin. (1^1), (1^2) şi (1^3) ale pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 4, subpct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Alin. (2) al pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 4, subpct. 9 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Alin. (2) al pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 9 al secţiunii D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Alin. (4) al pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 118 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 al secţiunii D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
*)Conform art. III din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005, anul obtinerii venitului pentru anul 2004 este perioada 1 ianuarie - 31 decembrie. În situaţia în care prezentarea certificatului de rezidenta fiscala în anul 2004 s-a facut cu depăşirea termenului prevăzut la pct. 15 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului V din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările ulterioare, acesta se va reconsidera potrivit procedurii instituite prin prezenta hotărâre.
Alin. (1), (1^1) şi (1^2) ale pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 118, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 15 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Declaraţii anuale privind reţinerea la sursă
(1)Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, cu excepţia plătitorilor de venituri din salarii, conform prezentului titlu, au obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până la data de 30 iunie a anului fiscal curent pentru anul expirat.
Alin. (1) al art. 119 a fost modificat de pct. 85 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
15^1 Declaratia depusa de platitorii de venituri care au obligaţia sa retina la sursa impozitul pentru veniturile obtinute de nerezidenti din România, are conţinutul din anexa de mai jos:
ANEXA:
DECLARATIE INFORMATIVA
PRIVIND IMPOZITUL RETINUT ŞI PLATIT
PENTRU VENITURILE CU REGIM DE RETINERE LA SURSA/VENITURI
SCUTITE,
PE BENEFICIARI DE VENIT NEREZIDENTI
Anul_________
A. DATE DE IDENTIFICARE ALE PLATITORULUI DE VENIT
Denumire/Nume,prenume Cod de identificare fiscala/CNP
┌────────────────────────────────────────┬────┬───────────────────────────┐
└────────────────────────────────────────┴────┴───────────────────────────┘
Adresa:
Judet Sector Localitate
┌─────────────────────────────────┬──────────┬────────────────────────────┐
└─────────────────────────────────┴──────────┴────────────────────────────┘
Strada Nr. Bloc Scara Etaj Ap.
┌─────────────────────────────────┬───────┬────────┬───────┬───────┬──────┐
└─────────────────────────────────┴───────┴────────┴───────┴───────┴──────┘
Cod postal Telefon fax Email
┌──────────────────┬────────────────┬────────────────┬────────────────────┐
└──────────────────┴────────────────┴────────────────┴────────────────────┘
B. DATE DE IDENTIFICARE A BENEFICIARULUI DE VENIT NEREZIDENT
┌────┬────────────────────────┬───────────────┬──────────────────────────┐
│Nr. │ Denumirea statului de │ Denumire/Nume,│ Date de identificare a │
│Crt.│ rezidenta al │ prenume │ beneficiarului de venit │
│ │beneficiarului de venit │ │ nerezident │
├────┼────────────────────────┼───────────────┼──────────────────────────┤
├────┼────────────────────────┼───────────────┼──────────────────────────┤
├────┼────────────────────────┼───────────────┼──────────────────────────┤
├────┼────────────────────────┼───────────────┼──────────────────────────┤
└────┴────────────────────────┴───────────────┴──────────────────────────┘
C. DATE INFORMATIVE PRIVIND IMPOZITUL RETINUT LA SURSA/VENITURI SCUTITE PE
BENEFICIARI DE VENIT NEREZIDENTI
┌────┬──────────────┬─────────┬──────────┬──────────────────┬─────────────┐
│Nr. │Denumire/Nume,│ Natura │ Venitul │Impozit retinut şi│Actul norma- │
│crt.│prenume bene- │venitului│beneficia-│varsat la bugetul │ tiv care │
│ │ficiar de ve- │ │ rului de │statului/scutire │reglementeaza│
│ │nit nerezident│ │ venit │ de impozit │ impunerea / │
│ │ │ │nerezident│ │ scutire │
│ │ │ │ (suma │ │ │
│ │ │ │ bruta) │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼──────────┼──────────────────┼─────────────┤
├────┼──────────────┼─────────┼──────────┼──────────────────┼─────────────┤
├────┼──────────────┼─────────┼──────────┼──────────────────┼─────────────┤
├────┼──────────────┼─────────┼──────────┼──────────────────┼─────────────┤
└────┴──────────────┴─────────┴──────────┴──────────────────┴─────────────┘
Sub sanctiunile aplicate faptei de fals în acte publice, declar că
datele inscrise în acest formular sunt corecte şi complete.
Nume, prenume________________ Semnatura şi stampila
Functia __________________
Loc rezervat organului fiscal Numar de Inregistrare__________
Data __________
Declaratia se completeaza în doua exemplare:
–Originalul se depune la organul fiscal în a cărui raza teritoriala se
afla domiciliul fiscal al platitorului de venit.
–Copia se păstrează de către platitorul de venit
Pct. 15^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 119, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 16 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Certificatele de atestare a impozitului platit de nerezidenti
(1)Orice nerezident poate depune, personal sau printr-un împuternicit, o cerere la autoritatea fiscală competentă, prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a impozitului plătit către bugetul de stat de el însuşi sau de o altă persoană, în numele său.
Alin. (1) al art. 120 a fost modificat de pct. 86 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
16.Cererea de eliberare a certificatului de atestare a impozitului platit de nerezidenti se depune la organul fiscal teritorial în raza caruia platitorul de venit este înregistrat ca platitor de impozite şi taxe.
Codul fiscal: (2) Autoritatea fiscala competenţa are obligaţia de a elibera certificatul de atestare a impozitului platit de nerezidenti.
(3)Forma cererii şi a certificatului de atestare a impozitului platit de nerezident, precum şi condiţiile de depunere, respectiv de eliberare se stabilesc prin norme.Norme metodologice:
17.(1) Certificatul de atestare a impozitului platit de nerezidenti se elibereaza de către organul fiscal teritorial în raza caruia platitorul de venit este înregistrat ca platitor de impozite şi taxe, pe baza cererii depuse de beneficiarul venitului sau de platitorul de venit în numele acestuia.
(2)Forma cererii şi a certificatului de atestare a impozitului platit de nerezident, precum şi instrucţiunile de completare şi eliberare se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Alin. (1) al pct. 17 din Normele metodologice de aplicare a art. 120 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 4, subpct. 10 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Alin. (1) al pct. 17 din Normele metodologice de aplicare a art. 120, alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 17 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Contribuabili
Orice persoană juridica străină, care are o reprezentanta autorizata sa functioneze în România, potrivit legii, are obligaţia de a plati un impozit anual, conform prezentului capitol.
Norme metodologice:
18.(1) Persoanele juridice straine, prin reprezentante înfiinţate în România, nu sunt abilitate sa faca fapte de comert, aceste reprezentante neavand calitatea de persoana juridica.
(2)Persoanele juridice straine care doresc să-şi infiinteze o reprezentanta în România trebuie să obţină autorizatia prevăzută de lege.
(3)Autorizatia obtinuta poate fi anulata în condiţiile care sunt stabilite prin acelasi act normativ.Codul fiscal:
Stabilirea impozitului
Art. 123. - (1) Impozitul pe reprezentanta pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilita pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionala a României, valabil în ziua în care se efectueaza plata impozitului către bugetul de stat.
(2)În cazul unei persoane juridice straine, care în cursul unui an fiscal infiinteaza sau desfiinteaza o reprezentanta în România, impozitul datorat pentru acest an se calculeaza proportional cu numărul de luni de existenta a reprezentantei în anul fiscal respectiv.
Alin. (1) al art. 123 a fost modificat de pct. 73 al art. I din ORDONANTA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Alin. (1) al art. 123 a fost modificat de pct. 11 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.
Norme metodologice:
19.În cazul persoanelor juridice straine care infiinteaza o reprezentanta în România în cursul unei luni din anul de impunere, impozitul pentru anul de impunere se calculeaza începând cu data de 1 a lunii în care reprezentanta a fost infiintata până la sfârşitul anului respectiv. Pentru reprezentantele care se desfiinteaza în cursul anului de impunere impozitul anual se recalculeaza pentru perioada de activitate de la inceputul anului până la data de 1 a lunii urmatoare celei în care a avut loc desfiintarea reprezentantei.
Codul fiscal:
Plata impozitului şi depunerea declaraţiei fiscale
(1)Orice persoană juridica străină are obligaţia de a plati impozitul pe reprezentanta la bugetul de stat, în doua transe egale, până la datele de 25 iunie şi 25 decembrie inclusiv.
Alin. (1) al art. 124 a fost modificat de pct. 87 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
20.Abrogat.
Pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 124 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 12 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
20^1.Impozitul datorat la data de 25 iunie de reprezentanţele care sunt înfiinţate în primul semestru al anului este proporţional cu numărul de luni de activitate desfăşurată de reprezentanţă în cursul semestrului I. Pentru semestrul II, impozitul reprezentând echivalentul în lei al sumei de 2.000 de euro se va plăti până la data de 25 decembrie inclusiv.
Pct. 20^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 124 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 4, subpct. 11 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Pct. 20^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 124 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 13 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal: (2) Orice persoană juridica străină care datorează impozitul pe reprezentanta are obligaţia de a depune o declaratie anuală la autoritatea fiscala competenţa, până la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.Norme metodologice:
21.(1) Forma declaraţiei fiscale care va fi depusa anual la autoritatea fiscala competenţa şi instrucţiunile de completare se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2)Declaratia anuală de impunere, precum şi declaratia fiscala în cazul infiintarii sau desfiintarii reprezentantei în cursul anului pot fi depuse în numele persoanei juridice straine şi de reprezentantul reprezentantei la organul fiscal teritorial în raza caruia reprezentanta îşi desfăşoară activitatea.Codul fiscal: (3) Orice persoană juridica străină, care infiinteaza sau desfiinteaza o reprezentanta în cursul anului fiscal, are obligaţia de a depune o declaratie fiscala la autoritatea fiscala competenţa, în termen de 30 de zile de la data la care reprezentanta a fost infiintata sau desfiintata.Norme metodologice:
22.(1) Forma declaraţiei fiscale care va fi depusa la autoritatea fiscala competenţa în caz de înfiinţare sau de desfiinţare a reprezentantei şi instrucţiunile de completare vor fi aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2)În termen de 30 de zile de la data depunerii declaraţiei fiscale de înfiinţare sau de desfiinţare a reprezentantei, organul fiscal teritorial stabileste sau recalculeaza impozitul stabilit pentru perioada în care reprezentanta va desfăşura sau îşi va inceta activitatea, după caz.Codul fiscal: (4) Reprezentantele sunt obligate sa conduca evidenţa contabilă prevăzută de legislatia în vigoare din România.Norme metodologice:
23.(1) Reprezentantele vor conduce contabilitatea în partida simpla, conform prevederilor legislaţiei din România.
(2)Cheltuielile efectuate pentru exercitarea activităţii reprezentantelor vor fi justificate cu documente financiar-contabile intocmite în condiţiile legii.
(3)Impozitul pe venitul reprezentantelor pentru anul 2003 va fi definitivat potrivit actelor normative care au reglementat sistemul de impunere a acestor entităţi până la 31 decembrie 2003.Codul fiscal
Definitia intreprinderii, intreprinderii asociate şi a sediului permanent
În sensul prezentului capitol:
a)termenul intreprindere a unui stat membru înseamnă orice intreprindere:
[...]
(iii)care este supusă unuia dintre urmatoarele impozite, fără a fi scutita de impozit, sau unui impozit care este identic ori, în esenta, similar şi care este stabilit după data de intrare în vigoare a prezentului articol, în plus sau în locul acelor impozite existente:
–impozitul societatilor/vennootschapsbelasting, în Belgia;
–selskabsskat, în Danemarca;
–Korperschaftsteuer, în Germania;
–phdros eisodematos uomikou prosopon, în Grecia;
–impuesto sobre sociedades, în Spania;
–impot sur les societes, în Franţa;
–corporation tax, în Irlanda;
–imposta sul reddito delle persoane giuridiche, în Italia;
–impot sur le revenu des collectivites, în Luxemburg;
–vennootschapsbelasting, în Olanda;
–Korperschaftsteuer, în Austria;
–imposto sobre o rendimento da pessoas colectivas, în Portugalia;
–vhteisoien tulovero/în komstskatten, în Finlanda;
–statlin g în komstskatt, în Suedia;
–Corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
–dan z prijmu pravnickych osob, în Republica Ceha;
–tulumaks, în Estonia;
–phdros eisodematos, în Cipru;
–uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;
–pelno mokestis, în Lituania;
–tarsasagi ado, în Ungaria;
–taxxa fuq I-income, în Malta;
–todatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;
–davek od dobicka praznih oseb, în Slovenia;
–dan z prijmov pravnickych osob, în Slovacia;
–impozitul pe profit, în România;
–(text în limba bulgara) în Bulgaria;"
Ultima liniuţă a pct. (iii) al lit. a) a art. 124^20 a fost introdusă de pct. 91 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
24.Abrogat.
Pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 124^20, lit. a), pct. (iii) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 18 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 124^20, lit. a), pct. (iii) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 14 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal
Lista societatilor acoperite de prevederile art. 124^20 lit. a) pct. (iii)
Art. 124^26 Societăţile acoperite de prevederile art. 124^20 lit. a) pct. (iii) sunt urmatoarele:
[...]
Norme metodologice:
25.Abrogat.
Pct. 25 din Normele metodologice de aplicare a art. 124^26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 19 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 25 din Normele metodologice de aplicare a art. 124^26 din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 14 al lit. D a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
Codul fiscal:
Prevederi generale
(3)Impozitele la care se face referire la alin. (2) sunt în prezent, în mod special:
[...]
Norme metodologice:
26.În cazul României, impozitele la care sunt aplicabile prevederile Capitolului V sunt:
–impozitul pe venit;
–impozitul pe profit;
–impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti;
–impozitul pe veniturile microintreprinderilor;
–impozitul pe cladiri;
–impozitul pe teren.
În cazul Bulgariei, impozitele la care sunt aplicabile prevederile Capitolului V sunt:
–text în limba bulgara*);
–text în limba bulgara*);
–text în limba bulgara*);
–text în limba bulgara*);
–text în limba bulgara*)."
Pct. 26 din Normele metodologice de aplicare a art. 124^28, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 20 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Prevederi generale
(5)Sintagma autoritate competentă înseamnă:
[...]
Norme metodologice:
27.În cazul Bulgariei autoritate competentă înseamnă (text în limba bulgara*)).
Pct. 27 din Normele metodologice de aplicare a art. 124^28, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 21 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt reproduse astfel cum au fost modificate de lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Semnificaţia unor termeni şi expresii
(2)În înţelesul prezentului titlu:
a)o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România este considerată a fi stabilită în România;
b)o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României se consideră că este stabilită în România dacă are un sediu fix în România, respectiv dacă dispune în România de suficiente resurse tehnice şi umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii impozabile;
c)o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României şi care are un sediu fix în România conform lit. b) este considerată persoană impozabilă care nu este stabilită în România pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate la care sediul fix de pe teritoriul României nu participă.
Norme metodologice:
1.(1) Locul unde o persoană impozabilă îşi are stabilit sediul activităţii economice este locul unde sunt adoptate deciziile esenţiale privind managementul persoanei impozabile şi unde sunt exercitate funcţiile administraţiei sale centrale. Pentru a stabili locul unde o persoană impozabilă îşi are stabilit sediul activităţii sale economice este necesar să se aibă în vedere o serie de factori, cum ar fi, în cazul persoanelor juridice, sediul înregistrat al acestora, locul unde se desfăşoară administraţia centrală, locul unde se întrunesc directorii şi locul, de regulă acelaşi, unde se stabileşte politica generală a companiei. De asemenea, mai pot fi avuţi în vedere şi alţi factori, cum ar fi locul unde domiciliază principalii directori, locul unde se întrunesc adunările generale, locul unde sunt stocate documentele administrative şi contabile, precum şi locul unde tranzacţiile financiare şi în special cele bancare sunt realizate în principal. Faptul că locul de la care sunt realizate efectiv activităţile de persoana impozabilă nu este situat într-un stat membru nu exclude posibilitatea ca persoana impozabilă să aibă stabilit sediul activităţii sale economice în statul membru respectiv. Prezenţa unei cutii poştale sau a unor reprezentanţe comerciale nu poate fi considerată ca sediu al activităţii economice a unei persoane impozabile, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate în tezele anterioare.
(2)În cazul persoanelor fizice care sunt persoane impozabile pentru care nu poate fi identificat un sediu al activităţii economice în sensul alin. (1), domiciliul stabil al acestor persoane va fi considerat sediul activităţii economice, în scopul determinării statului în care acestea sunt stabilite, în sensul art. 125^1 alin. (2) lit. a) din Codul Fiscal.
(3)În scopul aplicării prevederilor art. 125^1 alin. (2) lit. c) şi art. 150 din Codul fiscal:
a)dacă sediul fix din România al unei persoane impozabile care are sediul activităţii economice în afara României nu participă la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, respectiv resursele tehnice şi/sau umane din România nu sunt utilizate pentru realizarea acestor operaţiuni, se consideră că persoana impozabilă nu este stabilită în România pentru respectivele operaţiuni;
b)dacă sediul fix din România al unei persoane impozabile care are sediul activităţii economice în afara României participă la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii înainte sau în timpul realizării acestor operaţiuni sau conform unor înţelegeri este prevăzut că sediul fix poate să intervină ulterior derulării operaţiunilor pentru operaţiuni post-vânzare ori pentru respectarea unor clauze contractuale de garanţie şi această potenţială participare nu constituie o operaţiune separată din perspectiva TVA, măsura în care sunt utilizate resursele umane şi/sau materiale în legătură cu aceste operaţiuni nu este relevantă, deoarece se va considera că în orice situaţie acest sediu fix participă la realizarea operaţiunilor respective;
c)atunci când resursele tehnice şi/sau umane ale sediului fix din România al unei persoane impozabile care are sediul activităţii economice în afara României sunt utilizate numai pentru scopuri administrative-suport, cum sunt serviciile de contabilitate, de emitere a facturilor şi colectarea titlurilor de creanţă, utilizarea acestor resurse nu va fi considerată ca participare la realizarea de livrări de bunuri sau prestări de servicii, fiind tratate doar ca servicii-suport necesare îndeplinirii obligaţiilor legate de aceste operaţiuni. În această situaţie, se va considera că persoana impozabilă nu este stabilită în România pentru aceste operaţiuni;
d)atunci când factura este emisă indicând codul de înregistrare în scopuri de TVA al sediului fix din România, acesta va fi considerat că a participat la livrarea de bunuri sau la prestarea de servicii, cu excepţia situaţiei în care persoana impozabilă poate face dovada contrariului.
(4)Atunci când gazul sau energia electrică sunt livrate de o persoană impozabilă sau către o persoană impozabilă care deţine în România o licenţă care îi permite să desfăşoare activitatea economică în sectorul gazului sau al energiei electrice, incluzând şi cumpărări şi revânzări ale gazului natural sau ale energiei electrice, existenţa licenţei în sine nu este suficientă pentru a considera că respectiva persoană impozabilă are un sediu fix în România. Pentru ca sediul fix să existe în România este necesar ca persoana impozabilă să îndeplinească condiţiile art. 125^1 alin. (2) lit. b).
Pct. 1 din Normele metodologice de aplicare a art. 125^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 1 din Normele metodologice de aplicare a art. 125^1 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 1 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Aplicare teritorială
(1)În sensul prezentului titlu:
a)Comunitate şi teritoriu comunitar înseamnă teritoriile statelor membre, astfel cum sunt definite în prezentul articol;
b)stat membru şi teritoriul statului membru înseamnă teritoriul fiecărui stat membru al Comunităţii pentru care se aplică Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Europene, în conformitate cu art. 299 din acesta, cu excepţia teritoriilor prevăzute la alin. (2) şi (3);
c)teritorii terţe sunt teritoriile prevăzute la alin. (2) şi (3);
d)ţară terţă înseamnă orice stat sau teritoriu pentru care nu se aplică prevederile Tratatului de înfiinţare a Comunităţii Europene.
(2)Următoarele teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii se exclud din teritoriul comunitar din punct de vedere al taxei:
a)Republica Federală Germania:
1.Insula Heligoland;
2.teritoriul Busingen;
b)Regatul Spaniei:
1.Ceuta;
2.Melilla;
c)Republica Italiană:
1.Livigno;
2.Campione d'Italia;
3.apele italiene ale Lacului Lugano.
(3)Următoarele teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii se exclud din teritoriul comunitar din punct de vedere al taxei:
a)Insulele Canare;
b)Republica Franceză: teritoriile din străinătate;
c)Muntele Athos;
d)Insulele Aland;
e)Insulele Channel.
(4)Se consideră ca fiind incluse în teritoriile următoarelor state membre teritoriile menţionate mai jos:
a)Republica Franceză: Principatul Monaco;
b)Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord: Insula Man;
c)Republica Cipru: zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.Norme metodologice:
1^1*).
(1)Bunurile de origine din teritoriile excluse prevăzute la art. 125^2 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal trebuie importate din perspectiva taxei, dacă sunt transportate în teritoriul Comunităţii.
(2)Insula Man, Principatul Monaco şi zonele aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord de la Akrotiri şi Dhekelia sunt considerate teritorii ale statelor membre, iar operaţiunile cu originea sau destinaţia în:
a)Insula Man sunt considerate cu originea sau destinaţia în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
b)Principatul Monaco sunt considerate cu originea sau destinaţia în Republica Franceză;
c)zonele aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord de la Akrotiri şi Dhekelia sunt considerate cu originea sau cu destinaţia în Republica Cipru.
Pct. 1^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 125^1 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 2 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Operaţiuni impozabile
(1)Din punct de vedere al taxei sunt operaţiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)operaţiunile care, în sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;
b)locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 şi 133;
c)livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acţionând ca atare;
d)livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).
(2)Este, de asemenea, operaţiune impozabilă şi importul de bunuri efectuat în România de orice persoană, dacă locul importului este în România, potrivit art. 132^2. (3) Sunt, de asemenea, operaţiuni impozabile şi următoarele operaţiuni efectuate cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România, potrivit art. 132^1:
a)o achiziţie intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce acţionează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă, care nu beneficiază de derogarea prevăzută la alin. (4), care urmează unei livrări intracomunitare efectuate în afara României de către o persoană impozabilă ce acţionează ca atare şi care nu este considerată întreprindere mică în statul său membru, şi căreia nu i se aplică prevederile art. 132 alin. (1) lit. b) cu privire la livrările de bunuri care fac obiectul unei instalări sau unui montaj sau ale art. 132 alin. 2) cu privire la vânzările la distanţă;
b)o achiziţie intracomunitară de mijloace de transport noi, efectuată de orice persoană;
c)o achiziţie intracomunitară de produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă, care acţionează ca atare, sau de o persoană juridică neimpozabilă.
(4)Prin derogare de la prevederile alin. (3) lit. a), nu sunt considerate operaţiuni impozabile în România achiziţiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)sunt efectuate de o persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este deductibilă sau de o persoană juridică neimpozabilă;
b)valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depăşeşte pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depăşit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin norme.
(5)Plafonul pentru achiziţii intracomunitare prevăzut la alin. (4) lit. b) este constituit din valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorată sau achitată în statul membru din care se expediază sau se transportă bunurile, a achiziţiilor intracomunitare de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau bunuri supuse accizelor.
(6)Persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile, eligibile pentru derogarea prevăzută la alin. (4), au dreptul să opteze pentru regimul general prevăzut la alin. (3) lit. a). Opţiunea se aplică pentru cel puţin doi ani calendaristici.
(7)Regulile aplicabile în cazul depăşirii plafonului pentru achiziţii intracomunitare, prevăzut la alin. (4) lit. b), sau al exercitării opţiunii sunt stabilite prin norme.
(8)Nu sunt considerate operaţiuni impozabile în România:
a)achiziţiile intracomunitare de bunuri a căror livrare în România ar fi scutită conform art. 143 alin. (1) lit. h)-m);
b)achiziţia intracomunitară de bunuri, efectuată în cadrul unei operaţiuni triunghiulare, pentru care locul este în România în conformitate cu prevederile art. 132^1 alin. (1), atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
1.achiziţia de bunuri este efectuată de către o persoană impozabilă, denumită cumpărător revânzător, care nu este stabilită în România, dar este înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru;
2.achiziţia de bunuri este efectuată în scopul unei livrări ulterioare a bunurilor respective, în România, de către cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1;
3.bunurile astfel achiziţionate de către cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1 sunt expediate sau transportate direct în România, dintr-un alt stat membru decât cel în care cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, către persoana căreia urmează să-i efectueze livrarea ulterioară, denumită beneficiarul livrării ulterioare;
4.beneficiarul livrării ulterioare este o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în România;
5.beneficiarul livrării ulterioare a fost desemnat în conformitate cu art. 150 alin. (4) ca persoană obligată la plata taxei pentru livrarea efectuată de cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1;
c)achiziţiile intracomunitare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi de antichităţi, în sensul prevederilor art. 152^2, atunci când vânzătorul este o persoană impozabilă revânzătoare, care acţionează în această calitate, iar bunurile au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate, conform regimului special pentru intermediarii persoane impozabile, în sensul art. 313 şi 326 din Directiva 112, sau vânzătorul este organizator de vânzări prin licitaţie publică, care acţionează în această calitate, iar bunurile au fost taxate în statul membru furnizor, conform regimului special, în sensul art. 333 din Directiva 112;
d)achiziţia intracomunitară de bunuri care urmează unei livrări de bunuri aflate în regim vamal suspensiv sau sub o procedură de tranzit intern, dacă pe teritoriul României se încheie aceste regimuri sau această procedură pentru respectivele bunuri.
(9)Operaţiunile impozabile pot fi:
a)operaţiuni taxabile, pentru care se aplică cotele prevăzute la art. 140;
b)operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii. În prezentul titlu aceste operaţiuni sunt prevăzute la art. 143-144^1;
c)operaţiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa şi nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii. În prezentul titlu aceste operaţiuni sunt prevăzute la art. 141;
d)importuri şi achiziţii intracomunitare, scutite de taxă, conform art. 142;
e)operaţiuni prevăzute la lit. a)-c), care sunt scutite fără drept de deducere, fiind efectuate de întreprinderile mici care aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152, pentru care nu se datorează taxa şi nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii.Norme metodologice:
2.(1) În sensul art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, operaţiunea nu este impozabilă în România dacă cel puţin una dintre condiţiile prevăzute la lit. a)-d) nu este îndeplinită.
(2)În sensul art. 126 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii trebuie să se efectueze cu plată. Condiţia referitoare la "plată" implică existenţa unei legături directe între operaţiune şi contrapartida obţinută. O operaţiune este impozabilă în condiţiile în care această operaţiune aduce un avantaj clientului, iar contrapartida obţinută, este aferentă avantajului primit, după cum urmează:
a)condiţia referitoare la existenţa unui avantaj pentru un client este îndeplinită în cazul în care furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii se angajează să furnizeze bunuri şi/sau servicii determinabile persoanei ce efectuează plata sau, în absenţa plăţii, când operaţiunea a fost realizată pentru a permite stabilirea unui astfel de angajament. Această condiţie este compatibilă cu faptul că serviciile au fost colective, nu au fost măsurabile cu exactitate sau au făcut parte dintr-o obligaţie legală;
b)condiţia existenţei unei legături între operaţiune şi contrapartida obţinută este îndeplinită chiar dacă preţul nu reflectă valoarea normală a operaţiunii, respectiv ia forma unor cotizaţii, bunuri sau servicii, reduceri de preţ, sau nu este plătit direct de beneficiar, ci de un terţ.
(3)În sensul art. 126 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, achiziţia intracomunitară de mijloace noi de transport efectuată de orice persoană impozabilă ori neimpozabilă sau de orice persoană juridică neimpozabilă este întotdeauna considerată o operaţiune impozabilă în România, pentru care nu sunt aplicabile regulile referitoare la plafonul de achiziţii intracomunitare prevăzut la art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, dacă locul respectivei achiziţii intracomunitare este în România, conform art. 132^1 din Codul fiscal.
(4)În sensul art. 126 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, achiziţia intracomunitară de produse accizabile efectuată de o persoană impozabilă sau de o persoană juridică neimpozabilă este întotdeauna considerată o operaţiune impozabilă în România, pentru care nu sunt aplicabile regulile referitoare la plafonul de achiziţii intracomunitare prevăzut la art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, dacă locul respectivei achiziţii intracomunitare este în România, conform art. 132^1 din Codul fiscal.
(5)Echivalentul în lei al plafonului pentru achiziţii intracomunitare de 10.000 euro, prevăzut la art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, aplicabil în cursul unui an calendaristic, se determină pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la cifra miilor. Rotunjirea se face prin majorare când cifra sutelor este egală sau mai mare decât 5 şi prin reducere când cifra sutelor este mai mică de 5, prin urmare plafonul este de 34.000 lei.
(6)În aplicarea art. 126 alin. (5), pentru calculul plafonului de achiziţii intracomunitare se iau în considerare următoarele elemente:
a)valoarea tuturor achiziţiilor intracomunitare, cu excepţia achiziţiilor intracomunitare prevăzute la alin. (7);
b)valoarea tranzacţiei ce conduce la depăşirea plafonului pentru achiziţii intracomunitare;
c)valoarea oricărui import efectuat de persoana juridică neimpozabilă în alt stat membru, pentru bunurile transportate în România după import.
(7)La calculul plafonului pentru achiziţii intracomunitare nu se vor lua în considerare:
a)valoarea achiziţiilor intracomunitare de produse accizabile;
b)valoarea achiziţiilor intracomunitare de mijloace noi de transport;
c)valoarea achiziţiilor de bunuri a căror livrare a fost o livrare de bunuri cu instalare sau montaj, pentru care locul livrării se consideră a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
d)valoarea achiziţiilor de bunuri a căror livrare a fost o vânzare la distanţă, pentru care locul livrării se consideră a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal;
e)valoarea achiziţiilor de bunuri second-hand, de opere de artă, de obiecte de colecţie şi antichităţi, aşa cum sunt definite la art. 152^2 din Codul fiscal, în cazul în care aceste bunuri au fost taxate conform unui regim special similar celui prevăzut la art. 152^2 din Codul fiscal în statul membru din care au fost livrate;
f)valoarea achiziţiilor de gaze naturale şi energie electrică a căror livrare a fost efectuată în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul fiscal.
(8)În cazul în care plafonul pentru achiziţii intracomunitare este depăşit, persoana prevăzută la art. 126 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal va solicita înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153^1 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal. Înregistrarea va rămâne valabilă pentru perioada până la sfârşitul anului calendaristic în care a fost depăşit plafonul de achiziţii şi cel puţin pentru anul calendaristic următor.
(9)Persoana prevăzută la art. 126 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal poate solicita anularea înregistrării oricând după încheierea anului calendaristic următor celui în care s-a înregistrat, conform art. 153^1 alin. (5) din Codul fiscal. Prin excepţie, persoana respectivă rămâne înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153^1 din Codul fiscal pentru toate achiziţiile intracomunitare efectuate cel puţin pentru încă un an calendaristic, dacă plafonul pentru achiziţii intracomunitare este depăşit şi în anul calendaristic care a urmat celui în care persoana a fost înregistrată.
(10)Dacă după expirarea anului calendaristic următor celui în care persoana a fost înregistrată persoana respectivă efectuează o achiziţie intracomunitară în baza codului de înregistrare în scopuri de TVA obţinut conform art. 153^1 din Codul fiscal, se consideră că persoana a optat conform art. 126 alin. (6) din Codul fiscal, cu excepţia cazului în care este obligată să rămână înregistrată în urma depăşirii plafonului pentru achiziţii intracomunitare în anul următor anului în care s-a înregistrat, situaţie în care se aplică prevederile alin. (9).
(11)În sensul art. 126 alin. (6) din Codul fiscal, persoanele impozabile care efectuează numai operaţiuni pentru care taxa nu este deductibilă şi persoanele juridice neimpozabile, care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, care nu depăşesc plafonul pentru achiziţii intracomunitare, pot opta pentru regimul general prevăzut la art. 126 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal. Aceste persoane sunt obligate la plata taxei în România pentru toate achiziţiile intracomunitare de la data la care îşi exercită opţiunea şi vor solicita un cod de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153^1 alin. (2) din Codul fiscal. Aceste persoane pot solicita anularea înregistrării oricând după încheierea a 2 ani calendaristici ce urmează celui în care s-au înregistrat, conform art. 153^1 alin. (6) din Codul fiscal.
(12)În cazul în care după încheierea a 2 ani calendaristici consecutivi de la înregistrare persoanele prevăzute la alin. (11) efectuează o achiziţie intracomunitară în baza codului de înregistrare în scopuri de TVA obţinut conform art. 153^1 din Codul fiscal, se consideră că aceste persoane şi-au reexercitat opţiunea în condiţiile art. 126 alin. (6) şi art. 153^1 alin. (7) din Codul fiscal, cu excepţia cazului în care aceste persoane sunt obligate să rămână înregistrate în urma depăşirii plafonului pentru achiziţii intracomunitare în anul calendaristic anterior, situaţie în care se aplică prevederile alin. (9).
(13)În scopul aplicării prevederilor art. 126 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal, relaţia de transport al bunurilor din primul stat membru în România trebuie să existe între furnizor şi cumpărătorul revânzător, oricare dintre aceştia putând fi responsabil pentru transportul bunurilor, în conformitate cu condiţiile Incoterms sau în conformitate cu prevederile contractuale. Dacă transportul este realizat de beneficiarul livrării, nu sunt aplicabile măsurile de simplificare pentru operaţiuni triunghiulare. Obligaţiile ce revin beneficiarului livrării ulterioare, dacă România este al treilea stat membru:
a)să plătească taxa aferentă livrării efectuate de cumpărătorul revânzător care nu este stabilit în România în conformitate cu prevederile art. 150 alin. (4) şi art. 157 alin. (1) sau (2), după caz;
b)să înscrie achiziţia efectuată în rubricile alocate achiziţiilor intracomunitare de bunuri din decontul de taxă prevăzut la art. 156^2 sau 156^3 din Codul fiscal, precum şi în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 156^4 din Codul fiscal.
(14)În cazul operaţiunilor triunghiulare efectuate în condiţiile art. 126 alin. (8) lit. b), dacă România este al doilea stat membru al cumpărătorului revânzător şi acesta a transmis furnizorului din primul stat membru codul său de înregistrare în scopuri de TVA acordat conform art. 153 din Codul fiscal, cumpărătorul revânzător trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii:
a)să emită factura prevăzută la art. 155 din Codul fiscal, în care să fie înscris codul său de înregistrare în scopuri de TVA în România şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din al treilea stat membru al beneficiarului livrării;
b)să nu înscrie achiziţia intracomunitară de bunuri care ar avea loc în România ca urmare a transmiterii codului de înregistrare în scopuri de TVA acordat conform art. 153 din Codul fiscal în declaraţia recapitulativă privind achiziţiile intracomunitare, prevăzută la art. 156^4 din Codul fiscal, aceasta fiind neimpozabilă. În decontul de taxă aceste achiziţii se înscriu la rubrica rezervată achiziţiilor neimpozabile;
c)să înscrie livrarea efectuată către beneficiarul livrării din al treilea stat membru în rubrica rezervată livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă a decontului de taxă şi în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 156^4 din Codul fiscal următoarele date:
1.codul de înregistrare în scopuri de TVA, din al treilea stat membru, al beneficiarului livrării;
2.codul T în rubrica corespunzătoare;
3.valoarea livrării efectuate.
Alin. (3) al pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 126 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (4) al pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 126 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (5) al pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 126 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (13) al pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 126 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (15) al pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 126 alin. (14) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (16) al pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 126 alin. (13) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (13) şi (16) ale pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 126 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 1 al literei B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 126 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 3 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Persoane impozabile şi activitatea economică
Art. 127. - (1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi.
(2)În sensul prezentului titlu, activităţile economice cuprind activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
(2^1)Situaţiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.
(3)Nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea sau alte obligaţii ale angajatorului.
(4)Instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor activităţi care ar produce distorsiuni concurenţiale dacă instituţiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum şi a celor prevăzute la alin. (5) şi (6).
(5)Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice, dar care sunt scutite de taxă, conform art. 141. (6) Instituţiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activităţi:
a)telecomunicaţii;
b)furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific şi altele de aceeaşi natură;
c)transport de bunuri şi de persoane;
d)servicii prestate în porturi şi aeroporturi;
e)livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f)activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale;
g)depozitarea;
h)activităţile organismelor de publicitate comercială;
i)activităţile agenţiilor de călătorie;
j)activităţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri asemănătoare;
k)operaţiunile posturilor publice de radio şi televiziune.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), orice persoană care efectuează ocazional o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi va fi considerată persoană impozabilă pentru orice astfel de livrare.
(8)În condiţiile şi în limitele prevăzute în norme, este considerat drept grup fiscal unic un grup de persoane impozabile stabilite în România care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relaţii strânse una cu alta din punct de vedere organizatoric, financiar şi economic.
(9)Orice asociat sau partener al unei asocieri sau organizaţii fără personalitate juridică este considerat persoană impozabilă separată pentru acele activităţi economice care nu sunt desfăşurate în numele asocierii sau organizaţiei respective.
(10)Asocierile în participaţiune nu dau naştere unei persoane impozabile separate. Asocierile de tip joint venture, consortium sau alte forme de asociere în scopuri comerciale, care nu au personalitate juridică şi sunt constituite în temeiul legii, sunt tratate drept asocieri în participaţiune.Norme metodologice:
3.(1) În sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în concordanţă cu principiul de bază al sistemului de TVA potrivit căruia taxa trebuie să fie neutră, se referă la orice tip de tranzacţii, indiferent de forma lor juridică, astfel cum se menţionează în constatările Curţii Europene de Justiţie în cazurile C-186/89 Van Tiem, C-306/94 Regie dauphinoise, C-77/01 Empresa de Desenvolvimento Mineiro SA (EDM).
(2)În aplicarea prevederilor alin. (1), persoanele fizice nu se consideră că realizează o activitate economică în sfera de aplicare a taxei atunci când obţin venituri din vânzarea locuinţelor proprietate personală sau a altor bunuri care au fost folosite de către acestea pentru scopuri personale. În categoria bunurilor utilizate în scopuri personale se includ construcţiile şi, după caz, terenul aferent acestora, proprietate personală a persoanelor fizice care au fost utilizate în scop de locuinţă, inclusiv casele de vacanţă, orice alte bunuri utilizate în scop personal de persoana fizică, precum şi bunurile de orice natură moştenite legal sau dobândite ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.
(3)Persoana fizică, care nu a devenit deja persoană impozabilă pentru alte activităţi, se consideră că realizează o activitate economică din exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, dacă acţionează ca atare, de o manieră independentă, şi activitatea respectivă este desfăşurată în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal.
(4)În cazul construirii de bunuri imobile de către persoanele fizice, în vederea vânzării, activitatea economică este considerată începută în momentul în care persoana fizică respectivă intenţionează să efectueze o astfel de activitate, iar intenţia persoanei respective trebuie apreciată în baza elementelor obiective, de exemplu, faptul că aceasta începe să angajeze costuri şi/sau să facă investiţii pregătitoare iniţierii activităţii economice. Activitatea economică este considerată continuă din momentul începerii sale, incluzând şi livrarea bunului sau părţilor din bunul imobil construit, chiar dacă este un singur bun imobil.
(5)În cazul achiziţiei de terenuri şi/sau de construcţii de către persoana fizică în scopul vânzării, livrarea acestor bunuri reprezintă o activitate cu caracter de continuitate dacă persoana fizică realizează mai mult de o singură tranzacţie în cursul unui an calendaristic. Totuşi, dacă persoana fizică derulează deja construcţia unui bun imobil în vederea vânzării, conform alin. (4), activitatea economică fiind deja considerată începută şi continuă, orice alte tranzacţii efectuate ulterior nu vor mai avea caracter ocazional. Deşi prima livrare este considerată ocazională, dacă intervine o a doua livrare în cursul aceluiaşi an, prima livrare nu va fi impozitată dar va fi luată în considerare la calculul plafonului prevăzut la art. 152 din Codul fiscal. Livrările de construcţii şi terenuri, scutite de taxă conform art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, sunt avute în vedere atât la stabilirea caracterului de continuitate al activităţii economice, cât şi la calculul plafonului de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal.
Exemplul nr. 1: O persoană fizică, care nu a mai realizat tranzacţii cu bunuri imobile în anii precedenţi, a livrat în cursul anului 2010 două terenuri care nu sunt construibile. Deşi persoana fizică a devenit persoană impozabilă pentru aceste livrări, totuşi livrările respective fiind scutite de taxă conform art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, persoana fizică nu are obligaţia înregistrării în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal. Dacă aceeaşi persoană fizică livrează în cursul anului 2010 o construcţie nouă în sensul art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, va avea obligaţia să se înregistreze în scopuri de taxă dacă livrarea respectivă cumulată cu livrările anterioare depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal.
Exemplul nr. 2: O persoană fizică (familie) vinde în cursul anului 2010 un teren construibil sau o construcţie nouă în sensul art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal. Deşi în principiu operaţiunea nu ar fi scutită de taxă conform art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, indiferent de valoarea livrării, dacă persoana fizică nu realizează şi alte operaţiuni pentru care ar deveni persoană impozabilă în cursul anului 2010, această operaţiune este considerată ocazională şi persoana fizică nu ar avea obligaţia înregistrării în scopuri de taxă. Dacă în acelaşi an, aceeaşi persoană fizică livrează un teren construibil sau o construcţie nouă în sensul art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, respectiva persoană va deveni persoană impozabilă şi va avea obligaţia să se înregistreze în scopuri de taxă înainte de efectuarea celei de-a doua livrări, dacă prima livrare a depăşit plafonul de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal. Dacă a doua livrare ar fi scutită conform art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, fiind o construcţie care nu este nouă sau un teren care nu este construibil, persoana fizică ar avea obligaţia să se înregistreze în scopuri de taxă conform art. 153 înainte de realizarea celei de-a doua livrări dacă prima livrare depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal.
Exemplul nr. 3: O persoană fizică realizează în cursul anului 2010 două livrări care ar fi scutite conform art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal. Dacă nu mai realizează nicio operaţiune în anul 2010, iar în anul 2011 va livra o construcţie nouă sau un teren construibil în sensul art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, va avea obligaţia să se înregistreze în scopuri de taxă în anul 2011 numai dacă va depăşi plafonul de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal.
Exemplul nr. 4: O persoană fizică a început în cursul anului 2009 construcţia unui bun imobil cu intenţia de a vinde această construcţie. În cursul anului 2009 nu a încasat avansuri şi în principiu nu are obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de taxă. Dacă în anul 2010, înainte să înceapă să încaseze avansuri sau înainte să facă livrări ale unor părţi ale bunului imobil sau livrarea respectivului imobil în integralitatea sa, livrează un teren construibil sau o construcţie nouă în sensul art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, persoana fizică ar avea obligaţia să se înregistreze în scopuri de taxă atunci când depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal. Această livrare nu este considerată ocazională, activitatea economică fiind considerată continuă din momentul începerii construcţiei, respectiv din anul 2009.
În cazul exemplelor prezentate au fost avute în vedere numai persoanele fizice care nu sunt considerate persoane impozabile pentru alte activităţi economice desfăşurate şi faptul că orice livrare de locuinţe personale, de case de vacanţă sau de alte bunuri prevăzute la alin. (2) nu este luată în considerare pentru stabilirea caracterului de continuitate al activităţii nefiind considerată operaţiune în sfera de aplicare a taxei.
(6)În cazul în care bunurile imobile sunt deţinute în coproprietate de o familie, dacă există obligaţia înregistrării în scopuri de taxă pentru vânzarea acestor bunuri imobile, unul dintre soţi va fi desemnat să îndeplinească această obligaţie.
(7)Transferul în patrimoniul afacerii al bunurilor sau serviciilor achiziţionate sau dobândite de persoanele fizice şi care au fost folosite în scopuri personale, în vederea utilizării pentru desfăşurarea de activităţi economice, nu este o operaţiune asimilată unei livrări de bunuri/prestări de servicii, efectuate cu plată, iar persoana fizică nu poate deduce taxa aferentă bunurilor/serviciilor respective prin aplicarea procedurii de ajustare prevăzută la art. 148 şi 149 din Codul fiscal.
(8)Nu sunt considerate activităţi economice:
a)acordarea de bunuri şi/sau servicii în mod gratuit de organizaţiile fără scop patrimonial;
b)livrarea următoarelor obiecte de cult religios: vase liturgice, icoane metalice sau litografiate, cruci, crucifixe, cruciuliţe şi medalioane cu imagini religioase specifice cultului, obiecte de colportaj religios, calendare religioase, produse necesare exercitării activităţii de cult religios, precum tămâia, lumânările, dar cu excepţia celor decorative şi a celor pentru nunţi şi botezuri.
(9)În sensul art. 127 alin. (4) din Codul fiscal, distorsiuni concurenţiale rezultă atunci când aceeaşi activitate este desfăşurată de mai multe persoane, dintre care unele beneficiază de un tratament fiscal preferenţial, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate de acestea nu este grevată de taxă, faţă de alte persoane care sunt obligate să greveze cu taxa contravaloarea livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate.
(10)În situaţia în care instituţia publică desfăşoară activităţi pentru care este tratată ca persoană impozabilă, instituţia publică este considerată persoană impozabilă în legătură cu acele activităţi sau, după caz, cu partea din structura organizatorică prin care sunt realizate acele activităţi. Prin excepţie, în scopul stabilirii locului prestării serviciilor conform art. 133 din Codul fiscal, o persoană juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA este considerată persoană impozabilă.
(11)În sensul art. 127 alin. (7) din Codul fiscal, persoana fizică devine persoană impozabilă în cazul unei livrări intracomunitare de mijloace de transport noi. De asemenea, orice altă persoană juridică neimpozabilă se consideră persoană impozabilă pentru livrarea intracomunitară de mijloace de transport noi. Aceste persoane nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal pentru aceste livrări intracomunitare de mijloace de transport noi în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (3) din Codul fiscal.
Alin. (4) şi (5) ale pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 127 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 3 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 127 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 4 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
4.(1) În sensul art. 127 alin. (8) din Codul fiscal, grupul de persoane impozabile stabilite în România, independente din punct de vedere juridic şi aflate în strânsă legătură din punct de vedere financiar, economic şi organizatoric, poate opta să fie tratat drept grup fiscal, cu următoarele condiţii:
a)o persoană impozabilă nu poate face parte decât dintr-un singur grup fiscal; şi b) opţiunea trebuie să se refere la o perioadă de cel puţin 2 ani; şi c) toate persoanele impozabile din grup trebuie să aplice aceeaşi perioadă fiscală.
(2)Opţiunea prevăzută la alin. (1) lit. b) se referă la grup, nu la fiecare membru al grupului.
(3)Grupul fiscal se poate constitui din minimum două persoane impozabile.
(4)Până la data de 1 ianuarie 2012, grupul fiscal se poate constitui numai de către persoane impozabile care sunt considerate mari contribuabili.
(5)Se consideră, conform alin. (1), în strânsă legătură din punct de vedere financiar, economic şi organizatoric persoanele impozabile al căror capital este deţinut direct sau indirect în proporţie de mai mult de 50% de către aceeaşi acţionari. Îndeplinirea acestei condiţii se dovedeşte prin certificatul constatator eliberat de către Registrul Comerţului şi/sau, după caz, alte documente justificative.
(6)În vederea implementării grupului fiscal se depune la organul fiscal competent o cerere semnată de către reprezentanţii legali ai tuturor membrilor grupului, care să cuprindă următoarele:
a)numele, adresa, obiectul de activitate şi codul de înregistrare în scopuri de TVA al fiecărui membru;
b)dovada că membrii sunt în strânsă legătură conform alin. (5);
c)numele membrului numit reprezentant.
(7)Organul fiscal competent va lua o decizie oficială prin care să aprobe sau să refuze implementarea grupului fiscal şi va comunică acea decizie reprezentantului grupului, precum şi fiecărui organ fiscal în jurisdicţia căruia se află membrii grupului fiscal, în termen de 60 de zile de la data primirii cererii menţionate la alin. (6).
(8)Implementarea grupului fiscal va intra în vigoare în prima zi din cea de-a doua lună următoare datei deciziei menţionate la alin. (7).
(9)Reprezentantul grupului va notifica organului fiscal competent oricare dintre următoarele evenimente:
a)încetarea opţiunii prevăzute la alin. (1) de a forma un grup fiscal unic, cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului;
b)neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1)-(5), care conduc la anularea tratamentului persoanelor impozabile ca grup fiscal sau a unei persoane ca membru al grupului fiscal, în termen de 15 zile de la producerea evenimentului care a generat această situaţie;
c)numirea unui alt reprezentant al grupului fiscal cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului;
d)părăsirea grupului fiscal de către unul dintre membri, cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului;
e)intrarea unui nou membru în grupul fiscal, cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului.
(10)În situaţiile prevăzute la alin. (9) lit. a) şi b), organul fiscal competent va anula tratamentul persoanelor impozabile ca grup fiscal sau, după caz, al unei persoane ca membru al grupului fiscal, astfel:
a)în cazul prevăzut la alin. (9) lit. a), de la data de 1 a lunii următoare celei în care a încetat opţiunea;
b)în cazul prevăzut la alin. (9) lit. b), de la data de 1 a lunii următoare celei în care s-a produs evenimentul care a generat această situaţie.
(11)În situaţiile prevăzute la alin. (9) lit. c)-e) organul fiscal competent va lua o decizie oficială în termen de 30 de zile de la data primirii notificării şi va comunică această decizie reprezentantului, precum şi fiecărui organ fiscal competent în jurisdicţia căruia se află membrii grupului fiscal. Această decizie va intra în vigoare din prima zi a lunii următoare celei în care a fost transmisă reprezentantului. Până la primirea deciziei, persoanele impozabile care au solicitat părăsirea sau intrarea în grup a unui membru sunt tratate ca grup fiscal unic format din membri care au depus iniţial opţiunea de a fi trataţi ca grup fiscal unic şi au fost acceptaţi în acest sens de către organul fiscal competent. În situaţia în care se solicită numirea unui alt reprezentant al grupului, organul fiscal competent anulează calitatea reprezentantului grupului fiscal şi în aceeaşi notificare va numi un alt reprezentant propus de membri grupului.
(12)Organul fiscal competent va putea în urma verificărilor efectuate:
a)să anuleze tratamentul unei persoane ca membru al unui grup fiscal în cazul în care acea persoană nu mai întruneşte criteriile de eligibilitate pentru a fi considerată un asemenea membru în conformitate cu prevederile alin. (1). Această anulare va intra în vigoare începând cu prima zi a lunii următoare celei în care situaţia a fost constatată de organele fiscale competente;
b)să anuleze tratamentul persoanelor impozabile ca grup fiscal în cazul în care acele persoane impozabile nu mai întrunesc criteriile de eligibilitate pentru a fi considerate un asemenea grup. Această anulare va intra în vigoare începând cu prima zi a lunii următoare celei în care situaţia a fost constatată de organele fiscale competente;
(13)De la data implementării grupului fiscal unic conform alin. (8):
a)fiecare membru al grupului fiscal, altul decât reprezentantul:
1.va raporta în decontul de taxă menţionat la art. 156^2 din Codul fiscal orice livrare de bunuri, prestare de servicii, import sau achiziţie intracomunitară de bunuri sau orice altă operaţiune realizată de sau către acesta pe parcursul perioadei fiscale;
2.va trimite decontul său de taxă reprezentantului, iar o copie a acestui document organului fiscal de care aparţine;
3.nu va plăti nicio taxă datorată şi nu va solicita nicio rambursare conform decontului său de taxă.
b)reprezentantul:
1.va raporta în propriul decont de taxă, menţionat în art. 156^2 din Codul fiscal, orice livrare de bunuri, prestare de servicii, import sau achiziţie intracomunitară de bunuri sau de servicii, precum şi orice altă operaţiune realizată de sau către acesta pe parcursul perioadei fiscale;
2.va raporta într-un decont consolidat rezultatele din toate deconturile de TVA primite de la alţi membri ai grupului fiscal, precum şi rezultatele din propriul decont de taxă pentru perioada fiscală respectivă;
3.va depune la organul fiscal de care aparţine toate deconturile de taxă ale membrilor, precum şi formularul de decont de taxă consolidat;
4.va plăti sau, după caz, va cere rambursarea taxei care rezultă din decontul de taxă consolidat.
(14)Fiecare membru al grupului fiscal trebuie:
a)să depună declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 156^4 din Codul fiscal, la organul fiscal de care aparţine;
b)să se supună controlului organului fiscal de care aparţine;
c)să răspundă separat şi în solidar pentru orice taxă datorată de el sau de orice membru al grupului fiscal pentru perioada cât aparţine respectivului grup fiscal.
(15)Livrările de bunuri şi prestările de servicii realizate de fiecare membru al grupului sunt supuse regimului normal de impozitare prevăzut de titlul VI din Codul fiscal, indiferent dacă sunt realizate către terţi sau către ceilalţi membri ai grupului fiscal, fiecare membru al grupului fiind considerat o persoană impozabilă separată.
Alin. (1) al pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a art. 127 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (6) al pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (7) al pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (8) al pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (9) al pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (14) al pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 5 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (3) al pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a art. 127 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. A a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a art. 127 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 4 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
5.Obligaţiile şi drepturile din punct de vedere al taxei pentru operaţiunile derulate de asocierile prevăzute la art. 127 alin. (10) din Codul fiscal sunt prevăzute la pct. 79^1.
Pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a art. 127 alin. (10) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 6 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a art. 127 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 4 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Livrarea de bunuri
(1)Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar.
(2)Se consideră că o persoană impozabilă, care acţionează în nume propriu, dar în contul altei persoane, în calitate de intermediar, într-o livrare de bunuri, a achiziţionat şi livrat bunurile respective ea însăşi, în condiţiile stabilite prin norme.
(3)Următoarele operaţiuni sunt considerate, de asemenea, livrări de bunuri, în sensul alin. (1):
a)predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca urmare a unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau a oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plăţii ultimei sume scadente, cu excepţia contractelor de leasing;
b)transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite;
c)trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condiţiile prevăzute de legislaţia referitoare la proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri.
(4)Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele operaţiuni:
a)preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial;
b)preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial;
c)preluarea de către o persoană impozabilă de bunuri mobile corporale achiziţionate sau produse de către aceasta, altele decât bunurile de capital prevăzute la art. 149 alin. (1) lit. a), pentru a fi utilizate în scopul unor operaţiuni care nu dau drept integral de deducere, dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial la data achiziţiei;
d)bunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepţia celor la care se face referire la alin. (8) lit. a)-c).
(5)Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociaţii sau acţionarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a persoanei impozabile, cu excepţia transferului prevăzut la alin. (7), constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial.
(6)În cazul a două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar dacă bunul este transportat direct beneficiarului final.
(7)Transferul tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau, după caz, şi de pasive, indiferent dacă este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operaţiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei societăţi, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă. Primitorul activelor este considerat a fi succesorul cedentului în ceea ce priveşte ajustarea dreptului de deducere prevăzută de lege.
(8)Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1):
a)bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a unor cauze de forţă majoră, precum şi bunurile pierdute ori furate, dovedite legal, astfel cum sunt prevăzute prin norme;
b)bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi activele corporale fixe casate, în condiţiile stabilite prin norme;
c)perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege;
d)bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne;
e)acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor promoţionale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor în condiţiile stabilite prin norme;
f)acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum şi alte destinaţii prevăzute de lege, în condiţiile stabilite prin norme.
(9)Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, în înţelesul alin. (1), care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.
(10)Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri aparţinând activităţii sale economice din România într-un alt stat membru, cu excepţia nontransferurilor prevăzute la alin. (12).
(11)Transferul prevăzut la alin. (10) reprezintă expedierea sau transportul oricăror bunuri mobile corporale din România către alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizate în scopul desfăşurării activităţii sale economice.
(12)În sensul prezentului titlu, nontransferul reprezintă expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia din următoarele operaţiuni:
a)livrarea bunului respectiv realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinaţie a bunului expediat sau transportat în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (5) şi (6) privind vânzarea la distanţă;
b)livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinaţie a bunului expediat sau transportat, în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. b) privind livrările cu instalare sau asamblare, efectuate de către furnizor sau în numele acestuia;
c)livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor, pe parcursul transportului de persoane efectuat în teritoriul Comunităţii, în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. d);
d)livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă, în condiţiile prevăzute la art. 143 alin. (2) cu privire la livrările intracomunitare scutite, la art. 143 alin. (1) lit. a) şi b) cu privire la scutirile pentru livrările la export şi la art. 143 alin. (1) lit. h), i), j), k) şi m) cu privire la scutirile pentru livrările destinate navelor, aeronavelor, misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi organizaţiilor internaţionale şi forţelor NATO;
e)livrarea de gaz prin reţeaua de distribuţie a gazelor naturale sau de electricitate, în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) şi f) privind locul livrării acestor bunuri;
f)prestarea de servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implică lucrări asupra bunurilor corporale efectuate în statul membru în care se termină expedierea sau transportul bunului, cu condiţia ca bunurile, după prelucrare, să fie reexpediate persoanei impozabile din România de la care fuseseră expediate sau transportate iniţial;
g)utilizarea temporară a bunului respectiv pe teritoriul statului membru de destinaţie a bunului expediat sau transportat, în scopul prestării de servicii în statul membru de destinaţie, de către persoana impozabilă stabilită în România;
h)utilizarea temporară a bunului respectiv, pentru o perioadă care nu depăşeşte 24 de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în condiţiile în care importul aceluiaşi bun dintr-un stat terţ, în vederea utilizării temporare, ar beneficia de regimul vamal de admitere temporară cu scutire integrală de drepturi de import.
(13)În cazul în care nu mai este îndeplinită una din condiţiile prevăzute la alin. (12), expedierea sau transportul bunului respectiv este considerat ca un transfer din România în alt stat membru. În acest caz, transferul se consideră efectuat în momentul în care condiţia nu mai este îndeplinită.
(14)Prin ordin al ministrului finanţelor publice, se pot introduce măsuri de simplificare cu privire la aplicarea alin. (10)-(13).Norme metodologice:
6.(1) În sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, preluarea de bunuri produse de către o persoană impozabilă pentru a fi folosite în cursul desfăşurării activităţii sale economice sau pentru continuarea acesteia nu se consideră ca fiind o livrare de bunuri, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la art. 128 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. Aceleaşi prevederi se aplică şi prestărilor de servicii.
(2)Valorificarea produselor scoase din rezerva de mobilizare constituie livrare de bunuri în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal.
(3)În sensul art. 128 alin. (2) din Codul fiscal, persoana impozabilă care acţionează în calitate de comisionar, primind facturi pe numele său de la comitentul vânzător sau, după caz, de la furnizor şi emiţând facturi pe numele său către comitentul cumpărător ori, după caz, către client, se consideră că acţionează în nume propriu, dar în contul comitentului. Comisionarul este considerat din punctul de vedere al taxei cumpărător şi revânzător al bunurilor, indiferent dacă acţionează în contul vânzătorului sau al cumpărătorului, respectiv se consideră că furnizorul ori, după caz, comitentul vânzător face o livrare de bunuri către comisionar şi, la rândul său, comisionarul face o altă livrare de bunuri către comitentul cumpărător sau, după caz, către client. Dacă, potrivit contractului, comisionarul acţionează în numele şi în contul comitentului ca mandatar, dar primeşte şi/sau emite facturi pe numele său, acest fapt îl transformă în cumpărător revânzător din punctul de vedere al taxei.
(4)Prevederile alin. (3) se aplică sub denumirea de structură de comisionar în cazurile prevăzute la pct. 19 alin. (4).
(5)În sensul art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, casarea activelor corporale fixe de natura bunurilor de capital prevăzute la art. 149 din Codul fiscal nu constituie livrare de bunuri. Se aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal pentru activele corporale fixe de natura bunurilor de capital casate, dacă la achiziţia sau, după caz, transformarea, modernizarea, fabricarea, construcţia acestora taxa a fost dedusă total ori parţial şi dacă următoarele operaţiuni au intervenit în legătură cu un bun de capital după data aderării: achiziţia sau, după caz, fabricarea, construcţia, prima utilizare după modernizare ori transformare.
(6)Pierderile tehnologice stabilite potrivit legii sau, după caz, stabilite de persoana impozabilă în norma proprie de consum nu intră sub incidenţa prevederilor art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal. Deducerea taxei pentru achiziţiile de bunuri utilizate în activităţi economice care dau naştere la pierderi tehnologice se realizează pe baza prevederilor generale ale art. 145 alin. (2) sau, după caz, ale art. 147 din Codul fiscal. Pierderile care depăşesc normele de consum sunt asimilate livrărilor de bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal. Atunci când norma de consum este stabilită de persoana impozabilă, organul de inspecţie fiscală poate modifica coeficientul stabilit în scopul aplicării art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, dacă sunt indicii obiective că pierderea tehnologică a fost supradimensionată (7) În sensul art. 128 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite se consideră livrare de bunuri numai dacă debitorul executat silit este o persoană impozabilă.
(8)Transferul de active prevăzut la art. 128 alin. (7) din Codul fiscal este un transfer universal de bunuri şi/sau servicii, acestea nemaifiind tratate individual, ci ca un tot unitar la persoana impozabilă cedentă, indiferent dacă este un transfer total sau parţial de active. Se consideră transfer parţial de active în sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal transferul tuturor activelor sau al unei părţi din activele investite într-o anumită ramură a activităţii economice, dacă acestea constituie din punct de vedere tehnic o structură independentă, capabilă să efectueze activităţi economice separate, indiferent dacă este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operaţiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei societăţi. De asemenea, se consideră că transferul parţial are loc şi în cazul în care bunurile imobile în care sunt situate activele transferate de cedent nu sunt înstrăinate, ci realocate altor ramuri ale activităţii aflate în uzul cedentului. Simplul transfer al unor active nu garantează posibilitatea continuării unei activităţi economice în orice situaţie. Pentru ca o operaţiune să poată fi considerată transfer de active, în sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal, primitorul activelor trebuie să intenţioneze să desfăşoare activitatea economică sau partea din activitatea economică care i-a fost transferată, şi nu să lichideze imediat activitatea respectivă şi, după caz, să vândă eventualele stocuri. Pentru calificarea unei activităţi ca transfer de active, nu este relevant dacă primitorul activelor este autorizat pentru desfăşurarea activităţii care i-a fost transferată sau dacă are în obiectul de activitate respectiva activitate. În acest sens a fost pronunţată hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazul C-497/01 - Zita Modes.
(9)Persoana impozabilă care este beneficiarul transferului prevăzut la alin. (8) este considerată ca fiind succesorul cedentului, indiferent dacă este înregistrat în scopuri de taxă sau nu. Beneficiarul va prelua toate drepturile şi obligaţiile cedentului, inclusiv cele privind livrările către sine prevăzute la art. 128 alin. (4) din Codul fiscal, ajustările deducerii prevăzute la art. 148 şi 149 din Codul fiscal. Dacă beneficiarul transferului este o persoană impozabilă care nu este înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal şi nu se va înregistra în scopuri de TVA ca urmare a transferului, va trebui să plătească la bugetul de stat suma rezultată ca urmare a ajustărilor conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161, după caz. Prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se va stabili procedura de declarare şi plată a sumelor rezultate din ajustarea taxei. Momentul de referinţă pentru determinarea datei de la care începe ajustarea taxei, în cazul bunurilor de capital, nu este data transferului, ci data obţinerii bunului de către cedent, conform art. 149 sau 161, după caz. Cedentul va trebui să transmită cesionarului o copie de pe registrul bunurilor de capital, dacă acestea sunt obţinute după data aderării.
(10)În sensul art. 128 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal:
a)prin cauze de forţă majoră se înţelege:
1.incendiu, dovedit prin documente de asigurare şi/sau alte rapoarte oficiale;
2.război, război civil, acte de terorism;
3.orice alte evenimente pentru care se poate invoca forţa majoră;
b)prin bunuri pierdute se înţelege bunurile dispărute în urma unor calamităţi naturale, cum ar fi inundaţiile, alunecările de teren, sau a unor cauze de forţă majoră;
c)prin bunuri furate se înţelege bunurile lipsă din gestiune, neimputabile, pentru care persoana impozabilă poate prezenta dovada constatării furtului de către organele de poliţie, care este acceptată la despăgubire de societăţile de asigurări.
(11)În sensul art. 128 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal, nu se consideră livrare de bunuri cu plată bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a)bunurile nu sunt imputabile;
b)degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente. Sunt incluse în această categorie şi produsele accizabile pentru care autoritatea competentă a emis decizie de aprobare a distrugerii în cadrul antrepozitului fiscal;
c)se face dovada că s-au distrus bunurile şi nu mai intră în circuitul economic.
(12)Prevederile art. 148 şi 149 din Codul fiscal, referitoare la ajustarea dreptului de deducere, nu se aplică în situaţiile în care, conform art. 128 alin. (8) din Codul fiscal, nu se consideră că are loc o livrare de bunuri cu plată.
(13)În sensul art. 128 alin. (8) lit. e) din Codul fiscal, se cuprind în categoria bunurilor acordate în mod gratuit în scopul stimulării vânzărilor:
a)pe lângă bunurile oferite în mod gratuit ca mostre în cadrul campaniilor promoţionale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstraţii la punctele de vânzare, şi orice alte bunuri care sunt destinate pentru reclamă şi publicitate;
b)în alte cazuri decât cele prevăzute la lit. a), bunurile care sunt produse de persoana impozabilă în vederea vânzării sau sunt comercializate în mod obişnuit de către persoana impozabilă, acordate în mod gratuit clientului, numai în măsura în care sunt bunuri de acelaşi fel ca şi cele care sunt sau au fost livrate clientului. Atunci când bunurile acordate gratuit în vederea stimulării vânzărilor nu sunt produse de persoana impozabilă şi/sau nu sunt bunuri comercializate în mod obişnuit de persoana impozabilă, acordarea gratuită a acestora nu va fi considerată livrare de bunuri dacă:
1.se poate face dovada obiectivă a faptului că acestea pot fi utilizate de către client în legătură cu bunurile/serviciile pe care le-a achiziţionat de la respectiva persoană impozabilă; sau
2.bunurile/serviciile sunt furnizate către consumatorul final şi valoarea bunurilor acordate gratuit este mai mică decât valoarea bunurilor/serviciilor furnizate clientului.
(14)În sensul art. 128 alin. (8) lit. f) din Codul fiscal:
a)bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală a bunurilor acordate gratuit în cursul unui an calendaristic este sub plafonul în care aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, astfel cum este stabilit la titlul II din Codul fiscal. Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul microîntreprinderilor;
b)bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare sau mecenat nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală în cursul unui an calendaristic se încadrează în limita a 3 la mie din cifra de afaceri determinată potrivit art. 152 alin. (2) din Codul fiscal;
c)prin bunuri acordate în mod gratuit potrivit destinaţiilor prevăzute de lege se înţelege bunurile pe care persoana impozabilă este obligată prin lege să le acorde gratuit angajaţilor săi şi care sunt legate de desfăşurarea în condiţii optime a activităţii economice, cum sunt, de exemplu: masa caldă pentru mineri, echipamentul de protecţie, materiale igienico-sanitare în vederea prevenirii îmbolnăvirilor. Plafonul până la care nu sunt considerate livrări de bunuri cu plată este cel prevăzut prin actele normative care instituie acordarea acestor bunuri, dacă este cazul. Nu se încadrează în prevederile art. 128 alin. (8) lit. f) din Codul fiscal orice gratuităţi acordate propriilor angajaţi sau altor persoane, prin lege sau prin hotărâri ale consiliilor locale, dacă nu există nicio legătură cu desfăşurarea în condiţii optime a activităţii economice, cum sunt: cotele gratuite de energie electrică acordate persoanelor pensionate din sectorul energiei electrice, abonamentele de transport acordate gratuit pentru diverse categorii de persoane şi altele de aceeaşi natură.
(15)Încadrarea în plafoanele prevăzute la alin. (14) lit. a) şi b) se determină pe baza datelor raportate prin situaţiile financiare anuale. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste plafoane sponsorizările, acţiunile de mecenat sau alte acţiuni prevăzute prin legi, acordate în numerar, precum şi bunurile pentru care taxa nu a fost dedusă. Depăşirea plafoanelor constituie livrare de bunuri cu plată şi se colectează taxa, dacă s-a exercitat dreptul de deducere a taxei aferente achiziţiilor care depăşesc plafoanele. Taxa colectată aferentă depăşirii se calculează şi se include în decontul întocmit pentru perioada fiscală în care persoana impozabilă a depus sau trebuie să depună situaţiile financiare anuale, respectiv în anul următor celui în care au fost efectuate cheltuielile.
(16)În sensul art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, transferul este o operaţiune asimilată unei livrări intracomunitare cu plată de bunuri, fiind obligatoriu să fie respectate toate condiţiile şi regulile aferente livrărilor intracomunitare, inclusiv cele referitoare la scutirea de taxă. Caracteristic acestei operaţiuni este faptul că în momentul expedierii bunurilor dintr-un stat membru în alt stat membru, acestea nu fac obiectul unei livrări în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal şi pe cale de consecinţă, aceeaşi persoană impozabilă care declară transferul în statul membru unde începe transportul bunurilor va declara şi achiziţia intracomunitară asimilată în statul membru în care aceasta are loc. Exemple de transferuri: transportul în alt stat membru de bunuri importate în România, efectuat de persoana care a realizat importul, în lipsa unei tranzacţii în momentul expedierii, transportul/expedierea de bunuri mobile corporale din România în alt stat membru în vederea constituirii unui stoc care urmează a fi vândut în respectivul stat membru, transportul de bunuri în alt stat membru în vederea încorporării într-un bun imobil în respectivul stat membru de către persoana impozabilă, precum şi alte operaţiuni care iniţial au constituit nontransferuri, dar ulterior au devenit transferuri.
(17)Nontransferul cuprinde şi expedierea sau transportul de produse accizabile din România în alt stat membru, de către persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, în vederea efectuării unei vânzări la distanţă către persoane neimpozabile din acel stat membru, altele decât persoanele juridice neimpozabile.
(18)Furnizarea de programe informatice software standard pe dischetă sau pe un alt purtător de date, însoţită de licenţă obişnuită care interzice copierea şi distribuirea acestora şi care permite doar instalarea lor pe un anumit număr de staţii de lucru, care este egal cu numărul de dischete sau de alte suporturi purtătoare de date furnizate, constituie livrare de bunuri, conform art. 128 din Codul fiscal. Programele informatice software standard reprezintă orice software produs ca un bun de folosinţă generală care conţine date preînregistrate, este comercializat ca atare şi, după instalare şi eventual o perioadă scurtă de training, poate fi utilizat în mod independent de către clienţi în formatul standard pentru aceleaşi aplicaţii şi funcţii.
(19)Procesarea fotografiilor digitale constituie livrare de bunuri conform art. 128 din Codul fiscal, atunci când fotografiile tipărite sunt predate clientului.
Alin. (4) al pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 128 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (6) al pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 128 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (8) al pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 128 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (10) al pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 128 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 128 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 5 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Prestarea de servicii
(1)Se consideră prestare de servicii orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri, aşa cum este definită la art. 128.
(2)Atunci când o persoană impozabilă care acţionează în nume propriu, dar în contul altei persoane, ia parte la o prestare de servicii, se consideră că a primit şi a prestat ea însăşi serviciile respective.
(3)Prestările de servicii cuprind operaţiuni cum sunt:
a)închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing;
b)cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate, cum sunt: transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
c)angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acţiune ori o situaţie;
d)prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităţi publice sau potrivit legii;
e)servicii de intermediere efectuate de persoane care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.
(4)Sunt asimilate prestării de servicii efectuate cu plată următoarele:
a)utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri care nu au legătură cu activitatea sa economică sau pentru a fi puse la dispoziţie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parţial;
b)serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit pentru uzul personal al angajaţilor săi sau pentru uzul altor persoane.
(5)Nu constituie prestare de servicii efectuată cu plată:
a)utilizarea bunurilor rezultate din activitatea economică a persoanei impozabile, ca parte a unei prestări de servicii efectuate în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol, precum şi pentru alte destinaţii prevăzute de lege, în condiţiile stabilite prin norme;
b)serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor;
c)servicii prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanţie de către persoana care a efectuat iniţial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.
(6)Abrogat.
(7)Prevederile art. 128 alin. (5) şi (7) se aplică în mod corespunzător şi prestărilor de servicii.Norme metodologice:
7.(1) În sensul art. 129 alin. (1) din Codul fiscal, atunci când nu există un contract de comision sau intermediere între părţi şi nu se refacturează cheltuielile conform pct. 19 alin. (4), dar pentru aceeaşi prestare de servicii intervin mai multe persoane impozabile care acţionează în nume propriu, prin tranzacţii succesive, se consideră că fiecare persoană a primit şi a prestat în nume propriu serviciul respectiv. Fiecare tranzacţie se consideră o prestare separată şi se impozitează distinct, chiar dacă serviciul respectiv este prestat direct către beneficiarul final.
(2)Normele metodologice prevăzute la pct. 6 alin. (3) şi (4)
se aplică în mod corespunzător şi pentru prestările de servicii
prevăzute la art. 129 alin. (2) din Codul fiscal.
(3)Transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing este considerată prestare de servicii conform art. 129 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal. La sfârşitul perioadei de leasing, dacă locatorul/finanţatorul transferă locatarului/utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului, la solicitarea acestuia, operaţiunea reprezintă o livrare de bunuri pentru valoarea la care se face transferul. Se consideră a fi sfârşitul perioadei de leasing şi data la care locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, situaţie în care valoarea de transfer va cuprinde şi suma ratelor care nu au mai ajuns la scadenţă, inclusiv toate cheltuielile accesorii facturate odată cu rata de leasing. Dacă opţiunea de cumpărare a bunului de către locatar/utilizator se exercită înainte de derularea a 12 luni consecutive de la data începerii contractului de leasing, respectiv data de la care bunul este pus la dispoziţia locatarului/utilizatorului, se consideră că nu a mai avut loc o operaţiune de leasing, ci o livrare de bunuri la data la care bunul a fost pus la dispoziţia locatarului/utilizatorului. Dacă în cursul derulării unui contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu acceptul locatorului/finanţatorului sau o cesiune a contractului de leasing financiar prin care se schimbă locatorul/finanţatorul, operaţiunea nu constituie livrare de bunuri, considerându-se că persoana care preia contractul de leasing continuă persoana cedentului. Operaţiunea este considerată în continuare prestare de servicii, persoana care preia contractul de leasing având aceleaşi obligaţii ca şi cedentul în ceea ce priveşte taxa.
(4)Este considerată prestare de servicii, conform art. 129 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, intermedierea efectuată de o persoană care acţionează în numele şi în contul altei persoane atunci când intervine într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. În sensul prezentelor norme, intermediarul care acţionează în numele şi în contul altei persoane este persoana care acţionează în calitate de mandatar potrivit Codului comercial. În cazul în care mandatarul intermediază livrări de bunuri sau prestări de servicii, furnizorul/prestatorul efectuează livrarea de bunuri/prestarea de servicii către beneficiar, pentru care emite factura direct pe numele beneficiarului, iar mandatarul efectuează o prestare de servicii, pentru care întocmeşte factura de comision care reprezintă contravaloarea serviciului de intermediere prestat către mandant, respectiv către beneficiar sau, după caz, către furnizor/prestator.
(5)Emiterea de către mandatar a unei facturi în numele său către cumpărător, pentru livrarea de bunuri intermediată, este suficientă pentru a-l transforma în cumpărător revânzător din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum este prevăzut la pct. 6 alin. (3). De asemenea, mandatarul devine din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată un cumpărător revânzător, dacă primeşte de la vânzător o factură întocmită pe numele său.
(6)Prevederile alin. (5) sunt aplicabile şi în cazul în care mandatarul intermediază o prestare de servicii.
(7)Prevederile pct. 6 alin. (13)-(15) se aplică corespunzător şi pentru operaţiunile prevăzute la art. 129 alin. (5) lit. a) şi b) din Codul fiscal.
(8)Prevederile pct. 6 alin. (8) şi (9) se vor aplica corespunzător şi pentru prevederile art. 129 alin. (7) din Codul fiscal.
(9)Transferul cu plată al unui sportiv de la un club sportiv la un alt club sportiv este considerat o prestare de servicii cu plată în sensul art. 129 din Codul fiscal. Sumele plătite drept compensaţie pentru încetarea contractului sau drept penalităţi pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de părţile contractante nu sunt considerate prestări de servicii efectuate cu plată.
(10)În sensul art. 129 din Codul fiscal, sunt considerate prestări de servicii următoarele:
a)furnizarea de programe informatice software standard prin internet sau prin orice altă reţea electronică şi care este în principal automatizată, necesitând intervenţie umană minimă, fiind un serviciu furnizat pe cale electronică, conform art. 125^1 alin. (1) pct. 26 din Codul fiscal;
b)furnizarea de licenţe în cadrul unui contract de licenţă privind programele informatice software, care permite clientului instalarea programului software pe diverse staţii de lucru, împreună cu furnizarea de programe software standard pe dischetă sau pe un alt purtător de date, conform art. 129 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal.
c)furnizarea de programe informatice software personalizate, chiar şi în cazul în care programul software este furnizat pe dischetă sau pe un alt purtător de date. Programul software personalizat reprezintă orice program software creat sau adaptat nevoilor specifice ale clienţilor, conform cerinţelor exprimate de aceştia.
Alin. (1) şi (2) ale pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a art. 129 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 8 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a art. 129 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 6 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Schimbul de bunuri sau servicii
Art. 130. - În cazul unei operaţiuni care implica o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrari de bunuri şi/sau prestări de servicii, fiecare persoana impozabila se considera ca a efectuat o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii cu plata.
Norme metodologice:
8.(1) Operaţiunile prevăzute la art. 130 din Codul fiscal, includ orice livrari de bunuri/prestări de servicii a caror plata se realizează printr-o alta livrare/prestare, precum:
a)plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a serviciului de prelucrare/obtinere a produselor agricole;
b)plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.
(2)Fiecare operaţiune din cadrul schimbului este tratata separat aplicandu-se prevederile prezentului titlu în functie de calitatea persoanei care realizează operaţiunea, cotele şi regulile aplicabile fiecarei operaţiuni în parte.Codul fiscal:
Achiziţiile intracomunitare de bunuri
Art. 130^1. - (1) Se considera achizitie intracomunitara de bunuri obtinerea dreptului de a dispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia indicată de cumparator, de către furnizor, de către cumparator sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumparatorului, către un stat membru, altul decat cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.
(2)Sunt asimilate unei achizitii intracomunitare cu plata urmatoarele:
a)utilizarea în România, de către o persoană impozabila, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul caruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achiziţionate, dobandite ori importate de către aceasta, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru, în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (10) şi (11);
b)preluarea de către fortele armatei române, pentru uzul acestora sau pentru personalul civil din cadrul fortelor armate, de bunuri pe care le-au dobândit în alt stat membru, care este parte a Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, şi la a caror achizitie nu s-au aplicat regulile generale de impozitare din acel alt stat membru, în situaţia în care importul bunurilor respective nu a putut beneficia de scutirea prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. g).
(3)Se considera, de asemenea, ca este efectuata cu plata achizitia intracomunitara de bunuri a caror livrare, dacă ar fi fost realizata în România, ar fi fost tratata drept o livrare de bunuri efectuata cu plata.
(4)Este asimilata unei achizitii intracomunitare şi achizitionarea de către o persoană juridica neimpozabila a unor bunuri importate de acea persoana în Comunitate şi transportate sau expediate într-un alt stat membru decat cel în care s-a efectuat importul. Persoana juridica neimpozabila va beneficia de rambursarea taxei platite în România pentru importul bunurilor, dacă dovedeste ca achizitia sa intracomunitara a fost supusă taxei în statul membru de destinatie a bunurilor expediate sau transportate.
(5)Prin ordin al ministrului finanţelor publice se pot reglementa măsuri de simplificare cu privire la aplicarea alin. (2) lit. a).Norme metodologice:
9.(1) Art. 130^1 alin. (1) din Codul fiscal, este definitia "în oglinda" a definitiei livrarii intracomunitare de bunuri prevăzută la art. 128 alin. (9) din Codul fiscal, respectiv dacă în statul membru din care începe expedierea sau transportul bunurilor are loc o livrare intracomunitara de bunuri, într-un alt stat membru are loc o achizitie intracomunitara de bunuri în functie de locul acestei operaţiuni stabilit conform prevederilor de la art. 132^1 din Codul fiscal.
(2)Prevederea de la art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal este prevederea "în oglinda" a celei de la art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, cu privire la transferul bunurilor din România într-un alt stat membru. Atunci când un bun intră în România în aceste condiţii, persoana impozabila trebuie să analizeze dacă din punct de vedere al legislaţiei române operaţiunea ar fi constituit un transfer de bunuri dacă operaţiunea s-ar fi realizat din România în alt stat membru. În acest caz, transferul bunurilor din alt stat membru în România da nastere unei operaţiuni asimilate unei achizitii intracomunitare cu plata. Tratarea acestor transferuri ca şi achizitii intracomunitare nu depinde de tratamentul aplicat pentru acelasi transfer în statul membru de origine.
(3)Prevederile art. 130^1 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal se aplică bunurilor achiziţionate de fortele armate române în alt stat membru, în situaţia în care aceste bunuri, după ce au fost folosite de fortele armate, sunt expediate în România.
(4)În sensul art. 130^1 alin. (3) din Codul fiscal este considerata a fi efectuata cu plata achizitia intracomunitara de bunuri a caror livrare în tara ar fi fost asimilata unei livrari de bunuri cu plata.
(5)Conform art. 130^1 alin. (4) din Codul fiscal, dacă o persoană juridica neimpozabila din România importa bunuri în alt stat membru, pe care apoi le transporta/expediaza în România, operaţiunea respectiva este asimilata unei achizitii intracomunitare cu plata în România, chiar dacă taxa aferenta importului a fost plătită în statul membru de import. În temeiul dovezii achitarii taxei aferente achizitiei intracomunitare în România, persoana juridica neimpozabila poate solicita statului membru de import restituirea taxei achitate pentru import. În cazul invers, când o persoană juridica neimpozabila stabilita în alt stat membru, importa bunuri în România, pe care apoi le transporta/expediaza în alt stat membru, poate solicita în România restituirea taxei achitate pentru importul respectiv, dacă face dovada ca achizitia intracomunitara a bunurilor a fost supusă taxei în celalalt stat membru.
(6)Nu este asimilata unei achizitii intracomunitare efectuate cu plata, utilizarea în România de către o persoană impozabila în vederea efectuării unei vanzari la distanta către persoane neimpozabile din România, altele decat persoanele juridice neimpozabile, de produse accizabile transportate sau expediate din alt stat membru de persoana impozabila sau de altă persoană, în numele acesteia.Codul fiscal:
Locul livrării de bunuri
(1)Se consideră a fi locul livrării de bunuri:
a)locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terţ. Dacă locul livrării, stabilit conform prezentei prevederi, se situează în afara teritoriului comunitar, locul livrării realizate de către importator şi locul oricărei livrări ulterioare se consideră în statul membru de import al bunurilor, iar bunurile se consideră a fi transportate sau expediate din statul membru de import;
b)locul unde se efectuează instalarea sau montajul, de către furnizor sau de către altă persoană în numele furnizorului, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalări sau unui montaj;
c)locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziţia cumpărătorului, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;
d)locul de plecare a transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor, avion sau tren, pentru partea din transportul de pasageri efectuată în interiorul Comunităţii, dacă:
1.partea transportului de pasageri efectuată în interiorul Comunităţii reprezintă partea transportului, efectuată fără nicio oprire în afara Comunităţii, între locul de plecare şi locul de sosire ale transportului de pasageri;
2.locul de plecare a transportului de pasageri reprezintă primul punct de îmbarcare a pasagerilor în interiorul Comunităţii, eventual după o oprire în afara Comunităţii;
3.locul de sosire a transportului de pasageri reprezintă ultimul punct de debarcare prevăzut în interiorul Comunităţii pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul Comunităţii, eventual înainte de o oprire în afara Comunităţii;
e)în cazul livrării de gaze prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale sau al livrării de energie electrică, către un comerciant persoană impozabilă, locul livrării se consideră locul unde comerciantul persoană impozabilă îşi are sediul activităţii economice sau un sediu fix pentru care se livrează bunurile sau, în absenţa unui astfel de sediu, locul în care acesta are domiciliul stabil sau reşedinţa sa obişnuită. Comerciantul persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei activitate principală în ceea ce priveşte cumpărările de gaz şi energie electrică o reprezintă revânzarea de astfel de produse şi al cărei consum propriu de astfel de produse este neglijabil;
f)în cazul livrării de gaze prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale sau de energie electrică, în situaţia în care o astfel de livrare nu se regăseşte la lit. e), locul livrării reprezintă locul în care cumpărătorul utilizează şi consumă efectiv gazul natural sau energia electrică. În situaţia în care bunurile nu sunt consumate de cumpărător, ci sunt livrate unei alte persoane, partea neutilizată de gaz sau energie electrică se consideră ca fiind utilizată şi consumată la locul în care noul cumpărător îşi are sediul activităţii economice sau are un sediu fix pentru care se livrează bunurile. În absenţa unui astfel de sediu, se consideră că acesta a utilizat şi a consumat bunurile în locul în care îşi are domiciliul sau reşedinţa sa obişnuită.
(2)Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), în cazul unei vânzări la distanţă care se efectuează dintr-un stat membru spre România, locul livrării se consideră în România dacă livrarea este efectuată către un cumpărător persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, care beneficiază de derogarea de la art. 126 alin. (4), sau către orice altă persoană neimpozabilă şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)valoarea totală a vânzărilor la distanţă al căror transport sau expediere în România se realizează de către un furnizor, în anul calendaristic în care are loc o anumită vânzare la distanţă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distanţă, sau în anul calendaristic precedent, depăşeşte plafonul pentru vânzări la distanţă de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte prin norme; sau b) furnizorul a optat în statul membru din care se transportă bunurile pentru considerarea vânzărilor sale la distanţă, care presupun transportul bunurilor din acel stat membru în România ca având loc în România.
(3)Locul livrării este întotdeauna în România, în cazul vânzărilor la distanţă de produse accizabile, efectuate dintr-un stat membru către persoane neimpozabile din România, altele decât persoanele juridice neimpozabile, fără să se aplice plafonul prevăzut la alin. (2) lit. a).
(4)Derogarea prevăzută la alin. (2) nu se aplică vânzărilor la distanţă efectuate din alt stat membru în România:
a)de mijloace de transport noi;
b)de bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau în numele acestuia;
c)de bunuri taxate în statul membru de plecare, conform regimului special prevăzut la art. 313, 326 sau 333 din Directiva 112, privind bunurile second-hand, operele de artă, obiectele de colecţie şi antichităţile, astfel cum sunt definite la art. 152^2 alin. (1);
d)de gaz distribuit prin sistemul de distribuţie a gazului natural şi de electricitate;
e)de produse accizabile, livrate către persoane impozabile şi persoane juridice neimpozabile.
(5)Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), locul livrării pentru vânzările la distanţă efectuate din România către alt stat membru se consideră în acest alt stat membru, în cazul în care livrarea este efectuată către o persoană care nu îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de statul membru în care se încheie transportul sau expedierea, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)valoarea totală a vânzărilor la distanţă, efectuate de furnizor şi care presupun transportul sau expedierea bunurilor din România către un anumit stat membru, în anul calendaristic în care are loc o anumită vânzare la distanţă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distanţă, sau în anul calendaristic precedent, depăşeşte plafonul pentru vânzări la distanţă, stabilit conform legislaţiei privind taxa pe valoarea adăugată din statul membru respectiv, astfel de vânzări având locul livrării în statul respectiv; sau b) furnizorul a optat în România pentru considerarea tuturor vânzărilor sale la distanţă, care presupun transportul bunurilor din România într-un anumit stat membru, ca având loc în respectivul stat membru. Opţiunea se exercită în condiţiile stabilite prin norme şi se aplică tuturor vânzărilor la distanţă, efectuate către respectivul stat membru, în anul calendaristic în care se exercită opţiunea şi în următorii doi ani calendaristici.
(6)În cazul vânzărilor la distanţă de produse accizabile efectuate din România către persoane neimpozabile din alt stat membru, altele decât persoanele juridice neimpozabile, locul livrării este întotdeauna în celălalt stat membru.
(7)Derogarea prevăzută la alin. (5) nu se aplică vânzărilor la distanţă efectuate din România către un alt stat membru:
a)de mijloace de transport noi;
b)de bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau de altă persoană în numele acestuia;
c)de bunuri taxate în România, conform regimului special pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, prevăzut la art. 152^2;
d)de gaz distribuit prin sistemul de distribuţie a gazului natural şi de electricitate;
e)de produse accizabile, livrate către persoane juridice neimpozabile şi persoane impozabile.
(8)În aplicarea alin. (2)-(7), atunci când o vânzare la distanţă presupune expedierea sau transportul bunurilor vândute dintr-un teritoriu terţ şi importul de către furnizor într-un stat membru, altul decât statul membru în care se expediază sau se transportă în vederea livrării acestora către client, se va considera că bunurile au fost expediate sau transportate din statul membru în care se efectuează importul.Norme metodologice:
10.(1) În sensul art. 132 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, bunurile sunt considerate a fi transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terţ care acţionează în numele şi în contul unuia dintre aceştia, dacă transportul este în sarcina furnizorului sau a cumpărătorului. Terţa persoană care realizează transportul în numele şi în contul furnizorului sau al cumpărătorului este transportatorul sau orice altă persoană care intervine în numele şi în contul furnizorului ori al cumpărătorului în realizarea serviciului de transport.
(2)Prevederile art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal nu se aplică în situaţia în care cumpărătorul a optat pentru calitatea de importator al bunurilor conform prevederilor pct. 59 alin. (1) lit. b).
(3)Conform art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, locul livrării este locul unde bunurile sunt puse la dispoziţia cumpărătorului, în cazul în care bunurile nu sunt transportate sau expediate. În categoria bunurilor care nu sunt transportate sau expediate se cuprind bunurile imobile, precum şi orice alte bunuri mobile corporale care, deşi sunt livrate, între vânzător şi cumpărător nu există relaţie de transport. Exemplu: o persoană impozabilă A stabilită în România livrează bunuri unei alte persoane impozabile B stabilite în alt stat membru sau în România. Bunurile sunt transportate direct la C, o altă persoană care cumpără bunurile de la B. În primul caz persoana obligată să realizeze transportul este A sau B. Pe relaţia A-B se consideră o livrare cu transport, iar pe relaţia B-C se consideră o livrare fără transport. În al doilea caz, dacă persoana obligată să realizeze transportul este C, pe relaţia A-B se consideră o livrare fără transport, locul livrării fiind locul unde bunurile sunt puse la dispoziţia lui B, iar în relaţia B-C se consideră o livrare cu transport, locul livrării fiind locul unde începe transportul, respectiv în statul membru al furnizorului A, unde se află bunurile atunci când începe transportul.
Pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a art. 132 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 9 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a art. 132 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 7 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
11.(1) În sensul art. 132 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, echivalentul în lei al plafonului de 35.000 de euro pentru vânzările la distanţă se stabileşte pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la cifra miilor. Rotunjirea se face prin majorare, când cifra sutelor este egală cu sau mai mare decât 5, şi prin reducere, când cifra sutelor este mai mică de 5, prin urmare plafonul este de 118 000 lei.
(2)În cazul în care vânzările la distanţă efectuate de un furnizor dintr-un anumit stat membru în România depăşesc plafonul prevăzut la alin. (1), se consideră că toate vânzările la distanţă efectuate de furnizor din acel stat membru în România au loc în România pe perioada rămasă din anul calendaristic în care s-a depăşit plafonul şi pentru anul calendaristic următor. Persoana obligată la plata taxei este furnizorul din alt stat membru, potrivit art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, care trebuie să se înregistreze în România în scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal, la depăşirea plafonului calculat conform alin. (4) şi (5). Înregistrarea rămâne valabilă până la data de 31 decembrie a anului calendaristic următor celui în care furnizorul a depăşit plafonul pentru vânzări la distanţă în România, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (3).
(3)În cazul în care plafonul prevăzut la alin. (1) este depăşit şi în anul calendaristic următor se aplică prevederile alin. (2) referitoare la locul acestor vânzări.
(4)La calculul plafonului prevăzut la alin. (1) se iau în considerare:
a)valoarea tuturor vânzărilor la distanţă efectuate de un furnizor dintr-un anumit stat membru în România, inclusiv valoarea vânzărilor de bunuri care au fost livrate dintr-un teritoriu terţ şi care sunt considerate că au fost livrate în România din statul membru de import în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (8) din Codul fiscal;
b)valoarea vânzării la distanţă ce conduce la depăşirea plafonului.
(5)La calculul plafonului prevăzut la alin. (1) nu se iau în considerare:
a)valoarea vânzărilor la distanţă de bunuri accizabile;
b)valoarea oricărei livrări intracomunitare de mijloace de transport noi;
c)valoarea oricărei livrări de bunuri cu instalare sau montare, efectuată în România de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia, conform art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
d)valoarea oricărei livrări efectuate de furnizor în statul membru de plecare în cadrul tranzacţiei supuse regimului special al marjei profitului pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi prevăzute la art. 152^2 din Codul fiscal;
e)valoarea oricărei livrări de energie electrică şi de gaz natural, distribuit prin sistemul de distribuţie a gazului natural, conform art. 132 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul fiscal.
(6)Furnizorul unei vânzări la distanţă în România poate opta în statul membru în care este stabilit să schimbe locul livrării în România pentru toate vânzările sale la distanţă din acel stat membru în România. Opţiunea se comunică şi organelor fiscale competente din România printr-o scrisoare recomandată în care furnizorul va specifică data de la care intenţionează să aplice opţiunea. Persoana obligată la plata taxei este furnizorul din alt stat membru, potrivit art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, care trebuie să se înregistreze în România în scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal, înainte de prima livrare care va fi realizată ulterior exprimării opţiunii. Înregistrarea ca urmare a opţiunii rămâne valabilă până la data de 31 decembrie a celui de-al doilea an calendaristic următor celui în care furnizorul şi-a exercitat opţiunea, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (7).
(7)Dacă plafonul prevăzut la alin. (1) este depăşit în cel de-al doilea an calendaristic consecutiv prevăzut la alin. (6), se aplică prevederile alin. (2)-(5) în privinţa locului pentru vânzările la distanţă în România.
(8)Vânzarea la distanţă are loc într-un stat membru, altul decât România, conform art. 132 alin. (5) din Codul fiscal, dacă valoarea totală a vânzărilor la distanţă efectuate de furnizorul din România depăşeşte plafonul vânzărilor la distanţă stabilit de statul membru de destinaţie, care poate să difere de cel stabilit la alin. (1), valabil pentru România, sau în cazul în care furnizorul şi-a exercitat opţiunea prevăzută la alin. (6). Plafonul pentru vânzări la distanţă se calculează pe fiecare an calendaristic. În sensul art. 132 alin. (5) din Codul fiscal, persoanele din alt stat membru care nu comunică furnizorului din România un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA sunt persoanele care beneficiază în statul lor membru de derogarea prevăzută la art. 3 alin. (2) din Directiva 112, al cărei echivalent în Codul fiscal este art. 126 alin. (4).
(9)În cazul în care furnizorul depăşeşte plafonul pentru vânzări la distanţă stabilit de statul membru de destinaţie, se consideră că toate vânzările la distanţă efectuate de furnizorul din România în statul membru de destinaţie au loc în acel stat membru pentru perioada rămasă din anul calendaristic în care s-a depăşit plafonul şi pentru anul calendaristic următor. Dacă se depăşeşte plafonul şi în anul următor, se aplică aceleaşi reguli referitoare la locul acestor vânzări. Furnizorii trebuie să comunice printr-o scrisoare recomandată transmisă către organul fiscal competent din România, în termen de 30 de zile de la data înregistrării în alt stat membru pentru vânzări la distanţă ca urmare a depăşirii plafonului pentru vânzări la distanţă din alt stat membru, locul acestor livrări nemaifiind în România, ci în statul membru în care s-a depăşit plafonul.
(10)La calculul plafonului pentru vânzări la distanţă realizate de furnizori din România în alt stat membru se iau în considerare:
a)valoarea tuturor vânzărilor la distanţă efectuate de un furnizor din România către un anumit stat membru, inclusiv valoarea vânzărilor de bunuri expediate dintr-un teritoriu terţ şi importate în România, care se consideră că au fost expediate din România, în condiţiile art. 132 alin. (8) din Codul fiscal;
b)valoarea vânzării care conduce la depăşirea plafonului în celălalt stat membru.
(11)La calculul plafonului pentru vânzări la distanţă realizate de furnizori din România în alt stat membru nu se iau în considerare:
a)valoarea vânzărilor la distanţă de bunuri accizabile;
b)valoarea oricărei livrări intracomunitare de mijloace de transport noi;
c)valoarea livrărilor de bunuri cu instalare, efectuate în alt stat membru de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia;
d)valoarea oricărei livrări efectuate de un furnizor din România în cadrul unei tranzacţii supuse regimului special al marjei profitului pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, conform art. 152^2 din Codul fiscal.
e)valoarea oricărei livrări de energie electrică şi de gaz natural distribuit prin sistemul de distribuţie a gazului natural.
(12)Furnizorul poate opta să schimbe locul livrării într-un alt stat membru pentru toate vânzările sale la distanţă efectuate din România către acel stat membru. Opţiunea se comunică printr-o scrisoare recomandată transmisă către organul fiscal competent din România şi se exercită de la data trimiterii scrisorii recomandate, rămânând valabilă până la data de 31 decembrie a celui de-al doilea an calendaristic următor celui în care furnizorul şi-a exercitat opţiunea, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (13).
(13)Dacă plafonul pentru vânzări la distanţă realizate de furnizori din România în alt stat membru este depăşit şi în cel de-al doilea an calendaristic consecutiv prevăzut la alin. (12), se aplică prevederile alin. (9)-(11) pentru locul vânzărilor la distanţă în celălalt stat membru.
Alin. (1) al pct. 11 din Normele metodologice de aplicare a art. 132 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 10 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 11 din Normele metodologice de aplicare a art. 132 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 7 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri
(1)Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.
(2)În cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri, prevăzută la art. 126 alin. (3) lit. a), dacă cumpărătorul îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA valabil, emis de autorităţile unui stat membru, altul decât cel în care are loc achiziţia intracomunitară, conform alin. (1), locul respectivei achiziţii intracomunitare se consideră în statul membru care a emis codul de înregistrare în scopuri de TVA.
(3)Dacă o achiziţie intracomunitară a fost supusă la plata taxei în alt stat membru, conform alin. (1), şi în România, conform alin. (2), baza de impozitare se reduce în mod corespunzător în România.
(4)Prevederile alin. (2) nu se aplică dacă cumpărătorul face dovada că achiziţia intracomunitară a fost supusă la plata taxei pe valoarea adăugată în statul membru în care are loc achiziţia intracomunitară, conform alin. (1).
(5)Prevederile alin. (2) nu se vor aplica în cazul operaţiunilor triunghiulare atunci când cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România în conformitate cu art. 153 face dovada că a efectuat o achiziţie intracomunitară neimpozabilă pe teritoriul altui stat membru în condiţii similare celor prevăzute la art. 126 alin. (8) lit. b) în vederea efectuării unei livrări ulterioare în acel alt stat membru. Obligaţiile persoanelor implicate în operaţiuni triunghiulare sunt prevăzute în norme.Norme metodologice
12.(1) Conform art. 132^1 alin. (1) din Codul fiscal, locul unei achizitii intracomunitare de bunuri este intotdeauna în statul membru în care se incheie expedierea sau transportul bunurilor. În cazul în care, conform art. 132 alin. (2) din Codul fiscal, cumparatorul furnizeaza un cod de înregistrare în scopuri de TVA dintr-un alt stat membru, decat cel în care se incheie expedierea sau transportul bunurilor, se aplică reteaua de siguranţă, respectiv achizitia intracomunitara se considera ca are loc şi în statul membru care a furnizat codul de înregistrare în scopuri de TVA şi în statul membru în care se incheie expedierea sau transportul bunurilor.
(2)În sensul art. 132^1 alin. (3) din Codul fiscal, dacă cumparatorul face dovada ca a supus la plata taxei achizitia intracomunitara şi în statul membru în care se incheie expedierea sau transportul bunurilor şi în statul membru care a furnizat un cod de înregistrare în scopuri de TVA, acesta poate solicita restituirea taxei achitate în statul membru care a furnizat codul de înregistrare în scopuri de TVA. Restituirea taxei aferente achizitiei intracomunitare se realizează astfel:
a)în cazul persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, prin inregistrarea cu semnul minus în decontul de taxa prevăzut la art. 156^2 din Codul fiscal a achizitiei intracomunitare şi a taxei aferente;
b)în cazul persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153^1 din Codul fiscal, restituirea taxei se realizează conform normelor procedurale în vigoare.
Exemplu: o persoană impozabila din România înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 153^1 din Codul fiscal, achizitioneaza în Ungaria (locul unde se incheie transportul bunurilor) bunuri livrate din Franţa. Persoana respectiva nu este înregistrată în Ungaria în scopuri de TVA, dar comunică furnizorului din Franţa codul sau de înregistrare în scopuri de TVA din România, pentru a beneficia de scutirea de taxa aferenta livrarii intracomunitare realizata de furnizorul din Franţa. După inregistrarea în scopuri de TVA în Ungaria şi plata TVA aferenta achizitiei intracomunitare conform art. 132^1 alin. (1) din Codul fiscal, persoana respectiva poate solicita restituirea taxei platite în România aferente achizitiei intracomunitare, care a avut loc şi în România conform art. 132^1 alin. (2) din Codul fiscal.
(3)În conformitate cu prevederile art. 132^1 alin. (4) din Codul fiscal, în cazul în care până la data la care intervine exigibilitatea taxei pentru achizitia intracomunitara efectuata în statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 132^1 alin. (2) din Codul fiscal, persoana impozabila face dovada ca achizitia intracomunitara a fost supusă la plata TVA în statul membru unde se incheie expedierea sau transportul bunurilor, nu se mai aplica prevederile art. 132^1 alin. (2) din Codul fiscal.
(4)Obligaţiile părţilor implicate în operaţiuni triunghiulare prevăzute la art. 132^1 alin. (5) din Codul fiscal sunt cele stabilite la pct. 2 alin. (13)-(14).
Alin. (4) al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 132^1 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 8 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Locul prestării de servicii
(1)În vederea aplicării regulilor referitoare la locul de prestare a serviciilor:
a)o persoană impozabilă care desfăşoară şi activităţi sau operaţiuni care nu sunt considerate impozabile în conformitate cu art. 126 alin. (1)-(4) este considerată persoană impozabilă pentru toate serviciile care i-au fost prestate;
b)o persoană juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA este considerată persoană impozabilă.
(2)Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană care primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana îşi are sediul activităţii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeşte serviciile. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
(3)Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul unde prestatorul îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt prestate de la un sediu fix al prestatorului, aflat în alt loc decât locul în care persoana impozabila şi-a stabilit sediul activităţii economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:
a)locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de experţi şi agenţi imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcţie similară, precum tabere de vacanţă sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire şi coordonare a lucrărilor de construcţii, precum serviciile prestate de arhitecţi şi de societăţile care asigură supravegherea pe şantier;
b)locul unde se efectuează transportul, în funcţie de distanţele parcurse, în cazul serviciilor de transport de călători;
c)locul prestării efective, în cazul serviciilor principale şi auxiliare legate de activităţi culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau alte activităţi similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, inclusiv serviciile prestate de organizatorii acestor activităţi;
d)locul prestării efective, pentru serviciile de restaurant şi catering, cu excepţia celor prestate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuate în cadrul Comunităţii;
e)locul unde mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziţia clientului, în cazul închirierii pe termen scurt a unui mijloc de transport. Prin termen scurt se înţelege posesia sau utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum 30 de zile şi, în cazul ambarcaţiunilor maritime, pe o perioadă de maximum 90 de zile;
f)locul de plecare a transportului de călători, pentru serviciile de restaurant şi catering furnizate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuată în Comunitate. Parte a unei operaţiuni de transport de călători efectuată în Comunitate înseamnă acea parte a operaţiunii efectuate, fără escală în afara Comunităţii, între punctul de plecare şi punctul de sosire a transportului de călători. Punctul de plecare a unui transport de călători înseamnă primul punct stabilit pentru îmbarcarea călătorilor în interiorul Comunităţii, dacă este cazul, după o oprire în afara Comunităţii. Punctul de sosire a unui transport de călători înseamnă ultimul punct stabilit pentru debarcarea în interiorul Comunităţii a călătorilor care s-au îmbarcat în Comunitate, dacă este cazul înaintea unei opriri în afara Comunităţii. În cazul unei călătorii dus-întors, traseul de retur este considerat o operaţiune de transport separată.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), locul următoarelor servicii este considerat a fi:
a)locul în care este efectuată operaţiunea principală în conformitate cu prevederile prezentului titlu, în cazul serviciilor prestate de un intermediar care acţionează în numele şi în contul altei persoane şi beneficiarul este o persoană neimpozabilă;
b)locul unde are loc transportul, proporţional cu distanţele parcurse, în cazul serviciilor de transport de bunuri, altul decât transportul intracomunitar de bunuri, către persoane neimpozabile;
c)locul de plecare a unui transport intracomunitar de bunuri, pentru serviciile de transport intracomunitar de bunuri prestate către persoane neimpozabile. Prin transport intracomunitar de bunuri se înţelege orice transport de bunuri ale cărui loc de plecare şi loc de sosire sunt situate pe teritoriile a două state membre diferite. Loc de plecare înseamnă locul unde începe efectiv transportul de bunuri, indiferent de distanţele parcurse pentru a ajunge la locul unde se găsesc bunurile, iar loc de sosire înseamnă locul unde se încheie efectiv transportul de bunuri;
d)locul în care se prestează efectiv serviciile către persoane neimpozabile, în cazul următoarelor:
1.servicii constând în activităţi accesorii transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii similare acestora;
2.servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale;
3.evaluări ale bunurilor mobile corporale;
e)locul unde beneficiarul este stabilit sau îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, dacă respectivul beneficiar este o persoană neimpozabilă care este stabilită sau îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, în cazul următoarelor servicii:
1.închirierea bunurilor mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor de transport;
2.operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor de transport;
3.transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
4.serviciile de publicitate;
5.serviciile consultanţilor, inginerilor, juriştilor şi avocaţilor, contabililor şi experţilor contabili, ale birourilor de studii şi alte servicii similare, precum şi prelucrarea de date şi furnizarea de informaţii;
6.operaţiunile de natură financiar-bancară şi de asigurări, inclusiv reasigurări, cu excepţia închirierii de seifuri;
7.punerea la dispoziţie de personal;
8.acordarea accesului la sistemele de distribuţie a gazelor naturale şi a energiei electrice, inclusiv serviciile de transport şi transmitere prin intermediul acestor sisteme, precum şi alte prestări de servicii legate direct de acestea;
9.serviciile de telecomunicaţii. Sunt considerate servicii de telecomunicaţii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau informaţii de orice natură, prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepţii. Serviciile de telecomunicaţii cuprind, de asemenea, şi furnizarea accesului la reţeaua mondială de informaţii. În cazul în care serviciile de telecomunicaţii sunt prestate de către o persoană care îşi are stabilit sediul activităţii economice în afara Comunităţii sau care are un sediu fix în afara Comunităţii de la care serviciile sunt prestate sau care, în absenţa unui sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în Comunitate, se consideră că locul prestării este în România, dacă serviciile au fost efectiv utilizate în România;
10.serviciile de radiodifuziune şi televiziune. În cazul în care serviciile de radiodifuziune şi de televiziune sunt prestate de către o persoană care îşi are stabilit sediul activităţii sale economice în afara Comunităţii sau care are un sediu fix în afara Comunităţii de la care serviciile sunt prestate sau care, în absenţa unui sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în Comunitate, se consideră că locul prestării este în România, dacă serviciile au fost efectiv utilizate în România;
11.serviciile furnizate pe cale electronică. În cazul serviciilor furnizate pe cale electronică, prestate de o persoană care îşi are sediul activităţii economice în afara Comunităţii sau care deţine un sediu fix în afara Comunităţii de la care serviciile sunt prestate sau care, în absenţa unui sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în România, se consideră că locul prestării este în România;
12.obligaţia de a se abţine de la realizarea sau exercitarea, total sau parţial, a unei activităţi economice sau a unui drept prevăzut la prezenta literă.
(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), pentru serviciile de închiriere de mijloace de transport, altele decât cele de închiriere pe termen scurt, şi pentru serviciile de leasing de mijloace de transport, se consideră că locul prestării este:
a)în România, când aceste servicii sunt prestate de o persoană impozabilă care îşi are sediul activităţii economice sau care are un sediu fix în afara Comunităţii, de la care serviciile sunt prestate, către un beneficiar persoană neimpozabilă care este stabilit sau îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în România, dacă utilizarea şi exploatarea efectivă a serviciilor au loc în România;
b)în afara Comunităţii, când aceste servicii sunt prestate de o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice sau un sediul fix în România, de la care serviciile sunt prestate, către un beneficiar persoană neimpozabilă care este stabilit sau îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, dacă utilizarea şi exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara Comunităţii.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru serviciile constând în activităţi accesorii transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii similare acestora, servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale şi evaluări ale bunurilor mobile corporale, servicii de transport de bunuri efectuate în România, când aceste servicii sunt prestate către o persoană impozabilă nestabilită pe teritoriul Comunităţii, locul prestării se consideră a fi în România dacă utilizarea şi exploatarea efectivă a serviciilor au loc în România.Norme metodologice:
13.(1) Pentru stabilirea locului prestării serviciilor potrivit prevederilor art. 133 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, se are în vedere noţiunea de persoană impozabilă, astfel cum este aceasta definită din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată. Identificarea altor elemente, cum ar fi faptul că persoana impozabilă realizează operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată sau că aceasta aplică regimul special de scutire pentru întreprinderi mici, nu influenţează modul în care regulile care guvernează locul prestării se aplică atunci când persoana impozabilă prestează sau primeşte servicii. Regulile prevăzute la art. 133 alin. (2) sau (3) din Codul fiscal se aplică numai în situaţia în care serviciile nu se pot încadra pe niciuna dintre excepţiile prevăzute la art. 133 alin. (4)-(7) din Codul fiscal. Dacă serviciile pot fi încadrate pe una dintre excepţiile prevăzute la art. 133 alin. (4)-(7), întotdeauna excepţia prevalează, nemaifiind aplicabile regulile generale stabilite la art. 133 alin. (2) şi (3).
(2)Locul de prestare a serviciilor către o persoană juridică neimpozabilă se determină conform art. 133 alin. (3)-(6) din Codul fiscal, cu excepţia situaţiei în care respectiva persoană este deja înregistrată în scopuri de TVA pentru achiziţii intracomunitare conform art. 153^1 sau, pentru alte operaţiuni, conform art. 153 din Codul fiscal ori conform echivalentului acestor articole din legislaţia altui stat membru. În această situaţie, locul prestării serviciilor către persoana juridică neimpozabilă se determină, ca regulă generală, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal.
(3)Pentru a se califica drept sediu fix al unei persoane impozabile, gradul de permanenţă şi structura acestuia în ceea ce priveşte resursele tehnice şi umane trebuie să fie suficiente pentru a efectua regulat prestări de servicii impozabile, în cazul sediului fix de la care sunt prestate servicii conform art. 133 alin. (3) din Codul fiscal, sau pentru a fi capabil să primească şi să utilizeze serviciile respective, în cazul sediului fix către care sunt furnizate servicii, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal.
(4)În situaţia în care un prestator stabilit în România furnizează servicii care intră sub incidenţa art. 133 alin. (2) din Codul fiscal către:
a)o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României, dar este stabilită în România prin sediu/sedii fixe, se va considera că locul prestării serviciilor este locul în care beneficiarul şi-a stabilit sediul activităţii sale economice, sau, după caz, un sediu fix situat în alt stat, dacă beneficiarul poate prezenta dovezi suficiente prestatorului pentru a demonstra că aceste servicii au fost prestate către sediul activităţii sale economice, sau către un sediu fix stabilit în alt stat, şi nu către sediul/sediile fixe din România;
b)o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România, dar este stabilită în afara României prin sediu/sedii fixe, se va considera că locul prestării serviciilor este sediul fix către care serviciile sunt prestate, dacă beneficiarul poate prezenta dovezi suficiente prestatorului pentru a demonstra că aceste servicii nu au fost prestate către sediul activităţii economice din România, ci către sediul/sediile fixe din afara României.
Dovezile pe care beneficiarul poate să le prezinte pentru a demonstra că serviciile sunt în fapt prestate către sediul activităţii sale economice sau către un sediu fix pot consta în: contractul şi/sau formularul de comandă care identifică sediul care primeşte serviciile, faptul că sediul respectiv este entitatea care plăteşte pentru serviciile respective sau costul serviciilor este în fapt suportat de respectiva entitate, natura serviciilor permite identificarea, în mod particular, a sediului/sediilor către care serviciul este prestat, orice alte informaţii relevante pentru stabilirea locului prestării.
(5)În cazul serviciilor care intră sub incidenţa art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de o persoană impozabilă nestabilită în România către o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România, se consideră că locul prestării nu este în România, dacă beneficiarul poate face dovada că serviciul este prestat către un sediu fix situat în afara României. Dovezile pe care beneficiarul poate să le prezinte pentru a demonstra că serviciile sunt în fapt prestate către un sediu fix sunt cele menţionate la alin. (4).
(6)Un contract global reprezintă un acord de afaceri care poate acoperi toate serviciile prestate către o persoană impozabilă. Pentru serviciile prestate în baza unui astfel de contract global, care urmează să fie utilizate în mai multe locuri, locul de prestare este considerat în principiu locul în care beneficiarul şi-a stabilit sediul activităţii sale economice. În situaţia în care serviciile care fac obiectul unui astfel de contract sunt destinate a fi utilizate de către un sediu fix şi acest sediu fix suportă costurile respectivelor servicii, locul prestării acestora este locul în care se află respectivul sediu fix.
(7)Serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, care sunt prestate de prestatori stabiliţi în România către beneficiari persoane impozabile care sunt stabiliţi pe teritoriul Comunităţii, se numesc prestări de servicii intracomunitare şi se declară în declaraţia recapitulativă conform prevederilor art. 156^4 din Codul fiscal, dacă nu beneficiază de o scutire de taxă. Persoanele impozabile care prestează astfel de servicii şi care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA trebuie să îndeplinească obligaţiile specifice de înregistrare în scopuri de TVA prevăzute la art. 153 şi 153^1 din Codul fiscal.
(8)Serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de prestatori stabiliţi în România către beneficiari persoane impozabile care sunt stabiliţi în afara Comunităţii, sau, după caz, sunt prestate de prestatori stabiliţi în afara Comunităţii către beneficiari persoane impozabile care sunt stabiliţi pe teritoriul României, urmează aceleaşi reguli ca şi serviciile intracomunitare în ceea ce priveşte determinarea locului prestării şi celelalte obligaţii impuse de prezentul titlu, dar nu implică obligaţii referitoare la declararea în declaraţia recapitulativă conform prevederilor art. 156^4 din Codul fiscal, indiferent dacă sunt taxabile sau dacă beneficiază de scutire de taxă şi nici obligaţii referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA specifice serviciilor intracomunitare prevăzute la art. 153 şi 153^1 din Codul fiscal.
(9)În cazul serviciilor pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de persoane impozabile stabilite în România, atunci când beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în alt stat membru, şi serviciul este prestat către sediul activităţii economice sau un sediu fix, aflat în alt stat membru decât România, prestatorul trebuie să facă dovada că beneficiarul este o persoană impozabilă şi că este stabilit în Comunitate. Se consideră ca această condiţie este îndeplinită atunci când beneficiarul comunică prestatorului o adresă a sediului activităţii economice, sau, după caz, a unui sediu fix, din Comunitate, precum şi un cod valabil de TVA atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru, inclusiv în cazul persoanelor juridice neimpozabile care sunt înregistrate în scopuri de TVA. Se consideră că prestatorul a acţionat de bună credinţă, în ceea ce priveşte stabilirea faptului că beneficiarul său este o persoană impozabilă, atunci când a obţinut confirmarea validităţii codului de TVA atribuit beneficiarului său de autorităţile fiscale din alt stat membru prin intermediul procedurilor de securitate existente la nivel comunitar. Dacă beneficiarul, care este stabilit în alt stat membru decât România, nu comunică un cod valabil de TVA, şi/sau prestatorul nu obţine confirmarea validităţii codului de TVA al clientului său, se va considera că prestarea de servicii este realizată către o persoană neimpozabilă, aplicându-se celelalte reguli prevăzute de art. 133, în funcţie de natura serviciului. Totuşi, în situaţia în care ulterior emiterii facturii de către prestator, beneficiarul comunică un cod valabil de TVA atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru, prestatorul va aplica prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, respectiv va considera că operaţiunea nu este impozabilă în România, fiind impozabilă la locul unde este stabilit beneficiarul, dacă beneficiarul poate face dovada că avea calitatea de persoană impozabilă în momentul în care taxa a devenit exigibilă. Dovada constă într-o confirmare oficială a autorităţii fiscale din statul membru în care beneficiarul este stabilit. În cazul reconsiderării locului prestării serviciului, prestatorul aplică prevederile art. 159 din Codul fiscal. Prevederile prezentului alineat se completează cu prevederile alin. (4).
(10)În cazul serviciilor pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de o persoană impozabilă stabilită în România către un beneficiar persoană impozabilă stabilit în alt stat membru care a comunicat prestatorului un cod valabil de TVA, pentru a stabili dacă serviciile prestate sunt utilizate în scop personal sau pentru uzul personal al angajaţilor persoanei impozabile, prestatorul va ţine cont de natura serviciilor prestate. Numai atunci când datorită naturii serviciilor prestate se prezumă că acestea ar putea fi utilizate în scopuri personale, prestatorul va solicita o declaraţie din partea clientului sau în ce priveşte scopul în care serviciile vor fi utilizate. Dacă din această declaraţie reiese că beneficiarul nu va utiliza respectivele servicii în scop personal sau pentru uzul personal al angajaţilor se consideră că prestatorul a acţionat cu bună-credinţă în ceea ce priveşte determinarea locului prestării serviciilor şi este scutit de orice viitoare obligaţie de plată a taxei. Atunci când serviciul urmează a fi utilizat de beneficiar parţial pentru scopuri personale sau pentru uzul personal al angajaţilor persoanei impozabile şi parţial în scopul activităţii economice, sau integral în scopuri personale sau pentru uzul personal al angajaţilor persoanei impozabile, prestarea respectivului serviciu va fi tratată ca fiind realizată în relaţia cu o persoană neimpozabilă. În ce priveşte utilizarea fiecărui serviciu pentru stabilirea locului prestării, vor fi luate în considerare numai circumstanţele existente în momentul prestării serviciului. Orice modificare subsecventă a uzului serviciului respectiv de către beneficiar în sensul acestui alineat, nu va avea consecinţe în ce priveşte stabilirea locului prestării, cu excepţia situaţiei în care se poate face dovada abuzului de lege.
(11)Serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (5) lit. e) din Codul fiscal, prestate de o persoană impozabilă stabilită în România către un beneficiar persoană neimpozabilă care nu este stabilit pe teritoriul Comunităţii, nu au locul în România. De asemenea, nu au locul în România aceleaşi servicii care sunt prestate către persoane impozabile stabilite în afara Comunităţii, fiind aplicabile prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. În ambele situaţii, este suficient ca prestatorul să facă dovada că beneficiarul, indiferent de statutul său, este stabilit în afara Comunităţii. Această condiţie se consideră îndeplinită atunci când clientul comunică prestatorului adresa sediului activităţii economice, sau a sediului fix, sau, în absenţa acestora, a domiciliului stabil sau a reşedinţei obişnuite, din afara Comunităţii. Prestatorul trebuie să verifice autenticitatea acestora prin procedurile curente de verificare existente.
(12)Pentru alte servicii decât cele prevăzute la alin. (11), prestate de o persoană impozabilă stabilită în România către o persoană impozabilă stabilită în afara Comunităţii şi care intră sub incidenţa art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, locul prestării nu este considerat a fi în România, dacă prestatorul poate face dovada că beneficiarul este o persoană impozabilă şi că este stabilit în afara Comunităţii. În acest scop prestatorul trebuie să obţină suficiente dovezi de la clientul său care să demonstreze că este o persoană impozabilă. Aceste dovezi pot consta în codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului care este stabilit în ţări terţe care aplică TVA, sau un alt cod de înregistrare similar care identifică persoana impozabilă, atribuit beneficiarului de ţara în care este stabilit, însoţite de alte informaţii relevante cum sunt materiale printate de pe un website care confirmă statutul de persoană impozabilă al beneficiarului, informaţii obţinute de la autoritatea fiscală din ţara beneficiarului care confirmă că acesta este o persoană impozabilă, formularul de comandă al beneficiarului care conţine adresa sediului activităţii economice şi codul de înregistrare comercială sau informaţii printate de pe website-ul beneficiarului din care să rezulte că acesta efectuează o activitate economică. Dacă prestatorul nu poate face dovada că beneficiarul este o persoană impozabilă, se va considera că prestarea de servicii este realizată către o persoană neimpozabilă, aplicându-se celelalte reguli prevăzute de art. 133 din Codul fiscal în funcţie de natura serviciului. Prevederile prezentului alineat se completează cu prevederile alin. (4).
(13)Serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal de care beneficiază persoane impozabile stabilite în România şi care sunt prestate de un prestator persoană impozabilă care nu este stabilit în România, au locul prestării în România, fiind aplicabile cotele de TVA prevăzute la art. 140 din Codul fiscal sau, după caz, scutirile de TVA prevăzute la art. 141, 143, 144 sau 144^1 din Codul fiscal. Atunci când prestatorul este o persoană impozabilă stabilită în alt stat membru, beneficiarul persoană impozabilă stabilită în România realizează o achiziţie intracomunitară de servicii care se declară în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 156^4 din Codul fiscal, dacă serviciul nu este scutit de taxă. În situaţia în care beneficiarul persoană impozabilă stabilită în România nu este înregistrat în scopuri de taxă, trebuie să îndeplinească obligaţiile specifice de înregistrare pentru achiziţii intracomunitare de servicii prevăzute la art. 153 sau 153^1 din Codul fiscal.
(14)În aplicarea prevederilor art. 133 alin. (2), alin. (5) lit. d) şi alin. (7) din Codul fiscal, lucrările efectuate asupra bunurilor mobile corporale cuprind toate operaţiunile umane şi mecanice efectuate asupra unui bun mobil corporal, altele decât cele de natură intelectuală sau ştiinţifică, respectiv servicii ce constau, printre altele, în procesarea, prelucrarea, repararea bunurilor mobile corporale. Evaluarea bunurilor mobile corporale reprezintă examinarea unor bunuri mobile corporale în scopul stabilirii valorii acestora. Ambalajele sau alte bunuri utilizate, în legătură directă cu bunurile asupra cărora au fost realizate lucrări ori evaluări, sau bunurile încorporate în acestea sunt accesorii serviciilor realizate şi nu vor fi tratate ca livrări de bunuri separate, ci ca fiind parte a serviciului prestat. În situaţia în care pe teritoriul României se efectuează lucrări şi evaluări ale bunurilor mobile corporale de origine comunitară, persoana care primeşte bunurile în vederea realizării lucrărilor trebuie să înscrie bunurile în registrul bunurilor primite prevăzut la pct. 79. Beneficiarul persoană impozabilă stabilit în România care trimite bunuri mobile corporale pentru a fi efectuate lucrări sau evaluări într-un alt stat membru, va ţine evidenţa bunurilor cu ajutorul registrului nontransferurilor prevăzut la pct. 79. Pentru determinarea locului prestării acestor servicii se vor aplica, în funcţie de statutul beneficiarului, prevederile art. 133 alin. (2), alin. (5) lit. d) sau alin. (7) din Codul fiscal.
(15)Tipărirea cărţilor sau a altor tipărituri poate fi considerată fie o livrare de bunuri, fie o prestare de servicii, în funcţie de modul de derulare a operaţiunilor, astfel:
a)în situaţia în care clientul care deţine drepturile de editare a unei cărţi sau a altei tipărituri se limitează la a transmite conţinutul acestora pe hârtie, pe CD, dischetă sau alt suport, iar tipografia se obligă să tipărească sau, după caz, să şi editeze cartea sau altă tipăritură, utilizând hârtia şi/sau alte materiale proprii necesare realizării cărţii sau altei tipărituri, se consideră că tipografia realizează o livrare de bunuri către clientul său, în sensul art. 128 din Codul fiscal, locul livrării bunurilor stabilindu-se conform prevederilor art. 132 din Codul fiscal;
b)în situaţia în care clientul care deţine drepturile de editare a unei cărţi sau a altei tipărituri transmite tipografiei conţinutul acestora pe hârtie, pe CD, dischetă sau alt suport, precum şi hârtia necesară realizării acestora şi/sau, după caz, alte materiale care servesc la realizarea cărţii/tipăriturii, se consideră că tipografia realizează o prestare de servicii către clientul său, în sensul art. 129 din Codul fiscal. Locul prestării serviciilor, în acest caz, se stabileşte conform prevederilor art. 133 alin. (2), sau după caz, art. 133 alin. (5) lit. d) sau alin. (7) din Codul fiscal, în funcţie de statutul beneficiarului.
(16)Transferul certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră efectuat cu plată de către o persoană impozabilă reprezintă o prestare de servicii, pentru care locul prestării se stabileşte conform prevederilor art. 133 alin. (2), sau după caz, art. 133 alin. (5) lit. e) din Codul fiscal. Dacă locul prestării pentru un astfel de serviciu este în România, niciuna dintre scutirile prevăzute la art. 141 din Codul fiscal nu poate fi aplicată.
Lit. a) a alin. (4) al pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 133 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 11 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 133 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 9 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Norme metodologice:
14.(1) Serviciile prevăzute la art. 133 alin. (4) din Codul fiscal fac excepţie de la regulile generale prevăzute la art. 133 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal în ceea ce priveşte stabilirea locului prestării. Aceste servicii nu se declară în declaraţia recapitulativă menţionată la art. 156^4 din Codul fiscal, indiferent de statutul beneficiarului, şi nici nu se aplică prevederile referitoare la înregistrarea în scopuri de taxă, care sunt specifice prestărilor şi achiziţiilor intracomunitare de servicii.
(2)Serviciile efectuate în legătură directă cu un bun imobil au locul prestării la locul unde este situat bunul imobil conform prevederilor art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal. Pe lângă serviciile menţionate la art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, serviciile efectuate în legătură cu bunurile imobile cuprind, printre altele, operaţiuni precum:
a)lucrările de construcţii-montaj, transformare, finisare, instalare, reparaţii, întreţinere, curăţare şi demolare, efectuate asupra unui bun imobil prin natura sa, precum şi orice operaţiune ce se efectuează în legătură cu livrarea de bunuri mobile şi încorporarea acestora într-un bun imobil astfel încât bunurile mobile devin bunuri imobile prin destinaţia lor;
b)studiile şi activităţile de supervizare, care fac parte în mod obişnuit din ocupaţia arhitecţilor, supervizorilor sau inginerilor şi care au ca obiectiv pregătirea şi coordonarea unei activităţi prevăzute la lit. a);
c)activităţile de evaluare a unui bun imobil;
d)punerea la dispoziţie de spaţii de parcare;
e)punerea la dispoziţie de spaţii de depozitare a bunurilor;
f)închirierea de seifuri ce sunt bunuri imobile prin natura lor;
g)operaţiunile de închiriere, arendare, concesionare sau leasing a bunurilor imobile;
h)serviciile de administrare a bunurilor imobile prin natura lor;
i)acordarea accesului şi a drepturilor de folosinţă pentru căi rutiere şi structuri care fac parte din acestea, ca de exemplu poduri şi tuneluri;
j)serviciile de natură juridică în legătură cu cesiunea sau transferul titlului de proprietate asupra unui bun imobil, atâta timp cât acestea au drept scop modificarea naturii juridice a bunurilor imobile;
k)serviciile constând în elaborarea unui contract de vânzare sau de cumpărare a unui bun imobil, chiar dacă acestea reprezintă servicii distincte faţă de cele menţionate la lit. j).
(3)Atunci când sunt prestate servicii juridice având drept scop transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, dar totuşi tranzacţia finală ce ar fi avut ca rezultat modificarea naturii juridice a respectivului bun imobil nu are loc, aceste servicii se încadrează totuşi în prevederile art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal.
(4)Serviciile juridice menţionate la alin. (3) nu se cuprind în prevederile art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, atunci când prestarea acestora are loc în legătură cu diferite aspecte referitoare la contracte, care, în termeni generali, pot privi orice alte chestiuni de natură juridică şi care nu sunt specifice transferului proprietăţii unui bun imobil.
(5)Pentru a determina dacă prestarea unui serviciu juridic complex, format din diferite elemente, intră sau nu sub incidenţa prevederilor art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, trebuie stabilit scopul final al acestui serviciu, de la caz la caz.
Alin. (3)-(5) ale pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 133 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 12 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 133 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 9 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
14^1.(1) Conform art. 133 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, locul prestării pentru serviciile ce constau în transportul de călători este locul în care se efectuează transportul în funcţie de distanţele parcurse.
(2)Transporturile naţionale de călători sunt transporturi care au locul prestării în România, având punctul de plecare şi punctul de sosire pe teritoriul României.
(3)Transporturile internaţionale de călători sunt transporturile care au fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara ţării, fie ambele puncte sunt situate în afara ţării. Locul prestării serviciilor de transport internaţional de călători este considerat a fi în România pentru partea din parcursul efectuat în interiorul ţării, denumită traseu naţional.
(4)Pentru transportul internaţional de călători, partea din parcursul efectuat în România este parcursul efectuat între locul de plecare şi locul de sosire al transportului de călători, determinată după cum urmează:
a)pentru transportul care are punctul de plecare în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de îmbarcare al pasagerilor, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere al frontierei dinspre România în străinătate;
b)pentru transportul care are punctul de plecare în afara României şi punctul de sosire în România, locul de plecare este punctul de trecere a frontierei din străinătate spre România, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor care au fost îmbarcaţi în afara României;
c)pentru transportul care tranzitează România, fără a avea nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi locul de trecere a frontierei dinspre străinătate în România, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în străinătate;
d)în cazurile prevăzute la lit. a)-c), pentru pasagerii care s-au îmbarcat şi debarcat în interiorul ţării, călătorind cu un mijloc de transport în trafic internaţional, partea de transport dintre locul de îmbarcare şi locul de debarcare pentru aceşti pasageri se consideră a fi transport naţional.
Pct. 14^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 133 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
14^2.În sensul art. 133 alin. (4) lit. d) şi f) din Codul fiscal, atât serviciile de restaurant, cât şi cele de catering sunt caracterizate printr-un complex de activităţi în care predomină serviciile, iar furnizarea de hrană şi/sau de băuturi este doar o componentă. Serviciile de restaurant constau în furnizarea, la locaţia prestatorului, de hrană preparată sau nepreparată şi/sau băuturi pentru consum uman, însoţite de suficiente servicii aferente care să permită consumul imediat, în timp ce serviciile de catering constau în aceleaşi activităţi, desfăşurate însă în afara locaţiei prestatorului.
Pct. 14^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 133 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
14^3.(1) În scopul aplicării prevederilor art. 133 alin. (2), alin. (3), alin. (4) lit. e), şi alin. (6) din Codul fiscal, sunt considerate mijloace de transport vehiculele, motorizate sau nu, şi alte echipamente şi dispozitive destinate transportului de persoane sau de obiecte dintr-un loc în altul şi care au capacitatea de a fi utilizate efectiv pentru desfăşurarea transportului, care ar putea fi trase, tractate sau împinse de vehicule. Această categorie cuprinde bunuri precum:
a)vehiculele terestre motorizate şi nemotorizate, precum autoturismele, motocicletele, bicicletele, tricicletele şi rulotele care nu sunt fixate de sol;
b)navele motorizate şi nemotorizate;
c)aeronavele motorizate şi nemotorizate;
d)vehiculele special amenajate pentru transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate;
e)tractoarele şi alte vehicule agricole;
f)vehiculele utilizate pentru scopuri militare, supraveghere sau de apărare civilă;
g)dispozitivele mecanice sau electronice pentru propulsia cărucioarelor pentru invalizi.
(2)Conform art. 10 din Regulamentul Consiliului nr. 1.777/2005 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 77/388/CEE privind sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată, remorcile, semiremorcile şi vagoanele feroviare reprezintă mijloace de transport.
(3)Containerele nu sunt considerate mijloace de transport.
(4)În sensul art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, durata posesiei sau utilizării continue a mijlocului de transport se stabileşte pe baza prevederilor contractului încheiat între părţile implicate. Totuşi, contractul este o simplă prezumţie care poate fi respinsă prin orice mijloace de fapt sau de drept în vederea stabilirii duratei efective a posesiei sau utilizării continue a mijlocului de transport.
(5)În situaţia în care două sau mai multe contracte de închiriere a aceluiaşi mijloc de transport încheiate cu acelaşi client se succed cu o întrerupere de două zile sau mai puţin, termenul primului contract va fi luat în considerare pentru a se stabili dacă al doilea contract va fi considerat sau nu pe termen scurt în sensul art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal.
(6)Atunci când se încheie cu un client contracte în aceleaşi condiţii pentru aceleaşi mijloace de transport, durata fiecăruia dintre contractele precedente se ia în considerare la stabilirea duratei contractelor următoare, în sensul aplicării prevederilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal. Cu toate acestea, durata unui contract pe termen scurt, derulat anterior unui contract care se califică drept contract pe termen lung ca urmare a contractelor anterioare, nu va fi reevaluată retroactiv, cu excepţia situaţiei în care se poate face dovada abuzului de lege.
(7)În situaţia în care un contract pe termen scurt în sensul art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal face obiectul unei prelungiri care are ca efect depăşirea termenului de 30, respectiv de 90 de zile, este necesară o reevaluare a respectivului contract, cu excepţia cazului în care prelungirea contractului se datorează unor circumstanţe independente de voinţa părţilor, datorate unor cauze de forţă majoră.
(8)Atunci când un contract pe termen scurt este urmat de un alt contract pe termen scurt încheiat între aceleaşi părţi, dar pentru mijloace de transport diferite, fiecare contract va fi analizat separat, în vederea încadrării sau neîncadrării în prevederile art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, dacă nu se dovedeşte o încălcare a legii.
(9)În sensul art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, un mijloc de transport este considerat ca fiind pus efectiv la dispoziţia clientului la locul în care se află mijlocul de transport atunci când clientul preia efectiv controlul fizic asupra acestuia. Controlul juridic, respectiv semnarea contractului, intrarea în posesia cheilor, nu este suficient pentru a determina locul efectiv al punerii la dispoziţia clientului a mijlocului de transport.
(10)Acordarea, de către o persoană impozabilă care deţine vagoane de tren, a dreptului de utilizare a acestora reprezintă, din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, o prestare de servicii asimilată închirierii de mijloace de transport, locul prestării fiind stabilit în funcţie de perioada de utilizare. Acelaşi regim se aplică şi pentru acordarea de către întreprinderile feroviare a dreptului de utilizare a vagoanelor în trafic internaţional, pentru care se încasează taxa stabilită prin Regulamentul pentru folosirea reciprocă a vagoanelor de marfă în trafic internaţional, aprobat de Uniunea Internaţională a Căilor Ferate.
Pct. 14^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 133 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
14^4.(1) Locul prestării este locul de plecare a transportului de călători, pentru serviciile de restaurant şi catering furnizate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuată în Comunitate, astfel cum este prevăzut la art. 133 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal. Caracteristicile serviciilor de restaurant şi catering sunt cele prevăzute la pct. 14^2.
(2)Pentru a identifica partea transportului de călători efectuată în interiorul Comunităţii, mijlocul de transport este decisiv şi nu călătoria individuală a fiecărui pasager. Prin urmare, se consideră că se efectuează o singură parte de transport de călători în interiorul Comunităţii, chiar şi atunci când există opriri în afara Comunităţii, în situaţia în care călătoria este efectuată cu un singur mijloc de transport.
(3)O călătorie efectuată cu aeronave, căreia i s-a atribuit un singur număr de zbor şi care implică escale în interiorul Comunităţii se consideră ca reprezentând o singură parte de transport de călători efectuată în Comunitate. Pentru călătoriile cu trenul, în vederea identificării părţii unice a transportului de călători în interiorul Comunităţii, itinerarul este decisiv.
(4)Pentru aplicarea art. 133 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal, locurile în care pasagerii, în mod individual, se îmbarcă sau debarcă în/din mijlocul de transport nu au relevanţă în stabilirea părţii unei operaţiuni de transport efectuată în interiorul Comunităţii.
(5)Partea din serviciile de catering şi restaurant oferite în timpul unei părţi a unei operaţiuni de transport care nu este considerată a fi efectuată în Comunitate, dar totuşi pe teritoriul unui stat membru, intră sub incidenţa art. 133 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, respectiv are locul la locul prestării efective.
Pct. 14^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 133 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 10 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Norme metodologice:
15.(1) Locul serviciilor prestate către persoane neimpozabile se determină în conformitate cu prevederile art. 133 alin. (3) din Codul fiscal dacă nu se aplică excepţiile prevăzute la art. 133 alin. (4), (5) sau (6) din Codul fiscal.
(2)În aplicarea prevederilor art. 133 alin. (6) din Codul fiscal, un mijloc de transport se consideră că este efectiv exploatat şi utilizat pe teritoriul României dacă mijlocul de transport este utilizat în principal în România. Se consideră că mijlocul de transport este efectiv utilizat şi exploatat în afara Comunităţii, dacă mijlocul de transport este utilizat în principal în afara Comunităţii. Dovada faptului că mijlocul de transport este utilizat în principal în România sau în afara Comunităţii constă în declaraţia pe proprie răspundere dată de beneficiar. Pentru încadrarea corectă a mijloacelor de transport se vor aplica prevederile pct. 14^3.
Pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 133 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 11 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
15^1.(1) În aplicarea art. 133 alin. (7) din Codul fiscal:
a)serviciile constând în activităţi accesorii transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii similare acestora se consideră a fi efectiv utilizate şi exploatate în România dacă sunt prestate pe teritoriul României;
b)serviciile constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale şi evaluări ale bunurilor mobile corporale se consideră a fi efectiv utilizate şi exploatate în România dacă sunt efectuate pe teritoriul României;
c)serviciile de transport de bunuri efectuate în România sunt serviciile al căror punct de plecare şi punct de sosire se află pe teritoriul României, acestea fiind considerate efectiv utilizate şi exploatate pe teritoriul României.
(2)Dacă locul prestării serviciilor conform art. 133 alin. (7) din Codul fiscal este situat pe teritoriul României, operaţiunile sunt impozabile în România, fiind aplicabile cotele de taxă prevăzute la art. 140 din Codul fiscal, sau, după caz, scutirile de taxă prevăzute la art. 141, 143, 144, 144^1 şi 152 din Codul fiscal.
(3)Prevederile art. 133 alin. (7) din Codul fiscal nu se aplică în situaţia în care beneficiarul serviciilor este o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara Comunităţii, dar comunică prestatorului un cod valabil de TVA din alt stat membru şi adresa unui sediu fix din Comunitate către care sunt prestate serviciile. Se consideră că prestatorul a acţionat de bună-credinţă în ceea ce priveşte determinarea faptului că beneficiarul este o persoană impozabilă, atunci când a obţinut confirmarea validităţii codul de TVA atribuit beneficiarului de autorităţile fiscale din alt stat membru, prin intermediul procedurilor de securitate existente la nivel comunitar.
Pct. 15^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 133 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 13 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 15^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 133 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 11 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii
(1)Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepţiile prevăzute în prezentul capitol.
(2)Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor săi.
(3)Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii, se consideră că livrarea bunurilor are loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar.
(4)Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că livrarea bunurilor are loc la data la care clientul retrage bunurile din stoc în vederea utilizării, în principal pentru activitatea de producţie.
(5)Prin norme sunt definite contractele de consignaţie, stocurile la dispoziţia clientului, bunurile livrate în vederea testării sau a verificării conformităţii.
(6)Pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile, data livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar. Prin excepţie, în cazul contractelor care prevăd că plata se efectuează în rate sau a oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plăţii ultimei sume scadente, cu excepţia contractelor de leasing, data livrării este data la care bunul este predat beneficiarului.
(7)Prestările de servicii care determină decontări sau plăţi succesive, cum sunt serviciile de construcţii-montaj, consultanţă, cercetare, expertiză şi alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situaţii de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcţie de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari. Totuşi, perioada de decontare nu poate depăşi un an.
(8)În cazul livrărilor de bunuri şi al prestărilor de servicii care se efectuează continuu, altele decât cele prevăzute la alin. (7), cum sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile de telefonie, livrările de energie electrică şi altele asemenea, se consideră că livrarea/prestarea este efectuată la datele specificate în contract pentru plata bunurilor livrate sau a serviciilor prestate sau la data emiterii unei facturi, dar perioada de decontare nu poate depăşi un an.
(9)În cazul operaţiunilor de închiriere, leasing, concesionare şi arendare de bunuri, serviciul se consideră efectuat la fiecare dată specificată în contract pentru efectuarea plăţii.
(10)Pentru prestările de servicii pentru care taxa este datorată de către beneficiarul serviciilor în conformitate cu art. 150 alin. (2), care sunt prestate continuu pe o perioadă mai mare de un an şi care nu determină decontări sau plăţi în cursul acestei perioade, se consideră efectuate la expirarea fiecărui an calendaristic, atât timp cât prestarea de servicii nu a încetat.Norme metodologice:
16.(1) Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor săi. În sensul titlului VI din Codul fiscal, contractul de consignaţie reprezintă un contract prin care consignantul se angajează să livreze bunuri consignatarului, pentru ca acesta din urmă să găsească un cumpărător pentru aceste bunuri. Consignatarul acţionează în nume propriu, dar în contul consignantului când livrează bunurile către cumpărători.
(2)Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării conformităţii sunt bunurile oferite de furnizor clienţilor, aceştia având dreptul fie să le achiziţioneze, fie să le returneze furnizorului. Contractul aferent bunurilor livrate în vederea testării este un contract provizoriu prin care vânzarea efectivă a bunurilor este condiţionată de obţinerea de rezultate satisfăcătoare în urma testării de către clientul potenţial, testare ce are scopul de a stabili că bunurile au caracteristicile solicitate de clientul respectiv.
(3)Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziţia clientului reprezintă o operaţiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit propriu sau într-un depozit al clientului, iar transferul proprietăţii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în procesul de producţie, dar şi pentru alte activităţi economice.
(4)Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în situaţia în care bunurile provin din import şi beneficiarul înregistrat conform art. 153 din Codul fiscal a optat pentru calitatea de persoană obligată la plata taxei pentru import, conform prevederilor pct. 59 alin. (1) lit. e) pct. 1, fiind aplicabile prevederile art. 136 din Codul fiscal referitoare la exigibilitatea taxei pentru un import.
Pct. 16 din Normele metodologice de aplicare a art. 134^1 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 12 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Exigibilitatea pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii
(1)Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.
(2)Prin derogare de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine:
a)la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;
b)la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Fac excepţie de la aceste prevederi avansurile încasate pentru plata importurilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente importului, precum şi orice avansuri încasate pentru operaţiuni scutite sau care nu sunt impozabile. Avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora;
c)la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate prin maşini automate de vânzare, de jocuri sau alte maşini similare.
(3)Taxa este exigibilă la data la care intervine oricare dintre evenimentele menţionate la art. 138. Totuşi, regimul de impozitare şi cotele aplicabile sunt aceleaşi ca şi ale operaţiunii de bază care a generat aceste evenimente.
Codul fiscal:
Exigibilitatea pentru livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 134^2, în cazul unei livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă conform art. 143 alin. (2), exigibilitatea taxei intervine în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine la emiterea facturii prevăzute la art. 155 alin. (1), dacă factura este emisă înainte de a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.
Art. 134^3 a fost modificat de pct. 44 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
16^1.Prevederile art. 134^2 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal se aplică în situaţia în care facturile totale sau parţiale pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii au fost emise înaintea faptului generator de taxă şi includ şi situaţia în care sunt emise facturi pentru avansuri înainte de încasarea acestora.
Pct. 16^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 134^2 alin. (2) litera a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 14 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 16^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 134^2 alin. (2) litera a) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 13 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Faptul generator şi exigibilitatea pentru achiziţii intracomunitare de bunuri
Art. 135. - (1) În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine la data la care ar interveni faptul generator pentru livrări de bunuri similare, în statul membru în care se face achiziţia.
(2)În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei intervine în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), exigibilitatea taxei intervine la data emiterii facturii prevăzute în legislaţia altui stat membru la articolul echivalent art. 155 alin. (1), dacă aceasta este emisă înainte de cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.Norme metodologice:
17.Există o relaţie clară între faptul generator în cazul unei livrări intracomunitare de bunuri şi faptul generator în cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, care intervin în acelaşi moment, respectiv în momentul livrării de bunuri. Pentru a evita orice neconcordanţă între livrările intracomunitare de bunuri, scutite de TVA, care se includ în declaraţia recapitulativă pentru astfel de livrări, în statul membru de origine, şi achiziţiile intracomunitare, evidenţiate în decontul de TVA şi în declaraţia recapitulativă pentru achiziţii intracomunitare, prevăzută la art. 156^4 din Codul fiscal, în România, momentul exigibilităţii a fost stabilit fie în a 15-a zi a lunii următoare celei în care a avut loc faptul generator, fie la data facturii pentru contravaloarea totală sau parţială, atât pentru livrările intracomunitare, cât şi pentru achiziţiile intracomunitare.
Exemplul 1. Factura pentru livrarea intracomunitară este emisă în luna următoare celei în care se efectuează livrarea
Alt stat România
Livrare intracomunitară Achiziţie intracomunitară
scutită de TVA supusă TVA şi taxabilă
Data livrării: 25.01.2010
Data facturii: 12.02.2010
Faptul generator: 25.01.2010 Faptul generator: 25.01.2010
Exigibilitatea: 12.02.2010 Exigibilitatea: 12.02.2010
Livrarea este inclusă în Achiziţia intracomunitară se
declaraţia recapitulativă evidenţiază în declaraţia
şi decontul de TVA aferente recapitulativă şi decontul
lunii februarie 2010 de TVA aferente lunii
februarie 2010
Exemplul 2. Factura pentru livrarea intracomunitară este emisă în aceeaşi lună în care se efectuează livrarea intracomunitară
Alt stat membru România
Livrare intracomunitară Achiziţie intracomunitară
scutită de TVA supusă TVA şi taxabilă
Data livrării: 25.01.2010
Data facturii: 29.01.2010
Faptul generator: 25.01.2010 Faptul generator: 25.01.2010
Exigibilitatea: 29.01.2010 Exigibilitatea: 29.01.2010
Livrarea este inclusă în Achiziţia intracomunitară
declaraţia recapitulativă este inclusă în declaraţia
aferentă lunii ianuarie şi se recapitulativă aferentă lunii
evidenţiază în decontul ianuarie şi se evidenţiază
de TVA din luna ianuarie în decontul de TVA
2010 din luna ianuarie
Pct. 17 din Normele metodologice de aplicare a art. 135 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 15 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 17 din Normele metodologice de aplicare a art. 135 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 14 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Faptul generator şi exigibilitatea pentru importul de bunuri
Art. 136. - (1) În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.
(2)În cazul în care, la import, bunurile nu sunt supuse taxelor comunitare prevăzute la alin. (1), faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care ar interveni faptul generator şi exigibilitatea acelor taxe comunitare dacă bunurile importate ar fi fost supuse unor astfel de taxe.
(3)În cazul în care, la import, bunurile sunt plasate într-un regim vamal special, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) şi d), faptul generator şi exigibilitatea taxei intervin la data la care acestea încetează a mai fi plasate într-un astfel de regim.Norme metodologice:
17^1.(1) În sensul art. 136 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul bunurilor plasate în regim de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import şi în regim de transformare sub control vamal, regimuri care din punct de vedere al TVA constituie importuri de bunuri care nu beneficiază de scutire de la plata taxei pe valoarea adăugată conform art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, exigibilitatea TVA intervine atunci când intervine obligaţia de plată a taxelor vamale, taxelor agricole sau a altor taxe comunitare similare stabilite ca urmare a politicii comune aplicabile bunurilor respective.
(2)În cazul în care bunurile plasate în regimurile prevăzute la alin. (1) sunt scutite de taxe vamale, taxe agricole sau alte taxe comunitare similare stabilite ca urmare a politicii comune, exigibilitatea TVA pentru importul bunurilor respective intervine atunci când ar fi intervenit obligaţia de plată a taxelor vamale, taxelor agricole sau a altor taxe comunitare similare stabilite ca urmare a politicii comune aplicabile bunurilor respective, dacă acestea ar fi fost datorate.
Pct. 17^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 136 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 15 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării
(1)Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:
a)pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni;
b)pentru operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (3) lit. c), compensaţia aferentă;
c)pentru operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (4) şi (5), pentru transferul prevăzut la art. 128 alin. (10) şi pentru achiziţiile intracomunitare considerate ca fiind cu plată şi prevăzute la art. 130^1 alin. (2) şi (3), preţul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare ori, în absenţa unor astfel de preţuri de cumpărare, preţul de cost, stabilit la data livrării. În cazul în care bunurile reprezintă active corporale fixe, baza de impozitare se stabileşte conform procedurii stabilite prin norme;
d)pentru operaţiunile prevăzute la art. 129 alin. (4), suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea prestării de servicii;
e)în cazul schimbului prevăzut la art. 130 şi, în general, atunci când plata se face parţial ori integral în natură sau atunci când valoarea plăţii pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii nu a fost stabilită de părţi sau nu poate fi uşor stabilită, baza de impozitare se consideră ca fiind valoarea de piaţă pentru respectiva livrare/prestare. În sensul prezentului titlu, valoare de piaţă înseamnă suma totală pe care, pentru obţinerea bunurilor sau serviciilor în cauză la momentul respectiv, un client aflat în aceeaşi etapă de comercializare la care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii ar trebui să o plătească în condiţii de concurenţă loială unui furnizor sau prestator independent de pe teritoriul statului membru în care livrarea sau prestarea este supusă taxei. Atunci când nu poate fi stabilită o livrare de bunuri sau o prestare de servicii comparabilă, valoarea de piaţă înseamnă:
1.pentru bunuri, o sumă care nu este mai mică decât preţul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absenţa unui preţ de cumpărare, preţul de cost, stabilit la momentul livrării;
2.pentru servicii, o sumă care nu este mai mică decât costurile complete ale persoanei impozabile pentru prestarea serviciului.
(2)Baza de impozitare cuprinde următoarele:
a)impozitele şi taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată;
b)cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract separat şi care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli accesorii.Norme metodologice:
18.(1) Potrivit art. 137 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, subvenţiile primite de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul comunitar sau de la bugetul asigurărilor sociale de stat, legate direct de preţul bunurilor livrate şi/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de impozitare. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru aceste subvenţii intervine la data încasării lor de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul comunitar sau de la bugetul asigurărilor sociale de stat. Se consideră că subvenţia este legată direct de preţ dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)subvenţia este concret determinabilă în preţul bunurilor şi/sau al serviciilor, respectiv este stabilită pe unitatea de măsură a bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual;
b)cumpărătorii trebuie să beneficieze de subvenţia acordată furnizorului/prestatorului, în sensul că preţul bunurilor/serviciilor achiziţionate de aceştia trebuie să fie mai mic decât preţul la care aceleaşi produse/servicii s-ar vinde/presta în absenţa subvenţiei.
(2)Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei subvenţiile sau alocaţiile primite de la bugetul de stat, de la bugetele locale, de la bugetul comunitar sau de la bugetul asigurărilor sociale de stat, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), respectiv subvenţiile care sunt acordate pentru atingerea unor parametri de calitate, subvenţiile acordate pentru acoperirea unor cheltuieli sau alte situaţii similare.
(3)Baza de impozitare pentru uniformele de serviciu, echipamentul de lucru şi/sau de protecţie acordat angajaţilor este constituită din contravaloarea care este suportată de angajaţi. Dacă echipamentul de lucru şi/sau de protecţie este acordat gratuit angajaţilor, operaţiunea nu constituie livrare de bunuri în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal. Pentru partea din contravaloarea uniformelor de serviciu, echipamentelor de lucru şi/sau de protecţie acordat angajaţilor, care este suportată de angajator, acesta îşi păstrează dreptul de deducere în condiţiile art. 145 din Codul fiscal.
(4)În sensul art. 137 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru active corporale fixe care constituie livrare de bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, altele decât bunurile imobile, este constituită din valoarea rămasă la care aceste bunuri sunt înregistrate în contabilitate, calculată în funcţie de amortizarea contabilă, dar nu mai puţin decât valoarea la care bunurile au fost imputate, în cazul bunurilor constatate lipsă din gestiune. Dacă activele corporale fixe sunt complet amortizate, baza de impozitare este zero sau, după caz, valoarea imputată, în cazul lipsurilor imputabile.
(5)În situaţiile prevăzute la art. 128 alin. (4) lit. a) şi b) din Codul fiscal, baza de impozitare a activelor corporale fixe, altele decât bunurile imobile, se determină conform prevederilor alin. (4).
(6)Pentru livrările de bunuri prevăzute la art. 128 alin. (5) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru active corporale fixe, inclusiv pentru bunurile imobile, se determină conform procedurii stabilite la alin. (4).
(7)Orice cheltuieli cu impozitele şi taxele datorate de o persoană impozabilă în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, dacă nu sunt incluse în preţul bunurilor livrate ori al serviciilor prestate, ci sunt recuperate de la clienţi prin refacturare, se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, potrivit prevederilor art. 137 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal. De exemplu, ecotaxa datorată potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, chiar dacă nu este cuprinsă în preţul bunurilor livrate, ci este facturată separat, se cuprinde în baza impozabilă.
(8)În sensul art. 137 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, orice cheltuieli accesorii efectuate de persoana care realizează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, chiar dacă fac obiectul unui contract separat. Cheltuielile accesorii nu reprezintă o tranzacţie separată, ci sunt parte componentă a livrării/prestării de care sunt legate, urmând aceleaşi reguli referitoare, printre altele, la locul livrării/prestării, cotele, scutirile ca şi livrarea/ prestarea de care sunt legate. Furnizorul/Prestatorul nu poate aplica structura de comisionar prevăzută la pct. 19 alin. (4) pentru a refactura cheltuieli accesorii şi nici pentru a refactura cheltuieli cu impozite şi taxe conform prevederilor alin. (7).
(9)Cheltuielile cu transportul bunurilor livrate intracomunitar sau alte cheltuieli accesorii, cum sunt cele de asigurare sau de ambalare, se cuprind în baza impozabilă a livrării intracomunitare numai dacă, potrivit prevederilor contractuale, acestea cad în sarcina vânzătorului.
Alin. (1) al pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 16 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (7)-(9) ale pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a art. 137 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 17 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a art. 137 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 16 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării
(3)Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:
a)rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ, acordate de furnizori direct clienţilor la data exigibilităţii taxei;
b)sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
c)dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăţi cu întârziere;
d)valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără facturare;
e)sumele achitate de o persoană impozabilă în numele şi în contul altei persoane şi care apoi se decontează acesteia, precum şi sumele încasate de o persoană impozabilă în numele şi în contul unei alte persoane.Norme metodologice:
19.(1) În sensul art. 137 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ nu se cuprind în baza de impozitare a taxei dacă sunt acordate de furnizor/prestator direct în beneficiul clientului la momentul livrării/prestării şi nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau unei livrări. De exemplu, un furnizor livrează bunuri şi, potrivit înţelegerii dintre părţi, furnizorul va acoperi orice cheltuieli cu eventuale remedieri sau reparaţii ale bunurilor livrate în condiţiile în care aceste operaţiuni sunt realizate de către client. Furnizorul nu va putea considera că sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli sunt considerate reduceri de preţ, acestea fiind în fapt remunerarea unui serviciu prestat de către client în contul său.
(2)În cazul reducerilor de preţ acordate consumatorului final pe bază de cupoane valorice de către producătorii/distribuitorii de bunuri în cadrul unor campanii promoţionale, se consideră că aceste reduceri sunt acordate şi în beneficiul comercianţilor care au acceptat aceste cupoane valorice de la consumatorii finali, chiar dacă în circuitul acestor bunuri de la producători/distribuitori la comercianţi s-au interpus unul sau mai mulţi intermediari cumpărători-revânzători. Cupoanele valorice trebuie să conţină minimum următoarele elemente:
a)numele producătorului/distribuitorului care acordă reducerea de preţ în scopuri promoţionale;
b)produsul pentru care se face promoţia;
c)valoarea reducerii acordate, în sumă globală, care conţine şi taxa pe valoarea adăugată aferentă reducerii, fără a fi menţionată distinct în cupon;
d)termenul de valabilitate a cuponului;
e)menţiunea potrivit căreia cupoanele pot fi utilizate numai în magazinele agreate în desfăşurarea promoţiei în cauză;
f)instrucţiunile privind utilizarea acestor cupoane;
g)denumirea societăţii specializate în administrarea cupoanelor valorice, dacă este cazul.
(3)În sensul art. 137 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, sumele achitate de o persoană impozabilă în numele şi în contul altei persoane impozabile reprezintă sumele achitate de o persoană impozabilă pentru facturi emise de diverşi furnizori/prestatori pe numele altei persoane şi care apoi sunt recuperate de cel care le achită de la beneficiar. Persoana care achită sume în numele şi în contul altei persoane nu primeşte facturi pe numele său şi nici nu emite facturi pe numele său. Pentru recuperarea sumelor achitate în numele şi în contul altei persoane se poate emite, în mod opţional, o factură de decontare de către persoana impozabilă care a achitat respectivele facturi. În situaţia în care părţile convin să îşi deconteze sumele achitate pe baza facturii de decontare, taxa nu va fi menţionată distinct, fiind inclusă în totalul sumei de recuperat. Factura de decontare se transmite beneficiarului însoţită de factura achitată în numele său. Persoana care a achitat facturile în numele altei persoane nu exercită dreptul de deducere pentru sumele achitate, nu colectează taxa pe baza facturii de decontare şi nu înregistrează aceste sume în conturile de cheltuieli, respectiv de venituri. Beneficiarul ale cărui facturi au fost achitate de altă persoană îşi va deduce în condiţiile legii taxa pe baza facturii care a fost emisă pe numele său de furnizori/prestatori, factura de decontare fiind doar un document care se anexează la factura achitată.
Exemplul nr. 1: Persoana A emite o factură de servicii de transport către persoana B, dar factura lui A este plătită de C în numele lui B. Pentru recuperarea de la B a sumelor plătite, C are posibilitatea să emită o factură de decontare, dar care nu este obligatorie. B îşi va exercita dreptul de deducere a TVA în condiţiile stabilite de lege pe baza facturii emise de A, în timp ce o eventuală factură de decontare de la C va fi doar ataşată acestei facturi.
(4)În cazul în care se refacturează cheltuieli efectuate pentru altă persoană, respectiv atunci când o persoană impozabilă primeşte o factură sau alt document pe numele său pentru livrări de bunuri/prestări de servicii/importuri efectuate în beneficiul altei persoane şi refacturează contravaloarea respectivelor livrări/prestări/importuri, se aplică structura de comisionar conform prevederilor pct. 6 alin. (3) şi (4) sau, după caz, ale pct. 7 alin. (2). Totuşi, structura de comisionar nu se aplică în situaţia în care se aplică prevederile pct. 18 alin. (8). Persoana care refacturează cheltuieli nu este obligată să aibă înscrisă în obiectul de activitate realizarea livrărilor/prestărilor pe care le refacturează. Spre deosebire de situaţia prezentată la alin. (3), în cazul structurii de comisionar persoana impozabilă are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor de bunuri/servicii care vor fi refacturate, în condiţiile legii, şi are obligaţia de a colecta taxa pe valoarea adăugată pentru operaţiunile taxabile.
Exemplul nr. 2: Un furnizor A din România realizează o livrare intracomunitară de bunuri către beneficiarul B din Ungaria. Condiţia de livrare este ex-works, prin urmare transportul este în sarcina cumpărătorului, a lui B. Totuşi, B îl mandatează pe A să angajeze o firmă de transport, urmând să îi achite costul transportului. Transportatorul C facturează lui A serviciul de transport din România în Ungaria, iar A, aplicând structura de comisionar, va refactura serviciul lui B. Se consideră că A a primit şi a prestat el însuşi serviciul de transport. Acest serviciu de transport va fi facturat de către C către A cu TVA, locul prestării fiind în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. A va refactura transportul către B fără TVA, serviciul fiind neimpozabil în România conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal.
Exemplul nr. 3: O societate care derulează operaţiuni imobiliare are încheiate contracte de închiriere pentru diverse spaţii dintr-un bun imobil. Pentru utilităţile necesare, printre care electricitatea, apa, telefonul, sunt încheiate contracte pe numele societăţii imobiliare, dar acestea sunt furnizate în beneficiul direct al chiriaşilor. În cazul în care prin contractul de închiriere se stipulează distinct că plata utilităţilor nu este inclusă în preţul chiriei, societatea imobiliară poate aplica structura de comisionar pentru refacturarea acestor cheltuieli către chiriaşi.
Exemplul nr. 4: Societatea A din Franţa îşi trimite angajaţii în România pentru negocierea unor contracte cu parteneri din România. Conform înţelegerii dintre părţi, facturile pentru cazare, transport local şi alte cheltuieli efectuate pentru angajaţii trimişi din Franţa vor fi emise către partenerii din România, aceştia urmând să-şi recupereze sumele achitate prin refacturare către societatea A din Franţa. Pentru fiecare cheltuială în parte refacturată se va avea în vedere în primul rând locul prestării serviciului şi dacă locul este în România refacturarea se va face aplicându-se acelaşi regim ca şi cel aplicat de prestatorul acestor servicii. Astfel, serviciile de cazare au locul în România, acolo unde este situat bunul imobil [art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal] şi vor fi refacturate prin aplicarea cotei reduse de TVA de 9%, serviciile de transport local de călători au locul în România, acolo unde sunt efectiv prestate [art. 133 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal] şi vor fi refacturate prin aplicarea cotei standard de TVA de 19%.
Exemplul nr. 5: Societatea A încheie un contract de proiectare a unui bun imobil cu societatea B. În contract se stipulează că B va suporta cheltuielile de cazare, transport, masă, diurnă etc. ale salariaţilor lui A care realizează acest proiect. Pe factura emisă A menţionează separat costul proiectării şi costul aşa-numitelor cheltuieli suportate de B. În această situaţie nu este vorba despre o refacturare de cheltuieli în sensul prevederilor pct. 19 alin. (4). Toate cheltuielile de cazare, transport, masă, diurnă etc., facturate de A lui B, sunt cheltuieli accesorii serviciilor de proiectare şi trebuie să urmeze aceleaşi reguli referitoare la locul prestării, cotele sau regimul aplicabil ca şi serviciul de proiectare de care sunt legate, conform prevederilor pct. 18 alin. (8).
(5)În sensul art. 137 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, sumele încasate în numele şi în contul altei persoane, care nu se cuprind în baza de impozitare, cuprind operaţiuni precum:
a)cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi încasate în contul unei instituţii publice, dacă pentru acestea instituţia publică nu este persoană impozabilă în sensul art. 127 din Codul fiscal. În această categorie se cuprind, printre altele, şi taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate prevăzută la art. 270 din Codul fiscal, taxa hotelieră prevăzută la art. 278 din Codul fiscal, contribuţia la Fondul cinematografic prevăzută la art. 13 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, taxa asupra activităţilor dăunătoare sănătăţii, prevăzută la art. 363 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;
b)sume încasate în contul altei persoane, dacă factura este emisă de această altă persoană către un terţ. Pentru decontarea sumelor încasate de la terţ cu persoana care a emis factura, conform înţelegerii dintre părţi, pot fi întocmite facturi de decontare conform alin. (3).
(6)În cazul sumelor încasate de persoana impozabilă în contul altei persoane, dacă persoana impozabilă acţionează în nume propriu, respectiv emite facturi sau alte documente către clienţi şi primeşte facturi sau alte documente pe numele său de la persoana în numele căreia încasează sumele, se aplică structura de comisionar prevăzută la pct. 6 alin. (3) şi (4) sau, după caz, la pct. 7 alin. (2), chiar dacă nu există un contract de comision între părţi.
Exemplul nr. 6: O companie B încasează contravaloarea taxei radio TV de la clienţi, pe care o virează apoi companiilor de radio şi televiziune. Această taxă este menţionată pe factura emisă de compania B, alături de propriile sale livrări/prestări efectuate. Întrucât taxa radio TV reprezintă o operaţiune scutită de TVA conform art. 141 alin. (1) lit. o) din Codul fiscal, fiind efectuată de posturile publice de radio şi televiziune, compania B va păstra acelaşi regim la facturarea acestei taxe către clienţi. Conform structurii de comisionar, posturile de radio şi televiziune vor factura către compania B serviciile pentru care aceasta a încasat sumele în contul lor.
(7)În sensul art. 137 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal, ambalajele care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi prin schimb, fără facturare, nu se includ în baza de impozitare a taxei, chiar dacă beneficiarii nu deţin cantităţile de ambalaje necesare efectuării schimbului şi achită o garanţie bănească în schimbul ambalajelor primite. Pentru vânzările efectuate prin unităţi care au obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, suma garanţiei băneşti încasate pentru ambalaje se evidenţiază distinct pe bonurile fiscale, fără taxă. Restituirea garanţiilor băneşti nu se reflectă în documente fiscale.
(8)Persoanele care au primit ambalaje în schimbul unei garanţii băneşti au obligaţia să comunice periodic furnizorului de ambalaje, dar nu mai târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale, cantităţile de ambalaje scoase din evidenţă ca urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor sau altor cauze de aceeaşi natură. În termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, furnizorii de ambalaje sunt obligaţi să factureze cu taxă cantităţile de ambalaje respective. Dacă garanţiile sunt primite de la persoane fizice de către proprietarul ambalajelor, pe baza evidenţei vechimii garanţiilor primite şi nerestituite se va colecta taxa pentru ambalajele pentru care s-au încasat garanţii mai vechi de un an calendaristic.
Alin. (3) şi (4) ale pct. 19 din Normele metodologice de aplicare a art. 137 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 18 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 19 din Normele metodologice de aplicare a art. 137 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. A a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 19 din Normele metodologice de aplicare a art. 137 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 17 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Ajustarea bazei de impozitare
Baza de impozitare se reduce în următoarele situaţii:
a)dacă a fost emisă o factură şi, ulterior, operaţiunea este anulată total sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor;
b)în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum şi în cazul anulării totale ori parţiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între părţi sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau în urma unui arbitraj;
c)în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri de preţ prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a) sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
d)în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă;
e)în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.Norme metodologice:
20.(1) În situaţiile prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii îşi ajustează baza impozabilă a taxei după efectuarea livrării/prestării sau după facturarea livrării/prestării, chiar dacă livrarea/prestarea nu a fost efectuată, dar evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal intervin ulterior facturării şi înregistrării taxei în evidenţele persoanei impozabile. În acest scop furnizorii/prestatorii trebuie să emită facturi cu valorile înscrise cu semnul minus când baza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fi transmise şi beneficiarului. Prevederile acestui alineat se aplică şi pentru livrări intracomunitare.
(2)Beneficiarii au obligaţia să ajusteze dreptul de deducere exercitat iniţial, potrivit prevederilor art. 148 lit. b) şi art. 149 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, numai pentru operaţiunile prevăzute la art. 138 lit. a)-c) şi e) din Codul fiscal. Prevederile acestui alineat se aplică şi pentru achiziţiile intracomunitare.
(3)Ajustarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 138 lit. d) din Codul fiscal, este permisă numai în situaţia în care data declarării falimentului beneficiarilor a intervenit după data de 1 ianuarie 2004, inclusiv pentru facturile emise înainte de această dată, dacă contravaloarea bunurilor livrate/serviciilor prestate ori taxa pe valoarea adăugată aferentă consemnată în aceste facturi nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului.
(4)Reducerile de preţ acordate de producătorii/distribuitorii de bunuri pe bază de cupoane valorice în cadrul unor campanii promoţionale se reflectă în facturi astfel:
a)facturile de reducere se întocmesc direct de către producătorii/distribuitorii de bunuri pe numele comercianţilor care au acceptat cupoanele valorice de la consumatorii finali, chiar dacă iniţial facturile de livrare a bunurilor pentru care se acordă aceste reduceri de preţ au fost emise de producători/distribuitori către diverşi intermediari cumpărători-revânzători. La rubrica "Cumpărător" se înscriu datele de identificare ale cumpărătorului care a acceptat cupoanele valorice de la consumatorii finali;
b)în cazul în care producătorii/distribuitorii de bunuri încheie contracte cu societăţi specializate în administrarea cupoanelor valorice, producătorii/distribuitorii emit o singură factură cu semnul minus pentru valoarea reducerilor de preţ acordate în cursul unei luni şi a taxei pe valoarea adăugată aferente. Anexa la aceste facturi trebuie să conţină informaţii din care să rezulte valoarea reducerilor de preţ acordate de un producător/distribuitor pentru fiecare comerciant, pe categorii de bunuri. La rubrica "Cumpărător" se vor înscrie datele de identificare ale societăţii specializate în administrarea cupoanelor valorice. Societăţile specializate în administrarea cupoanelor valorice vor emite către fiecare comerciant o singură factură cu semnul minus pentru toate bunurile în cauză, în care vor înscrie valoarea reducerilor de preţ acordate de producători/distribuitori în cursul unei luni şi a taxei pe valoarea adăugată aferente. Anexa la aceste facturi trebuie să conţină informaţii din care să rezulte valoarea reducerilor de preţ acordate de un producător/distribuitor pentru fiecare comerciant, pe categorii de bunuri. La rubrica "Furnizor" se vor înscrie datele de identificare ale societăţii specializate în administrarea cupoanelor valorice.
Pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 138 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 18 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Baza de impozitare pentru achiziţiile intracomunitare
Art. 138^1. - (1) Pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri baza de impozitare se stabileşte pe baza aceloraşi elemente utilizate conform art. 137 pentru determinarea bazei de impozitare în cazul livrării aceloraşi bunuri în interiorul ţării. În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, conform art. 130^1 alin. (2) lit. a), baza de impozitare se determină în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. c) şi ale art. 137 alin. (2).
(2)Baza de impozitare cuprinde şi accizele datorate sau achitate în România de persoana care efectuează achiziţia intracomunitară a unui produs supus accizelor. Atunci când după efectuarea achiziţiei intracomunitare de bunuri, persoana care a achiziţionat bunurile obţine o rambursare a accizelor achitate în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor, baza de impozitare a achiziţiei intracomunitare efectuate în România se reduce corespunzător.Norme metodologice:
21.În sensul art. 138^1 din Codul fiscal, baza de impozitare a achiziţiei intracomunitare cuprinde elementele prevăzute la art. 137 alin. (2) din Codul fiscal şi nu cuprinde elementele prevăzute la art. 137 alin. (3) din Codul fiscal şi/sau, după caz, se ajustează în conformitate cu prevederile art. 138 din Codul fiscal. Cheltuielile de transport sau alte cheltuieli accesorii, cum sunt cele de asigurare sau de ambalare, se cuprind în baza impozabilă a bunurilor achiziţionate intracomunitar numai dacă acestea cad în sarcina vânzătorului conform contractului dintre părţi.
Pct. 21 din Normele metodologice de aplicare a art. 138^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 19 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 21 din Normele metodologice de aplicare a art. 138^1 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 19 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Baza de impozitare pentru import
Art. 139. - (1) Baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislaţiei vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane şi alte taxe datorate în afara României, precum şi cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care urmează a fi percepută.
(2)Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele şi cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, care intervin până la primul loc de destinaţie a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilită conform alin. (1). Primul loc de destinaţie a bunurilor îl reprezintă destinaţia indicată în documentul de transport sau în orice alt document însoţitor al bunurilor, când acestea intră în România, sau, în absenţa unor astfel de documente, primul loc de descărcare a bunurilor în România.
(3)Baza de impozitare nu cuprinde elementele prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a)-d).Norme metodologice:
21^1.(1) În sensul art. 137 alin. (3) din Codul fiscal, baza de impozitare nu cuprinde elementele prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a)-d) din Codul fiscal, dacă acestea sunt cunoscute în momentul în care intervine exigibilitatea taxei pentru un import conform art. 136 din Codul fiscal.
(2)Baza de impozitare pentru importul de bunuri nu se ajustează în cazul modificării ulterioare a elementelor care au stat la baza determinării valorii în vamă a bunurilor, ca urmare a unor evenimente prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a)-d) din Codul fiscal, cu excepţia situaţiilor în care aceste modificări sunt cuprinse într-un document pentru regularizarea situaţiei emis de organele vamale.
(3)În cazul bunurilor care au fost achiziţionate din afara Comunităţii şi înainte de a fi importate pe teritoriul comunitar sunt supuse unor lucrări sau evaluări asupra bunurilor mobile corporale în afara Comunităţii, pentru evitarea dublei impozitări, atunci când beneficiarul serviciilor este o persoană impozabilă stabilită în România, inclusiv o persoană juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1 din Codul fiscal, pentru serviciile prestate în afara Comunităţii se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Contravaloarea acestor servicii nu va fi inclusă în baza de impozitare a importului de bunuri. Ambalajele sau alte bunuri utilizate în legătură directă cu bunurile asupra cărora au fost realizate lucrările sau bunurile încorporate în acestea sunt accesorii serviciilor realizate şi nu vor fi tratate ca livrări de bunuri separate, ci ca fiind parte a serviciului prestat. Baza de impozitare a taxei pentru aceste servicii va cuprinde şi eventualele taxe, impozite, prelevări care sunt percepute pentru importul bunurilor accesorii serviciilor.
(4)Atunci când beneficiarul serviciilor prevăzute la alin. (3) prestate în afara Comunităţii este o persoană neimpozabilă, inclusiv persoana juridică neimpozabilă care nu este înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1 din Codul fiscal, baza de impozitare a importului va cuprinde şi valoarea serviciilor prestate în afara Comunităţii, la care se adaugă elementele care nu sunt deja cuprinse în această valoare, conform art. 139 alin. (2) din Codul fiscal.
Pct. 21^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 139 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 20 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Cursul de schimb valutar
Art. 139^1 - (1) Dacă elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri se exprima în valută, cursul de schimb valutar se stabileste conform prevederilor comunitare care reglementeaza calculul valorii în vama.
(2)Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operaţiuni, alta decat importul de bunuri, se exprima în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţionala a României sau cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectueaza decontarile, din data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauza.Norme metodologice:
22.(1) În sensul art. 139^1 alin. (2) din Codul fiscal, prin ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României se înţelege cursul de schimb comunicat de respectiva bancă în ziua anterioară şi care este valabil pentru operaţiunile care se vor desfăşura în ziua următoare.
(2)În contractele încheiate între părţi trebuie menţionat dacă pentru decontări va fi utilizat cursul de schimb al unei bănci comerciale, în caz contrar aplicându-se cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României. În cazul încasării de avansuri înainte de livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată la data încasării avansurilor va rămâne neschimbat la data definitivării operaţiunii, respectiv atunci când se fac regularizările avansurilor încasate.
Exemplu: O persoană impozabilă A înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal încasează 1.000 de euro drept avans pentru livrarea unui automobil de la o altă societate B; A va emite o factură către B la cursul de 3,5 lei/euro, valabil la data încasării avansului.
Baza de impozitare a TVA = 1.000 euro x 3,5 lei/euro = 3.500 lei.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă avansului = 3.500 x 19% = 665 lei.
După o perioadă de 3 luni are loc livrarea automobilului, care costă 5.000 de euro. Cursul din data livrării bunului este de 3,6 lei/euro. Baza de impozitare a TVA se determină astfel:
[(1.000 euro x 3,5 lei/euro) + (4.000 euro x 3,6 lei/euro)] x 19% = 17.900 x 19% = 3.401 lei.
(3)Pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii în interiorul ţării, contractate în valută cu decontare în lei la cursul de schimb din data plăţii, diferenţele de curs dintre cursul de schimb menţionat în factura întocmită conform alin. (1) şi cursul de schimb utilizat la data încasării nu sunt considerate diferenţe de preţ şi nu se emite o factură în acest sens.
(4)În cazul achiziţiilor intracomunitare de bunuri, cursul de schimb utilizat pentru determinarea în lei a bazei impozabile a taxei este cursul din data exigibilităţii taxei, astfel cum este stabilit la art. 135 din Codul fiscal, indiferent de data la care sunt sau vor fi recepţionate bunurile.
(5)În cazul livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă conform art. 143 alin. (2) din Codul fiscal, cursul de schimb utilizat pentru determinarea în lei a bazei impozabile a taxei este cursul din data exigibilităţii taxei, astfel cum este stabilită la art. 134^3 din Codul fiscal, indiferent de data la care sunt sau vor fi livrate bunurile.
(6)Pentru operaţiunile în interiorul ţării, dacă baza impozabilă este stabilită în valută, transformarea în lei se va efectua la cursul din data la care intervine exigibilitatea taxei conform prevederilor art. 134-134^2. (7) Prevederile alin. (6) se aplică şi pentru serviciile prestate către persoane stabilite în Comunitate sau în afara Comunităţii, precum şi pentru serviciile achiziţionate de la prestatori stabiliţi în Comunitate sau în afara Comunităţii, precum şi în cazul livrărilor de bunuri care nu au locul în România conform art. 132, efectuate de persoane impozabile stabilite în România, sau al achiziţiilor de bunuri care au locul în România şi pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei conform art. 150 alin. (2)-(6) din Codul fiscal.
Alin. (1) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 139^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al literei B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (1) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 139^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 20 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 139^1 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 21 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Cotele
(1)Cota standard este de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.
(2)Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:
a)serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele scutite conform art. 141 alin. (1) lit. m);
b)livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau în principal publicităţii;
c)livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor dentare;
d)livrarea de produse ortopedice;
e)livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
f)cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
(2^1)Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuinţa include şi amprenta la sol a locuinţei. În sensul prezentului titlu, prin locuinţă livrată ca parte a politicii sociale se înţelege:
a)livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni şi de pensionari;
b)livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii şi centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap;
c)livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de orice persoană necăsătorită sau familie. Suprafaţa utilă a locuinţei este cea definită prin Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Anexele gospodăreşti sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuinţelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare şi dacă terenul pe care este construită locuinţa nu depăşeşte suprafaţa de 250 mp, inclusiv amprenta la sol a locuinţei, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de două locuinţe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei locuinţe nu poate depăşi suprafaţa de 250 mp, inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuinţe. Orice persoană necăsătorită sau familie pot achiziţiona o singură locuinţă cu cota redusă de 5%, respectiv:
1.în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deţinut şi să nu deţină nicio locuinţă în proprietate pe care au achiziţionat-o cu cota de 5%;
2.în cazul familiilor, soţul sau soţia să nu fi deţinut şi să nu deţină, fiecare sau împreună nicio locuinţă în proprietate pe care au achiziţionat-o cu cota de 5%.
d)livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii, a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.
(3)Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 134^2 alin. (2), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilităţii taxei.
(4)În cazul schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplică cotele în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii, pentru cazurile prevăzute la art. 134^2 alin. (2).
(5)Cota aplicabilă pentru importul de bunuri este cota aplicabilă pe teritoriul României pentru livrarea aceluiaşi bun.
(6)Cota aplicabilă pentru achiziţii intracomunitare de bunuri este cota aplicată pe teritoriul României pentru livrarea aceluiaşi bun şi care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.Norme metodologice:
23.(1) Taxa se determină prin aplicarea cotei standard sau a cotelor reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.
(2)Se aplică procedeul sutei mărite pentru determinarea sumei taxei, respectiv 19 x 100/119 în cazul cotei standard şi 9 x 100/109 sau 5 x 100/105 în cazul cotelor reduse, atunci când preţul de vânzare include şi taxa. De regulă, preţul include taxa în cazul livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii direct către populaţie, pentru care nu este necesară emiterea unei facturi conform art. 155 alin. (7) din Codul fiscal, precum şi în orice situaţie în care prin natura operaţiunii sau conform prevederilor contractuale preţul include şi taxa.
(3)Cota redusă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal se aplică pentru livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, inclusiv pentru cele înregistrate pe suport electromagnetic sau pe alte tipuri de suporturi. Cărţile şi manualele şcolare sunt tipăriturile care au cod ISBN, indiferent de suportul pe care sunt livrate. Ziarele şi revistele sunt orice tipărituri care au cod ISSN, indiferent de suportul pe care sunt livrate. Nu se aplică cota redusă a taxei pe valoarea adăugată pentru livrarea de cărţi, ziare şi reviste care sunt destinate în principal sau exclusiv publicităţii. Prin în principal se înţelege că mai mult de jumătate din conţinutul cărţii, ziarului sau revistei este destinat publicităţii. De asemenea, nu se aplică cota redusă a taxei pentru livrarea de cărţi, ziare şi reviste, în cazul în care acestea sunt furnizate pe cale electronică, operaţiunile fiind considerate prestări de servicii conform art. 11 din Regulamentul Consiliului nr. 1.777/2005 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 77/388/CEE privind sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată.
(4)Cota redusă de taxă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal se aplică pentru protezele medicale şi accesoriile acestora, exclusiv protezele dentare care sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată în condiţiile prevăzute la art. 141 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Proteza medicală este un dispozitiv medical care amplifică, restabileşte sau înlocuieşte zone din ţesuturile moi ori dure, precum şi funcţii ale organismului uman; acest dispozitiv poate fi intern, extern sau atât intern, cât şi extern. Accesoriul unei proteze este un articol care este prevăzut în mod special de către producător pentru a fi utilizat împreună cu proteza medicală.
(5)Cota redusă de taxă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal se aplică pentru produsele ortopedice. Sunt produse ortopedice protezele utilizate pentru amplificarea, restabilirea sau înlocuirea ţesuturilor moi ori dure, precum şi a unor funcţii ale sistemului osteoarticular, ortezele utilizate pentru modificarea caracteristicilor structurale şi funcţionale ale sistemului neuromuscular şi scheletic, precum şi încălţămintea ortopedică realizată la recomandarea medicului de specialitate, mijloacele şi dispozitivele de mers ortopedice, precum fotolii rulante şi/sau alte vehicule similare pentru invalizi, părţi şi/sau accesorii de fotolii rulante ori de vehicule similare pentru invalizi.
(6)Cota redusă de taxă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal se aplică pentru cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. În situaţia în care costul micului dejun este inclus în preţul de cazare, cota redusă se aplică asupra preţului de cazare, fără a se defalca separat micul dejun. Orice persoană care acţionează în condiţiile prevăzute la pct. 7 alin. (1) sau care intermediază astfel de operaţiuni în nume propriu, dar în contul altei persoane, potrivit art. 129 alin. (2) din Codul fiscal, aplică cota de 9% a taxei, cu excepţia situaţiilor în care este obligatorie aplicarea regimului special de taxă pentru agenţii de turism, prevăzut la art. 152^1 din Codul fiscal.
(7)Cota redusă de taxă de 5% prevăzută la art. 140 alin. (2^1) din Codul fiscal se aplică numai pentru livrarea, astfel cum este definită la art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, a locuinţelor ca parte a politicii sociale, respectiv pentru transferul dreptului de a dispune ca şi un proprietar de bunurile prevăzute la art. 140 alin. (2^1) lit. a)-d) din Codul fiscal. Pentru livrările prevăzute la art. 140 alin. (2^1) lit. a), b) şi d) din Codul fiscal, cota redusă de TVA de 5% se aplică inclusiv pentru terenul pe care este construită locuinţa.
(8)În aplicarea art. 140 alin. (2^1) lit. c) din Codul fiscal, prin locuinţă se înţelege construcţia alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care, la data livrării, satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii.
(9)În sensul art. 140 alin. (2^1) lit. c) din Codul fiscal, suprafaţa utilă a locuinţei de 120 mp nu include anexele gospodăreşti. Suprafaţa terenului pe care este construită locuinţa, precum şi suprafaţa utilă a locuinţei, menţionate la art. 140 alin. (2^1) lit. c) din Codul fiscal, trebuie să fie înscrise în documentaţia cadastrală anexată la actul de vânzare-cumpărare încheiat în condiţiile legii. Valoarea-limită de 380.000 lei prevăzută la art. 140 alin. (2^1) lit. c) din Codul fiscal cuprinde valoarea locuinţei, inclusiv valoarea cotelor indivize din părţile comune ale imobilului şi a anexelor gospodăreşti şi, după caz, a terenului pe care este construită locuinţa, dar exclude unele drepturi de servitute legate de locuinţa respectivă. În calculul suprafeţei maxime de 250 mp, prevăzute la art. 140 alin. (2^1) lit. c) din Codul fiscal, se cuprind şi suprafeţele anexelor gospodăreşti, precum şi cotele indivize din orice alte suprafeţe dobândite împreună cu locuinţa, chiar dacă se află la numere cadastrale diferite.
(10)În vederea îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 1 şi 2 din Codul fiscal, cumpărătorul va pune la dispoziţia vânzătorului, înainte sau în momentul livrării bunului imobil, o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de un notar, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile stabilite la art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 1 şi 2 din Codul fiscal, care va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%.
(11)Persoanele impozabile care livrează locuinţe vor aplica cota de 5% inclusiv pentru avansurile aferente acestor livrări, dacă din contractele încheiate rezultă că la momentul livrării vor fi îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 140 alin. (2^1) lit. c) din Codul fiscal şi sunt în posesia declaraţiei prevăzute la alin. (10). În situaţia în care avansurile au fost facturate prin aplicarea cotei de 19%, datorită neprezentării de către cumpărător a declaraţiei prevăzute la alin. (10) sau din alte motive obiective, la livrarea bunului imobil se pot efectua regularizările prevăzute la art. 140 alin. (4) din Codul fiscal în vederea aplicării cotei de 5%, dacă toate condiţiile impuse de art. 140 alin. (2^1) lit. c) din Codul fiscal, astfel cum sunt detaliate şi de prezentele norme metodologice, sunt îndeplinite la data livrării.
(12)Pentru clădirile prevăzute la art. 140 alin. (2^1) lit. a), b) şi d) din Codul fiscal, cumpărătorul va pune la dispoziţia vânzătorului o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de un notar, din care să rezulte că va utiliza aceste clădiri conform destinaţiei prevăzute de lege, care va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%. Declaraţia trebuie prezentată înainte sau în momentul livrării locuinţei.
Pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 140 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 3 al lit. A a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 140 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 22 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării
(1)Următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxă:
a)spitalizarea, îngrijirile medicale şi operaţiunile strâns legate de acestea, desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală şi de diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de salvare şi alte unităţi autorizate să desfăşoare astfel de activităţi;Norme metodologice:
24.(1) Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal:
a)se aplică pentru operaţiunile care sunt strâns legate de spitalizare, îngrijirile medicale, incluzând livrarea de medicamente, bandaje, proteze şi accesorii ale acestora, produse ortopedice şi alte bunuri similare către pacienţi în perioada tratamentului, precum şi furnizarea de hrană şi cazare către pacienţi în timpul spitalizării şi îngrijirii medicale. Totuşi, scutirea nu se aplică meselor pe care spitalul le asigură contra cost vizitatorilor într-o cantină sau în alt mod şi nici pentru bunurile vândute la cantina spitalului;
b)nu se aplică pentru furnizarea de medicamente, bandaje, proteze medicale şi accesorii ale acestora, produse ortopedice şi alte bunuri similare, care nu este efectuată în cadrul tratamentului medical sau spitalizării, cum ar fi cele efectuate de farmacii, chiar şi în situaţia în care acestea sunt situate în incinta unui spital sau a unei clinici şi/sau sunt conduse de către acestea;
c)nu se aplică pentru serviciile medicale veterinare, astfel cum a fost pronunţată hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazul CEJ C-122/87).
(2)În conformitate cu prevederile art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată serviciile de îngrijire medicală, precum şi serviciile de cazare şi masă furnizate pe perioada acordării îngrijirilor medicale, prestate de operatori economici autorizaţi să desfăşoare astfel de activităţi, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 109/2000 privind staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice şi asistenţa medicală balneară şi de recuperare, cu modificările şi completările ulterioare. Scutirea se aplică atât pentru serviciile prestate pacienţilor ale căror bilete sunt decontate de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi Sociale, cât şi pentru cele prestate pacienţilor care beneficiază de tratament pe bază de trimitere de la medic. Serviciile de cazare şi masă beneficiază de scutirea de TVA în măsura în care sunt furnizate de aceeaşi persoană care furnizează serviciul de tratament, fiind considerate accesorii serviciului principal scutit, respectiv serviciului de tratament - cazul CEJ C-349/96 - Card Protection Plan Ltd. În acest sens, persoana care furnizează serviciul de tratament poate presta serviciile de cazare şi masă cu mijloace proprii sau achiziţionate de la terţi. Nu beneficiază de scutirea de TVA serviciile de cazare şi masă prestate de către o altă societate decât cea care se efectuează tratamentul.
Pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (1) litera a) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 23 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal: d) transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop, de către entităţi autorizate în acest sens;Norme metodologice:
25.Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal privind activitatea de transport al bolnavilor şi ranitilor cu vehicule special amenajate în acest sens se aplică pentru transporturile efectuate de statiile de salvare sau de alte unităţi sau vehicule autorizate de Ministerul Sănătăţii pentru desfăşurarea acestei activităţi.
Codul fiscal:
Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării
(1)Următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxă: [...]
f)activitatea de învăţământ prevăzută în Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formarea profesională a adulţilor, precum şi prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de aceste activităţi, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi autorizate;Norme metodologice:
25^1.(1) Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal pentru formarea profesională a adulţilor se aplică de persoanele autorizate în acest scop conform Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal nu se aplică pentru studiile sau cercetarea efectuate cu plată de şcoli, universităţi sau orice altă instituţie de învăţământ pentru alte persoane. În acest sens a fost pronunţată hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazul C-287/00. (3) Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal se aplică şi pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii strâns legate de serviciile educaţionale, precum vânzarea de manuale şcolare, organizarea de conferinţe legate de activitatea de învăţământ, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi autorizate pentru activităţile de învăţământ sau pentru formare profesională a adulţilor.
(4)Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal nu este aplicabilă pentru achiziţiile de bunuri sau servicii efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi autorizate pentru activităţile de învăţământ sau pentru formare profesională a adulţilor, destinate activităţii scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal.
Pct. 25^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (1) litera f) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 24 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal: i) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi/sau protecţia socială, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social, inclusiv cele livrate de căminele de bătrâni;
Lit. i) a alin. (1) al art. 141 a fost modificată de pct. 48 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
26.În sensul art. 141 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, entitatile recunoscute ca având caracter social sunt entităţi precum: caminele de batrani şi de pensionari, centrele de integrare prin terapie ocupationala, centrele de plasament autorizate sa desfasoare activităţi de asistenţa sociala.
Codul fiscal: j) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi a tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social;Norme metodologice:
27.Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, se aplică centrelor-pilot pentru tineri cu handicap, caselor de copii, centrelor de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap şi altor organisme care au ca obiect de activitate asigurarea supravegherii, intretinerii sau educarii tinerilor.
Codul fiscal: k) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizaţii fixate conform statutului, de organizaţii fără scop patrimonial care au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum şi obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiţiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurenţă;Norme metodologice:
28.În sensul art. 141 alin. (1) lit. k) din Codul fiscal:
a)Cuantumul cotizatiilor este stabilit de organul de conducere abilitat, conform statutului propriu al organizaţiilor fără scop patrimonial;
b)activităţile desfăşurate în favoarea membrilor în contul cotizatiilor încasate în baza art. 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comert şi industrie din România, cu modificările şi completările ulterioare, de către Camera de Comert şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi camerele de comert şi industrie teritoriale, sunt scutite de taxa.Codul fiscal: l) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice, efectuate de organizaţii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educaţia fizică;Norme metodologice:
29.Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal se aplică pentru prestarile de servicii ce au stransa legătură cu practicarea sportului sau a educatiei fizice, efectuate în beneficiul persoanelor care practica sportul sau educatia fizica, în situaţia în care aceste servicii sunt prestate de către organizaţii fără scop patrimonial, cum sunt organizaţiile şi ligile sportive, cluburile sportive, bazele sportive de antrenament, hotelurile şi cantinele pentru uzul exclusiv al sportivilor. Nu se aplică scutirea de taxa pentru încasările din publicitate, încasările din cedarea drepturilor de transmitere la radio şi la televiziune a manifestarilor sportive şi încasările din acordarea dreptului de a intra la orice manifestari sportive.
Codul fiscal: m) prestările de servicii culturale şi/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de instituţiile publice sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de către Ministerul Culturii şi Cultelor;Norme metodologice:
30.Prestările de servicii culturale prevăzute de art. 141 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal efectuate de instituţiile publice sau de organizaţii culturale nonprofit cuprind activităţi precum: reprezentaţiile de teatru, operă, operetă, organizarea de expoziţii, festivaluri şi alte activităţi culturale recunoscute de Ministerul Culturii şi Cultelor. Livrările de bunuri strâns legate de aceste servicii cuprind livrări precum: vânzarea de broşuri, pliante şi alte materiale care popularizează o activitate culturală.
Pct. 30 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 21 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Codul fiscal: n) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operaţiuni sunt scutite, potrivit lit. a), f) şi i)-m), cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar şi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurenţiale;Norme metodologice:
31.Potrivit art. 141 alin. (1) lit. n) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată activităţi cum sunt: reprezentaţii teatrale, coregrafice sau cinematografice, expoziţii, concerte, conferinţe, simpozioane, altele decât cele prevăzute la pct. 30, cu condiţia ca veniturile obţinute din aceste activităţi să servească numai la acoperirea cheltuielilor persoanelor care le-au organizat.
Pct. 31 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 22 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Codul fiscal: o) activităţile specifice posturilor publice de radio şi televiziune, altele decât activităţile de natură comercială;Norme metodologice:
32.Prin posturi publice naţionale de radio şi televiziune se înţeleg Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune, prevăzute de Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind organizarea şi functionarea Societatii Române de Radiodifuziune şi Societatii Române de Televiziune.
Codul fiscal: p) serviciile publice poştale, precum şi livrarea de bunuri aferentă acestora;Norme metodologice:
33.Serviciile publice postale sunt serviciile postale din sfera serviciului universal, astfel cum sunt reglementate de Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile postale, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal: q) prestările de servicii efectuate de către grupuri independente de persoane, ale căror operaţiuni sunt scutite sau nu intră în sfera de aplicare a taxei, grupuri create în scopul prestării către membrii lor de servicii direct legate de exercitarea activităţilor acestora, în cazul în care aceste grupuri solicită membrilor lor numai rambursarea cotei-părţi de cheltuieli comune, în limitele şi în condiţiile stabilite prin norme şi în condiţiile în care această scutire nu este de natură a produce distorsiuni concurenţiale.
r)furnizarea de personal de către instituţiile religioase sau filozofice în scopul activităţilor prevăzute la lit. a), f), i) şi j).
Lit. r) a alin. (1) al art. 141 a fost introdusă de pct. 49 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
34.(1) Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. q) din Codul fiscal se aplică în situaţia în care membrii unui grup independent de persoane sunt de acord să împartă cheltuieli comune şi direct necesare pentru exercitarea activităţii de către membri. În acest caz alocarea de cheltuieli se consideră a fi o prestare de servicii în beneficiul membrilor de către grupul independent de persoane. Această prestare de servicii este scutită de taxă în cazul în care condiţiile stabilite la alin. (2)-(9) sunt îndeplinite cumulativ.
(2)Membrii grupului independent trebuie:
a)să fie persoane neimpozabile sau persoane impozabile, neînregistrate în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, care realizează operaţiuni fără drept de deducere a taxei. În cazul membrului desemnat să asigure conducerea administrativă, această condiţie se consideră îndeplinită chiar dacă pe lângă activităţile fără drept de deducere a taxei acesta desfăşoară şi activităţile de administrare a grupului;
b)să efectueze activităţi de aceeaşi natură sau să aparţină aceluiaşi grup financiar, economic, profesional sau social.
(3)Activităţile grupului independent trebuie să aibă un caracter nonprofit. Unul dintre membri va fi desemnat să asigure conducerea administrativă a grupului independent.
(4)În cazul grupurilor independente toate achiziţiile efectuate de la terţi sau de la alţi membri ai grupului în interesul direct al grupului vor fi efectuate de membrul desemnat pentru conducerea administrativă a grupului, care acţionează în numele şi pe contul grupului.
(5)Grupul independent va presta numai servicii de aceeaşi natură tuturor membrilor grupului, în interesul direct şi comun al acestora. Grupul independent nu poate efectua livrări de bunuri, cu excepţia cazului în care aceste livrări de bunuri sunt auxiliare prestărilor de servicii menţionate la acest punct. Serviciile prestate de grupul independent în beneficiul tuturor membrilor săi vor fi decontate fiecărui membru şi reprezintă contravaloarea cheltuielilor comune aferente perioadei pentru care se efectuează decontarea. Ca urmare a acestor decontări, grupul independent nu poate obţine niciun profit.
(6)Decontarea menţionată la alin. (5) se efectuează în baza unui decont justificativ întocmit de membrul desemnat să asigure conducerea administrativă, ce stabileşte:
a)cota-parte exactă de cheltuieli comune pentru fiecare membru al grupului;
b)o evaluare exactă a cotei-părţi a fiecărui membru din cheltuielile comune, în baza criteriilor obiective agreate între membrii grupului.
(7)Grupul independent poate primi sume în avans de la membrii săi, cu condiţia ca valoarea totală a acestor avansuri să nu depăşească suma totală a cheltuielilor comune angajate pe perioada acoperită de fiecare decont justificativ.
(8)În situaţia în care membrul desemnat să asigure conducerea administrativă a grupului decontează costurile de administrare a grupului independent către ceilalţi membri, acestea nu sunt scutite de taxă în condiţiile art. 141 alin. (1) lit. q) din Codul fiscal. Chiar dacă membrul desemnat să asigure conducerea administrativă a grupului se înregistrează în scopuri de taxă pe valoarea adăugată pentru activitatea de administrare, acesta poate face parte din grup.
(9)Se interzice grupului independent să efectueze operaţiuni către terţi. De asemenea, se interzice prestarea de servicii de către grupul independent doar unuia dintre membrii sau numai pentru o parte a membrilor grupului.
(10)În vederea implementării grupului independent se depune la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice o cerere semnată de către toţi membrii grupului, care să cuprindă următoarele:
a)numele, adresa, obiectul de activitate şi codul de înregistrare ale fiecărui membru;
b)elementele care să demonstreze că membrii îndeplinesc condiţiile alin. (2);
c)numele membrului desemnat să asigure conducerea administrativă.
(11)Agenţia Naţională de Administrare Fiscală va lua o decizie oficială prin care să aprobe sau să refuze implementarea grupului independent şi va comunică acea decizie fiecărui membru al grupului, precum şi fiecărui organ fiscal în jurisdicţia căruia se află membrii grupului independent, în termen de 60 de zile de la data primirii cererii menţionate la alin. (10).
(12)Implementarea grupului independent va intra în vigoare în prima zi din cea de-a doua lună următoare datei deciziei menţionate la alin. (11).
(13)Membrul desemnat să asigure conducerea administrativă a grupului va notifica Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală oricare dintre următoarele evenimente:
a)încetarea opţiunii prevăzute la alin. (1) de a forma un grup independent, cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului;
b)neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2), care conduce la anularea tratamentului persoanelor impozabile ca grup independent, în termen de 15 zile de la producerea evenimentului care a generat această situaţie;
c)numirea unui alt membru desemnat să asigure conducerea administrativă a grupului independent, cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului.
(14)În situaţiile prevăzute la alin. (13) lit. a) şi b), Agenţia Naţională de Administrare Fiscală va anula tratamentul persoanelor impozabile ca grup independent astfel:
a)în cazul prevăzut la alin. (13) lit. a), de la data de 1 a lunii următoare celei în care a încetat opţiunea;
b)în cazul prevăzut la alin. (13) lit. b), de la data de 1 a lunii următoare celei în care s-a produs evenimentul care a generat această situaţie.
(15)Agenţia Naţională de Administrare Fiscală va putea, în urma verificărilor efectuate de organele fiscale competente:
a)să anuleze tratamentul unei persoane ca membru al unui grup independent în cazul în care acea persoană nu mai întruneşte criteriile de eligibilitate pentru a fi considerată un asemenea membru. Această anulare va intra în vigoare începând cu prima zi a lunii următoare celei în care situaţia a fost constatată de organele fiscale competente;
b)să anuleze tratamentul persoanelor impozabile ca grup independent în cazul în care grupul nu îndeplineşte şi/sau nu respectă condiţiile prevăzute la alin. (1)-(9) pentru a fi considerate un asemenea grup. Această anulare va intra în vigoare începând cu prima zi a lunii următoare celei în care situaţia a fost constatată de organele fiscale competente.
Pct. 34 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (1) litera q) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 25 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării
(2)Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:
a)prestările următoarelor servicii de natură financiar-bancară:
1.acordarea şi negocierea de credite, precum şi administrarea creditelor de către persoana care le acordă;
2.negocierea garanţiilor de credit ori a altor garanţii sau orice operaţiuni cu astfel de garanţii, precum şi administrarea garanţiilor de credit de către persoana care acordă creditul;
3.tranzacţii, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plăţi, viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanţelor;
4.tranzacţii, inclusiv negocierea, privind valuta, bancnotele şi monedele utilizate ca mijloc legal de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie, şi anume monede de aur, argint sau din alt metal ori bancnote care nu sunt utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de interes numismatic;
5.tranzacţii, inclusiv negocierea, dar exceptând administrarea sau păstrarea în siguranţă, cu acţiuni, părţi sociale în societăţi comerciale ori asociaţii, obligaţiuni garantate şi alte instrumente financiare, cu excepţia documentelor care stabilesc drepturi asupra bunurilor;
6.administrarea de fonduri speciale de investiţii;
Norme metodologice:
35.(1) În sensul art. 141 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, pentru a se califica drept operaţiuni scutite de taxă, serviciile externalizate trebuie să fie servicii distincte care să îndeplinească caracteristicile specifice şi esenţiale ale serviciului principal scutit de taxă. Scutirile se aplică numai în funcţie de natura serviciilor, şi nu de statutul persoanei care le prestează sau căreia îi sunt prestate. În acest sens au fost date şi deciziile Curţii Europene de Justiţie: C-2/95 SDC; C-235/00 CSC; C-169/04 Abbey Naţional. Serviciile externalizate aferente operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, precum serviciile de marketing, cercetare, serviciile juridice, serviciile de contabilitate şi/sau de audit, nu se cuprind în sfera operaţiunilor scutite de taxă.
(2)Este considerată negociere în operaţiuni financiarbancare asigurarea tuturor demersurilor necesare pentru ca cele două părţi direct implicate, respectiv clientul şi prestatorul de servicii financiar-bancare, să între în relaţie contractuală. Simpla culegere, prelucrare a datelor şi furnizare a rezultatelor nu reprezintă negociere în operaţiuni financiar-bancare, aşa cum rezultă şi din decizia Curţii Europene de Justiţie în Cazul C-235/00 CSC.
(3)Printre altele, se cuprind în sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal şi împrumuturile acordate de asociaţi/acţionari societăţilor comerciale în vederea asigurării resurselor financiare ale societăţii comerciale, împrumuturile garantate cu bunuri imobile, inclusiv împrumuturile ipotecare, împrumuturile garantate cu bunuri mobile corporale, inclusiv împrumuturile acordate de casele de amanet.
(4)Componentele de finanţare din cadrul vânzărilor de bunuri cu plata în rate sau din cadrul operaţiunilor de leasing nu se cuprind în sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal, aceste componente reprezentând o parte a remuneraţiei pentru respectivele bunuri sau servicii.
(5)Se cuprind în sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal servicii precum depozitarea, transferul şi retragerea banilor către sau din conturile bancare, inclusiv prin mijloace electronice, transferul de fonduri dintr-un cont specific în alte mijloace băneşti, precum carduri telefonice şi alte mijloace prin care se poate face plata pentru bunuri şi servicii.
(6)În sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal se cuprind şi servicii auxiliare, precum verificarea plăţilor, eliberarea extraselor de cont duplicat, punerea la dispoziţia clienţilor băncii, la cererea acestora, a copiilor mesajelor SWIFT legate de plăţile acestora.
(7)Excepţia prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal se aplică în funcţie de natura operaţiunii, indiferent de terminologia utilizată, respectiv recuperare de creanţe sau factoring.
(8)În situaţia în care, conform contractului, scopul operaţiunii la care se face referire la alin. (7) nu îl constituie recuperarea de creanţe, ci acordarea unui credit, societatea care preia creanţele aferente unui credit acordat asumându-şi poziţia creditorului, operaţiunea este scutită de taxa pe valoarea adăugată, nefăcând obiectul excepţiei prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal. În această situaţie nu se aplică Decizia Curţii de Justiţie Europene C- 305/01 MKG.
(9)În cazul în care din analiza contractului rezultă că operaţiunea la care se face referire la alin. (7) reprezintă recuperare de creanţe, aceasta este considerată pentru persoana care preia creanţele o prestare de servicii efectuată cu plată, taxabilă din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată conform prevederilor art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal, indiferent dacă persoana care preia creanţele preia sau nu riscul privind neîncasarea acestora, aşa cum rezultă şi din Decizia Curţii Europene de Justiţie nr. C-305/01 MKG.
(10)Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la alin. (9) o reprezintă contravaloarea serviciului, inclusiv componenta de finanţare, şi se determină în funcţie de tipul contractului, putând fi calculată fie ca sumă a dobânzii aferente finanţării şi a comisionului de administrare şi colectare a creanţelor, fie ca diferenţă între valoarea nominală a creanţelor şi preţul de achiziţie al acestora, în cazul creanţelor care nu au depăşit termenul de scadenţă, fie ca diferenţă între valoarea economică sau de piaţă a creanţelor agreată de părţi şi stipulată în contractul încheiat şi preţul de achiziţie al acestora în cazul recuperării creanţelor cu termenul de scadenţă depăşit.
(11)Se cuprind în sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 4 din Codul fiscal operaţiuni precum schimbarea bancnotelor sau monedelor într-o altă valută sau în aceeaşi valută şi distribuirea de numerar.
(12)În sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 4 din Codul fiscal nu se cuprind operaţiuni precum: furnizarea de informaţii financiare cu caracter general, analize privind evoluţia cursului valutar sau a ratei dobânzii, vânzarea ori închirierea dispozitivelor pentru numărarea sau sortarea banilor, serviciile externalizate privind transportul de numerar.
(13)Se cuprind în sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 5 din Codul fiscal, printre altele, şi transferul şi/sau orice alte operaţiuni cu părţi sociale şi acţiuni necotate la bursă.
(14)În sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 5 din Codul fiscal nu se cuprind operaţiuni precum: depozitarea activelor fondurilor speciale de investiţii, aşa cum rezultă şi din Decizia Curţii Europene de Justiţie nr. C-169/04 Abbey Naţional, administrarea şi depozitarea titlurilor de valoare.
(15)În sensul art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 6 din Codul fiscal, fondurile speciale de investiţii sunt următoarele:
a)organismele de plasament colectiv prevăzute la titlul III al Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi în reglementările Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare emise în aplicarea acesteia. Aceste organisme de plasament colectiv includ atât organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, care fac obiectul cap. V din titlul III al Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi alte organisme de plasament colectiv, care fac obiectul cap. VI din titlul III al Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
b)fondurile de pensii administrate privat şi fondurile de pensii facultative;
c)fondurile comune de garantare a creanţelor.
Pct. 35 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 23 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Codul fiscal:
Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării
(2)Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă: [...] b) operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi prestările de servicii în legătură cu operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operaţiuni;Norme metodologice:
35^1.(1) În sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal nu se cuprind operaţiuni precum serviciile de marketing şi serviciile administrative, cum ar fi acceptarea cererilor de asigurare, gestionarea modificării contractelor şi a primelor de asigurare, încheierea, administrarea şi rezilierea poliţelor, organizarea şi managementul sistemului informatic, furnizarea de informaţii şi întocmirea rapoartelor pentru părţile asigurate, furnizate de alte persoane impozabile către persoanele impozabile care realizează operaţiunile scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal. În acest sens a fost pronunţată hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazul C-472/03 Arthur Andersen.
(2)O caracteristică esenţială a unui serviciu de asigurare o reprezintă existenţa unei relaţii contractuale între prestator şi beneficiarul serviciilor. Scutirea de taxă pentru serviciile de asigurare şi/sau de reasigurare se aplică de către societatea care suportă riscul şi care încheie contractul cu clienţii, inclusiv în cazul externalizării tranzacţiilor în domeniul asigurărilor/reasigurărilor. În acest sens a fost pronunţată hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazul C-240/99 Skandia.
(3)Nu sunt scutite de taxă conform art. 141 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal serviciile de evaluare a riscurilor şi/sau a daunelor, furnizate de alte persoane impozabile către persoanele impozabile care realizează operaţiunile scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal. În acest sens a fost pronunţată hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazul C-8/01 Taksatorringen.
Pct. 35^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 24 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 35^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (2) litera b) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 26 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal: e) arendarea, concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile, cu următoarele excepţii:
1.operaţiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
2.închirierea de spaţii sau locaţii pentru parcarea autovehiculelor;
3.închirierea utilajelor şi a maşinilor fixate definitiv în bunuri imobile;
4.închirierea seifurilor;
Norme metodologice:
36.În sensul art. 141 alin. (2) lit. e) pct. 3 din Codul fiscal, masinile şi utilajele fixate definitiv în bunuri imobile sunt cele care nu pot fi detasate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea imobilelor insesi.
Codul fiscal:
Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării
(2)Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă: [...] f) livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor pe care sunt construite, precum şi a oricăror altor terenuri. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii noi, de părţi de construcţii noi sau de terenuri construibile. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:
1.teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcţii, conform legislaţiei în vigoare;
2.construcţie înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;
3.livrarea unei construcţii noi sau a unei părţi din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcţiei sau a unei părţi a acesteia, după caz, în urma transformării;
4.o construcţie nouă cuprinde şi orice construcţie transformată astfel încât structura, natura ori destinaţia sa au fost modificate sau, în absenţa acestor modificări, dacă costul transformărilor, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piaţă a construcţiei, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării;
Norme metodologice:
37.(1) În aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, atunci când construcţia şi terenul pe care este edificată formează un singur corp funciar, identificat printr-un singur număr cadastral:
a)terenul pe care s-a edificat construcţia urmează regimul construcţiei, dacă valoarea acestuia este mai mică decât valoarea construcţiei aşa cum rezultă din raportul de expertiză;
b)construcţia va urma regimul terenului pe care este edificată, dacă valoarea acesteia este mai mică decât valoarea terenului aşa cum rezultă din raportul de expertiză;
c)dacă terenul şi construcţia au valori egale, aşa cum rezultă din raportul de expertiză, regimul corpului funciar va fi stabilit în funcţie de bunul imobil cu suprafaţa cea mai mare. Se va avea în vedere suprafaţa construită desfăşurată a construcţiei.
(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care se livrează un teren pe care se află o construcţie a cărei demolare a început înainte de livrare şi a fost asumată de vânzător. Asemenea operaţiuni de livrare şi de demolare formează o operaţiune unică în ceea ce priveşte TVA, având în ansamblu ca obiect livrarea unui teren, iar nu livrarea construcţiei existente şi a terenului pe care se află aceasta, indiferent de stadiul lucrărilor de demolare a construcţiei în momentul livrării efective a terenului. În acest sens a fost pronunţată hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazul C-461/08 Don Bosco Onroerend Goed BV.
(3)Se consideră a fi data primei ocupări, în cazul unei construcţii sau a unei părţi din construcţie care nu a suferit transformări de natura celor menţionate la pct. 4 al art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de recepţie definitivă a construcţiei sau a unei părţi din construcţie. În cazul unei construcţii realizate în regie proprie, data primei ocupări este data documentului pe baza căruia construcţia sau partea din construcţie este înregistrată în evidenţele contabile drept activ corporal fix.
(4)Data primei utilizări a unei construcţii se referă la construcţii care au suferit transformări de natura celor menţionate la pct. 4 al art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal. Prin data primei utilizări se înţelege data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de recepţie definitivă a lucrărilor de transformare a construcţiei în cauză sau a unei părţi a construcţiei. În cazul lucrărilor de transformare în regie proprie a unei construcţii sau a unei părţi din construcţie, data primei utilizări a bunului după transformare este data documentului pe baza căruia este majorată valoarea construcţiei sau a unei părţi din construcţie cu valoarea transformării respective.
(5)O construcţie care nu a fost ocupată în sensul prevăzut la alin. (2) va fi considerată o construcţie nouă până la data primei ocupări, chiar dacă livrarea intervine înainte de această dată.
(6)În aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, calificarea unui teren drept teren construibil sau teren cu altă destinaţie, la momentul vânzării sale de către proprietar, rezultă din certificatul de urbanism.
Pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 25 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (1) al pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. A a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Alin. (6) al pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 5 al lit. A a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (2) litera f) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 27 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal: (3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) şi f), în condiţiile stabilite prin norme.Norme metodologice:
38.(1) În sensul art. 141 alin. (3) din Codul fiscal şi fără să contravină prevederilor art. 161 din Codul fiscal, orice persoană impozabilă stabilită în România poate opta pentru taxarea oricăreia dintre operaţiunile scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, în ceea ce priveşte un bun imobil sau o parte a acestuia.
(2)În aplicarea alin. (1), un bun imobil reprezintă o construcţie care are înţelesul prevăzut la art. 141 alin. (2) lit. f) pct. 2 din Codul fiscal şi orice teren.
(3)Opţiunea prevăzută la alin. (1) se va notifica organelor fiscale competente pe formularul prezentat în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice şi se va exercita de la data înscrisă în notificare. O copie de pe notificare va fi transmisă clientului. Depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare şi nici dreptul de deducere exercitat de beneficiar în condiţiile art. 145-147^1 din Codul fiscal. Dreptul de deducere la beneficiar ia naştere şi poate fi exercitat la data la care intervine exigibilitatea taxei, şi nu la data primirii copiei de pe notificarea transmisă de vânzător. În situaţia în care opţiunea se exercită numai pentru o parte din bunul imobil, această parte din bunul imobil care se intenţionează a fi utilizată pentru operaţiuni taxabile se va comunică în notificarea transmisă organului fiscal.
(4)Persoana impozabilă stabilită în România, neînregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, va solicita înregistrarea, dacă optează pentru taxare, şi va depune şi notificarea prevăzută în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice. Opţiunea de înregistrare în scopuri de taxă nu ţine loc de opţiune de taxare a operaţiunilor prevăzute la alin. (1).
(5)Persoana impozabilă care a optat pentru regimul de taxare în condiţiile alin. (1) poate aplica regimul de scutire de taxă prevăzut la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal de la data înscrisă în notificarea prevăzută la alin. (7).
(6)Persoanele impozabile care au depus notificări pentru taxarea operaţiunilor de închiriere, concesionare sau arendare de bunuri imobile, înainte de data aderării, nu mai au obligaţia să aplice acest regim de taxare pe o perioadă de 5 ani de la data înscrisă în notificare, dacă depun notificarea pentru renunţarea la regimul de taxare prevăzută la alin. (7), şi nu este necesară modificarea notificării în sensul menţionării suprafeţei bunului imobil, în loc de procent din bunul imobil, conform menţiunilor din anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.
(7)Persoana impozabilă va notifica organele fiscale competente cu privire la anularea opţiunii, prin formularul prezentat în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice. Aplicarea scutirii de taxă este permisă de la data înscrisă în notificare.
(8)În cazul în care opţiunea prevăzută la alin. (1) se exercită de către o persoană impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente imobilului sau părţii din imobil care face obiectul opţiunii, persoana impozabilă va efectua o ajustare în favoarea sa în condiţiile prevăzute la art. 149 din Codul fiscal, dacă bunul se află în cadrul perioadei de ajustare.
(9)Orice persoană impozabilă care aplică regimul de scutire prevăzut de art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal şi care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente bunului imobil sau părţii din bunul imobil va efectua ajustarea taxei deduse conform art. 149 din Codul fiscal, dacă bunul se află în cadrul perioadei de ajustare.
(10)Prin excepţie de la prevederile alin. (8) şi (9), pentru operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal cu bunuri imobile sau părţi ale acestora, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate, înainte de data aderării se aplică prevederile tranzitorii ale art. 161 din Codul fiscal referitoare la ajustarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată.
(11)În cazul notificărilor prevăzute la alin. (3) şi (7) depuse după data de 1 ianuarie 2010 inclusiv, pentru operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, care au fost efectuate în anii precedenţi sau au început în anii precedenţi şi sunt încă în derulare după data de 1 ianuarie 2010, se aplică prevederile legale în vigoare la momentul depunerii notificării.
(12)Organele de inspecţie fiscală vor permite, în timpul desfăşurării controlului, depunerea de notificări pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, dacă persoana impozabilă a aplicat regimul de taxare, dar nu a depus notificare, indiferent dacă inspecţia fiscală are loc la persoana impozabilă care a realizat operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal sau la beneficiarul acestor operaţiuni. Aceleaşi prevederi se aplică corespunzător şi pentru notificarea prevăzută la alin. (7).
Pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 26 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 28 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
39.(1) În sensul art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, orice persoană impozabilă stabilită în România poate opta pentru taxarea operaţiunilor scutite prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal în ceea ce priveşte un bun imobil sau o parte a acestuia.
(2)Opţiunea de taxare prevăzută la alin. (1) nu se va aplica la transferul titlului de proprietate asupra bunurilor imobile de către persoanele care au aplicat regimul de scutire prevăzut la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal pentru leasingul cu bunuri imobile.
(3)Opţiunea prevăzută la alin. (1) se notifică organelor fiscale competente pe formularul prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice şi se exercită pentru bunurile imobile menţionate în notificare. Opţiunea se poate exercita şi numai pentru o parte a acestor bunuri. Depunerea cu întârziere a notificării nu va conduce la anularea opţiunii de taxare exercitate de vânzător şi nici la anularea dreptului de deducere exercitat de beneficiar în condiţiile art. 145-147^1 din Codul fiscal. Notificarea trebuie transmisă în copie şi cumpărătorului. Dreptul de deducere la beneficiar ia naştere şi poate fi exercitat la data la care intervine exigibilitatea taxei, şi nu la data primirii copiei de pe notificarea transmisă de vânzător.
(4)În cazul în care opţiunea prevăzută la alin. (1) se referă numai la o parte a bunurilor imobile, această parte care va fi vândută în regim de taxare, identificată cu exactitate, va fi înscrisă în notificarea prevăzută la alin. (3). Dacă, după depunerea notificării, persoana impozabilă doreşte să renunţe la opţiunea de taxare, în cazul în care livrarea bunului nu a avut loc, va transmite o înştiinţare scrisă în acest sens organelor fiscale competente.
(5)În cazul în care opţiunea prevăzută la alin. (1) se exercită de către o persoană impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente bunului ce face obiectul opţiunii, această persoană impozabilă va efectua o ajustare în favoarea sa în conformitate cu prevederile art. 149 din Codul fiscal, dacă bunul se află în cadrul perioadei de ajustare.
(6)Orice persoană impozabilă care aplică regimul de scutire prevăzut de art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal şi care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente bunului imobil va efectua ajustarea taxei deduse conform art. 149 din Codul fiscal, dacă bunul se află în cadrul perioadei de ajustare.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (5) şi (6), pentru operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal cu bunuri imobile, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, se aplică prevederile tranzitorii ale art. 161 din Codul fiscal, referitoare la ajustarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată.
(8)În cazul notificării depuse după data de 1 ianuarie 2010 inclusiv, pentru operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, care au fost efectuate în anii precedenţi, se aplică prevederile legale în vigoare la momentul depunerii notificării.
(9)Organele de inspecţie fiscală vor permite, în timpul desfăşurării controlului, depunerea de notificări pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, dacă persoana impozabilă a aplicat regimul de taxare, dar nu a depus notificare, indiferent dacă inspecţia fiscală are loc la persoana impozabilă care a realizat operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal sau la beneficiarul acestor operaţiuni.
Alin. (2) al pct. 39 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 6 al lit. A a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Alin. (8) al pct. 39 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. A a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 39 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 27 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 39 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 28 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
40.(1) Cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, persoanele impozabile nu pot aplica taxarea pentru operaţiunile scutite prevăzute de art. 141 din Codul fiscal. Dacă o persoană impozabilă a facturat în mod eronat cu taxă livrări de bunuri şi sau prestări de servicii scutite conform art. 141 din Codul fiscal, este obligată să storneze facturile emise în conformitate cu prevederile art. 159 din Codul fiscal. Beneficiarii unor astfel de operaţiuni nu au dreptul de deducere sau de rambursare a taxei aplicate în mod eronat pentru o astfel de operaţiune scutită. Aceştia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxă şi emiterea unei noi facturi fără taxă.
(2)În cazul operaţiunilor scutite de taxă pentru care prin opţiune se aplică regimul de taxare conform prevederilor art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, nu se aplică prevederile alin. (1), fiind aplicabile prevederile pct. 38 şi 39. Prin excepţie, prevederile alin. (1) se aplică atunci când persoana impozabilă care a realizat operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) şi f) din Codul fiscal nu a depus notificările prevăzute la pct. 38 şi 39, dar a taxat operaţiunile şi nu depune notificarea în timpul inspecţiei fiscale.
Pct. 40 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 28 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Scutiri pentru importuri de bunuri şi pentru achizitii intracomunitare
(1)Sunt scutite de taxa:
[...]
f)importul de bunuri efectuat în România de organismele internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice din România, precum şi de către membrii acestora, în limitele şi în conformitate cu condiţiile stabilite în convenţiile de înfiinţare a acestor organizaţii sau prin acorduri de sediu;
Lit. f) a alin. (1) al art. 142 a fost modificată de pct. 52 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
41.Scutirea prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. f) din Codul Fiscal se acordă de către birourile vamale de control şi vamuire, pe baza avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea limitelor şi condiţiilor precizate în conventiile de înfiinţare a acestor organizaţii.
Codul fiscal: h) reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Comunităţii, dacă bunurile se află în aceeaşi stare în care se aflau la momentul exportului şi dacă importul respectiv beneficiază de scutire de taxe vamale;
Lit. h) a alin. (1) al art. 142 a fost modificată de pct. 52 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
42.În sensul art. 142 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, bunurile reimportate trebuie:
a)sa fi ramas în proprietatea persoanei care era proprietarul acestora în momentul exportului;
b)sa fi fost supuse regimului normal de taxa pe piaţa interna a unui Stat Membru şi sa nu fi facut obiectul unei rambursari în virtutea exportului.Codul fiscal: i) reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Comunităţii, pentru a fi supuse unor reparaţii, transformări, adaptări, asamblări sau altor lucrări asupra bunurilor mobile corporale, cu condiţia ca această scutire să fie limitată la valoarea bunurilor în momentul exportului acestora în afara Comunităţii;
Lit. i) a alin. (1) al art. 142 a fost modificată de pct. 52 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
43.(1) În sensul art. 142 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, scutirea parţială de la plata taxei, respectiv pentru valoarea bunurilor în momentul exportului, se acordă pentru:
a)reimportul bunurilor care au fost reparate în afara Comunităţii;
b)reimportul bunurilor care au fost prelucrate sau evaluate în afara Comunităţii, inclusiv asamblate sau montate;
c)reimportul de părţi de bunuri sau piese de schimb care au fost exportate în afara Comunităţii pentru a fi încorporate în aceste bunuri;
d)reimportul bunurilor rezultate din transformarea bunurilor exportate în afara Comunităţii în vederea acestei transformări.
(2)Scutirea parţială menţionată la alin. (1) se acordă în următoarele condiţii:
a)bunurile trebuie să fi fost exportate din România în afara Comunităţii, după plasarea acestora în regim de perfecţionare pasivă;
b)bunurile trebuie să fi fost supuse regimului normal de taxă în România;
c)exportul şi reimportul bunurilor trebuie efectuate de aceeaşi persoană.
(3)Pentru evitarea dublei impozitări, atunci când beneficiarul serviciilor este o persoană impozabilă stabilită în România, inclusiv o persoană juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1 din Codul fiscal, pentru serviciile prestate în afara Comunităţii se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Contravaloarea acestor servicii nu va fi inclusă în baza de impozitare a reimportului menţionat la alin. (1). Ambalajele sau alte bunuri utilizate, în legătură directă cu bunurile asupra cărora au fost realizate lucrările menţionate la alin. (1), sau bunurile încorporate în acestea sunt accesorii serviciilor realizate şi nu vor fi tratate ca livrări de bunuri separate, ci ca fiind parte a serviciului prestat. Baza de impozitare a TVA pentru aceste servicii va cuprinde şi eventualele taxe, impozite, prelevări care sunt percepute pentru importul bunurilor accesorii serviciilor.
(4)Atunci când beneficiarul serviciilor prestate în afara Comunităţii este o persoană neimpozabilă, inclusiv persoana juridică neimpozabilă care nu este înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1 din Codul fiscal, baza de impozitare a reimportului menţionat la alin. (1) este constituită din valoarea serviciilor prestate în afara Comunităţii, la care se adaugă elementele care nu sunt deja cuprinse în această valoare, conform art. 139 alin. (2) din Codul fiscal.
(5)Scutirea totală se acordă pentru reimportul de bunuri care deja au fost supuse în afara Comunităţii uneia sau mai multor operaţiuni, în condiţiile în care aceleaşi operaţiuni efectuate în România nu ar fi fost taxate.
Pct. 43 din Normele metodologice de aplicare a art. 142 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 29 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Scutiri pentru importuri de bunuri şi pentru achiziţii intracomunitare
(1)Sunt scutite de taxă:
[...]
l)importul în România de bunuri care au fost transportate dintr-un teritoriu terţ sau o ţară terţă, atunci când livrarea acestor bunuri de către importator constituie o livrare scutită, conform art. 143 alin. (2);Norme metodologice:
44.Scutirea menţionată la art. 142 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal se acordă în cazurile în care importul este urmat de livrarea bunurilor scutite în temeiul art. 143 alin. (2) din Codul fiscal, numai dacă, la data importului, importatorul a pus la dispoziţia organelor vamale cel puţin informaţiile următoare:
a)codul său de înregistrare în scopuri de TVA atribuit conform art. 153 din Codul fiscal;
b)codul de înregistrare în scopuri de TVA al clientului căruia îi sunt livrate produsele în conformitate cu art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, atribuit în alt stat membru, sau codul său de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul produselor, atunci când acestea sunt transferate în conformitate cu art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal;
c)dovada faptului că produsele importate urmează să fie transportate sau expediate din statul membru în care se face importul spre un alt stat membru în aceeaşi stare în care se aflau în momentul importului.
Pct. 44 din Normele metodologice de aplicare a art. 142 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 28 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 44 din Normele metodologice de aplicare a art. 142 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 29 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri
(1)Sunt scutite de taxă următoarele:
a)livrarea de bunuri care urmează:
1.să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare totală de la plata drepturilor de import;
2.să fie prezentate autorităţilor vamale în vederea vămuirii şi, după caz, plasate în depozit necesar cu caracter temporar;
3.să fie introduse într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;
4.să fie plasate în regim de antrepozit vamal;
5.să fie plasate în regim de perfecţionare activă, cu suspendare de la plata drepturilor de import;
6.să fie plasate în regim de tranzit vamal extern;
7.să fie admise în apele teritoriale:
–pentru a fi încorporate pe platforme de forare sau de producţie, în scopul construirii, reparării, întreţinerii, modificării sau reutilării acestor platforme ori pentru conectarea acestor platforme de forare sau de producţie la continent;
–pentru alimentarea cu carburanţi şi aprovizionarea platformelor de forare sau de producţie;
8.să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, definit după cum urmează:
–pentru produse accizabile, orice locaţie situată în România, care este definită ca antrepozit fiscal, în sensul art. 4 lit. (b) din Directiva 92/12/CEE, cu modificările şi completările ulterioare;
–pentru bunuri, altele decât produsele accizabile, o locaţie situată în România şi definită prin norme;
b)livrarea de bunuri efectuată în locaţiile prevăzute la lit. a), precum şi livrarea de bunuri care se află în unul dintre regimurile sau situaţiile precizate la lit. a);
c)prestările de servicii aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau efectuate în locaţiile prevăzute la lit. a), pentru bunurile aflate în regimurile sau situaţiile prevăzute la lit. a);
Lit. c) a alin. (1) al art. 144 a fost modificată de pct. 117 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
d)livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de tranzit intern, precum şi prestările de servicii aferente acestor livrări, altele decât cele prevăzute la art. 144^1;
e)importul de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA.
(2)Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi, după caz, procedura şi condiţiile care trebuie respectate pentru aplicarea scutirii de taxă.Norme metodologice:
44^1.Scutirile de taxă pe valoarea adăugată prevăzute la art. 144 din Codul fiscal nu se aplică în cazul regimurilor vamale suspensive care nu se regăsesc la alin. (1) lit. a) al acestui articol, cum sunt cele de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import, transformare sub control vamal, perfecţionare activă în sistemul de rambursare.
Pct. 44^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 144 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 29 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (2) al pct. 44^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 144 alin. (1) lit a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 8 al lit. A a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 44^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 144 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 30 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Sfera de aplicare a dreptului de deducere
(1)Dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei.
(2)Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:
a)operaţiuni taxabile;
b)operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România;
c)operaţiuni scutite de taxă, conform art. 143, 144 şi 144^1;
d)operaţiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1-5 şi lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara Comunităţii sau în cazul în care aceste operaţiuni sunt în legătură directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat din afara Comunităţii, precum şi în cazul operaţiunilor efectuate de intermediari care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când aceştia intervin în derularea unor astfel de operaţiuni;
e)operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) şi la art. 129 alin. (7), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.
(3)Dacă nu contravine prevederilor alin. (2), persoana impozabilă are dreptul de deducere a taxei şi pentru cazurile prevăzute la art. 128 alin. (8) şi la art. 129 alin. (5).
(4)În condiţiile stabilite prin norme se acordă dreptul de deducere a taxei pentru achiziţiile efectuate de o persoană impozabilă înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de TVA, conform art. 153. (5) Nu sunt deductibile:
a)taxa aferentă sumelor achitate în numele şi în contul altei persoane şi care apoi se decontează acesteia, precum şi taxa aferentă sumelor încasate în numele şi în contul altei persoane, care nu sunt incluse în baza de impozitare a livrărilor/prestărilor efectuate conform art. 137 alin. (3) lit. e);
b)taxa datorată sau achitată pentru achiziţiile de băuturi alcoolice şi produse din tutun, cu excepţia cazurilor în care aceste bunuri sunt destinate revânzării sau pentru a fi utilizate pentru prestări de servicii.Norme metodologice:
45.(1) În sensul art. 145 alin. (4) din Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa pentru achiziţiile efectuate de aceasta înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, din momentul în care această persoană intenţionează să desfăşoare o activitate economică, cu condiţia să nu se depăşească perioada prevăzută la art. 147^1 alin. (2) din Codul fiscal. Intenţia persoanei trebuie evaluată în baza elementelor obiective, cum ar fi faptul că aceasta începe să angajeze costuri şi/sau să facă investiţii pregătitoare necesare iniţierii acestei activităţi economice. Deducerea se exercită prin înscrierea taxei deductibile în decontul de taxă prevăzut la art. 156^2 din Codul fiscal, depus după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal. Prin excepţie, în cazul persoanelor impozabile nestabilite pe teritoriul României, se aplică prevederile art. 147^2 din Codul fiscal în perioada în care nu au fost înregistrate în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal.
(2)Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la alin. (1) trebuie îndeplinite condiţiile şi formalităţile prevăzute la art. 145-147^1 din Codul fiscal. Prin excepţie de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura nu trebuie să conţină menţiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA pentru operaţiunile efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile conform art. 153 din Codul fiscal.
(3)În cazul micilor întreprinderi care au aplicat regimul special de scutire în conformitate cu prevederile art. 152 din Codul fiscal, şi care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, taxa pentru achiziţii efectuate înainte de înregistrare se deduce potrivit prevederilor pct. 61 alin. (6)-(8) şi pct. 62 alin. (4)-(6).
Pct. 45 din Normele metodologice de aplicare a art. 145 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 30 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 45 din Normele metodologice de aplicare a art. 145 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 31 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Limitări speciale ale dreptului de deducere
Art. 145^1. - (1) În cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, nu se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor acestor vehicule şi nici taxa aferentă achiziţiilor de combustibil destinat utilizării pentru vehiculele care au aceleaşi caracteristici, aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile, cu excepţia vehiculelor care se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
a)vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii, pază şi protecţie, curierat, transport de personal la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenţi de vânzări şi de agenţi de recrutare a forţei de muncă;
b)vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi;
c)vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane, instruirea de către şcolile de şoferi, transmiterea folosinţei în cadrul unui contract de leasing financiar sau operaţional;
d)vehiculele utilizate în scop comercial, respectiv în vederea revânzării.
(2)Prin achiziţie de vehicule, în sensul alin. (1), se înţelege cumpărarea unui vehicul din România, importul sau achiziţia intracomunitară a vehiculului.
(3)Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică pentru avansurile care au fost achitate înainte de data de 1 mai 2009 pentru valoarea totală sau parţială a vehiculelor rutiere motorizate, dacă livrarea acestora intervine după data de 1 mai 2009 inclusiv.
(4)Prevederile prezentului articol se aplică până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv.
(5)În cazul vehiculelor exceptate potrivit alin. (1) se vor aplica regulile generale de deducere stabilite la art. 145 şi art. 146-147^1.Norme metodologice:
45^1.(1) În aplicarea art. 145^1 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)vehiculele utilizate exclusiv pentru reparaţii şi/sau intervenţie reprezintă vehiculele care pot fi înzestrate sau nu cu echipamente tehnice specifice, ce deservesc personalul specializat în vederea reparării bunurilor, precum şi cele utilizate pentru deplasarea în acţiuni de intervenţie;
b)vehiculele utilizate exclusiv pentru pază şi protecţie sunt vehiculele utilizate în vederea asigurării siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea, potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare;
c)vehiculele utilizate exclusiv pentru curierat reprezintă vehiculele care servesc la primirea, transportul şi distribuirea scrisorilor, coletelor şi pachetelor;
d)vehiculele utilizate exclusiv drept care de reportaj reprezintă vehiculele rutiere special amenajate pentru a găzdui tehnica specifică pentru înregistrări audio-video sau transmisii complexe video, audio şi/sau date prin unde hertziene sau medii optice, capabile să efectueze producţii de televiziune sau radio înregistrate sau transmise în direct sau să transmită la distanţă prin tehnologii de radiofrecvenţă (radiorelee, transmisii prin satelit) sau prin fibră optică semnalul unei producţii de televiziune sau de radio către alte care de reportaj sau către un telecentru sau un sediu central de radiodifuziune;
e)vehiculele destinate exclusiv utilizării de agenţi de vânzări reprezintă vehiculele utilizate în cadrul activităţii unei persoane impozabile de către angajaţii acesteia care se ocupă în principal cu prospectarea pieţei, desfăşurarea activităţii de merchandising, negocierea condiţiilor de vânzare, derularea vânzării bunurilor, asigurarea de servicii postvânzare şi monitorizarea clienţilor. Se limitează deductibilitatea taxei la cel mult un vehicul utilizat de fiecare agent de vânzări. În această categorie se cuprind şi vehiculele de test-drive utilizate de dealerii auto;
f)vehiculele utilizate exclusiv pentru transportul personalului la şi de la locul de desfăşurare a activităţii reprezintă vehiculele utilizate de angajator pentru transportul angajaţilor în scopul desfăşurării activităţii economice la şi de la reşedinţa acestora/locul convenit de comun acord la sediul angajatorului sau la şi de la sediul angajatorului la locul în care se desfăşoară efectiv activitatea sau la şi de la reşedinţa angajaţilor/locul convenit de comun acord la locul de desfăşurare a activităţii, atunci când există dificultăţi evidente de a găsi alte mijloace de transport şi există un acord colectiv între angajator şi angajaţi prin care angajatorul se obligă să asigure gratuit acest transport;
g)vehiculele utilizate exclusiv de agenţi de recrutare a forţei de muncă sunt vehiculele utilizate în cadrul activităţii agenţiilor de plasare a forţei de muncă de către personalul care se ocupă în principal cu recrutarea şi plasarea forţei de muncă. Se limitează deductibilitatea taxei la cel mult un vehicul utilizat de fiecare agent de recrutare a forţei de muncă.
(2)În sensul art. 145^1 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, prin vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată se înţelege vehiculele care contribuie în mod esenţial la prestarea directă a serviciilor cu plată şi fără de care serviciile nu pot fi efectuate.
Pct. 45^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 145^1 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 5 al literei C de la articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 488 din 28 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2009.
Codul fiscal:
Condiţii de exercitare a dreptului de deducere
(1)Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155;
b)pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (2)-(6), să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 sau documentele prevăzute la art. 155^1 alin. (1);
c)pentru taxa achitată pentru importul de bunuri, altele decât cele prevăzute la lit. d), să deţină declaraţia vamală de import sau actul constatator emis de organele vamale care să menţioneze persoana impozabilă ca importator al bunurilor din punctul de vedere al taxei, precum şi documente care să ateste plata taxei de către importator sau de către altă persoană în contul său. Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA, pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale de import, trebuie să deţină o declaraţie de import pentru TVA şi accize;
d)pentru taxa datorată pentru importul de bunuri efectuat conform art. 157 alin. (4) şi (5), să deţină declaraţia vamală de import sau actul constatator emis de organele vamale, care să menţioneze persoana impozabilă ca importator al bunurilor în scopuri de taxă, precum şi suma taxei datorate. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să înscrie taxa pe valoarea adăugată ca taxă colectată în decontul aferent perioadei fiscale în care ia naştere exigibilitatea;
e)pentru taxa aferentă unei achiziţii intracomunitare de bunuri, să deţină o factură sau documentul prevăzut la art. 155^1 alin. (1);
f)pentru taxa aferentă unei operaţiuni asimilate cu o achiziţie intracomunitară de bunuri, prevăzută la art. 130^1 alin. (2) lit. a), să deţină documentul prevăzut la art. 155 alin. (4), emis în statul membru din care bunurile au fost transportate ori expediate sau documentul prevăzut la art. 155^1 alin. (1).
(2)Prin norme se vor preciza cazurile în care documentele sau obligaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se vor prezenta sau îndeplini pentru a justifica dreptul de deducere a taxei.Norme metodologice:
46.(1) Justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal, inclusiv facturi transmise pe cale electronică în condiţiile stabilite la pct. 73, care să conţină cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu excepţia facturilor simplificate prevăzute la pct. 78. Facturile transmise prin poşta electronică sunt considerate facturi în original. În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al documentului de justificare, beneficiarul va solicita emitentului un duplicat al facturii, pe care se va menţiona că înlocuieşte documentul iniţial. Duplicatul poate fi o factură nouă emisă de furnizor/prestator, care să cuprindă aceleaşi date ca şi factura iniţială, şi pe care să se menţioneze că este duplicat şi că înlocuieşte factura iniţială sau o fotocopie a facturii iniţiale, pe care să se aplice ştampila furnizorului/prestatorului şi să se menţioneze că este duplicat şi că înlocuieşte factura iniţială. În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al declaraţiei vamale pentru import sau al documentului pentru regularizarea situaţiei, persoana impozabilă va solicita un duplicat certificat de organele vamale.
(2)Pentru carburanţii auto achiziţionaţi, deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale emise conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă sunt ştampilate şi au înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare a autovehiculului. Prevederile acestui alineat se completează cu cele ale pct. 45^1. (3) Facturile emise pe numele salariaţilor unei persoane impozabile aflaţi în deplasare în interesul serviciului, pentru transport sau cazarea în hoteluri sau alte unităţi similare, permit deducerea taxei pe valoarea adăugată de către persoana impozabilă dacă sunt însoţite de decontul de deplasare. Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul personalului pus la dispoziţie de o altă persoană impozabilă sau pentru administratorii unei societăţi comerciale.
(4)Pentru achiziţiile de bunuri şi/sau servicii pentru care persoana impozabilă, care este înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, este obligată la plata taxei prin mecanismul taxării inverse conform art. 151, art. 150 alin. (2)-(6) şi art. 157 alin. (4) din Codul fiscal, nu poate fi anulat dreptul de deducere a taxei în situaţia în care obligaţiile prevăzute la art. 157 alin. (2) sau, după caz, la art. 157 alin. (5) din Codul fiscal nu au fost îndeplinite, dar achiziţiile sunt destinate operaţiunilor cu drept de deducere conform art. 145-147 din Codul fiscal şi persoana respectivă deţine un document care corespunde cerinţelor prevăzute la art. 146 din Codul fiscal. În acest sens a fost pronunţată hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cauzele conexate C-95/07 şi C-96/07. (5) În situaţia în care organele fiscale competente, cu ocazia verificărilor efectuate, constată că nu s-au îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 157 alin. (2) sau, după caz, la art. 157 alin. (5) din Codul fiscal vor proceda astfel:
a)dacă achiziţiile de bunuri şi servicii menţionate la alin. (4) sunt destinate exclusiv realizării de operaţiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor art. 157 alin. (2) sau, după caz, ale art. 157 alin. (5) din Codul fiscal în perioada fiscală în care s-a finalizat inspecţia fiscală;
b)dacă achiziţiile de bunuri şi servicii prevăzute la alin. (4) sunt destinate realizării de operaţiuni care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenţa dintre taxa colectată şi taxa dedusă potrivit pro rata aplicabilă la data efectuării operaţiunii. În cazul în care inspecţia fiscală are loc în cursul anului fiscal în care operaţiunea a avut loc, pentru determinarea diferenţei menţionate se va avea în vedere pro rata provizorie aplicată. Dacă inspecţia fiscală are loc într-un alt an fiscal decât cel în care a avut loc operaţiunea, pentru determinarea diferenţei menţionate se va avea în vedere pro rata definitivă calculată pentru anul în care a avut loc operaţiunea. Diferenţele astfel stabilite vor fi achitate sau, după caz, compensate, în conformitate cu normele procedurale în vigoare;
c)dacă achiziţiile de bunuri şi servicii prevăzute la alin. (4) sunt destinate realizării de operaţiuni care nu dau drept de deducere, vor stabili taxa datorată bugetului de stat, care va fi achitată sau, după caz, compensată, în conformitate cu normele procedurale în vigoare.
(6)Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condiţiile art. 150 alin. (2)-(4) şi (6) şi art. 151 din Codul fiscal, trebuie să deţină o factură care cuprinde cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 din Codul fiscal sau o autofactură emisă în conformitate cu prevederile art. 155^1 alin. (1) sau (2) din Codul fiscal.
(7)În sensul art. 146 alin. (1) lit. c) şi d) din Codul fiscal, prin actul constatator emis de organele vamale se înţelege documentul pentru regularizarea situaţiei, emis inclusiv ca urmare a unui control vamal.
Alin. (1) al pct. 46 din Normele metodologice de aplicare a art. 146 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 9 al lit. A a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 46 din Normele metodologice de aplicare a art. 146 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 32 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Deducerea taxei pentru persoana impozabilă cu regim mixt şi persoana parţial impozabilă
(1)Persoana impozabilă care realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere este denumită în continuare persoană impozabilă cu regim mixt. Persoana care realizează atât operaţiuni pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 127, cât şi operaţiuni pentru care are calitatea de persoană impozabilă este denumită persoană parţial impozabilă.
(2)Dreptul de deducere a taxei deductibile aferente achiziţiilor efectuate de către o persoană impozabilă cu regim mixt se determină conform prezentului articol. Persoana parţial impozabilă nu are drept de deducere pentru achiziţiile destinate activităţii pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă. Dacă persoana parţial impozabilă desfăşoară activităţi în calitate de persoană impozabilă, din care rezultă atât operaţiuni cu drept de deducere, cât şi operaţiuni fără drept de deducere, este considerată persoană impozabilă mixtă pentru respectivele activităţi şi aplică prevederile prezentului articol. În condiţiile stabilite prin norme, persoana parţial impozabilă poate solicita aplicarea unei pro-rata speciale în situaţia în care nu poate ţine evidenţe separate pentru activitatea desfăşurată în calitate de persoană impozabilă şi pentru activitatea pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă.
(3)Achiziţiile destinate exclusiv realizării de operaţiuni care permit exercitarea dreptului de deducere, inclusiv de investiţii destinate realizării de astfel de operaţiuni, se înscriu într-o coloană distinctă din jurnalul pentru cumpărări, iar taxa deductibilă aferentă acestora se deduce integral.
(4)Achiziţiile destinate exclusiv realizării de operaţiuni care nu dau drept de deducere, precum şi de investiţii care sunt destinate realizării de astfel de operaţiuni se înscriu într-o coloană distinctă din jurnalul pentru cumpărări pentru aceste operaţiuni, iar taxa deductibilă aferentă acestora nu se deduce.
(5)Achiziţiile pentru care nu se cunoaşte destinaţia, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere sau pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, ori pentru care nu se poate determina proporţia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operaţiuni care dau drept de deducere şi operaţiuni care nu dau drept de deducere se evidenţiază într-o coloană distinctă din jurnalul pentru cumpărări, iar taxa deductibilă aferentă acestor achiziţii se deduce pe bază de pro-rata.
(6)Pro-rata prevăzută la alin. (5) se determină ca raport între:
a)suma totală, fără taxă, dar cuprinzând subvenţiile legate direct de preţ, a operaţiunilor constând în livrări de bunuri şi prestări de servicii care permit exercitarea dreptului de deducere, la numărător; şi b) suma totală, fără taxă, a operaţiunilor prevăzute la lit. a) şi a operaţiunilor constând în livrări de bunuri şi prestări de servicii care nu permit exercitarea dreptului de deducere, la numitor. Se includ sumele primite de la bugetul statului sau bugetele locale, acordate în scopul finanţării operaţiunilor scutite fără drept de deducere sau operaţiunilor care nu se află în sfera de aplicare a taxei.
(7)Se exclud din calculul pro-rata următoarele:
a)valoarea oricărei livrări de bunuri de capital care au fost utilizate de persoana impozabilă în activitatea sa economică;
b)valoarea oricăror livrări de bunuri sau prestări de servicii către sine efectuate de persoana impozabilă şi prevăzute la art. 128 alin. (4) şi la art. 129 alin. (4), precum şi a transferului prevăzut la art. 128 alin. (10);
c)valoarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a) şi b), precum şi a operaţiunilor imobiliare, altele decât cele prevăzute la lit. a), în măsura în care acestea sunt accesorii activităţii principale.
(8)Pro-rata definitivă se determină anual, iar calculul acesteia include toate operaţiunile prevăzute la alin. (6), pentru care exigibilitatea taxei ia naştere în timpul anului calendaristic respectiv. Pro-rata definitivă se determină procentual şi se rotunjeşte până la cifra unităţilor imediat următoare. La decontul de taxă prevăzut la art. 156^2, în care s-a efectuat ajustarea prevăzută la alin. (12), se anexează un document care prezintă metoda de calcul al pro-rata definitivă.
(9)Pro-rata aplicabilă provizoriu pentru un an este pro-rata definitivă, prevăzută la alin. (8), determinată pentru anul precedent, sau pro-rata estimată pe baza operaţiunilor prevăzute a fi realizate în anul calendaristic curent, în cazul persoanelor impozabile pentru care ponderea operaţiunilor cu drept de deducere în totalul operaţiunilor se modifică în anul curent faţă de anul precedent. Persoanele impozabile trebuie să comunice organului fiscal competent, la începutul fiecărui an fiscal, cel mai târziu până la data de 25 ianuarie inclusiv, pro-rata provizorie care va fi aplicată în anul respectiv, precum şi modul de determinare a acesteia. În cazul unei persoane impozabile nou-înregistrate, pro-rata aplicabilă provizoriu este pro-rata estimată pe baza operaţiunilor preconizate a fi realizate în timpul anului calendaristic curent, care trebuie comunicată cel mai târziu până la data la care persoana impozabilă trebuie să depună primul său decont de taxă, prevăzut la art. 156^2. (10) Taxa de dedus într-un an calendaristic se determină provizoriu prin înmulţirea valorii taxei deductibile prevăzute la alin. (5) pentru fiecare perioadă fiscală din acel an calendaristic cu pro-rata provizorie prevăzută la alin. (9), determinată pentru anul respectiv.
(11)Taxa de dedus pentru un an calendaristic se calculează definitiv prin înmulţirea sumei totale a taxei deductibile din anul calendaristic respectiv, prevăzută la alin. (5), cu pro-rata definitivă prevăzută la alin. (8), determinată pentru anul respectiv.
(12)La sfârşitul anului, persoanele impozabile cu regim mixt trebuie să ajusteze taxa dedusă provizoriu astfel:
a)din taxa de dedus determinată definitiv, conform alin. (11), se scade taxa dedusă într-un an determinată provizoriu, conform alin. (10);
b)rezultatul diferenţei de la lit. a), în plus sau în minus după caz, se înscrie în rândul de regularizări din decontul de taxă, prevăzut la art. 156^2, aferent ultimei perioade fiscale a anului, sau în decontul de taxă aferent ultimei perioade fiscale a persoanei impozabile, în cazul anulării înregistrării acesteia.
(13)În ceea ce priveşte taxa de dedus aferentă bunurilor de capital, definite conform art. 149 alin. (1), utilizate pentru operaţiunile prevăzute la alin. (5):
a)prima deducere se determină în baza pro-rata provizorie prevăzută la alin. (9), pentru anul în care ia naştere dreptul de deducere. La finele anului, deducerea se ajustează, conform alin. (12), în baza pro-rata definitivă prevăzută la alin. (8). Această primă ajustare se efectuează asupra valorii totale a taxei deduse iniţial;
b)ajustările ulterioare iau în considerare o cincime, pentru bunurile mobile, sau o douăzecime, pentru bunurile imobile, după cum urmează:
1.taxa deductibilă iniţială se împarte la 5 sau la 20;
2.rezultatul calculului efectuat conform pct. 1 se înmulţeşte cu pro-rata definitivă prevăzută la alin. (8), aferentă fiecăruia dintre următorii 4 sau 19 ani;
3.taxa dedusă iniţial în primul an, conform pro-rata definitivă, se împarte la 5 sau la 20;
4.rezultatele calculelor efectuate conform pct. 2 şi 3 se compară, iar diferenţa în plus sau în minus reprezintă ajustarea de efectuat, care se înscrie în rândul de regularizări din decontul de taxă prevăzut la art. 156^2, aferent ultimei perioade fiscale a anului.
(14)În situaţii speciale, când pro-rata calculată potrivit prevederilor prezentului articol nu asigură determinarea corectă a taxei de dedus, Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţia de specialitate, poate, la solicitarea justificată a persoanelor impozabile:
a)să aprobe aplicarea unei pro-rata speciale. Dacă aprobarea a fost acordată în timpul anului, persoanele impozabile au obligaţia să recalculeze taxa dedusă de la începutul anului pe bază de pro-rata specială aprobată. Persoana impozabilă cu regim mixt poate renunţa la aplicarea pro-rata specială numai la începutul unui an calendaristic şi este obligată să anunţe organul fiscal competent până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului respectiv;
b)să autorizeze persoana impozabilă să stabilească o pro-rata specială pentru fiecare sector al activităţii sale economice, cu condiţia ţinerii de evidenţe contabile distincte pentru fiecare sector.
(15)În baza propunerilor făcute de către organul fiscal competent, Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţia sa de specialitate, poate să impună persoanei impozabile anumite criterii de exercitare a dreptului de deducere pentru operaţiunile viitoare ale acesteia, respectiv:
a)să aplice o pro-rata specială;
b)să aplice o pro-rata specială pentru fiecare sector al activităţii sale economice;
c)să-şi exercite dreptul de deducere numai pe baza atribuirii directe, în conformitate cu prevederile alin. (3) şi (4), pentru toate operaţiunile sau numai pentru o parte din operaţiuni;
d)să ţină evidenţe distincte pentru fiecare sector al activităţii sale economice.
(16)Prevederile alin. (6)-(13) se aplică şi pentru pro-rata specială prevăzută la alin. (14) şi (15). Prin excepţie de la prevederile alin. (6), pentru calculul pro-rata specială se vor lua în considerare:
a)operaţiunile specificate în decizia Ministerului Finanţelor Publice, pentru cazurile prevăzute la alin. (14) lit. a) sau la alin. (15) lit. b);
b)operaţiunile realizate pentru fiecare sector de activitate, pentru cazurile prevăzute la alin. (14) lit. b) sau la alin. (15) lit. b).
Art. 147 a fost modificat de pct. 116 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
47.(1) În aplicarea art. 147 alin. (3) şi alin. (4) din Codul fiscal, dacă bunurile sau serviciile achiziţionate pot fi alocate parţial activităţii care nu da drept de deducere şi parţial activităţii care da drept de deducere, nu se aplică prevederile art. 147 alin. (5) din Codul fiscal, respectiv deducerea taxei pe bază de pro-rata.
Exemplu: o societate care cumpara o cladire, cunoaste din momentul achizitionarii acesteia partea din cladire care va fi alocata pentru închiriere în regim de scutire şi partea de cladire care va fi alocata pentru închiriere în regim de taxare, va deduce taxa corespunzătoare părţii din cladire care urmeaza a fi utilizata pentru închiriere în regim de taxare şi nu va deduce taxa aferenta părţii din cladire, care va fi utilizata pentru închiriere în regim de scutire.
(2)În sensul art. 147 alin. (7) lit. c) din Codul fiscal, operaţiunile imobiliare reprezinta operaţiuni de livrare, închiriere, leasing, arendare, concesionare şi alte operaţiuni similare efectuate în legătură cu bunurile imobile.
(3)O operaţiune este accesorie activităţii principale dacă se indeplinesc cumulativ urmatoarele condiţii:
a. realizarea acestei operaţiuni necesita resurse tehnice limitate privind echipamentele şi utilizarea de personal;
b. operaţiunea nu este direct legata de activitatea principala a persoanei impozabile; şi
c. suma achizitiilor efectuate în scopul operaţiunii şi suma taxei deductibile aferente operaţiunii, sunt nesemnificative.
(4)Persoanele impozabile cu regim mixt pot opta sa nu aplice prevederile art. 147 în ce priveste posibilitatea exercitarii dreptului de deducere, situaţie în care taxa aferenta achizitiilor de bunuri destinate operaţiunilor cu sau fără drept de deducere nu va fi dedusa.
(5)În cazul în care ulterior depunerii decontului de taxă se constată erori în calculul pro rata definitivă pentru perioade anterioare:
a)dacă pro rata corect determinată este mai mică decât pro rata utilizată, persoana impozabilă are obligaţia să procedeze la regularizarea diferenţelor în cadrul perioadei prevăzute la art. 147^1 alin. (2) din Codul fiscal;
b)dacă pro rata corect determinată este mai mare decât pro rata utilizată, persoana impozabilă are dreptul să procedeze la regularizarea diferenţelor în cadrul perioadei prevăzute la art. 147^1 alin. (2) din Codul fiscal.
Regularizarea se înscrie în decontul de taxă aferent perioadei fiscale în care sunt constate aceste erori.
Alin. (5) al pct. 47 din Normele metodologice de aplicare a art. 147 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 33 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Dreptul de deducere exercitat prin decontul de taxa
Art. 147^1 - (1) Orice persoană impozabila înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153, are dreptul sa scada din valoarea totala a taxei colectate, pentru o perioadă fiscala, valoarea totala a taxei pentru care, în aceeaşi perioadă, a luat nastere şi poate fi exercitat dreptul de deducere, conform art. 145-147.
(2)În situaţia în care nu sunt indeplinite condiţiile şi formalitatile de exercitare a dreptului de deducere în perioada fiscala de declarare sau în cazul în care nu s-au primit documentele de justificare a taxei prevăzute la art. 146, persoana impozabila îşi poate exercita dreptul de deducere prin decontul perioadei fiscale în care sunt indeplinite aceste condiţii şi formalitati sau printr-un decont ulterior, dar nu pentru mai mult de 5 ani consecutivi, începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmeaza celui în care a luat nastere dreptul de deducere.
(3)Prin norme se vor preciza condiţiile necesare aplicarii prevederilor alin. (2), pentru situaţia în care dreptul de deducere este exercitat după mai mult de 3 ani consecutivi după anul în care acest drept ia nastere.
(4)Dreptul de deducere se exercită chiar dacă nu exista o taxa colectata sau taxa de dedus este mai mare decat cea colectata pentru perioada fiscala prevăzută la alin. (1) şi (2).Norme metodologice:
48.(1) Prevederile art. 147^1 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal se aplică de persoanele impozabile şi ulterior unui control fiscal, chiar dacă taxa înscrisă în facturile pentru achiziţii era exigibilă în perioada supusă inspecţiei fiscale.
(2)În aplicarea art. 147^1 alin. (3) din Codul fiscal, persoana impozabilă va notifica organele fiscale competente printr-o scrisoare recomandată, însoţită de copii de pe facturi sau alte documente justificative ale dreptului de deducere, faptul că va exercita dreptul de deducere după mai mult de 3 ani consecutivi după anul în care acest drept a luat naştere.
Pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a art. 147^1 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 34 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Rambursarea taxei către persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România şi rambursarea TVA de către alte state membre către persoane impozabile stabilite în România
(1)În condiţiile stabilite prin norme:
a)persoana impozabilă nestabilită în România care este stabilită în alt stat membru, neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii, efectuate în România;
b)persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilită în Comunitate, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii, efectuate în România dacă, în conformitate cu legile ţării unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar avea acelaşi drept de rambursare în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată sau alte impozite/taxe similare aplicate în ţara respectivă;
c)persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, dar care efectuează în România o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi scutită, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru achiziţia efectuată de aceasta în România a respectivului mijloc de transport nou. Rambursarea nu poate să depăşească taxa care s-ar aplica dacă livrarea de către această persoană a mijloacelor de transport noi respective ar fi livrare taxabilă. Dreptul de deducere ia naştere şi poate fi exercitat doar în momentul livrării intracomunitare a mijlocului de transport nou;
d)persoana impozabilă stabilită în România, neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate solicita rambursarea taxei achitate aferente operaţiunilor prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. d) sau în alte situaţii prevăzute prin norme.
(2)Persoana impozabilă stabilită în România poate beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii, efectuate în alt stat membru, în condiţiile prevăzute în norme.
(3)În cazul în care rambursarea prevăzută la alin. (1) lit. a) a fost obţinută prin fraudă sau printr-o altă metodă incorectă, organele fiscale competente vor recupera sumele plătite în mod eronat şi orice penalităţi şi dobânzi aferente, fără să contravină dispoziţiilor privind asistenţa reciprocă pentru recuperarea TVA.
(4)În cazul în care o dobândă sau o penalitate administrativă a fost impusă, dar nu a fost plătită, organele fiscale competente vor suspenda orice altă rambursare suplimentară către persoana impozabilă în cauză până la concurenţa sumei neplătite.Normele metodologice:
49.(1) În baza art. 147^2 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal orice persoană impozabilă nestabilită în România, dar stabilită în alt stat membru, poate beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii efectuate în România. Taxa pe valoarea adăugată se rambursează de către România, statul membru în care au fost achiziţionate bunuri/servicii sau în care s-au efectuat importuri de bunuri, dacă persoana impozabilă respectivă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)pe parcursul perioadei de rambursare nu a avut în România sediul activităţii sale economice sau un sediu fix de la care să fi efectuat operaţiuni economice sau, în lipsa unor astfel de sedii fixe, domiciliul sau reşedinţa sa obişnuită;
b)pe parcursul perioadei de rambursare nu este înregistrată şi nici nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România conform art. 153 din Codul fiscal;
c)pe parcursul perioadei de rambursare nu a livrat bunuri şi nu a prestat servicii considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul României, cu excepţia următoarelor operaţiuni:
1.prestarea de servicii de transport şi de servicii auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-f), h)-m), art. 144 alin. (1) lit. c) şi art. 144^1 din Codul fiscal;
2.livrarea de bunuri şi prestarea de servicii către o persoană care are obligaţia de a plăti TVA în conformitate cu art. 150 alin. (2)-(6) din Codul fiscal.
(2)Nu se rambursează:
a)taxa pe valoarea adăugată care, conform Codului fiscal, a fost facturată incorect;
b)taxa pe valoarea adăugată facturată pentru livrări de bunuri care sunt sau pot fi scutite în temeiul art. 143, 144 şi 144^1 din Codul fiscal;
c)taxa pe valoarea adăugată facturată agenţiilor de turism, inclusiv a tur-operatorilor, care aplică regimul special de taxă, conform echivalentului din alt stat membru al art. 152^1 din Codul fiscal;
d)taxa pe valoarea adăugată care, conform Codului fiscal, a fost facturată ulterior înregistrării în România în scopuri de TVA a respectivei persoane impozabile, pentru care se aplică prevederile art. 147^1 din Codul fiscal.
(3)Se rambursează oricărei persoane impozabile nestabilite în România taxa pe valoarea adăugată achitată pentru achiziţii de bunuri/servicii, inclusiv pentru importuri, efectuate în România, în măsura în care bunurile şi serviciile respective sunt utilizate pentru următoarele operaţiuni:
a)operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în afara României, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România;
b)operaţiuni efectuate către o persoană care are obligaţia de a plăti TVA în conformitate cu art. 150 alin. (2)-(6) din Codul fiscal.
(4)Dreptul la rambursarea taxei aferente achiziţiilor este determinat în temeiul prevederilor art. 145, 145^1 şi 146 din Codul fiscal.
(5)Pentru a fi eligibilă pentru rambursare în România, o persoană impozabilă nestabilită în România trebuie să efectueze operaţiuni care dau dreptul de deducere în statul membru în care este stabilită. În cazul în care o persoană impozabilă nestabilită în România efectuează, în statul membru în care este stabilită, atât operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere în respectivul stat membru, România va rambursa numai acea parte din TVA rambursabilă conform alin. (3) care corespunde operaţiunilor cu drept de deducere. Dreptul de rambursare a taxei se determină conform alin. (4), respectiv în aceleaşi condiţii ca şi cele aplicabile pentru operaţiuni care sunt realizate în România.
(6)Pentru a obţine o rambursare a TVA în România, persoana impozabilă care nu este stabilită în România adresează o cerere de rambursare pe cale electronică şi o înaintează statului membru în care este stabilită, prin intermediul portalului electronic pus la dispoziţie de către statul membru respectiv.
(7)Cererea de rambursare conţine următoarele informaţii:
a)numele şi adresa completă ale solicitantului;
b)o adresă de contact pe cale electronică;
c)descrierea activităţii economice a solicitantului pentru care sunt achiziţionate bunurile şi serviciile;
d)perioada de rambursare acoperită de cerere;
e)o declaraţie din partea solicitantului că nu a livrat bunuri şi nu a prestat servicii considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul României pe parcursul perioadei de rambursare, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. c) pct. 1 şi 2;
f)codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de înregistrare fiscală al solicitantului;
g)datele contului bancar, inclusiv codurile IBAN şi BIC.
(8)În afară de informaţiile menţionate la alin. (7), cererea de rambursare mai conţine, pentru fiecare factură sau document de import, următoarele informaţii:
a)numele şi adresa completă ale furnizorului sau prestatorului;
b)cu excepţia importurilor, codul de înregistrare în scopuri de TVA al furnizorului sau prestatorului;
c)cu excepţia importurilor, prefixul statului membru de rambursare în conformitate cu codul ISO 3166 - alfa 2, respectiv codul RO;
d)data şi numărul facturii sau documentului de import;
e)baza impozabilă şi cuantumul TVA, exprimate în lei;
f)cuantumul TVA deductibil, calculat în conformitate cu alin. (3), (4) şi (5), exprimat în lei;
g)după caz, partea de TVA deductibilă calculată în conformitate cu alin. (5) şi exprimată ca procent;
h)natura bunurilor şi a serviciilor achiziţionate, descrisă conform codurilor de la alin. (9).
(9)În cererea de rambursare natura bunurilor şi a serviciilor achiziţionate se descrie conform următoarelor coduri:
1.combustibil;
2.închiriere de mijloace de transport;
3.cheltuieli legate de mijloace de transport (altele decât bunurile şi serviciile prevăzute la codurile 1 şi 2);
4.taxe rutiere de acces şi taxa de utilizare a drumurilor;
5.cheltuieli de deplasare, de exemplu, cu taxiul sau cu mijloacele de transport public;
6.cazare;
7.servicii de catering şi restaurant;
8.acces la târguri şi expoziţii;
9.cheltuieli pentru produse de lux, activităţi de divertisment şi spectacole;
10.altele. În cazul în care se utilizează codul 10, se specifică natura bunurilor livrate şi a serviciilor prestate.
(10)Solicitantul trebuie să furnizeze pe cale electronică informaţii suplimentare codificate cu privire la codurile 1 şi 3 prevăzute la alin. (9), aceste informaţii fiind necesare pentru a determina existenţa unor restricţii asupra dreptului de deducere.
(11)În cazul în care baza de impozitare de pe o factură sau de pe un document de import este de cel puţin echivalentul în lei a 1000 euro ori în cazul facturilor pentru combustibil de cel puţin 250 euro, în vederea obţinerii rambursării taxei pe valoarea adăugată, solicitantul trebuie să trimită pe cale electronică copii de pe respectivele facturi sau, după caz, documente de import, împreună cu cererea de rambursare. Echivalentul în lei se determină pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil la data de 1 ianuarie 2010. Pentru facturile sau documentele de import a căror valoare nu depăşeşte sumele prevăzute în teza anterioară, nu este obligatorie transmiterea lor în vederea obţinerii rambursării, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (22).
(12)Solicitantul trebuie să furnizeze o descriere a activităţilor sale economice prin utilizarea sistemului armonizat de coduri detaliat la nivelul 4, stabilit în conformitate cu art. 34a alin. (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1.798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 218/92, cu modificările ulterioare.
(13)Solicitantul trebuie să furnizeze informaţiile din cererea de rambursare şi eventualele informaţii suplimentare solicitate de organul fiscal competent din România în limba română.
(14)În cazul în care, ulterior depunerii cererii de rambursare, pro rata de deducere este modificată, ca urmare a calculului pro rata definitivă, solicitantul procedează la rectificarea sumei solicitate sau deja rambursate. Rectificarea se efectuează printr-o altă cerere de rambursare depusă pe parcursul anului calendaristic care urmează perioadei de rambursare în cauză sau, în cazul în care solicitantul nu înaintează nicio cerere de rambursare pe parcursul respectivului an calendaristic, printr-o declaraţie separată trimisă prin intermediul portalului electronic creat de statul membru în care este stabilit solicitantul.
(15)Cererea de rambursare se referă la următoarele:
a)achiziţii de bunuri sau servicii care au fost facturate în perioada de rambursare, achitate până la data solicitării rambursării;
b)importuri de bunuri efectuate în perioada de rambursare.
(16)Pe lângă operaţiunile menţionate la alin. (15), cererea de rambursare poate să se refere, de asemenea, la facturi sau documente de import care nu au fost acoperite de cererile de rambursare precedente şi care privesc operaţiuni finalizate pe parcursul anului calendaristic în cauză.
(17)Cererea de rambursare este trimisă statului membru în care este stabilit solicitantul cel târziu până la data de 30 septembrie a anului calendaristic care urmează perioadei de rambursare. Se consideră că cererea a fost depusă numai în cazul în care solicitantul a furnizat toate informaţiile/documentele cerute conform alin. (7)-(12). Statul membru în care este stabilit solicitantul îi trimite acestuia, de îndată, o confirmare electronică de primire a cererii, şi transmite pe cale electronică organului fiscal competent din România cererea de rambursare completată conform alin. (7)-(9) şi informaţiile/documentele prevăzute la alin. (10)-(12).
(18)Perioada pentru care se rambursează taxa pe valoarea adăugată este de maximum un an calendaristic şi de minimum 3 luni calendaristice. Cererile de rambursare pot însă viza o perioadă mai mică de 3 luni în cazul în care aceasta reprezintă perioada rămasă până la sfârşitul anului calendaristic.
(19)În cazul în care cererea de rambursare vizează o perioadă de rambursare mai mică de un an calendaristic, dar mai mare de 3 luni, cuantumul TVA pentru care se solicită o rambursare nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 400 euro. Echivalentul în lei se determină pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil la data de 1 ianuarie 2010. (20) În cazul în care cererea de rambursare se referă la o perioadă de rambursare de un an calendaristic sau la perioada rămasă dintr-un an calendaristic, cuantumul TVA nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 50 euro. Echivalentul în lei se determină pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil la data de 1 ianuarie 2010. (21) După primirea cererii transmise pe cale electronică de autoritatea competentă din alt stat membru, organul fiscal competent din România îi comunică de îndată solicitantului, pe cale electronică, data la care a primit cererea. Decizia de aprobare sau respingere a cererii de rambursare se comunică solicitantului în termen de 4 luni de la data primirii cererii, dacă nu se solicită informaţii suplimentare conform alin. (22).
(22)În cazul în care organul fiscal competent din România consideră că nu are toate informaţiile relevante pentru a lua o decizie privind cererea de rambursare în totalitatea ei sau privind o parte a acesteia, poate cere, pe cale electronică, informaţii suplimentare, în special de la solicitant, dar şi de la autorităţile competente din statul membru de stabilire, pe parcursul perioadei de 4 luni prevăzute la alin. (21). În cazul în care informaţiile suplimentare sunt cerute de la o altă sursă decât solicitantul sau o autoritate competentă dintr-un stat membru, cererea se transmite prin mijloace electronice numai dacă destinatarul cererii dispune de astfel de mijloace. Dacă este necesar, se pot solicita alte informaţii suplimentare. Informaţiile solicitate în conformitate cu prezentul alineat pot cuprinde depunerea facturii sau a documentului de import respectiv, în original sau în copie, în cazul în care există îndoieli întemeiate cu privire la validitatea sau acurateţea unei anumite cereri. În acest caz, plafoanele prevăzute la alin. (11) nu se aplică.
(23)Informaţiile solicitate în temeiul alin. (22) trebuie furnizate în termen de o lună de la data la care solicitarea de informaţii suplimentare este primită de cel căruia îi este adresată.
(24)În cazul în care organul fiscal competent din România cere informaţii suplimentare, acesta comunică solicitantului decizia sa de aprobare sau respingere a cererii de rambursare în termen de două luni de la data primirii informaţiilor cerute sau, în cazul în care nu a primit răspuns la cererea sa de informaţii, în termen de două luni de la data expirării termenului prevăzut la alin. (23). Cu toate acestea, perioada pentru luarea deciziei cu privire la cererea de rambursare, în totalitatea ei sau la o parte a acesteia, trebuie să fie întotdeauna de maximum 6 luni de la data primirii cererii de către statul membru de rambursare. În cazul în care organul fiscal competent din România cere alte informaţii suplimentare, acesta comunică solicitantului decizia sa privind cererea de rambursare, în totalitatea ei sau privind o parte a acesteia, în termen de 8 luni de la data primirii cererii.
(25)În cazul în care cererea de rambursare se aprobă, rambursarea sumei aprobate este efectuată cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la data expirării termenului prevăzut la alin. (21) sau, în cazul în care au fost solicitate informaţii suplimentare sau alte informaţii ulterioare, a termenelor menţionate la alin. (24).
(26)Rambursarea se efectuează în lei într-un cont bancar din România sau, la cererea solicitantului, în oricare alt stat membru. În acest al doilea caz, eventualele comisioane bancare de transfer sunt reţinute din suma care urmează a fi plătită solicitantului.
(27)În cazul în care cererea de rambursare este respinsă, integral sau parţial, organul fiscal competent din România comunică solicitantului motivele respingerii, împreună cu decizia. Decizia poate fi contestată potrivit prevederilor legale în vigoare în România.
(28)Absenţa unei decizii privind o cerere de rambursare în termenul prevăzut la alin. (25), nu este considerată ca fiind echivalentă aprobării sau respingerii cererii, dar poate fi contestată conform normelor procedurale în vigoare.
(29)În cazul în care o rambursare a fost obţinută prin fraudă sau printr-o altă metodă incorectă, organul fiscal competent din România va solicita persoanei impozabile care a beneficiat de rambursare restituirea sumelor rambursate în mod eronat şi a majorărilor aferente. În caz de nerestituire a sumelor, organul fiscal competent din România va suspenda orice rambursare ulterioară, către persoana impozabilă în cauză până la concurenţa sumei neplătite sau, dacă nu există o rambursare ulterioară, va proceda la recuperarea sumelor rambursate eronat şi a majorărilor aferente potrivit prevederilor referitoare la asistenţa reciprocă în materie de colectare.
(30)Orice rectificare făcută în urma unei cereri de rambursare anterioare, în conformitate cu alin. (14) sau, în cazul în care o declaraţie separată este depusă, sub forma unei recuperări sau plăţi separate, reprezintă o majorare sau o reducere a sumei de rambursat.
(31)În cazul nerespectării termenului de rambursare prevăzut la alin. (25) se plăteşte o dobândă solicitantului pentru suma ce va fi rambursată după expirarea acestui termen. Dobânda se calculează începând din ziua următoare ultimei zile prevăzute pentru plată în temeiul alin. (25) până în ziua în care suma este efectiv plătită. Ratele dobânzilor sunt egale cu rata dobânzii aplicabile rambursărilor de TVA către persoanele impozabile stabilite România.
(32)În cazul în care solicitantul nu transmite organului fiscal competent din România, în termenul prevăzut, informaţiile suplimentare sau alte informaţii solicitate, prevederile alin. (31) nu se aplică. De asemenea, prevederile alin. (31) nu se aplică până în momentul primirii de către statul membru de rambursare a documentelor care trebuie trimise pe cale electronică în temeiul alin. (11).
(33)Prevederile alin. (1)-(32) se aplică cererilor de rambursare depuse după 31 decembrie 2009. Cererile de rambursare depuse înainte de 1 ianuarie 2010 se soluţionează potrivit prevederilor legale în vigoare la data depunerii lor.
(34)Prevederile alin. (1)-(33) transpun prevederile Directivei 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L44 din 20 februarie 2008.
Pct. 49 din Normele metodologice de aplicare a art. 147^2 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 35 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
49^1.(1) Conform art. 147^2 alin. (2) din Codul fiscal, persoana impozabilă stabilită în România poate beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii, efectuate în alt stat membru, denumit în continuare stat membru de rambursare, în condiţiile şi conform procedurilor stabilite de legislaţia statului respectiv, care transpune prevederile Directivei 2008/9/CE.
(2)Dreptul la rambursarea taxei aferente achiziţiilor este determinat conform legislaţiei din statul membru de rambursare.
(3)Pentru a fi eligibilă pentru rambursare în statul membru de rambursare, o persoană impozabilă stabilită în România trebuie să efectueze operaţiuni care dau dreptul de deducere în România. În cazul în care o persoană impozabilă efectuează în România atât operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere, statul membru de rambursare poate rambursa numai acea parte din TVA rambursabilă care corespunde operaţiunilor cu drept de deducere.
(4)Pentru a obţine o rambursare a TVA în statul membru de rambursare, persoana impozabilă stabilită în România adresează o cerere de rambursare pe cale electronică statului membru respectiv pe care o înaintează organului fiscal competent din România, prin intermediul portalului electronic pus la dispoziţie de acesta. Organul fiscal competent din România va transmite electronic autorităţii competente din statul membru de rambursare cererea de rambursare completată corespunzător.
(5)Cererea de rambursare trebuie să cuprindă:
a)numele şi adresa completă ale solicitantului;
b)o adresă de contact pe cale electronică;
c)descrierea activităţii economice a solicitantului pentru care sunt achiziţionate bunurile şi serviciile;
d)perioada de rambursare acoperită de cerere;
e)o declaraţie din partea solicitantului că nu a livrat bunuri şi nu a prestat servicii considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul statului membru de rambursare pe parcursul perioadei de rambursare, cu excepţia serviciilor de transport şi serviciilor auxiliare transportului, scutite în temeiul art. 144, 146, 148, 149, 151, 153, 159 sau 160 din Directiva 2006/112/CE şi a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către o persoană care are obligaţia de a plăti TVA în conformitate cu art. 194-197 şi 199 din Directiva 2006/112/CE, astfel cum au fost transpuse în legislaţia statutului membru de rambursare;
f)codul de înregistrare în scopuri de TVA al solicitantului;
g)datele contului bancar, inclusiv codurile IBAN şi BIC.
(6)În afară de informaţiile menţionate la alin. (5), cererea de rambursare mai conţine, pentru fiecare stat membru de rambursare şi pentru fiecare factură sau document de import, următoarele informaţii:
a)numele şi adresa completă ale furnizorului sau prestatorului;
b)cu excepţia importurilor, codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de înregistrare fiscală al furnizorului sau prestatorului, astfel cum au fost alocate de statul membru de rambursare;
c)cu excepţia importurilor, prefixul statului membru de rambursare în conformitate cu codul ISO 3166 - alfa 2, cu excepţia Greciei care utilizează prefixul "EL";
d)data şi numărul facturii sau documentului de import;
e)baza impozabilă şi cuantumul TVA exprimate în moneda statului membru de rambursare;
f)cuantumul TVA deductibil, exprimat în moneda statului membru de rambursare;
g)după caz, partea de TVA deductibilă calculată în conformitate cu alin. (3) şi exprimată ca procent;
h)natura bunurilor şi a serviciilor achiziţionate.
(7)În cererea de rambursare natura bunurilor şi a serviciilor achiziţionate se descrie conform codurilor prevăzute la pct. 49 alin. (9).
(8)În cazul în care, ulterior depunerii cererii de rambursare, pro rata de deducere este modificată conform art. 147 alin. (8) din Codul fiscal, solicitantul procedează la rectificarea sumei solicitate sau deja rambursate. Rectificarea se efectuează printr-o cerere de rambursare pe parcursul anului calendaristic care urmează perioadei de rambursare în cauză sau, în cazul în care solicitantul nu înaintează nicio cerere de rambursare pe parcursul respectivului an calendaristic, printr-o declaraţie separată trimisă prin intermediul portalului electronic creat de România.
(9)Cererea de rambursare se referă la următoarele:
a)achiziţii de bunuri sau servicii care au fost facturate pe parcursul perioadei de rambursare, cu condiţia ca TVA să fi devenit exigibilă înaintea sau la momentul facturării, sau pentru care TVA a devenit exigibilă pe parcursul perioadei de rambursare, cu condiţia ca achiziţiile să fi fost facturate înainte ca TVA să devină exigibilă;
b)importul de bunuri efectuat pe parcursul perioadei de rambursare.
(10)Pe lângă operaţiunile menţionate la alin. (9), cererea de rambursare poate să se refere, de asemenea, la facturi sau documente de import care nu au fost acoperite de cererile de rambursare precedente şi care privesc operaţiuni finalizate pe parcursul anului calendaristic în cauză.
(11)Cererea de rambursare este transmisă electronic organului fiscal competent din România prin intermediul portalului electronic pus la dispoziţie de acesta, cel târziu până la data de 30 septembrie a anului calendaristic care urmează perioadei de rambursare. Organul fiscal competent din România va trimite solicitantului de îndată o confirmare electronică de primire a cererii.
(12)Perioada de rambursare este de maximum un an calendaristic şi de minimum 3 luni calendaristice. Cererile de rambursare pot însă viza o perioadă mai mică de 3 luni, în cazul în care aceasta reprezintă perioada rămasă până la sfârşitul anului calendaristic.
(13)În cazul în care cererea de rambursare vizează o perioadă de rambursare mai mică de un an calendaristic, dar mai mare de 3 luni, cuantumul TVA pentru care se solicită o rambursare nu poate fi mai mic de 400 euro sau echivalentul acestei sume în moneda naţională a statului de rambursare.
(14)În cazul în care cererea de rambursare se referă la o perioadă de rambursare de un an calendaristic sau la perioada rămasă dintr-un an calendaristic, cuantumul TVA nu poate fi mai mic de 50 euro sau echivalentul acestei sume în moneda naţională a statului de rambursare.
(15)Organul fiscal competent din România nu înaintează cererea statului membru de rambursare în cazul în care, pe parcursul perioadei de rambursare, solicitantul se încadrează în oricare dintre situaţiile următoare:
a)nu este persoană impozabilă în sensul TVA;
b)efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii care sunt scutite de TVA fără drept de deducere în temeiul art. 141 din Codul fiscal;
c)beneficiază de scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la art. 152 din Codul fiscal.
(16)Organul fiscal competent din România îi comunică solicitantului, pe cale electronică, decizia pe care a luat-o în temeiul alin. (15).
(17)Contestaţiile împotriva deciziilor de respingere a unor cereri de rambursare pot fi depuse de solicitant în conformitate cu legislaţia statului membru de rambursare. În cazul în care absenţa unei decizii privind o cerere de rambursare în termenele stabilite de Directiva 2008/9/CE nu este considerată conform legislaţiei statului membru de rambursare ca fiind echivalentă unei aprobări sau unui refuz, solicitantul poate recurge la orice proceduri administrative sau judiciare prevăzute de legislaţia statului membru de rambursare. În cazul în care nu sunt prevăzute astfel de proceduri, absenţa unei decizii privind o cerere de rambursare în termenele stabilite de Directiva 2008/9/CE este considerată ca fiind echivalentă respingerii cererii.
(18)Prevederile alin. (1)-(17) se aplică cererilor de rambursare depuse după 31 decembrie 2009.
Pct. 49^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 147^2 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 36 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
50.(1) În baza art. 147^2 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilită în Comunitate, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri mobile corporale şi de servicii, efectuate în România. Taxa pe valoarea adăugată se rambursează de către România, dacă persoana impozabilă respectivă îndeplineşte următoarele condiţii:
a)pe parcursul perioadei de rambursare nu a avut în România sediul activităţii sale economice sau un sediu fix de la care să fi efectuat operaţiuni economice sau, în lipsa unor astfel de sedii fixe, domiciliul sau reşedinţa sa obişnuită;
b)pe parcursul perioadei de rambursare nu a livrat bunuri şi nu a prestat servicii considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul României, cu excepţia următoarelor operaţiuni:
1.prestarea de servicii de transport şi de servicii auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-f), h)-m), art. 144 alin. (1) lit. c ) şi art. 144^1 din Codul fiscal;
2.livrarea de bunuri şi prestarea de servicii către o persoană care are obligaţia de a plăti TVA în conformitate cu art. 150 alin. (2)-(6) din Codul fiscal.
(2)Nu se va acorda rambursarea pentru:
a)taxa pe valoarea adăugată care, conform Codului fiscal, a fost facturată incorect;
b)taxa pe valoarea adăugată facturată pentru livrări de bunuri care sunt sau pot fi scutite în temeiul art. 143, 144 şi 144^1 din Codul fiscal;
c)taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de bunuri/servicii pentru a căror livrare/prestare nu se acordă în România deducerea taxei în condiţiile art. 145, 145^1 şi 146 din Codul fiscal;
d)taxa pe valoarea adăugată care, conform Codului fiscal, a fost facturată ulterior înregistrării în România în scopuri de TVA a respectivei persoane impozabile, pentru care se aplică prevederile art. 147^1 din Codul fiscal.
(3)Rambursarea prevăzută la alin. (1) se acordă pentru:
a)operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în afara României, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România;
b)operaţiuni efectuate către o persoană care are obligaţia de a plăti TVA în conformitate cu art. 150 alin. (2)-(6) din Codul fiscal.
(4)Perioada pentru care se rambursează taxa pe valoarea adăugată este de maximum un an calendaristic şi de minimum 3 luni calendaristice. Cererile de rambursare pot însă viza o perioadă mai mică de 3 luni, în cazul în care aceasta reprezintă perioada rămasă până la sfârşitul anului calendaristic.
(5)Pentru a îndeplini condiţiile pentru rambursare, orice persoană impozabilă prevăzută la alin. (3) trebuie să desemneze un reprezentant în România în scopul rambursării.
(6)Reprezentantul prevăzut la alin. (5) acţionează în numele şi în contul persoanei impozabile pe care o reprezintă şi va fi ţinut răspunzător individual şi în solidar alături de persoana impozabilă prevăzută la alin. (3) pentru obligaţiile şi drepturile persoanei impozabile cu privire la cererea de rambursare.
(7)Reprezentantul trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii, în numele şi în contul solicitantului:
a)să depună la organele fiscale competente o cerere pe modelul stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, anexând toate facturile şi/sau documentele de import în original, care să evidenţieze taxa a cărei rambursare se solicită;
b)să prezinte documente din care să rezulte că solicitantul este angajat într-o activitate economică ce i-ar conferi acestuia calitatea de persoană impozabilă în condiţiile art. 127 din Codul fiscal, dacă ar fi stabilită în România. Prin excepţie, în cazul în care organele fiscale competente deţin deja o astfel de dovadă, nu este obligatoriu ca persoana impozabilă să aducă noi dovezi pe o perioadă de un an de la data prezentării respectivelor dovezi;
c)să prezinte o declaraţie scrisă a solicitantului ca în perioada la care se referă cererea de rambursare persoana respectivă nu a efectuat livrări de bunuri sau prestări de servicii ce au avut loc sau au fost considerate ca având loc în România, cu excepţia, după caz, a serviciilor prevăzute la alin. (2).
(8)Pentru a se asigura că o cerere de rambursare este justificată şi pentru a preveni fraudele, organele fiscale competente îi vor impune împuternicitului ce solicită o rambursare conform art. 147^2 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal orice alte obligaţii în plus faţă de cele prevăzute la alin. (7).
(9)Cererea de rambursare prevăzută la alin. (7) lit. a) va fi aferentă facturilor pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii sau documentelor pentru importuri efectuate în perioada prevăzută la alin. (1), dar poate fi aferentă şi facturilor sau documentelor de import necuprinse încă în cererile anterioare, în măsura în care aceste facturi sau documente de import sunt aferente operaţiunilor încheiate în anul calendaristic la care se referă cererea.
(10)Cererea de rambursare prevăzută la alin. (7) lit. a) trebuie depusă la autoritatea fiscală competentă în termen de maximum 9 luni de la sfârşitul anului calendaristic în care taxa devine exigibilă.
(11)Dacă o cerere se referă la o perioadă:
a)mai scurtă decât un an calendaristic, dar nu mai mică de 3 luni, suma pentru care se solicită rambursarea nu poate fi mai mică decât echivalentul în lei a 400 euro, determinat pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil la data de 1 ianuarie 2010;
b)de un an calendaristic sau perioada rămasă dintr-un an calendaristic, suma pentru care se solicită rambursarea nu poate fi mai mică decât echivalentul în lei a 50 euro, determinat pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil la data de 1 ianuarie 2010. (12) Decizia privind cererea de rambursare va fi emisă în termen de 6 luni de la data la care cererea, însoţită de documentele necesare pentru analizarea cererii, se primeşte de organele fiscale competente. În cazul în care rambursarea este respinsă parţial sau în totalitate, organele fiscale competente vor prezenta motivele respingerii cererii. Decizia poate fi contestată potrivit prevederilor legale în vigoare din România.
(13)Rambursările se efectuează în lei într-un cont deschis în România şi indicat de reprezentant. Orice comisioane bancare se vor suporta de către solicitant.
(14)Organele fiscale competente vor marca documentaţia anexată la o cerere de rambursare pentru a împiedica utilizarea acestora pentru o altă cerere. Organele fiscale competente vor returna această documentaţie reprezentantului în termen de o lună de la data deciziei prevăzute la alin. (12).
(15)Atunci când s-a obţinut o rambursare în mod fraudulos sau printr-o eroare oarecare, organele fiscale competente vor proceda direct la recuperarea sumelor plătite în mod eronat şi a oricăror accesorii aferente de la împuternicit.
(16)În cazul cererilor frauduloase, organele fiscale competente vor respinge persoanei impozabile respective orice altă rambursare pe o perioadă de maximum 10 ani de la data depunerii cererii frauduloase.
(17)La cererea unei persoane impozabile stabilite în România, care doreşte să solicite rambursarea taxei într-un stat terţ, organele fiscale competente vor emite un certificat din care să rezulte că persoana respectivă este persoana impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal.
(18)Persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA şi nu este stabilită în Comunitate poate solicita rambursarea taxei achitate dacă, în conformitate cu legile ţării unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar avea acelaşi drept de rambursare în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată sau alte impozite/taxe similare aplicate în ţara respectivă, fapt dovedit prin existenţa unor acorduri/declaraţii de reciprocitate semnate de reprezentanţii autorităţilor competente din România şi din ţara solicitantului. În vederea semnării unor astfel de acorduri/declaraţii, autorităţile competente ale ţărilor interesate trebuie să se adreseze Ministerului Finanţelor Publice. Ţările cu care România a semnat acorduri/declaraţii de reciprocitate în ceea ce priveşte rambursarea taxei pe valoarea adăugată vor fi publicate pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice.
(19)Prevederile alin. (1)-(18) transpun Directiva 86/560/CEE, a treisprezecea directivă a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 326 din 21 noiembrie 1986.
Alin. (10) al pct. 50 din Normele metodologice de aplicare a art. 147^2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 32 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (18) al pct. 50 din Normele metodologice de aplicare a art. 147^2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 33 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 50 din Normele metodologice de aplicare a art. 147^2 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 37 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal: c) persoana neinregistrata şi care nu este obligata să se inregistreze în scopuri de TVA, dar care efectueaza în România o livrare intracomunitara scutita de mijloace de transport noi poate solicita rambursarea taxei achitate pentru achizitia efectuata de aceasta în România a respectivului mijloc de transport nou. Rambursarea nu poate să depăşească taxa care s-ar aplica dacă livrarea de către aceasta persoana a mijloacelor de transport noi respective ar fi livrare taxabila;
Art. 147^2 a fost modificat de pct. 120 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009, având conţinutul prevăzut mai sus.
Norme metodologice:
51.(1) Pentru a avea dreptul la rambursare, persoana prevăzută la art. 147^2 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal va îndeplini urmatoarele obligaţii:
a)va depune la organele fiscale competente o cerere pe modelul stabilit de Ministerul Finanţelor Publice;
b)va anexa factura şi - după caz - documentele de import în original, sau orice alt document care să evidenţieze taxa achitata de aceasta persoana pentru achizitia a carei rambursare se solicita;
c)va prezenta dovezi asupra faptului ca mijlocul de transport:
1.a facut obiectul unei livrari intracomunitare scutite de taxa în condiţiile art. 143 alin. (2) din Codul fiscal;
2.era un mijloc de transport nou în condiţiile art. 125^1 alin. (3) din Codul fiscal, la momentul livrarii care rezultă din documentele prevăzute la lit. b).
(2)Rambursarea se efectueaza în termenul prevăzut de normele procedurale în vigoare, care începe să curgă de la data depunerii cererii şi a tuturor documentelor menţionate la alin. (1) lit. b) la organele fiscale competente. Rambursarea se va efectua în lei într-un cont din România indicat de persoana prevăzută la alin. (1) şi orice comisioane bancare vor cadea în sarcina solicitantului.
(3)Organele fiscale competente vor marca factura, documentul de import sau orice alt document anexat la o cerere de rambursare pentru a împiedica utilizarea acestora pentru o alta cerere şi vor returna aceste documente solicitantului.
(4)În cazul în care rambursarea este respinsa parţial sau în totalitate, organele fiscale competente vor prezenta motivele respingerii cererii. Decizia poate fi contestata potrivit prevederilor legale în vigoare din România.Codul fiscal: d) persoana impozabila stabilita în România, neinregistrata şi care nu este obligata să se inregistreze în scopuri de TVA, poate solicita rambursarea taxei achitate aferente operaţiunilor prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. d) sau în alte situaţii prevăzute prin norme.
Art. 147^2 a fost modificat de pct. 120 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
52.(1) Pentru a avea dreptul la rambursare, persoana impozabila stabilita în România, neinregistrata şi care nu este obligata să se inregistreze în scopuri de TVA, prevăzută la art. 147^2 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, va îndeplini urmatoarele obligaţii:
a)va depune la organele fiscale competente o cerere pe modelul stabilit de Ministerul Finanţelor Publice;
b)va anexa toate facturile şi - după caz - documentele de import în original, sau orice alt document care să evidenţieze taxa datorata sau achitata de aceasta persoana pentru achiziţiile efectuate pentru care se solicita rambursarea;
c)va prezenta documente din care să rezulte ca taxa prevăzută la lit. b) este aferenta operaţiunilor ce dau drept de deducere a taxei în condiţiile art. 145 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal.
(2)Rambursarea se efectueaza în termenul prevăzut de normele procedurale în vigoare, care începe să curgă de la data depunerii cererii şi a tuturor documentelor menţionate la alin. (1) lit. b) la organele fiscale competente. Rambursarea se va efectua în lei într-un cont din România indicat de persoana prevăzută la alin. (1) şi orice comisioane bancare vor cadea în sarcina solicitantului.
(3)Organele fiscale competente vor marca documentaţia anexata, la cererea de rambursare pentru a împiedica utilizarea acestora pentru o alta cerere şi vor returna aceste documente solicitantului.
(4)În cazul în care rambursarea este respinsa parţial sau în totalitate, organele fiscale competente vor prezenta motivele respingerii cererii. Decizia poate fi contestata potrivit prevederilor legale în vigoare din România.Codul fiscal:
Ajustarea taxei deductibile în cazul achiziţiilor de servicii şi bunuri, altele decât bunurile de capital
În condiţiile în care regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine nu se aplică, deducerea iniţială se ajustează în următoarele cazuri:
a)deducerea este mai mare sau mai mică decât cea pe care persoana impozabilă avea dreptul să o opereze;
b)dacă există modificări ale elementelor luate în considerare pentru determinarea sumei deductibile, intervenite după depunerea decontului de taxă, inclusiv în cazurile prevăzute la art. 138;
c)persoana impozabilă îşi pierde dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate şi serviciile neutilizate la momentul pierderii dreptului de deducere.
Art. 148 a fost modificat de pct. 118 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
53.(1) Potrivit prevederilor art. 148 din Codul fiscal, se ajustează taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă serviciilor neutilizate, bunurilor de natura stocurilor şi activelor corporale fixe, altele decât cele care sunt considerate bunuri de capital conform art. 149 din Codul fiscal. Ajustarea taxei deductibile se efectuează numai în situaţia în care nu are loc o livrare/prestare către sine efectuată de persoana impozabilă, prevăzută la art. 128 alin. (4) sau art. 129 alin. (4) din Codul fiscal.
(2)În baza prevederilor art. 148 lit. a) din Codul fiscal, persoana impozabilă poate să ajusteze taxa deductibilă aferentă serviciilor neutilizate, bunurilor de natura stocurilor şi activelor corporale fixe, altele decât cele care sunt considerate bunuri de capital conform art. 149 din Codul fiscal, constatate pe bază de inventariere:
a)în orice situaţii, cum ar fi cele în care apar modificări legislative, se modifică obiectul de activitate, anumite operaţiuni fără drept de deducere desfăşurate de persoana impozabilă devin operaţiuni care dau drept de deducere;
b)în situaţia în care persoana impozabilă a alocat direct un anumit bun/serviciu pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere şi ulterior bunul/serviciul respectiv este utilizat pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere.
Ajustarea în acest caz reprezintă exercitarea dreptului de deducere.
(3)În cazul în care persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire, prevăzut la art. 152 din Codul fiscal, se înregistrează potrivit legii în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, se aplică ajustările de taxă prevăzute la pct. 61 şi 62. (4) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la alin. (2) trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 145-147^1 din Codul fiscal.
(5)Conform art. 148 lit. b) din Codul fiscal, se ajustează taxa deductibilă, în situaţii precum:
a)cazurile prevăzute la art. 138 lit. a)-c) şi e) din Codul fiscal;
b)când pro rata definitivă, calculată la sfârşitul anului, diferă de pro rata provizorie utilizată în cursul anului;
c)cazul în care persoana impozabilă în mod eronat a dedus o sumă de taxă mai mare decât avea dreptul sau mai mică.
(6)În baza art. 148 lit. c) din Codul fiscal, în orice situaţii în care persoana impozabilă care desfăşoară operaţiuni care dau drept de deducere va desfăşura operaţiuni care nu dau drept de deducere, precum şi în situaţia în care persoana impozabilă a alocat direct un anumit serviciu pentru operaţiuni care dau drept de deducere şi ulterior serviciul respectiv este utilizat pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere, persoana impozabilă trebuie să ajusteze taxa deductibilă aferentă serviciilor neutilizate la data modificării intervenite. Ajustarea dreptului de deducere se efectuează şi pentru bunurile mobile aflate în stoc, în situaţia în care persoana impozabilă îşi pierde dreptul de deducere şi nu se aplică prevederile referitoare la livrările către sine. Ajustarea reprezintă în această situaţie anularea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată deduse iniţial.
(7)În cazul persoanelor impozabile care figurează în lista contribuabililor inactivi conform art. 11 din Codul fiscal, precum şi al persoanelor în inactivitate temporară, înscrisă în Registrul Comerţului, a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată de către organele fiscale competente, conform art. 153 alin. (9) din Codul fiscal, se consideră că activele corporale fixe, altele decât cele care sunt considerate bunuri de capital conform art. 149 din Codul fiscal, care nu sunt amortizate integral, sunt alocate pe perioada de inactivitate unei activităţi fără drept de deducere, fiind obligatorie ajustarea taxei conform art. 148 lit. c) din Codul fiscal pentru valoarea rămasă neamortizată. Ajustarea va fi reflectată în ultimul decont de taxă depus înainte de anularea înregistrării în scopuri de TVA a persoanei impozabile. Dacă persoanele impozabile solicită înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, atunci când încetează situaţia care a condus la scoaterea din evidenţă, pot ajusta conform alin. (2) lit. b) taxa aferentă activelor corporale fixe, altele decât cele care sunt considerate bunuri de capital potrivit art. 149 din Codul fiscal pentru valoarea rămasă neamortizată. Ajustarea va fi reflectată în primul decont de taxă depus după --------------
Pct. 53 din Normele metodologice de aplicare a art. 148 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 38 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Ajustarea taxei deductibile în cazul bunurilor de capital
(1)În sensul prezentului articol:
a)bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe, definite la art. 125^1 alin. (1) pct. 3, a căror durată normală de funcţionare este egală sau mai mare de 5 ani, precum şi operaţiunile de construcţie, transformare sau modernizare a bunurilor imobile, exclusiv reparaţiile sau lucrările de întreţinere a acestor active, chiar în condiţiile în care astfel de operaţiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract de închiriere, leasing sau orice alt contract prin care activele fixe corporale se pun la dispoziţia unei alte persoane;
b)bunurile care fac obiectul închirierii, leasingului, concesionării sau oricărei alte metode de punere a acestora la dispoziţia unei persoane sunt considerate bunuri de capital aparţinând persoanei care le închiriază, le dă în leasing sau le pune la dispoziţia altei persoane;
c)ambalajele care se pot utiliza de mai multe ori nu sunt considerate bunuri de capital;
d)taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital reprezintă taxa achitată sau datorată, aferentă oricărei operaţiuni legate de achiziţia, fabricarea, construcţia, transformarea sau modernizarea acestor bunuri, exclusiv taxa achitată sau datorată, aferentă reparării ori întreţinerii acestor bunuri sau cea aferentă achiziţiei pieselor de schimb destinate reparării ori întreţinerii bunurilor de capital.
(2)Taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital, în condiţiile în care nu se aplică regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine, se ajustează, în situaţiile prevăzute la alin. (4) lit. a)-d):
a)pe o perioadă de 5 ani, pentru bunurile de capital achiziţionate sau fabricate, altele decât cele prevăzute la lit. b);
b)pe o perioadă de 20 de ani, pentru construcţia sau achiziţia unui bun imobil, precum şi pentru transformarea sau modernizarea unui bun imobil, dacă valoarea fiecărei transformări sau modernizări este de cel puţin 20% din valoarea totală a bunului imobil astfel transformat sau modernizat.
(3)Perioada de ajustare începe:
a)de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost achiziţionate sau fabricate, pentru bunurile de capital menţionate la alin. (2) lit. a), dacă acestea au fost achiziţionate sau fabricate după data aderării;
b)de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt recepţionate, pentru bunurile de capital prevăzute la alin. (2) lit. b), care sunt construite, şi se efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de data aderării, dacă anul primei utilizări este anul aderării sau un alt an ulterior anului aderării;
c)de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost achiziţionate, pentru bunurile de capital prevăzute la alin. (2) lit. b), care sunt achiziţionate, şi se efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de data aderării, dacă formalităţile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător s-au îndeplinit în anul aderării sau într-un an ulterior anului aderării;
d)de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt folosite pentru prima dată după transformare sau modernizare, pentru transformările sau modernizările bunurilor de capital prevăzute la alin. (2) lit. b), a căror valoare este de cel puţin 20% din valoarea totală a bunului imobil transformat sau modernizat, şi se efectuează pentru suma taxei deductibile aferente transformării sau modernizării, inclusiv pentru suma taxei deductibile aferente respectivei transformări sau modernizări, plătită ori datorată înainte de data aderării, dacă anul primei utilizări după transformare sau modernizare este anul aderării sau un an ulterior aderării.
(4)Ajustarea taxei deductibile prevăzute la alin. (1) lit. d) se efectuează:
a)în situaţia în care bunul de capital este folosit de persoana impozabilă:
1.integral sau parţial, pentru alte scopuri decât activităţile economice;
2.pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei;
3.pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere a taxei într-o măsură diferită faţă de deducerea iniţială;
b)în cazurile în care apar modificări ale elementelor folosite la calculul taxei deduse;
c)în situaţia în care un bun de capital al cărui drept de deducere a fost integral sau parţial limitat face obiectul oricărei operaţiuni pentru care taxa este deductibilă. În cazul unei livrări de bunuri, valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunului respectiv;
d)în situaţia în care bunul de capital îşi încetează existenţa, cu excepţia cazurilor în care se dovedeşte că respectivul bun de capital a făcut obiectul unei livrări sau unei livrări către sine pentru care taxa este deductibilă;
e)în cazurile prevăzute la art. 138. (5) Ajustarea taxei deductibile se efectuează astfel:
a)pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. a), ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2). Ajustarea deducerii se face în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează ajustarea şi se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de utilizare. Prin norme se stabilesc reguli tranzitorii pentru situaţia în care pentru anul 2007 s-a efectuat ajustarea prevăzută la alin. (4) lit. a) pentru o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial;
b)pentru cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), ajustarea se efectuează de persoanele impozabile care au aplicat pro rata de deducere pentru bunul de capital. Ajustarea reprezintă o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial şi se efectuează în ultima perioadă fiscală a anului calendaristic, pentru fiecare an în care apar modificări ale elementelor taxei deduse în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2);
c)pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. c) şi d), ajustarea se efectuează în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează ajustarea şi se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare obligaţia ajustării;
d)pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. e), ajustarea se efectuează atunci când apar situaţiile enumerate la art. 138, conform procedurii prevăzute în norme.
(5^1)Dacă pe parcursul perioadei de ajustare intervin evenimente care vor genera ajustarea în favoarea persoanei impozabile sau în favoarea statului, ajustările prevăzute la alin. (5) lit. a) şi c) se vor efectua pentru acelaşi bun de capital succesiv în cadrul perioadei de ajustare ori de câte ori apar respectivele evenimente.
(6)Persoana impozabilă trebuie să păstreze o situaţie a bunurilor de capital care fac obiectul ajustării taxei deductibile, care să permită controlul taxei deductibile şi al ajustărilor efectuate. Această situaţie trebuie păstrată pe o perioadă care începe în momentul la care taxa aferentă achiziţiei bunului de capital devine exigibilă şi se încheie la 5 ani după expirarea perioadei în care se poate solicita ajustarea deducerii. Orice alte înregistrări, documente şi jurnale privind bunurile de capital trebuie păstrate pentru aceeaşi perioadă.
(7)Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul în care suma care ar rezultă ca urmare a ajustărilor este neglijabilă, conform prevederilor din norme.Norme metodologice:
54.(1) Ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor care fac obiectul închirierii, leasingului, concesionării sau oricărei alte metode de punere a acestora la dispoziţia unei persoane se efectuează de către persoana care închiriază, dă în leasing sau pune la dispoziţia altei persoane bunurile respective, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (2). Data la care bunul se consideră achiziţionat din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată de locatar/utilizator este data la care se face transferul dreptului de proprietate de către locator/finanţator. Pentru taxa aferentă achiziţiei bunurilor de capital care au fost cumpărate de locatar/utilizator printr-un contract de leasing, perioada de ajustare începe la 1 ianuarie a anului în care a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, dar ajustarea se efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile aferente bunurilor de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de data transferului dreptului de proprietate. În sensul art. 149 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, prin durată normală de funcţionare a activelor corporale fixe se înţelege durata normală de utilizare stabilită pentru amortizarea fiscală.
(2)Taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă transformării sau modernizării unui bun imobil sau a unei părţi a acestuia se ajustează de către persoana la dispoziţia căreia este pus bunul imobil sau o parte a acestuia în situaţia în care lucrările de transformare ori modernizare sunt efectuate de către această persoană, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări este de cel puţin 20% din valoarea totală după transformare ori modernizare a bunului imobil sau a părţii de bun imobil. În sensul prezentelor norme sunt luate în considerare operaţiunile de transformare sau modernizare care conduc la majorarea valorii bunului imobil. În scopul calculării acestei depăşiri se vor avea în vedere valorile reevaluate ale bunurilor respective, aşa cum sunt înregistrate în contabilitate. Se consideră că bunurile sunt folosite pentru prima dată după transformare sau modernizare, pentru transformările sau modernizările bunurilor de capital prevăzute la art. 149 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, la data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de recepţie definitivă a lucrărilor de transformare a construcţiei în cauză. În cazul lucrărilor de transformare în regie proprie a unei construcţii, data primei utilizări a bunului după transformare este data documentului pe baza căruia cu valoarea transformării respective este majorată valoarea activului corporal fix.
(3)În situaţia în care în cursul perioadei de ajustare expiră contractul de închiriere, leasing, concesionare sau orice alt tip de contract prin care bunul imobil ori o parte a acestuia a fost pus/pusă la dispoziţia altei persoane şi bunul de capital este restituit proprietarului, se consideră că bunul de capital constând în modernizările/transformările efectuate conform alin. (2) îşi încetează existenţa în cadrul activităţii economice a persoanei impozabile care a utilizat bunul respectiv, conform art. 149 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal. Ajustarea deducerii aferente operaţiunilor de transformare sau modernizare se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care bunul este restituit proprietarului, în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (5) lit. c) din Codul fiscal.
(4)În cazul persoanelor impozabile care figurează în lista contribuabililor inactivi conform art. 11 din Codul fiscal, precum şi al persoanelor în inactivitate temporară, înscrisă în registrul comerţului, a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată de către organele fiscale competente, conform art. 153 alin. (9) din Codul fiscal, se consideră că bunurile de capital sunt alocate pe perioada de inactivitate unei activităţi fără drept de deducere, fiind obligatorie ajustarea taxei conform art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal. Ajustarea va fi reflectată în ultimul decont de taxă depus înainte de anularea înregistrării în scopuri de TVA a persoanei impozabile. Dacă persoanele impozabile solicită înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, atunci când încetează situaţia care a condus la scoaterea din evidenţă, pot ajusta taxa aferentă bunurilor de capital proporţional cu perioada rămasă din perioada de ajustare, conform art. 149 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. Ajustarea va fi reflectată în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.
(5)Începând cu anul 2008, conform art. 149 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, dacă bunul de capital este utilizat total sau parţial în alte scopuri decât activităţile economice ori pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei, ajustarea deducerii se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de utilizare şi proporţional cu partea din bunul de capital utilizată în aceste scopuri. În cazul în care dreptul de deducere aferent bunului de capital achiziţionat se exercită pe bază de pro rata se aplică prevederile alin. (6). Dispoziţii tranzitorii pentru bunurile de capital pentru care în anul 2007 nu s-a exercitat dreptul de deducere pe bază de prorata, ci s-a aplicat ajustarea pentru o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial, pentru fiecare an în care apare o modificare a destinaţiei de utilizare, datorită faptului că nu erau utilizate integral pentru operaţiuni care dau drept de deducere: la finele anului 2008, taxa aferentă părţii din bunul de capital utilizate pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, respectiv diferenţa rămasă de 4/5 sau 19/20, va fi ajustată o singură dată şi înscrisă în decontul lunii decembrie 2008 la rândul corespunzător din decontul de taxă. Dispoziţia tranzitorie nu se aplică în cazul în care în cursul anului 2008 trebuie efectuată ajustarea o singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare rămasă, conform art. 149 alin. (5) lit. c) din Codul fiscal.
Exemplul nr. 1, pentru situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal:
O persoană impozabilă cumpără o clădire pentru activitatea sa economică la data de 23 iulie 2007. La 1 august 2009, această persoană se decide să utilizeze clădirea integral în scop de locuinţă sau pentru operaţiuni scutite fără drept de deducere. Perioada de ajustare este de 20 de ani, cu începere de la 1 ianuarie 2007 şi până în anul 2026 inclusiv. Ajustarea trebuie să se efectueze pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare (2009-2026) şi persoana respectivă trebuie să restituie 18 douăzecimi din TVA dedusă iniţial. Dacă ulterior clădirea va fi din nou utilizată pentru operaţiuni cu drept de deducere, se va realiza ajustarea pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, în favoarea persoanei impozabile, conform art. 149 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. Numărul ajustărilor poate fi nelimitat, acesta depinzând de modificarea destinaţiei bunului respectiv în perioada de ajustare, respectiv pentru operaţiuni care dau sau nu drept de deducere.
Exemplul nr. 2, pentru situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 2 din Codul fiscal:
O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal achiziţionează un imobil în anul 2007 în vederea desfăşurării de operaţiuni cu drept de deducere şi deduce integral taxa pe valoarea adăugată la data achiziţionării. În anul 2009 închiriază în întregime imobilul în regim de scutire de taxa pe valoarea adăugată. Perioada de ajustare este de 20 de ani, cu începere de la 1 ianuarie 2007 şi până în anul 2026 inclusiv. Ajustarea trebuie să se efectueze pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare (2009-2026) şi persoana respectivă trebuie să restituie 18 douăzecimi din TVA dedusă iniţial.
Exemplul nr. 3, pentru situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal:
O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal deţine un hotel care a fost cumpărat în anul 2007 şi s-a dedus TVA de 6 milioane lei pentru cumpărarea acestui imobil. În anul 2010, la parterul hotelului se amenajează un cazinou care ocupă 30% din suprafaţa clădirii. Activitatea de jocuri de noroc fiind scutită de TVA fără drept de deducere, persoana respectivă trebuie să ajusteze taxa dedusă iniţial, proporţional cu suprafaţa ocupată de cazinou. Perioada de ajustare este de 20 de ani, cu începere de la 1 ianuarie 2007 şi până la finele anului 2026. Ajustarea trebuie să se efectueze pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, la schimbarea destinaţiei unei părţi din clădire, astfel:
–pentru 2007, 2008, 2009, persoana impozabilă nu ajustează taxa dedusă iniţial, aferentă acestor ani, care reprezintă 300.000 lei x 3 ani = 900.000 lei;
–pentru perioada rămasă 2010-2026 = 17 ani, taxa se ajustează astfel:
–5.100.000 lei x 30% = 1.530.000 lei - taxa nedeductibilă, care se înscrie în decontul de taxă pe valoarea adăugată din perioada fiscală în care apare modificarea de destinaţie. În situaţia în care partea alocată cazinoului de 30% din clădire se măreşte sau se micşorează, se fac ajustări suplimentare în plus sau în minus conform aceleiaşi proceduri.
Exemplul nr. 4, pentru situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal, dispoziţii tranzitorii:
O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal închiriază în cursul anului 2007 o clădire care a fost cumpărată în cursul aceluiaşi an şi s-a dedus TVA de 9 milioane lei aferentă bunului cumpărat. În cursul anului 2007, o parte din bunul imobil este închiriat în regim de scutire conform art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, respectiv 50% din suprafaţa bunului imobil. Persoana impozabilă a efectuat următoarea ajustare în anul 2007:
9.000.000: 20 = 450.000; 450.000 x 50% = 225.000 lei, taxă de ajustat aferentă anului 2007, care s-a înscris în decontul din decembrie 2007 la rubrica corespunzătoare cu semnul minus.
În anul 2008, persoana impozabilă trebuie să efectueze următoarea ajustare: 225.000 x 19 = 4.275.000 lei, care se va înscrie în decontul lunii decembrie cu semnul minus. Dacă, începând cu data de 1 ianuarie 2008 şi până în anul 2026 inclusiv, se va modifica suprafaţa închiriată în regim de scutire în plus sau în minus, de fiecare dată se vor efectua ajustări ale taxei pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare în decontul lunii în care a apărut fiecare modificare.
Dacă taxa aferentă aceluiaşi bun imobil s-ar fi dedus pe bază de pro rata în anul 2007, nu se mai aplică ajustările din exemplul nr. 4, ci se aplică ajustarea prevăzută la alin. (6).
(6)Pentru cazul prevăzut la art. 149 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, pentru o cincime sau o douăzecime din taxa dedusă iniţial pentru fiecare an în care apar modificări ale elementelor taxei deduse, în funcţie de pro rata definitivă la finele fiecărui an, conform procedurii descrise în exemplu. Această ajustare se aplică pentru bunurile la achiziţia cărora se aplică prevederile art. 147 alin. (5) din Codul fiscal. Faţă de ajustarea prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a), care se face de câte ori apare un eveniment care conduce la ajustare, în cazul prevăzut la prezentul alineat ajustarea se va realiza anual, pe durata întregii perioade de ajustare, atâta timp cât bunul de capital este alocat unei activităţi pentru care nu se poate determina proporţia în care este utilizat pentru operaţiuni cu drept de deducere şi fără drept de deducere. Dacă în cursul perioadei de ajustare a unui bun de capital, pentru care se aplică metoda de ajustare prevăzută de prezentul alineat, apar unul din următoarele evenimente: bunul de capital este utilizat pentru alte scopuri decât activitatea economică, este alocat unui sector de activitate care nu dă drept de deducere, face obiectul unei operaţiuni pentru care taxa este deductibilă integral sau îşi încetează existenţa, taxa se ajustează conform prevederilor alin. (5), (8) sau (9).
Exemplu: O persoană impozabilă cu regim mixt cumpără un utilaj la data de 1 noiembrie 2008, în valoare de 20.000 lei, plus 19% TVA, adică 3.800 lei. Pro rata provizorie pentru anul 2008 este 40%, iar taxa dedusă este de 1.520 lei (3.800 x 40%). Pro rata definitivă calculată la sfârşitul anului 2008 este de 30%.
La sfârşitul anului 2008 se realizează ajustarea taxei pe baza pro rata definitivă, respectiv 3.800 x 30% = 1.140 lei taxă de dedus, care se compară cu taxa dedusă pe baza pro rata provizorie (1.520 lei), iar diferenţa de 380 se înscrie în decontul din luna decembrie ca taxă nedeductibilă. Această ajustare a deducerii se referă la întreaga sumă dedusă iniţial provizoriu şi prin urmare acoperă şi ajustarea aferentă primei cincimi pentru bunurile de capital.
Ajustările pentru anii 2009, 2010, 2011 şi 2012 se realizează astfel:
TVA deductibilă se împarte la 5: 3.800: 5 = 760
TVA efectiv dedusă în baza pro rata definitivă pentru prima perioadă se împarte la rândul său la 5: 1.140: 5 = 228
Rezultatul lui 760 înmulţit cu pro rata definitivă pentru fiecare dintre perioadele următoare se va compara apoi cu 228.
Diferenţa rezultată va constitui ajustarea deducerii fie în favoarea statului, fie a persoanei impozabile.
Ajustarea pentru anul 2009:
pro rata definitivă pentru anul 2009 este de 50%
deducere autorizată: 760 x 50% = 380
deja dedus: 228
deducerea suplimentară permisă: 380 - 228 = 152.
Ajustarea pentru anul 2010:
Pro rata definitivă pentru anul 2010 este de 20%
dedu cere autorizată: 760 x 20% = 152
deja dedus: 228
ajustare în favoarea statului: 228 - 152 = 76
Ajustarea pentru anul 2011:
Pro rata definitivă pentru 2011 este de 25%
deducere autorizată: 760 x 25% = 190
deja dedus: 228
ajustare în favoarea statului: 228 - 190 = 38
Ajustarea pentru anul 2012:
Pro rata definitivă pentru anul 2012 este de 70%
deducere autorizată: 760 x 70% = 532
deja dedus: 228
deducere suplimentară permisă: 532 - 228 = 304.
Orice modificare a pro rata în anii următori, respectiv după scurgerea ultimului an de ajustare (2012) nu va mai influenţa deducerile efectuate pentru acest utilaj. Dar pentru livrări către sine nu există limită de timp.
Dacă presupunem că utilajul ar fi vândut în cursul anului 2011 la valoarea de 15.000 lei plus TVA 19% - 2850 lei, persoana impozabilă ar avea dreptul să efectueze o ajustare în favoarea sa, astfel:
Taxa nededusă: 2660
Taxa colectată: 2850
Ajustare permisă: 2660*2/5=1064 ( deoarece este mai mică decât taxa colectată)
Dacă presupunem că acelaşi utilaj ar fi alocat în cursul anului 2010 unui sector de activitate care nu dă drept de deducere sau îşi încetează existenţa ori este utilizat pentru alte scopuri decât activitatea economică, persoana impozabilă ar avea obligaţia să efectueze următoarele ajustări:
Perioada rămasă din perioada de ajustare: 2 ani
Taxa dedusă iniţial: 1140
Ajustare în favoarea bugetului de stat: 228*2/5=456
(7)Ajustarea prevăzută la art. 149 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal nu se efectuează în situaţia în care sunt aplicabile prevederile art. 128 alin. (4) lit. a), b) şi d) din Codul fiscal referitoare la livrarea către sine, precum şi în situaţia în care nu are loc o livrare de bunuri în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (8) din Codul fiscal, cu excepţia casării activelor corporale fixe care sunt bunuri de capital în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
(8)Ajustarea taxei deductibile prevăzute la art. 149 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal se efectuează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare obligaţia ajustării, fiind de până la o cincime ori, după caz, o douăzecime pe an din valoarea taxei nededuse până la momentul ajustării şi se înscrie în decontul de taxă aferent perioadei fiscale în care apare livrarea sau orice altă operaţiune pentru care taxa aferentă bunului de capital este deductibilă. Prevederile prezentului alineat se completează cu cele de la pct. 38 şi 39. (9) Ajustarea taxei deductibile prevăzute la art. 149 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal se efectuează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare obligaţia ajustării, şi este de până la o cincime sau, după caz, o douăzecime pe an din valoarea taxei deduse iniţial, fiind operată în decontul TVA aferent perioadei fiscale în care bunurile de capital îşi încetează existenţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (7). Casarea unui bun de capital înainte de expirarea duratei normale de funcţionare a acestuia nu este considerată livrare către sine, dar se aplică prevederile referitoare la ajustare, dacă bunul îşi încetează existenţa în cadrul perioadei de ajustare.
Exemplul 1: O persoană impozabilă cumpără un mijloc fix a cărui durată normală de funcţionare este de 7 ani, la data de 30 noiembrie 2007, în valoare de 10.000 lei + TVA (19% = 1.900 lei), şi deduce 1.900 lei.
La data de 2 decembrie 2009, mijlocul fix este casat. În acest caz există o ajustare în favoarea statului, în valoare de trei cincimi din 1.900 lei, respectiv 1.140 lei.
(10)Ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor de capital, conform art. 149 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, se efectuează în cazul în care furnizorul ajustează baza de impozitare conform art. 138 lit. a)-c) din Codul fiscal. Ajustarea se efectuează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare în perioada fiscală în care apar situaţiile prevăzute la art. 138 lit. a)-c) din Codul fiscal, pe baza facturii emise de furnizor. Ajustările ulterioare prevăzute la art. 149 alin. (4) lit. a)-d) din Codul fiscal se vor efectua ţinându-se cont de taxa dedusă după efectuarea ajustării prevăzute de prezentul alineat.
(11)În vederea ajustării taxei deductibile aferente bunurilor de capital, persoanele impozabile sunt obligate să ţină un registru al bunurilor de capital, în care să evidenţieze pentru fiecare bun de capital, astfel cum este definit la art. 149 alin. (1) din Codul fiscal, următoarele informaţii:
a)data achiziţiei, fabricării, finalizării construirii sau transformării/modernizării;
b)valoarea (baza de impozitare) a bunului de capital;
c)taxa deductibilă aferentă bunului de capital;
d)taxa dedusă;
e)ajustările efectuate conform art. 149 alin. (4) din Codul fiscal.
(12)Prevederile art. 149 din Codul fiscal şi ale prezentului punct se aplică şi de către persoanele impozabile care efectuează operaţiuni imobiliare constând în operaţiuni de livrare, închiriere, leasing, arendare, concesionare şi alte operaţiuni similare, efectuate în legătură cu bunurile imobile.
(13)În sensul art. 149 alin. (7) din Codul fiscal nu se efectuează ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor de capital, în situaţia în care suma care ar rezultă ca urmare a ajustării fiecărui bun de capital este mai mică de 1.000 lei.
Exemplele 1 şi 2 cuprinse în alin. (8) al pct. 54 din Normele metodologice de aplicare a art. 149 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 3 al literei B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Pct. 54 din Normele metodologice de aplicare a art. 149 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 34 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 54 din Normele metodologice de aplicare a art. 149 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 39 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Persoana obligată la plata taxei pentru operaţiunile taxabile din România
Art. 150. - (1) Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta este datorată în conformitate cu prevederile prezentului titlu, este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii, cu excepţia cazurilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei conform alin. (2) - (6) şi art. 160.
(2)Taxa este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1, care este beneficiar al serviciilor care au locul în România conform art. 133 alin. (2) şi care sunt furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 125^1 alin. (2), chiar dacă este înregistrată în România conform art. 153 alin. (4) sau (5).
(3)Taxa este datorată de orice persoană înregistrată conform art. 153 sau 153^1, căreia i se livrează gaze naturale sau energie electrică în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) sau f), dacă aceste livrări sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri pe teritoriul României conform prevederilor art. 125^1 alin. (2), chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 alin. (4) sau (5).
(4)Taxa este datorată de persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1, care este beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare, în următoarele condiţii:
1.cumpărătorul revânzător al bunurilor să nu fie stabilit în România, să fie înregistrat în scopuri de TVA în alt stat membru şi să fi efectuat o achiziţie intracomunitară a acestor bunuri în România care nu este impozabilă conform art. 126 alin. (8) lit. b); şi
2.bunurile aferente achiziţiei intracomunitare, prevăzute la pct. 1, să fi fost transportate de furnizor sau de cumpărătorul revânzător ori de altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului revânzător, dintr-un stat membru, altul decât statul în care cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, direct către beneficiarul livrării; şi
3.cumpărătorul revânzător să îl desemneze pe beneficiarul livrării ulterioare ca persoană obligată la plata taxei pentru livrarea respectivă.
(5)Taxa este datorată de persoana din cauza căreia bunurile ies din regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) şi d).
(6)În alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2) - (5), în cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 125^1 alin. (2) şi care nu este înregistrată în România conform art. 153, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România sau nestabilită în România, dar înregistrată prin reprezentant fiscal, care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România, conform art. 132 sau 133.Norme metodologice:
55.(1) O persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi livrează bunuri sau prestează servicii de la un sediu fix situat în afara României către beneficiari persoane impozabile stabilite în România, iar locul acestor operaţiuni este considerat a fi în România conform art. 132 sau 133 din Codul fiscal, nu poate fi considerată ca nefiind stabilită în România, chiar dacă sediul activităţii economice nu participă la livrarea bunurilor şi/sau la prestarea serviciilor, fiind persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal.
(2)În sensul art. 150 alin. (5) din Codul fiscal, persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată este persoana din cauza căreia bunurile ies din regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu excepţia cazului în care bunurile ies din regimurile sau situaţiile respective printr-un import, caz în care se aplică prevederile art. 151^1 din Codul fiscal şi pct. 59. (3) Prevederile art. 150 alin. (6) din Codul fiscal nu se aplică în cazul vânzărilor la distanţă realizate dintr-un stat membru în România de o persoană nestabilită în România, pentru care locul livrării este în România conform art. 132 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, persoana nestabilită în România fiind obligată să se înregistreze în România în scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal.
(4)În cazul serviciilor taxabile achiziţionate intracomunitar taxa este datorată conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv în situaţia în care beneficiarul persoană impozabilă stabilit în România nu şi-a îndeplinit obligaţia de a se înregistra în scopuri de TVA conform art 153 sau 153^1 din Codul fiscal.
Pct. 55 din Normele metodologice de aplicare a art. 150 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 35 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 55 din Normele metodologice de aplicare a art. 150 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 35 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 55 din Normele metodologice de aplicare a art. 150 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 40 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal: (7) Prin excepţie de la prevederile alin. (1):
a)atunci când persoana obligată la plata taxei, conform alin. (1), este o persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România, respectiva persoană poate, în condiţiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei;
b)atunci când persoana obligată la plata taxei, conform alin. (1), este o persoană impozabilă care nu este stabilită în Comunitate, respectiva persoană este obligată, în condiţiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei.Norme metodologice:
56.Desemnarea reprezentantului fiscal se realizează conform prevederilor pct. 66^1.
Pct. 56 din Normele metodologice de aplicare a art. 150 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 41 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Persoana obligată la plata taxei pentru achiziţii intracomunitare
(1)Persoana care efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri care este taxabilă, conform prezentului titlu, este obligată la plata taxei.
(2)Atunci când persoana obligată la plata taxei pentru achiziţia intracomunitară, conform alin. (1), este:
a)o persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România, respectiva persoană poate, în condiţiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei;
b)o persoană impozabilă care nu este stabilită în Comunitate, respectiva persoană este obligată, în condiţiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei.Norme metodologice:
57.Desemnarea reprezentantului fiscal se realizează conform prevederilor pct. 66^1.
Pct. 57 din Normele metodologice de aplicare a art. 151 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 42 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal: (3) Orice persoană care înscrie taxa pe o factură sau în orice alt document care serveşte ca factură este obligată la plata acesteia.
Art. 151 a fost modificat de pct. 126 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
58.Abrogat.
Pct. 58 din Normele metodologice de aplicare a art. 150 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 10 al lit. A a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 58 din Normele metodologice de aplicare a art. 151 din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 43 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Persoana obligată la plata taxei pentru importul de bunuri
Plata taxei pentru importul de bunuri supus taxării, conform prezentului titlu, este obligaţia importatorului.
Norme metodologice:
59.(1) În aplicarea art. 151^1 din Codul fiscal, importatorul care are obligaţia plăţii taxei pentru un import de bunuri taxabil este:
a)cumpărătorul către care se expediază bunurile la data la care taxa devine exigibilă la import sau, în absenţa acestui cumpărător, proprietarul bunurilor la această dată. Prin excepţie, furnizorul bunului sau un furnizor anterior poate opta pentru calitatea de importator. Orice livrări anterioare importului nu sunt impozabile în România;
b)furnizorul bunurilor, pentru livrările de bunuri care sunt instalate sau asamblate în interiorul României de către furnizor ori în numele acestuia şi dacă livrarea acestor bunuri are loc în România în condiţiile art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, sau cumpărătorul către care se expediază bunurile, dacă acesta a optat pentru calitatea de importator;
c)proprietarul bunurilor, pentru bunurile importate în vederea efectuării de operaţiuni de închiriere sau leasing în România;
d)persoana care reimportă în România bunurile exportate în afara Comunităţii, pentru aplicarea scutirilor prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. h) şi i) din Codul fiscal;
e)proprietarul bunurilor sau persoana impozabilă înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal, care importă bunuri în România:
1.în regim de consignaţie sau stocuri la dispoziţia clientului, pentru verificarea conformităţii ori pentru testare. Beneficiarul înregistrat conform art. 153 din Codul fiscal poate fi importatorul bunurilor care are obligaţia plăţii taxei pentru respectivul import, cu condiţia ca bunurile respective să fie cumpărate de acesta sau dacă nu le achiziţionează să le reexporte în afara Comunităţii;
2.în vederea reparării, transformării, modificării sau prelucrării acestor bunuri, cu condiţia ca bunurile rezultate ca urmare a acestor operaţiuni să fie reexportate în afara Comunităţii sau să fie achiziţionate de către persoana impozabilă înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal care a efectuat importul.
(2)Orice persoană care nu este obligată la plata taxei pentru un import conform alin. (1), dar pe numele căreia au fost declarate bunurile în momentul în care taxa devine exigibilă conform art. 136 din Codul fiscal, nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente importului respectiv decât în situaţia în care va aplica structura de comisionar, respectiv va refactura valoarea bunurilor importate şi taxa pe valoarea adăugată aferentă către persoana care ar fi avut calitatea de importator conform alin. (1).
(3)Persoanele impozabile care au obligaţia plăţii taxei în calitate de importatori conform alin. (1) au dreptul să deducă taxa în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145-147^2 din Codul fiscal.
Pct. 59 din Normele metodologice de aplicare a art. 151^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 36 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 59 din Normele metodologice de aplicare a art. 151^1 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 44 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Răspunderea individuală şi în solidar pentru plata taxei
Art. 151^2. - (1) Beneficiarul este ţinut răspunzător individual şi în solidar pentru plata taxei, în situaţia în care persoana obligată la plata taxei este furnizorul sau prestatorul, conform art. 150 alin. (1) lit. a), dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (5):
a)nu este emisă;
b)cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveşte una dintre următoarele informaţii: denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare în scopuri de TVA al părţilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate ori serviciilor prestate, elementele necesare calculării bazei de impozitare;
c)nu menţionează valoarea taxei sau o menţionează incorect.
(2)Prin derogare de la prevederile alin. (1), dacă beneficiarul dovedeşte achitarea taxei către persoana obligată la plata taxei, nu mai este ţinut răspunzător individual şi în solidar pentru plata taxei.
(3)Furnizorul sau prestatorul este ţinut răspunzător individual şi în solidar pentru plata taxei, în situaţia în care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 150 alin. (2)-(4) şi (6), dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (5) sau autofactura prevăzută la art. 155^1 alin. (1):
a)nu este emisă;
b)cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveşte una dintre următoarele informaţii: numele/denumirea, adresa, codul de înregistrare în scopuri de TVA al părţilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate/serviciilor prestate, elementele necesare calculării bazei de impozitare.
(4)Furnizorul este ţinut răspunzător individual şi în solidar pentru plata taxei, în situaţia în care persoana obligată la plata taxei pentru o achiziţie intracomunitară de bunuri este beneficiarul, conform art. 151, dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (5) sau autofactura prevăzută la art. 155^1 alin. (1):
a)nu este emisă;
b)cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveşte una dintre următoarele informaţii: denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare în scopuri de TVA al părţilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate, elementele necesare calculării bazei de impozitare.
(5)Persoana care îl reprezintă pe importator, persoana care depune declaraţia vamală de import sau declaraţia de import pentru TVA şi accize şi proprietarul bunurilor sunt ţinuţi răspunzători individual şi în solidar pentru plata taxei, împreună cu importatorul prevăzut la art. 151^1. (6) Pentru aplicarea regimului de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8, antrepozitarul şi transportatorul bunurilor din antrepozit sau persoana responsabilă pentru transport sunt ţinuţi răspunzători individual şi în solidar pentru plata taxei, împreună cu persoana obligată la plata acesteia, conform art. 150 alin. (1), (5) şi (6) şi art. 151^1. (7) Persoana care desemnează o altă persoană ca reprezentant fiscal, conform art. 150 alin. (7) şi/sau art. 151 alin. (2), este ţinută răspunzătoare individual şi în solidar pentru plata taxei, împreună cu reprezentantul său fiscal.Norme metodologice:
60.Obligaţiile beneficiarului prevăzute la art. 151^2 alin. (1) din Codul fiscal nu afectează exercitarea dreptului de deducere în condiţiile prevăzute la art. 145 din Codul fiscal.
Pct. 60 din Normele metodologice de aplicare a art. 151^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al literei B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Pct. 60 din Normele metodologice de aplicare a art. 151^2 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 45 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici
Art. 152. - (1) Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 125^1 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie, poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
(2)Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, operaţiunile rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b), operaţiunile scutite cu drept de deducere şi cele scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) şi f), dacă acestea nu sunt accesorii activităţii principale, cu excepţia următoarelor:
a)livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 125^1 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;
b)livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
(3)Persoana impozabilă care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) pentru aplicarea regimului special de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă.
(4)O persoană impozabilă nou-înfiinţată poate beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă la momentul începerii activităţii economice declară o cifră de afaceri anuală estimată, conform alin. (2), sub plafonul de scutire şi nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare, conform alin. (3).
(5)În sensul alin. (4), pentru persoana impozabilă care începe o activitate economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) se determină proporţional cu perioada rămasă de la înfiinţare şi până la sfârşitul anului, fracţiunea de lună considerându-se o lună calendaristică întreagă.
(6)Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire în decursul unui an calendaristic, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depăşirii plafonului. Data atingerii sau depăşirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depăşit. Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligaţii privind taxa de plată şi accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă, conform art. 153. (7) După atingerea sau depăşirea plafonului de scutire sau după exercitarea opţiunii prevăzute la alin. (3), persoana impozabilă nu mai poate aplica din nou regimul special de scutire, chiar dacă ulterior realizează o cifră de afaceri anuală inferioară plafonului de scutire.
(8)Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire:
a)nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor, în condiţiile art. 145 şi 146;
b)nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau alt document;
c)Abrogat.
(9)Prin norme se stabilesc regulile de înregistrare şi ajustările de efectuat în cazul modificării regimului de taxă.Norme metodologice:
61.(1) În sensul art. 152 alin. (2) din Codul fiscal, o operaţiune este accesorie activităţii principale dacă se îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 47 alin. (3).
(2)La determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru avansuri încasate sau neîncasate şi alte facturi emise înainte de data livrării/prestării pentru operaţiunile prevăzute la art. 152 alin. (2) din Codul fiscal.
(3)Persoanele impozabile care, dacă ar fi înregistrate normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, ar aplica un regim special de taxă conform prevederilor art. 152^1 şi 152^2 din Codul fiscal vor lua în calculul determinării cifrei de afaceri prevăzute la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal numai baza impozabilă pentru respectivele operaţiuni determinată în conformitate cu prevederile art. 152^1 şi 152^2 din Codul fiscal.
(4)Activele fixe corporale prevăzute la art. 152 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sunt cele definite la art. 125^1 alin. (1) pct. 3 din Codul fiscal, iar activele necorporale sunt cele definite de legislaţia contabilă şi care din punct de vedere al taxei sunt considerate servicii.
(5)În sensul art. 152 alin. (3) din Codul fiscal, persoana impozabilă care optează pentru aplicarea regimului normal de taxă trebuie să solicite înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal şi să aplice regimul normal de taxă începând cu data înregistrării.
(6)În sensul art. 152 alin. (9) din Codul fiscal, persoanele impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de taxă prin opţiune conform prevederilor art. 152 alin. (3), coroborate cu prevederile art. 153 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, şi persoanele impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de taxă în cazul depăşirii plafonului de scutire în termenul stabilit la art. 152 alin. (6) din Codul fiscal au dreptul la ajustarea taxei deductibile aferente:
a)bunurilor aflate în stoc şi serviciilor neutilizate, în momentul trecerii la regimul normal de taxare;
b)activelor corporale fixe, inclusiv celor aflate în curs de execuţie, aflate în proprietatea lor în momentul trecerii la regimul normal de taxă, cu condiţia, în cazul bunurilor de capital, ca perioada de ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, să nu fi expirat.
(7)Ajustările efectuate conform alin. (6) se înscriu în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.
(8)Pentru ajustarea taxei prevăzută la alin. (6), persoana impozabilă trebuie să îndeplinească condiţiile şi formalităţile prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal. Prin excepţie de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura pentru achiziţii de bunuri/servicii efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile nu trebuie să conţină menţiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile conform art. 153 din Codul fiscal.
Pct. 61 din Normele metodologice de aplicare a art. 152 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 37 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 61 din Normele metodologice de aplicare a art. 152 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 46 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
62.(1) Persoanele care aplică regimul special de scutire, conform art. 152 din Codul fiscal, au obligaţia să ţină evidenţa livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi realizate de o mică întreprindere, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări, precum şi evidenţa bunurilor şi a serviciilor taxabile achiziţionate, cu ajutorul jurnalului pentru cumpărări.
(2)În cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depăşit plafonul de scutire şi nu a solicitat înregistrarea conform prevederilor art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:
a)în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele de inspecţie fiscală înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea şi data identificării nerespectării prevederilor legale. Totodată, organele fiscale competente vor înregistra din oficiu aceste persoane în scopuri de taxă. Prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se va stabili data de la care persoanele respective vor fi înregistrate în scopuri de taxă;
b)în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, organele de control vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege şi data la care a fost înregistrată.
(3)După determinarea taxei de plată conform alin. (2), organele fiscale competente vor stabili obligaţiile fiscale accesorii aferente conform prevederilor legale în vigoare.
(4)Persoanele impozabile care nu au solicitat înregistrarea în scopuri de TVA în termenul prevăzut de lege, indiferent dacă au făcut sau nu obiectul controlului organelor fiscale competente, au dreptul să ajusteze în primul decont depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior, în condiţiile prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal:
a)taxa deductibilă aferentă bunurilor aflate în stoc şi serviciilor neutilizate la data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege;
b)taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe, inclusiv celor aflate în curs de execuţie, aflate în proprietatea sa la data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege, cu condiţia, în cazul bunurilor de capital, ca perioada de ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, să nu fi expirat;
c)taxa deductibilă aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii efectuate în perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea şi data la care a fost înregistrată.
(5)Pentru ajustarea taxei prevăzută la alin. (4), persoana impozabilă trebuie să îndeplinească condiţiile şi formalităţile prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal. Prin excepţie de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura pentru achiziţii de bunuri/servicii efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile nu trebuie să conţină menţiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile conform art. 153 din Codul fiscal.
(6)Persoanele impozabile care au aplicat regimul special pentru mici întreprinderi prevăzut la art. 152 din Codul fiscal şi care au fost înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 alin. (1) lit. b) sau c) din Codul fiscal, dacă ulterior înregistrării realizează numai operaţiuni fără drept de deducere, vor solicita scoaterea din evidenţă conform art. 153 alin. (11) din Codul fiscal. Dacă, ulterior scoaterii din evidenţă, aceste persoane impozabile vor realiza operaţiuni care dau drept de deducere a taxei, vor aplica prevederile art. 152 din Codul fiscal.
Alin. (2) al pct. 62 din Normele metodologice de aplicare a art. 152 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 11 al lit. A a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 62 din Normele metodologice de aplicare a art. 152 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 46 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Regimul special pentru agenţiile de turism
Art. 152^1. - (1) În sensul aplicării prezentului articol, prin agenţie de turism se înţelege orice persoană care în nume propriu sau în calitate de agent, intermediază, oferă informaţii sau se angajează să furnizeze persoanelor care călătoresc individual sau în grup, servicii de călătorie, care includ cazarea la hotel, case de oaspeţi, cămine, locuinţe de vacanţă şi alte spaţii folosite pentru cazare, transportul aerian, terestru sau maritim, excursii organizate şi alte servicii turistice. Agenţiile de turism includ şi touroperatorii.
(2)În cazul în care o agenţie de turism acţionează în nume propriu în beneficiul direct al călătorului şi utilizează livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate de alte persoane, toate operaţiunile realizate de agenţia de turism în legătură cu călătoria sunt considerate un serviciu unic prestat de agenţie în beneficiul călătorului.
(3)Serviciul unic prevăzut la alin. (2) are locul prestării în România, dacă agenţia de turism este stabilită sau are un sediu fix în România şi serviciul este prestat prin sediul din România.
(4)Baza de impozitare a serviciului unic prevăzut la alin. (2) este constituită din marja de profit, exclusiv taxa, care se determină ca diferenţă între suma totală care va fi plătită de călător, fără taxă, şi costurile agenţiei de turism, inclusiv taxa, aferente livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii în beneficiul direct al călătorului, în cazul în care aceste livrări şi prestări sunt realizate de alte persoane impozabile.
(5)În cazul în care livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate în afara Comunităţii, serviciul unic al agenţiei de turism este considerat serviciu prestat de un intermediar şi este scutit de taxă. În cazul în care livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate atât în interiorul, cât şi în afara Comunităţii, se consideră ca fiind scutită de taxă numai partea serviciului unic prestat de agenţia de turism aferentă operaţiunilor realizate în afara Comunităţii.
(6)Fără să contravină prevederilor art. 145 alin. (2), agenţia de turism nu are dreptul la deducerea sau rambursarea taxei facturate de persoanele impozabile pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii în beneficiul direct al călătorului şi utilizate de agenţia de turism pentru furnizarea serviciului unic prevăzut la alin. (2).
(7)Agenţia de turism poate opta şi pentru aplicarea regimului normal de taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (2), cu următoarele excepţii, pentru care este obligatorie taxarea în regim special:
a)când călătorul este o persoană fizică;
b)în situaţia în care serviciile de călătorie cuprind şi componente pentru care locul operaţiunii se consideră ca fiind în afara României.
(8)Agenţia de turism trebuie să ţină, în plus faţă de evidenţele care trebuie ţinute conform prezentului titlu, orice alte evidenţe necesare pentru stabilirea taxei datorate conform prezentului articol.
(9)Agenţiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa în mod distinct în facturi sau în alte documente legale care se transmit călătorului, pentru serviciile unice cărora li se aplică regimul special.
(10)Atunci când agenţia de turism efectuează atât operaţiuni supuse regimului normal de taxare, cât şi operaţiuni supuse regimului special, aceasta trebuie să păstreze evidenţe contabile separate pentru fiecare tip de operaţiune în parte.
(11)Regimul special prevăzut de prezentul articol nu se aplică pentru agenţiile de turism care acţionează în calitate de intermediar şi pentru care sunt aplicabile prevederile art. 137 alin. (3) lit. e) în ceea ce priveşte baza de impozitare.Norme metodologice:
63.(1) În sensul art. 152^1 din Codul fiscal, călătorul poate fi o persoană impozabilă, o persoană juridică neimpozabilă şi orice altă persoană neimpozabilă.
(2)Regimul special nu se aplică pentru serviciile prestate de agenţia de turism exclusiv cu mijloace proprii.
(3)În sensul art. 152^1 alin. (4) din Codul fiscal, următorii termeni se definesc astfel:
a)suma totală ce va fi plătită de călător reprezintă tot ceea ce constituie contrapartidă obţinută sau care va fi obţinută de agenţia de turism din partea călătorului sau de la un terţ pentru serviciul unic, inclusiv subvenţiile direct legate de acest serviciu, impozitele, taxele, cheltuielile accesorii cum ar fi comisioanele şi cheltuielile de asigurare, dar fără a cuprinde sumele prevăzute la art. 137 alin. (3) din Codul fiscal. Dacă elementele folosite pentru stabilirea sumei ce va fi plătită de călător sunt exprimate în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, din data întocmirii facturii pentru vânzarea serviciilor, inclusiv pentru facturile parţiale sau de avans;
b)costurile agenţiei de turism pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii în beneficiul direct al călătorului reprezintă preţul, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, facturat de furnizorii operaţiunilor specifice, precum servicii de transport, hoteliere, catering şi alte cheltuieli precum cele cu asigurarea mijloacelor de transport utilizate, taxe pentru viză, diurnă şi cazarea pentru şofer, taxele de drum, taxele de parcare, combustibilul, cu excepţia cheltuielilor generale ale agenţiei de turism care sunt incluse în costul serviciului unic. Dacă elementele folosite pentru stabilirea costurilor sunt exprimate în valută, cursul de schimb se determină potrivit art. 139^1 din Codul fiscal.
(4)Pentru a stabili valoarea taxei colectate pentru serviciile unice efectuate într-o perioadă fiscală, agenţiile de turism vor ţine jurnale de vânzări sau, după caz, borderouri de încasări, în care se înregistrează numai totalul de pe documentul de vânzare care include taxa. Aceste jurnale, respectiv borderouri se vor ţine separat de operaţiunile pentru care se aplică regimul normal de taxare. De asemenea, agenţiile de turism vor ţine jurnale de cumpărări separate în care se vor evidenţia achiziţiile de bunuri şi/sau servicii cuprinse în costurile serviciului unic. Baza de impozitare şi valoarea taxei colectate pentru serviciile unice prestate într-o perioadă fiscală vor fi stabilite în baza calculelor efectuate pentru toate operaţiunile supuse regimului special de taxare în perioada fiscală respectivă şi evidenţiate corespunzător în decontul de taxă. La determinarea bazei impozabile nu vor fi luate în considerare sumele încasate în avans pentru care nu pot fi determinate cheltuielile aferente şi, de asemenea, nu pot fi scăzute cheltuielile aferente unor livrări de bunuri sau prestări de servicii care nu au fost vândute către client.
(5)În sensul art. 152^1 alin. (7) coroborat cu art. 129 alin. (2) din Codul fiscal, atunci când agenţia de turism aplică regimul normal de taxare, va refactura fiecare componentă a serviciului unic la cota taxei corespunzătoare fiecărei componente în parte. În plus, baza de impozitare a fiecărei componente facturate în regim normal de taxă va cuprinde şi marja de profit a agenţiei de turism.
(6)Agenţiile de turism acţionează în calitate de intermediari, conform art. 152^1 alin. (11) din Codul fiscal, pentru serviciile prevăzute la art. 152^1 alin. (5) din Codul fiscal, precum şi în situaţia în care acţionează în numele şi în contul altei persoane, potrivit art. 129 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal şi pct. 7 alin. (4). De exemplu, agenţia de turism acţionează în calitate de intermediar atunci când intermediază operaţiuni de asigurare medicală în folosul călătorilor şi acestea nu sunt vândute împreună cu alte servicii turistice.
(7)Începând cu data de 1 ianuarie 2010, agenţiile de turism vor aplica regimul special prevăzut la art. 152^1 din Codul fiscal şi în cazul când serviciul unic cuprinde şi o singură prestare de servicii, cu excepţiile prevăzute la alin. (2) şi cu excepţia situaţiei în care optează pentru regimul normal de taxă în limitele art. 152^1 alin. (7) din Codul fiscal. În acest sens a fost pronunţată hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazul C-163/91 Van Ginkel. Totuşi pentru transportul de călători agenţia de turism poate aplica regimul normal de taxă, cu excepţia situaţiei în care transportul este vândut împreună cu alte servicii turistice.
Alin. (2) al pct. 63 din Normele metodologice de aplicare a art. 152^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 5 al literei B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Pct. 63 din Normele metodologice de aplicare a art. 152^1 alin. (11) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 38 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 63 din Normele metodologice de aplicare a art. 152^1 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 47 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Regimuri speciale pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi
(1)În sensul prezentului articol:
a)operele de artă reprezintă:
1.tablouri, colaje şi plachete decorative similare, picturi şi desene, executate integral de mână, altele decât planurile şi desenele de arhitectură, de inginerie şi alte planuri şi desene industriale, comerciale, topografice sau similare, originale, executate manual, texte manuscrise, reproduceri fotografice pe hârtie sensibilizată şi copii carbon obţinute după planurile, desenele sau textele enumerate mai sus şi articolele industriale decorate manual (NC cod tarifar 9701);
2.gravuri, stampe şi litografii, originale vechi sau moderne, care au fost trase direct în alb-negru sau color, ale uneia sau mai multor plăci/planşe executate în întregime manual de către artist, indiferent de proces sau de materialul folosit de acesta, fără a include procese mecanice sau fotomecanice (NC cod tarifar 9702 00 00);
3.producţii originale de artă statuară sau de sculptură, în orice material, numai dacă sunt executate în întregime de către artist; copiile executate de către un alt artist decât autorul originalului (NC cod tarifar 9703 00 00);
4.tapiserii (NC cod tarifar 5805 00 00) şi carpete de perete (NC cod tarifar 6304 00 00), executate manual după modele originale asigurate de artist, cu condiţia să existe cel mult 8 copii din fiecare;
5.piese individuale de ceramică executate integral de către artist şi semnate de acesta;
6.emailuri pe cupru, executate integral manual, în cel mult 8 copii numerotate care poartă semnătura artistului sau denumirea/numele atelierului, cu excepţia bijuteriilor din aur sau argint;
7.fotografiile executate de către artist, scoase pe suport hârtie doar de el sau sub supravegherea sa, semnate, numerotate şi limitate la 30 de copii, incluzându-se toate dimensiunile şi monturile;
b)obiectele de colecţie reprezintă:
1.timbre poştale, timbre fiscale, mărci poştale, plicuri "prima zi", serii poştale complete şi similare, obliterate sau neobliterate, dar care nu au curs, nici destinate să aibă curs (NC cod tarifar 9704 00 00);
2.colecţii şi piese de colecţie de zoologie, botanică, mineralogie, anatomie sau care prezintă un interes istoric, arheologic, paleontologic, etnografic sau numismatic (NC cod tarifar 9705 00 00);
c)antichităţile sunt obiectele, altele decât operele de artă şi obiectele de colecţie, cu o vechime mai mare de 100 de ani (NC cod tarifar 9706 00 00);
d)bunurile second-hand sunt bunurile mobile corporale care pot fi refolosite în starea în care se află sau după efectuarea unor reparaţii, altele decât operele de artă, obiectele de colecţie sau antichităţile, pietrele preţioase şi alte bunuri prevăzute în norme;
e)persoana impozabilă revânzătoare este persoana impozabilă care, în cursul desfăşurării activităţii economice, achiziţionează sau importă bunuri second-hand şi/sau opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi în scopul revânzării, indiferent dacă respectiva persoană impozabilă acţionează în nume propriu sau în numele altei persoane în cadrul unui contract de comision la cumpărare sau vânzare;
f)organizatorul unei vânzări prin licitaţie publică este persoana impozabilă care, în desfăşurarea activităţii sale economice, oferă bunuri spre vânzare prin licitaţie publică, în scopul adjudecării acestora de către ofertantul cu preţul cel mai mare;
g)marja profitului este diferenţa dintre preţul de vânzare aplicat de persoana impozabilă revânzătoare şi preţul de cumpărare, în care:
1.preţul de vânzare constituie suma obţinută de persoana impozabilă revânzătoare de la cumpărător sau de la un terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de această tranzacţie, impozitele, obligaţiile de plată, taxele şi alte cheltuieli, cum ar fi cele de comision, ambalare, transport şi asigurare, percepute de persoana impozabilă revânzătoare cumpărătorului, cu excepţia reducerilor de preţ;
2.preţul de cumpărare reprezintă tot ce constituie suma obţinută, conform definiţiei preţului de vânzare, de furnizor, de la persoana impozabilă revânzătoare;
h)regimul special reprezintă reglementările speciale prevăzute de prezentul articol pentru taxarea livrărilor de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi la cota de marjă a profitului.
(2)Persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru livrările de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, altele decât operele de artă livrate de autorii sau succesorii de drept ai acestora, pentru care există obligaţia colectării taxei, bunuri pe care le-a achiziţionat din interiorul Comunităţii, de la unul dintre următorii furnizori:
a)o persoană neimpozabilă;
b)o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă este scutită de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. g);
c)o întreprindere mică, în măsura în care achiziţia respectivă se referă la bunuri de capital;
d)o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în regim special.
(3)În condiţiile stabilite prin norme, persoana impozabilă revânzătoare poate opta pentru aplicarea regimului special pentru livrarea următoarelor bunuri:
a)opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi pe care le-a importat;
b)opere de artă achiziţionate de persoana impozabilă revânzătoare de la autorii acestora sau de la succesorii în drept ai acestora, pentru care există obligaţia colectării taxei.
(4)În cazul livrărilor prevăzute la alin. (2) şi (3), pentru care se exercită opţiunea prevăzută la alin. (3), baza de impozitare este marja profitului, determinată conform alin. (1) lit. g), exclusiv valoarea taxei aferente. Prin excepţie, pentru livrările de opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi importate direct de persoana impozabilă revânzătoare, conform alin. (3), preţul de cumpărare pentru calculul marjei de profit este constituit din baza de impozitare la import, stabilită conform art. 139, plus taxa datorată sau achitată la import.
(5)Orice livrare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, efectuată în regim special, este scutită de taxă, în condiţiile art. 143 alin. (1) lit. a), b), h)-m) şi o).
(6)Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunurile prevăzute la alin. (2) şi (3), în măsura în care livrarea acestor bunuri se taxează în regim special.
(7)Persoana impozabilă revânzătoare poate aplica regimul normal de taxare pentru orice livrare eligibilă pentru aplicarea regimului special, inclusiv pentru livrările de bunuri pentru care se poate exercita opţiunea de aplicare a regimului special prevăzut la alin. (3).
(8)În cazul în care persoana impozabilă revânzătoare aplică regimul normal de taxare pentru bunurile pentru care putea opta să aplice regimul special prevăzut la alin. (3), persoana respectivă va avea dreptul de deducere a taxei datorate sau achitate pentru:
a)importul de opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi;
b)pentru opere de artă achiziţionate de la autorii acestora sau succesorii în drept ai acestora.
(9)Dreptul de deducere prevăzut la alin. (8) ia naştere la data la care este exigibilă taxa colectată aferentă livrării pentru care persoana impozabilă revânzătoare optează pentru regimul normal de taxă.
(10)Persoanele impozabile nu au dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunuri care au fost sau urmează să fie achiziţionate de la persoana impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea acestor bunuri de către persoana impozabilă revânzătoare este supusă regimului special.
(11)Regimul special nu se aplică pentru:
a)livrările efectuate de o persoană impozabilă revânzătoare pentru bunurile achiziţionate în interiorul Comunităţii de la persoane care au beneficiat de scutire de taxă, conform art. 142 alin. (1) lit. a) şi e)-g) şi art. 143 alin. (1) lit. h)-m), la cumpărare, la achiziţia intracomunitară sau la importul de astfel de bunuri ori care au beneficiat de rambursarea taxei;
b)livrarea intracomunitară de către o persoană impozabilă revânzătoare de mijloace de transport noi scutite de taxă, conform art. 143 alin. (2) lit. b).
(12)Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul să înscrie taxa aferentă livrărilor de bunuri supuse regimului special, în mod distinct, în facturile emise clienţilor.
(13)În condiţiile stabilite prin norme, persoana impozabilă revânzătoare care aplică regimul special trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii:
a)să stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru fiecare perioadă fiscală în care trebuie să depună decontul de taxă, conform art. 156^1 şi 156^2;
b)să ţină evidenţa operaţiunilor pentru care se aplică regimul special.
(14)În condiţiile stabilite prin norme, persoana impozabilă revânzătoare care efectuează atât operaţiuni supuse regimului normal de taxă, cât şi regimului special, trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii:
a)să ţină evidenţe separate pentru operaţiunile supuse fiecărui regim;
b)să stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru fiecare perioadă fiscală în care trebuie să depună decontul de taxă, conform art. 156^1 şi 156^2. (15) Dispoziţiile alin. (1)-(14) se aplică şi vânzărilor prin licitaţie publică efectuate de persoanele impozabile revânzătoare care acţionează ca organizatori de vânzări prin licitaţie publică în condiţiile stabilite prin norme.Norme metodologice:
64.(1) În sensul art. 152^2 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, bunurile second-hand includ orice obiecte vechi care mai pot fi utilizate "ca atare" sau în urma unor reparaţii. Bunurile secondhand includ de asemenea şi obiectele vechi care sunt executate din metale preţioase şi pietre preţioase sau semipreţioase, cum ar fi bijuteriile (clasice şi fantezie, obiectele de aurărie şi argintărie şi toate celelalte obiecte vechi, inclusiv uneltele, integral sau parţial formate din aur, argint, platină, pietre preţioase şi/sau perle, indiferent de gradul de puritate a metalelor şi pietrelor preţioase).
(2)Nu sunt considerate bunuri second-hand în sensul art. 152^2 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal:
a)aurul, argintul şi platina ce pot fi folosite ca materie primă pentru producerea altor bunuri, fie pure, fie în aliaj cu alte metale şi prezentate sub formă de bare, plachete, lingouri, pulbere, foiţe, folie, tuburi, sârmă sau în orice alt mod;
b)aurul de investiţii conform definiţiei prevăzute la art. 152^3 alin. (1) din Codul fiscal;
c)monedele din argint sau platină care nu constituie obiecte de colecţie în sensul art. 152^2 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
d)reziduuri de obiecte vechi formate din metale preţioase recuperate în scopul topirii şi refolosirii ca materii prime;
e)pietrele preţioase şi semipreţioase şi perlele, indiferent dacă sunt sau nu tăiate, sparte în lungul fibrei, gradate sau şlefuite însă nu pe fir, montate sau fixate, ce pot fi utilizate pentru producerea de bijuterii clasice şi fantezie, obiecte de aurărie şi argintărie şi similare;
f)bunurile vechi reparate sau restaurate astfel încât nu se pot deosebi de bunuri noi similare;
g)bunurile vechi care au suferit înainte de revânzare o astfel de transformare încât la revânzare nu mai este posibilă nicio identificare cu bunul în starea iniţială de la data achiziţiei;
h)bunurile care se consumă la prima utilizare;
i)bunurile ce nu mai pot fi refolosite în niciun fel.
(3)Opţiunea prevăzută la art. 152^2 alin. (3) din Codul fiscal:
a)se exercită pentru toate categoriile de bunuri prevăzute la respectivul alineat;
b)se notifică organului fiscal competent şi rămâne în vigoare până la data de 31 decembrie a celui de-al doilea an calendaristic următor exercitării opţiunii.
(4)În scopul aplicării art. 152^2 alin. (13) şi (14) din Codul fiscal:
a)baza de impozitare pentru livrările de bunuri cărora li se aplică aceeaşi cotă de taxă este diferenţa dintre totalul marjei de profit realizate de persoana impozabilă revânzătoare şi valoarea taxei aferente marjei respective;
b)totalul marjei profitului pentru o perioadă fiscală, alta decât ultima perioadă fiscală a anului calendaristic, va fi egal cu diferenţa dintre:
1.suma totală, egală cu preţurile de vânzare totale stabilite conform art. 152^2 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Codul fiscal, a livrărilor de bunuri supuse regimului special efectuate de persoana impozabilă revânzătoare în acea perioadă; şi
2.suma totală, egală cu preţurile de cumpărare totale stabilite conform art. 152^2 alin. (1) lit. g) pct. 2 din Codul fiscal, a achiziţiilor de bunuri prevăzute la art. 152^2 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, efectuate de persoana impozabilă revânzătoare în acea perioadă;
c)totalul marjei profitului pentru ultima perioadă fiscală a anului calendaristic va fi egal cu diferenţa dintre:
1.suma totală, egală cu preţurile de vânzare totale stabilite conform art. 152^2 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Codul fiscal, a livrărilor de bunuri supuse regimului special efectuate de persoana impozabilă revânzătoare în acea perioadă; şi
2.suma totală, egală cu preţurile de cumpărare totale stabilite conform art. 152^2 alin. (1) lit. g) pct. 2 din Codul fiscal, a achiziţiilor de bunuri prevăzute la art. 152^2 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, efectuate de persoana impozabilă revânzătoare în regim special în anul respectiv, plus valoarea totală a bunurilor aflate în stoc la începutul anului calendaristic, minus valoarea totală a bunurilor aflate în stoc la sfârşitul anului calendaristic, plus valoarea marjelor de profit, pozitive sau negative, deja declarate pentru perioadele fiscale anterioare ale anului respectiv.
(5)În cazul în care totalul marjei profitului pentru o perioadă fiscală, alta decât ultima perioadă fiscală a anului calendaristic, este negativă, marja se reportează pe perioada fiscală următoare prin înregistrarea acestei marje negative ca atare în jurnalul special prevăzut la alin. (7).
(6)În cazul în care totalul marjei profitului pentru ultima perioadă fiscală a anului calendaristic este negativă, marja nu poate fi reportată pentru anul calendaristic următor.
(7)În scopul aplicării art. 152^2 alin. (13) şi (14) din Codul fiscal, persoana impozabilă revânzătoare va îndeplini următoarele obligaţii:
a)va ţine un jurnal special de cumpărări în care se înscriu toate bunurile supuse regimului special;
b)va ţine un jurnal special de vânzări în care se înscriu toate bunurile livrate în regim special;
c)va ţine un registru comparativ care permite să se stabilească, la finele fiecărei perioade fiscale, alta decât ultima perioadă fiscală a anului calendaristic, totalul bazei de impozitare pentru livrările efectuate în respectiva perioadă fiscală şi, după caz, taxa colectată;
d)va ţine evidenţa separată pentru stocurile de bunuri supuse regimului special;
e)va emite o factură prin autofacturare către fiecare furnizor de la care achiziţionează bunuri supuse regimului special şi care nu este obligat să emită o factură. La factură se anexează declaraţia furnizorului care confirmă că acesta nu a beneficiat de nicio scutire sau rambursare a taxei pentru cumpărarea, importul sau achiziţia intracomunitară de bunuri livrate de persoana impozabilă revânzătoare. Factura emisă prin autofacturare trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
1.numărul de ordine şi data emiterii facturii;
2.data achiziţiei şi numărul cu care a fost înregistrată în jurnalul special de cumpărări prevăzut la lit. a) sau data primirii bunurilor;
3.numele şi adresa părţilor;
4.codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile revânzătoare;
5.descrierea şi cantitatea de bunuri cumpărate sau primite;
6.preţul de cumpărare, care se înscrie în factură la momentul cumpărării pentru bunurile în regim de consignaţie.
(8)O întreprindere mică care livrează bunuri unei persoane impozabile revânzătoare, conform art. 152^2 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, va menţiona în factura emisă că livrarea în cauză se referă la bunurile prevăzute la art. 152^2 alin. (1) lit. a)-d) din Codul fiscal şi că aceste bunuri au fost utilizate de întreprinderea mică ca active corporale fixe, aşa cum sunt acestea definite la art. 125^1 alin. (1) pct. 3 din Codul fiscal.
(9)În scopul aplicării art. 152^2 alin. (15) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru livrările de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, efectuate de un organizator de vânzări prin licitaţie publică, acţionând în nume propriu în cadrul unui contract de comision la vânzare în contul persoanei prevăzute la art. 152^2 alin. (2) lit. a)-d) din Codul fiscal, este constituită din suma totală facturată conform alin. (11) cumpărătorului de către organizatorul vânzării prin licitaţie publică, din care se scad următoarele:
1.suma netă de plată sau plătită de organizatorul vânzării prin licitaţie publică comitentului său, stabilită conform alin. (10); şi
2.suma taxei colectate de organizatorul vânzării prin licitaţie publică pentru livrarea sa.
(10)Suma netă de plată sau plătită de organizatorul vânzării prin licitaţie publică comitentului său va fi egală cu diferenţa dintre:
a)preţul bunurilor la licitaţia publică; şi b) valoarea comisionului, inclusiv taxa aferentă, obţinut sau care va fi obţinut de organizatorul vânzării prin licitaţie publică de la comitentul său, în cadrul contractului de comision la vânzare.
(11)Organizatorul vânzării prin licitaţie publică trebuie să emită cumpărătorului o factură sau, după caz, bonurile fiscale emise conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care nu trebuie să menţioneze separat valoarea taxei, dar care trebuie să menţioneze următoarele informaţii:
a)preţul bunurilor vândute la licitaţie;
b)impozitele, taxele şi alte sume de plată;
c)cheltuielile accesorii cum ar fi comisionul, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, percepute de organizator de la cumpărătorul de bunuri.
(12)Organizatorul vânzării prin licitaţie publică căruia i-au fost transmise bunuri în cadrul unui contract de comision la vânzare trebuie să emită un document către comitentul său, care trebuie să indice valoarea tranzacţiei, adică preţul bunurilor la licitaţie, fără a cuprinde valoarea comisionului obţinut sau ce va fi obţinut de la comitent şi pe baza căreia comitentul, atunci când este persoană impozabilă, trebuie să emită factura organizatorului vânzării prin licitaţie publică conform art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, sau care va servi drept factură pentru orice alte persoane decât cele impozabile înregistrate conform art. 153 din Codul fiscal.
(13)Organizatorii de vânzări prin licitaţie publică care livrează bunuri în condiţiile prevăzute la alin. (9) trebuie să evidenţieze în conturile de terţi (Debitori/Creditori diverşi) sumele obţinute sau ce vor fi obţinute de la cumpărătorul de bunuri şi suma plătită sau de plată vânzătorului de bunuri. Aceste sume trebuie justificate corespunzător cu documente.
(14)Livrarea de bunuri către o persoană impozabilă care este organizator de vânzări prin licitaţie publică va fi considerată ca fiind efectuată când vânzarea respectivelor bunuri prin licitaţie publică este efectuată. Prin excepţie, în situaţia în care o licitaţie publică are loc pe parcursul mai multor zile, livrarea tuturor bunurilor vândute pe parcursul acelei licitaţii publice se consideră a fi efectuată în ultima zi a licitaţiei în cauză.
Pct. 64 din Normele metodologice de aplicare a art. 152^2 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 48 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Regimul special pentru aurul de investitii
(1)Aurul de investitii înseamnă:
a)aurul, sub forma de lingouri sau plachete acceptate/cotate pe pieţele de metale pretioase, având puritatea minima de 9950/00, reprezentate sau nu prin hartii de valoare, cu excepţia lingourilor sau plachetelor cu greutatea de cel mult 1 g;
b)monedele de aur care indeplinesc urmatoarele condiţii:
1.au titlul mai mare sau egal cu 9000/00;
2.sunt reconfectionate după anul 1800;
3.sunt sau au constituit moneda legala de schimb în statul de origine; şi
4.sunt vandute în mod normal la un pret care nu depăşeşte valoarea de piaţa libera a aurului continut de monede cu mai mult de 80%;
(2)Nu intră în sfera prezentului articol monedele vandute în scop numismatic.
(3)Urmatoarele operaţiuni sunt scutite de taxa:
a)livrarile, achiziţiile intracomunitare şi importul de aur de investitii, inclusiv investiţiile în hartii de valoare, pentru aurul nominalizat sau nenominalizat ori negociat în conturi de aur şi cuprinzand mai ales imprumuturile şi schimburile cu aur care conferă un drept de proprietate sau de creanta asupra aurului de investitii, precum şi operaţiunile referitoare la aurul de investitii care constau în contracte la termen futures şi forward, care dau nastere unui transfer al dreptului de proprietate sau de creanta asupra aurului de investitii;
b)serviciile de intermediere în livrarea de aur de investitii, prestate de agenti care acţionează în numele şi pe seama unui mandant.
(4)Persoana impozabila care produce aurul de investitii sau transforma orice aur în aur de investitii poate opta pentru regimul normal de taxa pentru livrarile de aur de investitii către altă persoană impozabila, care în mod normal ar fi scutite, conform prevederilor alin. (3) lit. a).
(5)Persoana impozabila care livreaza în mod curent aur în scopuri industriale poate opta pentru regimul normal de taxa, pentru livrarile de aur de investitii prevăzut la alin. (1) lit. a) către altă persoană impozabila, care în mod normal ar fi scutite, conform prevederilor alin. (3) lit. a).
(6)Intermediarul care presteaza servicii de intermediere în livrarea de aur, în numele şi în contul unui mandant, poate opta pentru taxare, dacă mandantul şi-a exercitat opţiunea prevăzută la alin. (4).
(7)Optiunile prevăzute la alin. (4)-(6) se exercită printr-o notificare transmisa organului fiscal competent. Opţiunea intră în vigoare la data înregistrării notificarii la organele fiscale sau la data depunerii acesteia la posta, cu confirmare de primire, după caz, şi se aplică tuturor livrarilor de aur de investitii efectuate de la data respectiva. În cazul optiunii exercitate de un intermediar, opţiunea se aplică pentru toate serviciile de intermediere prestate de respectivul intermediar în beneficiul aceluiasi mandant care şi-a exercitat opţiunea prevăzută la alin. (5). În cazul exercitarii optiunilor prevăzute la alin. (4)-(6), persoanele impozabile nu pot reveni la regimul special.
(8)În cazul în care livrarea de aur de investitii este scutita de taxa, conform prezentului articol, persoana impozabila are dreptul sa deduca:
a)taxa datorata sau achitata, pentru achiziţiile de aur de investitii efectuate de la o persoană care şi-a exercitat opţiunea de taxare;
b)taxa datorata sau achitata, pentru achiziţiile intracomunitare sau importul de aur, care este ulterior transformat în aur de investitii de persoana impozabila sau de un tert în numele persoanei impozabile;
c)taxa datorata sau achitata, pentru serviciile prestate în beneficiul sau, constand în schimbarea formei, greutatii sau puritatii aurului, inclusiv aurului de investitii.
(9)Persoana impozabila care produce aur de investitii sau transforma aurul în aur de investitii are dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru achizitii legate de producţia sau transformarea aurului respectiv.
(10)Pentru livrarile de aliaje sau semifabricate din aur cu titlul mai mare sau egal cu 3250/00, precum şi pentru livrarile de aur de investitii, efectuate de persoane impozabile care şi-au exercitat opţiunea de taxare către cumpărători persoane impozabile, cumparatorul este persoana obligata la plata taxei, conform normelor.
(11)Persoana impozabila care comercializeaza aur de investitii va tine evidenta tuturor tranzactiilor cu aur de investitii şi va pastra documentaţia care să permită identificarea clientului în aceste tranzactii. Aceste evidente se vor pastra minimum 5 ani de la sfârşitul anului în care operaţiunile au fost efectuate.Norme metodologice:
65.(1) În scopul implementarii art. 152^3 alin. (1) din Codul fiscal, greutatile acceptate pe pieţele de lingouri cuprind cel puţin urmatoarele unităţi şi greutati:
Unitate Greutati tranzactionale
Kg 12,5/1
Gram 500/250/100/50/20/10/5/2,5/2
Uncie (loz=31,1035 g) 100/10/5/1/'bd/'bc
Tael (1 tael= 1,193 oz) (unitate de măsura chinezeasca) 10/5/1
Tola (10 tolas= 3,75 oz)(uniate de măsura, indiana) 10
(2)În sensul art. 152^3 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Codul fiscal, prin monede reconfectionate după anul 1800, se înţelege monedele care sunt batute după anul 1800. (3) Notificarea prevăzută la art. 152^3 alin. (7) din Codul fiscal, trebuie să fie efectuata anterior operaţiunilor cărora le este aferenta şi trebuie să cuprindă urmatoarele informaţii:
a)prevederile legale în baza caruia este efectuata, precum şi dacă persoana impozabila exercita opţiunea în calitate de furnizor sau de intermediar;
b)numele şi codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile în beneficiul careia s-au efectuat sau se vor efectua livrarile, precum şi baza de impozitare a acestora.
(4)Persoana desemnata prin art. 152^3 alin. (10) din Codul fiscal, ca obligata la plata taxei aferente achizitiilor prevăzute la respectiva prevedere, va pastra evidente separate pentru aceste achizitii şi va achita taxa datorata conform art. 157 alin. (2) din Codul fiscal.Codul fiscal:
Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA
Art. 153. - (1) Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi realizează sau intenţionează să realizeze o activitate economică ce implică operaţiuni taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, denumită în continuare înregistrare normală în scopuri de taxă, după cum urmează:
a)înainte de realizarea unor astfel de operaţiuni, în următoarele cazuri:
1.dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care atinge sau depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), cu privire la regimul special de scutire pentru întreprinderile mici;
2.dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;
b)dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care a atins sau a depăşit acest plafon;
c)dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;
d)dacă efectuează operaţiuni scutite de taxă şi optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3).
(2)Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României, dar este stabilită în România printr-un sediu fix conform art. 125^1 alin. (2) lit. b), este obligată să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România, astfel:
a)înaintea primirii serviciilor, în situaţia în care urmează să primească pentru sediul fix din România servicii pentru care este obligată la plata taxei în România conform art. 150 alin. (2), dacă serviciile sunt prestate de o persoană impozabilă care este stabilită în sensul art. 125^1 alin. (2) în alt stat membru;
b)înainte de prestarea serviciilor, în situaţia în care urmează să presteze serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) de la sediul fix din România pentru un beneficiar persoană impozabilă stabilită în sensul art. 125^1 alin. (2) în alt stat membru care are obligaţia de a plăti TVA în alt stat membru, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 150 alin. (2);
c)înainte de realizarea unor activităţi economice de la respectivul sediu fix în condiţiile stabilite la art. 125^1 alin. (2) lit. b) şi c) care implică:
1.livrări de bunuri taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere, inclusiv livrări intracomunitare scutite de TVA conform art. 143 alin. (2);
2.prestări de servicii taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere, altele decât cele prevăzute la lit. a) şi b);
3.operaţiuni scutite de taxă şi optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3);
4.achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile.
(3)Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanei tratate ca persoană impozabilă numai pentru că efectuează ocazional livrări intracomunitare de mijloace de transport noi.
(4)O persoană impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 125^1 alin. (2), şi nici înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153, va solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organele fiscale competente pentru operaţiuni realizate pe teritoriul României care dau drept de deducere a taxei, înainte de efectuarea respectivelor operaţiuni, cu excepţia situaţiilor în care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 150 alin. (2)-(6). Nu sunt obligate să se înregistreze în România conform acestui articol persoanele stabilite în afara Comunităţii care efectuează servicii electronice către persoane neimpozabile din România şi care sunt înregistrate într-un alt stat membru, conform regimului special pentru servicii electronice, pentru toate serviciile electronice prestate în Comunitate.
(5)Va solicita înregistrarea în scopuri de TVA conform acestui articol, înainte de realizarea operaţiunilor, persoana impozabilă nestabilită în România şi neînregistrată în scopuri de TVA în România, care intenţionează:
a)să efectueze o achiziţie intracomunitară de bunuri pentru care este obligată la plata taxei conform art. 151; sau b) să efectueze o livrare intracomunitară de bunuri scutită de taxă.
(6)Persoana impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România, care are obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate, în condiţiile stabilite prin norme, să îşi îndeplinească această obligaţie prin desemnarea unui reprezentant fiscal. Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate care are obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA în România este obligată, în condiţiile stabilite prin norme, să se înregistreze prin desemnarea unui reprezentant fiscal.
(7)Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite înregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) sau (5).
(8)În cazul în care o persoană este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, în conformitate cu prevederile alin. (1), (2), (4) sau (5), şi nu solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.
(9)Organele fiscale competente pot anula înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, dacă, potrivit prevederilor prezentului titlu, persoana nu era obligată să solicite înregistrarea sau nu avea dreptul să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol. De asemenea, organele fiscale competente pot anula din oficiu înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, în cazul persoanelor impozabile care figurează în lista contribuabililor declaraţi inactivi potrivit art. 11, precum şi a persoanelor impozabile în inactivitate temporară, înscrisă în Registrul Comerţului, potrivit legii. Procedura de scoatere din evidenţă este stabilită prin normele procedurale în vigoare. După anularea înregistrării în scopuri de TVA persoanele impozabile pot solicita înregistrarea în scopuri de TVA numai dacă încetează situaţia care a condus la scoaterea din evidenţă.
(10)Persoana înregistrată conform prezentului articol va anunţa în scris organele fiscale competente cu privire la modificările informaţiilor declarate în cererea de înregistrare sau furnizate prin altă metodă organului fiscal competent, în legătură cu înregistrarea sa, sau care apar în certificatul de înregistrare în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente.
(11)În cazul încetării desfăşurării de operaţiuni care dau drept de deducere a taxei sau în cazul încetării activităţii sale economice, orice persoană înregistrată conform prezentului articol va anunţa în scris organele fiscale competente în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente în scopul scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA. Prin norme procedurale se stabilesc data de la care are loc scoaterea din evidenţă şi procedura aplicabilă.Norme metodologice:
66.(1) În cazul în care o persoană este obligată să solicite înregistrarea în condiţiile art. 153 alin. (1), (2), (4) sau (5) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane se va considera valabilă începând cu:
a)data comunicării certificatului de înregistrare, în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. a), alin. (2), (4) şi (5) din Codul fiscal;
b)prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă optează pentru aplicarea regimului normal de taxă în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. c) şi d) din Codul fiscal;
c)prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă solicită înregistrarea în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
d)prima zi a lunii următoare celei în care s-a comunicat persoanei impozabile actul administrativ de înregistrare, în cazul prevăzut la art. 153 alin. (8) din Codul fiscal.
(2)În aplicarea art. 153 alin. (1) din Codul fiscal, activitatea economică se consideră ca fiind începută din momentul în care o persoană intenţionează să efectueze o astfel de activitate. Intenţia persoanei trebuie apreciată în baza elementelor obiective, de exemplu, faptul că aceasta începe să angajeze costuri şi/sau să facă investiţii pregătitoare necesare iniţierii unei activităţi economice.
(3)Instituţiilor publice care solicită înregistrarea în scopuri de TVA sau sunt înregistrate din oficiu, conform art. 153 alin. (8) din Codul fiscal, li se va atribui un cod de înregistrare în scopuri de TVA numai pentru partea din structura/activitatea pentru care au calitatea de persoană impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 127 din Codul fiscal, în timp ce pentru activităţile pentru care nu au calitatea de persoană impozabilă, respectiv pentru partea din structură prin care desfăşoară numai activităţi în calitate de autoritate publică, li se va atribui un cod de înregistrare fiscală distinct. Instituţiilor publice care desfăşoară numai activităţi pentru care au calitatea de persoană impozabilă, respectiv operaţiuni taxabile, scutite fără drept de deducere conform art. 141 din Codul fiscal sau scutite cu drept de deducere conform art. 143, 144, 144^1 din Codul fiscal, şi solicită înregistrarea în scopuri de TVA, sau sunt înregistrate din oficiu, conform art. 153 alin. (8) din Codul fiscal, li se va atribui un singur cod de înregistrare în scopuri de TVA. După atribuirea codului de înregistrare în scopuri de TVA, acesta va fi valabil pentru orice alte operaţiuni taxabile, scutite cu sau fără drept de deducere, pe care le va realiza ulterior. Orice instituţie publică căreia i s-a atribuit un cod de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, va fi considerată persoană impozabilă conform art. 133 alin. (1) din Codul fiscal, dar numai în ceea ce priveşte stabilirea locului prestării serviciilor conform art. 133 din Codul fiscal.
(4)Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi care are pe teritoriul României sucursale şi alte sedii secundare, fără personalitate juridică, va fi identificată printr-un singur cod de înregistrare în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal.
(5)Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României şi este stabilită în România printr-unul sau mai multe sedii fixe fără personalitate juridică, conform art. 125^1 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, va fi identificată printr-un singur cod de înregistrare în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal. În acest scop persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României va desemna unul din sediile fixe aflate pe teritoriul României care să depună decontul de taxă şi să fie responsabil pentru toate obligaţiile în scopuri de TVA, conform acestui titlu, ale tuturor sediilor fixe stabilite în România ale persoanei impozabile. Sediul fix este întotdeauna o structură fără personalitate juridică şi poate fi, de exemplu, o sucursală, un birou de vânzări, un depozit, care trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 125^1 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal.
(6)Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României şi nu este stabilită prin sediul/sedii fixe în România este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România pentru operaţiunile prevăzute la art. 153 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal. În cazul operaţiunilor prevăzute la art. 153 alin. (4) din Codul fiscal, organul fiscal competent nu va înregistra în scopuri de TVA persoana impozabilă nestabilită în România dacă urmează să realizeze în România numai operaţiuni pentru care potrivit prevederilor art. 150 alin. (2)-(6) din Codul fiscal beneficiarul este persoana obligată la plata TVA. În scopul înregistrării persoana impozabilă nestabilită în România trebuie să furnizeze o declaraţie pe propria răspundere organului fiscal competent în care să menţioneze că va realiza în România operaţiuni taxabile pentru care este persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal şi/sau că urmează să desfăşoare operaţiuni scutite cu drept de deducere, cu excepţia serviciilor de transport şi a serviciilor auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-f), h)-m), art. 144 alin. (1) lit. c) şi art. 144^1 din Codul fiscal pentru care înregistrarea este opţională. Pe lângă declaraţia pe propria răspundere vor fi prezentate contractele sau comenzile din care rezultă aceste informaţii. În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în România solicită înregistrarea conform art. 153 alin. (5) din Codul fiscal, va trebui să prezinte contractele/comenzile în baza cărora urmează să efectueze livrări şi/sau achiziţii intracomunitare care au locul în România.
(7)Persoana impozabilă nestabilită în România se va înregistra la autoritatea fiscală competentă, după cum urmează:
a)fie direct, fie prin desemnarea unui reprezentant fiscal, dacă persoana este stabilită în spaţiul comunitar. În cazul înregistrării directe, această persoană va declara adresa din România la care pot fi examinate toate evidenţele şi documentele ce trebuie păstrate în conformitate cu prevederile acestui titlu;
b)prin desemnarea unui reprezentant fiscal, dacă persoana nu este stabilită în spaţiul comunitar.
(8)Dacă ulterior înregistrării directe în scopuri de taxă conform alin. (7) lit. a), persoana impozabilă nestabilită în România va fi stabilită în România printr-un sediu fix, inclusiv o sucursală, organele fiscale competente nu vor atribui un alt cod de înregistrare în scopuri de taxă, fiind păstrat codul de înregistrare în scopuri de taxă acordat iniţial.
(9)În cazul persoanelor impozabile care au sediul activităţii economice în afara României şi care se înregistrează în scopuri de taxă conform art. 153 alin. (2) prin sedii fixe, altele decât sucursalele, şi ulterior vor înfiinţa sucursale în România, organele fiscale competente nu vor atribui un alt cod de înregistrare în scopuri de taxă, fiind păstrat codul de înregistrare în scopuri de taxă acordat iniţial.
(10)Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA şi care ulterior înregistrării respective desfăşoară exclusiv operaţiuni ce nu dau dreptul la deducere va solicita anularea înregistrării în termen de 15 zile de la încheierea lunii în care se desfăşoară exclusiv operaţiuni fără drept de deducere. Dovada faptului că persoana nu mai realizează operaţiuni cu drept de deducere trebuie să rezulte din obiectul de activitate şi, după caz, din declaraţia pe propria răspundere dată de împuternicitul legal al persoanei impozabile în cazul operaţiunilor scutite pentru care persoana impozabilă poate opta pentru taxare conform art. 141 alin. (3) din Codul fiscal.
(11)Anularea înregistrării în scopuri de TVA se va efectua în prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă a solicitat anularea înregistrării conform art. 153 alin. (11) din Codul fiscal sau înregistrarea este anulată în condiţiile art. 153 alin. (9) din Codul fiscal.
(12)Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA şi care îşi încetează activitatea economică va solicita anularea înregistrării în scopuri de TVA în termen de 15 zile de la data documentelor ce evidenţiază acest fapt. Persoanele impozabile care s-au înregistrat în România conform art. 153 alin. (5) din Codul fiscal pot solicita anularea înregistrării în scopuri de TVA în cazul în care nu mai realizează achiziţii sau livrări intracomunitare în România pentru care sunt obligate la plata taxei în România conform art. 151 din Codul fiscal. Persoanele impozabile care s-au înregistrat în România conform art. 153 alin. (4) din Codul fiscal pot solicita anularea înregistrării în scopuri de TVA în cazul în care nu mai realizează livrări de bunuri/prestări de servicii în România pentru care sunt obligate la plata taxei în România conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal. Anularea înregistrării în scopuri de TVA va fi valabilă din prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus declaraţia de încetare a activităţii.
(13)În situaţia în care art. 153 prevede că persoana impozabilă trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA anticipat, respectiv înainte de realizarea unei operaţiuni, dar această obligaţie este îndeplinită ulterior, organele fiscale vor înregistra persoana respectivă atunci când aceasta solicită înregistrarea, dacă între timp nu a fost înregistrată din oficiu. Pentru neînregistrarea anticipată prevăzută de lege, organele fiscale vor stabili consecinţele acesteia în conformitate cu prevederile prezentului titlu, precum şi ale Codului de procedură fiscală.
(14)Organele fiscale competente vor înregistra din oficiu persoanele impozabile obligate să se înregistreze în scopuri de TVA, în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1), (2), (4) sau (5), şi care nu solicită înregistrarea, indiferent dacă sunt persoane care au sediul activităţii economice în România, un sediu fix în România sau sunt nestabilite în România.
Pct. 66 din Normele metodologice de aplicare a art. 153 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 39 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 66 din Normele metodologice de aplicare a art. 153 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 49 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
66^1.(1) Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe bază de cerere depusă de persoana impozabilă nestabilită în România la organul fiscal competent la care reprezentantul propus este înregistrat în scopuri de TVA. Cererea trebuie însoţită de:
a)declaraţia de începere a activităţii, care va cuprinde: data, volumul şi natura activităţii pe care o va desfăşura în România. Ulterior începerii activităţii, volumul şi natura activităţii pot fi modificate potrivit prevederilor contractuale, aceste modificări urmând a fi comunicate şi organului fiscal competent la care reprezentantul fiscal este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, conform art. 153 din Codul fiscal;
b)copie de pe actul de constituire în străinătate al persoanei impozabile nestabilite în România;
c)acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care aceasta se angajează să îndeplinească obligaţiile ce îi revin conform legii şi în care aceasta trebuie să precizeze natura operaţiunilor şi valoarea estimată a acestora.
(2)Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operaţiunilor desfăşurate în România de persoana impozabilă nestabilită în România. Nu se admite coexistenţa mai multor reprezentanţi fiscali cu angajamente limitate. Pot fi desemnate ca reprezentanţi fiscali orice persoane impozabile stabilite în România conform art. 125^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.
(3)Organul fiscal competent verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) şi, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii, comunică decizia luată atât persoanei impozabile nestabilite în România, cât şi persoanei propuse ca reprezentant fiscal de aceasta. În cazul acceptării cererii, concomitent cu transmiterea deciziei de aprobare se indică şi codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit reprezentantului fiscal ca mandatar al persoanei impozabile, care trebuie să fie diferit de codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit pentru activitatea proprie a acestuia. În cazul respingerii cererii, decizia se comunică ambelor părţi, cu motivarea refuzului.
(4)Reprezentantul fiscal, după ce a fost acceptat de organul fiscal competent, este angajat, din punctul de vedere al drepturilor şi obligaţiilor privind taxa pe valoarea adăugată, pentru toate operaţiunile efectuate în România de persoana impozabilă nestabilită în România atât timp cât durează mandatul său. În situaţia în care mandatul reprezentantului fiscal încetează înainte de sfârşitul perioadei în care, potrivit legii, persoana impozabilă nestabilită în România ar avea obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată în România, aceasta este obligată fie să prelungească mandatul reprezentantului fiscal, fie să mandateze alt reprezentant fiscal pe perioada rămasă sau să se înregistreze conform art. 153 alin. (4) sau art. 153 alin. (5) din Codul fiscal, dacă este o persoană impozabilă stabilită în Comunitate. Operaţiunile efectuate de reprezentantul fiscal în numele persoanei impozabile nestabilite în România nu se evidenţiază în contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal. Prevederile art. 152 din Codul fiscal, cu privire la întreprinderile mici, nu sunt aplicabile persoanelor impozabile nestabilite în România.
(5)Reprezentantul fiscal poate să renunţe la angajamentul asumat printr-o cerere adresată organului fiscal competent. În cerere trebuie să precizeze ultimul decont de taxă pe valoarea adăugată pe care îl va depune în această calitate şi să propună o dată ulterioară depunerii cererii când va lua sfârşit mandatul său. De asemenea, este obligat să precizeze dacă renunţarea la mandat se datorează încetării activităţii în România a persoanei impozabile nestabilite în România sau se datorează înregistrării directe în România, fără reprezentant fiscal, a persoanei impozabile stabilite în Comunitate pe care o reprezintă.
(6)În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în România îşi continuă activitatea economică în România, cererea poate fi acceptată numai dacă persoana impozabilă nestabilită în România a întocmit toate formalităţile necesare desemnării unui alt reprezentant fiscal, iar acest nou reprezentant fiscal a fost acceptat ca atare de către organul fiscal competent sau, după caz, în situaţia în care persoana impozabilă, dacă este stabilită în Comunitate, optează să se înregistreze în România fără să desemneze un reprezentant fiscal.
(7)Persoana impozabilă nestabilită în România poate mandata reprezentantul fiscal să emită factura destinată beneficiarului său. Persoana impozabilă nestabilită în România sau, după caz, reprezentantul fiscal emite factura pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii efectuate de persoana impozabilă nestabilită în România, aplicând regimul de taxă corespunzător operaţiunilor respective, pe care o transmite beneficiarului. Prezentele norme metodologice nu instituie obligaţii privind moneda în care se fac decontările sau privind modalitatea în care se realizează decontările, respectiv prin reprezentantul fiscal sau direct între persoana impozabilă nestabilită în România şi clienţii/furnizorii acesteia.
(8)Factura emisă de persoana impozabilă nestabilită în România trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, inclusiv denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 ale reprezentantului fiscal.
(9)Reprezentantul fiscal depune decontul de taxă prevăzut la art. 156^2 pentru operaţiunile desfăşurate în România de persoana impozabilă nestabilită în România pe care o reprezintă, în care include şi facturile emise de persoana impozabilă nestabilită în România sub codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit reprezentantului fiscal conform art. 153 din Codul fiscal. În situaţia în care reprezentantul fiscal este mandatat de mai multe persoane impozabile stabilite în străinătate, trebuie să depună câte un decont de taxă pentru fiecare persoană impozabilă nestabilită în România pe care o reprezintă. Nu este permis reprezentantului fiscal să evidenţieze în decontul de taxă depus pentru activitatea proprie, pentru care este înregistrat în scopuri de TVA, operaţiunile desfăşurate în numele persoanei impozabile nestabilite în România, pentru care depune un decont de taxă separat.
(10)Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente achiziţiilor efectuate în numele persoanei impozabile nestabilite în România, reprezentantul fiscal trebuie să deţină documentele prevăzute de lege.
(11)Orice persoană stabilită printr-un sediu fix în România, conform prevederilor art. 125^1 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, nu mai poate să îşi desemneze un reprezentant fiscal în România. Această persoană se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal la organul fiscal competent.
(12)Dacă ulterior desemnării unui reprezentant fiscal persoana impozabilă nestabilită în România va avea unul sau mai multe sedii fixe pe teritoriul României în conformitate cu prevederile art. 125^1 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit reprezentantului fiscal este preluat de persoana impozabilă care devine înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, ca persoană stabilită în România. Suma negativă de taxă sau taxa de plată din ultimul decont de taxă depus de reprezentantul fiscal este preluată de persoana impozabilă care a devenit stabilită în România. Din punct de vedere al taxei operaţiunile realizate prin reprezentant fiscal sunt operaţiuni aparţinând persoanei impozabile care iniţial nu a fost stabilită în România, iar ulterior a devenit stabilită în România prin sediu fix.
Pct. 66^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 153 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 50 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Înregistrarea în scopuri de TVA a altor persoane care efectuează achiziţii intracomunitare sau pentru servicii
(1)Are obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol:
a)persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi persoana juridică neimpozabilă stabilită în România, neînregistrate şi care nu au obligaţia să se înregistreze conform art. 153 şi care nu sunt deja înregistrate conform lit. b) sau c) sau alin. (2), care efectuează o achiziţie intracomunitară taxabilă în România, înainte de efectuarea achiziţiei intracomunitare, dacă valoarea achiziţiei intracomunitare respective depăşeşte plafonul pentru achiziţii intracomunitare în anul calendaristic în care are loc achiziţia intracomunitară;
b)persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România, neînregistrată şi care nu are obligaţia să se înregistreze conform art. 153, şi care nu este deja înregistrată conform lit. a) sau c) sau a alin. (2), dacă prestează servicii care au locul în alt stat membru, pentru care beneficiarul serviciului este persoana obligată la plata taxei conform echivalentului din legislaţia altui stat membru al art. 150 alin. (2), înainte de prestarea serviciului;
c)persoana impozabilă care îşi are stabilit sediul activităţii economice în România, care nu este înregistrată şi nu are obligaţia să se înregistreze conform art. 153 şi care nu este deja înregistrată conform lit. a) sau b) sau a alin. (2), dacă primeşte de la un prestator, persoană impozabilă stabilită în alt stat membru, servicii pentru care este obligată la plata taxei în România conform art. 150 alin. (2), înaintea primirii serviciilor respective.
(2)Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România, dacă nu este înregistrată şi nu este obligată să se înregistreze conform art. 153, şi persoana juridică neimpozabilă stabilită în România pot solicita să se înregistreze, conform prezentului articol, în cazul în care realizează achiziţii intracomunitare, conform art. 126 alin. (6).
(3)Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, orice persoană care solicită înregistrarea, conform alin. (1) sau (2).
(4)Dacă persoana obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, în condiţiile alin. (1), nu solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.
(5)Persoana înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (1) lit. a) poate solicita anularea înregistrării sale oricând, după expirarea anului calendaristic următor celui în care a fost înregistrată, dacă valoarea achiziţiilor sale intracomunitare nu a depăşit plafonul de achiziţii în anul în care face solicitarea sau în anul calendaristic anterior şi dacă nu şi-a exercitat opţiunea conform alin. (7).
(6)Persoana înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (2) poate solicita anularea înregistrării oricând după expirarea a 2 ani calendaristici care urmează anului în care a optat pentru înregistrare, dacă valoarea achiziţiilor sale intracomunitare nu a depăşit plafonul de achiziţii în anul în care depune această solicitare sau în anul calendaristic anterior, dacă nu şi-a exercitat opţiunea conform alin. (7).
(7)Dacă după expirarea anului calendaristic prevăzut la alin. (5) sau a celor 2 ani calendaristici prevăzuţi la alin. (6), care urmează celui în care s-a efectuat înregistrarea, persoana impozabilă efectuează o achiziţie intracomunitară în baza codului de înregistrare în scopuri de TVA, obţinut conform prezentului articol, se consideră că persoana a optat conform art. 126 alin. (6), cu excepţia cazului în care a depăşit plafonul de achiziţii intracomunitare.
(8)Persoana înregistrată conform alin. (1) lit. b) şi c) poate solicita anularea înregistrării sale oricând după expirarea anului calendaristic în care a fost înregistrată, cu excepţia situaţiei în care trebuie să rămână înregistrată conform alin. (5)-(7).
(9)Organele fiscale competente vor anula înregistrarea unei persoane, conform prezentului articol, dacă:
a)persoana respectivă este înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153; sau b) persoana respectivă are dreptul la anularea înregistrării în scopuri de TVA, conform prezentului articol, şi solicită anularea conform alin. (5), (6) şi (8).
(10)Înregistrarea în scopuri de TVA conform prezentului articol nu conferă persoanei impozabile calitatea de persoană înregistrată normal în scopuri de TVA, acest cod fiind utilizat numai pentru achiziţii intracomunitare sau pentru serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2), primite de la persoane impozabile stabilite în alt stat membru sau prestate către persoane impozabile stabilite în alt stat membru.
(11)Prevederile art. 153 alin. (9) se aplică corespunzător şi pentru persoanele înregistrate în scopuri de TVA conform prezentului articol.Norme metodologice:
67.(1) Au obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153^1 din Codul fiscal numai persoanele impozabile care au sediul activităţii economice în România.
(2)Persoanele impozabile prevăzute la art. 126 alin. (4) din Codul fiscal sunt obligate să solicite înregistrarea în scopuri de TVA pentru achiziţii intracomunitare de bunuri conform art. 153^1 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, dacă depăşesc plafonul pentru achiziţii intracomunitare de 10.000 Euro stabilit conform pct. 2 alin. (5)-(7). În cazul în care o persoană este obligată să solicite înregistrarea în condiţiile art. 153^1 alin. (1) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane conform acestui articol va fi considerată valabilă de la data solicitării înregistrării.
(3)În situaţia în care obligaţia înregistrării în scopuri de TVA conform art. 153^1 alin. (1) lit. b) sau c) din Codul fiscal revine unei persoane impozabile care realizează achiziţii intracomunitare de bunuri care nu sunt impozabile în România conform art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, respectiva persoană poate aplica regulile referitoare la plafonul pentru achiziţii intracomunitare şi după înregistrare, până la depăşirea respectivului plafon. În acest scop nu va comunică codul de înregistrare în scopuri de TVA furnizorilor săi din alte state membre.
(4)Înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153^1 alin. (1) lit. b) şi c) din Codul fiscal se solicită numai de persoanele care nu sunt deja înregistrate conform art. 153 din Codul fiscal sau pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri conform art. 153^1 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal şi numai în cazul serviciilor intracomunitare pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, sau echivalentul acestui articol din legislaţia altui stat membru, altele decât cele scutite de taxă. Înregistrarea respectivei persoane conform acestui articol va fi considerată valabilă de la data solicitării înregistrării. Nu se va solicita înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153^1 din Codul fiscal dacă serviciile se încadrează pe oricare din prevederile art. 133 alin. (3)-(7) din Codul fiscal. De asemenea nu se va solicita înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153^1 din Codul fiscal în cazul serviciilor pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, dar nu sunt servicii intracomunitare, respectiv sunt prestate de o persoană impozabilă din România către o persoană impozabilă stabilită în afara Comunităţii, sau sunt prestate de o persoană impozabilă stabilită în afara Comunităţii în beneficiul unei persoane impozabile stabilite în România.
(5)În cazul în care o persoană solicită înregistrarea în scopuri de TVA în condiţiile art. 153^1 alin. (2) din Codul fiscal, respectiv prin opţiunea de a aplica regimul general prevăzut la art. 126 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane conform acestui articol va fi considerată valabilă de la data solicitării înregistrării.
(6)În cazul în care o persoană solicită anularea înregistrării în condiţiile art. 153^1 alin. (5), (6) sau (8) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane se va considera anulată din prima zi a anului calendaristic în care se face cererea de anulare.
(7)Persoanele înregistrate conform art. 153^1 din Codul fiscal nu pot comunică acest cod pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate către alte persoane, acesta fiind comunicat altor persoane numai pentru achiziţii intracomunitare de bunuri, pentru prestări de servicii intracomunitare şi pentru achiziţii de servicii intracomunitare.
(8)Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă care nu este înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal, şi care efectuează achiziţii intracomunitare de bunuri accizabile, nu are obligaţia să se înregistreze conform art. 153^1 din Codul fiscal, pentru plata taxei aferente respectivei achiziţii intracomunitare.
(9)Orice persoană care efectuează achiziţii intracomunitare de mijloace noi de transport, care nu este înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal, nu are obligaţia să se înregistreze conform art. 153^1 din Codul fiscal, pentru plata taxei aferente respectivei achiziţii intracomunitare.
(10)Prevederile prezentelor norme se completează cu prevederile pct. 2. (11) Instituţiile publice care sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, pentru întreaga activitate sau numai pentru parte din structură, nu vor solicita înregistrarea conform art. 153^1 din Codul fiscal. Pentru toate achiziţiile intracomunitare de bunuri, pentru prestările de servicii intracomunitare şi pentru achiziţiile de servicii intracomunitare, vor comunică codul de înregistrare în scopuri de TVA acordat conform art. 153, indiferent dacă achiziţiile sunt destinate utilizării pentru activitatea desfăşurată în calitate de autoritate publică, pentru care instituţia publică nu are calitatea de persoană impozabilă, sau pentru activităţi pentru care instituţia publică are calitatea de persoană impozabilă. Orice instituţie publică căreia i s-a atribuit un cod de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153^1 din Codul fiscal, va fi considerată persoană impozabilă conform art. 133 alin. (1) din Codul fiscal, dar numai în ceea ce priveşte stabilirea locului prestării serviciilor conform art. 133 din Codul fiscal.
Pct. 67 din Normele metodologice de aplicare a art. 153^1 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 51 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Prevederi generale referitoare la înregistrare
(1)Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 şi 153^1, are prefixul "RO", conform Standardului internaţional ISO 3166 - alpha 2.
(2)Anularea înregistrării în scopuri de TVA a unei persoane nu o exonerează de răspunderea care îi revine, conform prezentului titlu, pentru orice acţiune anterioară datei anulării şi de obligaţia de a solicita înregistrarea în condiţiile prezentului titlu.
(3)Prin norme se stabilesc cazurile în care persoanele nestabilite în România care sunt obligate la plata TVA în România, conform art. 150 alin. (1), pot fi scutite de înregistrarea în scopuri de TVA în România.
(4)Persoanele înregistrate:
a)conform art. 153, vor comunică codul de înregistrare în scopuri de TVA tuturor furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor;
b)conform art. 153^1, vor comunică codul de înregistrare în scopuri de TVA: 1) furnizorului/prestatorului, atunci când au obligaţia plăţii taxei conform art. 150 alin. (2)-(6) şi art. 151; 2) beneficiarului, persoană impozabilă din alt stat membru, către care prestează servicii pentru care acesta este obligat la plata taxei conform echivalentului din alt stat membru al art. 150 alin. (2).Norme metodologice:
68.(1) În sensul art. 154. alin. (3) din Codul fiscal, persoana impozabilă nestabilită în România care este obligată la plata TVA în România conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal poate fi scutită de obligaţia înregistrării în scopuri de TVA în următoarele situaţii:
a)când efectuează în România servicii prestate ocazional, dacă aceste operaţiuni nu sunt precedate de achiziţii intracomunitare de bunuri efectuate în România;
b)când efectuează în România livrări ocazionale de bunuri, cu excepţia:
1.vânzărilor la distanţă;
2.livrărilor de bunuri precedate de achiziţii intracomunitare de bunuri în România;
(2)În sensul alin. (1) lit. a) şi b), livrările de bunuri şi prestările de servicii sunt considerate ocazionale dacă sunt realizate o singură dată în cursul unui an.
(3)Persoanele nestabilite în România sunt obligate să facă plata taxei datorate în România în condiţiile prevăzute la art. 157 alin. (6) din Codul fiscal.
Pct. 68 din Normele metodologice de aplicare a art. 154 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 52 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal: (5) Persoanele înregistrate:
a)conform art. 153 vor comunică codul de înregistrare în scopuri de TVA tuturor furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor. Informarea este opţională dacă persoana beneficiază de prestări de servicii, conform art. 133 alin. (2) lit. c)-g), lit. h) pct. 2 şi lit. i);
b)conform art. 153^1 vor comunică codul de înregistrare în scopuri de TVA furnizorului de fiecare dată când realizează o achiziţie intracomunitară de bunuri. Comunicarea codului este opţională în cazul în care persoana respectivă beneficiază de prestări de servicii, conform art. 133 alin. (2) lit. c)-g), lit. h) pct. 2 şi lit. i). Pentru alte operaţiuni constând în livrări de bunuri şi prestări de servicii este interzisă comunicarea codului de înregistrare în scopuri de TVA, obţinut în temeiul art. 153^1, furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor.
Alin. (5) al art. 154 a fost modificat de pct. 63 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
(6)Persoana impozabila nestabilita în România, care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, va comunică denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 reprezentantului sau fiscal, clientilor şi furnizorilor săi, pentru operaţiunile efectuate sau de care a beneficiat în România.
Prevederi generale referitoare la înregistrare
Norme metodologice:
(1)Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 şi 153^1, are prefixul "RO", conform Standardului internaţional ISO 3166 - alpha 2. (2) Anularea înregistrării în scopuri de TVA a unei persoane nu o exonerează de răspunderea care îi revine, conform prezentului titlu, pentru orice acţiune anterioară datei anulării şi de obligaţia de a solicita înregistrarea în condiţiile prezentului titlu.
(3)Prin norme se stabilesc cazurile în care persoanele nestabilite în România care sunt obligate la plata TVA în România conform art. 150 alin. (1) pot fi scutite de înregistrarea în scopuri de TVA în România.
(4)Persoanele înregistrate:
a)conform art. 153 vor comunică codul de înregistrare în scopuri de TVA tuturor furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor;
b)conform art. 153^1 vor comunică codul de înregistrare în scopuri de TVA:
1.furnizorului/prestatorului, atunci când au obligaţia plăţii taxei conform art. 150 alin. (2) - (6) şi art. 151;
2.beneficiarului, persoană impozabilă din alt stat membru, către care prestează servicii pentru care acesta este obligat la plata taxei conform echivalentului din alt stat membru al art. 150 alin. (2).
Art. 154 a fost modificat de pct. 135 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Facturarea
Art. 155. - (1) Persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) şi (2), trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă.
Alin. (1) al art. 155 a fost modificat de pct. 64 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
69.(1) Prevederile art. 155 alin. (1) din Codul fiscal se aplică şi pentru situaţiile prevăzute la art. 132 alin. (3) din Codul fiscal.
(2)Persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii scutită fără drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal, nu are obligaţia întocmirii unei facturi, dar operaţiunile vor fi consemnate în documente potrivit legislaţiei contabile. Emiterea facturii nu este interzisă fiind opţiunea persoanei impozabile de a factura operaţiunile respective. În situaţia în care factura este emisă, aceasta trebuie să conţină cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal.
(3)Regularizarea facturilor emise de către furnizori/prestatori pentru avansuri, sau în cazul emiterii de facturi parţiale pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii, se realizează prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii pentru contravaloarea integrală a livrării de bunuri şi/sau prestării de servicii. Stornarea se poate face separat sau pe aceeaşi factură pe care se evidenţiază contravaloarea integrală a livrării de bunuri şi/sau prestării de servicii. Pe factura emisă se va face o referire la facturile de avans sau facturile parţiale emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi pentru aceeaşi operaţiune, în conformitate cu prevederile art. 155 alin. (5) lit. n) din Codul fiscal. În cazul operaţiunilor pentru care baza impozabilă este stabilită în valută, la regularizare se vor avea în vedere prevederile art. 139^1 din Codul fiscal şi pct. 22. Nu se impune regularizarea de către beneficiarul care are obligaţia plăţii taxei, conform art. 150 alin. (2)-(6), art. 151 sau art. 151^1 din Codul fiscal, în cazul facturilor de avans sau a facturilor parţiale emise de furnizorii de bunuri sau de prestatorii de servicii.
(4)În cazul reducerilor de preţ acordate de producătorii/distribuitorii de bunuri potrivit prevederilor pct. 19 alin. (2), pe bază de cupoane valorice, facturile de reducere se întocmesc direct pe numele comercianţilor care au acceptat cupoanele valorice de la consumatorii finali, chiar dacă iniţial facturile de livrare a bunurilor pentru care se acordă aceste reduceri de preţ au fost emise de producători/distribuitori către diverşi intermediari cumpărători-revânzători. La rubrica <> se înscriu datele de identificare ale cumpărătorului care a acceptat cupoanele valorice de la consumatorii finali.
Alin. (5) al pct. 69 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 40 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 69 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 53 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal: (2) Persoana înregistrată conform art. 153 trebuie să autofactureze, în termenul prevăzut la alin. (1), fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii către sine.Norme metodologice:
70.(1) Auto- factura pentm livrari de bunuri sau prestări de servicii către sine trebuie emisa numai dacă operaţiunile în cauza sunt taxabile şi numai în scopul taxei, fiind obligatorie menţionarea urmatoarelor informaţii:
a)numărul facturii, care va fi un numar secvenţial acordat în baza uneia sau mai multor serii, care identifica în mod unic o factura;
b)data emiterii;
c)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile, la rubrica furnizor;
d)pentru situaţiile prevăzute la 128 alin. (4) lit. a), c) şi d) din Codul fiscal, şi la prima teza a art. 129 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, la rubrica cumparator se inscriu informaţiile menţionate la lit. c);
e)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA ale beneficiarului, la rubrica cumparator, pentru situaţiile prevăzute la art. 128 alin. (4) lit. b), şi a doua teza a art. 129 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal;
f)denumirea şi descrierea bunurilor livrate sau serviciilor prestate;
g)valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa;
h)cota de taxa aplicabila;
i)valoarea taxei colectate.
(2)Informaţiile din factura emisa prin autofacturare se inscriu în jurnalele pentru vanzari şi sunt preluate corespunzător în decontul de taxa prevăzut la art. 156^2 din Codul fiscal, ca taxa colectata.
(3)În cazul depăşirii plafoanelor stabilite la pct. 6 alin. (11) pentru operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (8) lit. f) şi art. 129 alin. (5) lit. a) din Codul fiscal, persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal au obligaţia să întocmească autofactura conform prevederilor alin. (1) numai în scopuri de TVA. Autofactura va cuprinde la rubrica «Cumpărător» informaţiile de la alin. (1) lit. c), iar în cazul bunurilor/serviciilor acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol, sponsorizare, mecenat, în loc de denumirea şi descrierea bunurilor livrate sau serviciilor prestate se poate menţiona, după caz: depăşire plafon protocol, sponsorizare sau mecenat.
Alin. (3) al pct. 70 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 41 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Codul fiscal: (3) Persoana impozabilă va emite o factură, în termenul stabilit la alin. (1), pentru fiecare vânzare la distanţă pe care a efectuat-o, în condiţiile art. 132 alin. (2).
(4)Persoana impozabilă va emite o autofactură în termenul stabilit la alin. (1), pentru fiecare transfer pe care l-a efectuat în alt stat membru, în condiţiile art. 128 alin. (10) şi pentru fiecare achiziţie intracomunitară efectuată în România în condiţiile stabilite la art. 130^1 alin. (2) lit. a).Norme metodologice:
71.(1) Persoana înregistrată sau care ar fi fost obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, conform art. 153 din Codul fiscal, este obligată să emită facturi prin autofacturare, potrivit prevederilor art. 155 alin. (4) din Codul fiscal, pentru fiecare transfer pe care l-a efectuat în alt stat membru. Factura se emite numai în scopul taxei, fiind obligatorie menţionarea următoarelor informaţii:
a)numărul facturii va fi un număr secvenţial acordat în baza uneia sau mai multor serii, care identifică în mod unic o factură;
b)data emiterii;
c)la rubrica furnizor, numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România al persoanei impozabile, iar în cazul persoanei impozabile nestabilite în România, care şi-a desemnat un reprezentant fiscal în România, se va înscrie denumirea/numele persoanei care efectuează transferul, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal, ale reprezentantului fiscal;
d)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA acordat de autorităţile fiscale din alt stat membru persoanei impozabile care realizează transferul, la rubrica cumpărător;
e)adresa exactă a locului din care au fost transferate bunurile, precum şi adresa exactă a locului în care au fost transferate bunurile;
f)denumirea şi cantitatea bunurilor transferate, precum şi particularităţile prevăzute la art. 125^1 alin. (3) din Codul fiscal, în definirea bunurilor în cazul transferului de mijloace de transport noi;
g)data la care au fost transferate bunurile;
h)valoarea bunurilor transferate;
(2)Persoana înregistrată sau care ar fi fost obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, conform art. 153 din Codul fiscal, este obligată să emită facturi prin autofacturare, potrivit prevederilor art. 155 alin. (4) din Codul fiscal, pentru fiecare achiziţie intracomunitară de bunuri efectuată în România în condiţiile stabilite la art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, respectiv care urmează unui transfer pe care l-a efectuat din alt stat membru. Autofactura nu se va emite în situaţia în care a fost emis un document pentru transferul realizat în alt stat membru şi care cuprinde cel puţin elementele menţionate la alin. (1), pe baza căruia se va înregistra achiziţia intracomunitară de bunuri în România. Factura se emite numai în scopul taxei, fiind obligatorie menţionarea următoarelor informaţii:
a)numărul facturii va fi un număr secvenţial acordat în baza uneia sau mai multor serii, care identifică în mod unic o factură;
b)data emiterii;
c)la rubrica cumpărător, numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România al persoanei impozabile, iar în cazul persoanei impozabile nestabilite în România, care şi-a desemnat un reprezentant fiscal în România, se va înscrie denumirea/numele persoanei care efectuează achiziţia intracomunitară de bunuri, precum şi denumirea/ numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal, ale reprezentantului fiscal;
d)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA acordat de autorităţile fiscale din alt stat membru persoanei impozabile care realizează transferul, la rubrica furnizor;
e)adresa exactă a locului din care au fost transferate bunurile din alt stat membru, precum şi adresa exactă din România în care au fost achiziţionate bunurile;
f)denumirea şi cantitatea bunurilor achiziţionate, precum şi particularităţile prevăzute la art. 125^1 alin. (3) din Codul fiscal, în definirea bunurilor în cazul transferului de mijloace de transport noi;
g)data la care au fost transferate bunurile din alt stat membru;
h)valoarea bunurilor transferate;
(3)Informaţiile din facturile emise prin autofacturare conform alin. (1) se înscriu în jurnalele pentru vânzări, iar cele emise conform alin. (2) se înscriu în jurnalul pentru cumpărări şi sunt preluate corespunzător în decontul de taxă prevăzut la art. 156^2 din Codul fiscal.
Litera d) a alin. (1) al pct. 71 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificata de pct. 6 al literei B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Pct. 71 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 54 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal: (5) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informaţii:
a)numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică factura în mod unic;
b)data emiterii facturii;
c)data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată diferă de data emiterii facturii;
d)denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care emite factura;
e)denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 ale reprezentantului fiscal;
f)denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală ale beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă;
g)denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153 ale reprezentantului fiscal;
h)denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularităţile prevăzute la art. 125^1 alin. (3) în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;
i)baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor sau, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ;
j)indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;
k)în cazul în care nu se datorează taxa, trimiterea la dispoziţiile aplicabile din prezentul titlu sau din Directiva 112 sau orice altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri sau prestarea de servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversă;
l)în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, trimiterea la art. 152^1, la art. 306 din Directiva 112 sau orice altă referinţă care să indice faptul că a fost aplicat regimul special;
m)dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, trimiterea la art. 152^2, la art. 313, 326 ori 333 din Directiva 112 sau orice altă referinţă care să indice faptul că a fost aplicat unul dintre regimurile respective;
n)o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeaşi operaţiune.
(6)Semnarea şi ştampilarea facturilor nu sunt obligatorii.
(7)Prin derogare de la alin. (1) şi fără să contravină prevederilor alin. (3), persoana impozabilă este scutită de obligaţia emiterii facturii, pentru următoarele operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită factura:
a)transportul persoanelor cu taximetre, precum şi transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau a abonamentelor;
b)livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii către populaţie, consemnate în documente, fără nominalizarea cumpărătorului;
c)Abrogat.
(8)Prin norme se stabilesc condiţiile în care:
a)se poate întocmi o factură centralizatoare pentru mai multe livrări separate de bunuri sau prestări separate de servicii;
b)se pot emite facturi de către cumpărător sau client în numele şi în contul furnizorului/prestatorului;
c)se pot transmite facturi prin mijloace electronice;
d)se pot emite facturi de către un terţ în numele şi în contul furnizorului/prestatorului;
e)se pot păstra facturile într-un anumit loc.Norme metodologice:
72.(1) Factura prevăzută la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal va fi întocmită în orice limbă oficială a statelor membre ale Uniunii Europene, dar la solicitarea organelor de inspecţie fiscală trebuie asigurată traducerea în limba română. Baza de impozitare poate fi înscrisă în valută, dar, dacă operaţiunea nu este scutită de taxă, suma taxei trebuie înscrisă şi în lei. Pentru înregistrarea în jurnalele de vânzări, baza impozabilă va fi convertită în lei, utilizând cursul de schimb prevăzut la art. 139^1 din Codul fiscal.
(2)În situaţia în care denumirea bunurilor livrate/serviciilor prestate nu poate fi înscrisă pe o singură pagină, elementele prevăzute la art. 155 alin. (5), cu excepţia informaţiilor prevăzute la art. 155 alin. (5) lit. h)-m) din Codul fiscal, se înscriu numai pe prima pagină a facturii. În această situaţie este obligatorie înscrierea pe prima pagină a facturii a numărului de pagini pe care le conţine factura şi a numărului total de poziţii cuprinse în factura respectivă. Pe facturile emise şi achitate prin numerar pe bază de bonuri fiscale emise conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările ulterioare, nu este necesară menţionarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, fiind suficientă menţiunea «conform bon fiscal nr./data».
(3)Potrivit prevederilor art. 155 alin. (5) lit. b) şi c) din Codul fiscal:
a)dacă factura este emisă înainte de data livrării/prestării sau înainte de data încasării unui avans, pe factură se va menţiona numai data emiterii facturii;
b)în cazul în care factura este emisă în data în care a avut loc livrarea/prestarea sau încasarea unui avans, pe factură se va menţiona numai data emiterii facturii, care este aceeaşi cu data livrării/prestării sau încasării unui avans;
c)în cazul în care factura este emisă ulterior datei livrării/prestării sau a încasării unui avans, pe factură se va menţiona atât data emiterii facturii, cât şi data livrării/prestării sau a încasării unui avans;
(4)Prevederile art. 155 alin. (5) lit. f) din Codul fiscal referitoare la adresa furnizorului/prestatorului vor cuprinde cel puţin următoarele informaţii: localitatea, strada şi numărul. În cazul furnizorilor/prestatorilor cu sediul activităţii economice în România, care au sedii secundare fără personalitate juridică pe teritoriul României, pe facturile emise se va înscrie adresa sediului activităţii economice a persoanei juridice şi, opţional, se poate înscrie şi adresa sediului secundar prin care au fost livrate bunurile şi/sau au fost prestate serviciile. În cazul furnizorilor/ prestatorilor cu sediul activităţii economice în afara României, care au sedii fixe pe teritoriul României, pe facturile emise se va înscrie adresa sediului fix din România care a realizat livrarea de bunuri şi/sau prestarea de servicii. Persoanele impozabile care au sediul activităţii economice în România şi au sedii fixe în alte state de la care livrează bunuri sau prestează servicii vor înscrie pe facturi adresa sediului fix prin care au fost realizate aceste operaţiuni.
(5)Prevederile art. 155 alin. (5) lit. d) din Codul fiscal referitoare la adresa beneficiarului vor cuprinde cel puţin următoarele informaţii: localitatea, strada şi numărul. În cazul beneficiarilor cu sediul activităţii economice în România, care au sedii secundare fără personalitate juridică pe teritoriul României, pe facturile emise de furnizori/prestatori stabiliţi în România se va înscrie adresa persoanei juridice şi, opţional, se poate înscrie şi adresa sediului secundar către care au fost livrate bunurile şi/sau au fost prestate serviciile. În cazul beneficiarilor cu sediul activităţii economice în afara României, care au sedii fixe pe teritoriul României, pe facturile emise de furnizori/prestatori stabiliţi în România se va înscrie adresa sediului fix din România către care au fost livrate bunurile şi/sau au fost prestate serviciile. De asemenea, în cazul beneficiarilor cu sediul activităţii economice în afara României, care au sedii fixe în alt stat decât cel în care îşi au stabilit sediul activităţii economice, pe facturile emise de furnizori/prestatori stabiliţi în România se va înscrie adresa sediului fix din România către care au fost livrate bunurile şi/sau au fost prestate serviciile.
(6)Prevederile art. 155 alin. (5) lit. n) din Codul fiscal cu privire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit facturi de avans sau facturi parţiale pentru aceeaşi operaţiune, se aplică atunci când se efectuează regularizările prevăzute la pct. 69 alin. (3).
(7)În sensul art. 155 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal, factura centralizatoare se poate întocmi dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)să se refere la livrări de bunuri, inclusiv livrări intracomunitare, şi/sau prestări de servicii către acelaşi client, pentru care faptul generator al taxei ia naştere într-o perioadă ce nu depăşeşte o lună calendaristică;
b)toate documentele emise la data livrării de bunuri sau prestării de servicii să fie obligatoriu anexate la factura centralizatoare.
(8)În sensul art. 155 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal, factura se poate întocmi de către cumpărătorul unui bun sau serviciu în următoarele condiţii:
a)părţile să încheie un acord prin care să se prevadă această procedură de facturare;
b)să existe o procedură scrisă de acceptare a facturii;
c)cumpărătorul să fie stabilit în Comunitate şi înregistrat în România conform art. 153 din Codul fiscal;
d)atât furnizorul/prestatorul, în cazul în care este înregistrat în România conform art. 153 din Codul fiscal, cât şi cumpărătorul să notifice prin scrisoare recomandată organului fiscal competent aplicarea acestei proceduri de facturare, cu cel puţin o lună calendaristică înainte de a o iniţia, şi să anexeze la notificare acordul şi procedura de acceptare prevăzute la lit. a) şi, respectiv, b);
e)factura să fie emisă în numele şi în contul furnizorului/prestatorului de către cumpărător şi trimisă furnizorului/prestatorului;
f)factura să cuprindă elementele prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal;
g)factura să fie înregistrată într-un jurnal special de vânzări de către furnizor/prestator, dacă este înregistrat în România conform art. 153 din Codul fiscal.
Alin. (1) şi (2) ale pct. 72 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 7 al literei B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (3) al pct. 72 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 42 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 72 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 55 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
73.(1) În sensul art. 155 alin. (8) lit. c) din Codul fiscal, se pot transmite facturi prin mijloace electronice în următoarele condiţii:
a)pentru operaţiuni efectuate în România, inclusiv pentru livrări intracomunitare:
1.părţile să încheie un acord prin care să se prevadă această procedură de facturare;
2.să se garanteze autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului facturii prin:
(i)semnătură electronică, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică;
(îi) schimbul electronic de date EDI definit la art. 2 din Recomandările Comisiei 1994/820/EC din 19 octombrie 1994 referitor la aspectele legale ale schimbului electronic de date;
(iii)alte modalităţi de garantare a autenticităţii sursei şi integrităţii conţinutului facturii decât cele prevăzute la lit. (i) şi (îi), situaţie în care persoana care transmite facturi prin mijloace electronice va trebui să solicite confirmarea Direcţiei generale a tehnologiei informaţiei din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală că sunt îndeplinite condiţiile şi modalităţile de garantare a autenticităţii sursei şi integrităţii conţinutului facturii;
3.să existe un document centralizator pe suport hârtie, cu evidenţa tuturor facturilor transmise prin schimbul electronic de date EDI într-o lună calendaristică de o persoană impozabilă înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal sau a tuturor facturilor astfel primite într-o lună calendaristică de orice persoană obligată la plata taxei, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu este înregistrat conform art. 153 din Codul fiscal;
b)pentru achiziţiile intracomunitare efectuate în România:
1.părţile să încheie un acord prin care să se prevadă această procedură de facturare;
2.să existe un document pe suport hârtie cu evidenţa tuturor facturilor primite prin schimbul electronic de date EDI într-o lună calendaristică de orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă înregistrată conform art. 153^1 din Codul fiscal;
(2)În sensul alin. (1) lit. b) condiţiile pentru facturarea prin mijloace electronice sunt stabilite de ţara în care au loc livrările intracomunitare.
Alin. (1) al pct. 73 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 alin. (8) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 43 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 73 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 55 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
74.(1) În sensul art. 155 alin. (8) lit. d) din Codul fiscal, emiterea facturii poate fi externalizata, respectiv factura se poate întocmi de un tert în urmatoarele condiţii:
a)furnizorul/prestatorul să notifice prin scrisoare recomandată organul fiscal competent că emiterea de facturi va fi realizată de un terţ, cu cel puţin o lună calendaristică înainte de a iniţia această procedură, şi să anexeze la scrisoare numele, adresa şi, după caz, codul de înregistrare în scopuri de TVA al terţului;
Litera a) a alin. (1) al pct. 74 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 alin. (8) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 44 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
b)factura să fie emisa de către tert în numele şi în contul furnizorului/prestatorului;
c)factura sa cuprindă toate elementele prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal;
d)facturile să fie puse la dispoziţia organelor fiscale competente fără nici o intarziere, ori de cate ori se solicita acest lucru.
75.(1) În sensul art. 155 alin. (8) lit. d) din Codul fiscal, în cazul bunurilor supuse executarii silite care sunt livrate prin organele de executare silita, factura se va întocmi de către organele de executare silita pe numele şi în contul debitorului executat silit. În factura se face o menţiune cu privire la faptul ca facturarea este realizata de organul de executare silita către care se fac şi plăţile de către cumparator. Originalul facturii se transmite cumparatorului, respectiv adjudecatarului, iar exemplarul al doilea se transmite debitorului executat silit. Prin organe de executare silita se înţelege persoanele abilitate prin lege să efectueze procedura de executare silita.
(2)Dacă organul de executare silita încasează contravaloarea bunurilor inclusiv taxa de la cumparator sau de la adjudecatar, are obligaţia sa vireze la bugetul de stat taxa încasată de la cumparator sau adjudecatar în termen de 5 zile lucratoare de la data la care adjudecarea a devenit executorie. Pe baza documentului de plată a taxei pe valoarea adăugată transmis de organele de executare silita, debitorul executat silit evidentiaza suma achitata, cu semnul minus, în decontul de taxa pe valoarea adăugată la randul de regularizări taxa colectata din decontul de taxa prevăzut la art. 156^2 din Codul fiscal.
(3)Dacă, potrivit legii, cumparatorul sau adjudecatarul are obligaţia sa plateasca la unitatile Trezoreriei Statului taxa aferenta bunurilor cumparate, organului de executare silita nu-i mai revin obligaţii referitoare la plata taxei. Organul de executare silita sau, după caz, cumparatorul/adjudecatarul transmite o copie de pe documentul prin care s-a efectuat plata taxei debitorului executat silit. Prevederile acestui alineat nu se aplică pentru situaţiile prevăzute la art. 160 din Codul fiscal, fiind aplicabile regulile specifice referitoare la taxarea inversa.
(4)Organele de executare silita înregistrează taxa din facturile pentru operaţiuni de executare silita emise în alte conturi contabile decat cele specifice taxei pe valoarea adăugată. Dacă organul de executare silita este persoana înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, nu va evidentia în decontul de taxa operaţiunile respective.
(5)În situaţia în care valorificarea bunurilor supuse executarii silite a fost realizata prin organele de executare silita, debitorul executat silit trebuie să inregistreze în evidenta proprie operaţiunea de livrare de bunuri pe baza facturii de executare silita transmise de organele de executare silita, inclusiv taxa colectata aferenta. Prevederile acestui alineat nu se aplică pentru situaţiile prevăzute la art. 160 din Codul fiscal, fiind aplicabile regulile specifice referitoare la taxarea inversa.
(6)Factura de executare silită emisă de organul de executare silită va conţine, pe lângă informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, numele şi datele de identificare ale organului de executare silită prin care se realizează livrarea bunurilor.
Alin. (6) al pct. 75 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 56 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
76.În sensul art. 155 alin. (8) lit. e) din Codul fiscal, facturile emise şi primite se pot stoca prin orice metode şi în orice loc în următoarele condiţii:
a)locul de stocare să se afle pe teritoriul României, cu excepţia facturilor transmise şi primite prin mijloace electronice, care se pot stoca în orice loc dacă, pe perioada stocării:
1.se garantează accesul on-line la datele respective;
2.se garantează autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului facturilor, precum şi faptul că acestea sunt lizibile;
3.datele care garantează autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului facturilor sunt de asemenea stocate;
b)facturile sau conţinutul facturilor transmise şi primite, în cazul stocării prin mijloace electronice, să fie puse la dispoziţia organelor fiscale competente fără nicio întârziere ori de câte ori se solicită acest lucru.
Pct. 76 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 alin. (8) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 45 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
77.Transmiterea şi stocarea prin mijloace electronice a facturilor reprezinta transmiterea sau punerea la dispoziţia beneficiarului, precum şi stocarea, prin echipamente electronice de procesare şi stocarea de date, inclusiv compresia digitala, pe bază de cabluri telegrafice, transmisie radio, tehnologiilor optice sau de alte mijloace electromagnetice.
Codul fiscal:
Facturarea
(9)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (5) se pot întocmi facturi simplificate în cazurile stabilite prin norme. Indiferent de situaţie, trebuie ca facturile emise în sistem simplificat să conţină cel puţin următoarele informaţii:
a)data emiterii;
b)identificarea persoanei impozabile emitente;
c)identificarea tipurilor de bunuri şi servicii furnizate;
d)suma taxei de achitat sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia.Norme metodologice:
78.(1) Nu se pot emite facturi simplificate pentru livrările intracomunitare de bunuri, prevăzute la art. 143 alin. (2) din Codul fiscal.
(2)În vederea emiterii de facturi simplificate, persoanele impozabile interesate trebuie să depună o solicitare la Direcţia de legislaţie în domeniul TVA din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, care trebuie să conţină modelul facturii simplificate propuse, motivaţia solicitării unui model simplificat de factură şi, după caz, instrucţiuni de completare. Din motivaţia prezentată trebuie să rezulte cu certitudine motivele obiective pentru care nu este posibilă emiterea facturilor care conţin toate elementele prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal. Direcţia de legislaţie în domeniul TVA va analiza dacă modelul propus respectă condiţiile minimale prevăzute lege şi dacă există motive obiective pentru care se solicită un model simplificat de factură. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile minimale prevăzute de lege şi/sau se constată că nu există motive obiective pentru solicitare, aceste informaţii se comunică solicitantului. Solicitările avizate favorabil de Direcţia de legislaţie în domeniul TVA se transmit în vederea consultării Comitetului TVA, conform prevederilor Directivei 112. Facturile simplificate se pot emite numai după consultarea Comitetului TVA şi după transmiterea unui răspuns pozitiv către solicitanţi.
Pct. 78 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 alin. (9) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 46 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (2) al pct. 78 din Normele metodologice de aplicare a art. 155 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 57 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Evidenta operaţiunilor
(1)Persoanele impozabile stabilite în România trebuie să tina evidente corecte şi complete ale tuturor operaţiunilor efectuate în desfăşurarea activităţii lor economice.
(2)Persoanele obligate la plata taxei pentru orice operaţiune sau care se identifica drept persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform prezentului titlu, în scopul desfăşurării oricarei operaţiuni, trebuie să tina evidente pentru orice operaţiune reglementata de prezentul titlu.
(3)Persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile trebuie să tina evidente corecte şi complete ale tuturor achizitiilor intracomunitare.
(4)Evidentele prevăzute la alin. (1)-(3) trebuie intocmite şi pastrate astfel încât sa cuprindă informaţiile, documentele şi conturile, inclusiv registrul nontransferurilor şi registrul bunurilor primite din alt stat membru, în conformitate cu prevederile din norme.
(5)În cazul asociaţiilor în participatiune care nu constituie o persoană impozabila, drepturile şi oblibaţiile legale privind taxa revin asociatului care contabilizeaza veniturile şi cheltuielile, potrivit contractului incheiat între părţi.Norme metodologice:
79.(1) În sensul art. 156 alin. (4) din Codul fiscal, fiecare persoană impozabilă va ţine următoarele evidenţe şi documente:
a)evidenţe contabile ale activităţii sale economice;
b)al doilea exemplar al facturilor sau altor documente emise de aceasta şi legate de activitatea sa economică, conform prevederilor pct. 76;
c)facturile sau alte documente primite şi legate de activitatea sa economică;
d)documentele vamale şi, după caz, cele privind accizele legate de importul, exportul, livrarea intracomunitară şi achiziţia intracomunitară de bunuri realizate de respectiva persoană;
e)facturile şi alte documente emise sau primite de respectiva persoană pentru majorarea sau reducerea contravalorii livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii, achiziţiilor intracomunitare sau importurilor;
f)un registru al nontransferurilor de bunuri transportate de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul acesteia în afara României, dar în interiorul Comunităţii pentru operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (12) lit. f)-h) din Codul fiscal, precum şi pentru alte situaţii în care se aplică măsuri de simplificare aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice. Registrul nontransferurilor va cuprinde: denumirea şi adresa primitorului, un număr de ordine, data transportului bunurilor, descrierea bunurilor transportate, cantitatea bunurilor transportate, valoarea bunurilor transportate, data transportului bunurilor care se întorc după prelucrare sau expertiză, descrierea bunurilor returnate, cantitatea bunurilor returnate, descrierea bunurilor care nu sunt returnate, cantitatea acestora şi o menţiune referitoare la documentele emise în legătură cu aceste operaţiuni, după caz, precum şi data emiterii acestor documente. Nu trebuie completat acest registru pentru următoarele bunuri:
1.mijloacele de transport înmatriculate în România;
2.paleţi, containere şi alte ambalaje care circulă fără facturare;
3.bunurile necesare desfăşurării activităţii de presă, radiodifuziune şi televiziune;
4.bunurile necesare exercitării unei profesii sau meserii dacă:
–preţul sau valoarea normală pe fiecare bun nu depăşeşte nivelul de 1.250 de euro la cursul de schimb din data la care bunul este transportat ori expediat în alt stat membru şi cu condiţia ca bunul să nu fie utilizat mai mult de 7 zile în afara României; sau
–preţul sau valoarea normală pe fiecare bun nu depăşeşte nivelul de 250 de euro la cursul de schimb din data la care bunul este transportat ori expediat în alt stat membru şi cu condiţia ca bunul să nu fie utilizat mai mult de 24 de luni în afara României;
5.computerele portabile şi alt material profesional similar care este transportat în afara României în cadrul unei deplasări de afaceri de către personalul unei entităţi economice sau de către o persoană fizică autorizată;
g)un registru pentru bunurile mobile corporale primite care au fost transportate din alt stat membru al Comunităţii în România sau care au fost importate în România ori achiziţionate din România de o persoană impozabilă nestabilită în România şi care sunt date unei persoane impozabile în România în scopul expertizării sau pentru lucrări efectuate asupra acestor bunuri în România, cu excepţia situaţiilor în care prin ordin al ministrului finanţelor publice nu se impune o asemenea obligaţie. Registrul bunurilor primite nu trebuie ţinut în cazul bunurilor care sunt plasate în regimul vamal de perfecţionare activă. Acest registru va cuprinde:
1.denumirea şi adresa expeditorului;
2.un număr de ordine;
3.data primirii bunurilor;
4.descrierea bunurilor primite;
5.cantitatea bunurilor primite;
6.data transportului bunurilor transmise clientului după expertizare sau prelucrare;
7.cantitatea şi descrierea bunurilor care sunt returnate clientului după expertizare sau prelucrare;
8.cantitatea şi descrierea bunurilor care nu sunt returnate clientului;
9.o menţiune referitoare la documentele emise în legătură cu serviciile prestate, precum şi data emiterii acestor documente.
(2)Jurnalele pentru vânzări şi pentru cumpărări, registrele, evidenţele şi alte documente similare ale activităţii economice a fiecărei persoane impozabile se vor întocmi astfel încât să permită stabilirea următoarelor elemente:
a)valoarea totală, fără taxă, a tuturor livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii efectuate de această persoană în fiecare perioadă fiscală, evidenţiată distinct pentru:
1.livrările intracomunitare de bunuri scutite;
2.livrări/prestări scutite de taxă sau pentru care locul livrării/prestării este în afara României;
3.livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii taxabile şi cărora li se aplică cote diferite de taxă;
4.prestările de servicii efectuate conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal către beneficiari persoane impozabile stabilite în Comunitate, denumite prestări de servicii intracomunitare, pentru care locul este în afara României.
b)valoarea totală, fără taxă, a tuturor achiziţiilor pentru fiecare perioadă fiscală, evidenţiată distinct pentru:
1.achiziţii intracomunitare de bunuri;
2.achiziţii de bunuri/servicii pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei în condiţiile art. 150 alin. (3)-(6) din Codul fiscal;
3.achiziţii de bunuri, inclusiv provenite din import, şi de servicii, taxabile, cărora li se aplică cote diferite de taxă;
4.achiziţii de servicii pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei în condiţiile art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, care sunt prestate de către persoane impozabile stabilite în Comunitate, denumite achiziţii intracomunitare de servicii.
c)taxa colectată de respectiva persoană pentru fiecare perioadă fiscală;
d)taxa totală deductibilă şi taxa dedusă pentru fiecare perioadă fiscală;
e)calculul taxei deduse provizoriu pentru fiecare perioadă fiscală, al taxei deduse efectiv pentru fiecare an calendaristic şi al ajustărilor efectuate, atunci când dreptul de deducere se exercită pe bază de pro rata, evidenţiind distinct:
1.taxa dedusă conform art. 147 alin. (3) din Codul fiscal;
2.taxa nededusă conform art. 147 alin. (4) din Codul fiscal;
3.taxa dedusă pe bază de pro rata conform art. 147 alin. (5) din Codul fiscal.
(3)Documentele prevăzute la alin. (2) nu sunt formulare tipizate stabilite de Ministerul Finanţelor Publice. Fiecare persoană impozabilă poate să îşi stabilească modelul documentelor pe baza cărora determină taxa colectată şi taxa deductibilă conform specificului propriu de activitate, dar acestea trebuie să conţină informaţiile minimale stabilite la alin. (2) şi să asigure întocmirea decontului de taxă prevăzut la art. 156^2 din Codul fiscal.
Pct. 79 din Normele metodologice de aplicare a art. 156 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 47 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 79 din Normele metodologice de aplicare a art. 156 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 58 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
79^1.(1) În cazul asocierilor în participaţiune sau al altor asocieri tratate drept asocieri în participaţiune conform art. 127 alin. (10) din Codul fiscal, denumite în continuare asocieri, drepturile şi obligaţiile legale privind taxa pe valoarea adăugată prevăzute de titlul VI al Codului fiscal revin asociatului desemnat în acest scop potrivit contractului încheiat între părţi, care contabilizează veniturile şi cheltuielile, denumit în continuare asociatul administrator. Prin drepturi şi obligaţii legale se înţelege, printre altele, dreptul de a exercita deducerea taxei pentru achiziţii conform prevederilor art. 145-147^1 din Codul fiscal, obligaţia de a emite facturi către beneficiar şi de a colecta taxa în cazul operaţiunilor taxabile, dreptul/obligaţia de ajustare a taxei conform art 148, 149 sau 161 din Codul fiscal.
(2)Bunurile/serviciile care sunt puse la dispoziţia asocierii de către membrii săi fără plată, ca aport la asociere în limita cotei de participare stabilite prin contract, nu constituie prestare de servicii/livrare de bunuri cu plată în sensul art. 129, respectiv 128 din Codul fiscal. Asociaţii care au pus la dispoziţia asocierii bunurile şi serviciile menţionate în teza anterioară, ca aport la asociere, îşi păstrează dreptul de deducere şi nu vor efectua ajustări pe perioada funcţionării asocierii, cu condiţia ca asociatul administrator să ajusteze taxa aferentă în conformitate cu prevederile alin. (5). În cazul bunurilor de capital se va face o menţiune referitoare la perioada în care bunurile au fost puse la dispoziţia asocierii, perioadă în care membrii asociaţi nu fac ajustări.
(3)Bunurile/serviciile care sunt puse la dispoziţia asocierii de către membrii săi, altele decât cele prevăzute la alin. (2), reprezintă livrare de bunuri sau prestare de servicii cu plată în sensul art. 128, respectiv 129 din Codul fiscal.
(4)Asociatul administrator efectuează achiziţiile asocierii pe numele său şi emite facturi în nume propriu către terţi pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii realizate de asociere, urmând ca veniturile şi cheltuielile să fie atribuite fiecărui asociat corespunzător cotei de participare în asociere.
(5)Asociatul administrator are dreptul/obligaţia de ajustare a taxei pentru bunuri/servicii conform art. 148, 149 sau 161 din Codul fiscal, pe perioada de existenţă a asocierii, astfel:
a)pentru bunurile/serviciile achiziţionate de asociatul administrator, după constituirea asocierii, care sunt destinate utilizării în scopul pentru care a fost constituită asocierea;
b)pentru bunurile/serviciile achiziţionate de asociatul administrator înainte de constituirea asocierii şi care ulterior sunt alocate pentru realizarea scopului pentru care a fost constituită asocierea;
c)pentru bunurile/serviciile pe care membrii asociaţi le aduc ca aport la asociere, conform prevederilor alin. (2).
(6)În situaţiile prevăzute la alin. (5) lit. a) şi b), asociatul administrator va aplica regulile privind ajustarea taxei din perspectiva persoanei care deţine aceste bunuri/servicii. În situaţia prevăzută la alin. (5) lit. c), momentul de referinţă pentru determinarea datei de la care începe ajustarea taxei, în cazul bunurilor de capital, este data obţinerii bunului de către asociatul care le-a pus la dispoziţia asocierii. Membrii asocierii, cărora le aparţin bunurile, trebuie să transmită asociatului administrator o copie de pe registrul bunurilor de capital, dacă acestea sunt obţinute după data aderării. Asociatul administrator va păstra copia de pe registrul bunurilor de capital pe perioada prevăzută la art. 149 alin. (6) din Codul fiscal şi va menţiona ajustările pe care le-a efectuat în perioada de existenţă a asocierii. Atunci când asocierea îşi încetează existenţa sau unul ori mai mulţi asociaţi se retrag din asociere, asociatul administrator are dreptul/obligaţia să ajusteze taxa aferentă bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (5) lit. c) pentru perioada rămasă din perioada de ajustare, pentru bunurile/serviciile care sunt restituite membrului asocierii căruia i-au aparţinut. Se consideră, din perspectiva asociatului administrator, că bunurile/serviciile restituite membrului asociat căruia îi aparţin sunt alocate unei activităţi cu drept de deducere, pentru a permite continuarea ajustării de către acesta din urmă în funcţie de activităţile pe care le va realiza după încetarea existenţei asocierii.
(7)Alocarea cheltuielilor şi veniturilor asocierii de către asociatul administrator către membrii asociaţi nu constituie operaţiune impozabilă în sensul art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, dacă alocarea se face proporţional cu cota de participare a fiecărui membru al asocierii, astfel cum este stabilită în contractul de asociere.
(8)În cazul în care scopul asocierii este acela de a atinge obiective comune, dar membrii asociaţi acţionează în nume propriu faţă de terţi, fiecare persoană va fi tratată drept o persoană impozabilă separată în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (9) din Codul fiscal şi tranzacţiile respective se impozitează distinct în conformitate cu regulile stabilite la titlul VI din Codul fiscal. În această situaţie nu se aplică prevederile alin. (1)-(7).
Pct. 79^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 156 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 59 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Perioada fiscală
(1)Perioada fiscală este luna calendaristică.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere şi/sau neimpozabile în România conform art. 132 şi 133, dar care dau drept de deducere conform art. 145 alin. (2) lit. b), care nu a depăşit plafonul de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se calculează conform normelor, cu excepţia situaţiei în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achiziţii intracomunitare de bunuri.
(3)Persoana impozabilă care se înregistrează în cursul anului trebuie să declare, cu ocazia înregistrării conform art. 153, cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în perioada rămasă până la sfârşitul anului calendaristic. Dacă cifra de afaceri estimată nu depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), recalculat corespunzător numărului de luni rămase până la sfârşitul anului calendaristic, persoana impozabilă va depune deconturi trimestriale în anul înregistrării.
(4)Întreprinderile mici care se înregistrează în scopuri de TVA, conform art. 153, în cursul anului, trebuie să declare cu ocazia înregistrării cifra de afaceri obţinută, recalculată în baza activităţii corespunzătoare unui an calendaristic întreg. Dacă această cifră de afaceri recalculată depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), în anul respectiv perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1). Dacă această cifră de afaceri recalculată nu depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală, cu excepţia situaţiei în care a efectuat în cursul anului calendaristic respectiv una sau mai multe achiziţii intracomunitare de bunuri înainte de înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153. (5) Dacă cifra de afaceri efectiv obţinută în anul înregistrării, recalculată în baza activităţii corespunzătoare unui an calendaristic întreg, depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), în anul următor perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1). Dacă această cifră de afaceri efectivă nu depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală cu excepţia situaţiei în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achiziţii intracomunitare de bunuri.
(6)Persoana impozabilă care, potrivit alin. (2) şi (5), are obligaţia depunerii deconturilor trimestriale trebuie să depună la organele fiscale competente, până la data de 25 ianuarie inclusiv, o declaraţie de menţiuni în care să înscrie cifra de afaceri din anul precedent, obţinută sau, după caz, recalculată şi o menţiune referitoare la faptul că nu a efectuat achiziţii intracomunitare de bunuri în anul precedent.
(6^1)Prin excepţie de la prevederile alin. (2)-(6), pentru persoana impozabilă care utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală şi care efectuează o achiziţie intracomunitară taxabilă în România, perioada fiscală devine luna calendaristică începând cu:
a)prima lună a unui trimestru calendaristic, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare intervine în această primă lună a respectivului trimestru;
b)a treia lună a trimestrului calendaristic, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare intervine în a doua lună a respectivului trimestru. Primele două luni ale trimestrului respectiv vor constitui o perioadă fiscală distinctă, pentru care persoana impozabilă va avea obligaţia depunerii unui decont de taxă conform art. 156^2 alin. (1);
c)prima lună a trimestrului calendaristic următor, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare intervine în a treia lună a unui trimestru calendaristic.
(6^2)Persoana impozabilă care potrivit alin. (6^1) este obligată să îşi schimbe perioada fiscală trebuie să depună o declaraţie de menţiuni la organul fiscal competent, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care intervine exigibilitatea achiziţiei intracomunitare care generează această obligaţie, şi va utiliza ca perioadă fiscală luna calendaristică pentru anul curent şi pentru anul următor. Dacă în cursul anului următor nu efectuează nicio achiziţie intracomunitară de bunuri, persoana respectivă va reveni conform alin. (1) la trimestrul calendaristic drept perioadă fiscală. În acest sens va trebui să depună declaraţia de menţiuni prevăzută la alin. (6).
(7)Prin norme se stabilesc situaţiile şi condiţiile în care se poate folosi o altă perioadă fiscală decât luna sau trimestrul calendaristic, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească un an calendaristic.Norme metodologice:
80.(1) În sensul art. 156^1 alin. (1) din Codul fiscal, în orice situaţie, echivalentul în lei al plafonului de 100.000 de euro se determină pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru data de 31 decembrie a anului precedent, inclusiv pentru persoanele impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal în cursul anului. La determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 156^1 alin. (1) din Codul fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru avansuri încasate sau neîncasate şi alte facturi emise înainte de data livrării/prestării pentru operaţiunile prevăzute la art. 152 alin. (2) din Codul fiscal.
(2)În sensul art. 156^1 alin. (7) din Codul fiscal, organele fiscale competente pot aproba, la solicitarea justificată a persoanei impozabile, o altă perioadă fiscală, respectiv:
a)semestrul calendaristic, dacă persoana impozabilă efectuează operaţiuni impozabile numai pe maximum 3 luni calendaristice dintr-un semestru;
b)anul calendaristic, dacă persoana impozabilă efectuează operaţiuni impozabile numai pe maximum 6 luni calendaristice dintr-o perioadă de un an calendaristic.
(3)Solicitarea prevăzută la alin. (2) se va transmite autorităţilor fiscale competente până la data de 25 februarie a anului în care se exercită opţiunea şi va fi valabilă pe durata păstrării condiţiilor prevăzute la alin. (2).
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale şi pentru unităţile cu personalitate juridică din subordinea acesteia, perioada fiscală este anul calendaristic.
Partea introductiva a alin. (2) al pct. 80 din Normele metodologice de aplicare a art. 156^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificata de pct. 8 al literei B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Pct. 80 din Normele metodologice de aplicare a art. 156^1 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 60 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Decontul special de taxă şi alte declaraţii
(1)Decontul special de taxă se depune la organele fiscale competente de către persoanele care nu sunt înregistrate şi care nu trebuie să se înregistreze conform art. 153, astfel:
a)pentru achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), de către persoanele impozabile înregistrate conform art. 153^1;
b)pentru achiziţii intracomunitare de mijloace de transport noi, de către orice persoană, indiferent dacă este sau nu înregistrată conform art. 153^1;
c)pentru achiziţii intracomunitare de produse accizabile, de către persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 153^1;
d)pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate la plata taxei, conform art. 150 alin. (2)-(4) şi (6);
e)pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate la plata taxei conform art. 150 alin. (5), cu excepţia situaţiei în care are loc un import de bunuri sau o achiziţie intracomunitară de bunuri.
(2)Decontul special de taxă trebuie întocmit potrivit modelului stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi se depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care ia naştere exigibilitatea operaţiunilor menţionate la alin. (1). Decontul special de taxă trebuie depus numai pentru perioadele în care ia naştere exigibilitatea taxei. Prin excepţie, persoanele care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 153^1, sunt obligate să depună decontul special de taxă pentru achiziţiile intracomunitare de mijloace de transport noi, înainte de înmatricularea acestora în România, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei în care ia naştere exigibilitatea taxei aferente respectivei achiziţii intracomunitare.
(3)În aplicarea alin. (2), organele fiscale competente în administrarea persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. b), respectiv a persoanelor care nu sunt înregistrate şi care nu trebuie să se înregistreze conform art. 153, indiferent dacă sunt sau nu sunt înregistrate conform art. 153^1, vor elibera, în scopul înmatriculării mijlocului de transport nou, un certificat care să ateste plata taxei, al cărui model şi conţinut va fi stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În cazul achiziţiilor intracomunitare de mijloace de transport care nu sunt noi în sensul art. 125^1 alin. (3), efectuate de persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b), în vederea înmatriculării, organele fiscale competente vor elibera un certificat din care să rezulte că nu se datorează taxa în România.
(4)Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152 alin. (2), realizată la finele unui an calendaristic, este inferioară sumei de 10.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale de care aparţin, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informaţii:
a)suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, precum şi suma taxei aferente;
b)suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, precum şi suma taxei aferente.
(5)Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152, dar excluzând veniturile obţinute din vânzarea de bilete de transport internaţional rutier de persoane, realizată la finele unui an calendaristic, este între 10.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului, şi 35.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data aderării, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informaţii:
a)suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153;
b)suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153;
c)suma totală şi taxa aferentă achiziţiilor de la persoane înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153;
d)suma totală a achiziţiilor de la persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153. (6) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care prestează servicii de transport internaţional, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, suma totală a veniturilor obţinute din vânzarea de bilete pentru transportul rutier internaţional de persoane cu locul de plecare din România.
(7)Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale de import trebuie să depună la organele vamale o declaraţie de import pentru TVA şi accize la data la care intervine exigibilitatea taxei conform prevederilor art. 136.Norme metodologice:
80^1.În sensul art. 156^3 alin. (4) şi (5), prin cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului se înţelege cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României în ziua anterioară şi care este valabil pentru ultima zi lucrătoare a anului.
Pct. 80^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 156^3 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 61 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Declaraţia recapitulativă
Art. 156^4. - (1) Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 153^1 trebuie să întocmească şi să depună la organele fiscale competente, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare unei luni calendaristice, o declaraţie recapitulativă în care menţionează:
a)livrările intracomunitare scutite de taxă în condiţiile prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) şi d), pentru care exigibilitatea taxei a luat naştere în luna calendaristică respectivă;
b)livrările de bunuri efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare prevăzute la art. 132^1 alin. (5) efectuate în statul membru de sosire a bunurilor şi care se declară drept livrări intracomunitare cu cod T, pentru care exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna calendaristică respectivă;
c)prestările de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2) efectuate în beneficiul unor persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate, altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, pentru care exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna calendaristică respectivă;
d)achiziţiile intracomunitare de bunuri taxabile, pentru care exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna calendaristică respectivă;
e)achiziţiile de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2), efectuate de persoane impozabile din România care au obligaţia plăţii taxei conform art. 150 alin. (2), pentru care exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna calendaristică respectivă, de la persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate.
(2)Declaraţia recapitulativă se întocmeşte conform modelului stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru fiecare lună calendaristică în care ia naştere exigibilitatea taxei pentru astfel de operaţiuni.
(3)Declaraţia recapitulativă cuprinde următoarele informaţii:
a)codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din România, pe baza căruia respectiva persoană a efectuat livrări intracomunitare de bunuri în condiţiile menţionate la art. 143 alin. (2) lit. a), a prestat servicii în condiţiile stabilite la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, a efectuat achiziţii intracomunitare taxabile de bunuri din alt stat membru sau a achiziţionat serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
b)codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei care achiziţionează bunurile sau primeşte serviciile în alt stat membru decât România, pe baza căruia furnizorul sau prestatorul din România i-a efectuat o livrare intracomunitară scutită de TVA conform art. 143 alin. (2) lit. a) sau prestările de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
c)codul de identificare în scopuri de TVA din alt stat membru atribuit furnizorului/prestatorului care efectuează o livrare intracomunitară/o prestare de servicii în condiţiile stabilite la art. 133 alin. (2) sau, după caz, doar codul statului membru din care are loc livrarea intracomunitară sau prestarea de servicii, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare în scopuri de TVA în statul respectiv, pentru persoanele din România care realizează achiziţii intracomunitare taxabile sau achiziţionează serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
d)codul de identificare în scopuri de TVA din România al persoanei impozabile care efectuează un transfer în alt stat membru şi pe baza căruia a efectuat acest transfer, în conformitate cu art. 143 alin. (2) lit. d), precum şi codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul bunurilor;
e)codul de identificare în scopuri de TVA din statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor al persoanei impozabile care efectuează în România o achiziţie intracomunitară taxabilă conform art. 130^1 alin. (2) lit. a) sau, după caz, doar codul statului membru respectiv, în cazul în care persoana impozabilă nu este identificată în scopuri de TVA în acel stat membru, precum şi codul de identificare în scopuri de TVA din România al acestei persoane;
f)pentru livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA conform art. 143 alin. (2) lit. a) şi pentru prestările de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, valoarea totală a livrărilor/prestărilor pe fiecare client în parte;
g)pentru livrările intracomunitare de bunuri ce constau în transferuri scutite conform art. 143 alin. (2) lit. d), valoarea totală a livrărilor, determinată în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. c), pe fiecare cod de identificare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile de statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul bunurilor;
h)pentru achiziţiile intracomunitare taxabile, valoarea totală pe fiecare furnizor în parte;
i)pentru achiziţiile intracomunitare asimilate care urmează unui transfer din alt stat membru, valoarea totală a acestora stabilită în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. c), pe fiecare cod de identificare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile de statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor sau, după caz, pe codul statului membru respectiv, în cazul în care persoana impozabilă nu este identificată în scopuri de TVA în acel stat membru;
j)pentru achiziţiile de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA, valoarea totală a acestora pe fiecare prestator în parte;
k)valoarea ajustărilor de TVA efectuate în conformitate cu prevederile art. 138 şi art. 138^1. Acestea se declară pentru luna calendaristică în cursul căreia regularizarea a fost comunicată clientului.
(4)Declaraţiile recapitulative se depun numai pentru perioadele în care ia naştere exigibilitatea taxei pentru operaţiunile menţionate la alin. (1).Norme metodologice:
80^2.(1) În sensul art. 156^4 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, în cazul prestărilor de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2) din Codul fiscal efectuate în beneficiul unor persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate, prestatorul va raporta în declaraţia recapitulativă numai serviciile care nu beneficiază de scutire de taxă în statul membru în care acestea sunt impozabile. În acest scop, se va considera că operaţiunea este scutită de taxă în statul membru în care este impozabilă dacă respectiva operaţiune ar fi scutită de taxă în România. În situaţia în care în România nu este aplicabilă o scutire de taxă, prestatorul este exonerat de obligaţia de a declara în declaraţia recapitulativă respectivul serviciu, dacă primeşte o confirmare oficială din partea autorităţii fiscale din statul membru în care operaţiunea este impozabilă, din care să rezulte că în statul membru respectiv se aplică o scutire de taxă.
(2)În sensul art. 156^4 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, beneficiarii persoane impozabile din România au obligaţia de a declara în declaraţia recapitulativă achiziţiile de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate, atunci când au obligaţia plăţii taxei pentru respectivele servicii conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, respectiv atunci când nu se aplică nicio scutire de taxă pentru serviciul respectiv.
Pct. 80^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 156^4 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 61 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Plata taxei la buget
Art. 157. - (1) Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale până la data la care are obligaţia depunerii unuia dintre deconturile sau declaraţiile prevăzute la art. 156^2 şi 156^3.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoana impozabilă înregistrată conform art. 153 va evidenţia în decontul prevăzut la art. 156^2, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145-147^1, taxa aferentă achiziţiilor intracomunitare, bunurilor şi serviciilor achiziţionate în beneficiul său, pentru care respectiva persoană este obligată la plata taxei, în condiţiile art. 150 alin. (2)-(6).
(3)Taxa pentru importuri de bunuri, cu excepţia importurilor scutite de taxă, se plăteşte la organul vamal în conformitate cu reglementările în vigoare privind plata drepturilor de import. Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de alt stat membru, sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale de import trebuie să plătească taxa pe valoarea adăugată la organul vamal până la data la care au obligaţia depunerii declaraţiei de import pentru TVA şi accize.
(4)Prin exceptare de la prevederile alin. (3), până la data de 31 decembrie 2012 inclusiv, nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care au obţinut certificat de amânare de la plată, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice. De la data de 1 ianuarie 2013, prin exceptare de la prevederile alin. (3), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153. (5) Persoanele impozabile prevăzute la alin. (4) evidenţiază taxa aferentă bunurilor importate în decontul prevăzut la art. 156^2, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145-147^1. (6) În cazul în care persoana impozabilă nu este stabilită în România şi este scutită, în condiţiile art. 154 alin. (4), de la înregistrare, conform art. 153, organele fiscale competente trebuie să emită o decizie în care să precizeze modalitatea de plată a taxei pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii realizate ocazional, pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei.
(7)Pentru importul de bunuri scutit de taxă în condiţiile prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. l), organele vamale pot solicita constituirea de garanţii privind taxa pe valoarea adăugată. Garanţia privind taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor importuri se constituie şi se eliberează în conformitate cu condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.Norme metodologice:
81.(1) În scopul aplicării prevederilor art. 157 alin. (4) din Codul fiscal, organele vamale nu vor solicita plata taxei pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care au obţinut certificat de amânare de la plată, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2)Începând cu data de 1 ianuarie 2013, organele vamale nu vor solicita plata taxei pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri persoanelor care fac dovada că sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal. Nu se aplică aceste prevederi în cazul persoanelor care sunt înregistrate în scopuri de TVA pentru achiziţii intracomunitare conform art. 153^1 din Codul fiscal, care fac plata taxei în conformitate cu prevederile art. 157 alin. (3) din Codul fiscal.
(3)În cursul perioadei fiscale, importatorii înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, care au obţinut certificat de amânare de la plată, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, reflectă taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor importuri în jurnalele pentru cumpărări pe baza declaraţiei vamale de import sau, după caz, a documentului pentru regularizarea situaţiei emis de autoritatea vamală. Contabil, taxa aferentă importului se înregistrează concomitent atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă. În decontul de taxă pe valoarea adăugată, taxa se evidenţiază atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în limitele şi în condiţiile prevăzute la art. 145, 146, 147 şi 147^1 din Codul fiscal.
Pct. 81 din Normele metodologice de aplicare a art. 157 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 9 al literei B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Pct. 81 din Normele metodologice de aplicare a art. 157 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 49 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 81 din Normele metodologice de aplicare a art. 157 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 62 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Corectarea documentelor
(1)Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în alte documente care ţin loc de factură se efectuează astfel:
a)în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează şi se emite un nou document;
b)în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informaţiile din documentul iniţial, numărul şi data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile şi valorile corecte, fie se emite un nou document conţinând informaţiile şi valorile corecte şi concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul şi data documentului corectat.
(2)În situaţiile prevăzute la art. 138 furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi sau alte documente, cu valorile înscrise cu semnul minus, când baza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fi transmise şi beneficiarului, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 138 lit. d).
(3)Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal şi au fost constatate şi stabilite erori în ce priveşte stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite facturi de corecţie conform alin. (1) lit. b) către beneficiari. Pe facturile emise se va face menţiunea că sunt emise după control şi vor fi înscrise într-o rubrică separată în decontul de taxă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145-147^1.Norme metodologice:
81^1.(1) În sensul prevederilor art. 159 alin. (1) din Codul fiscal, documentul care ţine loc de factură este documentul emis pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în conformitate cu obligaţiile impuse de un acord sau tratat la care România este parte, care conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal.
(2)În situaţia în care o persoană impozabilă a emis facturi aplicând regimul de taxare şi ulterior intră în posesia documentelor justificative care îi dau dreptul la aplicarea unei scutiri de taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 143, 144 sau 144^1 din Codul fiscal, aceasta poate corecta facturile emise, conform art. 159 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, aplicând regimul de scutire corespunzător operaţiunilor realizate.
(3)Organele de inspecţie fiscală vor permite deducerea taxei pe valoarea adăugată în cazul în care documentele controlate aferente achiziţiilor nu conţin toate informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal sau/şi acestea sunt incorecte, dacă pe perioada desfăşurării inspecţiei fiscale la beneficiar documentele respective vor fi corectate de furnizor/prestator în conformitate cu art. 159 din Codul fiscal. Furnizorul/prestatorul are dreptul să aplice prevederile art. 159 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal pentru a corecta anumite informaţii din factură care sunt obligatorii conform art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, care au fost omise sau înscrise eronat, dar care nu sunt de natură să modifice baza de impozitare şi/sau taxa aferentă operaţiunilor, sau nu modifică regimul fiscal al operaţiunii facturate iniţial, chiar dacă au fost supuşi unei inspecţii fiscale - această factură va fi ataşată facturii iniţiale, fără să genereze înregistrări în decontul de taxă al perioadei fiscale în care se operează corecţia, nici la furnizor/prestator, nici la beneficiar.
(4)Furnizorii/prestatorii care emit facturi de corecţie după inspecţia fiscală, în conformitate cu prevederile art. 159 alin. (3) din Codul fiscal, vor înscrie aceste facturi în jurnalul pentru vânzări într-o rubrică separată care vor fi preluate de asemenea într-o rubrică separată din decontul de taxă, fără a avea obligaţia să colecteze taxa pe valoarea adăugată înscrisă în respectivele facturi. Pentru a evita situaţiile de abuz şi pentru a permite identificarea situaţiilor în care se emit facturi după inspecţia fiscală, în cuprinsul acestor facturi furnizorii/prestatorii vor menţiona că sunt emise după inspecţia fiscală. Beneficiarii vor avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145-147^1 din Codul fiscal, taxa fiind înscrisă în rubricile din decontul de taxă aferente achiziţiilor de bunuri şi servicii. Emiterea facturilor de corecţie nu poate depăşi perioada prevăzută la art. 147^1 alin. (2) din Codul fiscal.
(5)Prevederile alin. (4) şi ale art. 159 alin. (3) din Codul fiscal se aplică şi pentru situaţiile în care facturile de corecţie se referă la perioade fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2010. (6) Prevederile alin. (4) şi (5) se aplică inclusiv în cazul micilor întreprinderi care nu s-au înregistrat în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal la depăşirea plafonului prevăzut de art. 152 din Codul fiscal şi organele de inspecţie fiscală au stabilit diferenţe de taxă colectată de plată conform pct. 62 alin. (2).
(7)Prevederile art. 159 se aplică numai de către persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România. În cazul persoanelor care nu sunt înregistrate şi nu au obligaţia înregistrării în scopuri de TVA în România, se aplică prevederile art. 155 alin. (11) din Codul fiscal.
Pct. 81^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 159 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 50 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 81^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 159 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 63 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Măsuri de simplificare
Art. 160. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 150 alin. (1), în cazul operaţiunilor taxabile persoana obligată la plata taxei este beneficiarul pentru operaţiunile prevăzute la alin. (2). Condiţia obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 153.
(2)Operaţiunile pentru care se aplică taxarea inversă sunt:
a)livrarea de deşeuri şi materii prime secundare rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare;
b)livrarea de masă lemnoasă şi materiale lemnoase, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 46/2008 Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Pe facturile emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii prevăzute la alin. (2) furnizorii/prestatorii nu vor înscrie taxa colectată aferentă. Beneficiarii vor determina taxa aferentă, care se va evidenţia în decontul prevăzut la art. 156^2, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145-147^1. (4) De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât furnizorii, cât şi beneficiarii. Prin norme se stabilesc responsabilităţile părţilor implicate în situaţia în care nu s-a aplicat taxare inversă.
(5)Prevederile prezentului articol se aplică numai pentru livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul ţării.Norme metodologice:
82.(1) În sensul art. 160 alin. (5) din Codul fiscal, prin livrări de bunuri/prestări de servicii în interiorul ţării se înţelege operaţiunile realizate numai între persoane care sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care au locul livrării sau locul prestării în România conform art. 132, respectiv art. 133, din Codul fiscal, şi sunt operaţiuni taxabile conform titlului VI din Codul fiscal.
(2)În cazul livrărilor de bunuri prevăzute la art. 160 alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv pentru avansurile încasate, furnizorii emit facturi fără taxă şi înscriu în aceste facturi o menţiune referitoare la faptul că au aplicat taxarea inversă. Taxa se calculează de către beneficiar şi se înscrie în facturi şi în jurnalul pentru cumpărări, fiind preluată atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Din punct de vedere contabil, beneficiarul va înregistra în cursul perioadei fiscale 4426 = 4427 cu suma taxei aferente.
(3)Înregistrarea taxei de către cumpărător atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă este denumită autolichidarea taxei pe valoarea adăugată. Colectarea taxei pe valoarea adăugată la nivelul taxei deductibile este asimilată cu plata taxei către furnizor/prestator. Prevederile acestui alineat sunt valabile pentru orice alte situaţii în care se aplică taxare inversă.
(4)Persoanele impozabile cu regim mixt care sunt beneficiari ai unor achiziţii supuse taxării inverse, conform art. 160 din Codul fiscal, vor deduce taxa în decontul de taxă în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145, 145^1, 146, 147 şi 147^1 din Codul fiscal.
(5)Furnizorii/prestatorii care sunt persoane impozabile cu regim mixt vor lua în calculul pro rata, ca operaţiuni taxabile, valoarea livrărilor/prestărilor pentru care au aplicat taxare inversă.
(6)În cazul neaplicării taxării inverse prevăzute de lege organele de inspecţie fiscală vor dispune măsuri pentru obligarea furnizorilor/prestatorilor şi a beneficiarilor la corectarea operaţiunilor şi aplicarea taxării inverse conform prevederilor din prezentele norme. În cadrul inspecţiei fiscale la beneficiarii operaţiunilor, organele de inspecţie fiscală vor avea în vedere că beneficiarul avea obligaţia să colecteze TVA la momentul exigibilităţii operaţiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere.
(7)Pentru soluţionarea situaţiilor tranzitorii care pot apărea ca urmare a eliminării sau a includerii unor operaţiuni în categoria celor pentru care se aplică taxare inversă în cadrul art. 160 din Codul fiscal, se aplică prevederile art. 134 alin. (6) din Codul fiscal, respectiv se va aplica regimul în vigoare la data exigibilităţii de taxă. În acest sens se va proceda conform următorului exemplu:
Exemplu: o persoană impozabilă aflată în stare de insolvenţă a emis facturi parţiale şi/sau de avansuri în cursul anului 2009. Faptul generator de taxă are loc după data de 1 ianuarie 2010. La regularizarea facturilor parţiale şi/sau de avansuri emise în anul 2009 se va menţine regimul aplicat la data exigibilităţii de taxă, respectiv taxarea inversă, furnizorul/prestatorul fiind obligat la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal numai pentru diferenţa între valoarea livrării/prestării şi sumele facturate în anul 2009.
Pct. 82 din Normele metodologice de aplicare a art. 160 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 51 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 82 din Normele metodologice de aplicare a art. 160 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 64 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (1) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Dispozitii tranzitorii
(1)În aplicarea alin. (2)-(14):
a)un bun imobil sau o parte a acestuia este considerat/considerată ca fiind construit/construită înainte de data aderării, dacă acel bun imobil sau o parte a acestuia a fost utilizat/utilizată prima dată înainte de data aderării;
b)un bun imobil sau o parte a acestuia este considerat/considerată achiziţionat/achiziţionată înainte de data aderării, dacă formalităţile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător s-au îndeplinit înainte de data aderării;
c)transformarea sau modernizarea unui bun imobil sau unei părţi a acestuia se consideră efectuată până la data aderării dacă, după transformare sau modernizare, bunul imobil sau partea acestuia a fost utilizat/utilizată prima dată înainte de data aderării;
d)transformarea sau modernizarea unui bun imobil sau unei părţi a acestuia se consideră efectuată după data aderării dacă, după transformare sau modernizare, bunul imobil sau partea acestuia a fost utilizat/utilizată prima dată după data aderării;
e)prevederile alin. (4), (6), (10) şi (12) se aplică numai pentru lucrările de modernizare sau transformare începute înainte de data aderării, care au fost finalizate după data aderării, care nu depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare.
Alin. (1) al art. 161 a fost modificat de pct. 71 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
(2)Persoana impozabilă care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei şi care, la sau după data aderării, nu optează pentru taxare sau anulează opţiunea de taxare a oricăreia dintre operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e), pentru un bun imobil sau o parte din acesta, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, prin derogare de la prevederile art. 149, va ajusta taxa, conform normelor.
(3)Persoana impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente pentru un bun imobil sau o parte din acesta, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, optează pentru taxarea oricăreia dintre operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e), la sau după data aderării, prin derogare de la prevederile art. 149, va ajusta taxa deductibilă aferentă, conform normelor.
(4)În situaţia în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, este transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, care nu optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) sau anulează opţiunea de taxare, la sau după data aderării, prin derogare de la prevederile art. 149, va ajusta taxa, conform normelor.
(5)În situaţia în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, este transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, nu optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) sau anulează opţiunea de taxare, la sau după data aderării, va ajusta taxa deductibilă aferentă, conform prevederilor art. 149. (6) În situaţia în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, este transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e), la sau după data aderării, prin derogare de la prevederile art. 149, va ajusta taxa deductibilă aferentă, conform normelor.
(7)În situaţia în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, este transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e), la sau după data aderării, va ajusta taxa, conform prevederilor art. 149. (8) Persoana impozabilă care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente unei construcţii sau unei părţi din aceasta, terenului pe care este situată sau oricărui alt teren care nu este construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, şi care, la sau după data aderării, nu optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), va ajusta taxa deductibilă aferentă, în condiţiile prevăzute la art. 149, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
(9)Persoana impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente unei construcţii sau unei părţi din aceasta, terenului pe care este situată sau oricărui alt teren care nu este construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, şi care optează la sau după data aderării, pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), va ajusta taxa deductibilă aferentă conform art. 149, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
(10)În situaţia în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt teren care nu este construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, prin derogare de la prevederile art. 149, persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, nu optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), la sau după data aderării, va ajusta taxa dedusă înainte şi după data aderării, conform art. 149, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
(11)În situaţia în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt teren care nu este construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, nu optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), la sau după data aderării, va ajusta taxa dedusă înainte şi după data aderării, conform art. 149. (12) În situaţia în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt teren care nu este construibil, construite, transformate sau modernizate înainte de data aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), la sau după data aderării, va ajusta taxa nededusă înainte şi după data aderării, conform art. 149, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
(13)În situaţia în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt teren care nu este construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, prin derogare de la prevederile art. 149, persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) la sau după data aderării, va ajusta taxa nededusă înainte şi după data aderării, conform art. 149. (14) Prevederile alin. (8)-(13) nu sunt aplicabile în cazul livrării unei construcţii noi sau a unei părţi din aceasta, astfel cum este definită la art. 141 alin. (2) lit. f).
(15)În cazul contractelor de vânzare de bunuri cu plata în rate, încheiate valabil, anterior datei de 31 decembrie 2006 inclusiv, care se derulează şi după data aderării, exigibilitatea taxei aferente ratelor scadente după data aderării intervine la fiecare dintre datele specificate în contract pentru plata ratelor. În cazul contractelor de leasing încheiate valabil, anterior datei de 31 decembrie 2006 inclusiv, şi care se derulează şi după data aderării, dobânzile aferente ratelor scadente după data aderării nu se cuprind în baza de impozitare a taxei*).
(16)În cazul bunurilor mobile corporale introduse în ţară înainte de data aderării de societăţile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, şi care au fost plasate în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata sumelor aferente tuturor drepturilor de import, inclusiv a taxei pe valoarea adăugată, dacă sunt achiziţionate după data aderării de către utilizatori, se vor aplica reglementările în vigoare la data intrării în vigoare a contractului.
(17)Obiectivele de investiţii finalizate printr-un bun de capital, al căror an următor celui de punere în funcţiune este anul aderării României la Uniunea Europeană, se supun regimului de ajustare a taxei deductibile prevăzut la art. 149. (18) Certificatele de scutire de taxă eliberate până la data aderării pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii finanţate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaţionale şi de organizaţii nonprofit şi de caritate din străinătate şi din ţară sau de persoane fizice îşi păstrează valabilitatea pe perioada derulării obiectivelor. Nu sunt admise suplimentări ale certificatelor de scutire după data de 1 ianuarie 2007.
Alin. (18) al art. 161 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 110 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.028 din 27 decembrie 2006.
(19)În cazul contractelor ferme, încheiate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, se aplică prevederile legale în vigoare la data intrării în vigoare a contractelor, pentru următoarele operaţiuni:
a)activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor şi proiectelor, precum şi a acţiunilor cuprinse în Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare, în programele-nucleu şi în planurile sectoriale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările ulterioare, precum şi activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare finanţate în parteneriat internaţional, regional şi bilateral;
b)lucrările de construcţii, amenajări, reparaţii şi întreţinere la monumentele care comemorează combatanţi, eroi, victime ale războiului şi ale Revoluţiei din decembrie 1989. (20) Actelor adiţionale la contractele prevăzute la alin. (19), încheiate după data de 1 ianuarie 2007 inclusiv, le sunt aplicabile prevederile legale în vigoare după data aderării.
(21)Pentru garanţiile de bună execuţie reţinute din contravaloarea lucrărilor de construcţii-montaj, evidenţiate ca atare în facturi fiscale până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, se aplică prevederile legale în vigoare la data constituirii garanţiilor respective, în ceea ce priveşte exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată.
(22)Pentru lucrările imobiliare care se finalizează într-un bun imobil, pentru care antreprenorii generali au optat, înainte de data de 1 ianuarie 2007, ca plata taxei să se efectueze la data livrării bunului imobil, se aplică prevederile legale în vigoare la data la care şi-au exprimat această opţiune.
(23)Asocierile în participaţiune dintre persoane impozabile române şi persoane impozabile stabilite în străinătate sau exclusiv din persoane impozabile stabilite în străinătate, înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, conform legislaţiei în vigoare la data constituirii, se consideră persoane impozabile distincte şi rămân înregistrate în scopuri de TVA, până la data finalizării contractelor pentru care au fost constituite.
(24)Operaţiunile efectuate de la data aderării în baza unor contracte în derulare la această dată vor fi supuse prevederilor prezentului titlu, cu excepţiile prevăzute de prezentul articol şi de art. 161^1.
Art. 161 a fost modificat de pct. 140 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
83.(1) Pentru aplicarea art. 161 alin. (2) şi (4) din Codul fiscal, persoanele impozabile au obligaţia să ajusteze taxa dedusă pentru bunurile imobile achiziţionate, construite, transformate sau modernizate în ultimii 5 ani, proporţional cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizată pentru realizarea operaţiunilor scutite şi proporţional cu numărul de luni în care bunul va fi utilizat în regim de taxare. Aplicarea prevederilor art. 161 alin. (4) se limitează la modernizările şi transformările care au fost începute înainte de aderare şi finalizate după data aderării. Orice modernizare sau transformare începută după data aderării va fi considerată bun de capital obţinut după aderare numai în condiţiile prevăzute la art. 149 din Codul fiscal. Ajustarea este operată într-o perioadă de 5 ani în cadrul căreia bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt transformate sau modernizate, ajustarea taxei deduse aferente acestor lucrări este operată, de asemenea, într-o perioadă de 5 ani de la data finalizării fiecărei lucrări de transformare sau modernizare. Pentru ajustare, suma taxei pentru fiecare an reprezintă o cincime din taxa dedusă aferentă achiziţiei, construirii sau modernizării bunurilor imobile. Pentru determinarea ajustării lunare se împarte fiecare cincime la 12. Suma care nu poate fi dedusă se calculează astfel: din perioada de 5 ani se scade numărul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de taxare, iar rezultatul se înmulţeşte cu ajustarea lunară. Fracţiunile de lună se consideră lună întreagă. Taxa nedeductibilă obţinută prin ajustare se înregistrează din punct de vedere contabil pe cheltuieli, precum şi în jurnalul pentru cumpărări şi se preia corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală în care persoana impozabilă începe aplicarea regimului de scutire.
Exemplu de ajustare a dreptului de deducere
O persoană impozabilă dobândeşte la data de 15 aprilie 2005, prin achiziţie sau investiţii, un bun imobil având o valoare de 30.000.000 lei. Taxa dedusă aferentă acestui imobil a fost de 5.700.000 lei. În anul 2006 au fost începute lucrări de modernizare, finalizate în data de 20 aprilie 2007, care au mărit valoarea bunului imobil cu 1.000.000 lei (mai puţin de 20% din valoarea bunului imobil), pentru care taxa dedusă aferentă este de 190.000 lei.
De la data de 15 aprilie 2005 până la 31 decembrie 2007, persoana impozabilă închiriază imobilul 100% în regim de taxare.
Pe data de 1 ianuarie 2008, persoana impozabilă renunţă la opţiunea de a taxa operaţiunea de închiriere, aplicând scutirea prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal.
Ajustarea dreptului de deducere se efectuează astfel:
A. Ajustarea pentru taxa dedusă aferentă dobândirii bunului imobil
–Taxa dedusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei
–Taxa dedusă pentru perioada 15 aprilie 2005 - 31 decembrie 2007, respectiv 33 de luni, nu se ajustează.
–Ajustarea taxei deduse pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 aprilie 2010:
–5.700.000 lei: 5 ani = 1.140.000 lei
–1.140.000 lei: 12 luni = 95.000 lei
–5 * 12 = 60 luni - 33 luni = 27 luni x 95.000 lei = 2.565.000 lei - taxa care se ajustează.
B. Ajustarea taxei deduse aferente lucrării de modernizare începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007
–Taxa dedusă aferentă modernizării: 190.000 lei
–Taxa dedusă pentru perioada 20 aprilie 2007 - 31 decembrie 2007, respectiv 9 luni, nu se ajustează.
–Ajustarea taxei deduse pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 aprilie 2011:
–190.000 lei: 5 ani = 38.000 lei
–38.000 lei: 12 luni = 3.166,7 lei
–60 luni - 9 luni = 51 luni x 3.166,7 lei = 161.501,7 lei - taxa care se ajustează.
Suma de 2.565.000 lei + 161.501,7 lei, rezultată din ajustările efectuate la lit. A şi B, reprezintă diferenţa de taxă care va fi înregistrată pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpărări din luna ianuarie 2008, cu semnul minus, şi corespunzător va fi preluată în decontul privind taxa pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală respectivă. Aceeaşi procedură de ajustare se aplică şi în cazul transformărilor sau modernizărilor începute şi finalizate înainte de data aderării, indiferent de valoarea acestora.
(2)Pentru aplicarea art. 161 alin. (5) din Codul fiscal, persoanele impozabile au obligaţia să ajusteze taxa dedusă conform art. 149 din Codul fiscal, pentru modernizările sau transformările începute înainte de data aderării şi finalizate după data aderării sau începute şi finalizate după data aderării, care depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal diferă de ajustarea prevăzută la alin. (1) prin perioada de ajustare, care este de 20 de ani, faţă de 5 ani, şi metoda de ajustare, care se face pe ani calendaristici întregi, şi nu lunar. Pentru taxa dedusă aferentă bunului imobil, modernizărilor sau transformărilor efectuate înainte de data aderării şi modernizărilor sau transformărilor începute înainte de data aderării şi finalizate după data aderării, care nu depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, ajustarea se efectuează potrivit prevederilor alin. (1).
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), în situaţia în care persoana impozabilă a făcut lucrări de modernizare, începute în 2006, în valoare de 20.000.000 lei, în loc de 1.000.000 lei.
Întrucât valoarea bunului imobil după transformare este de 50.000.000 lei şi întrucât valoarea modernizării depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil, ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie să fie făcută conform art. 149 din Codul fiscal, cu privire la perioada şi metoda de ajustare.
Pentru taxa aferentă bunului imobil, ajustarea se efectuează potrivit exemplului de la alin. (1) lit. A.
(3)Pentru aplicarea art. 161 alin. (3) şi (6) din Codul fiscal, persoanele impozabile pot deduce din taxa nededusă, aferentă bunurilor imobile achiziţionate, construite, transformate sau modernizate în ultimii 5 ani, o sumă proporţională cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizată pentru aceste operaţiuni şi cu numărul de luni în care bunul va fi utilizat în regim de taxare. Aplicarea prevederilor art. 161 alin. (6) se limitează la modernizările şi transformările care au fost începute înainte de aderare şi finalizate după data aderării. Orice modernizare sau transformare începută după data aderării va fi considerată bun de capital obţinut după aderare numai în condiţiile prevăzute la art. 149 din Codul fiscal. Ajustarea se realizează într-o perioadă de 5 ani în cadrul căreia bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt modernizate sau transformate, ajustarea taxei nededuse aferente acestor lucrări este operată, de asemenea, într-o perioadă de 5 ani de la data finalizării fiecărei lucrări de modernizare sau transformare. Pentru ajustare se va ţine cont de suma taxei nededuse pentru fiecare an, care reprezintă o cincime din taxa aferentă achiziţiei, construirii, transformării sau modernizării bunurilor imobile. Pentru determinarea ajustării lunare se împarte fiecare cincime la 12. Stabilirea sumei care poate fi dedusă se calculează astfel: din perioada de 5 ani se scade numărul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de scutire, iar rezultatul va fi înmulţit cu ajustarea lunară. Fracţiunile de lună se consideră lună întreagă. Taxa de dedus rezultată în urma ajustării se înregistrează din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum şi în jurnalul pentru cumpărări şi se preia corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală în care persoana impozabilă începe aplicarea regimului de taxare.
Exemplu de ajustare a dreptului de deducere:
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), dar, inversând datele situaţiei, considerăm că persoana a închiriat în regim de scutire bunul imobil în totalitate şi nu a dedus TVA aferentă achiziţiei şi nici modernizării efectuate şi optează pentru regimul de taxare a tuturor operaţiunilor de închiriere de la data de 1 ianuarie 2008. Aceeaşi procedură de ajustare se aplică şi în cazul transformărilor sau modernizărilor începute şi finalizate înainte de data aderării, indiferent de valoarea acestora.
A. Ajustarea taxei nededuse aferente dobândirii bunului imobil
–Taxa nededusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei
–Ajustarea pentru restul perioadei de 5 ani: 27 luni (60 luni - 33 luni):
–5.700.000 lei: 5 ani = 1.140.000 lei
–1.140.000 lei: 12 luni = 95.000 lei
–5 * 12 = 60 luni - 33 luni = 27 luni x 95.000 lei = 2.565.000 lei - taxa care se ajustează.
B. Ajustarea taxei nededuse aferente lucrării de modernizare începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007
–Taxa nededusă: 190.000 lei
–Taxa nededusă pentru perioada 20 aprilie 2007 - 31 decembrie 2007, respectiv 9 luni, nu se ajustează.
–Ajustarea taxei pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 aprilie 2011:
–190.000 lei : 5 ani = 38.000 lei
–38.000 lei : 12 luni = 3.166,7 lei
–60 luni - 9 luni = 51 luni x 3.166,7 lei = 161.501,7 lei - taxa care se ajustează.
Suma de 2.565.000 lei + 161.501,7 lei, rezultată din ajustările efectuate la lit. A şi B, se înregistrează din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum şi în jurnalul pentru cumpărări din luna ianuarie 2008, cu semnul plus, şi se preia corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală respectivă.
(4)Pentru aplicarea art. 161 alin. (7) din Codul fiscal, persoanele impozabile vor ajusta taxa nededusă conform art. 149 din Codul fiscal, pentru modernizările sau transformările începute înainte de data aderării şi finalizate după data aderării sau începute şi finalizate după data aderării, care depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal diferă de ajustarea prevăzută la alin. (3) prin perioada de ajustare, care este de 20 de ani, faţă de 5 ani, şi prin metoda de ajustare, care se face pe ani calendaristici întregi, şi nu lunar. Pentru taxa nededusă aferentă bunului imobil, modernizărilor sau transformărilor efectuate înainte de data aderării şi modernizărilor sau transformărilor începute înainte de data aderării şi finalizate după data aderării, care nu depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, ajustarea se efectuează potrivit prevederilor alin. (3).
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), dar inversând datele situaţiei, considerăm că persoana impozabilă a făcut lucrări de modernizare, începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007, în valoare de 20.000.000 lei, în loc de 1.000.000 lei, a închiriat în regim de scutire bunul imobil în totalitate şi nu a dedus TVA aferentă modernizării efectuate şi optează pentru regimul de taxare a tuturor operaţiunilor de închiriere de la data de 1 ianuarie 2008.
Întrucât valoarea bunului imobil după transformare este de 50.000.000 lei şi întrucât valoarea modernizării depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil, ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie să fie făcută conform art. 149 din Codul fiscal, cu privire la perioada şi metoda de ajustare.
Pentru taxa aferentă bunului imobil, ajustarea se efectuează potrivit exemplului de la alin. (3) lit. A.
(5)Pentru aplicarea art. 161 alin. (8) şi (10) din Codul fiscal, persoanele impozabile au obligaţia să ajusteze taxa dedusă conform art. 149 din Codul fiscal, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), în situaţia în care persoana impozabilă vinde clădirea la data de 1 ianuarie 2008 şi nu a optat pentru taxarea acestei vânzări.
A. Ajustarea taxei deduse aferente dobândirii bunului imobil: 2/5
–Taxa dedusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei
–Anul 2005 (anul achiziţiei şi al primei utilizări), precum şi anii 2006 şi 2007 sunt luaţi în considerare. Anul 2008, pe parcursul căruia se pierde dreptul de deducere, nu se ia în considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată:
5.700.000 lei x 2/5 = 2.280.000 lei
B. Ajustarea taxei deduse aferente lucrării de modernizare începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007: 4/5
–Taxa dedusă: 190.000 lei
–Anul 2007 (anul în care se termină lucrările de modernizare) este luat în considerare. Anul 2008, pe parcursul căruia se pierde dreptul de deducere, nu se ia în considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată:
190.000 lei x 4/5 = 152.000 lei
Suma de 2.280.000 lei + 152.000 lei, rezultată din ajustările efectuate la lit. A şi B, reprezintă diferenţa de taxă care va fi înregistrată pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpărări din luna ianuarie 2008, cu semnul minus, şi corespunzător va fi preluată în decontul privind taxa pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală respectivă.
(6)Pentru aplicarea art. 161 alin. (11) din Codul fiscal, persoanele impozabile au obligaţia să ajusteze taxa dedusă conform art. 149 din Codul fiscal, pentru modernizările sau transformările începute înainte de data aderării şi finalizate după data aderării sau începute şi finalizate după data aderării, care depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal diferă de ajustarea prevăzută la alin. (5) prin perioada de ajustare, care este de 20 de ani, faţă de 5 ani. Pentru taxa dedusă aferentă bunului imobil, modernizărilor sau transformărilor efectuate înainte de data aderării şi modernizărilor sau transformărilor începute înainte de data aderării şi finalizate după data aderării, care nu depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, ajustarea se efectuează potrivit prevederilor alin. (5).
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), în situaţia în care persoana impozabilă vinde clădirea la data de 1 ianuarie 2008 şi nu a optat pentru taxarea acestei vânzări. Persoana impozabilă a făcut lucrări de modernizare, începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007, în valoare de 20.000.000 lei, în loc de 1.000.000 lei.
Întrucât valoarea bunului imobil după transformare este de 50.000.000 lei şi întrucât valoarea modernizării depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil, ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie să fie făcută conform art. 149 din Codul fiscal, cu privire la perioada şi metoda de ajustare.
Pentru taxa aferentă bunului imobil, ajustarea se efectuează potrivit exemplului de la alin. (5) lit. A.
(7)Pentru aplicarea art. 161 alin. (9) şi (12) din Codul fiscal, persoanele impozabile ajustează taxa nededusă conform art. 149 din Codul fiscal, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani. Valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunului respectiv.
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), dar, inversând datele situaţiei, considerăm că persoana nu a dedus TVA aferentă achiziţiei şi nici modernizării efectuate şi vinde clădirea la data de 1 ianuarie 2008, optând pentru taxarea acestei vânzări. Valoarea de vânzare a bunului imobil este de 30.000.000 lei, taxa colectată aferentă fiind de 5.700.000 lei.
A. Ajustarea taxei nededuse aferente dobândirii bunului imobil: 2/5
–Taxa nededusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei
–Anul 2005 (anul achiziţiei şi al primei utilizări), precum şi anii 2006 şi 2007 sunt luaţi în considerare. Anul 2008, pe parcursul căruia ia naştere dreptul de deducere, nu se ia în considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată:
5.700.000 lei x 2/5 = 2.280.000 lei
B. Ajustarea taxei nededuse aferente lucrării de modernizare începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007: 4/5
–Taxa nededusă: 190.000 lei
–Anul 2007 (anul în care se termină lucrările de modernizare) este luat în considerare. Anul 2008, pe parcursul căruia ia naştere dreptul de deducere, nu se ia în considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată:
190.000 lei x 4/5 = 152.000 lei
Suma de 2.280.000 lei + 152.000 lei, rezultată din ajustările efectuate la lit. A şi B, reprezintă diferenţa de taxă care va fi înregistrată prin diminuarea cheltuielilor, precum şi în jurnalul pentru cumpărări din luna ianuarie 2008, cu semnul plus, şi se preia corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală respectivă, taxa de dedus rezultată în urma ajustării fiind mai mică decât taxa colectată.
(8)Pentru aplicarea art. 161 alin. (13) din Codul fiscal, persoanele impozabile ajustează taxa nededusă conform art. 149 din Codul fiscal, pentru modernizările sau transformările începute înainte de data aderării şi finalizate după data aderării sau începute şi finalizate după data aderării, care depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal diferă de ajustarea prevăzută la alin. (7) prin perioada de ajustare, care este de 20 de ani, faţă de 5 ani. Pentru taxa nededusă aferentă bunului imobil, modernizărilor sau transformărilor efectuate înainte de data aderării şi modernizărilor sau transformărilor efectuate după data aderării, care nu depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, ajustarea se efectuează potrivit prevederilor alin. (7). Valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunului respectiv.
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), dar, inversând datele situaţiei, considerăm că persoana nu a dedus TVA aferentă achiziţiei şi nici modernizării efectuate şi vinde clădirea la data de 1 ianuarie 2008, optând pentru taxarea acelei vânzări.
Persoana impozabilă a făcut lucrări de modernizare începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007, în valoare de 20.000.000 lei, în loc de 1.000.000 lei.
Întrucât valoarea bunului imobil după transformare este de 50.000.000 lei şi întrucât valoarea modernizării depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil, ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie să fie făcută conform art. 149 din Codul fiscal, cu privire la perioada şi metoda de ajustare.
Pentru taxa aferentă bunului imobil, ajustarea se efectuează potrivit exemplului de la alin. (7) lit. A.
Pct. 83 din Normele metodologice de aplicare a art. 161 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 12 al lit. A a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
84.În sensul art. 161 alin. (16) din Codul fiscal, prin aplicarea reglementarilor în vigoare la data intrarii în vigoare a contractului de leasing, se înţelege ca bunurile respective vor fi importate din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată la data finalizarii contractelor şi se datorează taxa pe valoarea adăugată la valoarea reziduala a bunurilor. Taxa pe valoarea adăugată datorata pentru aceste importuri, nu se plateste efectiv la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, ci se evidentiaza în decontul de taxa, conform prevederilor art. 157 alin. (5) din Codul fiscal.
85.În sensul art. 161 alin. (18) din Codul fiscal, nu este permisa suplimentarea certificatelor de scutire după data de 1 ianuarie 2007. Totusi, în situaţia în care în cadrul aceleiasi sume inscrise în certificatul de scutire se modifica contractorii şi/sau subcontractorii, aceste corectii pot fi efectuate de către organele fiscale competente la solicitarea beneficiarilor fondurilor nerambursabile. în certificatul deja eliberat.
Operaţiuni efectuate înainte şi de la data aderării
(1)Prevederile în vigoare, la momentul în care bunurile au fost plasate în unul dintre regimurile suspensive prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 sau într-un regim similar în Bulgaria, se vor aplica în continuare de la data aderării, până la ieşirea bunurilor din aceste regimuri, atunci când respectivele bunuri, originare din Bulgaria sau din spaţiul comunitar, aşa cum era acesta înaintea datei aderării:
a)au intrat în România înaintea datei aderării; şi b) au fost plasate într-un astfel de regim la intrarea în România; şi c) nu au fost scoase din respectivul regim înaintea datei aderării.
(2)Apariţia oricăruia dintre evenimentele de mai jos la sau după data aderării se va considera ca import în România:
a)ieşirea bunurilor în România din regimul de admitere temporară în care au fost plasate înaintea datei aderării în condiţiile menţionate la alin. (1), chiar dacă nu au fost respectate prevederile legale;
b)scoaterea bunurilor în România din regimurile vamale suspensive în care au fost plasate înaintea datei aderării, în condiţiile prevăzute la alin. (1), chiar dacă nu au fost respectate prevederile legale;
c)încheierea în România a unei proceduri interne de tranzit iniţiate în România înaintea datei aderării, în scopul livrării de bunuri cu plata în România înaintea datei aderării, de către o persoană impozabilă care acţionează ca atare. Livrarea de bunuri prin poştă va fi considerată în acest scop procedură internă de tranzit;
d)încheierea în România a unei proceduri de tranzit extern iniţiate înaintea datei aderării;
e)orice neregulă sau încălcare a legii, săvârşită în România în timpul unei proceduri interne de tranzit iniţiate în condiţiile prevăzute la lit. c) sau în timpul unei proceduri de tranzit extern prevăzute la lit. d);
f)utilizarea în România, de la data aderării, de către orice persoană, a bunurilor livrate acesteia înaintea datei aderării, din Bulgaria sau din teritoriul comunitar, aşa cum era acesta înaintea datei aderării, dacă:
1.livrarea bunurilor a fost scutită sau era probabil că va fi scutită, în condiţiile art. 143 alin. (1) lit. a) şi b); şi
2.bunurile nu au fost importate înaintea datei aderării, în Bulgaria sau în spaţiul comunitar, astfel cum era acesta înaintea datei aderării.
(3)Când are loc un import de bunuri în oricare dintre situaţiile menţionate la alin. (2), nu există niciun fapt generator de taxă dacă:
a)bunurile sunt expediate sau transportate în afara teritoriului comunitar, astfel cum este acesta de la data aderării; sau b) bunurile importate, în sensul alin. (2) lit. a), nu reprezintă mijloace de transport şi sunt reexpediate sau transportate către statul membru din care au fost exportate şi către persoana care le-a exportat; sau c) bunurile importate, în sensul alin. (2) lit. a), reprezintă mijloacele de transport care au fost achiziţionate sau importate înaintea datei aderării, în condiţiile generale de impozitare din România, Republica Bulgaria sau alt stat membru din teritoriul comunitar, astfel cum era acesta înaintea datei aderării, şi/sau care nu au beneficiat de scutire de la plata taxei ori de rambursarea acesteia ca urmare a exportului. Această condiţie se consideră îndeplinită atunci când data primei utilizări a respectivelor mijloace de transport este anterioară datei de 1 ianuarie 1999 şi suma taxei datorate la import este nesemnificativă, conform prevederilor din norme.
Lit. c) a alin. (3) al art. 161^1 a fost modificată de pct. 72 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Art. 161^1 a fost modificat de pct. 141 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Codul fiscal:
Operaţiuni efectuate înainte şi de la data aderării
(3)Când are loc un import de bunuri în oricare dintre situaţiile menţionate la alin. (2), nu există niciun fapt generator de taxă dacă:
a)bunurile sunt expediate sau transportate în afara teritoriului comunitar, astfel cum este acesta de la data aderării; sau b) bunurile importate, în sensul alin. (2) lit. a), nu reprezintă mijloace de transport şi sunt reexpediate sau transportate către statul membru din care au fost exportate şi către persoana care le-a exportat; sau c) bunurile importate, în sensul alin. (2) lit. a), reprezintă mijloace de transport care au fost achiziţionate sau importate înaintea datei aderării, în condiţiile generale de impozitare din România, Bulgaria sau alt stat membru din teritoriul comunitar, astfel cum era acesta înaintea datei aderării, şi/sau nu au beneficiat de scutire de la plata taxei ori de rambursarea acesteia ca urmare a exportului. Această condiţie se consideră îndeplinită atunci când data primei utilizări a respectivelor mijloace de transport este anterioară datei de 1 ianuarie 1999 şi suma taxei datorate la import este nesemnificativă, conform prevederilor din norme.Norme metodologice:
86.(1) În sensul art. 161^1 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, suma taxei datorate la import este nesemnificativă dacă este mai mică de 1.000 de lei.
(2)În aplicarea art. 161^1 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal nu există niciun fapt generator de taxă pe valoarea adăugată şi organele vamale nu vor percepe plata taxei dacă importatorul face dovada că importul este direct destinat reexpedierii sau transportului bunurilor către statul membru din care au fost exportate şi către persoana care le-a exportat şi, după caz, dovada încheierii unui contract de transport şi/sau asigurare.
Pct. 86 din Normele metodologice de aplicare a art. 161^1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 52 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
87.Abrogat.
Pct. 87 din Normele metodologice de aplicare a art. 161^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 53 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
NOTIFICARE
privind opţiunea de taxare a operaţiunilor
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal
1.Denumirea solicitantului .........................................
2.Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 din Codul fiscal ...........................
3.Adresa ............................................................
4.Data de la care se optează pentru taxare ..........................
5.Bunurile imobile pentru care se aplică opţiunea (adresa completă dacă opţiunea se referă la bunul imobil integral sau, dacă se referă la o parte din bunul imobil, se va înscrie suprafaţa din bunul imobil. În cazul operaţiunilor de leasing cu bunuri imobile se va menţiona dacă opţiunea se referă la bunul imobil integral sau, dacă se referă la o parte din bunul imobil, pe lângă suprafaţă trebuie să se identifice cu exactitate partea din bunul imobil care face obiectul contractului) ......................
Confirm că datele declarate sunt corecte şi complete.
Numele şi prenumele ............., funcţia ..............
Semnătura şi ştampila
.........................
Anexa 1 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VI din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 54 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
NOTIFICARE
privind anularea optiunii de taxare a operaţiunilor
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal
1.Denumirea solicitantului .............................................
2.Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 din Codul fiscal ........................
3.Adresa ...............................................................
4.Data de la care se anulează opţiunea de taxare .......................
5.Bunurile imobile pentru care se anulează opţiunea de taxare (adresa completa, dacă opţiunea s-a referit la bunul imobil integral, sau dacă s-a referit la o parte din bunul imobil se va inscrie suprafaţa din bunul imobil. În cazul operaţiunilor de leasing cu bunuri imobile se va menţiona dacă opţiunea s-a referit la bunul imobil integral, sau dacă s-a referit la o parte din bunul imobil, pe lângă suprafaţa trebuie să se identifice cu exactitate partea din bunul imobil care face obiectul contractului)
.........................................................................
.........................................................................
.........................................................................
Confirm ca datele declarate sunt complete şi corecte.
Numele şi prenumele ................, functia ..........................
Semnatura şi stampila
la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
NOTIFICARE
privind opţiunea de taxare a operaţiunilor
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal
1.Denumirea solicitantului .............................................
2.Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 din Codul fiscal .............................
3.Adresa ...............................................................
4.Bunurile imobile (constructii, terenuri) pentru care se aplică opţiunea de taxare (adresa completa a bunului imobil, adresa completa şi suprafaţa terenului, în cazul în care opţiunea de taxare priveste numai o parte a bunului imobil se va identifica cu exactitate aceasta parte a bunului imobil)
.........................................................................
.........................................................................
.........................................................................
Confirm ca datele declarate sunt corecte şi complete.
Numele şi prenumele ................., functia ..........................
Semnatura şi stampila
Codul fiscal:
Denumirea Titlului VII a fost modificată de pct. 142 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Codul fiscal
Sfera de aplicare
Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru urmatoarele produse provenite din producţia interna sau din import:
a)bere;
b)vinuri;
c)bauturi fermentate, altele decat bere şi vinuri;
d)produse intermediare;
e)alcool etilic;
f)tutun prelucrat;
g)produse energetice;
h)energie electrica.
Norme metodologice
1*).
(1)Sumele reprezentand accize se calculeaza în lei, pe baza cursului de schimb stabilit în conformitate cu prevederile art. 218 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmeaza:
a)pentru bere:
A = C x K x R x Q
unde:
A = cuantumul accizei
C = numărul de grade Plato
K = acciza unitara, în functie de capacitatea de productie anuală, prevăzută la nr. crt. 1 din Anexa nr. 1 la titlul VII -Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitate a în hectolitri
Concentraţia zaharometrica exprimata în grade Plato, în functie de care se calculeaza şi se virează la bugetul de stat accizele, este cea înscrisă în specificatia tehnica elaborata pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment, care trebuie să fie aceeasi cu cea înscrisă pe etichetele de comercializare a sortimentelor de bere. Abaterea admisa este de 0,5 grade Plato;
b)pentru vinuri spumoase, bauturi fermentate spumoase şi produse intermediare:
A = K x R x Q
unde:
A = cuantumul accizei
K = acciza unitara prevăzută la nr. crt. 2.2, 3.2 şi 4 din Anexa nr. 1 la titlul VII-Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea în hectolitri
c)pentru alcool etilic:
A = C x K x R x Q
100
unde:
A = cuantumul accizei
C = concentraţia alcoolica exprimata în procente de volum
K = acciza specifică, în functie de capacitatea de productie anuală,
prevăzută la nr. crt. 5 din Anexa nr. 1 la titlul VII-Accize din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea în hectolitri
d)pentru tigarete:
Total acciza = A1 + A2
în care:
A1 = acciza specifică
A2 = acciza ad valorem
A1 = Kl x R x Q1
A2 = K2 X PA X Q2
unde:
K1 = acciza specifică prevăzută la nr. crt. 6 din Anexa nr. 1 la titlul VII-Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
K2 = acciza ad valorem prevăzută la nr. crt. 6 din Anexa nr. 1 la titlul VII-Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
R = cursul de schimb leu/euro
PA = preţul maxim de vanzare cu amanuntul
Q1 = cantitatea exprimata în unităţi de 1.000 buc. tigarete
Q2 = numărul de pachete de tigarete aferente lui Q1
e)pentru tigari şi tigari de foi:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea exprimata în unităţi de 1.000 buc. tigari
K = acciza unitara prevăzută la nr. crt. 7 din Anexa nr. 1 la titlul VII-Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
R = cursul de schimb leu/euro
f)pentru tutun de fumat fin taiat, destinat rularii în tigarete şi pentru alte tutunuri de fumat:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea în kg
K = acciza unitara prevăzută la nr. crt. 8 şi 9 din Anexa nr. 1 la titlul VII-Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
R = cursul de schimb leu/euro
g)pentru produse energetice:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea exprimata în tone, 1000 litri sau gigajouli
K = acciza unitara prevăzută la nr. crt. 10-17 din Anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
R = cursul de schimb leu/euro
Pentru gazul natural, determinarea continutului de energie furnizata se face în conformitate cu Regulamentul de măsurare a cantităţilor de gaze naturale tranzactionate angro, aprobat prin decizia presedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale.
h)pentru electricitate:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea de energie electrica activa exprimata în MWh
K = acciza unitara prevăzută la nr. crt. 18 din Anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
R = cursul de schimb leu/euro.
(2)Pentru bauturile alcoolice - altele decat bere; vinuri; bauturi fermentate, altele decat bere şi vinuri şi produse intermediare -, precum şi pentru produsele din grupa tutunului prelucrat, se calculeaza contribuţia pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate prevăzută la art. 363 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Pentru bauturile alcoolice, tigaretele, tigarile şi tigarile de foi, se calculeaza cota de 1% datorata Agentiei Naţionale pentru Sport, prevăzută în Legea educatiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cota care se aplică asupra valorii accizelor determinata potrivit prevederilor alin. (1), diminuată cu valoarea contributiei pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate prevăzută la alin. (2).
(4)Valoarea accizelor datorate bugetului de stat reprezinta diferenţa între valoarea accizelor determinata potrivit prevederilor alin. (1) din care se deduc: contribuţia prevăzută la alin. (2), cota de 1% prevăzută la alin. (3) şi după caz, contravaloarea marcajelor utilizate pentru marcarea produselor supuse acestui regim, conform procedurii prevăzute la pct. 29.
Pct. 1 din Normele metodologice de aplicare a art. 162 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Definitii
b)producţia de produse accizabile reprezinta orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă;
Art. 163 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 144 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006:
Definitii
În înţelesul prezentului titlu, se vor folosi urmatoarele definitii:
a)produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 162;
b)producţia de produse accizabile reprezinta orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă;
c)antrepozitul fiscal este locul aflat sub controlul autorităţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exercitiul activităţii, în anumite condiţii prevăzute de prezentul titlu şi de norme;
d)antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamala, conform Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României;
e)antrepozitarul autorizat este persoana fizica sau juridica autorizata de autoritatea fiscala competenţa, în exercitarea activităţii acesteia, sa produca, sa transforme, să deţină, sa primeasca şi sa expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal;
f)regimul suspensiv este regimul fiscal conform caruia plata accizelor este suspendata pe perioada producerii, transformarii, detinerii şi deplasarii produselor;
g)documentul administrativ de însoţire a marfii - DAI este documentul care trebuie folosit la miscarea produselor accizabile în regim suspensiv;
h)documentul de însoţire simplificat - DIS este documentul care trebuie folosit la miscarea intracomunitara a produselor accizabile cu accize platite;
i)codul NC reprezinta pozitia tarifara, subpozitia tarifara sau codul tarifar, conform Nomenclaturii combinate din Tariful vamal comun valabil în anul anterior anului în curs;
j)operatorul înregistrat este persoana fizica sau juridica autorizata sa primeasca în exercitarea activităţii economice produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate detine sau expedia produse în regim suspensiv;
k)operatorul neinregistrat este persoana fizica sau juridica autorizata în exercitarea profesiei sale să efectueze, cu titlu ocazional, aceleasi operaţiuni prevăzute pentru operatorul înregistrat."Norme metodologice:
2*).
(1)Prin noţiunea activitate de producţie se înţelege orice operaţiune prin care produsele accizabile sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă, inclusiv operaţiunile de îmbuteliere şi ambalare a produselor accizabile în vederea eliberării pentru consum a acestora.
(2)În activitatea de producţie este inclusă şi operaţiunea de extracţie a produselor energetice, aşa cum sunt definite la art. 175 alin. (1) din Codul fiscal.
(3)Prin derogare de la prevederile alin. (1), operaţiunea exclusivă de aditivare a produselor energetice în regim suspensiv poate fi realizată în antrepozite fiscale de depozitare.
Alin. (3) al pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 163 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 1 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 163, lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 163 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 1 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Definitii
În înţelesul prezentului titlu, se vor folosi urmatoarele definitii:
[...]
c)antrepozitul fiscal este locul, aflat sub controlul autorităţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exercitiul activităţii, în anumite condiţii prevăzute de prezentul titlu şi de norme;Norme metodologice:
2^1*).
(1)În înţelesul prezentelor norme, autoritatea fiscala competenţa poate fi autoritatea fiscala centrala sau autoritatea fiscala teritoriala.
(2)Prin autoritate fiscală centrală se înţelege Ministerul Economiei şi Finanţelor - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau Autoritatea Naţională a Vămilor.
(3)Prin autoritate fiscală teritorială se înţelege, după caz, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, direcţiile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor cu atribuţii în domeniu, direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti.
Alin. (2) şi (3) ale pct. 2^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 163, lit c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 2 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 2^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 163, lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 3 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Definiţii
În înţelesul prezentului titlu se vor folosi următoarele definiţii:
[...]
i)codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar, aşa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul CE nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 cu privire la nomenclatura tarifară şi statistică şi la tariful vamal comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, iar în cazul produselor energetice în vigoare de la 1 ianuarie 2002. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului vamal comun, corespondenţa între codurile NC prevăzute în prezentul titlu cu noile coduri NC se va realiza potrivit prevederilor din norme;
[...]
Norme metodologice:
2^1.1*).
(1)Pentru produsele supuse accizelor armonizate, poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar care stau la baza definirii acestor produse sunt cele prevăzute în Regulamentul CE nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 cu privire la nomenclatura tarifară şi statistică şi la tariful vamal comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992.
(2)Pentru produsele energetice, poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar care stau la baza definirii acestor produse sunt cele prevăzute în Regulamentul CE nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 cu privire la nomenclatura tarifară şi statistică şi la tariful vamal comun, amendat prin Regulamentul CE nr. 2031/2001. (3) Actualizarea codurilor nomenclaturii combinate pentru produsele energetice se va face printr-o decizie de actualizare în conformitate cu prevederile art. 2 paragraful 5 şi art. 27 din Directiva 2003/96/CE, decizie adoptată de Comitetul privind accizele, stabilit prin art. 24 (1) al Directivei 12/92/CEE.
Pct. 2^1.1. din Normele metodologice de aplicare a art. 163 lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Importul
(1)În înţelesul prezentului titlu, import reprezinta orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepţia:
a)plasarii produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România;
[...]
c)plasarii produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere în condiţiile prevăzute de legislatia vamala în vigoare.Norme metodologice:
2^2*).
(1)Notiunea de "regim vamal suspensiv" are urmatoarele semnificatii:
a)tranzit extern, b) antrepozit vamal, c) perfectionare activa sub forma sistemului suspensiv, d) transformare sub supraveghere vamala
şi
e)admitere temporara.
(2)Acciza se considera a fi suspendata atunci când produsele supuse accizelor sunt livrate între România şi alte state membre via tari AELS - Asociaţia Europeana a Liberului Schimb -, sau între România şi o tara AELS sub o procedură intra-comunitara de tranzit sau via una sau mai multe tari terte ne-membre AELS, în baza unui carnet TIR sau ATA.
(3)Acciza se considera suspendata atunci când produsele supuse accizelor provin din sau sunt destinate unor terte tari sau unor teritorii menţionate la art. 163^1 din Codul fiscal.
Pct. 2^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 167, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 3 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (3) al pct. 2^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 167, alin. (1), lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 1 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Producerea şi detinerea în regim suspensiv
Art. 168 [...]
(2)Este interzisa detinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.
Art. 168 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 149 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006:
Producerea şi detinerea în regim suspensiv
Articolul 168
(1)Este interzisa producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.
(2)Este interzisa detinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.
(3)Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică pentru berea, vinurile şi bauturile fermentate, altele decat bere şi vinuri, produse în gospodariile individuale pentru consumul propriu.
(4)Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică pentru energie electrica, gaz natural, carbune şi cocs."Norme metodologice:
3*). În afara antrepozitului fiscal pot fi deţinute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost plătită, iar prin circuitul economic, se poate face dovada ca provin de la un antrepozitar autorizat, de la un operator înregistrat, de la un operator neinregistrat sau de la un importator.
Pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 168, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Producerea şi detinerea în regim suspensiv
(1)Este interzisa producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.
(2)Este interzisa detinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.
(3)Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică pentru berea, vinurile şi bauturile fermentate, altele decat bere şi vinuri, produse în gospodariile individuale pentru consumul propriu.Norme metodologice:
4*).
(1)Gospodariile individuale care produc pentru consumul propriu bere, vinuri şi bauturi fermentate, altele decat bere şi vinuri, au obligaţia să se inregistreze la administratia finanţelor publice în raza careia îşi au domiciliul. Inregistrarea se face pe baza declaraţiei prevăzute în anexa nr. 1.
(2)Prin gospodaria individuala mentionata la alin. (1) se înţelege gospodaria care aparţine unei persoane fizice producătoare, a carei productie este consumata de către aceasta şi membrii familiei sale.
Pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a art. 168, alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 5 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Bere
Articolul 169[...]
(3)Fiecare antrepozitar autorizat ca producător de bere are obligaţia de a depune la autoritatea fiscala competenţa, până la data de 15 ianuarie a fiecarui an, o declaratie pe propria raspundere privind capacitatile de productie pe care le detine, conform prevederilor din norme.
[...]
(5)În situaţia în care antrepozitarul autorizat pentru producţia de bere, care beneficiaza de nivelul redus al accizelor, îşi mareste capacitatea de productie, prin achizitionarea de noi capacitati sau extinderea celor existente, acesta va instiinta în scris autoritatea fiscala competenţa, despre modificările produse, va calcula şi va varsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzător noii capacitati de productie, începând cu luna imediat urmatoare celei în care a avut loc punerea în functiune a acesteia, potrivit prevederilor din norme.Norme metodologice:
4^1*).
(1)Obligaţia depunerii declaraţiei pe propria raspundere privind capacitatile de productie instalate, pe care le deţin, revine numai antrepozitarilor autorizati ca mici producători de bere.
(2)Marirea capacităţii de productie ca urmare a achizitionarii de noi capacitati sau a extinderii celor existente, va fi notificata atât la autoritatea fiscala teritoriala, cat şi la autoritatea fiscala centrala în termen de 5 zile de la producerea acesteia.
(3)În situaţia în care noua capacitate de productie depăşeşte limita de 200.000 de hl pe an, antrepozitarul autorizat este obligat sa calculeze şi sa vireze la bugetul de stat accizele aferente capacităţii totale de productie, calculate cu cota standard, începând cu luna imediat urmatoare celei în care a avut loc punerea în functiune.
Pct. 4^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 168, alin. (4) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 1 al secţiunii F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 4^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 169, alin. (3) şi (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 6 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Alcool etilic
Art. 173 [...]
(2)Ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 250 litri de produs pentru fiecare gospodărie individuală/an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, se exceptează de la plata accizelor.
Alin. (2) al art. 173 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 367 din 20 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 805 din 25 noiembrie 2009.
(3)Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a caror productie nu depăşeşte 10 hl alcool pur/an, se aplică accize specifice reduse.
(4)Beneficiaza de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic şi economic de orice alta distilerie, nu funcţionează sub licenta de produs a unei alte distilerii şi care indeplinesc condiţiile prevăzute de norme.Norme metodologice:
4^2*).
(1)Gospodaria individuala care detine în proprietate livezi de pomi fructiferi şi suprafete viticole poate să produca pentru consum propriu din propria recolta tuica şi rachiuri din fructe, rachiuri din vin sau rachiuri din subproduse de vinificaţie, denumite în continuare tuica şi rachiuri, numai dacă detine în proprietate instalaţii corespunzătoare condiţiilor tehnice minimale stabilite de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi avizate de Ministerul Sănătăţii Publice. Instalatiile trebuie să fie de tip alambic.
(2)Gospodaria individuala este gospodaria care aparţine unei persoane fizice producătoare, a carei productie de tuica şi rachiuri este consumata de către aceasta şi membrii familiei sale.
(3)Toate gospodariile individuale care deţin în proprietate instalaţii de productie de tuica şi rachiuri au obligaţia de a se inregistra la autoritatea fiscala teritoriala prin administratia finanţelor publice în raza careia îşi au domiciliul, iar cele care realizează astfel de produse pentru consumul propriu au obligaţia de a inscrie în declaratie şi cantitatile estimate a fi obtinute la nivelul unui an, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1. (4) Instalatiile de productie deţinute de către gospodariile individuale înregistrate potrivit alin. (3), vor purta obligatoriu sigiliile aplicate de către administratia finanţelor publice în raza careia îşi au domiciliul, pe toata perioada de nefunctionare.
(5)Administraţiile finanţelor publice vor inregistra într-un registru special, gospodariile individuale prevăzute la alin. (3). Registrul special va cuprinde date cu privire la numele şi adresa gospodariei individuale, instalatiile de productie deţinute şi capacitatea acestora, precum şi rubrici aferente operaţiunilor de desigilare şi resigilare a instalaţiilor.
(6)Atunci când gospodaria individuala intenţionează sa produca tuica şi rachiuri din recolta proprie, aceasta va solicita în scris administraţiei finanţelor publice în raza careia îşi are domiciliul desigilarea instalatiei, mentionand totodata cantitatea şi tipul de materie prima ce urmeaza a se prelucra, perioada în care instalatia va functiona, precum şi cantitatea de produs estimată a se obtine. În acest caz producătorul trebuie să deţină şi mijloacele legale necesare pentru masurarea cantităţii şi a concentratiei alcoolice a produselor obtinute.
(7)În prima zi lucratoare după expirarea perioadei de functionare a instalatiei de productie de tuica şi rachiuri, administratia finanţelor publice care a desigilat instalatia, va proceda la resigilarea acesteia - dacă producătorul nu a solicitat modificarea perioadei de functionare a instalatiei declarata initial -, precum şi la calculul accizei datorate. În acest caz acciza devine exigibila la momentul resigilarii instalaţiilor de productie iar termenul de plată este până la 25 a lunii imediat urmatoare celei în care acciza a devenit exigibila.
(8)Pentru cantitatea de 50 de litri de produs destinata consumului propriu al unei gospodarii individuale, nivelul accizei datorate reprezinta 50% din cota standard a accizei aplicata alcoolului etilic, respectiv 375 euro/hl alcool pur.
(9)Producţia de tuica şi rachiuri pentru consumul propriu al unei gospodarii individuale din recolta proprie, gospodarie care nu detine în proprietate instalaţii de productie, poate fi realizata în sistem de prestări de servicii numai în antrepozite fiscale autorizate pentru producţia de tuica şi rachiuri.
(10)În cazul prevăzut la alin. (9), antrepozitele fiscale sunt obligate sa tina o evidenta distincta care să cuprindă urmatoarele informaţii: numele gospodariei individuale, cantitatea de materii prime data spre prelucrare, cantitatea de produs finit rezultat, cantitatea de produs finit preluat, din care pentru consum propriu, data preluării şi semnatura persoanei care a preluat.
(11)Pentru tuica şi rachiurile destinate consumului propriu al gospodariei individuale realizate în sistem de prestări de servicii într-un antrepozit fiscal de productie, acciza datorata bugetului de stat va deveni exigibila la momentul preluării produselor din antrepozitul fiscal de productie. Beneficiarul prestatiei, va plati prestatorului pe lângă tariful de prestare şi acciza aferenta cantităţii de tuica şi rachiuri preluata. Pentru cantitatea de 50 de litri de produs destinata consumului propriu al unei gospodarii individuale, nivelul accizei datorate reprezinta 50% din cota standard a accizei aplicata alcoolului etilic, respectiv 375 euro/hl alcool pur. Pentru cantitatea de produs care depăşeşte limita prevăzută de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru consumul propriu, nivelul accizei datorate este nivelul standard al accizei pentru alcoolul etilic, respectiv 750 euro/hl alcool pur.
(12)Prin mica distilerie, în înţelesul prezentelor norme metodologice, se înţelege mica distilerie care aparţine unei persoane fizice sau juridice care realizează o productie de alcool etilic şi/sau distilate, inclusiv tuica şi rachiuri, de până la 10 hl alcool pur pe an - exclusiv cantitatile realizate în sistem de prestări de servicii pentru gospodariile individuale - şi este autorizata ca antrepozit fiscal de productie în condiţiile prevăzute la pct. 9^1.
Pct. 4^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 173, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 1 al secţiunii F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 4^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 173, alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Tutun prelucrat
(4)Se consideră tutun de fumat:
a)tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit sau presat în bucăţi, şi care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară;
b)deşeurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu sunt prevăzute la alin. (2) şi (3);
c)orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dacă produsul respectă criteriile de la lit. a) sau b).Norme metodologice:
4^2.1*).
(1)Pentru asigurarea aplicării corecte şi perceperii accizelor la tutunurile prelucrate, se stabilesc următoarele reguli privind comercializarea şi transportul tutunului brut şi al tutunului parţial prelucrat:
1.Operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun parţial prelucrat pot desfăşura această activitate numai în baza unei autorizaţii eliberate în acest scop de către autoritatea fiscală unde sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe/autoritatea vamală teritorială.
2.Tutunul brut sau tutunul parţial prelucrat nu pot fi comercializate decât către un alt operator economic comerciant deţinător al unei autorizaţii prevăzute la pct. 1 sau către un antrepozit fiscal din domeniul tutunului prelucrat.
3.Deplasarea tutunului brut sau a tutunului parţial prelucrat între operatorii economici comercianţi prevăzuţi la pct. 1 sau între un astfel de operator şi un antrepozit fiscal trebuie să fie însoţită de un document comercial, în care va fi înscris numărul autorizaţiei operatorului economic expeditor.
4.În cazul livrării produselor prevăzute la pct.1 către alţi operatori economici decât cei prevăzuţi la pct. 2, intervine plata accizelor calculate la nivelul accizelor datorate pentru alte tutunuri de fumat.
(2)Procedura de eliberare a autorizaţiei prevăzute la alin. (1) pct. 1 se va stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Pct. 4^2.1. din Normele metodologice de aplicare a art. 174 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 3 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Produse energetice
(2)Intra sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 4-a şi a 5-a ale cap. I din prezentul titlu doar urmatoarele produse energetice:
[...]
c)produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69. Pentru produsele cu codurile NC 2710 11 21, 2710 11 25 şi 2710 19 29, prevederile secţiunii a 5-a se vor aplica numai circulaţiei comerciale în vrac;Norme metodologice:
4^3*). În înţelesul prezentelor norme, prin circulatie comerciala în vrac se înţelege transportul produsului în stare varsata fie prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrantă din mijlocul de transport - camion-cisterna, vagon-cisterna, nave petroliere etc. -, fie prin tancuri ISO. De asemenea, circulatia comerciala în vrac include şi transportul produselor în stare varsata efectuat prin alte containere mai mari de 210 litri în volum.
Pct. 4^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 175, alin. (2), lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Produse energetice
(4)Produsele energetice, altele decat cele de la alin. (3), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vanzare ori utilizate drept combustibil pentru incalzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în functie de destinatie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru incalzire sau combustibilului pentru motor echivalent.
(5)Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vanzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.
(6)Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice alt produs, cu excepţia turbei, destinat a fi utilizat, pus în vanzare sau utilizat pentru incalzire, este accizat cu acciza aplicabila produsului energetic echivalent.Norme metodologice:
5*).
(1)Produsele energetice, altele decat cele de la alin. (3) al art. 175 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt supuse unei accize, atunci când:
a)produsele sunt realizate în scopul de a fi utilizate drept combustibil pentru incalzire sau combustibil pentru motor;
b)produsele sunt puse în vanzare drept combustibil pentru incalzire sau combustibil pentru motor;
c)produsele sunt utilizate drept combustibil pentru incalzire sau combustibil pentru motor.
(2)Orice operator economic aflat în una din situaţiile prevăzute la alin. (1), este obligat ca înainte de productie, de vanzare sau de utilizare a produselor energetice, sa adreseze o solicitare la Ministerul Finanţelor Publice - Comisia cu atribuţii în autorizarea antrepozitelor fiscale, pentru incadrarea produselor respective din punct de vedere al accizelor. Solicitarea va fi însoţită obligatoriu de buletinul de analiza al produsului respectiv, emis de un laborator agreat, de incadrarea tarifara a produsului efectuata de Autoritatea Naţionala a Vamilor şi de avizul Ministerului Economiei şi Comerţului referitor la asimilarea produsului respectiv cu un produs echivalent pentru care sunt stabilite accize.
(3)Principiile stabilite la alin. (2) se aplică şi în cazul produselor reglementate la alin. (5) şi (6) ale art. 175 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)Pentru produsele aflate intr-una din situaţiile prevăzute la alineatele (4), (5) şi (6) ale art. 175 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care operatorul economic nu indeplineste oblibaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), în cazul combustibilului pentru motor şi al aditivilor se datorează o acciza egala cu acciza prevăzută pentru benzina cu plumb, iar în cazul combustibilului pentru incalzire acciza datorata este cea prevăzută pentru motorina.
Pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a art. 175, alin. (4), (5) şi (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 8 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Gaz natural
(2)Operatorii economici autorizati în domeniul gazului natural au obligaţia de a se inregistra la autoritatea fiscala competenţa, în condiţiile prevăzute în norme.Norme metodologice:
5^1*).
(1)Inregistrarea operatorilor economici autorizati în domeniul gazelor naturale se face la autoritatea fiscala centrala. Aceasta obligaţie revine operatorilor economici licentiati de autoritatea competentă în domeniul sa distribuie sau sa furnizeze gaz natural direct consumatorilor finali. Inregistrarea se face pe baza cererii prezentate în anexa nr. 2.
(2)În cazul gazului natural provenit de la un distribuitor sau redistribuitor dintr-un stat membru şi destinat a fi eliberat în consum în România, acciza va deveni exigibila la furnizarea către consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnata în România de acel distribuitor sau redistribuitor, societate care are, de asemenea, obligaţia de a se inregistra la autoritatea fiscala centrala în calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern.
Pct. 5^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 176 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 4 din secţiunea E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 5^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 175^1, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 9 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Carbune şi cocs:
(2)Companiile de extractie a carbunelui şi cele de productie a cocsului, în calitate de operatori cu produse accizabile, au obligaţia de a se inregistra la autoritatea fiscala competenţa, în condiţiile prevăzute în norme.Norme metodologice:
5^1.1*). Operatorii economici autorizati pentru extractia carbunelui şi operatorii economici producători de cocs se vor inregistra în calitate de operatori economici cu produse accizabile, la autoritatea fiscala centrala. Inregistrarea se face pe baza cererii prevăzute în anexa nr. 2.
(2)Intra sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi operatorii economici care efectueaza achizitii intracomunitare sau importa astfel de produse, exigibilitatea accizelor luand nastere la momentul livrarii produselor respective către beneficiari.
Pct. 5^1.1. din Normele metodologice de aplicare a art. 175^2, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 10 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (2) al pct. 5^1.1. din Normele metodologice de aplicare a art. 175^2 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 3 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Energie electrica
(3)Nu sunt considerate ca fiind eliberare pentru consum consumul de electricitate destinat productiei de energie electrica, productiei combinate de energie electrica şi energie termica, precum şi consumul utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a transporta şi de a distribui energie electrica, în limitele stabilite de Autoritatea Naţionala de Reglementare în Domeniul Energiei.
(4)Operatorii economici autorizati în domeniul energiei electrice, au obligaţia de a se inregistra la autoritatea fiscala competenţa, în condiţiile prevăzute în norme.Norme metodologice:
5^1.2*).
(1)Nu se considera eliberare pentru consum - în cazul operatorilor economici autorizati de Autoritatea Naţionala de Reglementare în Domeniul Energiei - consumul de electricitate înregistrat pentru producţia de energie electrica, pentru producţia combinata de energie electrica şi termica, pentru menţinerea capacităţii de a produce energie electrica, precum şi consumul înregistrat pentru operaţiuni de transport şi distribuţie de energie electrica, în limitele stabilite pentru aceste operaţiuni de către Autoritatea Naţionala de Reglementare în Domeniul Energiei.
(2)Operatorii economici autorizati în domeniul energiei electrice de către Autoritatea Naţionala de Reglementare în Domeniul Energiei, se vor inregistra în calitate de operatori economici cu produse accizabile la autoritatea fiscala centrala. Aceasta obligaţie revine operatorilor economici autorizati care furnizeaza energie electrica direct consumatorilor finali. Inregistrarea se face pe baza cererii prevăzute în anexa nr. 2. (3) În cazul energiei electrice provenite de la un distribuitor sau redistribuitor dintr-un stat membru şi destinata a fi eliberata în consum în România, acciza va deveni exigibila la furnizarea către consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnata în România de acel distribuitor sau redistribuitor, societate care are, de asemenea, obligaţia de a se inregistra la autoritatea fiscala centrala în calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern.
Pct. 5^1.2. din Normele metodologice de aplicare a art. 175^3, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 10 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Excepţii
(1)Sunt exceptate de la plata accizelor: [...]
2.urmatoarele utilizari de produse energetice şi energie electrica:
a)produsele energetice utilizate în alte scopuri decat în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru incalzire;
b)utilizarea duala a produselor energetice.
[...]
d)energia electrica, atunci când reprezinta mai mult de 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor din norme;
e)procesele mineralogice, potrivit prevederilor din norme.
(2)Nu se considera productie de produse energetice:
a)operaţiunile pe durata cărora sunt obtinute accidental mici cantitati de produse energetice, potrivit prevederilor din norme; [...]
Partea introductivă a alin. (1) al art. 175^4 a fost modificată de pct. 78 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
5^1.3**) - (1) Achiziţionarea produselor energetice de natura celor prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 175^4 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Codul fiscal, se poate efectua în regim de exceptare de la plata accizelor numai de operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final.
(2)Autorizaţiile de utilizator final se eliberează de autoritatea fiscală teritorială, la cererea scrisă a operatorilor economici, modelul autorizaţiilor fiind prevăzut în anexa nr. 20. (3) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexa nr. 30 şi va fi însoţită de documentele prevăzute expres în aceasta.
(4)Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)au fost prezentate certificatul constatator, eliberat de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, punctele de lucru în care urmează a se realiza recepţia, producţia şi comercializarea produselor, precum şi o copie de pe certificatul de înmatriculare sau certificatul de înregistrare, după caz;
b)solicitantul nu are datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală;
c)solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;
d)administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
e)solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile în proprietate, în baza contractului de închiriere sau a contractului de leasing;
f)solicitantul depune copii ale licenţelor, autorizaţiilor sau avizelor cu privire la desfăşurarea activităţii, după caz;
g)solicitantul fundamentează cantităţile de produse energetice ce urmează a fi achiziţionate, pentru fiecare produs, identificat prin codul NC, în funcţie de capacitatea de producţie, de depozitare şi de caracteristicile procesului de fabricaţie;
h)solicitantul a utilizat produsele energetice achiziţionate anterior în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.
(5)Obligaţia prevăzută în cererea de autorizare privind înscrierea produselor realizate de utilizatorul final pe coduri şi poziţii tarifare intervine începând cu data de 1 iulie 2009. (6) Deplasarea produselor energetice de la antrepozitul fiscal la utilizatorul final va fi însoţită de documentul administrativ de însoţire, potrivit procedurii prevăzute la pct. 14 şi 14^2. (7) Atunci când produsele energetice sunt achiziţionate de utilizatorul final prin operaţiuni proprii de import, deplasarea acestor produse de la biroul vamal de intrare în teritoriul comunitar va fi însoţită de documentul administrativ unic, potrivit procedurii prevăzute la pct. 15. (8) Operatorii economici care achiziţionează produse energetice, altele decât cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 175^4 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e), se înregistrează la autoritatea fiscală teritorială prin depunerea unei declaraţii pe propria răspundere, în care se menţionează: elementele de identificare ale operatorului economic, numele şi prenumele administratorului, cantităţile de produse energetice ce urmează a fi achiziţionate în intervalul de 12 luni consecutive de la data înregistrării declaraţiei, codul NC al produselor şi scopul în care acestea vor fi utilizate. Declaraţia pe proprie răspundere se întocmeşte în 3 exemplare, înregistrate la autoritatea fiscală teritorială, dintre care unul se păstrează de către beneficiar, altul de către furnizor, iar al treilea de către autoritatea fiscală.
(9)Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi (8) şi operatorii economici care achiziţionează în vederea comercializării ca atare către utilizatorii finali produse energetice care în mod evident nu pot fi utilizate drept combustibil pentru motor sau drept combustibil pentru încălzire ori sunt achiziţionate în alte ambalaje decât cele aferente circulaţiei în vrac. În acest caz, obligaţia deţinerii autorizaţiei de utilizator final revine atât operatorului economic comerciant, cât şi utilizatorului final, iar depunerea declaraţiei pe proprie răspundere revine operatorului economic comerciant.
(10)Eliberarea autorizaţiei de utilizator final este condiţionată de prezentarea de către operatorul economic solicitant a dovezii privind constituirea unei garanţii, al cărei cuantum se va stabili după cum urmează:
a)pentru produsele energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) şi, respectiv, în anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal, garanţia va reprezenta o sumă echivalentă cu 50% din valoarea accizelor aferente cantităţii de produse aprobate;
b)pentru produsele energetice prevăzute la art. 175 alin. (2), altele decât cele de la alin. (3) al aceluiaşi articol, din Codul fiscal, garanţia va reprezenta o sumă echivalentă cu 50% din valoarea calculată pe baza accizei aferente motorinei, aplicată asupra cantităţii de produse aprobate.
(10^1)Garanţia stabilită în conformitate cu prevederile alin. (10) se reduce după cum urmează:
a)cu 50%, în cazul în care operatorul economic îşi desfăşoară activitatea cu produse energetice accizabile în ultimii 2 ani consecutivi, în calitate de utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 2 ani, destinaţia utilizării produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de utilizator final anterioare;
b)cu 75%, în cazul în care operatorul economic îşi desfăşoară activitatea cu produse energetice accizabile în ultimii 3 ani consecutivi, în calitate de utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 3 ani, destinaţia utilizării produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de utilizator final anterioare;
c)cu 100%, în cazul marilor contribuabili care îşi desfăşoară activitatea cu produse energetice accizabile în ultimul an, în calitate de utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi au respectat, în ultimul an, destinaţia utilizării produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţia de utilizator final anterioară.
(11)Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale, cu respectarea prevederilor pct. 20 alin. (6) şi (7).
(12)Garanţia poate fi deblocată, total sau parţial, la solicitarea operatorului economic, cu viza autorităţii fiscale teritoriale, pe măsură ce operatorul economic face dovada utilizării produselor în scopul pentru care acestea au fost achiziţionate.
(13)Garanţia poate fi executată atunci când se constată că produsele achiziţionate în regim de exceptare de la plata accizelor au fost folosite în alt scop decât cel pentru care se acordă exceptarea şi acciza aferentă acestor produse nu a fost plătită.
(14)Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.
(15)Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii fiscale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse energetice achiziţionată, cantitatea utilizată/comercializată, stocul de produse energetice la sfârşitul lunii de raportare, cantitatea de produse finite realizate, cantitatea de produse finite expediate şi destinatarul produselor. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final.
(16)Autoritatea fiscală teritorială poate revoca autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:
a)operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b)operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de produse energetice achiziţionate;
c)operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.
(17)Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.
(18)Autoritatea fiscală teritorială poate anula autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de utilizator final.
(19)Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.
(20)Procedura prin care se execută garanţia şi cea de revocare sau de anulare a autorizaţiei se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice. Ordinul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (21) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.
(22)O nouă cerere de obţinere a autorizaţiei de utilizator final va putea fi depusă după 6 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei şi cu condiţia plăţii obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea măsurii de revocare sau de anulare a autorizaţiei.
(23)Atât în cazul autorizaţiei de utilizator final, cât şi al declaraţiei pe propria răspundere, autoritatea fiscală teritorială atribuie şi înscrie pe aceste documente codul operatorului economic utilizator, cod similar codului de accize.
(24)Atunci când operatorii economici efectuează achiziţii de produse energetice de la antrepozite fiscale din alte state membre, aceştia se vor autoriza ca operatori înregistraţi sau operatori neînregistraţi, cărora li se va atribui cod de accize.
(25)Autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici prevăzuţi la alin. (1) şi (8) prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.
(26)În înţelesul prezentelor norme, prin costul unui produs se înţelege suma tuturor achiziţiilor de bunuri şi servicii la care se adaugă cheltuielile de personal şi consumul de capital fix la nivelul unei activităţi, aşa cum este definită la pct. 5^1.4. Acest cost este calculat ca un cost mediu pe unitate. În înţelesul prezentelor norme, prin costul energiei electrice se înţelege preţul efectiv de cumpărare al energiei electrice sau costul de producţie al energiei electrice, dacă este realizată în activitate.
(27)În înţelesul prezentelor norme, prin procese mineralogice se înţelege procesele clasificate în nomenclatura CAEN sub codul DI 26 <>, în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 3.037/90 din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităţilor economice în Comunitatea Europeană.
(28)În înţelesul prezentelor norme nu se consideră producţie de produse energetice operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute mici cantităţi de produse energetice.
Pct. 5^1.3. din Normele metodologice de aplicare a art. 175^4, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 10 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 5^1.3. din Normele metodologice de aplicare a art. 175^4, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Pct. 5^1.3. din Normele metodologice de aplicare a art. 175^4, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 3 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Alin. (10) al pct. 5^1.3. din Normele metodologice de aplicare a art. 175^4, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 192 din 25 februarie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 9 martie 2009.
Alin. (10^1) al pct. 5^1.3. din Normele metodologice de aplicare a art. 175^4, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 192 din 25 februarie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 9 martie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. II din HOTĂRÂREA nr. 192 din 25 februarie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 9 martie 2009 prevede:
Art. II
(1)În vederea constituirii garanţiilor stabilite potrivit prevederilor prezentei hotărâri, autorităţile fiscale teritoriale competente, la cererea operatorilor economici utilizatori finali prevăzuţi la pct. 5^1.3 de la titlul VII din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pot solicita instituţiilor financiare sau Trezoreriei Statului eliberarea garanţiilor care au fost constituite după intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 1.618/2008 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004.
(2)Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final valabile, acordate potrivit prevederilor pct. 5^1.3 de la titlul VII din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care nu s-au încadrat în prevederile pct. 69 de la titlul VII din aceleaşi norme metodologice, au obligaţia de a depune dovada constituirii garanţiei, stabilită potrivit prezentei hotărâri, la autoritatea fiscală teritorială competentă, până la data de 30 aprilie 2009 inclusiv. Neîndeplinirea în termen a obligaţiei de a depune dovada constituirii garanţiei se sancţionează cu revocarea autorizaţiei de utilizator final.
**)Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Nivelul accizelor
(1)Nivelul accizelor armonizate în perioada 2007 - 2010 este cel prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Norme metodologice:
5^1.4. (1) În cazul produselor energetice şi al electricitatii, utilizare în scop comercial reprezinta utilizarea de către un operator economic - consumator final, care, în mod independent, realizează, în orice loc, furnizarea de bunuri şi servicii, oricare ar fi scopul sau rezultatele unor astfel de activităţi economice.
(2)Activităţile economice cuprind toate activităţile producătorilor, comerciantilor şi persoanelor care furnizeaza servicii, inclusiv activităţile agricole şi de minerit şi activităţile profesiilor libere sau asimilate.
(3)Autorităţile guvernamentale şi locale şi alte institutii publice nu vor fi considerate ca efectuand activităţi economice, în cazul activităţilor sau tranzactiilor în care se angajează în calitate de autorităţi publice.
(4)În înţelesul prezentelor norme, nu se considera a fi operator economic o parte a unei societăţi sau a unui organism juridic care din punct de vedere organizaţional constituie o organizaţie independenta, capabila sa functioneze prin mijloacele sale proprii.
(5)Utilizarea energiei electrice pentru iluminatul public se considera utilizare în scop comercial.
(6)Când are loc o utilizare combinata între utilizarea în scop comercial şi utilizarea în scop necomercial, accizarea se va aplica proportional cu fiecare tip de utilizare corespunzător.
(7)Pentru semestrul I al anului 2007, structura accizei la tigarete este 16,28 euro/1000 tigarete + 29% aplicat la preţul maxim de vanzare cu amanuntul declarat.
Pct. 5^1.4. din Normele metodologice de aplicare a art. 176, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 10 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Calculul accizei pentru tigarete
(1^1)Semestrial, prin ordin al ministrului*), Ministerul Finanţelor Publice va stabili nivelul accizei minime în functie de evolutia accizei aferenta tigaretelor din categoria de pret cea mai vanduta.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform art. 1 din ORDINUL nr. 2.463 din 21 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 896 din 28 decembrie 2007, nivelul accizei minime pentru ţigarete în perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2008, inclusiv, este de 39,50 euro/1.000 ţigarete, respectiv de 132,60 lei/1.000 ţigarete.
Conform art. 1 din ORDINUL nr. 1.984 din 26 iunie 2008, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 478 din 27 iunie 2008, nivelul accizei minime pentru ţigarete în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2008 inclusiv este de 45,50 euro/1.000 ţigarete, respectiv de 152,72 lei/1.000 ţigarete.
Norme metodologice:
5^2.(1) În vederea determinării accizei aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, antrepozitarii autorizaţi, operatorii înregistraţi/destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de astfel de produse sunt obligaţi să prezinte lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei de raportare, situaţia livrărilor de ţigarete efectuate în luna de raportare. Această situaţie va cuprinde informaţii referitoare la cantităţile livrate în luna de raportare, exprimate în 1000 de bucăţi ţigarete, aferente fiecărei categorii de preţ practicate şi valoarea accizei corespunzătoare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 3.
(2)Situaţia prevăzută la alin. (1) se întocmeşte în 3 exemplare, cu următoarele destinaţii: primul exemplar rămâne operatorului economic, exemplarul al doilea se transmite autorităţii vamale teritoriale competente cu aprobarea notelor de comandă pentru timbre, iar exemplarul al treilea se transmite autorităţii fiscale centrale - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.
Pct. 5^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 177, alin. (1^1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 4 din secţiunea E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 5^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 177, alin. (1^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 11 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 5^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 177, alin. (1^1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 1 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (2) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile pct. 1-9 şi 12 de la lit. F a art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Calculul accizei pentru tigarete
Art. 177 [...]
(5)Preţul maxim de vanzare cu amanuntul pentru orice marca de tigarete se stabileste de către persoana care produce tigaretele în România sau care importa tigaretele şi este adus la cunoştinţa publică în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme.Norme metodologice:
6.(1) Preţurile maxime de vânzare cu amănuntul pentru ţigarete se stabilesc de antrepozitarul autorizat pentru producţie, de antrepozitarul autorizat pentru depozitare pentru ţigaretele achiziţionate, cu excepţia celor pentru care preţurile se declară de producătorul intern, de operatorul înregistrat/destinatarul înregistrat sau de importatorul de astfel de produse şi se notifică la autoritatea fiscală centrală - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.
(2)Înregistrarea de către autoritatea fiscală centrală a preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul se face pe baza declaraţiei scrise a antrepozitarului autorizat, a operatorului înregistrat/destinatarului înregistrat sau a importatorului, modelul-tip al acesteia fiind prevăzut în anexa nr. 4. (3) Declaraţia se va întocmi în 3 exemplare, care se vor înregistra la autoritatea fiscală centrală - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor. După înregistrare, un exemplar rămâne la autoritatea fiscală centrală, exemplarul al doilea rămâne la persoana care a întocmit-o, iar exemplarul al treilea se va transmite autorităţii vamale teritoriale competente cu aprobarea notelor de comandă pentru timbre.
(4)Declaraţia, care va cuprinde în mod expres data de la care se vor practica preţurile maxime, va fi depusă la autoritatea fiscală centrală cu minimum două zile înainte de data practicării acestor preţuri.
(5)Cu minimum 24 de ore înainte de data efectivă a intrării în vigoare, lista cuprinzând preţurile maxime de vânzare cu amănuntul, cu numărul de înregistrare atribuit de autoritatea fiscală centrală, va fi publicată, prin grija antrepozitarului autorizat, a operatorului înregistrat/destinatarului înregistrat sau a importatorului, în două cotidiene de mare tiraj. Câte un exemplar din cele două cotidiene va fi depus la autoritatea fiscală centrală în ziua publicării.
(6)Ori de câte ori se intenţionează modificări ale preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul, antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat/destinatarul înregistrat sau importatorul are obligaţia să redeclare preţurile pentru toate sortimentele de ţigarete, indiferent dacă modificarea intervine la unul sau la mai multe sortimente. Redeclararea se face pe baza aceluiaşi model de declaraţie prevăzut la alin. (2) şi cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (4) şi (5).
(7)După primirea declaraţiilor privind preţurile maxime de vânzare cu amănuntul şi după publicarea acestora în două cotidiene de mare tiraj, autoritatea fiscală centrală va publică aceste liste pe site-ul propriu.
(8)Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat/destinatarul înregistrat sau importatorul autorizat de astfel de produse, care renunţă la comercializarea pe piaţa internă a unui anumit sortiment de ţigarete, are obligaţia de a comunică acest fapt autorităţii fiscale centrale şi de a înscrie în continuare preţurile aferente acestor sortimente în declaraţia preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul, pe perioada de până la epuizare, dar nu mai puţin de 3 luni.
(9)În situaţia destinatarului înregistrat care achiziţionează doar ocazional ţigarete dintr-un alt stat membru, acesta va urma procedura prevăzută la alin. (1)-(6).
(10)În situaţiile în care nu se pot identifica preţurile de vânzare cu amănuntul maxim declarate pentru ţigaretele provenite din confiscări sau pentru cele care nu au fost identificate ca fiind comercializate în regim duty-free, calculul accizelor se face pe baza accizei totale prevăzute în anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal.
(11)Preţul de vânzare al ţigaretelor practicat de orice persoană nu poate depăşi preţul maxim de vânzare cu amănuntul declarat în vigoare la momentul vânzării.
Alin. (8) al pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 177, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 2 al secţiunii F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 177, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 12 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (10) al pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 177, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 4 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (1) al pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 177, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 177, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 2 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (2) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile pct. 1-9 şi 12 de la lit. F a art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal: Secţiunea a 4-a Regimul de antrepozitare
Codul fiscal
Reguli generale
(1)Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.
(2)Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea şi/sau depozitarea de produse accizabile.
(3)Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vanzarea cu amanuntul a produselor accizabile.
(4)Detinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada platii accizelor, atrage plata acestora.
(5)Fac excepţie de la prevederile alin. (3) antrepozitele fiscale care livreaza produse energetice către avioane şi nave sau furnizeaza produse accizabile din magazinele duty free, în condiţiile prevăzute în norme.
(6)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) micii producători de vinuri linistite care produc în medie mai puţin de 600 hl de vin pe an.
Alin. (6) al art. 178 a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 367 din 20 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 805 din 25 noiembrie 2009
Norme metodologice:
7*).
(1)Intr-un antrepozit fiscal de productie şi depozitare se pot produce şi depozita numai produsele accizabile aparţinând uneia din urmatoarele grupe de produse:
a)alcool etilic şi bauturi alcoolice prevăzute la art. 162 lit. a)-e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
b)tutun prelucrat;
c)produse energetice
(1^1)Intra sub incidenţa regimului de antrepozitare producţia şi/sau depozitarea de arome alimentare; extracte şi concentrate alcoolice care au o concentraţie alcoolica ce depăşeşte 1,2% în volum.
(2)Nu intra sub incidenţa regimului de antrepozitare micii producători de vinuri linistite care produc în medie mai puţin de 200 hl de vin pe an, precum şi gospodariile individuale prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care produc pentru consumul propriu.
(3)În înţelesul prezentelor norme, prin mici producători de vinuri linistite se înţelege operatorii economici producători de vin linistit, care din punct de vedere juridic şi economic sunt independenti faţă de orice alt operator economic producător de vin, utilizeaza mijloace proprii pentru producerea vinului, folosesc spatii de productie diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de vin şi nu funcţionează sub licenta de produs a altui operator economic producător de vin.
(4)În cazul în care prin circuitul economic nu se poate face dovada ca produsele accizabile deţinute în scopuri comerciale provin de la un antrepozit fiscal, operator înregistrat, operator neinregistrat sau de la un importator, acciza se datorează de către persoana la care se intrerupe acest circuit, în termen de cinci zile de la data la care s-a facut constatarea.
(5)Nu se considera vanzare cu amanuntul:
a)livrarile de produse energetice către avioane şi nave;
b)livrarile de produse accizabile din magazinele duty free;
c)acele livrari care indiferent de tipul destinatarului - consumator final sau nu -, se efectueaza prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrată din mijlocul de transport care efectueaza livrarea.
d)livrarile de produse energetice în scopurile prevăzute la art. 175^4 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal.
(6)În cazul antrepozitelor fiscale autorizate exclusiv pentru producţia de vinuri linistite şi/sau spumoase, nu se considera vanzare cu amanuntul vanzarea buteliilor de vin din cramele sau expozitiile din interiorul antrepozitului.
(7)Magazinele autorizate potrivit legii sa comercializeze produse în regim duty-free sunt asimilate antrepozitelor fiscale de depozitare în care pot fi depozitate atât bauturi alcoolice cat şi tutunuri prelucrate. Aceste magazine primesc produse accizabile în regim suspensiv în baza autorizaţiilor de duty-free şi pentru aceste produse nu se datorează accize atunci când sunt achiziţionate de persoane care se deplaseaza în afara spatiului comunitar.
(8)Producătorii de vinuri linistite care intenţionează sa produca în vederea comercializarii o cantitate medie anuală mai mica de 200 hl de vin, trebuie să se inregistreze la autoritatea fiscala teritoriala prin administratia finanţelor publice în raza careia îşi au sediul/domiciliul şi să depună trimestrial o declaratie privind cantitatea de vin linistit produsa şi comercializata în luna de raportare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 5. (9) În cazul în care în timpul anului, producătorul înregistrează o productie mai mare de 200 hl de vin şi dacă doreste sa continue aceasta activitate, este obligat ca în termen de 15 zile de la data înregistrării să depună cerere de autorizare ca antrepozitar autorizat. Până la obtinerea autorizatiei, producătorul poate desfăşura numai activitate de productie, dar nu şi de comercializare. După obtinerea autorizatiei de antrepozit fiscal, indiferent de producţia realizata în perioada urmatoare, producătorul nu mai poate reveni la statutul de mic producător de vinuri linistite.
(10)În situaţia în care cererea de autorizare este respinsa, activitatea de productie inceteaza iar valorificarea stocurilor se poate efectua numai cu aprobarea autorităţii fiscale teritoriale, sub supraveghere fiscala.
(11)În situaţia în care producătorul de vinuri linistite nu respecta prevederile alin. (8) se considera ca producţia de vinuri se realizează în afara unui antrepozit fiscal, fapt ce atrage oprirea activităţii şi aplicarea pedepselor prevăzute de lege.
(12)Micii producători pot comercializa în vrac vinuri linistite, în sistem angro, către magazine specializate în vanzarea vinurilor, către unităţi de alimentatie publică sau către antrepozite fiscale.
(13)În situaţia în care micii producători de vinuri linistite fac tranzactii intracomunitare, acestora le revine obligaţia de a informa autoritatea fiscala centrala - în vederea atribuirii codului de acciza - şi se vor supune cerințelor prevăzute la pct.l4. (14) Antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia de produse energetice, inclusiv pentru producţia de bio-ETBE (bio etil terţ butil eter), bio-TAEE (bio terţ amil etil eter) şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol, pot primi în regim suspensiv bioetanol pentru prelucrare în vederea obţinerii de bio-ETBE, bio-TAEE şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol ori în vederea amestecului cu benzină.
(15)Bioetanolul reprezintă alcoolul etilic realizat în antrepozitele fiscale de producţie a alcoolului etilic, produs destinat utilizării în producţia de produse energetice.
(16)Pentru aplicarea prevederilor alin. (14) şi (15), la solicitarea antrepozitarului autorizat, autorizaţia de antrepozit fiscal se va completa în mod corespunzător, după cum urmează:
a)pentru producţia de alcool etilic, cu producţie de bioetanol;
b)pentru producţia de produse energetice, cu:
b(1)] producţie de bio-ETBE, bio-TAEE şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol; şi/sau
b(2)] depozitare de bioetanol denaturat sau nedenaturat în vederea prelucrării sau a amestecului cu benzină.
Pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a art. 178, alin. (3)-(7) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 3 al secţiunii F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Alin. (2) al pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a art. 178 din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 5 din secţiunea E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a art. 178 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (1^1) al pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a art. 178 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 5 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Lit. d) a alin. (5) al pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a art. 178 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusa de pct. 6 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (14)-(16) ale pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a art. 178 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 5 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
Codul fiscal:
(1)Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă.
(2)În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă, în modul şi sub forma prevăzute în norme.
(3)Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente cu privire la:
a)amplasarea şi natura locului;
b)tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an;
c)identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
d)capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevăzute la art. 183. (4) Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit specificului de activitate ce urmează a se desfăşura în antrepozitul fiscal, conform precizărilor din norme.
(5)Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat.
(6)Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscală competentă o singură cerere. Cererea va fi însoţită de documentele prevăzute de prezentul titlu, aferente fiecărei locaţii.
Art. 179 a fost modificat de pct. 158 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
8*).
(1)Un antrepozit fiscal poate functiona doar în baza unei autorizaţii emise de autoritatea fiscala centrala, prin comisia instituita în acest scop prin ordin al ministrului finanţelor publice, denumita în continuare Comisie.
(2)Pentru a obtine o autorizatie de antrepozit fiscal, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscala teritoriala.
(3)Cererea privind acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal trebuie să fie întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6 şi să fie însoţită de documentele specificate în această anexă. În cazul activităţii de producţie, cererea va fi însoţită şi de manualul de procedură, care va cuprinde fluxurile operaţionale, precum şi randamentul utilajelor şi instalaţiilor.
Alin. (3) al pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a art. 179 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 6 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(4)Persoanele, care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari pentru productie sau depozitare de produse accizabile, trebuie să deţină în proprietate sau să aibă drept de folosinţă a cladirilor şi a terenurilor. Documentele care atesta detinerea în proprietate sau în folosinţă a cladirilor şi a terenurilor sunt:
a)pentru cladiri, extrasul de carte funciara insotit de copia titlului de proprietate sau, după caz, a procesului-verbal de receptie, atunci când acestea au fost construite în regie proprie sau copia actului care atesta dreptul de folosinţă sub orice formă legala;
b)pentru terenuri, extrasul de carte funciara insotit de copia titlului de proprietate sau copia actului care atesta dreptul de folosinţă sub orice formă legala.
(5)Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari de productie de produse accizabile, trebuie să deţină în proprietate sau să deţină contracte de leasing pentru instalatiile şi echipamentele care contribuie direct la producţia de produse accizabile pentru care urmeaza să fie autorizat.
(5^1)Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari de depozitare şi care efectueaza operaţiuni exclusive de imbuteliere bauturi spirtoase trebuie să deţină în proprietate sau să deţină contracte de leasing pentru instalatiile de imbuteliere.
(6)Nu intra sub incidenţa prevederilor alin. (4) şi (5) unitatile de cercetare-dezvoltare organizate potrivit reglementarilor Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi functionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Stiinte Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisesti", cu modificările şi completările ulterioare.
(6^1)În cazul producţiei de alcool etilic, de băuturi alcoolice, amestecuri de băuturi alcoolice şi amestecuri de băuturi alcoolice cu băuturi nealcoolice, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună documentaţia întocmită conform prevederilor prezentelor norme metodologice, care va cuprinde şi lista tipurilor de produse ce urmează a se realiza în antrepozitul fiscal, compoziţia detaliată a acestora care să permită încadrarea într-una din grupele de produse accizabile definite la art. 169-173 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Alin. (6^1) al pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a art. 179 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 5 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(6^2)Antrepozitarii autorizaţi propuşi prevăzuţi la alin. (6^1) pot desfăşura activitate în regim de probe tehnologice, sub controlul autorităţii fiscale teritoriale, pe o perioadă de maximum 60 de zile de la întocmirea referatului favorabil de către această autoritate.
Alin. (6^2) al pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a art. 179 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 5 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(6^3)În perioada de probe tehnologice, antrepozitarul autorizat propus are obligaţia să obţină încadrarea tarifară a produselor finite efectuată de către Autoritatea Naţională a Vămilor pe baza analizelor de laborator. Analizele de laborator se realizează de unităţile Autorităţii Naţionale a Vămilor în laboratoarele proprii sau, la cererea acestor unităţi, în laboratoarele altor instituţii autorizate. Rezultatele analizelor de laborator şi codul tarifar atribuit, împreună cu punctul de vedere al autorităţii vamale referitor la încadrarea într-una din grupele de produse accizabile, vor fi transmise autorităţii fiscale teritoriale pentru completarea documentaţiei care va fi transmisă ulterior autorităţii fiscale centrale în vederea obţinerii autorizaţiei.
Alin. (6^3) al pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a art. 179 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 5 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(6^4)În perioada de probe tehnologice, produsele finite obţinute nu pot părăsi locul propus a fi autorizat ca antrepozit fiscal.
Alin. (6^4) al pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a art. 179 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 5 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(7)În cazul producţiei de produse energetice, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună documentaţia conform prevederilor prezentelor norme metodologice, care va cuprinde şi lista cu semifabricatele şi produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricaţie, domeniul de utilizare al acestora şi acciza aferentă fiecărui produs. Procedura prevăzută la alin. (6^1)-(6^4) se va aplica şi antrepozitarilor autorizaţi propuşi pentru producţia de produse energetice.
Alin. (7) al pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a art. 179 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 6 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(8)Prevederile alin. (7) vor fi aplicate oricărui nou produs intrat în nomenclatorul de fabricatie.
(9)Autoritatea fiscala teritoriala verifica realitatea şi exactitatea informaţiilor şi a documentelor depuse de antrepozitarul autorizat propus. Se au în vedere în special indeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 180 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a îndeplini condiţiile prevăzute la art. 183 alin. (1) lit. b), c) şi d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(10)Antrepozitarul autorizat propus este obligat ca pe durata actiunii de verificare să asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a acesteia.
(11)În actiunea de verificare, autoritatea fiscala poate solicita sprijinul organelor cu atribuţii de control şi, după caz, al Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveste indeplinirea condiţiilor de autorizare a fiecarui solicitant.
(12)În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor, documentatiile vor fi inaintate autorităţii fiscale centrale, insotite de un referat care să cuprindă punctul de vedere asupra oportunitatii emiterii autorizatiei de antrepozitar autorizat şi, după caz, aspectele sesizate privind neconcordanta cu datele şi informaţiile prezentate de antrepozitarul autorizat propus. Aceste referate vor purta semnatura şi stampila autorităţii fiscale teritoriale.
(13)Autoritatea fiscala centrala poate să solicite antrepozitarului autorizat propus orice informatie şi documente pe care le considera necesare, cu privire la:
a)amplasarea şi natura antrepozitului fiscal propus;
b)tipurile şi cantitatile de produse accizabile ce urmeaza a fi produse şi/sau depozitate în antrepozitul fiscal propus;
c)identitatea antrepozitarului autorizat propus;
d)capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura garantia.
Pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a art. 179 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 14 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (5^1) al pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a art. 179 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 7 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Condiţii de autorizare
(1)Autoritatea fiscala competenţa elibereaza autorizatia de antrepozit fiscal pentru un loc, numai dacă sunt indeplinite urmatoarele condiţii:
a)locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deţinerea, depozitarea şi/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să fie mai mare decât cantitatea prevăzută în norme, diferenţiată în funcţie de grupa de produse depozitate şi de accizele potenţiale aferente;Norme metodologice:
9*).
(1)Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare atunci când cantitatea depozitata în acesta corespunde unui volum mediu trimestrial al iesirilor de produse accizabile înregistrate în ultimul an calendaristic, care depăşeşte limitele prevăzute mai jos:
a)bere - 150.000 litri;
b)vin şi bauturi fermentate - 150.000 litri;
c)produse intermediare - 150.000 litri;
d)bauturi spirtoase - 25.000 litri de alcool pur;
e)alcool etilic - 400.000 litri de alcool pur;
f)bauturi alcoolice în general - 30.000 litri de alcool pur;
g)tigarete - o cantitate a carei valoare la preţul maxim de vanzare cu amanuntul sa nu fie mai mica de 2.500.000 euro;
h)produse energetice - 2.500.000 kg. Aceasta cantitate minima nu este obligatorie în cazul antrepozitelor fiscale de depozitare destinate exclusiv aprovizionarii aeronavelor şi, respectiv, a navelor şi a ambarcatiunilor.
i)arome alimentare, extracte şi concentrate alcoolice - 1.500 litri de alcool pur.
(2)În situaţia unui antrepozit fiscal nou autorizat pentru depozitare, cantitatea minima prevăzută la alin. (1) va fi estimată.
(3)În situaţia unui antrepozitar autorizat de depozitare, care pe durata unei perioade continue de 6 luni nu respecta prevederile alin. (1), autorizatia se revoca.
Revocarea autorizatiei se face de către autoritatea fiscala centrala.
(4)Limitele prevăzute la alin. (1) nu sunt obligatorii pentru :
a)antrepozitele fiscale autorizate în exclusivitate pentru a efectua operaţiuni de distribuţie a bauturilor alcoolice şi de tutunuri prelucrate destinate consumului sau vanzarii la bordul navelor şi aeronavelor;
b)antrepozitele fiscale de depozitare de bauturi alcoolice şi tutunuri prelucrate situate în porturi şi aeroporturi şi care funcţionează în exclusivitate în regim duty free;
c)rezerva de stat şi de mobilizare.
(5)Antrepozitarii autorizati pentru depozitare vor inregistra în evidentele proprii toate operaţiunile efectuate privind achiziţiile şi livrarile de produse accizabile şi vor depune lunar la autoritatea fiscala teritoriala în raza careia îşi au domiciliul fiscal cate o situaţie centralizatoare a acestor operaţiuni, până pe data de 15 a lunii urmatoare celei la care se referă situaţia. Modelul situaţiei centralizatoare este similar celui prevăzut în anexa nr. 14.
Pct. 9 din Normele metodologice de aplicare a art. 180, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 15 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Litera h) a alin. (1) al pct. 9 din Normele metodologice de aplicare a art. 180, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificata de pct. 8 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Litera i) a alin. (1) al pct. 9 din Normele metodologice de aplicare a art. 180, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusa de pct. 9 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (3) al pct. 9 din Normele metodologice de aplicare a art. 180, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 10 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (5) al pct. 9 din Normele metodologice de aplicare a art. 180, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 11 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Condiţii de autorizare
Art. 180. (1) [...]
b)locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, conform prevederilor din norme;
(2)Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform precizărilor din norme.Norme metodologice:
9^1*).
(1)Locul trebuie să fie strict delimitat - acces propriu, imprejmuire -, iar activitatea ce se desfăşoară în acest loc să fie independenta de alte activităţi desfăşurate de societatea care solicită autorizarea ca antrepozit fiscal.
(1^1)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) privind delimitarea strictă şi împrejmuirea tancurile plutitoare destinate depozitării produselor energetice în perimetrul zonelor portuare, în vederea aprovizionării navelor.
Alin. (1^1) al pct. 9^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 180 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 7 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(2)Locurile destinate productiei de alcool etilic şi de distilate ca materie prima şi locurile destinate productiei de bauturi alcoolice obtinute exclusiv din prelucrarea alcoolului şi a distilatelor, trebuie să fie dotate cu mijloace de măsurare legala pentru determinarea concentratiei alcoolice, avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.
(3)În cazul antrepozitelor fiscale de productie de alcool şi de distilate, coloanele de distilare, rafinare, trebuie să fie dotate cu contoare pentru determinarea cantităţii de produse obtinute, avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.
(4)În cazul antrepozitelor fiscale - mici distilerii - care utilizeaza pentru realizarea productiei instalaţii tip alambic, acestea trebuie să fie dotate cu vase litrate avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.
(5)În cazul antrepozitelor fiscale prevăzute la alin. (4), pe perioada de nefunctionare se va aplica procedura de sigilare şi desigilare, prevăzută la pct. 4^2. (6) Locurile destinate producţiei de alcool etilic şi distilate, ca materie primă, trebuie să fie dotate cu un sistem de supraveghere prin camere video a punctelor unde sunt amplasate contoarele şi rezervoarele de alcool şi distilate, precum şi a căilor de acces în antrepozitul fiscal. Stocarea imaginilor culese prin intermediul camerelor video se face pe casete video sau în memoria sistemului, durata de stocare a imaginilor înregistrate fiind de minimum 30 de zile. Sistemul de supraveghere trebuie să funcţioneze permanent, inclusiv în perioadele de nefuncţionare a antrepozitului, chiar şi în condiţiile întreruperii alimentării cu energie electrică de la reţeaua de distribuţie. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi micile distilerii.
Alin. (6) al pct. 9^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 180, lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(7)Intr-un antrepozit fiscal de depozitare se pot depozita produse din grupa bauturilor alcoolice, în stare imbuteliata, în locuri compartimentate distinct, respectiv bere, vinuri, bauturi fermentate altele decat bere şi vinuri, produse intermediare, bauturi spirtoase.
(8)Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare de alcool etilic şi de distilate în stare varsata numai dacă detine în proprietate rezervoare calibrate avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.
(9)În vederea înregistrării productiei de bere obtinute, fiecare antrepozitar autorizat pentru productie este obligat:
a)sa inregistreze producţia de bere rezultata la sfârşitul procesului tehnologic, prin aparatura adecvata de măsurare a butoaielor, sticlelor, navetelor, paletilor sau a berii filtrate la vasele de depozitare, şi sa inscrie aceste date în rapoartele de productie şi gestionare, cu specificarea capacităţii ambalajelor şi a cantităţii de bere exprimata în litri;
b)sa determine concentraţia zaharometrica a berii, conform standardelor în vigoare privind determinarea concentratiei exprimate în grade Plato a berii, elaborate de Asociaţia de Standardizare din România, şi sa elibereze buletine de analize fizico-chimice. La verificarea realitatii concentratiei zaharometrice a sortimentelor de bere se va avea în vedere concentraţia înscrisă în specificatia tehnica interna, elaborata pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment.
(10)Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare produse energetice numai dacă este echipat cu rezervoare standardizate distincte pentru fiecare tip de produs în parte, calibrate de Biroul Român de Metrologie Legală.
(10^1)Obligativitatea calibrării rezervoarelor plutitoare pentru depozitarea produselor energetice intervine potrivit reglementărilor specifice ale Biroului Român de Metrologie Legală.
Alin. (10^1) al pct. 9^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 180, lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 8 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(11)Locurile destinate productiei de produse energetice trebuie să fie dotate cu mijloace de măsurare a debitului volumic sau masic.
(12)Locurile destinate producerii de produse energetice pentru care se datorează accize numai în euro/tona sau euro/1000 kg, locurile destinate producerii combustibililor al caror cod tarifar se încadrează la art. 175 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi locurile destinate imbutelierii gazului petrolier lichefiat vor fi dotate cu mijloace de măsurare a masei.
(13)Orice iesire în regim suspensiv a alcoolului şi distilatelor în stare varsata, precum şi a produselor energetice din rezervoarele antrepozitului fiscal va fi comunicata înainte de producerea acesteia autorităţii fiscale teritoriale în raza careia îşi desfăşoară activitatea antrepozitul respectiv, pe baza unei proceduri stabilita prin ordin al presedintelui Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala.
(14)Un antrepozit vamal în care sunt plasate produse supuse accizelor armonizate, provenite din import, poate fi autorizat şi ca antrepozit fiscal, la cererea operatorului economic importator, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6 şi depusă la comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale. În această situaţie nivelul garanţiei va fi actualizat cu garanţia aferentă produselor accizabile, stabilită potrivit procedurii de la pct. 20.
Alin. (14) al pct. 9^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 180, lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 9 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 9^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 180, alin. (1), lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 16 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Fraza a doua de la alin. (6) al pct. 9^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 180, alin. (1), lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost eliminata de pct. 12 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (14) al pct. 9^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 180 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 8 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Art. 180. [...]
(3)Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare se asimileaza antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor din norme.Norme metodologice:
9^2*).
(1)Rezerva de stat şi rezerva de mobilizare va fi autorizata ca un singur antrepozit fiscal de depozitare, indiferent de numărul locurilor de depozitare pe care le detine.
(2)Pentru obtinerea autorizatiei, instituţiile care gestioneaza rezerva de stat şi rezerva de mobilizare vor depune o cerere la autoritatea fiscala centrala, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6.
Pct. 9^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 180, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 17 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Autorizarea ca antrepozit fiscal
(1)Autoritatea fiscala competenţa va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentatiei complete de autorizare.
Art. 181 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 160 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006:
Autorizarea ca antrepozit fiscal
Articolul 181
(1)Autoritatea fiscala competenţa va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentatiei complete de autorizare.
(2)Autorizatia va contine urmatoarele:
a)elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
b)descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
c)tipul produselor accizabile şi natura activităţii;
d)capacitatea maxima de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operaţiuni de depozitare;
e)nivelul garantiei;
f)perioada de valabilitate a autorizatiei;
g)orice alte informaţii relevante pentru autorizare.
(3)În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maxima de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinata de comun acord cu autoritatea fiscala competenţa, în conformitate cu precizarile din norme. Odata determinata, aceasta nu va putea fi depasita în condiţiile autorizarii existente. Dacă aceasta capacitate de depozitare depăşeşte maximul stabilit în autorizatie, va fi necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacităţii de depozitare initiale, să se solicite o aprobare pentru circumstantele schimbate.
(4)Autorizatiile pot fi modificate de către autoritatea fiscala competenţa.
(5)Înainte de a fi modificata autorizatia, autoritatea fiscala competenţa trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificarii propuse şi asupra motivelor acesteia.
(6)Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii fiscale competente modificarea autorizatiei, în condiţiile prevăzute în norme.
(7)Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intra sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite."Norme metodologice:
10*).
(1)Comisia instituita la nivelul Ministerului Finanţelor Publice emite decizii de aprobare sau de respingere a cererii antrepozitarului autorizat propus, după analizarea documentatiilor complete depuse de solicitant.
(2)La lucrarile comisiei va fi invitat, după caz, cate un reprezentant din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Ministerului Economiei şi Comerţului şi a Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, precum şi cate un reprezentant al patronatelor producătorilor de produse accizabile sau al depozitarilor de astfel de produse, legal înfiinţate.
(3)Autorizatia pentru un antrepozit fiscal are ca data de emitere data de 1 a lunii urmatoare celei în care a fost aprobata de către comisie cererea de autorizare.
(3^1)În cazul antrepozitelor fiscale de producţie, în baza documentaţiei depuse de antrepozitarul autorizat, în autorizaţia aferentă antrepozitului fiscal vor fi înscrise atât materiile prime accizabile care pot fi achiziţionate în regim suspensiv, cât şi produsele finite ce se realizează în antrepozitul fiscal.
Alin. (3^1) al pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a art. 181, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 10 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(4)În cazul pierderii autorizatiei de antrepozit fiscal, titularul autorizatiei va anunta pierderea în Monitorul Oficial al României, Partea a III -a. (5) În baza documentului care atesta ca anunţul referitor la pierdere a fost inaintat spre publicare în Monitorul Oficial, autoritatea fiscala emitenta a autorizatiei va elibera la cerere un duplicat al acesteia.
Alin. (4) şi (5) ale pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a art. 181, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 18 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Art. 181. [...]
(2)Autorizatia va contine urmatoarele:
[...]
f)perioada de valabilitate a autorizatiei;
[...]
(3)În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maxima de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinata de comun acord cu autoritatea fiscala competenţa, în conformitate cu precizarile din norme.
[...]
(6)Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii fiscale competente modificarea autorizatiei în condiţiile prevăzute în norme.Norme metodologice:
10^1*).
(1)Abrogat.
Alin. (1) al pct. 10^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 181 alin. (2) lit. f), alin. (3) şi (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 9 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(2)În cazul antrepozitarului propus care indeplineste condiţiile pentru autorizare ca antrepozit fiscal de depozitare şi se încadrează în limitele prevăzute la pct. 9, acesta va prezenta şi o declaratie privind capacitatea maxima de depozitare.
(3)Antrepozitarii autorizati pot solicita autorităţii fiscale centrale modificarea autorizatiei atunci când constata erori în redactarea autorizatiei de antrepozit fiscal sau în alte situaţii în care se justifica acest fapt.
Pct. 10^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 181, alin. (2), lit. f), alin. (3) şi alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 19 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Oblibaţiile antrepozitarului autorizat
(1)Orice antrepozit ar autorizat are obligaţia de a îndeplini urmatoarele cerinţe:
a)să depună la autoritatea fiscala competenţa, dacă se considera necesar, o garantie, în cazul productiei, transformarii şi detinerii de produse accizabile, precum şi o garantie obligatorie pentru circulatia acestor produse, în condiţiile stabilite prin norme;
Art. 183 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 161 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006:
Obligaţiile antrepozitarului autorizat
(1)Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:
a)să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile, precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse, în condiţiile stabilite prin norme;
b)să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c)să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor fiscale competente;
d)să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;
e)să asigure accesul autorităţilor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;
f)să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autorităţile fiscale competente, la cererea acestora;
g)să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţilor fiscale competente;
h)să cerceteze şi să raporteze către autorităţile fiscale competente orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;
i)să înştiinţeze autorităţile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum şi a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanţiei constituite potrivit prevederilor lit. a);
j)să înştiinţeze autoritatea fiscală competentă despre orice modificare adusă datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării;
k)abrogată;
Lit. k) a alin. (1) al art. 183 a fost abrogată de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
l)să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin norme.
(2)Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform precizărilor din norme.
Art. 183 a fost modificat de pct. 161 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
11*).
(1)Garantia pentru circulatia produselor accizabile se constituie pentru produsele deplasate în regim suspensiv şi este valabila pe intreg teritoriul Comunităţii Europene.
(2)Nu sunt supuse obligaţiei de a constitui garantie produsele energetice supuse accizelor care sunt transportate în interiorul comunităţii exclusiv pe mare sau prin conducte.
Pct. 11 din Normele metodologice de aplicare a art. 183, lit. a) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 6, subpct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Alin. (3) al pct. 11 din Normele metodologice de aplicare a art. 183, lit. a) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 9 din secţiunea E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 11 din Normele metodologice de aplicare a art. 183, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 20 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Norme metodologice:
11^1.Abrogata.
Pct. 11^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 183, lit. i^1) şi i^2) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 9 al secţiunii F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 11^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 183, lit. i^1) şi i^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 21 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal
(1)Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini urmatoarele cerinţe: [...]
l)să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin norme.Norme metodologice:
12*).
(1)Antrepozitarii autorizati trebuie să deţină un sistem computerizat de evidenta a produselor aflate în antrepozite, a celor intrate sau iesite, a celor pierdute prin deteriorare, spargere, furt, precum şi a accizelor aferente acestor categorii de produse. În cazul antrepozitelor fiscale de productie pentru alcool etilic şi distilate ca materie prima, sistemul trebuie să asigure şi evidenta materiilor prime introduse în fabricatie, precum şi a semifabricatelor aflate pe linia de fabricatie.
(2)Nu intra sub incidenţa prevederilor alin. (1) antrepozitele fiscale - mici distilerii -, care utilizeaza pentru realizarea productiei instalaţii tip alambic.
(3)Abrogat.
Pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 183, alin. (1), lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 22 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (3) al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 183, alin. (1), lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 13 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal
Anularea, revocarea şi suspendarea autorizatiei
(12)Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite numai cu acordul autorităţii fiscale competente, în condiţiile prevăzute de norme.Norme metodologice:
12^1*).
(1)Măsura suspendarii - cu excepţia cazului de la alin. (4) -, a revocarii sau a anularii autorizaţiilor se va dispune de către Comisia instituita în cadrul autorităţii fiscale centrale, în baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au consemnat încălcări ale prevederilor legale care atrag aplicarea acestor măsuri.
(2)Actele de control prevăzute la alin. (1), temeinic justificate, vor fi inaintate, în termen de 2 zile lucratoare de la finalizare, comisiei instituita în cadrul autorităţii fiscale centrale, care va analiza propunerea organului de control şi va dispune în consecinţa.
(3)Decizia comisiei instituita în cadrul autorităţii fiscale centrale va fi adusa la cunoştinţa antrepozitarului autorizat sanctionat şi organului fiscal teritorial.
(4)În situaţia neplatii accizelor la termenele prevăzute de lege, măsura suspendarii autorizaţiilor se va dispune la momentul constatarii, de către autoritatea fiscala teritoriala.
(5)Atunci când deficientele care atrag măsura revocarii nu au consecinte fiscale şi sunt remediate în termen de 10 zile lucratoare de la data comunicarii actului de control de către organele cu atribuţii în acest sens, acestea vor comunică operativ comisiei instituite în cadrul autorităţii fiscale centrale faptul ca deficientele au fost remediate, situaţie în care aceasta comisie nu va mai dispune măsura de revocare.
(5^1)Încetarea suspendării autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal - cu excepţia cazului prevăzut la alin. (4) - va fi dispusă de comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale, în baza referatului emis în acest sens de Direcţia tehnici de vămuire şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Alin. (5^1) al pct. 12^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 185, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 11 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(6)Abrogat.
(7)În toate situaţiile privind suspendarea, revocarea sau anularea autorizatiei, aceasta atrage suspendarea activităţii şi, după caz, aplicarea sigiliilor pe instalatiile de productie, operaţiune care va fi efectuata de autoritatea fiscala teritoriala în raza careia îşi desfăşoară activitatea antrepozitarul autorizat.
(8)Antrepozitarii autorizaţi a căror autorizaţie a fost suspendată, revocată sau anulată pot să valorifice produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul autorităţii fiscale teritoriale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a antrepozitarului autorizat, prin emiterea unei decizii în acest sens.
Alin. (8) al pct. 12^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 10 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(9)În cazul suspendării sau în cazul revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal - până la data când aceasta îşi produce efecte -, valorificarea produselor înregistrate în stoc se efectuează sub supraveghere fiscală, astfel:
a)fie către alte antrepozite fiscale, în regim suspensiv de accize;
b)fie către alţi operatori economici, la preţuri cu accize.
Alin. (9) al pct. 12^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 10 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(10)În cazul anularii sau revocarii autorizatiei, cererea pentru o noua autorizatie poate fi depusa numai după o perioadă de 5 ani, respectiv 6 luni de la data la care decizia de anulare sau revocare a autorizatiei devine definitivă în sistemul cailor administrative de atac sau de la data hotărârii judecătorești definitive şi irevocabile.
(11)Cererea de renuntare la un antrepozit fiscal, în care se vor menţiona şi motivele acesteia, se depune la organul fiscal teritorial. Organul fiscal teritorial are obligaţia de a verifica dacă la data depunerii cererii antrepozitarul autorizat detine stocuri de produse accizabile şi dacă au fost respectate prevederile legale în materie. După verificare, cererea de renuntare, însoţită de actul de verificare, va fi transmisa autorităţii fiscale centrale.
(12)Cererea de renunţare la autorizaţia emisă pentru un antrepozit fiscal, în cazul în care aceasta a fost revocată sau anulată, după caz, nu produce efecte juridice pe perioada în care decizia de revocare sau de anulare, după caz, se află în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Pct. 12^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 185, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 23 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (1), (5) şi (7) ale pct. 12^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 185, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 14 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (6) al pct. 12^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 185, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 15 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (10) şi (11) ale pct. 12^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 185, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 16 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (12) al pct. 12^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 11 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal
Operatorul înregistrat
(1)Operatorul înregistrat înainte de primirea produselor trebuie să fie înregistrat la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.
Norme metodologice:
12^2*).
(1)Operatorul înregistrat este persoana fizica sau juridica autorizata în exercitarea activităţii acesteia, sa primeasca produse supuse accizelor în regim suspensiv provenite de la antrepozitari autorizati altii decat cei de pe teritoriul României.
(2)Operatorul înregistrat poate functiona numai în baza autorizatiei emise de autoritatea fiscala centrala prin Comisie.
(3)În vederea obtinerii autorizatiei de operator înregistrat, persoana care intenţionează să fie operator înregistrat trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscala teritoriala.
(4)Cererea trebuie să conţină informaţiile şi să fie însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 7. Pentru a fi autorizat, fiecare operator înregistrat propus trebuie să aibă declarata cel puţin o locatie în care urmeaza sa realizeze receptia de produse supuse accizelor provenite de la antrepozitari autorizati din alte state membre.
(5)În situaţia în care receptia produselor supuse accizelor se realizează în mai multe locatii, cererea va fi însoţită de o declaratie privind locatiile în care urmeaza a se realiza receptia produselor accizabile.
(6)Cererea care nu indeplineste condiţiile prevăzute la alin. (4) şi (5) se considera a fi nula.
(7)Autoritatea fiscala teritoriala poate să solicite operatorului înregistrat propus orice informatie şi documente pe care le considera necesare, după caz, cu privire la:
a)identitatea operatorului înregistrat propus;
b)amplasarea şi capacitatea maxima de depozitare a locurilor unde se receptioneaza produsele accizabile;
c)tipurile de produse accizabile ce urmeaza a fi receptionate în fiecare locatie;
d)capacitatea operatorului înregistrat propus de a asigura garantia conform prevederilor pct. 20. (8) În actiunea de verificare, autoritatea fiscala teritoriala poate solicita sprijinul organelor cu atribuţii de control pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveste indeplinirea condiţiilor de autorizare a fiecarui solicitant.
(9)Atunci când în termen de 30 de zile de la depunerea documentatiei, autoritatea fiscala teritoriala, după verificarea realitatii datelor şi informaţiilor prezentate de operatorul înregistrat propus, constata ca acesta nu indeplineste condiţiile pentru a fi autorizat, va comunică în scris, operatorului înregistrat propus decizia de respingere a cererii, cu motivatia corespunzătoare.
(10)Nu va fi autorizata ca operator înregistrat, persoana care a fost condamnata printr-o hotărâre judecătorească definitivă în România sau într-un alt stat pentru o infractiune dintre cele reglementate de legislatia vamala sau fiscala.
(11)Operatorul înregistrat propus este obligat ca pe durata actiunii de verificare să asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a acesteia.
(12)Autoritatea fiscala teritoriala, are obligaţia ca în termen de 30 de zile de la depunerea cererii şi a documentatiei complete, sa transmita Comisiei dosarul insotit de un referat privind oportunitatea emiterii autorizatiei de operator înregistrat.
(13)Comisia va comunică în scris solicitantului, decizia de autorizare ca operator înregistrat, sau, după caz, decizia de respingere a cererii. De asemenea. Comisia, va instiinta autoritatea fiscala teritoriala despre modul de solutionare a cererii.
(14)În cazul autorizarii ca operator înregistrat, Comisia va emite autorizatia care va contine urmatoarele elemente: codul de accize, elementele de identificare ale operatorului înregistrat, tipul produselor supuse accizelor care urmeaza a fi receptionate, nivelul şi forma garantiei, precum şi perioada de valabilitate a autorizatiei.
(15)Autorizaţia de operator înregistrat este valabilă începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care operatorul înregistrat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea fiscală centrală.
Alin. (15) al pct. 12^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 185^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 12 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(16)În situaţia în care intervin modificari faţă de datele initiale menţionate în autorizatie, operatorul înregistrat are obligaţia de a solicita Comisiei modificarea acesteia, după cum urmeaza:
a)pentru fiecare noua locatie în care urmeaza a se realiza receptia de produse supuse accizelor, operatorul înregistrat va depune o cerere la autoritatea fiscala teritoriala, însoţită de declaratia prevăzută la alin. (5), cu cel puţin 15 zile înainte de receptia produselor;
b)dacă se modifica datele de identificare ale operatorului înregistrat, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificarii;
c)dacă modificările intervenite se referă la tipul produselor supuse accizelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de receptia produselor.
(17)Operatorul înregistrat nu poate realiza receptia de produse supuse accizelor, intr-o locatie dacă nu face dovada înregistrării acesteia la autoritatea fiscala teritoriala unde este înregistrat ca platitor de impozite şi taxe şi nu are atribuit codul de accize. Autoritatea fiscala teritoriala va transmite în termen de 5 zile lucratoare o copie a declaraţiei pentru noua locatie la Comisie în vederea atribuirii codului de accize.
(18)După atribuirea codului de accize, în termen de 3 zile lucratoare, o copie a declaraţiei pe care este inscris acest cod se va transmite autorităţii fiscale a operatorului înregistrat în vederea aducerii atât la cunoştinţa acestuia cat şi la cunoştinţa autorităţii fiscale teritoriale în raza careia se afla noua locatie, după caz.
(19)Produsele supuse accizelor, primite în regim suspensiv de către operatorul înregistrat sunt insotite de documentul administrativ de însoţire, conform procedurii prevăzute la pct 14. (20) Autorizatia de operator înregistrat poate fi revocata atunci când titularul acesteia nu respecta una din condiţiile prevăzute la art. 185^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(21)Autorizatia de operator înregistrat poate fi revocata şi în situaţia în care operatorul înregistrat autorizat savarseste o infractiune la reglementarile vamale sau fiscale.
(22)Decizia de revocare se comunică operatorului înregistrat şi îşi produce efecte de la data la care a fost adusa la cunoştinţa acestuia.
(23)În cazuri excepţionale când interesele legitime ale operatorului înregistrat impun aceasta, Comisia poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare, la o dată ulterioară.
(24)Operatorul înregistrat nemultumit poate contesta decizia de a revocare a autorizatiei, potrivit legislaţiei în vigoare.
(25)Contestarea deciziei de revocare a autorizatiei de operator înregistrat, suspenda efectele juridice ale acestei decizii pe perioada solutionarii contestaţiei în procedura administrativa.
(26)În cazul în care operatorul înregistrat doreste sa renunte la autorizatie, acesta are obligaţia sa notifice acest fapt Comisiei cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renuntarea la autorizatie îşi produce efecte.
Pct. 12^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 185^1, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 24 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (15) al pct. 12^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 185^1, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 17 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Operatorul neinregistrat
Operatorul neinregistrat are urmatoarele obligaţii:
a)sa dea o declaratie la autoritatea fiscala competenţa, înainte de expedierea produselor de către antrepozitarul autorizat şi sa garanteze plata accizelor, în condiţiile prevăzute în norme;Norme metodologice:
12^3*).
(1)Operatorul neinregistrat este persoana fizica sau juridica autorizata în exercitarea profesiei sale, sa primeasca cu titlu ocazional produse supuse accizelor în regim suspensiv provenite de la antrepozitari autorizati, altii decat cei de pe teritoriul României.
(2)Operatorul neinregistrat nu poate detine sau expedia produse supuse accizelor în regim suspensiv.
(3)Un operator neinregistrat poate efectua achizitii intracomunitare de produse supuse accizelor numai în baza autorizatiei emise de autoritatea fiscala teritoriala la care acesta este înregistrat ca platitor de impozite şi taxe, prin compartimentul cu atribuţii în domeniul autorizarii.
(4)În vederea obtinerii autorizatiei de operator neinregistrat, persoana care intenţionează să fie un astfel de operator trebuie să depună o declaratie la autoritatea fiscala teritoriala.
(5)Declaratia trebuie să conţină informaţiile şi să fie însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 8. (6) Declaratia care nu contine toate informaţiile solicitate se considera a fi nula.
(7)Înainte de inregistrarea declaraţiei, operatorul neinregistrat trebuie să constituie o garantie la nivelul cuantumului accizelor aferente produselor ce urmeaza a fi receptionate, în contul Ministerului Finanţelor Publice şi sa o aduca la cunoştinţa autorităţii fiscale teritoriale.
(8)Autorizaţia de operator neînregistrat se emite pentru fiecare operaţiune de achiziţionare de produse accizabile în regim suspensiv, potrivit prevederilor alin. (1), inclusiv în situaţia în care operaţiunea de transport se realizează prin intermediul mai multor mijloace de transport. Autoritatea fiscală emitentă atribuie şi înscrie în această autorizaţie un cod similar codului de acciză.
Alin. (8) al pct. 12^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 185^2, lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 12 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(9)În vederea emiterii autorizatiei, autoritatea fiscala teritoriala poate să solicite operatorului neinregistrat propus orice informatie şi documente pe care le considera necesare, după caz, cu privire la:
a)identitatea operatorului neinregistrat propus;
b)locul unde se receptioneaza produsele accizabile;
c)tipurile de produse accizabile ce urmeaza a fi receptionate.
(10)Autorizatia de operator neinregistrat va fi emisa în termen de maxim 5 zile lucratoare de la depunerea documentatiei complete, în doua exemplare.
(11)Un exemplar al autorizatiei rămâne la autoritatea fiscala emitenta iar cel de-al doilea exemplar se elibereaza operatorului neinregistrat. Pentru fiecare operaţiune în parte o copie a autorizatiei se transmite antrepozitului fiscal expeditor şi va însoţi transportul până la destinatie, fiind anexat documentului administrativ de însoţire.
(12)Nu va primi calitatea de operator neinregistrat, persoana care a comis o infractiune grava sau infractiuni repetate la reglementarile vamale sau fiscale.
(13)Operatorul neinregistrat are obligaţia sa tina evidente distincte privind cantitatile de produse receptionate în regim suspensiv. Informaţiile privind produsele vor fi înregistrate într-un registru special în care se vor menţiona urmatoarele informaţii: tara şi denumirea antrepozitului fiscal expeditor, denumirea produselor, unitatea de măsura, cantitatea receptionata, numărul de înregistrare al autorizatiei, numărul documentului administrativ de însoţire aferent, cuantumul accizelor platite şi numărul documentului de plată.
(14)Produsele supuse accizelor, primite în regim suspensiv de către operatorul neinregistrat sunt insotite de documentul administrativ de însoţire, conform procedurii prevăzute la pct. 14. (15) Operatorul neinregistrat este obligat ca la primirea produselor accizabile sa anunte autoritatea fiscala în raza careia au fost primite produsele şi sa pastreze produsele accizabile în locul de receptie cel puţin 48 de ore, în vederea verificării acestora şi a certificării documentului administrativ de însoţire de către reprezentantul acestei autorităţi.
(16)În cazul în care receptia produselor accizabile se face într-un loc situat în raza teritoriala a altei autorităţi fiscale decat cea care i-a eliberat autorizatia, autoritatea fiscala de la locul primirii produselor va informa operativ autoritatea fiscala emitenta a autorizatiei despre acest fapt.
Pct. 12^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 185^2, lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 24 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal: Secţiunea a 5-a Deplasarea şi primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Codul fiscal:
Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Art. 186. [...]
(2)Pe durata deplasarii unui produs accizabil, acciza se suspenda, dacă sunt satisfacute urmatoarele cerinţe:
[...]
d)containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzător, conform prevederilor din norme;Norme metodologice:
13*).
(1)Containerele în care sunt deplasate produsele accizabile în regim suspensiv trebuie să poarte sigiliile antrepozitului fiscal expeditor.
(2)În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin container se înţelege orice recipient care serveste la transportul în cantitati angro al produselor accizabile sau în cazul circulaţiei comerciale în vrac, orice cisterna aferenta camioanelor, vagoanelor, navelor sau altor mijloace de transport, ori o cisterna ISO.
(3)În cazul deplasarii în regim suspensiv a produselor accizabile dintr-un antrepozit fiscal din România către un stat membru, inclusiv în cazul deplasarii către un birou vamal de iesire din teritoriul comunitar, containerele în care se deplaseaza produsele respective trebuie să poarte şi sigiliile aplicate de reprezentantul desemnat de autoritatea fiscala teritoriala din raza careia pleaca produsul sau de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru, în situaţiile în care se impun desigilarea şi resigilarea containerelor. În situaţia în care vamuirea se efectueaza la un birou vamal din teritoriul comunitar, sigiliile aplicate de reprezentantul autorităţii fiscale vor fi inlocuite, după caz, cu sigiliile vamale.
(4)În cazul deplasarii produselor accizabile între un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România, containerele în care se afla produsele trebuie să poarte şi sigiliile biroului vamal sau ale autorităţii competente din statul membru, în situaţia în care se impune desigilarea şi resigilarea containerelor.
(5)Sigiliile prevăzute la alin. (3) şi (4) sunt de unica folosinţă şi trebuie să poarte insemnele celor care le aplica.
(6)Prevederile alin. (2) al art. 186 din Codul fiscal se aplică şi circulaţiei intracomunitare a produselor supuse accizelor cu o cota zero care nu au fost eliberate în consum.
Pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 186, alin. (2), lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 25 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (3) al pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 186, alin. (2), lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 18 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (6) al pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 186, alin. (2), lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 19 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că, prin excepţie de la prevederile alin. (4), până la 31 decembrie 2010, prevederile pct. 13-15 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în cazul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize către statele membre care nu au adoptat sistemul informatizat.
Conform alin. (6) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prin excepţie de la prevederile alin. (4), prevederile pct. 13-15 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în cazul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize iniţiate înainte de 1 aprilie 2010.
Codul fiscal:
Documentul administrativ de însoţire
(1)Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai atunci când este însoţită de documentul administrativ de însoţire. Modelul documentului administrativ de însoţire va fi prevăzut în norme.
(2)În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv, acest document se întocmeşte în 5 exemplare, utilizate după cum urmează:
a)primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;
b)exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului însoţesc produsele accizabile pe parcursul mişcării până la antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat. La sosirea produselor la locul de destinaţie, acestea trebuie să fie completate de către primitor şi să fie certificate de către autoritatea fiscală competentă în raza căreia îşi desfăşoară activitatea primitorul, cu excepţiile prevăzute în norme. După certificare, exemplarul 2 al documentului administrativ de însoţire se păstrează de către acesta, exemplarul 3 se transmite expeditorului, iar exemplarul 4 se transmite şi rămâne la autoritatea fiscală competentă a primitorului;
c)exemplarul 5 se transmite de către expeditor, la momentul expedierii produselor, autorităţii fiscale competente în raza căreia acesta îşi desfăşoară activitatea.
(3)Antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat are obligaţia de a transmite antrepozitului fiscal expeditor exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire, în conformitate cu legislaţia statului membru al expeditorului.
Art. 187 a fost modificat de pct. 166 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
14*).
(1)Documentul administrativ de însoţire este un instrument de verificare a originii, a livrarii, a transportului şi a admiterii produselor accizabile deplasate în regim suspensiv de la un antrepozit fiscal către un alt antrepozit fiscal sau către un operator înregistrat ori un operator neinregistrat.
(2)Modelul documentului administrativ de însoţire este în conformitate cu Regulamentul CE nr. 2719/1992 cu privire la documentul administrativ de însoţire aferent circulaţiei în regim suspensiv a produselor supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi este prevăzut în anexa nr. 9.
Alin. (2) al pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 187 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(3)Documentul administrativ de însoţire, potrivit legislaţiei comunitare, se întocmeşte de regulă în 4 exemplare, din care:
a)primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;
b)exemplarele 2, 3 şi 4 însoţesc obligatoriu produsul accizabil pe parcursul deplasării până la antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat.
Alin. (3) al pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 187 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(4)În cazul României, documentul administrativ de însoţire se întocmeşte în 5 exemplare. Exemplarul 5 se transmite de către antrepozitul fiscal expeditor către autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea, în format electronic la momentul expedierii produsului, iar pe suport de hârtie în ziua lucrătoare imediat următoare expedierii produselor.
Alin. (4) al pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 187 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(5)La sosirea produsului în antrepozitul fiscal primitor, la operatorul înregistrat sau la operatorul neînregistrat, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului. Înainte de desigilarea şi descărcarea produsului, primitorul va înştiinţa autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea, în vederea asigurării unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore de la înştiinţare va verifica şi va certifica datele înscrise în documentul administrativ de însoţire.
Alin. (5) al pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 187 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(6)Din cele 3 exemplare certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale teritoriale, exemplarul 3 se transmite de antrepozitul fiscal primitor, de operatorul înregistrat sau de operatorul neînregistrat la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autorităţii fiscale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea primitorul. Exemplarul 2 rămâne la antrepozitul fiscal primitor, la operatorul înregistrat sau la operatorul neînregistrat, după caz.
Alin. (6) al pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 187 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(7)În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţia de alcool etilic şi pentru prelucrarea acestuia, toate cele 5 exemplare ale documentului administrativ de însoţire vor fi vizate la rubrica aferenta autorităţii fiscale de expediere de către reprezentantul fiscal desemnat de aceasta autoritate. În situaţia în care antrepozitele fiscale de productie pentru alcool etilic şi de prelucrare a acestuia se afla în localităţi diferite, trebuie să se procedeze ca la alin. (4), (5) şi (6).
(8)Prin excepţie, atunci când antrepozitele fiscale de productie de alcool etilic şi de prelucrare a acestuia se afla în acelasi loc, documentul administrativ de însoţire se întocmeşte în 3 exemplare, din care primul exemplar se păstrează la antrepozitul fiscal de productie, exemplarul 2 rămâne la antrepozitul fiscal de prelucrare, iar exemplarul 3 se transmite la autoritatea fiscala teritoriala în raza careia îşi desfăşoară activitatea. În aceasta situaţie, exemplarele 2 şi 3 se completeaza de către antrepozitul fiscal de prelucrare ca antrepozit fiscal primitor, iar certificarea se face de către reprezentantul fiscal.
(9)În cadrul livrarilor intracomunitare în regim suspensiv, antrepozitarul autorizat expeditor, sau reprezentantul sau, poate să modifice conţinutul casutelor 4, 7, 7a, 13, 14 şi/sau 17 din documentului administrativ de însoţire pentru a inscrie noul destinatar -antrepozitar autorizat sau operator înregistrat -, precum şi noul loc de destinatie a livrarii. În acest caz, autoritatea fiscala competenţa a expeditorului va fi imediat informata iar noul destinatar sau locul de livrare vor fi inscrise pe versoul documentului administrativ de însoţire.
(10)La emiterea documentului de însoţire în cadrul circulaţiei intracomunitare a produselor energetice pe cale maritima sau fluviala, antrepozitarul autorizat expeditor poate să nu completeze casutele 4, 7, 7a, 13, 14 şi/sau 17 ale acestuia, dacă la momentul expedierii produselor, nu cunoaste destinatarul, dar numai cu condiţia ca:
a)autoritatea fiscala teritoriala sa autorizeze antrepozitului fiscal expeditor, ca inaintea livrarii produselor sa nu completeze casutele respective;
b)antrepozitul fiscal expeditor sa comunice autorităţii fiscale teritoriale informaţiile corespunzătoare cu privire la denumirea şi adresa primitorului, codul de accize al acestuia şi statul membru de destinatie, imediat ce acestea sunt cunoscute sau cel tarziu atunci când produsele ajung la destinatie.
(11)În cazul circulaţiei intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv, antrepozitul fiscal expeditor dintr-un stat membru poate utiliza în locul documentului administrativ de însoţire un document comercial prevăzut în legislatia acelui stat membru, care să conţină aceleasi informaţii cu cele din documentul administrativ de însoţire.
(12)Prevederile alin. (1) al art. 187 din Codul fiscal nu sunt aplicabile în cazul prevăzut la alin. (2) şi (3) ale pct. 2^2. (13) Circulatia intracomunitara a produselor accizabile supuse marcarii potrivit prevederilor art. 202 din Codul fiscal, dintr-un alt stat membru către România, produse care sunt destinate vanzarii în România, va fi însoţită de documentul administrativ de însoţire.
(14)În cazul în care primitorul produselor accizabile, după certificarea exemplarelor 2, 3 şi 4, constată pierderea exemplarului 3 al documentului administrativ de însoţire, acesta poate transmite expeditorului o copie a exemplarului 4 al documentului administrativ de însoţire.
Pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 187 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 26 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (12) şi (13) ale pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 187 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 20 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (14) al pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 187 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 14 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că, prin excepţie de la prevederile alin. (4), până la 31 decembrie 2010, prevederile pct. 13-15 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în cazul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize către statele membre care nu au adoptat sistemul informatizat.
Conform alin. (6) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prin excepţie de la prevederile alin. (4), prevederile pct. 13-15 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în cazul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize iniţiate înainte de 1 aprilie 2010.
Codul fiscal:
Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continua să fie suspendata la primirea produsului în antrepozitul fiscal, dacă sunt satisfacute urmatoarele cerinţe:
[...]
c)antrepozitul fiscal primitor trebuie să obţină de la autoritatea fiscala competenţa certificarea documentului administrativ de însoţire a produselor accizabile primite, cu excepţiile prevăzute în norme;
Art. 188 este reprodus cum a fost modificat de pct. 167 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006:
Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Articolul 188
Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continua să fie suspendata la primirea produsului, dacă sunt satisfacute urmatoarele cerinţe:
a)produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către alt antrepozit fiscal, potrivit cerințelor prevăzute la art. 186 alin. (2);
b)antrepozitul fiscal primitor inscrie pe fiecare exemplar al documentului administrativ de însoţire tipul şi cantitatea fiecarui produs accizabil primit, precum şi orice discrepanta între produsul accizabil primit şi produsul accizabil inscris în documentele administrative de însoţire, semnand şi inscriind data pe fiecare exemplar al documentului;
c)antrepozitul fiscal primitor trebuie să obţină de la autoritatea fiscala competenţa certificarea documentului administrativ de însoţire a produselor accizabile primite, cu excepţiile prevăzute în norme;
d)în termen de 15 zile urmatoare lunii de primire a produselor de către antrepozitul fiscal primitor, acesta returneaza exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire antrepozitului fiscal expeditor."Norme metodologice:
14^1*). Obligaţia certificării documentului administrativ de însoţire de către autoritatea fiscala competenţa nu este aplicabila în cazul produselor accizabile deplasate în regim suspensiv prin conducte fixe.
Pct. 14^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 188, lit. c) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 6, subpct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că, prin excepţie de la prevederile alin. (4), până la 31 decembrie 2010, prevederile pct. 13-15 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în cazul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize către statele membre care nu au adoptat sistemul informatizat.
Conform alin. (6) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prin excepţie de la prevederile alin. (4), prevederile pct. 13-15 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în cazul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize iniţiate înainte de 1 aprilie 2010.
Codul fiscal:
Descărcarea documentului administrativ de însoţire
Dacă o persoană care a expediat un produs accizabil în regim suspensiv nu primeşte documentul administrativ de însoţire certificat, în termen de 45 de zile de la data expedierii produsului, are obligaţia ca în următoarele 5 zile să depună declaraţia de accize la autoritatea fiscală competentă şi să plătească accizele pentru produsul respectiv în termen de 7 zile de la data expirării termenului de primire a acelui document.
Art. 189^1 a fost modificat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
14^2*).
(1)Termenul de primire a documentului administrativ de însoţire certificat, este de 45 de zile lucratoare de la data expedierii produsului.
(1^1)Oblibaţiile de a instiinta autoritatea fiscala competenţa de neprimirea în termen de către antrepozitul fiscal expeditor a documentului administrativ de însoţire certificat, precum şi de a plati accizele corespunzătoare revin antrepozitarului autorizat.
(2)În situaţia în care documentul administrativ de însoţire certificat este primit de către expeditor după expirarea termenului prevăzut la alin. (1), acesta poate solicita restituirea accizelor platite, în termen de 12 luni de la certificarea documentului. În acest caz expeditorul va depune o cerere la autoritatea fiscala la care este înregistrat ca platitor de impozite şi taxe, cererea fiind însoţită de documentele justificative.
Pct. 14^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 189^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 27 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (1^1) al pct. 14^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 189^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 21 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că, prin excepţie de la prevederile alin. (4), până la 31 decembrie 2010, prevederile pct. 13-15 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în cazul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize către statele membre care nu au adoptat sistemul informatizat.
Conform alin. (6) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prin excepţie de la prevederile alin. (4), prevederile pct. 13-15 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în cazul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize iniţiate înainte de 1 aprilie 2010.
Codul fiscal:
Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal şi un birou vamal
Art. 191. - (1) În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar sau între un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România, acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de norme. Aceste condiţii sunt în conformitate cu principiile prevăzute la art. 186-190.
Norme metodologice:
15*).
(1)Indiferent de formalitatile din legislatia vamala, deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de iesire din teritoriul comunitar în vederea exportului este însoţită de documentul administrativ de însoţire. Acest document se întocmeşte în 5 exemplare.
(2)Pe durata deplasarii acciza se suspenda dacă sunt indeplinite urmatoarele condiţii:
a)produsul este insotit de exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de însoţire;
b)ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifica cu claritate tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;
c)containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;
d)produsul este insotit de dovada constituirii unei garantii de către antrepozitul fiscal pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.
(3)Primul exemplar al documentului administrativ de însoţire rămâne la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 5 se transmite la autoritatea fiscala teritoriala în raza careia acesta îşi desfăşoară activitatea.
(4)După scoaterea definitivă a produselor de pe teritoriul comunitar şi intocmirea documentului administrativ unic prevăzut la alin. (5), exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de însoţire se confirma de biroul vamal de iesire din teritoriul comunitar. Exemplarul 2 rămâne la biroul vamal iar exemplarele 3 şi 4 se transmit de către acesta antrepozitului fiscal expeditor şi, respectiv, autorităţii fiscale teritoriale în raza careia îşi desfăşoară activitatea expeditorul.
(5)În situaţia deplasarii unui produs accizabil între un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România, acciza se suspenda dacă sunt indeplinite urmatoarele condiţii:
a)produsul accizabil este însoţit de 3 exemplare ale documentului administrativ unic reglementat de legislaţia vamală, din care unul este o copie a exemplarului 2. Acest document înlocuieşte documentul administrativ de însoţire şi are acelaşi rol ca şi acesta;
Litera a) a alin. (5) al pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 191 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 15 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
b)ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifica cu claritate tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;
c)containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;
d)produsul este insotit de dovada constituirii de către antrepozitul fiscal primitor a unei garantii pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.
(6)Cele 3 exemplare ale documentului administrativ unic însoţesc produsele accizabile până la antrepozitul fiscal primitor.
(7)După certificarea celor 3 exemplare de către antrepozitul fiscal primitor, un exemplar se retine de către acesta, al doilea exemplar este transmis inapoi la biroul vamal de intrare în teritoriul comunitar, iar cel de-al treilea exemplar se transmite autorităţii fiscale teritoriale în raza careia îşi desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal primitor.
(8)Dovada constituirii garantiei de către antrepozitul fiscal pentru plata accizelor aferente produsului deplasat va fi reprezentata de confirmarea scrisa a autorităţii fiscale teritoriale privind garantia depusa, în conformitate cu prevederile art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(9)În cazurile în care se utilizeaza documentul administrativ unic, la completarea acestuia se vor avea în vedere urmatoarele reguli:
a)în casuta 33 a documentului administrativ unic, se va completa codul NC corespunzător;
b)în casuta 44 se va indica clar ca este vorba despre o livrare de produse supuse accizelor;
c)o copie a exemplarului 1 al documentului va fi păstrată de către expeditor;
d)o copie a exemplarului 5 al documentului vizat va fi restituita expeditorului de către beneficiar.
Pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 191, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 28 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că, prin excepţie de la prevederile alin. (4), până la 31 decembrie 2010, prevederile pct. 13-15 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în cazul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize către statele membre care nu au adoptat sistemul informatizat.
Conform alin. (6) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prin excepţie de la prevederile alin. (4), prevederile pct. 13-15 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în cazul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize iniţiate înainte de 1 aprilie 2010.
Deplasarea unui produs accizabil în regim suspensiv după ce a fost pus în liberă circulaţie în procedură vamală simplificată
(1)Deplasarea produselor accizabile puse în liberă circulaţie de către un importator care deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea competentă din alt stat membru, iar produsele sunt eliberate pentru consum în România, se poate efectua în regim suspensiv, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)importatorul este autorizat de autoritatea competentă din statul său pentru efectuarea de operaţiuni cu produse accizabile în regim suspensiv;
b)importatorul deţine cod de accize în statul membru de autorizare;
c)deplasarea are loc între:
1.un birou vamal de intrare din România şi un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neînregistrat din România;
2.un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neînregistrat din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;
3.un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat într-un stat membru neparticipant la aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neînregistrat din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;
d)produsele accizabile sunt însoţite de minimum 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire pentru situaţia prevăzută la lit. c) pct. 1 sau ale documentului administrativ unic pentru situaţiile prevăzute la lit. c) pct. 2 şi 3. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul importatorului înregistrat în România care deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea vamală din România, iar produsele sunt eliberate pentru consum în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate.
(3)Destinaţiile celor 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire şi ale documentului administrativ unic sunt cele prevăzute în normele aferente art. 187 şi 191 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 191^1 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 200 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008.
Codul fiscal:
Momentul exigibilitatii accizelor
(1)Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibila la data când produsul este eliberat pentru consum în România.
Norme metodologice:
15^1.Abrogat.
Pct. 15^1 din din Normele metodologice de aplicare a art. 192, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 12 din secţiunea E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 15^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 192, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 29 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Momentul exigibilitatii accizelor
Art. 192 [...]
(3)În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil.
(4)Prevederea alin. (3) nu se aplică şi plata accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se află într-un regim suspensiv şi sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiţii: [...] b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deţinerii sau deplasării produsului, dar numai în situaţia în care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România nu depăşeşte limitele prevăzute în norme.Norme metodologice:
16*). În cazul pierderilor sau lipsurilor de produse accizabile, acestea se admit ca neimpozabile atunci când sunt indeplinite urmatoarele condiţii:
a)pot fi dovedite prin procese-verbale privind inregistrarea pierderilor sau lipsurilor;
b)se încadrează în limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor şi instalaţiilor; şi c) sunt evidentiate şi înregistrate în contabilitate.
Litera b) a pct. 16 din Normele metodologice de aplicare a art. 192 alin. (3), alin. (4) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 16 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Art. 192. [...]
(3)În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibila la data când se constata o pierdere sau o lipsa a produsului accizabil.
[...]
(5)În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibila la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.
(6)În cazul unui produs energetic, pentru care acciza nu a fost anterior exigibila, acciza devine exigibila la data la care produsul energetic este oferit spre vanzare sau la care este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru incalzire.
(7)În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibila şi care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revoca ori se anulează autorizatia, acciza devine exigibila la data comunicarii revocarii sau anularii autorizatiei pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.Norme metodologice:
17*).
(1)În toate situaţiile prevăzute la art. 192 alin. (3), (5), (6) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, acciza se plateste în termen de 5 zile de la data la care a devenit exigibila.
(2)În cazul pierderilor înregistrate într-un antrepozit fiscal autorizat pentru producţia şi/sau depozitarea de produse accizabile cu nivele diferite de accize, acciza aferenta pierderilor, atunci când acestea nu se încadrează intr-una din situaţiile prevăzute la art. 192 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se calculeaza cu cota cea mai mare practicata în antrepozitul fiscal respectiv.
(3)În cazul unui produs energetic pentru care acciza nu a fost anterior exigibila şi care, prin schimbarea destinatiei initiale, este oferit spre vanzare sau utilizat drept combustibil ori carburant, acciza devine exigibila la data la care produsul energetic este oferit spre vanzare, obligaţia platii accizei revenind vânzătorului, sau la data la care este utilizat drept combustibil sau carburant, obligaţia platii accizei revenind utilizatorului.
Pct. 17 din Normele metodologice de aplicare a art. 192, alin. (3), (5), (6) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 30 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal: (8) Accizele se calculeaza în cota şi rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibila.Norme metodologice:
18*). Rata de schimb pentru calcularea accizelor este cea stabilita potrivit prevederilor art. 218 din Codul fiscal.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Restituiri de accize
Art. 192^1. - (1) Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental, returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele platite vor putea fi restituite în condiţiile prevăzute în norme.
(2)Pentru bauturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţa, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului, accizele platite pot fi restituite în condiţiile prevăzute în norme.
(3)Acciza restituita nu poate depăşi suma efectiv plătită.Norme metodologice:
18^1*). - (1) Pentru produsele supuse accizelor armonizate, returnate în antrepozitele fiscale de producţie în vederea reciclării, recondiţionării sau distrugerii, accizele plătite ca urmare a eliberării în consum a acestor produse pot fi restituite la cererea antrepozitarului autorizat care a eliberat pentru consum produsele respective.
(2)Antrepozitarul autorizat care solicită restituirea accizei va depune cererea de restituire la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, înainte ca produsele accizabile să fie returnate în antrepozitul fiscal de producţie.
(3)Cererea de restituire va fi însoţită de următoarele documente, vizate de autoritatea vamală teritorială:
a)o notă justificativă privind cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul returului în antrepozitul fiscal de producţie;
b)documentele care justifică faptul că produsele respective au fost realizate de antrepozitul fiscal de producţie;
c)documentul care atestă că accizele au fost plătite de antrepozitul fiscal care solicită restituirea accizelor.
(4)Autoritatea fiscală teritorială va analiza cererea şi documentaţia depusă de antrepozitul fiscal şi va decide asupra restituirii accizelor.
(5)Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum în România de un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neînregistrat şi returnate antrepozitului fiscal din alt stat membru, de unde au fost achiziţionate, accizele pot fi restituite la cererea acestuia, cerere care se va depune la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, înainte ca produsele accizabile să fie returnate.
(6)În situaţia prevăzută la alin. (5) cererea de restituire va fi însoţită de următoarele documente, vizate de autoritatea vamală teritorială:
a)o notă justificativă privind cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul returului;
b)documentele care justifică faptul că produsele respective au fost achiziţionate de la antrepozitul fiscal din statul membru în care urmează să fie returnate produsele;
c)documentul care atestă că accizele au fost plătite în România.
(7)Pentru produsele accizabile provenite din operaţiuni de import, ce urmează a fi returnate furnizorului extern, operatorul economic importator poate beneficia de restituirea accizelor, cu îndeplinirea următoarelor cerinţe:
a)să depună cererea de restituire la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, înainte ca produsele accizabile să fie returnate furnizorului extern;
b)cererea de restituire, vizată de autoritatea vamală teritorială, să fie însoţită de:
1.o notă justificativă privind cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul returului;
2.documentul care atestă că accizele au fost plătite de importator.
(8)În cazul produselor supuse marcării prin banderole sau timbre, operatorul economic care solicită restituirea accizelor este obligat să întocmească un registru care să conţină următoarele informaţii:
a)cantitatea produselor accizabile eliberate pentru consum care fac obiectul restituirii accizelor;
b)data la care produsele au fost eliberate în consum;
c)seria şi numărul de identificare ale banderolelor sau timbrelor;
d)valoarea accizelor plătite pentru produsele eliberate în consum;
e)metoda care urmează a fi aplicată produselor care fac obiectul restituirii accizelor (reciclare, recondiţionare, distrugere).
(9)Restituirea accizelor va fi efectuată potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.
(10)Produsele supuse accizelor, eliberate pentru consum sau importate în România, care fac obiectul returului către furnizorul extern, atunci când urmează a fi distruse, pot fi supuse operaţiunii de distrugere în România.
(11)Responsabilitatea distrugerii o are antrepozitul fiscal, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat sau operatorul economic importator care a eliberat produsele accizabile pentru consum în România.
(12)Distrugerea produselor accizabile poate fi efectuată la cererea operatorului economic, în baza aprobării date de direcţia de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor cu atribuţii în domeniu ori de direcţia judeţeană pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti.
(13)Cererea va fi însoţită de următoarele documente:
a)un memoriu în care să se justifice cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul distrugerii;
b)documentele justificative care confirmă cauzele care determină distrugerea produselor;
c)documentul care atestă că accizele au fost plătite de operatorul economic care solicită restituirea accizelor.
(14)Pentru produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole, returnate în antrepozitul fiscal de producţie din România, în vederea reciclării sau recondiţionării, dezlipirea marcajelor se va efectua sub supraveghere fiscală şi vor fi consemnate într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale <> - S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala antrepozitului fiscal.
(15)În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole, înainte de returnarea produselor în antrepozitul fiscal de producţie din alt stat membru ori producătorului dintr-o ţară terţă, se va efectua dezlipirea marcajelor sub supraveghere fiscală şi vor fi consemnate într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale <> - S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala operatorului economic care returnează marcajele.
(16)Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1), (5) şi (7) produsele supuse accizelor care au fost eliberate pentru consum cu mai mult de 2 ani înainte de data depunerii cererii.
Pct. 18^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 192^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 31 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 18^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 192^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal: Secţiunea a 5^1-a Lipsuri şi nereguli pe parcursul circulaţiei intracomunitare în regim suspensiv a produselor accizabile
Lipsuri pe timpul suspendarii
Art. 192^2. - (1) Antrepozitarii autorizati beneficiaza de scutire pentru pierderile de natura celor prevăzute la art. 192 alin. (4), intervenite pe timpul transportului intracomunitar al produselor în regim suspensiv. În acest caz, pierderile trebuie dovedite conform regulilor statului membru de destinatie. Aceste scutiri se aplică, de asemenea, şi operatorilor inregistrati şi neinregistrati pe timpul transportului în regim suspensiv.
(2)Fără a contraveni art. 192^3 în cazul lipsurilor, altele decat pierderile la care se referă alin. (1), şi în cazul pierderilor pentru care nu sunt acordate scutirile prevăzute la alin. (1), acciza va fi stabilita pe baza cotelor aplicabile în statele membre respective, în momentul în care pierderile - corect stabilite de către autorităţile competente - s-au produs sau, dacă este necesar, la momentul când lipsa a fost înregistrată.
(3)Lipsurile la care se face referire la alin. (2) şi pierderile care nu sunt scutite conform prevederilor alin. (1) vor fi, în toate cazurile, indicate de autorităţile fiscale competente pe verso-ul exemplarului documentului administrativ de însoţire care va fi returnat expeditorului, potrivit procedurii stabilite prin norme.Norme metodologice:
18^2*).
(1)În cazul pierderilor sau lipsurilor de produse intervenite pe parcursul transportului intracomunitar al produselor supuse accizelor în regim suspensiv, autoritatea competentă a statului membru în care s-au stabilit respectivele pierderi sau lipsuri, trebuie să mentioneze despre aceasta pe exemplarul de returnat al documentului de însoţire.
(2)La sosirea produselor în statul membru de destinatie, autoritatea competentă a respectivului stat membru trebuie să indice dacă acorda scutire parţială sau nu acorda scutire pentru pierderile sau lipsurile stabilite.
(3)În cazurile menţionate la alin. (1) şi (2) autoritatea competentă a statului membru de destinatie, trebuie să specifice baza de calcul a accizei.
(4)Autoritatea competenţa a statului membru de destinatie trebuie să trimita autorităţii competente a statului membru în care s-au constatat pierderile sau lipsurile, o copie a exemplarului de returnat al documentului de însoţire.
(5)Acciza datorata se calculeaza de către autoritatea competentă a statului membru în care s-au stabilit ori s-au constatat pierderile sau lipsurile, pe baza cotelor accizelor aplicabile în acest stat, la momentul în care pierderile s-au produs ori dacă este necesar, când lipsa a fost înregistrată.
Pct. 18^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 192^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 31 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Produse cu accize platite, utilizate în scopuri comerciale în România
(3)Acciza este datorata, după caz, de către comerciantul din România sau de persoana care primeste produsele pentru utilizare în România.Norme metodologice:
18^2.1*). - (1) Pentru aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice, accizele platite de către comerciantul din România ca urmare a achizitiei de la un furnizor dintr-un alt stat membru pot fi restituite la cererea comerciantului care s-a conformat cerințelor prevăzute la alin. (5) al art. 192^4 din Codul fiscal.
(2)Cererea de restituire va fi însoţită de:
a)documentul care să ateste ca acciza a fost plătită; şi b) copia documentelor care atesta ca livrarea s-a efectuat către un antrepozit fiscal de productie bauturi alcoolice la preţuri fără accize; sau c) copia documentelor care atesta ca livrarea s-a efectuat către un operator economic producător de bauturi nealcoolice ori produse alimentare, în care să fie înscrisă menţiunea «scutit de accize».
Pct. 18^2.1. din Normele metodologice de aplicare a art. 192^4, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 22 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal
Documentul de însoţire simplificat
(1)Documentul de însoţire simplificat se întocmeşte de către expeditor în 3 exemplare şi se utilizeaza după cum urmeaza:
a)primul exemplar rămâne la expeditor;
b)exemplarele 2 şi 3 ale documentului de însoţire simplificat însoţesc produsele accizabile pe timpul transportului până la primitor;
c)exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;
d)exemplarul 3 trebuie să fie restituit expeditorului cu certificarea receptiei şi cu menţionarea tratamentului fiscal ulterior al marfurilor în statul membru de destinatie dacă furnizorul solicita în mod expres acest lucru în cadrul unei cereri de restituire de accize.
(2)Modelul documentului de însoţire simplificat va fi prevăzut în norme.Norme metodologice:
18^3*).
(1)Documentul de însoţire simplificat se utilizeaza în cazul produselor supuse accizelor care au fost eliberate deja în consum într-un stat membru şi care circulă între acest stat membru şi România pentru a fi utilizate în scop comercial.
(2)Documentul de însoţire simplificat este utilizat şi în cazul circulaţiei intracomunitare a alcoolului complet denaturat.
(3)Modelul documentului de însoţire simplificat este în conformitate cu legislatia comunitara şi este prevăzut în anexa nr. 10. (4) În cazurile menţionate la alin. (1) şi (2) pentru produsele accizabile deja eliberate în consum într-un stat membru şi care sunt destinate a fi utilizate în scop comercial în alt stat membru, statele membre pot utiliza un document comercial care să conţină aceleasi informaţii ca şi cele din documentul de însoţire simplificat.
Pct. 18^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 192^5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 31 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Restituirea accizelor pentru produsele cu accize platite
Art. 192^6. - (1) Un comerciant în timpul activităţii sale poate să solicite restituirea accizelor aferente produselor accizabile care au fost eliberate în consum în România, atunci când aceste produse sunt destinate consumului în alt stat membru, cu respectarea urmatoarelor condiţii:
a)înainte de expedierea produselor, comerciantul expeditor trebuie să facă o cerere de restituire la autoritatea fiscală competentă şi să facă dovada că acciza a fost plătită;
Lit. a) a alin. (1) al art. 192^6 a fost modificată de pct. 83 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
b)livrarea produselor către statul membru de destinatie se face în conformitate cu prevederile art. 192^4;
c)comerciantul expeditor trebuie să prezinte autorităţii fiscale competente copia returnata a documentului prevăzut la art. 192^5, certificata de către destinatar, care trebuie să fie însoţită de un document care să ateste ca acciza a fost plătită în statul membru de destinatie. De asemenea, comerciantul expeditor va prezenta adresa biroului autorităţii fiscale din statul membru de destinatie şi data de acceptare a declaraţiei destinatarului de către autoritatea fiscala competenţa a statului membru de destinatie, împreună cu numărul de înregistrare al acestei declaratii.
(2)Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate în consum în România, se pot restitui accizele de către autoritatea fiscala competenţa, dacă aceasta autoritate a stabilit ca marcajele respective au fost distruse în condiţiile prevăzute în norme.Norme metodologice:
18^4*).
(1)Comerciantul expeditor care doreşte să solicite restituirea accizelor pentru produsele ce urmează a fi expediate pentru consum într-un alt stat membru trebuie să depună la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, înainte de expedierea produselor, o cerere de restituire, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 11, şi să facă dovada că pentru acele produse accizele au fost plătite.
(2)După recepţia produselor de către destinatar şi plata accizei în statul membru de destinaţie, comerciantul expeditor va depune la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în vederea restituirii accizelor, documentele prevăzute la art. 192^6 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.
(3)Acciza de restituit va fi aferenta cantităţilor expediate şi efectiv receptionate.
(4)Restituirea accizelor se face potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala.
(5)Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate în consum în România, şi care sunt destinate consumului în alt stat membru, accizele se pot restitui de către autoritatea fiscala teritoriala numai în limita unei valori corespunzătoare valorii accizelor aferente cantităţii de produse expediate. Dezlipirea marcajelor se face sub supraveghere fiscala, la solicitarea comerciantului expeditor.
(6)În situaţia în care un comerciant din România urmeaza sa primeasca produse supuse accizelor eliberate în consum în alt stat membru, înainte de expedierea produselor de către furnizor acesta va face o declaratie cu privire la acest fapt la autoritatea fiscala teritoriala. Pe baza acestei declaratii, autoritatea fiscala teritoriala va lua act de operaţiunea care urmeaza a se desfăşura şi pentru care exigibilitatea accizelor ia nastere la momentul receptiei produselor, termenul de plată fiind prima zi lucratoare imediat urmatoare celei în care s-au receptionat produsele.
Pct. 18^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 192^6, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 31 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (1) şi (2) ale pct. 18^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 192^6, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 14 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Persoane fizice
Art. 192^7. - (1) Pentru produsele supuse accizelor şi eliberate în consum în alt stat membru, achiziţionate de către persoane fizice pentru nevoile proprii şi transportate de ele insele, accizele se datorează în statul membru în care produsele au fost achiziţionate.
(2)Produsele achiziţionate de persoane fizice se considera a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi cantitatile prevăzute în norme.Norme metodologice:
18^5*).
(1)Pentru stabilirea destinatiei comerciale a produselor accizabile achiziţionate dintr-un alt stat membru, de persoanele fizice, se vor avea în vedere urmatoarele cerinţe:
a)statutul comercial al deţinătorului şi motivele detinerii produselor;
b)locul în care se afla produsele, sau, dacă este cazul, mijlocul de transport utilizat;
c)orice alt document cu privire la produsele respective;
d)natura produselor;
e)cantitatea de produse.
(2)Se considera achizitii pentru uz propriu produsele cumparate şi transportate de persoane fizice până în urmatoarele limite cantitative: A) Tutunuri prelucrate: 1) tigarete - 800 bucăţi; 2) tigari (cu o greutate maxima de 3 grame/bucata) - 400 bucăţi 3) tigari de foi - 200 bucăţi 4) tutun de fumat - 1 kg B) Bauturi alcoolice 1) bauturi spirtoase - 10 litri 2) produse intermediare - 20 litri 3) vinuri şi bauturi fermentate - 90 litri 4) bere - 110 litri.
(3)Produsele achiziţionate şi transportate în cantitati superioare limitelor stabilite la alin. (2) se considera, dacă nu se dovedeste contrariul, a fi achiziţionate în scopuri comerciale, şi pentru acestea se vor respecta prevederile art. 192^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)Autoritatea fiscala competenţa poate stabili pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1) dacă produsele deţinute în cantitati inferioare sau egale limitelor prevăzute la alin. (2) sunt destinate scopurilor comerciale.
Pct. 18^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 192^7, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 31 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 4) al lit. B a alin. (2) al pct. 18^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 192^7, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 23 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Vanzarea la distanta
Art. 192^8. - (1) Produsele supuse accizelor, cumparate de către persoane care nu au calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator înregistrat ori neinregistrat şi care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în statul membru de destinatie. În înţelesul prezentului articol, "statul membru de destinatie" este statul membru în care soseste trimiterea sau transportul de produse accizabile.
(2)Livrarea produselor supuse accizelor, eliberate deja în consum într-un stat membru şi care sunt expediate sau transportate direct sau indirect de către vânzător sau în numele acestuia către o persoană prevăzută la alin. (1), stabilita într-un alt stat membru, face ca acciza să fie datorata pentru respectivele produse în statul membru de destinatie. În aceasta situaţie, accizele platite în statul membru de provenienţă a bunurilor vor fi rambursate la cererea vânzătorului, în condiţiile stabilite prin norme.
(3)Acciza statului membru de destinatie va fi datorata de vânzător în momentul efectuării livrarii.Norme metodologice:
18^6*).
(1)Persoana care nu are calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator înregistrat sau neinregistrat şi care cumpara produse supuse accizelor pentru a le expedia sau transporta direct sau indirect într-un alt stat membru, în alt scop decat cel comercial, trebuie să se inregistreze în acest sens la autoritatea fiscala unde acesta îşi are sediul.
(2)Persoanele menţionate la alin. (1) trebuie să tina o evidenta stricta a tuturor livrarilor de produse în cazul vanzarii la distanta, în care trebuie să inregistreze pentru fiecare livrare:
a)numărul de ordine corespunzător livrarii;
b)data livrarii;
c)numărul facturii sau al altui document comercial care inlocuieste factura;
d)tara de destinatie;
e)datele de identificare ale destinatarului: denumirea, adresa;
f)grupa de produse expediate, inclusiv codurile NC corespunzătoare;
g)cantitatea de produse expediata, exprimata în unităţi de măsura corespunzătoare regulilor de calcul al accizei;
h)nivelul garantiei constituita în statul de destinatie;
i)dovada primirii produselor de către destinatar;
j)dovada platii accizelor în statul membru de destinatie;
k)cuantumul accizelor pentru care se solicita restituirea;
l)referire la trimestrul din anul în care se solicita restituirea.
(3)Vânzătorul va solicita autorităţii fiscale în raza careia îşi are sediul, o cerere de rambursare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 12, mentionand livrarile efectuate în cadrul vanzarii la distanta, pentru care s-au platit accizele pe teritoriul statelor membre de destinatie, pe parcursul unui trimestru.
(4)Cererea se va prezenta în primele 20 de zile ale lunii urmatoare incheierii trimestrului în care au fost platite accizele în statele membre de destinatie şi va cuprinde informaţii referitoare la cantitatile de produse accizabile şi numerele de ordine corespunzătoare livrarilor pentru care se solicita rambursarea, precum şi suma totala de rambursat.
(5)Operaţiunea care genereaza dreptul de rambursare o constituie momentul platii accizelor în statul membru de destinatie.
(6)Vânzătorul are obligaţia sa pastreze la dispoziţia autorităţii fiscale pe o perioadă de 5 ani, facturile şi toate documentele care atesta atât plata accizelor pe teritoriul naţional pentru produsele expediate cat şi plata accizelor în statele membre de destinatie.
(7)Autoritatea fiscala analizeaza cererea şi documentele prezentate de vânzător şi dacă acestea se justifica, va rambursa accizele solicitate.
(8)Valoarea accizelor rambursate nu poate depăşi valoarea accizelor platite prin preţul de achizitie al produselor accizabile.
(9)Atunci când statul membru de destinatie este România, acciza se datorează de către vânzător şi se achită în România de către vânzător, obligatoriu prin reprezentantul fiscal desemnat de acesta în România.
(10)Termenul de plată al accizelor îl constituie ziua lucratoare imediat urmatoare celei în care a avut loc receptia marfurilor de către destinatar.
Pct. 18^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 192^8, alin. (1),(2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 31 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Reprezentantul fiscal
(1)Pentru produsele supuse accizelor provenite dintr-un alt stat membru, antrepozitarul autorizat expeditor poate desemna un reprezentant fiscal.
(2)Reprezentantul fiscal trebuie să fie stabilit în România şi înregistrat la autoritatea fiscala competenţa.
(3)Reprezentantul fiscal trebuie ca în locul şi în numele destinatarului, care nu are calitatea de antrepozitar autorizat, să respecte urmatoarele cerinţe: [...] b) sa plateasca accizele la momentul receptionarii marfurilor, conform procedurilor stabilite prin norme; [...] (4) Pentru situaţiile reglementate la art. 192^8, vânzătorul poate desemna un reprezentant fiscal, în forma şi maniera prevăzute la alin. (2) şi (3).Norme metodologice
18^7*).
(1)Antrepozitarul autorizat expeditor dintr-un alt stat membru poate, înainte de efectuarea unei livrari către un operator înregistrat sau neinregistrat din România, sa desemneze un reprezentant fiscal.
(2)Reprezentantul fiscal trebuie să fie stabilit în România şi să fie autorizat de către autoritatea fiscala centrala.
(3)În scopul obtinerii autorizatiei, reprezentantul fiscal va depune la autoritatea fiscala centrala o cerere însoţită de urmatoarele documente:
a)actul constitutiv al reprezentantului fiscal, care îi permite desfăşurarea acestei activităţi;
b)contractul de reprezentare incheiat cu antrepozitarul autorizat expeditor.
(4)Modelul cererii de autorizare a reprezentantului fiscal este prevăzut în anexa nr. 13. (5) Autorizarea ca reprezentant fiscal, nu poate fi acordată decat persoanelor care ofera garantiile necesare pentru aplicarea corecta a dispoziţiilor legale şi pentru care masurile de urmărire şi control necesare pot fi asigurate fără a fi necesare cheltuieli administrative suplimentare.
(6)Cererea de autorizare nu poate fi aprobata în cazul persoanelor care au savarsit o infractiune grava sau încălcări repetate ale reglementarilor vamale sau fiscale.
(7)Decizia de neacordare a autorizatiei va fi comunicata în scris, odata cu motivele ce au condus la acest fapt.
(8)Autorizatia este revocata sau modificata atunci când una sau mai multe condiţii prevăzute pentru emiterea acesteia nu au fost sau nu mai sunt indeplinite.
(9)Autorizatia poate fi revocata atunci când titularul acesteia nu se conformeaza unei obligaţii care îi revine, după caz, din detinerea acestei autorizaţii.
(10)Autorizatia se revoca în cazul în care după emiterea acesteia se savarseste una din faptele prevăzute la alin. (6).
(11)Revocarea sau modificarea autorizatiei se aduce la cunoştinţa titularului acesteia.
(12)Revocarea sau modificarea autorizatiei produce efecte de la data la care ea a fost adusa la cunoştinţa. Totusi, în cazuri excepţionale şi în măsura în care interesele legitime ale titularului autorizatiei impun aceasta, autoritatea fiscala competenţa poate stabili o dată ulterioară pentru producerea efectelor.
(13)Aceeasi procedura se aplică şi în cazul reprezentantului fiscal desemnat de vânzătorul care efectueaza vanzarea la distanta.
(14)Reprezentantul fiscal plateste accizele pentru produsele receptionate, potrivit informaţiilor primite de la operatorul înregistrat, operatorul neinregistrat sau de la vânzătorul la distanta.
(15)Momentul receptionarii marfurilor îl reprezinta data documentului întocmit pentru receptia marfurilor.
Pct. 18^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 192^9 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 31 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Declaratii privind achizitii şi livrari intracomunitare
Art. 192^10. - Operatorii inregistrati şi neinregistrati, precum şi reprezentantii fiscali au obligaţia de a transmite autorităţii fiscale competente o situaţie lunara privind achiziţiile şi livrarile de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii urmatoare celei la care se referă situaţia, în condiţiile stabilite prin norme.
Norme metodologice:
18^8*).
(1)Operatorii inregistrati şi neinregistrati, precum şi reprezentantii fiscali vor inregistra în evidentele proprii toate operaţiunile efectuate privind achiziţiile şi livrarile de produse accizabile.
(2)Operatorii inregistrati şi neinregistrati, precum şi reprezentantii fiscali vor depune lunar la autoritatea fiscala teritoriala în raza careia îşi au sediul social, cate o situaţie centralizatoare a achizitiilor şi livrarilor de produse accizabile, până pe data de 15 a lunii urmatoare celei la care se referă situaţia.
(3)Modelul situaţiei centralizatoare prevăzute la alin. (2) este prevăzut în anexa nr. 14.
Pct. 18^8 din Normele metodologice de aplicare a art. 192^10 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 31 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Registrul electronic de date
(2)Persoanelor autorizate ca antrepozitari şi operatori inregistrati, precum şi locurilor autorizate ca antrepozite fiscale li se va atribui de către autoritatea fiscala competenţa un cod de accize, a cărui configuratie se va face conform prevederilor din norme.Norme metodologice:
18^9*). Antrepozitarilor şi operatorilor inregistrati, precum şi locurilor autorizate ca antrepozite fiscale li se atribuie de către autoritatea fiscala competenţa un cod de accize a cărui configuratie este stabilita prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Pct. 18^9 din Normele metodologice de aplicare a art. 192^11, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 31 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Plata accizelor la bugetul de stat
(1)Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care acciza devine exigibila.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), termenul de plată a accizelor este:
a)în cazul operatorilor inregistrati - ziua lucratoare imediat urmatoare celei în care au fost receptionate produsele accizabile;
b)în cazul furnizorilor autorizati de energie electrica sau de gaz natural - data de 25 a lunii urmatoare celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final.
(3)În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul platii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.Norme metodologice:
18^10*). Pentru produsele accizabile pentru care se datorează contribuţia pentru sănătate în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, sumele reprezentand contribuţia se virează în contul Ministerului Sănătăţii Publice de către platitorii de accize: antrepozitarii persoane juridice - autorizati pentru productie ori antrepozitarii autorizati pentru depozitare cărora le-au fost expediate produsele, precum şi importatorii autorizati, operatorii inregistrati şi operatorii neinregistrati.
Pct. 18^10 din Normele metodologice de aplicare a art. 193 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 32 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Depunerea declaratiilor de accize
Art. 194. - (1) Orice plătitor de accize prevăzut la prezentul capitol are obligaţia de a depune lunar la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.
Norme metodologice:
18^11.Abrogat.
Pct. 18^11 din Normele metodologice de aplicare a art. 194, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 33 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 18^11 din Normele metodologice de aplicare a art. 194 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 17 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Codul fiscal
Documente fiscale
Codul fiscal:
(1)Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau deţinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 5 zile. Această prevedere nu este aplicabilă pentru produsele accizabile transportate sau deţinute de către alte persoane decât comercianţii, în măsura în care aceste produse sunt ambalate în pachete destinate vânzării cu amănuntul.
(2)Toate transporturile de produse accizabile sunt însoţite de un document, astfel:
a)mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită de documentul administrativ de însoţire;
b)mişcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoţită de factura ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în norme;
c)transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită, este însoţit de factură sau aviz de însoţire, precum şi de documentul de însoţire simplificat, după caz.
Art. 195 a fost modificat de pct. 179 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
19*).
(1)Orice platitor de acciza, care livreaza produse accizabile către o altă persoană, are obligaţia de a emite către aceasta persoana o factura. Aceasta factura trebuie să conţină toate elementele prevăzute la art. 155 din din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Pentru livrarile de produse accizabile efectuate din antrepozitele fiscale, cu excepţia livrarilor în regim suspensiv, factura trebuie să cuprindă distinct valoarea accizei pentru fiecare produs sau, dacă nu se datorează accize în urma unei scutiri, menţiunea "scutit de accize".
(3)Pentru livrarile de tigarete, factura va cuprinde şi o rubrica aferenta pretului maxim de vanzare cu amanuntul declarat de către producător, importator, operator înregistrat sau operator neinregistrat, după caz.
(4)Persoana care emite factura în care se inscrie acciza are obligaţia de a pastra un exemplar din fiecare factura şi de a prezenta acest exemplar la cererea autorităţilor fiscale.
(5)În cazul produselor accizabile marcate, cu excepţia situaţiei în care produsele circula în regim suspensiv, transportul acestora de la antrepozitul fiscal de productie către alte locuri proprii de depozitare ale antrepozitarului autorizat, sau transportul de la locatia de receptie a produselor de către operatorul înregistrat sau neinregistrat către alte locatii proprii ale acestora, se va utiliza avizul de însoţire, în care se va inscrie şi valoarea accizei aferente cantităţilor de produse accizabile transferate.
(6)Avizul de însoţire în care acciza se evidenţiază distinct se utilizează şi în cazul altor produse accizabile pentru care acciza devine exigibilă la momentul ieşirii din regimul suspensiv, fară a interveni schimbul de proprietate.
Alin. (6) al pct. 19 din Normele metodologice de aplicare a art. 195 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 18 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(7)În situaţiile prevăzute la alin. (5) şi (6) nu este obligatorie înscrierea accizelor în facturile intocmite la livrarea produselor, dar se vor menţiona cuvintele "accize platite".
(8)Miscarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită intotdeauna de documentul administrativ de însoţire. În cazul deplasarii produselor accizabile în regim suspensiv de la un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar către un antrepozit fiscal, acestea trebuie să fie insotite de documentul administrativ unic emis de acel birou vamal.
(9)Pe parcursul circulaţiei intracomunitare a produselor achiziţionate în România, pentru care acciza a fost plătită în statul membru de expeditie, documentele care vor însoţi transportul sunt factura şi documentul de însoţire simplificat reglementat la pct. 18^3 sau un alt document comercial care să conţină aceleasi informaţii continute în documentul de însoţire simplificat.
(10)Documentul administrativ de însoţire şi documentul de însoţire simplificat sunt documente cu regim special şi se tiparesc de Compania Naţionala "Imprimeria Naţionala" - SA.
(11)Documentele prevăzute la alin. (10) se achizitioneaza contra cost de la autoritatea fiscala teritoriala în baza notei de comanda prevăzută în anexa nr. 15. Nota de comanda va fi aprobata numai dacă solicitantul justifica necesitatea achizitionarii acestor documente.
Pct. 19 din Normele metodologice de aplicare a art. 195 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 34 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Responsabilitatile platitorilor de accize
(2)Lunar, până la data de 15 a fiecarei luni, pentru luna precedenta, antrepozitarii autorizati pentru productie sunt obligati să depună la autoritatea fiscala competenţa o situaţie, care să conţină informaţii cu privire la stocul de materii prime şi produse finite la inceputul lunii, achiziţiile de materii prime, cantitatea fabricata în cursul lunii, stocul de produse finite şi materii prime la sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse livrate, conform modelului prezentat în norme.
Norme metodologice.
19^1*).
(1)În înţelesul prevederilor art. 197 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin notiunea de materii prime se înţelege materia prima de baza necesară fabricarii produsului accizabil iar produsele finite vor fi raportate pe grupe de produse.
(2)Modelul situaţiei prevăzut la art. 197 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este prevăzut în anexa nr. 16 şi va fi întocmit pe grupe de produse.
Pct. 19^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 197, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 35 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal
Garanţii
(1)Antrepozitarul autorizat - după acceptarea condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal -, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat şi reprezentantul fiscal au obligaţia depunerii la autoritatea fiscală competentă a unei garanţii, conform prevederilor din norme, care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.
(2)Tipul, modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi prevăzute în norme.
(3)Valoarea garanţiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii sau în nivelul de accize datorat.
Art. 198 a fost modificat de pct. 182 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
20*).
(1)Orice antrepozitar autorizat trebuie să asigure o garantie care să acopere riscul neplatii accizelor pentru produsele accizabile produse şi/sau depozitate în fiecare antrepozit fiscal.
(2)Orice antrepozitar autorizat trebuie să asigure o garantie care să acopere riscul neplatii accizelor pentru produsele accizabile deplasate în regim suspensiv.
(3)Orice operator înregistrat şi operator neinregistrat trebuie să asigure o garantie care să acopere riscul neplatii accizelor pentru produsele accizabile achiziţionate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru.
(4)Orice reprezentant fiscal desemnat în România trebuie să asigure o garantie care să acopere riscul neplatii accizelor pentru produsele accizabile livrate de către un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru către un operator înregistrat ori un operator neinregistrat sau în cazul unei vanzari la distanta.
(5)Garantia poate fi sub forma de depozit în numerar şi/sau de garantii personale.
(6)În cazul unui depozit în numerar se aplică urmatoarele reguli:
a)se consemneaza mijloace banesti la unitatea Trezoreriei Statului la care este arondat organul fiscal, la nivelul garantiei;
b)orice dobânda plătită de trezorerie în legătură cu depozitul aparţine antrepozitarului autorizat.
(7)În cazul garantiei personale se aplică urmatoarele reguli:
a)garantul trebuie să fie o societate bancara din teritoriul comunitar;
b)sa existe o scrisoare de garantie bancara în favoarea autorităţii fiscale la care operatorul economic este înregistrat ca platitor de impozite, taxe şi alte contribuţii.
(8)Un antrepozitar autorizat pentru productie, transformare şi/sau depozitare de produse accizabile, are obligaţia de a depune o garantie corespunzătoare unei cote de 6% din suma accizelor aferente mediei iesirilor anuale de produse accizabile din antrepozitul fiscal, în ultimii 3 ani calendaristici.
(8^1)Prin excepţie de la prevederile alin. (8), un antrepozitar autorizat pentru productie, transformare şi/sau depozitare de tutunuri prelucrate are obligaţia de a depune o garantie corespunzătoare unei cote de 8,33% din suma accizelor aferente mediei iesirilor anuale de produse accizabile din antrepozitul fiscal, în ultimii 3 ani calendaristici.
(8^2)În toate situaţiile, inclusiv în cazul ţigaretelor, valoarea accizelor care constituie baza de calcul pentru stabilirea garanţiei se determină prin aplicarea cotelor de acciză în vigoare la momentul constituirii garanţiei, prevăzute în anexa nr. 1 de la titlul VII - Accize şi alte taxe speciale din Codul fiscal.
Alin. (8^2) al pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 198 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 19 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(8^3)În situaţiile prevăzute la alin. (8) şi (8^1), nivelul garantiei se reduce după cum urmeaza:
a)cu 50%, în cazul în care Comisia instituita în cadrul autorităţii fiscale centrale stabileste ca în ultimii 3 ani consecutivi de activitate în calitate de antrepozitar autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele;
b)cu 75%, în cazul în care Comisia instituita în cadrul autorităţii fiscale centrale stabileste ca în ultimii 5 ani consecutivi de activitate în calitate de antrepozitar autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele.
(9)Orice antrepozitar autorizat prevăzut la alin. (8) şi (8^1) are obligaţia constituirii unei garantii corespunzătoare unei cote de 2,5% din suma accizelor aferente cantităţilor de produse accizabile deplasate în regim suspensiv către un alt stat membru în anul anterior constituirii garantiei.
(10)În situaţia în care suma garantiei constituite potrivit prevederilor alin. (8) şi (8^1) este mai mare decat suma garantiei constituite potrivit prevederilor alin. (9), aceasta din urma se va considera deja constituita.
(11)Orice operator înregistrat are obligaţia de a depune o garantie corespunzătoare unei cote de 6% sau de 8,33% în cazul tutunului prelucrat, din suma totala a accizelor aferente produselor achiziţionate în anul anterior.
(12)În situaţia unui nou antrepozitar autorizat sau a unui nou operator înregistrat, garantia va reprezenta 6% sau 8,33% în cazul tutunului prelucrat, din accizele estimate, aferente produselor ce urmeaza a fi realizate ori achiziţionate pe parcursul unui an.
(13)Abrogat.
(14)Orice operator neinregistrat şi reprezentant fiscal, are obligaţia de a depune o garantie echivalenta cu valoarea accizelor aferente fiecarei operaţiuni privind achizitia de produse accizabile. Garantia va fi constituita înainte de livrarea produselor de către expeditor.
(14^1)În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie de bioetanol, destinat utilizării în producţia de produse energetice, nivelul garanţiei ce trebuie constituită corespunde unei cote de 0,6% din suma accizelor aferente ieşirilor de astfel de produs din antrepozitul fiscal, estimate la nivelul unui an.
Alin. (14^1) al pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 198 din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 3 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (2) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile pct. 1-9 şi 12 de la lit. F a art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
(15)Garantiile constituite la momentul autorizarii sunt valabile atât timp cat nu sunt executate de organul fiscal la care este înregistrat ca platitor de impozite, taxe şi alte contribuţii, antrepozitarul autorizat şi operatorul înregistrat.
(15^1)Garanţia poate fi executată atunci când se constată că antrepozitarul autorizat sau operatorul înregistrat nu şi-a respectat obligaţiile legale privind plata accizei. Executarea garanţiei atrage suspendarea autorizaţiei până la momentul reîntregirii acesteia. Procedura prin care se execută garanţia şi cea de suspendare a autorizaţiei pentru neplata accizei se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice. Ordinul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Alin. (15^1) al pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 198 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 15 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(16)În cazul garantiilor executate, neconstituirea unei noi garantii în termen de 30 zile la nivelul prevăzut în prezentele norme, atrage după sine interzicerea derularii operaţiunilor cu produse accizabile în regim suspensiv.
(17)Garantiile constituite de către antrepozitarii autorizati se depun la autoritatea fiscala teritoriala în termen de 15 zile de la data când devine valabila autorizatia. Autoritatea fiscala teritoriala, în termen de 5 zile lucratoare, va transmite originalul documentului care atesta constituirea garantiei la organul fiscal la care este înregistrat antrepozitarul autorizat ca platitor de impozite, taxe şi alte contribuţii, iar o copie a documentului va fi transmisa la autoritatea fiscala care a emis autorizatia.
(18)Nivelul garanţiei se analizează semestrial de către autoritatea fiscală teritorială, în vederea actualizării în funcţie de schimbările intervenite în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarului/operatorului înregistrat sau în nivelul accizei datorate. În acest sens, antrepozitarul autorizat/operatorul înregistrat trebuie să depună semestrial, până la data de 15 a lunii următoare încheierii semestrului, la autoritatea fiscală teritorială, o declaraţie privind informaţiile necesare analizei. Cuantumul garanţiei stabilite prin actualizare se va comunică antrepozitarului autorizat/operatorului înregistrat prin decizie emisă de autoritatea fiscală teritorială, care va face parte integrantă din autorizaţia de antrepozit fiscal. O copie a deciziei se transmite şi autorităţii fiscale centrale. Termenul de constituire a garanţiei astfel stabilită va fi de cel mult 30 de zile de la data comunicării.
Alin. (18) al pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 198 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 19 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(18^1)Pentru actualizarea garanţiei prevăzute la alin. (18) se utilizează cursul de schimb leu/euro valabil pentru calculul accizelor la momentul efectuării actualizării.
Alin. (18^1) al pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 198 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 16 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(19)Orice antrepozitar autorizat sau operator înregistrat, poate să asigure, la cerere, o singura garantie care să acopere toate antrepozitele fiscale ale acelui antrepozitar autorizat, sau toate locurile desemnate de operatorul înregistrat pentru receptia produselor accizabile, precum şi garantia aferenta deplasarii produselor accizabile. Valoarea garantiei totale va fi egala cu suma garantiilor aferente fiecarui antrepozit fiscal detinut de către antrepozitarul autorizat, inclusiv garantia aferenta deplasarii în regim suspensiv a produselor accizabile, sau suma garantiilor aferente fiecarui loc de receptie desemnat de operatorul înregistrat.
(20)În cazul antrepozitelor fiscale autorizate în baza autorizaţiei de antrepozit vamal nu intervine obligaţia constituirii garanţiei atunci când garanţia aferentă antrepozitului vamal include şi valoarea accizelor.
Pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 198 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 36 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (5) şi (7) ale pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 198 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 24 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (8^1)-(8^3) ale pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 198 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 25 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (9)-(12) şi (18) ale pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 198 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 26 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (13) al pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 198 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 27 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (20) al pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 198 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 20 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal: Secţiunea a 7-a Scutiri la plata accizelor
Codul fiscal:
Scutiri generale
(1)Produsele accizabile sunt scutite de la plata accizelor atunci când sunt destinate pentru:
a)livrarea în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice;
b)organizaţiile internaţionale, recunoscute ca atare de către autorităţile publice ale României, şi membrii acestor organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, ori prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;
c)forţele armate aparţinând oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), cu excepţia Forţelor Armate ale României, precum şi pentru personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor ori cantinelor acestora;
d)consumul aflat sub incidenţa unui acord încheiat cu ţări nemembre sau organizaţii internaţionale, cu condiţia ca un astfel de acord să fie permis ori autorizat cu privire la scutirea de taxă pe valoarea adăugată.
(2)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.
(3)Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor şi al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în străinătate, în limitele şi în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme.
Art. 199 a fost modificat de pct. 183 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
21*).
21.1.(1) Scutirile de la plata accizelor prevăzute la art. 199 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă direct atunci când beneficiarul achizitioneaza produsele accizabile de la un antrepozit fiscal, denumit în continuare furnizor, cu excepţia situaţiilor prevăzute la pct. 21.2, 21.3 şi 21.4.
(2)Beneficiaza de scutire şi contractantii fortelor armate aparţinând oricărui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, asa cum sunt definiti în acordurile speciale (NATO/SOFA), precum şi Ministerul Apararii Naţionale când achizitioneaza produse accizabile pentru/sau în numele fortelor NATO.
(3)Pentru aplicarea scutirilor prevăzute la art. 199 alin. (1) lit. a), b) şi d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiarul scutirii - persoana juridica, se va adresa Ministerului Afacerilor Externe, în vederea stabilirii cantităţilor de produse accizabile care pot fi achiziţionate în regim de scutire, pe grupe de produse, asa cum sunt prevăzute la art. 162 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)În cazul scutirii prevăzută la art. 199 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiarul scutirii - persoana juridica, se va adresa Ministerului Apararii Naţionale, în vederea determinarii cantităţilor de produse, asa cum sunt prevăzute la art. 162 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)Cantitatile solicitate potrivit prevederilor de la alin. (3) şi (4) vor reprezenta necesarul estimat la nivelul unui an, sau, după caz, necesarul aferent perioadei de stationare pe teritoriul României atunci când această perioadă este mai mica de un an.
(6)După stabilirea cantităţilor de produse accizabile, Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul Apararii Naţionale, după caz, vor transmite autorităţilor fiscale teritoriale care deservesc beneficiarul - persoana juridica, o situaţie centralizatoare cuprinzand cantitatile stabilite pentru fiecare beneficiar.
(7)Pentru fiecare operaţiune de achizitie de pe teritoriul României de produse accizabile în regim de scutire, beneficiarul va utiliza certificatul de scutire al cărui model este prevăzut în anexa nr. 17. (8) Pentru fiecare operaţiune de achizitie intracomunitara de produse accizabile în regim de scutire, beneficiarul va utiliza certificatul de scutire reglementat de Regulamentul Comisiei nr. 31/1996, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 18. (9) În situaţiile prevăzute la alin. (7) şi (8) certificatul de scutire reprezinta actul doveditor pentru antrepozitarul autorizat pentru scutirea de la plata accizelor a bunurilor destinate instituţiilor, conform art. 199 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(10)Certificatul de scutire se întocmeşte de către destinatar şi se certifica de autoritatea competentă a statului membru gazda al acestuia înainte de expedierea produselor accizabile. În cazul României, autoritatea competentă pentru stampilarea certificatelor de scutire, este autoritatea fiscala care deserveşte beneficiarul.
(11)În situaţia în care beneficiarul scutirii se afla pe teritoriul României, certificatul de scutire se întocmeşte în 2 exemplare:
a)un exemplar se păstrează de către expeditor, ca parte a documentatiei sale;
b)exemplarul al doilea insoteste transportul de la furnizor la beneficiar şi se păstrează de către beneficiarul scutirii.
(12)Antrepozitarul autorizat expeditor are obligaţia de a inregistra în evidentele sale certificatele de scutire de accize, aferente fiecarei operaţiuni în parte.
(13)Transportul produselor accizabile de la furnizor la beneficiar este insotit, pe lângă certificatul de scutire de accize şi de documentul administrativ de însoţire prevăzut la pct. 14. (14) La sosirea produsului la beneficiar, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului şi, înainte de desigilarea şi descarcarea produsului, să solicite autorităţii fiscale care îl deserveşte, desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore trebuie să efectueze verificarea şi certificarea datelor inscrise în cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire.
(15)Din cele 3 exemplare certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale care deserveşte beneficiarul, exemplarul 3 se transmite de către beneficiar antrepozitului fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autorităţii fiscale care deserveşte beneficiarul. Exemplarul 2 rămâne la beneficiar.
21.2.(1) În cazul carburantilor auto achizitionati prin statiile de distribuţie, scutirea de la plata accizelor se va acorda prin restituire.
(2)Beneficiarii scutirilor de la plata accizelor prevăzuţi la art. 199 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se vor adresa Ministerului Afacerilor Externe sau, după caz. Ministerului Apararii Naţionale, pentru determinarea cantităţilor anuale de carburanti, defalcate pe luni, ce urmeaza a fi achiziţionate în regim de scutire de accize, pentru fiecare autoturism şi persoana în parte.
(3)Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Apararii Naţionale vor transmite autorităţii fiscale ce deserveşte beneficiarul, lista cuprinzand cantitatile de carburanti determinate potrivit alin. (2).
(4)Cu ocazia fiecarei aprovizionari cu carburanti auto de la statiile de distribuţie, beneficiarul scutirii va solicita bonul fiscal emis prin aparatul de marcat electronic fiscal. Bonul fiscal va fi stampilat de vânzător, care va inscrie pe verso numărul de inmatriculare al autoturismului şi denumirea/numele cumparatorului.
(5)În vederea restituirii sumelor reprezentand accize, beneficiarii scutirilor - institutii, organizaţii - vor depune inclusiv pentru personalul angajat, până la finele lunii urmatoare celei pentru care se solicita restituirea, la autoritatea fiscala ce deserveşte beneficiarul, urmatoarele documente:
a)cererea de restituire, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 19;
b)un centralizator în care vor fi enumerate bonurile fiscale şi cantitatile de carburanti achiziţionate în luna pentru care se face solicitarea, la care se vor atasa bonurile fiscale certificate în mod corespunzător de vânzător, în copie şi în original.
(6)În cazul în care solicitantul scutirii de accize beneficiaza şi de scutire de taxa pe valoarea adăugată pentru carburanti auto, cererea de restituire de accize se va depune odata cu cererea de restituire a taxei pe valoarea adăugată.
(7)Compartimentul de specialitate din cadrul autorităţii fiscale care deserveşte beneficiarul, va verifica informaţiile inscrise în cererea de restituire, confruntandu-le cu datele din bonurile fiscale, după care va determina suma accizelor de restituit pentru fiecare solicitant în parte.
(8)Restituirea accizelor se efectueaza în termen de 45 de zile de la data depunerii documentatiei complete.
(9)După solutionarea cererii, documentele originale vor fi restituite beneficiarului.
21.3.(1) În cazul importului de produse accizabile dintr-o tara terta, regimul de scutire de accize se acordă direct în baza certificatului de scutire prevăzut în anexa nr. 17.
(2)Certificatul de scutire se întocmeşte de beneficiar în doua exemplare vizate de autoritatea fiscala care deserveşte beneficiarul, pentru fiecare operaţiune în parte.
(3)Un exemplar al certificatului de scutire de accize, împreună cu documentul vamal, însoţesc transportul produselor accizabile de la biroul vamal de intrare în România până la beneficiar şi se păstrează de către acesta.
(4)Al doilea exemplar se păstrează de biroul vamal.
(5)În cazul în care importul se realizează printr-un alt birou vamal de intrare în teritoriul comunitar decat cel prevăzut la alineatul (3), transportul produselor accizabile va fi insotit de documentul vamal şi de exemplarul certificatului de scutire al beneficiarului.
(6)Scutirea de la plata accizelor se acordă direct beneficiarilor scutirilor în baza certificatului de scutire prevăzut în anexa nr. 17 şi în cazul produselor accizabile achiziţionate de la un importator pentru care accizele au fost platite de acesta în vama.
(7)Certificatul de scutire se întocmeşte de beneficiar în doua exemplare vizate de autoritatea fiscala care deserveşte beneficiarul, pentru fiecare operaţiune în parte.
(8)Un exemplar al certificatului de scutire de accize insoteste transportul produselor accizabile de la importator către beneficiar şi se păstrează de către acesta, iar al doilea exemplar se păstrează de către importator.
(9)Importatorul livreaza beneficiarului scutirii produsele accizabile la preţuri fără accize şi va solicita compensarea/restituirea accizelor aferente cantităţilor astfel livrate, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala.
(10)În vederea restituirii sumelor reprezentand accizele, importatorul va depune până la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se solicita restituirea, la autoritatea fiscala teritoriala la care este înregistrat ca platitor de impozite şi taxe, urmatoarele documente:
a)cererea de restituire de accize;
b)copia facturilor de livrare către beneficiarul scutirii, în care este înscrisă menţiunea "scutit de accize";
c)dovada platii accizelor în vama;
d)copia certificatului de scutire, aferent fiecarei operaţiuni.
(11)Modelul cererii de restituire a accizei este cel din anexa nr. 19.
21.4.(1) În cazul electricitatii şi gazului natural, regimul de scutire se acordă în baza certificatului de scutire al cărui model este prevăzut în anexa nr. 17, întocmit de beneficiar şi vizat de autoritatea fiscala care deserveşte beneficiarul.
(2)Certificatul de scutire de accize va avea valabilitate 12 luni consecutive.
(3)Certificatul de scutire de accize se întocmeşte în doua exemplare. Un exemplar rămâne la beneficiar iar al doilea se va prezenta operatorului economic de gaz natural şi de electricitate ce realizează furnizarea direct către beneficiar şi va rămâne la acesta.
(4)În baza certificatului de scutire de accize furnizorul de gaz natural şi furnizorul de electricitate vor emite beneficiarului facturi la preţuri fără accize.
21.5.Scutirea de la plata accizelor prevăzută la art. 199 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, precum şi scutirea de la plata accizelor în cazul carburanţilor achiziţionaţi prin staţiile de distribuţie, pentru care solicitantul beneficiază şi de scutire de taxă pe valoarea adăugată, se acordă potrivit procedurii prevăzute pentru scutirea de taxă pe valoarea adăugată.
Pct. 21.5. din Normele metodologice de aplicare a art. 199 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 17 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 21 din Normele metodologice de aplicare a art. 199 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 37 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (6)-(11) ale pct. 21.3 din Normele metodologice de aplicare a art. 199 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 28 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Scutiri generale
[..].
(3)Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor şi al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în străinătate, în limitele şi în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme.Norme metodologice:
21^1*).
(1)Sunt scutite de la plata accizelor la import, produsele accizabile aflate în bagajul personal al calatorilor, provenind din tari terte, cu condiţia ca importul sa nu aiba caracter comercial.
(2)Procedura şi condiţiile pentru acordarea scutirii prevăzută la alin. (1) sunt stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(3)Sunt asimilate produselor accizabile aflate în bagajul personal al calatorilor şi loturile mici cu caracter necomercial expediate de către persoane fizice dintr-o tara terta unor persoane fizice din România.
Pct. 21^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 199, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 38 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Scutiri pentru alcool etilic şi alte produse alcoolice
(1)Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 162, atunci când sunt:
a)complet denaturate, conform prescripţiilor legale;
b)denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
c)utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209;
d)utilizate pentru producerea de medicamente;
e)utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum;
Lit. e) a alin. (1) al art. 200 a fost modificată de pct. 184 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
f)utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
g)utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse;
h)abrogată;
Litera h) a alin. (1) al art. 200 a fost abrogată de pct. 30 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005. Această abrogare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2005, conform alin. (1) al art. III din acelaşi act normativ.
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005 a fost abrogată de art. II din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005, şi respinsă de LEGEA nr. 164 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 467 din 1 iunie 2005.
Litera h) a alin. (1) al art. 200 a fost abrogată de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
i)abrogată;
Litera i) a alin. (1) al art. 200 a fost abrogată de pct. 30 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005. Această abrogare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2005, conform alin. (1) al art. III din acelaşi act normativ.
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005 a fost abrogată de art. II din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005, şi respinsă de LEGEA nr. 164 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 467 din 1 iunie 2005.
Litera i) a alin. (1) al art. 200 a fost abrogată de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
j)abrogată;
Litera j) a alin. (1) al art. 200 a fost abrogată de pct. 30 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005. Această abrogare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2005, conform alin. (1) al art. III din acelaşi act normativ.
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005 a fost abrogată de art. II din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005, şi respinsă de LEGEA nr. 164 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 467 din 1 iunie 2005.
Litera j) a alin. (1) al art. 200 a fost abrogată de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
k)abrogată.
Litera k) a alin. (1) al art. 200 a fost abrogată de pct. 30 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005. Această abrogare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2005, conform alin. (1) al art. III din acelaşi act normativ.
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005 a fost abrogată de art. II din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005, şi respinsă de LEGEA nr. 164 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 467 din 1 iunie 2005.
Litera k) a alin. (1) al art. 200 a fost abrogată de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.
Alin. (1) al art. 200 a fost modificat de pct. 98 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
(2)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum şi produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin norme.Norme metodologice:
22*).
(1)Alcoolul etilic se considera a fi complet denaturat atunci când denaturarea se face cu denaturantii notificati de către fiecare stat membru la Comisia Europeana şi acceptati de către aceasta şi celelalte state membre.
(2)În cazul României, produsele admise a fi utilizate pentru denaturarea completa a alcoolului, la un hectolitru de alcool pur, sunt: a) 1 gram de benzoat de denatoniu, b) 2 litri de metiletilcetona (butanona) şi c) 0,2 grame de albastru de metilen.
(3)În cazul alcoolului etilic destinat a fi utilizat pe teritoriul României pentru fabricarea de produse ce nu sunt destinate consumului uman, substantele admise pentru denaturarea acestuia sunt cel puţin una din urmatoarele:
a)pentru industria cosmetica
1.Dietilftalat 0,1% în vol.
2.Ulei de menta 0,15% în vol.
3.Ulei de lavanda 0,15 % în vol.
4.Benzoat de benzil 5,00% în vol.
5.Izopropanol 2,00% în vol.
6.1,2 propandiol 2,00% în vol.
b)pentru alte industrii
1.Alcooli superiori 0,4 kg/1000 l
2.Violet de metil 1,0 g/1000 l
3.Benzina extractie 0,6 kg/1000 l
4.Monoetilen glicol 3,5 kg/1000 l
5.Salicilat de etil/metil 0,6 kg/1000 l
6.Fenolftaleina 12 g/1000 l
7.Albastru de metilen 3,5 g/1000 l
(4)Operatorii economici utilizatori de alcool complet denaturat sau parţial denaturat, care, din motive sanitare, tehnice sau comerciale, nu pot folosi alcoolul denaturat cu substanţele prevăzute la alin. (2) şi (3), pot solicita avizul laboratorului vamal pentru utilizarea de către antrepozitele fiscale din România a substanţelor pe care ei le propun. Solicitarea va trebui să cuprindă motivele pentru care este necesară aprobarea acelui denaturant specific şi descrierea componentelor de bază ale denaturantului propus, precum şi declaraţia pe propria răspundere a faptului că celelalte componente ale produsului în care se va utiliza alcoolul denaturat nu intră în reacţie cu substanţele propuse ca denaturanţi, astfel încât să anuleze denaturarea. Acest aviz este eliberat numai pe baza analizelor de laborator efectuate mostrelor de alcool etilic denaturat cu substanţele respective prezentate de producătorii în cauză. Avizul va sta la baza documentaţiei necesare eliberării autorizaţiei de utilizator final.
Alin. (4) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 21 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(4^1)Operatorii economici utilizatori de alcool parţial denaturat, care au primit avizul laboratorului vamal pentru utilizarea unei substanţe de denaturare a alcoolului etilic, alta decât cele prevăzute la alin. (3), pot efectua achiziţii de alcool etilic astfel denaturat şi de la antrepozite fiscale din alte state membre.
Alin. (4^1) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 18 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(5)În cazul scutirii prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin consum uman se înţelege consum uman alimentar.
(6)Denaturarea alcoolului etilic se realizează numai în antrepozite fiscale, sub supravegherea autorităţii fiscale.
Alin. (6) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 21 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (6) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 19 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(7)Operaţiunea de denaturare a alcoolului se poate realiza astfel:
a)fie prin adaugarea succesiva a substanţelor denaturante admise în cantitatea de alcool ce urmeaza a fi denaturata;
b)fie prin adaugarea în cantitatea de alcool ce urmeaza a fi denaturata a unui amestec realizat în prealabil din substantele denaturante admise.
(8)Denaturarea alcoolului se realizează potrivit urmatoarei proceduri:
a)cu cel puţin 5 zile lucratoare înainte de a efectua operaţiunea de denaturare, antrepozitul fiscal solicita, în scris, pentru aceasta, acordul autorităţii fiscale teritoriale;
b)în cererea de solicitare a acordului, antrepozitarul autorizat trebuie să mentioneze cantitatea de alcool ce urmeaza a fi denaturata, denaturantul ce urmeaza a fi utilizat, procedura de denaturare, data şi ora operaţiunii de denaturare, destinaţia alcoolului denaturat justificata prin comenzile primite din partea utilizatorilor şi copiile autorizaţiilor de utilizatori finali;
c)în functie de rezultatele verificării datelor cuprinse în documentaţia depusa, autoritatea fiscala teritoriala decide asupra acceptarii operaţiunii de denaturare şi desemneaza reprezentantul sau care va supraveghea efectuarea acestei operaţiuni. În situaţia în care datele cuprinse în documentaţia prezentată nu corespunde realitatii, autoritatea fiscala teritoriala respinge solicitarea de efectuare a operaţiunii de denaturare;
d)operaţiunea de denaturare se consemneaza într-un registru special, care se păstrează în antrepozitul fiscal, în care se vor inscrie: data efectuării operaţiunii, cantitatea denaturata, substantele şi cantitatile utilizate pentru denaturare, precum şi numele şi semnatura reprezentantului autorităţii fiscale.
(8^1)Antrepozitarul autorizat poate livra alcool etilic denaturat către operatori economici, alţii decât utilizatorii finali, numai dacă alcoolul este îmbuteliat în butelii destinate comercializării cu amănuntul.
Alin. (8^1) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 22 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(8^2)Deplasarea intracomunitară a alcoolului complet denaturat va fi însoţită de documentul de însoţire simplificat.
Alin. (8^2) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 22 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(9)În cazul scutirii prevăzută la art. 200 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, este scutit numai alcoolul etilic utilizat pentru producţia de medicamente asa cum sunt definite în Directivele 2001/82/CEE şi 2001/83/CEE.
(10)În toate situaţiile prevăzute la art. 200 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, scutirea de la plata accizelor se acordă numai utilizatorului, cu condiţia ca aprovizionarea să fie efectuata direct de la un antrepozit fiscal.
(11)Atunci când utilizatorul face achizitii intracomunitare de alcool etilic în vederea utilizarii în scopurile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. b) - g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să deţină şi calitatea de operator înregistrat sau de operator neinregistrat.
(12)În cazul alcoolului etilic importat dintr-o tara terta în vederea utilizarii în scopurile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. b) - g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, importatorul trebuie să fie şi utilizatorul materiei prime.
(13)Scutirea se acordă direct:
a)în situaţiile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. d), f) şi g) din Codul fiscal;
b)în situaţiile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) din Codul fiscal, pentru antrepozitarii autorizaţi care funcţionează în sistem integrat. Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice de către antrepozitar, pentru realizarea de produse finite destinate a fi consumate ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări.
Alin. (13) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 20 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(14)În toate situaţiile de scutire directa, scutirea se acordă pe baza autorizatiei de utilizator final. Aceasta autorizatie se elibereaza tuturor utilizatorilor care achizitioneaza produse în regim de scutire de la plata accizelor.
(15)Autorizaţia de utilizator final se emite de către autoritatea fiscală teritorială în a cărei rază îşi are sediul solicitantul. Autoritatea fiscală atribuie şi înscrie în autorizaţie codul operatorului economic utilizator, cod similar codului de acciză.
Alin. (15) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 21 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(16)Modelul autorizatiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 20. (17) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:
a)primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către antrepozitul fiscal furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
b)al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea fiscală teritorială emitentă.
Alin. (17) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 23 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(18)Autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului. Cererea va fi întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 30.
Litera c) a alin. (18) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată de pct. 24 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (18) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 22 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(19)Abrogat.
Alin. (19) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 24 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(20)După eliberarea autorizaţiilor, autorităţile fiscale teritoriale vor tine o evidenta stricta a acestora prin înscrierea în registrele speciale ale autorizaţiilor de utilizatori finali eliberate în domeniul alcoolului etilic şi produselor alcoolice. De asemenea, vor asigura publicarea pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice a listei cuprinzand acesti operatori economici, lista care va fi actualizata lunar până la data de 15 a fiecarei luni.
(21)În toate situaţiile de scutire directa, livrarea produselor se face la preţuri fără accize, iar deplasarea acestora este obligatoriu însoţită de exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de însoţire, prevăzut la pct. 14. (22) La sosirea produsului la operatorul economic utilizator, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului şi, înainte de desigilarea şi descarcarea produsului, să solicite autorităţii fiscale teritoriale în raza careia îşi desfăşoară activitatea desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore trebuie să efectueze verificarea şi certificarea datelor inscrise în documentul administrativ de însoţire.
(23)Din cele 3 exemplare certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale teritoriale, exemplarul 3 se transmite de operatorul economic utilizator la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autorităţii fiscale teritoriale în raza careia primitorul îşi desfăşoară activitatea. Exemplarul 2 rămâne la operatorul economic utilizator.
(24)În cazul scutirilor directe, dacă în termen de 45 de zile lucrătoare de la expedierea produsului antrepozitul fiscal expeditor nu primeşte copia documentului administrativ de însoţire certificat, va înştiinţa despre acest fapt autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei, în termen de 5 zile. Autoritatea fiscală emitentă va verifica în următoarele 3 zile realitatea informaţiei şi, în cazul în care aceasta se va dovedi reală, va analiza motivele care au generat acest fapt şi va decide asupra obligaţiei de plată a accizelor, după caz.
Alin. (24) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 23 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(25)În situaţia în care antrepozitul fiscal expeditor nu comunică neindeplinirea prevederii de la alin. (24), operaţiunea respectiva se considera eliberare pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibila.
(26)Cantitatea de produse accizabile înscrisă intr-o autorizatie de utilizator final de alcool etilic şi de alte produse alcoolice, poate fi suplimentata în situaţii bine justificate în cadrul aceleiasi perioade de valabilitate a autorizatiei.
(26^1)Autoritatea fiscală teritorială emitentă poate anula autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:
a)operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b)operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de alcool şi produse alcoolice achiziţionate;
c)operatorul economic a utilizat alcoolul sau produsul alcoolic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.
Alin. (26^1) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 24 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(27)Operatorii economici care deţin autorizatie de utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii fiscale emitente a autorizatiei, lunar, până la data de 15 a lunii urmatoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţiile de alcool etilic în regim de scutire directa, care va cuprinde: cantitatea de alcool etilic achizitionata, cantitatea de alcool etilic utilizata în scopul pentru care a fost acordată scutirea, stocul de alcool etilic la sfârşitul lunii cantitatea de produs finit rezultata.
(28)Neprezentarea în termen a situaţiei prevăzute la alin. (27) atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităţilor achiziţionate şi/sau utilizate în perioada de raportare, cât şi cantităţilor aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte.
Alin. (28) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 25 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(29)Autorizatia de utilizator final se anulează dacă ea a fost emisa pe baza unor date inexacte sau incomplete şi:
a)dacă solicitantul cunostea sau trebuia în mod rezonabil sa cunoasca caracterul inexact sau incomplet; şi b) dacă autorizatia nu a fost emisa pe baza unor elemente exacte şi complete.
(30)Decizia de anulare a autorizatiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând cu data emiterii autorizatiei.
(30^1)Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.
Alin. (30^1) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 26 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(30^2)Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.
Alin. (30^2) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 26 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(30^3)O nouă cerere de obţinere a autorizaţiei de utilizator final va putea fi depusă după 6 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei şi cu condiţia plăţii obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea măsurii de revocare sau de anulare a autorizaţiei.
Alin. (30^3) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 26 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(31)Nu se elibereaza autorizatie de utilizator final atunci când persoana a comis o infractiune grava sau infractiuni repetate la reglementarile vamale sau fiscale.
(32)Autorizaţia de utilizator final are valabilitate 12 luni consecutive de la data emiterii.
Alin. (32) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 27 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(33)În situaţiile de scutire indirecta, livrarea produselor se face la preţuri cu accize, urmand ca operatorii economici utilizatori să solicite compensarea/restituirea accizelor, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala.
(34)Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune la autoritatea fiscala teritoriala, cererea de restituire de accize, însoţită de:
Partea introductivă a alin. (34) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 37 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008, prin înlocuirea expresiei "cerere de scutire de accize" cu expresia "cerere de restituire de accize".
a)copia facturii de achizitie a alcoolului etilic, în care acciza să fie evidentiata distinct;
b)dovada platii accizelor către furnizor, constand în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
c)dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea, constand intr-o situaţie centralizatoare a cantităţilor efectiv utilizate şi a documentelor aferente.
(35)Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Alin. (35) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 37 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008, prin înlocuirea expresiei "cerere de scutire de accize" cu expresia "cerere de restituire de accize".
(36)Depozitele farmaceutice achizitioneaza alcoolul etilic la preţuri cu accize şi îl livreaza către spitale şi farmacii la preţuri fără accize. În aceste condiţii, preţul de vanzare al alcoolului etilic va fi stabilit de către depozitul farmaceutic pe baza pretului de achizitie al acestui produs care nu are inclusa acciza, astfel încât spitalele şi farmaciile sa beneficieze de facilitatea prevăzută de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(37)Pentru cantitatile de alcool etilic livrate la preţuri fără accize spitalelor şi farmaciilor, depozitele farmaceutice pot solicita compensarea/ restituirea accizelor. În acest sens, depozitele farmaceutice vor depune la autoritatea fiscala teritoriala, cererea de restituire de accize, însoţită de:
Partea introductivă a alin. (37) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 37 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008, prin înlocuirea expresiei "cerere de scutire de accize" cu expresia "cerere de restituire de accize".
a)copia facturii de achizitie a alcoolului etilic, în care acciza să fie evidentiata distinct;
b)dovada platii accizelor către furnizor, constand în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
c)dovada cantităţii de alcool etilic livrata spitalelor şi farmaciilor la preţuri fără accize, constand intr-o situaţie centralizatoare a documentelor aferente cantităţilor efectiv livrate.
Pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 39 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Litera d) a alin. (8) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificata de pct. 29 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Litera a) a alin. (13) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificata de pct. 30 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Litera c) a alin. (18) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificata de pct. 31 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (20) al pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 200 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 32 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Scutiri pentru tutun prelucrat
(1)Este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat, atunci când este destinat în exclusivitate testelor stiintifice şi celor privind calitatea produselor.
(2)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzută la alin. (1), vor fi reglementate prin norme.Norme metodologice:
22^1*).
(1)Tutunul prelucrat reprezentand tigarete, este scutit de plată accizelor atunci când este destinat unor teste stiintifice sau unor teste de piaţa, cu condiţia ca testarea sa nu se realizeze prin comercializarea acestor produse, ci prin mijloace specifice cercetării stiintifice sau cercetării de piaţa.
(2)Loturile destinate scopului prevăzut la alin. (1) nu pot depăşi cantitatea de 200.000 de bucăţi tigarete pe semestru.
Pct. 22^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 200^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 40 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
(1)Sunt scutite de la plata accizelor:
a)produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave, altele decât aviaţia turistică în scop privat. Prin aviaţie turistică în scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave de către proprietarul său sau de către persoana fizică ori juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice;
b)produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor private de agrement. De asemenea, este scutită de la plata accizelor şi electricitatea produsă la bordul ambarcaţiunilor. Prin ambarcaţiune privată de agrement se înţelege orice ambarcaţiune utilizată de către proprietarul său sau de către persoana fizică ori juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităţilor publice;
c)produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de energie electrică, precum şi energia electrică utilizată pentru menţinerea capacităţii de a produce energie electrică;
d)produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de energie electrică şi energie termică;
e)produsele energetice - gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi -, folosite de gospodării şi/sau de organizaţii de caritate;
f)combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor;
g)combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi în porturi;
h)produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
i)produsele energetice care intră în România dintr-o ţară terţă, conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor destinat utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;
j)orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
k)orice produs energetic achiziţionat direct de la operatori economici producători, importatori sau distribuitori, utilizat drept combustibil pentru încălzirea spitalelor, sanatoriilor, azilurilor de bătrâni, orfelinatelor şi altor instituţii de asistenţă socială, instituţiilor de învăţământ şi lăcaşurilor de cult;
l)produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obţinute din unul sau mai multe dintre următoarele produse:
–produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518;
–produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824 90 99, pentru componentele lor produse din biomase;
–produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică;
–produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402;
Lit. l) a alin. (1) al art. 201 a fost modificată de pct. 86 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
m)energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;
n)energia electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staţionare de energie electrică în curent continuu, instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la reţeaua electrică şi sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250 KW;
o)produsele cuprinse la codul NC 2705, utilizate pentru încălzire.
Alin. (1) al art. 201 a fost modificat de pct. 186 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
(2)Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.
(3)Produsele energetice care conţin unul sau mai multe dintre produsele enumerate la alin. (1) lit. l) beneficiază de un nivel redus al accizelor, potrivit prevederilor din norme.
Alin. (3) al art. 201 a fost introdus de pct. 87 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
(4)Prevederile alin. (1) şi (3) vor înceta să se aplice în cazul în care legea comunitară va impune conformarea cu obligaţiile de a plasa pe piaţă o proporţie minimă din produsele energetice la care se face referire la alin. (1) lit. l), dar nu mai devreme de intrarea în vigoare a prezentei legi.
Alin. (4) al art. 201 a fost introdus de pct. 87 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.
Norme metodologice:
23.1*).
(1)În situaţiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, scutirea se acordă direct cu condiţia ca aprovizionarea să se efectueze numai de la un antrepozit fiscal.
(2)Se pot aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv utilizarii drept combustibil pentru motor pentru aeronave la preţuri de livrare fără accize:
a)operatorii economici care deţin certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile şi/sau de contracte de prestări de servicii cu societăţi detinatoare de certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile;
b)persoana care detine certificat de autorizare ca operator aerian.
Alin. (2), (4), (5) şi (8) ale pct. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 33 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
(3)Certificatele prevăzute la alin. (2) se elibereaza de Regia Autonoma "Autoritatea Aeronautica Civila Română".
(3^1)Intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) lit. b) şi livrările de produse energetice destinate a fi utilizate drept combustibil pentru motor de către aeronavele aflate sub pavilionul altor state membre, pentru altfel de zboruri decât cele turistice în scop privat, fără a fi necesară prezentarea de certificate eliberate de autorităţile aeronautice civile din statele respective.
Alin. (3^1) al pct. 23.1. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 28 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(4)Se pot aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv utilizarii drept combustibil pentru motor pentru navigatia în apele comunitare şi pentru navigatia pe caile navigabile interioare la preţuri de livrare fără accize:
a)operatorii economici care deţin autorizaţii ca distribuitori de combustibil pentru motor pentru navigatie;
b)persoana care detine certificat de autorizare pentru navigatie.
Alin. (2), (4), (5) şi (8) ale pct. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 33 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
(5)Operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) lit. a) şi alin. (4) lit. a) trebuie să se autorizeze ca antrepozite fiscale de depozitare. Aceasta obligaţie revine operatorilor economici care dispun de spatii de depozitare corespunzătoare şi efectueaza operaţiuni de alimentare cu combustibil pentru motor a aeronavelor, precum şi a navelor şi ambarcatiunilor.
Alin. (2), (4), (5) şi (8) ale pct. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 33 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
(5^1)Deplasarea produselor energetice destinate utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave, aflate pe alte aeroporturi decât cele situate în apropierea antrepozitului fiscal care asigură alimentarea aeronavelor, trebuie să fie însoţită de documentul administrativ de însoţire. La rubrica <> se vor completa tot datele expeditorului. La destinaţie, documentul administrativ de însoţire va fi certificat în mod corespunzător de autoritatea fiscală în a cărei rază teritorială este situat aeroportul pe care se efectuează operaţiunea de alimentare a aeronavei.
Alin. (5^1) al pct. 23.1. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 29 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(6)Zilnic antrepozitele fiscale de productie vor inscrie toate cantitatile de combustibil pentru motor livrate cu destinaţia utilizarii exclusive pentru aeronave, respectiv nave, în jurnale speciale intocmite potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 21. (7) Jurnalele menţionate la alin. (6) se vor întocmi pentru fiecare luna calendaristica în baza documentelor de evidenta operativa şi vor fi prezentate în termen de 5 zile de la expirarea lunii, autorităţii fiscale teritoriale în care îşi desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal, în vederea înregistrării şi vizarii de către aceasta.
(8)Operatorii economici prevăzuţi la alin. (5) vor inregistra zilnic toate cantitatile intrate şi iesite în jurnalele privind intrarile şi iesirile de combustibil pentru motor destinate utilizarii exclusive pentru aeronave şi nave, intocmite potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 22.
Alin. (2), (4), (5) şi (8) ale pct. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 33 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
(9)Jurnalele menţionate la alin. (8) se vor întocmi pentru fiecare luna calendaristica în baza documentelor de evidenta operativa şi vor fi prezentate în termen de 15 zile de la expirarea lunii autorităţii fiscale teritoriale în care îşi desfăşoară activitatea operatorul economic, în vederea înregistrării şi vizarii de către aceasta.
(10)Lunar, până la 25 a lunii urmatoare celei de raportare, autorităţile fiscale teritoriale au obligaţia sa transmita Directiei generale de tehnologie a informatiei din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, datele din jurnalele prevăzute la alin. (7) şi (9) în vederea centralizarii acestora la nivel naţional.
(11)Direcţia generală de tehnologie a informaţiei va transmite lunar, până la sfârşitul lunii următoare, situaţia centralizatoare pe ţară privind cantităţile de combustibil pentru motor utilizate exclusiv pentru aeronave, precum şi situaţia centralizatoare pe ţară privind cantităţile de combustibil pentru motor utilizate exclusiv pentru nave Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - direcţiilor cu atribuţii de control.
Alin. (11) al pct. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 25 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(12)Situaţiile centralizatoare prevăzute la alin. (11) vor fi verificate lunar de către autorităţile fiscale teritoriale cu atribuţii de control.
(13)Verificarea va avea în vedere cantitatile livrate şi respectiv aprovizionate, după caz, precum şi utilizarea efectiva a acestora în scopul declarat.
(14)Deplasarea combustibilului pentru motor între antrepozite fiscale va fi însoţită obligatoriu de documentul administrativ de însoţire potrivit procedurii prevăzută la pct. 14. (15) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi instituţiile de stat care implică apărarea, ordinea publică, sănătatea publică, siguranţa şi securitatea naţională, care, datorită specificului activităţii lor, nu deţin certificate eliberate de Autoritatea Aeronautică Civilă Română şi, respectiv, de Autoritatea Navală Română pentru aeronavele şi navele din dotare.
Alin. (15) al pct. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 26 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(16)Scutirea de la plata accizelor prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se acordă şi în cazul în care:
a)combustibilul pentru aviaţie este livrat de un antrepozit fiscal în scopul alimentării aeronavelor prin intermediul unui antrepozit fiscal autorizat pentru depozitare de produse energetice, care alimentează efectiv aeronavele. În această situaţie, deplasarea combustibilului pentru aviaţie de la antrepozitul fiscal de depozitare către aeronave va fi însoţită de avizul de însoţire. Dovada care stă la baza acordării scutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentată aeronava o reprezintă certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cărei aeronavă a fost alimentată. Certificatul de livrare se întocmeşte de antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei, un exemplar al acestui certificat urmând a fi transmis şi antrepozitului fiscal în numele căruia se întocmeşte factura către aeronave. Antrepozitul fiscal în numele căruia se emit facturile către aeronave va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 21. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 22, o copie a acestui jurnal fiind transmisă primului antrepozit fiscal;
b)combustibilul pentru aviaţie este facturat de un antrepozit fiscal de produse energetice către un intermediar care administrează contracte cu companii aeriene şi care emite, la rândul lui, facturi către acestea, după alimentarea aeronavelor în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute la lit. a), fără a avea loc un transfer fizic al produsului de la antrepozitul fiscal către intermediar. Deplasarea combustibilului pentru aviaţie de la antrepozitul fiscal de depozitare către aeronave va fi însoţită de avizul de însoţire. Dovada care stă la baza acordării scutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentată aeronava o reprezintă certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cărei aeronavă a fost alimentată. Certificatul de livrare se întocmeşte de către antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei. Primul antrepozit fiscal va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 21. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 22.
Alin. (16) al pct. 23.1. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 30 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(17)Potrivit prevederilor art. 23 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instalaţiile plutitoare de tipul macaralelor, cu sau fără propulsie, sunt considerate nave.
Alin. (17) al pct. 23.1. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 30 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
23.2.(1) În situaţiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. c), d) şi h) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiţia ca energia electrica sa provina de la operatori economici autorizati de Autoritatea Naţionala de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), iar produsele energetice să fie aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un operator înregistrat, de la un importator, din operaţiuni proprii de import, de la companii de extractie a carbunelui sau alti operatori economici care comercializeaza acest produs ori de la un distribuitor autorizat, în cazul gazului natural.
(2)Pentru aplicarea scutirii, titularii centralelor de productie de energie electrica, ai centralelor combinate de energie electrica şi termica, precum şi operatorii economici utilizatori ai produselor energetice prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal vor solicita autorităţii fiscale teritoriale în raza careia îşi au sediul autorizaţii de utilizator final pentru produse energetice.
(3)Nu intra sub incidenţa prevederilor alin. (2) energia electrica şi gazul natural.
(4)Autorizatiile de utilizator final se elibereaza la cererea scrisa a beneficiarului, însoţită de:
a)actul de constituire - în copie şi original - din care să rezulte ca societatea desfăşoară o activitate de productie de energie electrica sau productie combinata de energie electrica şi termica;
b)fundamentarea cantităţilor ce urmeaza a fi achiziţionate în regim de scutire de plată accizelor.
(5)Autorizatiile de utilizator final se emit de autoritatea fiscala teritoriala, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 20, şi au o valabilitate de 3 ani.
(6)Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:
a)primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul economic furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
b)al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea fiscală teritorială emitentă.
Alin. (6) al pct. 23.2 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 27 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(7)Cantitatile de produse scutite de plată accizelor, inscrise intr-o autorizatie pentru fiecare an de valabilitate a acesteia, vor reprezenta media anuală a cantităţilor utilizate în ultimii 3 ani. Pentru operatorii economici care nu au activitate de minimum 3 ani, cantitatile vor fi estimate pe baza normelor de consum şi a productiei preconizate a se realiza.
(8)După eliberarea autorizaţiilor, autorităţile fiscale teritoriale vor tine o evidenta stricta a acestora prin înscrierea în registrele speciale ale autorizaţiilor de utilizatori finali eliberate în domeniul produselor energetice.
(9)Beneficiarii scutirilor vor tine evidente contabile privind intrarile şi consumurile efective de produse achiziţionate în regim de scutire.
(10)Livrarea produselor energetice şi a electricitatii se face la preţuri fără accize.
(11)Deplasarea produselor energetice de la antrepozitul fiscal către operatorul economic utilizator este obligatoriu însoţită de exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de însoţire, prevăzut la pct. 14. (12) La sosirea produsului la operatorul economic utilizator, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului şi, înainte de desigilarea şi descarcarea produsului, să solicite autorităţii fiscale teritoriale în raza careia îşi desfăşoară activitatea desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore trebuie să efectueze verificarea şi certificarea datelor inscrise în documentul administrativ de însoţire.
(13)Din cele 3 exemplare certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale teritoriale, exemplarul 3 se transmite de operatorul economic utilizator la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autorităţii fiscale teritoriale în raza careia primitorul îşi desfăşoară activitatea. Exemplarul 2 rămâne la operatorul economic utilizator.
(14)Dacă în termen de 45 de zile lucratoare de la expedierea produsului antrepozitul fiscal expeditor nu primeste copia documentului administrativ de însoţire certificat, va instiinta despre acest fapt autoritatea fiscala emitenta a autorizatiei în termen de 5 zile. Autoritatea fiscala emitenta va verifica în urmatoarele 3 zile realitatea informatiei şi în cazul în care aceasta se va dovedi reala, va analiza motivele care au generat acest fapt şi va dispune incasarea accizelor aferente cantităţilor inscrise în document.
(15)În situaţia în care antrepozitul fiscal expeditor nu comunică neindeplinirea prevederii de la alin. (14), operaţiunea respectiva se considera eliberare pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibila.
(16)Trimestrial, până la data de 15 a lunii imediat urmatoare trimestrului, detinatorii de autorizaţii de utilizator final sunt obligati să prezinte autorităţii fiscale emitente a autorizatiei, o situaţie centralizatoare privind cantitatile de produse energetice achiziţionate în decursul unui trimestru, cantitatile utilizate în scopul desfăşurării activităţilor pentru care se acordă scutirea şi stocul de produse energetice ramas neutilizat.
(17)Neprezentarea în termen a situaţiei prevăzute la alin. (16) atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităţilor achiziţionate şi/sau utilizate în perioada de raportare, cât şi cantităţilor aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte.
Alin. (17) al pct. 23.2. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 31 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(18)Operatorii inregistrati, importatorii sau operatorii economici care achizitioneaza produse energetice în vederea livrarii în regim de scutire directa către centralele de productie de energie electrica sau productie combinata de energie electrica şi termica vor livra produsele către aceste centrale la preţuri fără accize şi vor solicita autorităţii fiscale competente restituirea accizelor aferente cantităţilor livrate cu aceasta destinatie, care au fost platite la momentul receptiei, importului sau al achizitiei. Nu intra sub incidenţa acestor prevederi beneficiarii scutirilor care utilizeaza produse energetice provenite din operaţiuni proprii de import, pentru care scutirea se acordă direct.
(19)În vederea restituirii accizelor în situaţia prevăzută la alin. (18), operatorul înregistrat, importatorul sau operatorul economic va depune la autoritatea fiscala competenţa la care a efectuat plata o cerere de restituire de accize al carei model va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice. Cererea va fi însoţită de copia autorizatiei de utilizator final a centralei beneficiare a scutirii şi de documentul care atesta plata accizelor de către operatorul înregistrat, importator sau operatorul economic.
Alin. (19) al pct. 23.2. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 37 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008, prin înlocuirea expresiei "cerere de scutire de accize" cu expresia "cerere de restituire de accize".
(20)Autorizatia de utilizator final se anulează dacă ea a fost emisa pe baza unor date inexacte sau incomplete şi:
a)dacă solicitantul cunostea sau trebuia în mod rezonabil sa cunoasca caracterul inexact sau incomplet; şi b) dacă autorizatia nu a fost emisa pe baza unor elemente exacte şi complete.
(21)Decizia de anulare a autorizatiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând cu data emiterii autorizatiei.
(22)Abrogat.
(23)Atunci când în situaţiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, centralele de productie de energie electrică sau centralele de productie combinata de energie electrica şi termica, preiau produse energetice cu titlu de împrumut de la rezerva de stat în baza unor acte normative speciale, preluarea se face în baza autorizatiei de utilizator final. Atât achizitionarea de produse energetice de la un antrepozit fiscal autorizat, în vederea stingerii obligaţiei, cat şi restituirea efectiva a cantităţilor astfel preluate se efectueaza în regim de scutire de la plata accizelor, în baza autorizatiei de utilizator final.
Alin. (1)-(7), (14), (18) şi (19) ale pct. 23.2 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 34 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (22) al pct. 23.2 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 35 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
23.3 (1) În situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, scutirea se acordă direct, cu condiţia ca produsele să fie achiziţionate direct de la operatorii economici inregistrati la autoritatea fiscala centrala în calitate de furnizori de produse energetice, ori - în cazul gazului natural provenit dintr-un stat membru - direct de la un distribuitor/furnizor autorizat/licentiat de autoritatea competentă din acel stat membru.
(2)Produsele energetice - respectiv gazul natural, carbunele şi combustibilii solizi -, sunt scutite de la plata accizelor, atunci când sunt furnizate consumatorilor casnici, precum şi organizaţiilor de caritate.
(3)În înţelesul prezentelor norme metodologice organizaţiile de caritate sunt organizaţiile care au inscrise în obiectul de activitate şi care desfăşoară efectiv activităţi caritabile cu titlu gratuit în domeniul sănătăţii, al protectiei mamei şi copilului, al protectiei batranilor, al persoanelor cu handicap, al persoanelor care traiesc în saracie sau în cazuri de calamitati naturale.
(4)În cazul organizaţiilor de caritate, scutirea se acordă în baza autorizatiei de utilizator final emise de autoritatea fiscala teritoriala la care este înregistrat ca platitor de impozite şi taxe beneficiarul scutirii, mai puţin în cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie detinerea acestei autorizaţii.
(5)Autorizatiile de utilizator final se elibereaza la cererea scrisa a organizaţiei de caritate, însoţită de:
a)actul de constituire - în copie şi original - din care să rezulte ca societatea desfăşoară una din activităţile prevăzute la alin. (3);
b)fundamentarea cantităţilor ce urmeaza a fi achiziţionate în regim de scutire de la plata accizelor, la nivelul unui an calendaristic;
c)orice informatie şi documente pe care autoritatea fiscala teritoriala le considera necesare pentru eliberarea autorizaţiilor.
(6)Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea fiscală teritorială şi au o valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii. Modelul autorizaţiei este prevăzut în anexa nr. 20.
Alin. (6) al pct. 23.3. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 32 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(7)Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:
a)primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul economic furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
b)al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea fiscală teritorială emitentă.
Alin. (7) al pct. 23.3 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 29 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(8)După eliberarea autorizaţiilor, autorităţile fiscale teritoriale vor tine o evidenta stricta a acestora prin înscrierea în registrele speciale a autorizaţiilor de utilizatori finali eliberate în domeniul produselor energetice.
(9)Beneficiarii scutirilor vor tine evidente contabile privind intrarile şi consumurile efective de produse achiziţionate în regim de scutire.
(10)Anual, până la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru anul precedent, fiecare organizaţie de caritate care detine autorizatie de utilizator final este obligata să prezinte autorităţii fiscale emitente a autorizatiei, o situaţie centralizatoare privind cantitatile de produse energetice achiziţionate în decursul unui an calendaristic, cantitatile utilizate în scopul desfăşurării activităţilor caritabile şi stocul de produse energetice ramas neutilizat.
(11)Neprezentarea în termen a situaţiei prevăzute la alin. (10) atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităţilor achiziţionate şi/sau utilizate în perioada de raportare, cât şi cantităţilor aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte.
Alin. (11) al pct. 23.3. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 33 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(12)Autorizatia de utilizator final se anulează dacă ea a fost emisa pe baza unor date inexacte sau incomplete şi:
a)dacă solicitantul cunostea sau trebuia în mod rezonabil sa cunoasca caracterul inexact sau incomplet; şi b) dacă autorizatia nu a fost emisa pe baza unor elemente exacte şi complete.
(13)Decizia de anulare a autorizatiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând cu data emiterii autorizatiei.
(14)Nu se elibereaza autorizatie de utilizator final atunci când persoana a comis o infractiune grava sau infractiuni repetate la reglementarile vamale sau fiscale.
Alin. (4) al pct. 23.3 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 36 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
23.4.(1) În situaţiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. f) şi g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, scutirea se acordă indirect, cu condiţia ca aprovizionarea să se efectueze de la un antrepozit fiscal.
(2)Înainte de fiecare achizitie de combustibil pentru motor în regim de scutire, utilizatorul va face o cerere la autoritatea fiscala teritoriala în raza careia îşi desfăşoară activitatea. Cererea va fi însoţită de un memoriu în care va fi descrisa operaţiunea pentru care este necesar consumul de combustibil pentru motor şi se vor menţiona: perioada de desfăşurare a operaţiunii, numărul orelor de functionare ale motoarelor şi ale instalaţiilor de dragare şi consumul normat de combustibil pentru motor.
(3)Trimestrial, operatorii economici pot solicita compensarea/restituirea accizelor potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala.
(4)Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune la autoritatea fiscala teritoriala, cererea de restituire de accize, însoţită de:
Partea introductivă a alin. (4) al pct. 23.4. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 37 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008, prin înlocuirea expresiei "cerere de scutire de accize" cu expresia "cerere de restituire de accize".
a)copia facturii de achizitie a combustibilului pentru motor, în care acciza să fie evidentiata distinct;
b)dovada platii accizelor către furnizor, constand în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
c)dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea, constand în copia documentului care atesta realizarea operaţiunilor de dragare - certificata de autoritatea competentă în acest sens.
(5)Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Alin. (5) al pct. 23.4. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 37 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008, prin înlocuirea expresiei "cerere de scutire de accize" cu expresia "cerere de restituire de accize".
(6)În înţelesul prezentelor norme, combustibilii pentru motor utilizati în domeniul productiei, dezvoltării, testarii şi mentenantei aeronavelor şi vapoarelor înseamnă inclusiv combustibili pentru motor utilizati în domeniul testarii şi mentenantei motoarelor ce echipeaza aeronavele şi vapoarele.
23.5.În cazul scutirii de la art. 201 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în înţelesul prezentelor norme metodologice:
a)"rezervor standard" înseamnă:
–rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate autovehiculele de acelasi tip ca şi vehiculul în cauza şi a caror montare definitivă permite carburantului să fie utilizat direct, atât pentru propulsie cat şi pentru functionarea în timpul transportului, dacă este cazul, a sistemelor frigorifice şi a altor sisteme. De asemenea, sunt considerate rezervoare standard rezervoarele de gaz montate pe autovehicule destinate utilizarii directe a gazului ca şi carburant, precum şi rezervoarele adaptate altor sisteme cu care poate fi echipat vehiculul;
–rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate containerele de acelasi tip ca şi containerul în cauza şi a cărui montare definitivă permite carburantului să fie utilizat direct pentru functionarea, în timpul transportului, a sistemelor frigorifice şi a altor sisteme cu care pot fi echipate containerele speciale;
b)"containere speciale" înseamnă orice container echipat cu dispozitive special destinate sistemelor frigorifice, de oxigenare, de izolare termica sau altor sisteme.
23.6.În situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, scutirea se acordă direct, în baza actelor normative emise pentru gratuitati în scop de ajutor umanitar.
23.7.(1) În situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, scutirea se acordă direct atunci când aprovizionarea se efectueaza de la un antrepozit fiscal. Scutirea se acordă direct şi în cazul furnizarii gazului natural.
(2)Scutirea se acordă în baza autorizatiei de utilizator final emise de autoritatea fiscala teritoriala la care este înregistrat ca platitor de impozite şi taxe beneficiarul scutirii, mai puţin în cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie detinerea acestei autorizaţii.
Alin. (2) al pct. 23.7 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 37 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
(2^1)Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea fiscală teritorială şi au o valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii. Modelul autorizaţiei este prevăzut în anexa nr. 20.
Alin. (2^1) al pct. 23.7. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 34 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(3)Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:
a)primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul economic furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
b)al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea fiscală teritorială emitentă.
Alin. (3) al pct. 23.7 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 29 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
(4)Cantitatile de produse scutite de plată accizelor, inscrise în autorizaţii, vor reprezenta media anuală a cantităţilor utilizate în ultimii 3 ani. Pentru operatorii economici care nu au activitate de minimum 3 ani, cantitatile vor fi estimate pe baza datelor determinate în functie de perioada de utilizare a combustibilului pentru incalzire şi de parametrii tehnici ai instalaţiilor.
(5)După eliberarea autorizaţiilor, autorităţile fiscale teritoriale vor tine o evidenta stricta a acestora prin înscrierea în registrele speciale ale autorizaţiilor de utilizatori finali eliberate în domeniul produselor energetice.
(6)Beneficiarii scutirilor vor tine evidente contabile privind intrarile şi consumurile efective de produse achiziţionate în regim de scutire.
(7)Livrarea produselor energetice se face la preţuri fără accize.
(8)Deplasarea produselor energetice de la antrepozitul fiscal către operatorul economic utilizator este obligatoriu însoţită de exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de însoţire, prevăzut la pct. 14. (9) La sosirea produsului la utilizator, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului şi, înainte de desigilarea şi descarcarea produsului, să solicite autorităţii fiscale teritoriale în raza careia îşi desfăşoară activitatea desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore trebuie să efectueze verificarea şi certificarea datelor inscrise în documentul administrativ de însoţire.
(10)Din cele 3 exemplare certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale teritoriale, exemplarul 3 se transmite de operatorul economic utilizator la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autorităţii fiscale teritoriale în raza careia primitorul îşi desfăşoară activitatea. Exemplarul 2 rămâne la operatorul economic utilizator.
(11)Dacă în termen de 45 de zile lucratoare de la expedierea produsului, antrepozitul fiscal expeditor nu primeste copia documentului administrativ de însoţire certificat, va instiinta despre acest fapt autoritatea fiscala emitenta a autorizatiei în termen de 5 zile. Autoritatea fiscala emitenta va verifica în urmatoarele 3 zile realitatea informatiei şi în cazul în care aceasta se va dovedi reala, va analiza motivele care au generat acest fapt şi va stabili obligaţia de plată a accizelor în sarcina utilizatorului.
(12)În situaţia în care antrepozitul fiscal expeditor nu comunică neindeplinirea prevederii de la alin. (11), operaţiunea respectiva se considera eliberare pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibila.
(13)În înţelesul prezentelor norme metodologice prin lacasuri de cult se înţeleg lacasurile asa cum sunt definite potrivit legislaţiei în domeniul cultelor.
(14)Trimestrial, până la data de 15 a lunii imediat urmatoare trimestrului, detinatorii de autorizaţii de utilizator final sunt obligati să prezinte autorităţii fiscale emitente a autorizatiei, o situaţie centralizatoare privind cantitatile de produse energetice achiziţionate în decursul unui trimestru, cantitatile utilizate în scopul desfăşurării activităţilor pentru care se acordă scutirea şi stocul de produse energetice ramas neutilizat.
(15)Neprezentarea în termen a situaţiei prevăzute la alin. (14) atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităţilor achiziţionate şi/sau utilizate în perioada de raportare, cât şi cantităţilor aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte.
Alin. (15) al pct. 23.7. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 35 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(16)Autorizatia de utilizator final se anulează dacă ea a fost emisa pe baza unor date inexacte sau incomplete şi:
a)dacă solicitantul cunostea sau trebuia în mod rezonabil sa cunoasca caracterul inexact sau incomplet; şi b) dacă autorizatia nu a fost emisa pe baza unor elemente exacte şi complete.
(17)Decizia de anulare a autorizatiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând cu data emiterii autorizatiei.
(18)Nu se elibereaza autorizatie de utilizator final atunci când persoana a comis o infractiune grava sau infractiuni repetate la reglementarile vamale sau fiscale.
(19)În cazul produselor energetice achiziţionate de la importatori sau de la alti operatori economici, scutirea de la plata accizelor se acordă indirect, prin restituire.
(20)Pentru restituirea accizelor, beneficiarul scutirii va depune la autoritatea fiscala teritoriala cererea de restituire de accize, însoţită de:
Partea introductivă a alin. (20) al pct. 23.7. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 37 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008, prin înlocuirea expresiei "cerere de scutire de accize" cu expresia "cerere de restituire de accize".
a)copia facturii de achizitie a produselor energetice;
b)dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea.
(21)Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Alin. (21) al pct. 23.7. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 37 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008, prin înlocuirea expresiei "cerere de scutire de accize" cu expresia "cerere de restituire de accize".
23.8.(1) În situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocombustibili, scutirea este totală.
(2)În situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru motor sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocarburanţi, scutirea este totală.
(3)Prin biomasă se înţelege fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor provenite din agricultură - inclusiv substanţe vegetale şi animale -, silvicultură şi industriile conexe, precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane.
(4)Atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire conţin un procent de minimum 5% în volum produse obţinute din biomasă, se practică o acciză redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentă combustibilului pentru încălzire echivalent al amestecului, diminuat cu 5%.
(5)Pentru produsele energetice care conţin un procent de minimum 4% în volum produse obţinute din biomasă, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.844/2005 privind promovarea utilizării biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru transport, cu modificările şi completările ulterioare, se practică o acciză redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentă combustibilului pentru motor echivalent al amestecului, diminuat cu 4%.
(6)Amestecul în vrac dintre biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali, în conformitate cu legislaţia specifică, se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală.
(7)Amestecul în vrac dintre biocombustibili şi combustibilii tradiţionali se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală.
(8)Prin derogare de la prevederile pct. 2 alin. (1), operaţiunea exclusivă de amestec în vrac între biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali şi între biocombustibili şi combustibilii tradiţionali se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale de depozitare, sub supraveghere fiscală.
(9)Atunci când staţiile de distribuţie comercializează produse energetice utilizate drept carburant, realizate în totalitate din biomasă, acestea trebuie să se asigure că sunt respectate condiţiile prevăzute la art. 175^4 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal. Staţiile de distribuţie vor afişa în acest sens avertismente în atenţia clienţilor.
Pct. 23.8 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 30 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 23.8. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 36 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
23.9.În cazul scutirii de la plata accizelor a energiei electrice prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în înţelesul prezentelor norme metodologice "surse regenerabile de energie" sunt: eoliana, solara, geotermala, a valurilor, a mareelor, energia hidro-, biomasa, gaz de fermentare a deseurilor, gaz de fermentare a namolurilor din instalatiile de epurare a apelor uzate şi biogaz.
23.10.(1) Scutirile de la plata accizelor pentru motorina şi kerosenul utilizate drept combustibil pentru motor în situaţiile prevăzute la art. 201 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă cu condiţia ca aceste produse să fie marcate potrivit prevederilor Directivei nr. 95/60/CE privind marcarea fiscala a motorinei şi kerosenului, precum şi celor din legislatia naţionala specifică în domeniu.
(2)Marcarea motorinei şi a kerosenului se face numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscala, potrivit procedurii stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala.
23.11.(1) În toate situaţiile de acordare a scutirii directe, autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 30.
(2)În toate situaţiile în care se acordă autorizaţie de utilizator final, autoritatea fiscală teritorială emitentă poate anula autorizaţia de utilizator final în următoarele cazuri:
a)operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b)operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de produse energetice achiziţionate;
c)operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.
(3)Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând cu data emiterii autorizaţiei.
(4)În toate situaţiile în care se emite decizie de revocare, aceasta se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în decizie.
(5)Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.
(6)O nouă cerere de obţinere a autorizaţiei de utilizator final va putea fi depusă după 6 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei şi cu condiţia plăţii obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea măsurii de revocare sau de anulare a autorizaţiei.
(7)Autoritatea fiscală atribuie şi înscrie în autorizaţia de utilizator final codul operatorului economic utilizator, cod similar codului de acciză.
(8)Autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă strictă a acestor operatori economici prin înscrierea în registrele speciale a autorizaţiilor de utilizator final eliberate în domeniul produselor energetice. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.
(9)Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final de produse energetice poate fi suplimentată în situaţii bine justificate în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.
Pct. 23.11. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 38 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (3) al pct. 23.11 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 31 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 23.11. din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 37 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 41 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal: Secţiunea a 8-a Marcarea produselor alcoolice şi tutunului prelucrat
Denumirea Secţiunii a 8-a a Cap. I din Titlul VII a fost modificata de pct. 187 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Reguli generale
(1)Prevederile prezentei secţiuni se aplică urmatoarelor produse accizabile:
a)produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevăzute prin norme;
b)tutun prelucrat.
Litera b) a alin. (1) al art. 202 a fost modificata de pct. 188 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
24*).
(1)Nu intra sub incidenţa sistemului de marcare:
a)alcoolul etilic denaturat cu substante specifice destinatiei, alta decat consumul uman, astfel încât sa nu poata fi utilizat la obtinerea de bauturi alcoolice;
b)alcoolul etilic tehnic rezultat exclusiv ca produs secundar din procesul de obtinere a alcoolului etilic rafinat şi care datorita compozitiei sale nu poate fi utilizat în industria alimentara;
c)băuturile slab alcoolizate, cu o concentraţie alcoolică de până la 10% în volum inclusiv;
d)produsele din producţia interna destinate exportului;
e)produsele de natura celor supuse marcarii, provenite din import, aflate în regim de tranzit sau de import temporar.
f)aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice.
(2)Abrogat.
Alin. (2) al pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 202, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 6, subpct. 12 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Alin. (1) al pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 202, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 21 al secţiunii F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Alin. (2) al pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 202, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 42 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Litera f) a alin. (1) al pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 202, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusa de pct. 39 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Litera c) a alin. (1) al pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 202 din Legea nr. 571/2003 a fost modificată de pct. 4 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (2) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile pct. 1-9 şi 12 de la lit. F a art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Responsabilitatea marcarii
Responsabilitatea marcarii produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizati, operatorilor inregistrati sau importatorilor autorizati, potrivit precizarilor din norme.
Norme metodologice:
25*).
(1)Autorizatia de antrepozit fiscal şi de operator înregistrat atesta şi dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim.
(2)Dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim revine importatorului de astfel de produse din tari terte, precum şi operatorului neinregistrat care achizitioneaza produse supuse marcarii din alte state membre, în baza autorizaţiilor emise de autoritatea fiscala competenţa în vederea realizării acestor achizitii.
(3)Autorizatia de importator se acordă de către autoritatea fiscala centrala în conformitate cu prevederile pct. 27, modelul cererii de acordare a acestei autorizaţii fiind prevăzut în anexa nr. 23. (4) În vederea realizării achizitiilor de produse din tutun prelucrat din alte state membre, timbrele procurate de operatorii inregistrati sau de operatorii neinregistrati, se expediaza pe adresa antrepozitului fiscal de productie care urmeaza să le aplice pe produse.
(5)În vederea realizării achizitiilor de bauturi alcoolice supuse marcarii din alte state membre, banderolele procurate de operatorii inregistrati sau de operatorii neinregistrati, se expediaza pe adresa antrepozitului fiscal de productie sau a unui antrepozit fiscal desemnat de către acesta, care urmeaza să le aplice pe produse.
(6)În vederea realizării importurilor de produse supuse marcarii, timbrele sau banderolele, după caz, procurate de importatori se expediaza pe adresa producătorului extern care urmeaza să le aplice pe produse.
(7)În situaţiile prevăzute la alin.(4), (5) şi (6) expedierea marcajelor se face în maximum 15 zile de la executarea comenzii de către unitatea autorizata cu tipărirea.
(8)După expirarea termenului de 15 zile, operatorii inregistrati, operatorii neinregistrati sau importatorii autorizati sunt obligati sa returneze unităţii specializate autorizate cu tipărirea, în vederea distrugerii, marcajele neexpediate în termen.
(9)În cazul importurilor de produse accizabile supuse marcarii, expedierea marcajelor către producătorii externi se face numai ca bagaj neinsotit, cu depunerea în vama a documentului vamal de export temporar. Documentul vamal de export temporar trebuie să fie însoţit de:
a)documentul de transport international, din care să rezulte ca destinatarul este producătorul marfurilor ce urmeaza a fi importate;
b)o copie de pe contractul incheiat între importator şi producătorul extern sau reprezentantul acestuia;
c)o copie de pe autorizatia de importator.
(10)Cu ocazia importului, odata cu documentul vamal de import, se depune un document vamal de reimport, pentru marcajele aplicate, în vederea incheierii regimului acordat la scoaterea temporara din tara a acestora.
(11)În cazul antrepozitelor fiscale de depozitare de produse supuse marcarii, acestea solicita marcajele, atât în situaţia în care marcajele se aplică de către producător, cat şi în situaţia în care marcarea se realizează în antrepozitul fiscal de depozitare, dacă a fost autorizat în acest sens.
Pct. 25 din Normele metodologice de aplicare a art. 203 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 43 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Proceduri de marcare
(1)Marcarea produselor se efectueaza prin timbre sau banderole.
Alin. (1) al art. 204 a fost modificat de pct. 100 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.
Norme metodologice:
26*).
(1)Dimensiunile marcajelor sunt prezentate în anexa nr. 24.
(2)Marcajele sunt hartii de valoare cu regim special şi se tiparesc de către Compania Naţionala "Imprimeria Naţionala" - S.A. (3) Timbrele pentru marcarea produselor din tutun prelucrat sunt inscriptionate cu urmatoarele elemente:
a)denumirea operatorului economic cu drept de marcare şi codul de marcare atribuit acestuia;
b)denumirea generica a produsului, respectiv: tigarete, tigari, tigari de foi, tutun de fumat;
c)seria şi numărul care identifica în mod unic timbrul.
(4)Banderolele pentru marcarea produselor intermediare şi a alcoolului etilic vor avea inscripţionate următoarele elemente:
a)denumirea operatorului economic cu drept de marcare şi codul de marcare atribuit acestuia;
b)denumirea generică a produsului, respectiv: alcool, băuturi slab alcoolizate - după caz, băuturi spirtoase, ţuică, rachiuri din fructe, produse intermediare;
c)seria şi numărul care identifică în mod unic banderola;
d)cantitatea nominală exprimată în litri de produs conţinut;
e)concentraţia alcoolică.
Alin. (4) al pct. 26 din Normele metodologice de aplicare a art. 204 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 5 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (2) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile pct. 1-9 şi 12 de la lit. F a art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
(5)Inscriptionarea pe marcaje a elementelor prevăzute la alin.(3) şi (4) se poate face codificat, modalitatea de citire a codului fiind pusa la dispoziţia organelor în drept de către Compania Naţionala "Imprimeria Naţionala" S. A., la solicitarea acestora.
(6)Banderolele se aplică pe sistemul de închidere a buteliilor, cutiilor de tetra pak/tetra brik sau a oricărui alt tip de ambalaj individual, astfel încât prin deschiderea acestora să se asigure distrugerea banderolelor. Sunt supuse marcării prin banderole inclusiv ambalajele individuale ce depăşesc capacitatea de 1 litru, dar nu mai mult de 3 litri.
Alin. (6) al pct. 26 din Normele metodologice de aplicare a art. 204 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 5 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (2) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile pct. 1-9 şi 12 de la lit. F a art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
(6^1)Abrogat.
Alin. (6^1) al pct. 26 din Normele metodologice de aplicare a art. 204 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 39 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Alin. (6^1) al pct. 26 din Normele metodologice de aplicare a art. 204 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat de pct. 6 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (2) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile pct. 1-9 şi 12 de la lit. F a art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
(7)În acceptia prezentelor norme metodologice, comercializarea alcoolului etilic şi a bauturilor alcoolice de natura celor supuse marcarii, în butelii sau în cutii ce depasesc capacitatea de 3 litri, se considera comercializare în vrac.
(8)În situaţia în care dimensiunile marcajelor nu permit includerea în intregime a denumirilor operatorilor economici cu drept de marcare, se vor inscriptiona prescurtarile sau initialele stabilite de fiecare operator economic în parte, de comun acord cu Compania Naţionala "Imprimeria Naţionala" - S.A. (9) Fiecarui operator economic cu drept de marcare i se atribuie un cod de marcare de 13 caractere. În cazul antrepozitarilor autorizati şi al operatorilor inregistrati, codul de marcare este codul de acciza. În cazul importatorilor autorizati şi al operatorilor neinregistrati, codul de marcare este format din două caractere alfanumerice aferente codului de tara, conform standardului ISO 3166, din care se face importul sau achizitia intracomunitara, după caz, urmate de codul de identificare fiscala format din 11 caractere alfanumerice. Atunci când codul de identificare fiscala nu contine 11 caractere alfanumerice, acesta va fi precedat de cifra «0», astfel încât numărul total de caractere să fie de 11. Codul de marcare se va regasi inscripţionat pe marcajele tiparite ce vor fi aplicate pe produsele destinate comercializarii pe teritoriul României.
(10)În cazul operatorilor economici importatori autorizati care nu au contracte incheiate direct cu producătorul extern, ci cu un reprezentant al acestuia, marcajele vor fi expediate producătorului extern, iar codul atribuit va contine indicativul tarii din care se face efectiv importul.
Pct. 26 din Normele metodologice de aplicare a art. 204, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 44 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (9) al pct. 26 din Normele metodologice de aplicare a art. 204, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 40 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Eliberarea marcajelor
Articolul 205
(1)Autoritatea fiscala competenţa aproba eliberarea marcajelor, potrivit procedurii prevăzute în norme.
(2)Eliberarea marcajelor se face către:
a)antrepozitarii autorizati pentru produsele accizabile prevăzute la art. 202;
b)operatorii inregistrati care achizitioneaza produsele accizabile prevăzute la art. 202;
c)persoanele care importa produsele accizabile prevăzute la art. 202, pe baza autorizatiei de importator. Autorizatia de importator se acordă de către autoritatea fiscala competenţa, în condiţiile prevăzute în norme.
(3)Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri şi a unei garantii la autoritatea fiscala competenţa, sub forma şi în maniera prevăzute în norme.
(4)Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializata pentru tipărirea acestora, desemnata de autoritatea fiscala competenţa, potrivit prevederilor din norme.
(5)Contravaloarea marcajelor se asigura de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcarii, conform prevederilor din norme.
Art. 205 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 191 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Norme metodologice:
27*).
(1)Persoana care intenţionează să obţină autorizatie de importator depune la autoritatea fiscala centrala o cerere conform modelului prezentat în anexa nr. 17, însoţită de urmatoarele documente prezentate în fotocopii certificate de autoritatea fiscala teritoriala pentru conformitate cu originalul:
a)documentele legale de constituire ale persoanei, cu toate modificările intervenite până la data solicitarii autorizatiei;
b)cazierele judiciare ale administratorilor şi directorilor executivi, eliberate de instituţiile abilitate din România;
c)contractele incheiate direct între importator şi producătorul extern sau reprezentantul acestuia. În cazul în care contractul este incheiat cu un reprezentant al producătorului extern, se va prezenta o declaratie a producătorului extern care să ateste relaţia contractuala dintre acesta şi furnizorul extern al deţinătorului de autorizatie de importator;
d)scrisoare de bonitate bancara;
e)declaratia solicitantului privind sediul social şi orice alte locuri în care urmeaza să-şi desfasoare activitatea de import, precum şi adresele acestora;
f)situaţia întocmită de autoritatea fiscala teritoriala din care să rezulte modul de indeplinire a obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat.
(2)În vederea eliberarii autorizaţiilor de importator, autoritatea fiscala centrala solicita avizul autorităţii vamale centrale.
(2^1)Orice importator are obligaţia de a constitui o garantie corespunzătoare unei cote de 6% sau de 8,33%, în cazul tutunului prelucrat, din suma totala a accizelor aferente produselor importate în anul anterior. În situaţia unui nou importator autorizat, garantia va reprezenta 6% sau 8,33%, în cazul tutunului prelucrat, din accizele estimate, aferente produselor ce urmeaza a fi importate pe parcursul unui an. Forma şi modul de constituire a garantiei sunt cele prevăzute la alin. (5), (6) şi (7) de la pct. 20.
(3)Autorizatia de importator se elibereaza de către autoritatea fiscala centrala în termen de 60 de zile de la data depunerii documentatiei complete.
Alin. (2^1) al pct. 27 din Normele metodologice de aplicare a art. 205 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 41 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Norme metodologice:
28*).
(1)Pentru fiecare solicitare de marcaje, antrepozitarul autorizat pentru producţie sau depozitare, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat şi importatorul autorizat depun nota de comandă la direcţia de specialitate cu atribuţii în domeniu din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor sau la direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale ori a municipiului Bucureşti.
Alin. (1) al pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a art. 205 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 40 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(2)Modelul notei de comanda este prevăzut în anexa nr. 25. (3) În cazul antrepozitarului autorizat, operatorului înregistrat şi al importatorului autorizat, fiecare notă de comandă se aprobă - total sau parţial - de autoritatea vamală prevăzută la alin. (1), în funcţie de:
a)datele din situaţia lunară privind evidenţa achiziţionării, utilizării şi returnării marcajelor, prezentată de solicitant la autoritatea vamală competentă cu aprobarea notelor de comandă de marcaje, potrivit alin. (9);
b)livrările de produse accizabile marcate, efectuate în ultimele 6 luni faţă de data solicitării unei noi note de comandă.
Litera c) a alin. (3) al pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a art. 205 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 41 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Alin. (3) al pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a art. 205 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 7 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (2) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile pct. 1-9 şi 12 de la lit. F a art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
(4)În situaţia în care în decursul unei luni se solicită o cantitate de marcaje mai mare decât media lunară a livrărilor din ultimele 6 luni, se va depune un memoriu justificativ în care vor fi explicate motivele care au generat necesităţile suplimentare.
Alin. (4) al pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a art. 205 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 7 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (2) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile pct. 1-9 şi 12 de la lit. F a art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
(5)În cazul operatorului neinregistrat nota de comanda de marcaje se aproba de către autoritatea fiscala competenţa în baza garantiei constituite la un nivel egal cu valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse pentru care s-au comandat marcaje.
(6)Notele de comanda se intocmesc de către solicitant în 3 exemplare.
(7)Notele de comanda se aproba în termen de 7 zile lucratoare de la data înregistrării la autoritatea fiscala competenţa. După aprobare, cele 3 exemplare ale notelor de comanda au urmatoarele destinatii: primul exemplar se păstrează de către solicitant, al doilea exemplar se transmite Companiei Naţionale "Imprimeria Naţionala" - S.A. şi al treilea exemplar se păstrează de către autoritatea fiscala competenţa care aproba notele de comanda.
(8)Operatorii economici cu drept de marcare au obligaţia utilizarii marcajelor aprobate prin notele de comanda în termen de 6 luni consecutive de la eliberarea acestora de către Compania Naţionala "Imprimeria Naţionala" S.A.. După expirarea acestui termen marcajele neutilizate vor fi restituite Companiei Naţionale "Imprimeria Naţionala" S.A., în vederea distrugerii, operaţiune care se va desfăşura sub supraveghere fiscala, pe cheltuiala operatorului economic cu drept de marcare.
(8^1)În sensul prevederilor alin. (8), prin utilizarea marcajelor se înţelege aplicarea efectivă a acestora pe ambalajul produsului accizabil. În cazul importatorilor de produse accizabile, dovada marcajelor utilizate este reprezentată de o scrisoare de confirmare din partea producătorului extern transmisă importatorului, care va fi anexată semestrial la situaţia privind evidenţa marcajelor achiziţionate, utilizate şi returnate, fără ca termenul de restituire a marcajelor neutilizate să depăşească 12 luni consecutive.
Alin. (8^1) al pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a art. 205 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 42 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(9)Antrepozitarii autorizati, operatorii inregistrati şi importatorii autorizati de produse supuse marcarii sunt obligati să prezinte lunar, până la data de 15 a fiecarei luni, autorităţii fiscale competente cu aprobarea notelor de comanda de marcaje, situaţia privind marcajele utilizate în luna anterioara celei în care se face raportarea, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 26. În cazul banderolelor, aceasta situaţie se va întocmi pe fiecare tip de banderola, potrivit dimensiunilor şi caracteristicilor inscriptionate pe acestea. În vederea confirmarii realitatii datelor inscrise în documentele justificative privind utilizarea marcajelor pentru import, aceste documente vor fi certificate de către Autoritatea Naţionala a Vamilor.
(10)Procentul maxim admis de marcaje distruse în procesul de productie şi care nu pot fi recuperate pentru a fi evidentiate este de 0,5% din numărul marcajelor utilizate.
(11)Pentru cantitatea de marcaje distruse în procesul de productie peste limita maxima admisa prevăzută la alin.(10), se datorează accizele aferente cantităţilor de produse care ar fi putut fi marcate.
(12)În situaţia prevăzută la alin.(11) acciza devine exigibila în ultima zi a lunii în care s-a înregistrat distrugerea, iar termenul de plată al acesteia este până la data de 25 a lunii imediat urmatoare.
(13)Antrepozitarii autorizati, operatorii inregistrati şi importatorii autorizati de produse supuse marcarii vor tine o evidenta distincta a marcajelor distruse, precum şi a celor deteriorate, conform modelului prevăzut în anexa nr. 27. (14) Toate marcajele deteriorate vor fi lipite la sfârşitul fiecarei zile pe un formular special, destinat pentru aceasta, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 28. (15) Semestrial, până la data de 15 a lunii urmatoare semestrului, marcajele deteriorate evidentiate în anexa nr. 28, vor fi distruse de către antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat sau importatorul autorizat, pe cheltuiala acestora, în condiţiile prevăzute de legislatia în domeniu, obligatoriu sub supraveghere fiscala.
(16)În cazul marcajelor pierdute sau sustrase, antrepozitarii autorizati, operatorii inregistrati, operatorii neinregistrati şi importatorii autorizati au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la inregistrarea declaraţiei, procesului verbal de constatare sau a sesizarii scrise a persoanei care a constatat dispariţia marcajelor, sa anunte autoritatea fiscala competenţa cu aprobarea notelor de comanda de marcaje în vederea stabilirii obligaţiei de plată privind accizele.
(17)În situaţia depasirii termenului prevăzut la alin.(16), acciza devine exigibila în ziua imediat urmatoare depasirii termenului şi se va plati în 3 zile lucratoare de la data depasirii termenului respectiv.
Pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a art. 205 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 45 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (3) şi (4) ale pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a art. 205 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 42 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Norme metodologice:
Codul fiscal:
Art. 205. [...]
(4)Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializata pentru tipărirea acestora, desemnata de autoritatea fiscala competenţa, potrivit prevederilor din norme.
(5)Contravaloarea marcajelor se asigura de la bugetul de stat din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcarii, conform prevederilor din normeNorme metodologice
29*).
(1)După aprobarea notelor de comanda de marcaje de către autoritatea fiscala competenţa, exemplarul 2 al notei de comanda se va transmite de către operatorul economic cu drept de marcare către Compania Naţionala "Imprimeria Naţionala" - S.A. şi va fi insotit de dovada achitarii contravalorii marcajelor comandate în contul acestei companii.
(2)Eliberarea marcajelor se face de către Compania Naţionala "Imprimeria Naţionala" - S.A..
(3)În cazul importatorilor autorizati, eliberarea marcajelor se face sub supraveghere vamala.
(4)Marcajele se realizează de către Compania Naţionala "Imprimeria Naţionala" - S.A. prin emisiuni identificate printr-un cod şi o serie de emisiune aprobate de către directia specializata cu atribuţii de control din cadrul Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala.
(5)Termenul de executare a comenzilor de către Compania Naţionala "Imprimeria Naţionala" - S.A. este de 15 zile lucratoare de la data primirii şi înregistrării notelor de comanda aprobate de autoritatea fiscala competenţa.
(6)Până la eliberarea marcajelor către beneficiari, acestea se depozitează la Compania Naţionala "Imprimeria Naţionala" - S.A. în condiţii de deplina securitate.
(7)Contravaloarea marcajelor se asigura de la bugetul de stat din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcarii, astfel:
a)antrepozitarii autorizati, lunar, din suma ce urmeaza a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinata potrivit prevederilor alin. (4) al pct. 1, vor deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de produse efectiv eliberate în consum. Contra valoarea marcajelor ce urmeaza a se deduce din accize se determina pe baza preturilor fără t.v.a.;
b)operatorul înregistrat şi neinregistrat, cu ocazia fiecarei operaţiuni, din suma ce urmeaza a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinata potrivit prevederilor alin.(4) al pct. 1, vor deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de produse efectiv receptionate. Contravaloarea marcajelor ce urmeaza a se deduce din accize se determina pe baza preturilor fără t.v.a.;
c)importatorul autorizat, cu ocazia fiecarei operaţiuni de import de produse marcate, din suma ce urmeaza a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinata potrivit prevederilor alin.(4) al pct. 1, vor deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de produse efectiv importate. Contravaloarea marcajelor ce urmeaza a se deduce din accize se determina pe baza preturilor fără t.v.a.
Pct. 29 din Normele metodologice de aplicare a art. 205, alin. (4) şi (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 46 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Confiscarea tutunului prelucrat
Art. 206 [...]
(2)Repartizarea fiecarui lot de tutun prelucrat confiscat, preluarea acestuia de către antrepozitarii autorizati, operatori inregistrati şi importatori, precum şi procedura de distrugere se efectueaza conform normelor.Norme metodologice:
30*).
(1)Repartizarea fiecarui lot de produse de tutun prelucrat confiscat - altele decat cele din nomenclatoarele operatorilor economici cu drept de marcare -, către antrepozitarii autorizati se face proportional cu cota de piaţa deţinută.
(2)Trimestrial, situaţia privind cotele de piaţa se comunică de către autoritatea fiscala centrala- prin directia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor-, autorităţilor fiscale teritoriale, direcţiilor cu atribuţii de control din subordinea Ministerului Finanţelor Publice, Autorităţii Naţionale a Vamilor şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(3)În toate situaţiile prevăzute la art. 206 alin.(l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, predarea cantităţilor de produse din tutun prelucrat confiscate se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire, ce va fi semnat atât de reprezentantii organului care a procedat la confiscarea produselor, cat şi de reprezentantii operatorilor economici cu drept de marcare, care le preiau.
(4)Distrugerea produselor din tutun prelucrat se va efectua prin metode specifice, care să asigure denaturarea acestora, dincolo de orice posibilitate de reconstituire, sortare, pliere sau orice alta modalitate de recuperare a materiilor prime ce intră în componenta acestor produse. Distrugerea va avea loc, în baza aprobării date de Agentia Naţionala de Administrare Fiscala - prin directia de specialitate cu atribuţii de control, la cererea operatorului economic cu drept de marcare, în prezenta unei comisii de distrugere constituite special în acest scop. Din aceasta comisie vor face parte un reprezentant al organelor de politie şi un reprezentant al directiei cu atribuţii de control din cadrul Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala.
(5)Nepreluarea cantităţilor de produse din tutun prelucrat de către operatorii economici cu drept de marcare potrivit prevederilor alin.(3), în termen de 30 de zile de la data înştiinţării, atrage suspendarea autorizatiei care asigura dreptul de marcare până la incadrarea în prevederile legale.
Pct. 30 din Normele metodologice de aplicare a art. 206, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 47 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
Codul fiscal
Nivelul şi calculul accizei
Art. 208. [...]
(3)Pentru iahturi şi alte nave şi ambarcatiuni cu sau iara motor pentru agrement, nivelul accizelor poate fi între 0 şi 50% şi va fi stabilit diferentiat pe baza criteriilor prevăzute în norme.
(4)Nu intra sub incidenţa prevederilor alin.(3):
a)barcile cu sau fără motor cu lungime mai mica de 8 metri şi cu motor mai mic de 25 CP;
b)iahturile şi alte nave şi ambarcatiuni destinate utilizarii în sportul de performanţă, în condiţiile prevăzute în norme.
(5)Pentru motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcatiuni pentru agrement, nivelul accizelor poate fi între 0 şi 50% şi va fi stabilit diferentiat pe baza criteriilor prevăzute în norme.
Nivelul şi calculul accizei
(1)Nivelul accizelor pentru produsele prevăzute la art. 207 este prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul titlu.
(2)Pentru cafea, cafea cu înlocuitori şi cafea solubilă, accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de masură asupra cantităţilor intrate pe teritoriul României. Pentru amestecurile cu cafea solubilă intrate pe teritoriul României, accizele se datorează şi se calculează numai pentru cantitatea de cafea solubilă conţinută în amestecuri.
Art. 208 a fost modificat de pct. 149 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice
30^1.(1) Accizele pentru iahturi şi alte nave şi ambarcatiuni cu sau fără motor pentru agrement sunt:
┌────┬────────────────────────────────────────────────┬────────────┐
│Nr. │ Denumire │ Acciza │
│crt.│ │ (%) │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│ 1 │Barci gonflabile, cu lungime cuprinsa între │ 5 │
│ │8 şi 12 m │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│ 2 │Barci gonflabile, cu lungime de peste 12 m │ 7 │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│ 3 │Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsa │ 7 │
│ │între 8-12 m │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│ 4 │Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsa │ 9 │
│ │între 12-16 m │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│ 5 │Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsa │ 10 │
│ │între 16-24 m │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│ 6 │Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsa │ 9 │
│ │între 8-12 m │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│ 7 │Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsa │ 10 │
│ │între 12-16 m │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│ 8 │Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsa │ 12 │
│ │între 16-24 m │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│ 9 │Nave cu motor, altele decat cele cu motor sus- │ 9 │
│ │pendat, cu lungime cuprinsa între 8-12 m │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│10 │Nave cu motor, altele decat cele cu motor sus- │ 10 │
│ │pendat, cu lungime cuprinsa între 12-16 m │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│11 │Nave cu motor, altele decat cele cu motor sus- │ 12 │
│ │pendat, cu lungime cuprinsa între 16-24 m │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│12 │Alte nave şi ambarcatiuni pentru agrement sau │ │
│ │pentru sport din care: │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│12.1│Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsa │ 9 │
│ │între 8-12 m │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│12.2│Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsa │ 10 │
│ │între 12-16 m │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│12.3│Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsa │ 12 │
│ │între 16-24 m │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│12.4│Skyjet-uri │ 15 │
└────┴────────────────────────────────────────────────┴────────────┘
(2)Accizele pentru motoarele cu capacitatea de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcatiuni pentru agrement sunt:
┌────┬────────────────────────────────────────────────┬────────────┐
│Nr. │ Denumire │ Acciza │
│crt.│ │ (%) │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│ 1 │Motoare cu capacitatea între 25 CP şi 60 CP │ 5 │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│ 2 │Motoare cu capacitatea între 60 CP şi 120 CP │ 7 │
├────┼────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│ 3 │Motoare cu capacitatea peste 120 CP │ 9 │
└────┴────────────────────────────────────────────────┴────────────┘
(3)Intră sub incidenţa accizelor şi bărcile echipate cu motor care nu îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute la art. 208 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal. Acciza se va calcula prin aplicarea cotei legale aferente motorului asupra valorii integrale de achiziţie înscrisă în factură, iar suma astfel rezultată se va reduce cu 50%.
Alin. (3) al pct. 30^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 208, alin. (3), (4), (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 32 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Pct. 30^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 208, alin. (3), (4), (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 48 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Codul fiscal:
Nivelul şi calculul accizei
(7)În cazul produselor prevăzute la alin. (2), (3) şi (5), accizele preced taxa pe valoarea adăugată şi se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintă:
a)pentru produsele provenite din producţia internă - preţul de livrare al producătorului, mai puţin acciza;
b)pentru produsele provenite din teritoriul comunitar preţurile de achiziţie;
c)pentru produsele provenite din afara teritoriului comunitar - valoarea în vamă, stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale, după caz.
Art. 208 a fost modificat de pct. 149 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009, având conţinutul prevăzut mai sus.
Norme metodologice:
30^1.1. - (1) Pentru produsele din producţia internă, baza de impozitare este reprezentată de preţul de livrare, respectiv preţul de vânzare al produselor practicat de producător, mai puţin acciza.
(2)În cazul produselor supuse accizelor nearmonizate pentru care acciza este stabilită în cotă procentuală, provenite din achiziţii intracomunitare, transformarea în lei a preţurilor de achiziţie exprimate în diverse valute - ca bază de impozitare pentru accize - se efectuează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, utilizat la înregistrarea în contabilitate, şi anume cursul de schimb valabil la data recepţiei produselor achiziţionate.
Pct. 30^1.1. din Normele metodologice de aplicare a art. 208 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 43 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Codul fiscal
Platitori de accize
(3)Operatorii economici care achizitioneaza din teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207, înainte de primirea produselor, trebuie să fie inregistrati la autoritatea fiscala competenţa, în condiţiile prevăzute în norme, şi să respecte urmatoarele cerinţe :
a)sa garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea fiscala competenţa;
b)sa tina contabilitatea livrarilor de produse;
c)să prezinte produsele oricand i se cere aceasta de către organele de control;
d)sa accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.
Plătitori de accize
(1)Plătitori de accize pentru produsele prev?zute la art. 207 sunt operatorii economici - persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate - care achiziţionează din teritoriul comunitar ori din afara teritoriului comunitar astfel de produse.
(2)Operatorii economici care achiziţionează din teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207, înainte de primirea produselor trebuie să fie înregistraţi la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice, şi să respecte următoarele cerinţe:
a)să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea competentă;
b)să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
c)să prezinte produsele oricând li se cere aceasta de către organele de control;
d)să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.
Art. 209 a fost modificat de pct. 149 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice
30^2.(1) Operatorul economic - persoană fizică sau juridică autorizată -, în exercitarea activităţii acestuia, poate achiziţiona din alte state membre ale Uniunii Europene produse supuse accizelor de natura celor prevăzute la art. 207 din Codul fiscal, cu condiţia deţinerii unei autorizaţii pentru achiziţii intracomunitare de astfel de produse emise de autoritatea vamală teritorială.
(2)Pentru obţinerea autorizaţiei prevăzute la alin. (1) operatorul economic trebuie să depună o cerere care să conţină informaţiile şi să fie însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 29. (3) Autoritatea vamală teritorială poate să solicite operatorului economic solicitant al autorizaţiei orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare, după caz, cu privire la:
a)identitatea operatorului economic;
b)amplasarea locurilor unde se recepţionează produsele accizabile;
c)tipurile de produse accizabile ce urmează a fi recepţionate în fiecare locaţie;
d)capacitatea operatorului economic de a asigura garanţia financiară.
(4)Nu va fi autorizată pentru achiziţii intracomunitare persoana care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă în România sau într-un alt stat pentru o infracţiune dintre cele reglementate de legislaţia fiscală.
(5)Autorizaţia de operator economic pentru achiziţii intracomunitare are valabilitate 3 ani, cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care operatorul economic face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea vamală teritorială. Orice astfel de operator are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare unei cote de 3% din suma totală a accizelor aferente produselor achiziţionate în anul anterior. În cazul unui nou operator, garanţia va reprezenta 3% din accizele estimate, aferente produselor ce urmează a se achiziţiona pe parcursul unui an. Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale, modul de constituire fiind cel prevăzut la pct. 20. (6) În situaţia în care intervin modificări faţă de datele iniţiale menţionate în autorizaţie, operatorul economic are obligaţia de a solicita autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei modificarea acesteia, după cum urmează:
a)pentru fiecare nouă locaţie în care urmează a se realiza recepţia de produse supuse accizelor, cu cel puţin 15 zile înainte de recepţia produselor;
b)dacă se modifică datele de identificare ale operatorului economic, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării;
c)dacă modificările intervenite se referă la tipul produselor supuse accizelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de recepţia produselor.
(7)Operatorul economic nu poate realiza recepţia de produse supuse accizelor într-o locaţie dacă nu face dovada înregistrării acesteia la autoritatea vamală teritorială.
(8)Produsele supuse accizelor primite de către operatorul economic sunt însoţite de documentul comercial care atestă achiziţia intracomunitară.
(9)Autorizaţia poate fi revocată de autoritatea emitentă a acesteia în situaţia în care operatorul economic săvârşeşte o infracţiune la reglementările fiscale.
(10)Decizia de revocare se comunică operatorului economic şi produce efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţa operatorului economic.
(11)În cazuri excepţionale când interesele legitime ale operatorului economic impun aceasta, autoritatea vamală emitentă a autorizaţiei poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare, la o dată ulterioară.
(12)Operatorul economic nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.
(13)Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de operator economic pentru achiziţii intracomunitare suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
(14)În cazul în care operatorul economic doreşte să renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii vamale emitente cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie produce efecte.
Pct. 30^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 209, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 49 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (5) al pct. 30^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 209, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 43 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Alin. (1) al pct. 30^2. din Normele metodologice de aplicare a art. 209 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 44 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 30^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 209 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 8 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (2) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile pct. 1-9 şi 12 de la lit. F a art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal
Scutiri
(2)Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat membru sortimente de cafea, obţinute din operaţiuni proprii de prelucrare a cafelei achiziţionate direct de către aceştia din alte state membre sau din import, pot solicita autorităţilor fiscale competente, pe bază de documente justificative, restituirea accizelor virate la bugetul de stat, aferente cantităţilor de cafea utilizate ca materie primă pentru cafeaua exportată sau livrată în alt stat membru. Beneficiază de regimul de restituire a accizelor virate bugetului de stat şi operatorii economici, pentru cantităţile de cafea achiziţionate direct de către aceştia dintr-un stat membru sau din import şi returnate furnizorilor.
(2^1)Beneficiază de regimul de restituire a accizelor şi operatorii economici care achiziţionează direct dintr-un alt stat membru sau din import produse de natura celor prevăzute la art. 207 lit. d)-j) şi care sunt ulterior returnate furnizorilor, sunt exportate sau sunt livrate în alt stat membru fără a suporta vreo modificare.
Scutiri
(1)Sunt scutite de la plata accizelor produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.
(2)Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat membru sortimente de cafea obţinute din operaţiuni proprii de prelucrare a cafelei achiziţionate direct de către aceştia din alte state membre ori din import pot solicita autorităţilor fiscale competente, pe bază de documente justificative, restituirea accizelor virate la bugetul de stat, aferente cantităţilor de cafea utilizate ca materie primă pentru cafeaua exportată sau livrată în alt stat membru.
(3)Beneficiază de regimul de restituire a accizelor virate bugetului de stat şi operatorii economici, pentru cantităţile de cafea achiziţionate direct de către aceştia dintr-un stat membru sau din import, care ulterior sunt livrate către un alt stat membru, sunt exportate ori returnate furnizorilor.
(4)Modalitatea de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1)-(3) va fi reglementată prin normele metodologice.
Art. 210 a fost modificat de pct. 149 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
31.(1) Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat membru sortimente de cafea obţinute din operaţiuni proprii de prelucrare a cafelei achiziţionate direct de către aceştia din alte state membre sau din import pot solicita la cerere restituirea accizelor. Intră sub incidenţa acestor prevederi şi sortimentele de cafea rezultate exclusiv din operaţiuni de ambalare.
(2)De asemenea, beneficiază la cerere de regimul de restituire şi operatorii economici, pentru cantităţile de cafea achiziţionate direct de către aceştia dintr-un stat membru sau din import, care ulterior sunt exportate ori sunt livrate în alt stat membru, fără a suporta vreo modificare.
(3)Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală la care solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în intervalul de până la 3 luni de la data efectuării livrării către un alt stat membru sau a operaţiunii de export către o ţară terţă.
(4)Cererea prevăzută la alin. (3) va conţine obligatoriu informaţii privind cantitatea produselor expediate, statul membru de destinaţie sau ţara terţă, valoarea totală a facturii şi fundamentarea sumelor reprezentând accizele de restituit.
(5)Odată cu cererea de restituire, solicitantul trebuie să depună următoarele documente justificative:
a)în cazul exportului:
1.copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
2.copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
3.copia declaraţiei vamale care reprezintă dovada faptului că produsele au fost exportate;
b)în cazul livrării către un stat membru:
1.copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
2.copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
3.copia facturii către cumpărătorul din statul membru de destinaţie.
(6)În situaţia în care intervine reducerea nivelului accizei, pentru cererile de restituire care sunt prezentate în intervalul de 3 luni de la reducere, restituirea este acordată la nivelul accizei în vigoare la momentul depunerii cererii, dacă nu se face dovada că pentru produsele expediate s-au plătit accizele la nivelul aplicabil anterior reducerii.
(7)Operatorii economici pot beneficia la cerere de restituirea accizelor şi în cazul cantităţilor de produse prevăzute la alin. (1) şi (2) achiziţionate direct din alte state membre sau din import şi returnate furnizorilor fără a suporta vreo modificare.
(8)Pentru cazul prevăzut la alin. (7) cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală la care solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în intervalul de până la 30 de zile de la data achiziţionării produselor.
(9)Cererea prevăzută la alin. (8) va conţine obligatoriu informaţii privind cantitatea de produse accizate achiziţionate, statul membru de achiziţie sau ţara terţă, valoarea totală a facturii de achiziţie, motivaţia returului de produse accizate şi fundamentarea sumelor reprezentând accizele de restituit.
(10)Odată cu cererea de restituire prevăzută la alin. (8), solicitantul trebuie să depună următoarele documente justificative:
a)în cazul returnării la export:
1.copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
2.copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
3.copia declaraţiei vamale care reprezintă dovada că produsele au fost returnate la export;
b)în cazul returnării produselor accizate către furnizorul dintr-un stat membru:
1.copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
2.copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
3.copia documentului comercial care atestă că produsele au fost returnate furnizorului dintr-un alt stat membru.
(11)În toate situaţiile, după verificarea de către autoritatea fiscală a corectitudinii informaţiilor prezentate de solicitant, se va proceda la restituirea accizelor în termen de până la 45 de zile de la depunerea cererii.
(12)Restituirea accizelor se efectuează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.
Pct. 31 din Normele metodologice de aplicare a art. 210, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 50 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 31 din Normele metodologice de aplicare a art. 210, alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 33 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Alin. (13)-(19) ale pct. 31. din Normele metodologice de aplicare a art. 210, alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 45 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Pct. 31 din Normele metodologice de aplicare a art. 210 din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 9 al lit. F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (2) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile pct. 1-9 şi 12 de la lit. F a art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Codul fiscal:
Exigibilitatea
(3)În cazul persoanelor fizice care achizitioneaza produse de natura celor prevăzute la art. 207 lit. h), exigibilitatea ia nastere la momentul înregistrării la autorităţile competente, potrivit legii.
(4)În cazul produselor provenite din operaţiuni de import efectuate de un importator care deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru, acesta are obligaţia de a depune la autoritatea vamală declaraţia de import pentru TVA şi accize. Exigibilitatea accizei intervine la data înregistrării declaraţiei de import pentru TVA şi accize.
Alin. (4) al art. 211 a fost introdus de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 200 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008.
Norme metodologice:
31^a. Persoanele fizice care achizitioneaza din teritoriul comunitar arme de natura celor prevăzute la art. 207 lit. h) din Codul fiscal efectueaza plata accizelor la unitatile Trezoreriei Statului din cadrul unităţilor fiscale în raza cărora îşi au domiciliul, iar în cazul importului, la organul vamal sau la unitatea Trezoreriei Statului în raza careia funcţionează primul birou vamal de intrare în tara.
Pct. 31^a din Normele metodologice de aplicare a art. 211, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 44 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Codul fiscal
Nivelul taxei speciale
Abrogat.
Art. 214^1 din Codul fiscal a fost abrogat de alin. (2) al art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Norme metodologice
31^1.Abrogat.
Pct. 31^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 214^1, alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 51 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Alin. (1) al pct. 31^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 214^1, alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 45 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Pct. 31^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 214^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de art. 2 din HOTĂRÂREA nr. 686 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008.
Codul fiscal:
Exigibilitatea şi plata taxei speciale la bugetul de stat
Abrogat.
Art. 214^2 din Codul fiscal a fost abrogat de alin. (2) al art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Norme metodologice:
31^2.Abrogat.
Pct. 31^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 214^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 52 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Pct. 31^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 214^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de art. 2 din HOTĂRÂREA nr. 686 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008.
Codul fiscal:
Denumirea Cap. III din Titlul VII a fost modificata de pct. 203 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
Dispozitii generale
Art. 215 [...]
(5)Momentul exigibilitatii impozitului la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia interna intervine la data efectuării livrarii.
Art. 215 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 204 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006:
Dispozitii generale
Articolul 215
(1)Pentru ţiţeiul din producţia interna, operatorii economici autorizati, potrivit legii, datorează bugetului de stat impozit în momentul livrarii.
(2)Impozitul datorat pentru titei este de 4 euro/tona.
(3)Impozitul datorat se calculeaza prin aplicarea sumei fixe prevăzute la alin. (2) asupra cantităţilor livrate.
(4)Momentul exigibilitatii impozitului la ţiţeiul din producţia interna intervine la data efectuării livrarii."Norme metodologice:
32.Impozitul la ţiţeiul din producţia interna se plateste la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care impozitul devine exigibil.
Alin. (2) al pct. 32 din Normele metodologice de aplicare a art. 215, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 6, subpct. 18 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Pct. 32 din Normele metodologice de aplicare a art. 215, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 46 al lit. C a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.
Codul fiscal:
Conversia în lei a sumelor exprimate în euro
Valoarea în lei a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu în echivalent euro pe unitatea de măsură, se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 218 a fost modificat de pct. 150 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
32^1.Pentru asigurarea aplicării corecte a cursului de schimb valutar pentru calculul accizelor, acesta va fi comunicat pe site-ul Ministerului Economiei şi Finanţelor în termen de 15 zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, curs care se va utiliza pe toată durata anului următor.
Pct. 32^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 218 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 34 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.
Codul fiscal:
Codul fiscal:
Oblibaţiile platitorilor
(3)Platitorii au obligaţia sa tina evidenta accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia interna, după caz, conform prevederilor din norme, şi să depună anual deconturile privind accizele şi impozitul la ţiţeiul din producţia interna, conform dispoziţiilor legale privind oblibaţiile de plată, la bugetul de stat, până la data de 30 aprilie a anului următor celui de raportare.Norme metodologice:
33.(1) Evidentierea în contabilitate a accizelor şi a impozitului la titeiului din producţia interna se efectueaza conform reglementarilor contabile aplicabile de către operatorii economici.
(1^1)Nu intră sub incidenţa obligaţiei prevăzute la art. 219 alin. (2) din Codul fiscal operatorii economici care importă sau care achiziţionează din alte state membre produse supuse accizelor, pentru care exigibilitatea accizelor a intervenit la momentul întocmirii formalităţilor vamale de import şi, respectiv, la momentul recepţiei produselor, iar accizele au fost plătite conform termenelor legale.
Alin. (1^1) al pct. 33. din Normele metodologice de aplicare a art. 219, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 46 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
(2)Sumele datorate drept accize şi impozit la ţiţeiul din producţia interna, se virează de către platitori în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat deschise la unitatile trezoreriei statului din cadrul unităţilor fiscale în a caror evidenta acestia sunt inregistrati ca platitori de impozite şi taxe, cu excepţia accizelor datorate pentru importuri de produse accizabile care se achită în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat deschise la unitatile trezoreriei statului în raza cărora funcţionează birourile vamale prin care se deruleaza operaţiunile de import. Codurile IBAN aferente conturilor de venituri ale bugetului de stat în care se achită aceste obligaţii sunt publicate pe pagina de web a Ministerului Finanţelor Publice, la adresa: www.mfinante.ro/Portal/ANAF/Asistenţa contribuabililor.
Pct. 33 din Normele metodologice de aplicare a art. 219, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 53 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
34.Pentru produsele scoase din rezerva de stat sau din rezerva de mobilizare, plata accizelor se face de către unitatile detinatoare ale acestor stocuri la livrarea produselor către beneficiari.
35.(1) Produsele accizabile deţinute de agentii economici care înregistrează obligaţii fiscale restante pot fi valorificate în cadrul procedurii de executare silita de organele competente, potrivit legii, astfel:
a)produsele accizabile destinate utilizarii ca materii prime se valorifica în regim suspensiv numai către un antrepozit fiscal de productie. În cazul valorificarii produselor accizabile, în cadrul procedurii de executare silita, prin vanzare directa sau licitaţie, livrarea se face pe bază de factura fiscala specifică şi de document administrativ de însoţire. Documentul administrativ de însoţire se obtine de la antrepozitul fiscal beneficiar;
b)produsele accizabile marcate se valorifica la preţuri cu accize către agentii economici comercianti. În cazul valorificarii produselor accizabile marcate, în cadrul procedurii de executare silita, prin vanzare directa sau licitaţie, livrarea se face pe bază de factura fiscala specifică, în care acciza va fi evidentiata distinct.
(2)Persoanele care dobândesc bunuri accizabile prin valorificare potrivit alin. (1) trebuie să indeplineasca condiţiile prevăzute de lege, după caz.
Alin. (1) al pct. 35 din Normele metodologice de aplicare a art. 219, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 6, subpct. 19 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Codul fiscal:
Decontarile între agentii economici
Art. 220 [...]
(2)Nu intra sub incidenţa prevederilor alin. (1):
a)livrarile de produse supuse accizelor către agentii economici care comercializeaza astfel de produse în sistem en detail;
b)livrarile de produse supuse accizelor, efectuate în cadrul sistemului de compensare a obligaţiilor faţă de bugetul de stat, aprobate prin acte normative speciale. Sumele reprezentand accizele nu pot face obiectul compensarilor, dacă actele normative speciale nu prevad altfel.
Art. 220 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 208 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006:
Decontările între operatorii economici
(1)Decontările între operatorii economici plătitori de accize şi operatorii economici cumpărători de produse accizabile se vor face integral prin unităţi bancare.
(2)Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1):
a)livrările de produse accizabile către operatorii economici care comercializează astfel de produse în sistem en detail;
b)livrările de produse accizabile, efectuate în cadrul sistemului de compensare a obligaţiilor faţă de bugetul de stat, aprobate prin acte normative speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor dacă actele normative speciale nu prevăd altfel sau dacă nu se face dovada plăţii accizelor la bugetul statului;
c)livrările de produse accizabile, în cazul compensărilor efectuate între operatorii economici prin intermediul Institutului de Management şi Informatică, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor dacă nu se face dovada plăţii accizelor la bugetul de stat.
Art. 220 a fost modificat de pct. 151 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Norme metodologice:
36.(1)În cadrul sistemului de compensare intra şi compensarile admise de actele normative, efectuate între agentii economici.
(2)Abrogat.
Alin. (2) al pct. 36 din Normele metodologice de aplicare a art. 220, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 6, subpct. 20 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Alin. (2) al pct. 36. din Normele metodologice de aplicare a art. 220 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 47 al lit. B a articolului unic din HOTĂRÂREA nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 decembrie 2008.
Codul fiscal:
Denumirea Cap. V al Titlului VII a fost modificata de pct. 210 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.
"Derogare pentru produse energetice
Prin derogare de la dispozitiile art. 193, livrarea produselor energetice din antrepozitele fiscale se efectueaza numai în momentul în care cumparatorul prezinta documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmeaza a fi facturata. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferente dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de acesta, în decursul lunii precedente."
Norme metodologice:
36^1.Abrogat.
Pct. 36^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 221, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 6, subpct. 21 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Pct. 36^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 221, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 55 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
Norme metodologice:
37*).
(1)Eliberarea în consum a produselor energetice din antrepozitele fiscale se efectueaza numai în momentul în care cumparatorul prezinta documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmeaza a fi facturata.
(2)Ordinele de plată pentru trezoreria statului care atesta virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmeaza a fi facturata, prezentate de către cumpărători antrepozitarilor autorizati, trebuie să fie confirmate prin stampila şi semnatura autorizata a unităţii bancare care a debitat contul platitorului cu suma respectiva şi copie de pe extrasul de cont.
(3)Accizele aferente produselor energetice livrate din antrepozitele fiscale se achită de către cumpărători în contul corespunzător de venituri al bugetului de stat, deschis la unitatile trezoreriei statului în raza cărora îşi au sediul antrepozitarii autorizati, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor nr. 246/2005 pentru aprobarea normelor metodologice privind utilizarea şi completarea ordinului de plată pentru Trezoreria Statului (OPT).
(4)Livrarea de produse energetice se face numai pe bază de comandă depusa de cumparator.
(5)Pe baza comenzii depuse de cumparator, antrepozitarii autorizati emit cumparatorilor o factura pro-forma (cod 14-4-10/aA) în care vor fi menţionate: denumirea produsului, cantitatea, valoarea accizei datorate, precum şi informaţii cu privire la denumirea şi codul de identificare fiscala al antrepozitarului autorizat, în numele caruia se efectueaza plata accizelor, precum şi cele privind unitatea trezoreriei statului în raza careia acesta îşi are sediul.
(6)În cazul în care cantitatile livrate se determina prin cantarire, se solicita comenzi exprimate în tone. Pentru transformarea în litri la temperatura de +15°C se vor utiliza densitatile aferente temperaturii de +15°C. (7) În cazul în care livrarile se fac în vase calibrate şi/sau cantitatile se determina prin metoda volum-densitate, se solicita comenzi exprimate în litri, care să corespunda cu capacitatea din documentul de calibrare.
(8)Cantitatea din comanda, exprimata în litri la temperatura efectiva, se va corecta cu densitatea la temperatura de +15°C, rezultand cantitatea exprimata în litri la temperatura de +15°C. (9) Valoarea accizei datorate de cumparator conform facturii pro-forma va fi cantitatea exprimata în litri la temperatura de +15°C, determinata potrivit prevederilor alin. (9), inmultita cu acciza pe litru.
(10)La livrarea efectiva se recalculeaza acciza conform procedeului de mai sus, iar valoarea obtinuta va fi evidentiata distinct.
(11)Pentru celelalte tipuri de produse energetice calculul valorii accizei datorate se face pe baza densitatilor inscrise în registrul de densitati în momentul întocmirii facturii pro-forma, recalculate la temperatura de +15°C, după cum urmeaza:
–acciza (euro/tona): 1.000 - acciza (euro/kg) x densitatea la +15°C (kg/litru) - acciza (euro/litru);
–cantitatea în kg: densitatea la +15°C = cantitatea în litri la +15°C;
–valoarea accizei = cantitatea în litri la + 15°C x acciza (euro/litru).
(12)Eventualele diferente între valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiar, conform facturii pro-forma, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de antrepozitarii autorizati, conform facturii fiscale, determinate de variatia de densitate, se vor regulariza cu ocazia depunerii declaraţiei lunare privind oblibaţiile de plată la bugetul de stat.
(13)Unitatile trezoreriei statului vor elibera zilnic, la solicitarea antrepozitarilor autorizati, copii ale extraselor contului de venituri al bugetului de stat în care au fost evidentiate accizele virate în numele acestora, fără de care furnizorul nu poate efectua livrarea.
Pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a art. 221 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 54 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform alin. (4) al art. II din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile pct. 1-5^1.3, pct. 7-30 şi pct. 37 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi prevederile pct. 1-7^3 din Normele metodologice de aplicare a titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
38.(1) Toţi agentii economici producători de produse accizabile prevăzute la art. 162 din Codul fiscal, deţinători de autorizaţii eliberate în conformitate cu prevederile Legii nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a productiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu valabilitate până la data de 31 decembrie 2003, au obligaţia ca în termen de 10 zile de la publicarea prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, să depună la autoritatea fiscala teritoriala listele de inventar ale produselor înregistrate în stoc la data de 31 decembrie 2003.
(2)Listele de inventar se intocmesc în doua exemplare care se certifica de autoritatea fiscala teritoriala. Primul exemplar astfel certificat se păstrează de către agentul economic, iar cel de-al doilea se păstrează de autoritatea fiscala teritoriala.
(3)Listele de inventar vor fi insotite obligatoriu de declaratia agentului economic privind achiziţiile de produse accizabile din ultimele doua luni, utilizate ca materie prima.
(4)Declaratia se întocmeşte în doua exemplare, din care primul exemplar se păstrează de agentul economic, iar al doilea exemplar se păstrează la autoritatea fiscala teritoriala împreună cu listele de inventar.
(5)Agentii economici care la data de 31 decembrie 2003 au înregistrat stocuri de produse accizabile, realizate până la această dată, şi care nu indeplinesc condiţiile pentru a deveni antrepozitari autorizati potrivit prevederilor titlului VII din Codul fiscal vor putea valorifica produsele din stoc până la data de 31 decembrie 2004 în baza unei aprobari speciale emise de autoritatea fiscala emitenta a autorizatiei, data în baza Legii nr. 521/2002, cu plata accizelor, după caz. Regimul privind plata accizelor se stabileste de autoritatea fiscala emitenta a aprobării speciale. Agentii economici producători de alcool etilic şi de distilate - ca materii prime - vor vinde aceste produse numai către beneficiarii autorizati în condiţiile prevăzute la titlul VII din Codul fiscal. După data de 31 decembrie 2004, cantitatile rămase în stoc nu mai pot fi comercializate.
(5^1)Cantitatile de produse accizabile provenite din stocul înregistrat la data de 31 decembrie 2004, deţinute de agentii economici prevăzuţi la alin. (5), care nu mai au dreptul potrivit legii de a fi comercializate, pot fi predate sub supraveghere fiscala, în vederea distrugerii, în condiţiile prevăzute de legislatia în domeniu.
(6)Antrepozitarii autorizati ca producători de produse din grupa alcool etilic, care deţin în stoc alcool etilic şi distilate - ca materii prime -, achiziţionate la preţuri cu accize, nu mai platesc accize pentru produsele obtinute exclusiv din prelucrarea acestor materii prime şi nici pentru astfel de produse înregistrate în stoc la 31 decembrie 2003, cu condiţia ca accizele aferente materiilor prime sa fi fost platite furnizorului. Aceasta prevedere se va aplica până la data de 30 iunie 2004, după această dată urmand a se aplică prevederile titlului VII din Codul fiscal.
(7)Pentru produsele accizabile aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003 în alte locatii decat antrepozitele fiscale ale antrepozitarului autorizat pentru care acciza nu a fost plătită, acciza devine exigibila la momentul livrarii produselor.
(8)Bauturile slab alcoolizate din grupa alcoolului etilic, a caror concentraţie alcoolica depăşeşte 1,2% în volum, nemarcate cu banderole, provenite din stocurile de astfel de produse înregistrate la 31 decembrie 2003, deţinute de către antrepozitarii autorizati pentru productie sau de către importatorii autorizati în condiţiile Codului fiscal, vor putea fi comercializate fără a fi supuse marcarii numai sub supravegherea fiscala asigurata de autoritatea fiscala unde sunt inregistrati ca platitori de accize. În acest scop, până la data de 5 a fiecarei luni, agentii economici vor întocmi în doua exemplare o situaţie a livrarilor produselor provenite din stocurile înregistrate la 31 decembrie 2003, efectuate în luna anterioara, din care exemplarul al doilea se va transmite autorităţii fiscale. Modelul situaţiei este prezentat în anexa nr. 22. (9) Agentii economici comercianti care deţin bauturi alcoolice de natura celor menţionate la alin. (8), nemarcate prin banderole, care provin de la agenti economici producători legali sau importatori legali, pot comercializa aceste bauturi până la epuizarea cantităţilor de astfel de produse, dar nu mai tarziu de 31 decembrie 2004. După această dată se interzice comercializarea bauturilor alcoolice respective.
(10)Agentii economici autorizati după data de 1 ianuarie 2004 în calitate de antrepozitari autorizati pentru producţia de tuica şi rachiuri din fructe, care obtin astfel de produse din prelucrarea fructelor, marcurilor din fructe sau a altor semifabricate preluate de la persoane fizice în anii 2003 şi 2004, pot livra produsele respective persoanelor fizice de la care au preluat materia prima, fără plata accizelor, numai când produsele sunt destinate consumului propriu, în baza declaraţiei pe propria raspundere a persoanelor fizice în cauza. Modelul declaraţiei este prezentat în anexa nr. 23. (11) În anul 2004 tuica şi rachiurile naturale din fructe pot fi produse în scopul consumului propriu al persoanelor fizice «în sistem de prestări de servicii» fără plata accizelor şi de către alti agenti economici - autorizati potrivit prevederilor Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent. Prestarea de servicii, în acest caz, se poate realiza numai în baza confirmarii scrise a autorităţii fiscale teritoriale, potrivit careia persoana fizica a instiintat în scris aceasta autoritate despre cantitatea de fructe ce urmeaza a fi data pentru prelucrare, cine va efectua prestarea de servicii şi a declarat ca produsele obtinute sunt destinate consumului propriu.
(12)Agentii economici - antrepozitari autorizati pentru producţia de produse accizabile, altele decat cele din grupa alcoolului etilic - care deţin stocuri de materii prime provenite din achizitii efectuate până la data de 31 decembrie 2003 la preţuri cu accize, la eliberarea pentru consum din antrepozitul fiscal a produselor accizabile rezultate din prelucrarea acestor stocuri, pot compensa acciza datorata bugetului de stat cu suma reprezentand acciza aferenta cantităţii de materie prima ce se regaseste în produsul final accizabil. Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, cererea de compensare va fi însoţită de dovada achitarii sumelor reprezentand accizele aferente materiilor prime în contul furnizorului de astfel de materii prime. De asemenea, compensarea va fi condiţionată de existenta agentului economic furnizor. Pot face obiectul compensarii numai accizele aferente materiilor prime achiziţionate direct de la agentii economici producători interni sau importatori. Accizele aferente materiilor prime pot face obiectul compensarii numai în limita accizelor aferente produselor finale livrate.
(13)Agentii economici care deţin stocuri de materii prime provenite din achizitii legale efectuate până la data de 31 decembrie 2003 la preţuri cu accize şi care realizează din prelucrarea acestor stocuri produse care nu intra sub incidenţa accizelor sau produse pentru care acciza este «0» pot solicita compensarea ori restituirea, după caz, a accizelor aferente materiei prime incluse în produsele finale rezultate, potrivit Codului de procedura fiscala, precum şi normelor metodologice de aplicare a acestuia. Compensarea sau restituirea se va realiza pe măsura vanzarii produselor finale rezultate din prelucrare şi numai în baza documentelor care justifica achizitionarea materiei prime la preţuri cu accize, plata acestora în contul furnizorului, prelucrarea materiei prime, precum şi vanzarea produselor finale rezultate.
(14)Produsele alcoolice de natura celor definite la art. 169-173 din Codul fiscal şi produsele din tutun care nu indeplinesc condiţiile legale de comercializare, deţinute de antrepozitarii autorizati pentru productie şi/sau depozitare, precum şi de către agentii economici comercianti, pot fi predate sub supraveghere fiscala, în vederea distrugerii, în condiţiile prevăzute de legislatia în domeniu. Supravegherea fiscala va fi asigurata de către autoritatea fiscala în a carei raza teritoriala îşi desfăşoară activitatea agentul economic.
Alin. (5) al pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art. 221, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 6, subpct. 22 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Alin. (8)-(13) ale pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art. 221, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 6, subpct. 23 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.
Alin. (5^1) al pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art. 221, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 32 din secţiunea E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Alin. (14) al pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art. 221, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 a fost introdus de pct. 33 din secţiunea E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
39.(1) Documentele fiscale aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003 se pot utiliza şi după această dată.
(2)Toţi agentii economici care au avut obligaţia utilizarii documentelor fiscale speciale prevăzute în actele normative privind regimul accizelor, care s-au aplicat până la intrarea în vigoare a Codului fiscal, în termen de 10 zile de la data publicarii prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor depune la autoritatea fiscala teritoriala o declaratie privind stocul de astfel de documente, înregistrat la data de 31 decembrie 2003. Declaratia se întocmeşte în doua exemplare, din care primul se păstrează de agentii economici.
40.(1) Pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2003, agentii economici producători de tigarete şi produse din tutun vor deduce din valoarea accizelor datorate la data de 25 ianuarie 2004 contravaloarea timbrelor determinata pe baza pretului fără taxa pe valoarea adăugată, aferente livrarilor de astfel de produse efectuate în această perioadă. În acelasi timp, agentii economici vor vira în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Naţionala" - S.A. contravaloarea timbrelor respective stabilita pe baza pretului cu taxa pe valoarea adăugată.
(2)Agentii economici producători interni de tigarete şi produse din tutun, care nu au primit autorizatie de antrepozitar autorizat începând cu data de 1 ianuarie 2004, au obligaţia ca în termen de 10 zile de la data publicarii prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, sa predea spre distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţionala" - S.A. timbrele neutilizate existente în stoc la data de 31 decembrie 2003. Acesti agenti economici au, de asemenea, obligaţia sa vireze contravaloarea acestor timbre în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Naţionala" - S.A. Sumele ce urmeaza a fi virate în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Naţionala" - S.A. se stabilesc printr-un act de control incheiat de organul fiscal teritorial în raza caruia îşi desfăşoară activitatea agentul economic în cauza, la solicitarea autorităţii fiscale centrale.
(3)Agentii economici producători interni de produse accizabile supuse marcarii, altele decat tigaretele şi produsele din tutun, care nu au primit autorizatie de antrepozitar autorizat începând cu data de 1 ianuarie 2004, sau agentii economici producători de produse care începând cu această dată nu mai intra sub incidenţa marcarii au obligaţia ca în termen de 10 zile de la data publicarii prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, sa predea spre distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţionala" - S.A. marcajele neutilizate.
41.(1) În termen de 10 zile de la data intrarii în vigoare a prezentelor norme metodologice, antrepozitarii autorizati pentru productie şi importatorii de uleiuri minerale sunt obligati sa transmita Ministerului Economiei şi Comerţului lista cuprinzand semifabricatele şi produsele finite din nomenclatorul lor de fabricatie sau de import, incadrarea pe pozitii tarifare, domeniul de utilizare şi acciza propusa pentru acestea. Listele vor fi insotite de fisele tehnice ale fiecarui produs finit.
(2)După verificarea listelor, Ministerul Economiei şi Comerţului, în termen de 10 zile de la primirea acestora, le va transmite în vederea avizarii Ministerului Finanţelor Publice - Comisia centrala de autorizare a antrepozitelor fiscale.
(3)Prevederile alin. (1) şi (2) vor fi aplicate oricărui nou produs intrat în nomenclatorul de fabricatie sau de import al antrepozitarului autorizat pentru productie sau importatorului de uleiuri minerale.
41^1.Agentii economici care desfăşoară activitate de furnizare de energie electrica sunt obligati ca până la data de 30 septembrie 2005 să depună cererile şi documentaţia întocmită în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice, în vederea autorizarii ca antrepozitari.
41^2.(1) Un contract de leasing se considera a fi initiat la momentul în care beneficiarul contractului de leasing a incheiat prin semnare un contract ferm cu societatea de leasing, în baza caruia urmeaza să se deruleze operaţiunea de leasing.
(2)În cazul contractelor de leasing initiate înainte de data de 1 aprilie 2005, acciza datorata la închiderea regimului vamal de import se calculeaza în functie de starea autoturismelor la momentul introducerii lor în tara şi pe baza cotelor de acciza în vigoare la momentul iniţierii contractului de leasing, în condiţiile prevăzute de legislatia în domeniu aplicabila până la data de 1 aprilie 2005. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul altor produse supuse accizelor, cuprinse la art. 208 din Codul fiscal, introduse în tara în baza unor contracte de leasing.
42.(1) Anexele nr. 1, 2, 10, 13, 22 şi 23 se abroga.
(2)Anexele nr. 1-29 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
(3)Anexele nr. 3, 4, 5, 12, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 şi 21 se inlocuiesc cu anexele nr. 4, 6, 9, 15, 17, 20, 23, 24, 25, 26, 27 şi 28 la prezentele norme metodologice.
Pct. 42 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 a fost modificat de pct. 30 al secţiunii F a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.
Pct. 41^1 şi 41^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 221 din Legea nr. 571/2003 au fost introduse de pct. 34 din secţiunea E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.
Pct. 42 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 56 al lit. G a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.
NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamt:
Reproducem mai jos punctele 57-64 de la pct. G al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006:
"57. Antrepozitarii autorizati pentru producţia de produse accizabile supuse marcarii şi importatorii de astfel de produse, cărora autorizatia le-a fost revocata sau anulata, şi care la momentul revocarii sau anularii autorizatiei, deţin marcaje neutilizate, deteriorate sau înregistrează marcaje distruse, sunt obligati sa plateasca în termen de 15 zile de la data revocarii sau anularii, în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Naţionala" S.A., contravaloarea tuturor marcajelor achiziţionate, precum şi a celor executate şi aflate în stoc la Compania Naţionala "Imprimeria Naţionala S.A.", neachitate până la acea data. După data achitarii, în termen de 15 zile marcajele neutilizate vor fi returnate petru distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţionala" S.A., iar cheltuielile legate de distrugere vor fi suportate de către operatorii economici în cauza.
58.(1) Autorizatiile de utilizator final emise în anul 2006, în cazul scutirilor directe de la plata accizelor, cu valabilitate până la data de 31 decembrie 2006, îşi mentin valabilitatea până la data de 1 martie 2007, exclusiv, în limita unor cantitati determinate la nivelul a doua luni din cantitatea totala aprobata înscrisă în autorizatie.
(2)Începând de la 1 martie 2007, aceste autorizaţii de utilizator final îşi pierd valabilitatea, scutirea directa urmand a se acordă potrivit prevederilor pct. 22 şi 23. (3) În cazul scutirilor directe de la plata accizelor, pentru care s-au eliberat autorizaţii de utilizator final în anul 2006, iar de la data de 1 ianuarie 2007 au intrat sub incidenţa prevederilor art. 175^4 alin. (1) pct. 2 lit. a) din Codul fiscal, valabilitatea autorizaţiilor fiind prelungita până la data de 1 martie 2007, după această dată se aplică prevederile pct. 5^1.3. Beneficiarii regimului de neaccizare care au achizitionat produsele energetice la preţuri cu accize au dreptul la restituirea accizelor platite către furnizori.
(4)Beneficiarii scutirilor directe de la plata accizelor prevăzuţi la pct. 23, care după data de 1 ianuarie 2007 şi până la data obtinerii autorizatiei de utilizator final au achizitionat produse energetice la preţuri cu accize, pot solicita restituirea accizelor platite către furnizori. De asemenea, pot solicita restituirea accizelor şi operatorii economici care au achizitionat după data de 1 ianuarie 2007 produse energetice la preţuri cu accize pe care le-au livrat la preţuri fără accize, până la obtinerea autorizatiei de utilizator final de către beneficiarul scutirii.
(5)În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4), restituirea accizelor se face potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala, în baza unei cereri depuse la autoritatea fiscala teritoriala, însoţită de:
a)copia facturii de achizitie a produselor energetice în care acciza este evidentiata distinct, dovada platii accizelor către furnizor şi, după caz, copia facturii de livrare a produselor respective la preţuri fără accize;
sau
b)documentul de plată a accizelor la momentul importului şi copia facturilor de livrare a produselor energetice la preţuri fără accize.
Textul este foarte lung și a fost afișat parțial. Varianta completă este disponibilă pe legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/118087(filă nouă).
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 15 apr. 2010 și 30 iul. 2010.
Deschide forma actuală