Decizia nr. 457 din 11 iulie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea T.A.G.C.M. Dunărea - S.A. din Galați în Dosarul nr. 4.940/3/2016/a1 (număr vechi 1.342/2017) al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.601D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, instituirea taxelor judiciare de timbru în legătură cu procedurile judiciare fiind de competența exclusivă a legiuitorului. Se arată că pretinsa neconstituționalitate invocată de autor rezultă din compararea dispozițiilor art. 42 alin. (1) lit. d) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 cu cele ale alin. (6) al aceluiași articol, care presupune o acțiune insuficient timbrată. Or, potrivit jurisprudenței Curții, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederile Constituției, și nu compararea mai multor texte de lege între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții sau principii constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.Prin Încheierea din 6 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.940/3/2016/a1 (număr vechi 1.342/2017), Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Societatea T.A.G.C.M. Dunărea - S.A. din Galați, în calea de atac a apelului formulat într-o cauză având ca obiect o cerere de restituire a taxei judiciare de timbru.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât creează un tratament discriminatoriu, pe de o parte, între justițiabilii care nu au achitat deloc taxa de timbru și justițiabilii care au achitat parțial taxa de timbru, iar, pe de altă parte, între justițiabilii care au achitat parțial taxa de timbru, dar în proporție diferită.

6.Se apreciază că, pornind de la concepția legiuitorului, în sensul că actul de justiție reprezintă, în esență, un serviciu de interes public ce trebuie susținut prin plata taxelor judiciare de timbru, apare ca fiind discriminatorie situația restituirii taxei de timbru în cazul cererilor anulate în condițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă față de situația nerestituirii taxelor judiciare de timbru achitate parțial în cereri de chemare în judecată anulate în baza aceleiași dispoziții legale.

7.Autoarea consideră că se ajunge în situația de a-l sancționa suplimentar pe cel care a achitat parțial o taxă de timbru, față de reclamantul care nu achită deloc taxa pusă în vedere, respectiv față de reclamantul care o achită integral și recuperează, prin restituire, jumătate din cuantumul acesteia, așa cum prevăd textele criticate.

8.Se afirmă că, reglementând de această manieră posibilitatea restituirii a jumătate din taxa achitată doar în situația timbrării corecte a cererilor anulate în condițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se ajunge la crearea, în mod evident, a unei situații mult mai grele pentru justițiabilul care taxează „serviciul public“ accesat față de cel care a taxat corect, dar mai ales față de cel care nu taxează în niciun fel, beneficiind astfel de un serviciu gratuit.

9.Se susține că norma contestată este de natură să conducă la o plată arbitrară, raportat la următorul raționament: fiecare justițiabil căruia i s-a respins acțiunea ca insuficient timbrată va fi plătit o anumită sumă de bani ce nu are un cuantum fix și nici nu constituie o cotă procentuală din taxa datorată, ci este o sumă aleatorie, așa cum a înțeles fiecare justițiabil să achite, aspect ce creează o situație inechitabilă între justițiabili. Caracterul inechitabil este și mai pronunțat dacă se au în vedere justițiabilii cărora le-a fost anulată cererea de chemare în judecată în baza aceluiași temei legal, dar care nu au achitat deloc taxa judiciară de timbru și care astfel nu sunt și nici nu vor putea fi obligați la plata taxei judiciare de timbru.

10.În final, raportat la cele menționate, se conchide că dispozițiile legale criticate stabilesc un tratament discriminatoriu între persoane aflate în situații identice [formularea unor cereri de chemare în judecată anulate în condițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă], în măsura în care restituirea taxei judiciare de timbru se face numai în cazul cererilor de chemare în judecată corect timbrate.

11.Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată nu este întemeiată, având în vedere că prevederile criticate nu contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii și nici art. 53 din Constituție. În acest sens menționează jurisprudența Curții Constituționale în materia taxelor judiciare de timbru, respectiv Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005.

12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

(1)Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații:

[...]

d)când acțiunea corect timbrată a fost anulată în condițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sau când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât; [...]

(2)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) și i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporțional cu admiterea contestației. În cazul prevăzut la alin. (1) lit. h) se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluționat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

16.În opinia autoarei excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind statul român, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 alin. (2) prin care se arată că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în anumite situații.

18.Totodată, Curtea observă că art. 45 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, supus controlului de constituționalitate, face trimitere la dispozițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă potrivit cărora „Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).“19. Relativ la art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală Verificarea cererii și regularizarea acesteia, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că prin aceste dispoziții legale legiuitorul a dorit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare. În privința cererii de chemare în judecată, prin Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, Curtea a statuat că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalității legitime urmărite de către legiuitor, și anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoștință de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate și probele solicitate, precum și la asigurarea celerității procesului, permițând astfel o bună desfășurare a judecății într-un termen optim și previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție. Curtea a mai reținut că instanțele de judecată sunt singurele competente să aprecieze, în concret, în ce măsură anumite lipsuri ale cererii de chemare în judecată au o suficientă gravitate pentru a justifica anularea cererii în procedura regularizării. În acest sens a se vedea Decizia nr. 583 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 18 noiembrie 2015. De asemenea, Curtea a statuat că anularea cererii de chemare în judecată reprezintă un act de dispoziție al instanței, în respectarea principiului legalității consacrat de art. 7 alin. (2) din Codul de procedură civilă potrivit căruia „Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților din proces“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 306 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 26 iulie 2016, paragraful 19, și Decizia nr. 193 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din data de 22 august 2018, paragraful 26).

20.Referitor la materia restituirii taxelor judiciare de timbru, prin Decizia nr. 283 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 20 iulie 2016, paragraful 15, Curtea a reținut că o reglementare similară dispozițiilor legale criticate se regăsea în cuprinsul art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care cuprindea dispoziții referitoare la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru. Asupra acestor prevederi de lege, Curtea s-a mai pronunțat, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 3 octombrie 2005, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate și s-a reținut că „textul art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997 cuprinde prevederi referitoare la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, evitându-se astfel o îmbogățire fără justă cauză a statului, și acoperă o paletă largă de situații în care se restituie, în totalitate sau în parte, taxele judiciare de timbru“. De asemenea, Curtea a constatat că, „potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este prevăzută de lege, astfel încât stabilirea cazurilor în care se restituie taxele judiciare de timbru este de competența legiuitorului“.

21.Totodată, în jurisprudența sa în materie, Curtea a reținut că, în momentul în care justiția a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupun declanșarea și desfășurarea unui proces a fost deja pus în mișcare, ceea ce implică o serie de cheltuieli, uneori foarte costisitoare, astfel încât, având în vedere tocmai caracterul de serviciu public al justiției, aceasta nu poate fi învestită în mod gratuit. În acest sens a se vedea Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, precitată.

22.Prin Decizia nr. 264 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 6 iulie 2016, paragraful 20, Curtea a statuat că judecătorul urmează să aprecieze care este cuantumul sumei care va fi reținută, corespunzător, în funcție de specificitatea cauzei și a activităților desfășurate până la momentul la care acesta constată că devine aplicabil vreunul dintre cazurile de restituire, integrală sau parțială, a sumei plătite de reclamant cu titlu de taxă judiciară de timbru. Totodată, Curtea a reiterat cele statuate în jurisprudența sa, în sensul că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului (Decizia nr. 109 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011, Decizia nr. 1.072 din 16 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010, Decizia nr. 494 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, sau Decizia nr. 845 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007). De asemenea, Curtea a reținut că, atunci când timbrarea acțiunii este o cerință imperativă a legii, judecătorul nu poate soluționa o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plății taxei de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată (Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013).

23.În continuare, sintetizând criticile formulate, Curtea reține că neconstituționalitatea dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a fost dedusă dintr-un pretins tratament discriminatoriu instituit, pe de o parte, între justițiabilii care nu au achitat deloc taxa de timbru și justițiabilii care au achitat parțial taxa de timbru, iar, pe de altă parte, între justițiabilii care au achitat parțial taxa de timbru, dar în proporție diferită.

24.Cu privire la principiul egalității, Curtea a statuat, în mod constant, că acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, justițiabilii care au achitat taxa judiciară de timbru integral nu se află în aceeași situație juridică cu justițiabilii care nu au plătit taxa judiciară de timbru sau au plătit-o parțial, așa încât tratamentul juridic este diferit. Textul de lege criticat prevede situația în care acțiunea a fost corect timbrată.

25.Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție.

26.În final, Curtea nu poate reține nici susținerea potrivit căreia justițiabilul care nu plătește nicio taxă judiciară de timbru beneficiază de un serviciu gratuit, având în vedere faptul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, legiuitorul optând pentru plata anterioară prestării serviciului public al justiției indiferent de faza procesuală a litigiului.

27.Sub aspectul invocării art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea observă că lipsește explicitarea pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 prevede că „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 464 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014, și Decizia nr. 173 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 12 iulie 2017).

28.Referitor la prevederile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.

29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea T.A.G.C.M. Dunărea - S.A. din Galați în Dosarul nr. 4.940/3/2016/a1 (număr vechi 1.342/2017) al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și constată că dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2019.

PREȘEDINTE

prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici