Decizie nr. 486 din 10 mai 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Nicu Vintilă în Dosarul nr. 17.230/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.340D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.341D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Marin Lungu în Dosarul nr. 17.224/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.341D/2011 la Dosarul nr. 1.340D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 4 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 17.230/63/2011 şi nr. 17.224/63/2011, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatorii Nicu Vintilă şi de Marin Lungu în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la decizii de recalculare a pensiei de serviciu, emise în baza Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prin adoptarea Legii nr. 96/2006 s-au transpus în dreptul intern directivele nr. 86/378/CEE şi nr. 96/97/CE, iar România, ca stat membru al Uniunii Europene, "a recunoscut implementarea în sistemul naţional de pensii a pensiilor de serviciu, ca drepturi conferite cetăţenilor săi". Prin stabilirea dreptului la pensie pentru anumite categorii profesionale, legiuitorul a avut la bază principiile şi regulile obligatorii, precum şi incompatibilităţile şi interdicţiile stabilite în exercitarea funcţiilor sale, fiind imperios necesară o legislaţie care să vegheze ca statutul şi remuneraţia senatorilor şi deputaţilor să fie pe măsura demnităţii acestora.

O primă critică de neconstituţionalitate a noii legislaţii vizează încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 375/2005, nr. 120/2007 şi nr. 57/2006, prin care s-a stabilit că orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare şi că, în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită şi aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legale câştigate anterior. Acest principiu este reluat şi în art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

În concluzie, prin recalcularea pensiei speciale în baza noii legi, drept câştigat în baza legilor speciale, în speţă a Legii nr. 96/2006 şi a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, se realizează o abrogare indirectă a legilor speciale aplicabile. Or, având în vedere importanţa şi natura acestor legi privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora, legi care se pot adopta doar în procedura prevăzută pentru legi organice, competenţa de legiferare în domeniul legilor organice nu poate fi delegată de către Parlament. Din analiza prevederilor art. 73, 114 şi 115 din Constituţie, reiese că adoptarea unei legi ordinare prin angajarea răspunderii Guvernului şi a unei ordonanţe de urgenţă care să reglementeze stabilirea pensiilor şi a modalităţii de calcul al acestora s-a făcut cu încălcarea competenţei de legiferare, întrucât delegarea legislativă nu se putea realiza.

De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.

Mai mult, aceste acte normative instituie o reglementare paralelă privind stabilirea pensiilor speciale, ceea ce contravine dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care consacră principiul unicităţii reglementării în materie şi evitarea paralelismului legislativ.

Întrucât noua legislaţie desfiinţează un drept câştigat, iar din acţiunile Guvernului reiese că aşa-zisa "măsură temporară" a devenit o realitate ireversibilă, nesocotind legile speciale şi încălcând grav principiul supremaţiei legii, se realizează o ingerinţă nepermisă în dreptul de proprietate, care echivalează cu o expropriere, ceea ce aduce atingere art. 44 din Constituţie, art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea din 18 octombrie 2005, pronunţată în Cauza Banfield împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunţată în Cauza Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunţată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei, Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunţată în Cauza Muller împotriva Austriei.

Totodată, desfiinţarea unui drept câştigat prin lege organică, respectiv dreptul la pensie, încalcă şi prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie.

De asemenea, arată că desfiinţarea pensiei de serviciu contravine şi prevederilor art. 53 din Constituţie, nefiind îndeplinite condiţiile pentru restrângerea exerciţiului unui drept fundamental. Astfel, nu a existat un scop legitim pentru măsura desfiinţării pensiei de serviciu, nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul propus, iar restrângerea nu are un caracter temporar. Totodată, invocă Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, şi arată că textul art. 53 din Constituţie trebuie interpretat în concordanţă cu art. 15 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Mai mult, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile criticate contravin şi principiului nediscriminării, astfel cum este prevăzut de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece măsura prevăzută de acestea nu se aplică pentru toţi cetăţenii ţării, ci doar pentru o anumită categorie socială.

În final, susţin că Guvernul nu se putea substitui atribuţiilor Preşedintelui României şi Parlamentului pentru a lua măsuri de austeritate implicând securitatea naţională, decât prin încălcarea art. 53 şi 93 din Constituţie.

Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece contravin art. 15 alin. (2) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie.

În acest sens, apreciază că, întrucât noua reglementare aduce atingere modalităţii în care legea anterioară a constituit dreptul la pensie al contestatarului, cu consecinţe drastice asupra cuantumului pensiei, se poate conchide că aceasta încalcă principiul neretroactivităţii legii. Atunci când dreptul la pensie a fost stabilit prin decizie, în temeiul unei legi, statul recunoaşte şi îşi asumă această obligaţie, pe care trebuie să o respecte. Invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 3/1993, nr. 173/2001, nr. 46/2002, nr. 375/2005, nr. 57/2006, nr. 120/2007, nr. 278/2007 şi nr. 656/2007.

Dreptul statului de a legifera nu înseamnă şi dreptul acestuia de a fi absolut şi discreţionar, ci înseamnă, în primul rând, a respecta normele legale în vigoare şi aşteptarea legitimă a persoanelor cărora li se adresează. "Inconsistenţa şi contradictorialitatea procesului legislativ trebuie contracarate, iar nu încurajate de Curtea Constituţională; în caz contrar, statul de drept este supus unui proces continuu de eroziune al cărui rezultat conduce în mod evident la abuzul de drept şi apariţia statului de natură totalitaristă".

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, consideră că decizia de pensionare este un titlu de creanţă dobândit de contestator faţă de stat, pe care acesta este obligat să îl execute în timp, prin prestaţii succesive. Legea specială care a reglementat pensia de serviciu a avut în vedere acordarea unei "compensaţii" unor categorii socioprofesionale supuse unui statut special tocmai pentru a contrabalansa interdicţiile şi îngrădirile impuse acestora, una dintre ele vizând interdicţia de a desfăşura alte activităţi prin care să îşi întregească venitul. Având în vedere raţiunile care au stat la baza recunoaşterii acestei "compensaţii", nu se poate susţine cu temei că statul ar avea posibilitatea să intervină ulterior pe cale legislativă şi să anihileze pensiile speciale în plată, deoarece, la momentul constituirii sale, dreptul la pensie specială nu era condiţionat de existenţa resurselor financiare ale statului. Prin urmare, instanţa apreciază că intervenţia ulterioară a statului asupra componentelor dreptului la pensie aflat în plată, având ca finalitate o reducere substanţială a cuantumului pensiei, încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.264/2011, nr. 1.269/2011, nr. 1.268/2011, nr. 1.270/2011, nr. 1.285/2011, nr. 1.284/2011, nr. 1.381/2011, nr. 1.382/2011, nr. 871/2010 şi nr. 1.237/2010.

În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, apreciază că acestea sunt nefondate, deoarece, astfel cum rezultă şi din preambulul acestei ordonanţe, scopul revizuirii este acela "de a se stabili în mod just şi echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanţă de urgenţă sunt îndreptăţite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale". Prin urmare, lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor Legii nr. 119/2010 prevăzuţi la art. 1 lit. c)-h), necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii, în scopul de a nu sancţiona persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reuşit în intervalul iniţial pus la dispoziţie de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, relevă situaţia deosebită creată ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, respectiv conversia sistemului de pensii speciale în pensii bazate în exclusivitate pe principiul contributivităţii. Aşadar, la data adoptării ordonanţei de urgenţă criticate a existat, pe de-o parte, o "situaţie extraordinară", iar, pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, neexistând vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării rapide a consecinţelor negative sus-menţionate. În concluzie, ordonanţa de urgenţă criticată nu afectează - în înţelesul noţiunii de "a afecta" astfel cum a fost stabilit de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.189/2008 - vreun drept constituţional consacrat, deoarece măsurile din cuprinsul acestui act normativ sunt de natură a ocroti, iar nu a vătăma sau încălca drepturi fundamentale.

În final, referitor la natura juridică a ordonanţelor de urgenţă, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 5/2001, nr. 173/2001, nr. 260/2001, nr. 46/2002 şi nr. 285/2006, prin care s-a stabilit că ordonanţele de urgenţă au putere de lege, fiind "acte legislative" şi, prin urmare, pot conţine norme de reglementare primară.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

În ceea ce priveşte raportarea la art. 15 alin. (2) din Constituţie, apreciază că această critică nu poate fi primită, deoarece o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 din Constituţie, apreciază că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece recalcularea pensiilor speciale nu are semnificaţia atingerii dreptului de proprietate. Pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o raţiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul de faţă, o atare raţiune este atât situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, cât şi necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităţilor din sistem, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de legislaţia în domeniul asigurărilor sociale, în scopul asigurării egalităţii de tratament pentru toţi beneficiarii sistemului public de pensii.

În final, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 873/2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Dispoziţiile criticate din Legea nr. 119/2010 au următorul conţinut:

–Art. 1: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:

a)pensiile militare de stat;

b)pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;

c)pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;

d)pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular;

e)pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;

f)pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;

g)pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă;

h)pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";

–Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(4)Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.";

–Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";

–Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:

a)într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b);

b)într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2)Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";

–Art. 5: "(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.

(3)La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.

(4)În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.";

–Art. 12: "Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 73 privind categoriile de legi, art. 93 privind măsurile excepţionale pe care le poate institui Preşedintele României, art. 114 privind angajarea răspunderii Guvernului, art. 115 privind delegarea legislativă. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Curtea constată că, în cauza de faţă, obiectul litigiilor în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă contestaţiile depuse de Nicu Vintilă şi Marin Lungu la deciziile privind recalcularea pensiei de serviciu de care beneficiau în baza Legii nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constată că numai dispoziţiile art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 au legătură cu soluţionarea litigiilor, acestea referindu-se la pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor. Celelalte dispoziţii ale art. 1 din Legea nr. 119/2010, cuprinse în lit. a)-e), g) şi h), se referă la pensiile de serviciu ale altor categorii socioprofesionale şi, prin urmare, nu au legătură cu soluţionarea litigiilor în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

În consecinţă, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a)-e), g) şi h) din Legea nr. 119/2010, ca inadmisibilă.

II. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate în cauza de faţă, prin Decizia nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, şi prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, constatând constituţionalitatea acestora.

Curtea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a statuat, în esenţă, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, "ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia".

Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. [... ] Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".

Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de ┬'bdbun┬╗, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii".

Analizând conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie raportate la dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin prisma celor statuate mai sus, că "aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţă, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat."

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

De altfel, prin Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor.

Referitor la criticile de neconstituţionalitate aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece acest act normativ cuprinde dispoziţii de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socioprofesionale în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a)-e), g) şi h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Nicu Vintilă şi de Marin Lungu în dosarele nr. 17.230/63/2011 şi nr. 17.224/63/2011 ale Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean