Codul de procedură fiscală din 20 iulie 2015 (Legea nr. 207 din 20 iulie 2015)

Codul de procedură fiscală din 20 iulie 2015 (Legea nr. 207 din 20 iulie 2015) · J Legislație

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Titlul IDispoziții generale

Articolul 1Definiții

În înțelesul prezentului cod, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1.actul administrativ fiscal - actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat;

2.administrarea creanțelor fiscale - oricare din activitățile desfășurate de organele fiscale în legătură cu:

a)înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor și a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale;

b)declararea, stabilirea, controlul și colectarea creanțelor fiscale;

c)soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale;

d)asistența/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu;

e)aplicarea sancțiunilor în condițiile legii;

3.analiza de risc - activitatea efectuată de organul fiscal în scopul identificării riscurilor de neconformare în ceea ce privește îndeplinirea de către contribuabil/plătitor a obligațiilor prevăzute de legislația fiscală, de a le evalua, de a le gestiona, precum și de a le utiliza în scopul efectuării activităților de administrare fiscală;

4.contribuabil - orice persoană fizică, juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează, conform legii, impozite, taxe și contribuții sociale;

5.contribuție socială - prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop protecția persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul căreia aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare;

6.control fiscal - totalitatea activităților efectuate de organele fiscale pentru verificarea modului de îndeplinire de către contribuabil/plătitor a obligațiilor prevăzute de legislația fiscală și contabilă;

7.creanță bugetară - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța bugetară principală și creanța bugetară accesorie;

8.creanță bugetară principală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, altele decât creanțele bugetare accesorii;

9.creanță bugetară accesorie - dreptul la încasarea dobânzilor, penalităților sau a altor asemenea sume, în baza legii, aferente unor creanțe bugetare principale;

10.creanță fiscală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța fiscală principală și creanța fiscală accesorie;

11.creanță fiscală principală - dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege;

12.creanță fiscală accesorie - dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților sau majorărilor aferente unor creanțe fiscale principale, precum și dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condițiile legii;

13.creditor fiscal - titularul unui drept de creanță fiscală;

14.creditor bugetar - titularul unui drept de creanță bugetară;

15.debitor fiscal - titularul unei obligații de plată corelativă unui drept de creanță fiscală;

16.debitor bugetar - titularul unei obligații de plată corelativă unui drept de creanță bugetară;

17.declarație fiscală - act întocmit de contribuabil/plătitor, în condițiile și situațiile prevăzute de lege, reprezentând declarația de impunere și declarația informativă;

18.declarație de impunere - actul întocmit de contribuabil/plătitor care se referă la:

a)impozitele, taxele și contribuțiile sociale datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligația calculării acestora revine contribuabilului/plătitorului;

b)impozitele, taxele și contribuțiile sociale colectate, în cazul în care plătitorul are obligația de a calcula, de a reține și de a plăti sau, după caz, de a colecta și de a plăti impozitele, taxele și contribuțiile sociale;

c)bunurile și veniturile impozabile, precum și alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora;

19.declarație informativă - actul întocmit de contribuabil/plătitor referitor la orice informații în legătură cu impozitele, taxele și contribuțiile sociale, bunurile și veniturile impozabile, precum și în legătură cu evidențele contabile și fiscale, inclusiv fișierul standard de control fiscal, dacă legea prevede declararea acestora, altele decât cele prevăzute la pct. 18;

01.01.2022Punctul 19. din Articolul 1, Titlul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

20.dobândă - obligația fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale ca urmare a neachitării la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale;

20^1.dosarul administrativ al acțiunii de control fiscal - totalitatea documentelor și informațiilor care stau la baza constatărilor organului de control fiscal din punct de vedere faptic și legal, precum și cele emise în legătură cu administrarea mijloacelor de probă;

29.12.2022Articolul 1 din Titlul I a fost completat de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

20^2.dosarul fiscal - ansamblul documentelor și informațiilor primite sau elaborate, deținute de organul fiscal în legătură cu activitatea de administrare a creanțelor fiscale ale unui contribuabil/plătitor;

21.drepturi vamale - drepturi de import și drepturi de export, astfel cum sunt definite de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare;

22.executor fiscal - persoana din cadrul organului de executare cu atribuții de efectuare a executării silite;

23.impozit - prelevare obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, fără contraprestație, în scopul satisfacerii necesităților de interes general;

24.legislație fiscală - totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la impozite, taxe, contribuții sociale, precum și la proceduri de administrare a acestora;

25.legislație contabilă - totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la organizarea și conducerea contabilității;

26.majorare de întârziere - obligația fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale, precum și sancțiunea, ca urmare a neachitării la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale principale;

27.obligație fiscală - obligația de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligația fiscală principală și obligația fiscală accesorie;

28.obligație fiscală principală - obligația de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și obligația organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate și de a rambursa sumele cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege;

29.obligație fiscală accesorie - obligația de plată sau de restituire a dobânzilor, penalităților sau a majorărilor, aferente unor obligații fiscale principale;

30.organ fiscal - organul fiscal central, organul fiscal local, precum și alte instituții publice care administrează creanțe fiscale;

31.organ fiscal central - Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare A.N.A.F., prin structurile de specialitate cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale, inclusiv unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice sau A.N.A.F.;

24.12.2020Punctul 31. din Articolul 1, Titlul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

32.organ fiscal local - structurile de specialitate din cadrul autorităților administrației publice locale cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale;

33.penalitate de întârziere - obligația fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru neachitarea la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale;

34.penalitate de nedeclarare - obligația fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru nedeclararea sau declararea incorectă, în declarații de impunere, a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale;

35.plătitor - persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale. Este plătitor și sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și de venituri asimilate salariilor;

36.taxă - prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, cu ocazia prestării unor servicii de către instituții sau autorități publice, fără existența unui echivalent între cuantumul taxei și valoarea serviciului;

37.titlu de creanță fiscală - actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța fiscală;

38.titlu de creanță bugetară - actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța bugetară;

39.vector fiscal - totalitatea tipurilor de obligații fiscale pentru care există obligații de declarare cu caracter permanent;

40.date de identificare - numele și prenumele în cazul persoanelor fizice sau denumirea în cazul persoanelor juridice și entităților fără personalitate juridică, domiciliul fiscal și codul de identificare fiscală.

41.mijloc modern de plată - instrument de plată, în înțelesul menționat la art. 5 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, care include cardurile de debit, de credit sau preplătite, precum și soluțiile moderne de plată, care se bazează pe aplicații ce facilitează inițierea unui ordin de plată pentru a se efectua plățile de tip cont la cont;

18.12.2025Articolul 1, Titlul I a fost completat de Punctul 1., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

42.cont de plăți - are înțelesul menționat la art. 5 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 209/2019, cu modificările și completările ulterioare.

18.12.2025Articolul 1, Titlul I a fost completat de Punctul 1., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

Capitolul IDomeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală

Articolul 2Obiectul și sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală

(1)Codul de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel.

(2)În măsura în care prin lege specială nu se prevede altfel, prezentul cod se aplică și pentru:

a)administrarea drepturilor vamale;

b)administrarea redevențelor miniere, a redevențelor petroliere și a redevențelor rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului;

c)alte creanțe bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creanțelor fiscale.

(3)În scopul aplicării alin. (2), drepturile vamale și redevențele sunt asimilate creanțelor fiscale.

(4)Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu excepția celor prevăzute la alin. (2) lit. b).

(5)Activitățile de administrare a creanțelor fiscale desfășurate de către instituții publice care au calitatea de organe fiscale, altele decât organele fiscale centrale și organele fiscale locale definite potrivit art. 1 pct. 31 și 32, se realizează astfel:

a)potrivit regulilor prevăzute de prezentul cod pentru organele fiscale centrale, în situația în care instituția face parte din structura administrației publice centrale;

b)potrivit regulilor prevăzute de prezentul cod pentru organele fiscale locale, în situația în care instituția face parte din structura administrației publice locale.

03.09.2017Articolul 2 din Capitolul I, Titlul I a fost completat de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(6)La nivelul unităților administrativ-teritoriale se poate decide încheierea unor acorduri de cooperare, potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, pentru desfășurarea în comun a activităților de administrare a creanțelor fiscale locale. Încheierea acordurilor de cooperare se decide prin hotărâri ale consiliilor locale interesate. Dispozițiile alin. (5) lit. b) se aplică în mod corespunzător.

03.09.2017Articolul 2 din Capitolul I, Titlul I a fost completat de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 3Raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative

(1)Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanțelor prevăzute la art. 2.

(2)Unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă, republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorități publice și contribuabili/plătitori.

Capitolul IIPrincipii generale de conduită în administrarea creanțelor fiscale

Articolul 4Principiul legalității

(1)Creanțele fiscale și obligațiile corespunzătoare ale contribuabilului/plătitorului sunt cele prevăzute de lege.

(2)Procedura de administrare a creanțelor fiscale se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii. Organul fiscal are obligația de a asigura respectarea dispozițiilor legale privind realizarea drepturilor și obligațiilor contribuabilului/plătitorului sau ale altor persoane implicate în procedură.

Articolul 5Aplicarea unitară a legislației

(1)Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a creanțelor fiscale.

(2)Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, are rolul de a coordona aplicarea unitară a prevederilor legislației fiscale.

(3)În cadrul Ministerului Finanțelor Publice funcționează Comisia fiscală centrală, care are responsabilități de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a Codului fiscal, a prezentului cod, a legislației subsecvente acestora, precum și a legislației a cărei aplicare intră în sfera de competență a A.N.A.F.

(4)Componența și regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(5)Comisia fiscală centrală este coordonată de secretarul de stat din Ministerul Finanțelor Publice care răspunde de politicile și legislația fiscală.

(6)În cazul în care Comisia fiscală centrală este învestită cu soluționarea unei probleme care vizează impozitele și taxele locale prevăzute de Codul fiscal, comisia se completează cu 2 reprezentanți ai Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, precum și cu câte un reprezentant al fiecărei structuri asociative a autorităților administrației publice locale.

(7)Deciziile Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 6Exercitarea dreptului de apreciere

(1)Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege și să adopte soluția întemeiată pe prevederile legale, precum și pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză raportat la momentul luării unei decizii. În exercitarea dreptului său de apreciere, organul fiscal trebuie să ia în considerare opinia emisă în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/plătitor în cadrul activității de asistență și îndrumare a contribuabililor/plătitorilor, precum și soluția adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanța judecătorească, printr-o hotărâre definitivă, emisă anterior, pentru situații de fapt similare la același contribuabil/plătitor. În situația în care organul fiscal constată că există diferențe între starea de fapt fiscală a contribuabilului/plătitorului și informațiile avute în vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act administrativ fiscal la același contribuabil/plătitor, organul fiscal are dreptul să consemneze constatările în conformitate cu situația fiscală reală și cu legislația fiscală și are obligația să menționeze în scris motivele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă.

(2)Organul fiscal își exercită dreptul de apreciere în limitele rezonabilității și echității, asigurând o proporție justă între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.

(3)Ori de câte ori organul fiscal trebuie să stabilească un termen pentru exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații de către contribuabil/plătitor, acesta trebuie să fie rezonabil, pentru a da posibilitatea contribuabilului/plătitorului să își exercite dreptul sau să își îndeplinească obligația. Termenul poate fi prelungit, pentru motive justificate, cu acordul conducătorului organului fiscal.

Articolul 7Rolul activ și alte reguli de conduită pentru organul fiscal

(1)În desfășurarea unei proceduri de administrare a creanțelor fiscale, organul fiscal înștiințează contribuabilul/plătitorul asupra drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege ce îi revin acestuia în desfășurarea procedurii.

(2)Organul fiscal are obligația să examineze starea de fapt în mod obiectiv și în limitele stabilite de lege, precum și să îndrume contribuabilul/plătitorul în aplicarea prevederilor legislației fiscale, în îndeplinirea obligațiilor și exercitarea drepturilor sale, ca urmare a solicitării contribuabilului/plătitorului sau din inițiativa organului fiscal, după caz.

(3)Organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului. În analiza efectuată, organul fiscal este obligat să identifice și să ia în considerare toate circumstanțele edificatoare fiecărui caz în parte.

(4)Organul fiscal decide asupra felului și volumului examinărilor, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte și de limitele prevăzute de lege.

(4^1)Organul fiscal are obligația ca, la cererea scrisă a contribuabilului/plătitorului supus unei acțiuni de control fiscal, să pună la dispoziția acestuia dosarul administrativ al acțiunii de control fiscal. Acolo unde este cazul, documentele/informațiile sunt anonimizate pentru a se asigura confidențialitatea datelor cu caracter personal și secretul fiscal.

29.12.2022Articolul 7 din Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(5)În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedurile de administrare se realizează în funcție de clasa/subclasa de risc fiscal în care sunt încadrați contribuabilii ca urmare a analizei de risc efectuate de organul fiscal.

20.01.2019Articolul 7 din Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 1^-1, Punctul 22, Articolul I din LEGEA nr. 30 din 10 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 17 ianuarie 2019

(6)Contribuabilii se încadrează în 3 clase principale de risc, după cum urmează:

a)contribuabili cu risc fiscal mic;

b)contribuabili cu risc fiscal mediu;

c)contribuabili cu risc fiscal ridicat.

(7)Criteriile generale în funcție de care se stabilește clasa/subclasa de risc fiscal sunt următoarele:

a)criterii cu privire la înregistrarea fiscală;

b)criterii cu privire la depunerea declarațiilor fiscale;

c)criterii cu privire la nivelul de declarare;

d)criterii cu privire la realizarea obligațiilor de plată către bugetul general consolidat și către alți creditori.

e)criterii cu privire la utilizarea mijloacelor moderne de plată;

18.12.2025Alineatul (7), Articolul 7, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 2., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

f)criterii de avertizare timpurie cu privire la capacitatea financiară de a achita obligațiile fiscale;

g)criterii cu privire la informațiile/faptele înscrise în cazierul fiscal.

(7^1)În cadrul criteriilor generale prevăzute la alin. (7) se vor avea în vedere inclusiv criteriile de natură economică.

29.12.2022Articolul 7 din Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(8)Dezvoltarea claselor principale de risc în subclase de risc și dezvoltarea criteriilor generale în subcriterii, precum și procedurile de stabilire a subclaselor și subcriteriilor se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(9)Procedura de soluționare a contestațiilor nu se realizează în funcție de clasa/subclasa de risc.

(10)Analiza de risc se efectuează periodic, caz în care organul fiscal stabilește și clasa/subclasa de risc fiscal a contribuabilului. Clasa/Subclasa de risc fiscal se comunică contribuabilului, la cererea acestuia, prin orice mijloc de comunicare care asigură dovada primirii informației, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la această informație.

01.01.2026Alineatul (10), Articolul 7, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 4., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(11)Contribuabilul nu poate face obiecții cu privire la modul de stabilire a riscului și a clasei/subclasei de risc fiscal în care a fost încadrat.

(12)Procedurile de administrare corespunzătoare fiecărei clase/subclase de risc fiscal se stabilesc prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(13)Ordinele prevăzute la alin. (8) și (12) se elaborează în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 8Limba oficială în administrația fiscală

(1)Limba oficială în administrația fiscală este limba română.

(2)Dacă la organul fiscal se depun petiții, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organul fiscal solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizați de Ministerul Justiției, în condițiile legii.

(3)Dacă la organul fiscal se depun petiții, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, pentru care nu există traducători autorizați potrivit alin. (2), organul fiscal solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română efectuate sau certificate de o ambasadă/oficiu consular al statului în a cărui limbă oficială a fost emis documentul respectiv.

(4)Petițiile, documentele justificative, certificatele sau înscrisurile redactate într-o limbă străină depuse fără respectarea alin. (2) sau (3), după caz, nu se iau în considerare de organul fiscal dacă acesta a solicitat traducerea în limba română potrivit alin. (2) sau (3), după caz, iar contribuabilul/ plătitorul nu s-a conformat solicitării.

03.09.2017Alineatul (4) din Articolul 8, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(4^1)Dacă traducerea în limba română se efectuează dintr-o scriere care nu are caractere latine, la documentul tradus se va atașa și copia legalizată de pe înscrisul original.

03.09.2021Articolul 8 din Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(5)Dispozițiile art. 19 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.

Articolul 9Dreptul de a fi ascultat

(1)Înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.

(2)Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când:

a)întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale privind executarea obligațiilor contribuabilului/plătitorului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;

b)cuantumul creanțelor fiscale urmează să se modifice cu mai puțin de 10% din valoarea creanței fiscale stabilită anterior;

c)se acceptă informațiile prezentate de contribuabil/plătitor, pe care acesta le-a dat într-o declarație sau într-o cerere;

d)urmează să se ia măsuri de executare silită;

e)urmează să se emită deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii.

(3)Audierea se consideră îndeplinită în următoarele situații:

a)contribuabilul/plătitorul refuză explicit să se prezinte la termenul stabilit de organul fiscal în vederea audierii;

b)contribuabilul/plătitorul nu se prezintă, din orice motiv, la două termene consecutive stabilite de organul fiscal în vederea audierii.

(4)Excepția lipsei audierii poate fi invocată de contribuabil/plătitor odată cu formularea contestației depuse potrivit prezentului cod.

(5)La stabilirea termenelor prevăzute la alin. (3) devin aplicabile prevederile art. 6 alin. (3).

Articolul 10Obligația de cooperare

(1)Contribuabilul/Plătitorul este obligat să coopereze cu organul fiscal în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității, și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor în materie penală și procesual penală.

(2)Contribuabilul/Plătitorul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităților ce îi stau la dispoziție.

Articolul 11Secretul fiscal

(1)Personalul din cadrul organului fiscal este obligat să păstreze secretul asupra informațiilor de care a luat cunoștință ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu.

(2)În categoria informațiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la contribuabil/plătitor, cum ar fi: plăți, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informații obținute din declarații ori documente prezentate de către contribuabil/plătitor sau terți.

25.02.2026Alineatul (2), Articolul 11, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 1., Articolul VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 7 din 24 februarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 25 februarie 2026

(3)Organul fiscal poate transmite informațiile pe care le deține:

a)autorităților și instituțiilor publice în scopul îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege;

03.02.2022Litera a) din Alineatul (3), Articolul 11, Capitolul II, Titlul I a fost modificată de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

a^1)instituțiilor de interes public definite potrivit actelor normative de organizare și funcționare, care sunt învestite să îndeplinească un serviciu de interes public, în scopul îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege;

03.02.2022Alineatul (3) din Articolul 11, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

b)autorităților fiscale ale altor țări, în condiții de reciprocitate, în baza unor instrumente juridice internaționale semnate de România și care cuprind prevederi privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și/sau recuperarea creanțelor fiscale;

c)autorităților judiciare competente, potrivit legii;

d)oricărui solicitant, cu consimțământul expres și neechivoc al contribuabilului/plătitorului despre care au fost solicitate informații. Responsabilitatea privind modalitatea de utilizare a informațiilor astfel obținute revine solicitantului;

24.12.2020Litera d) din Alineatul (3), Articolul 11, Capitolul II, Titlul I a fost modificată de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

e)în alte cazuri prevăzute expres de lege.

(4)Autoritatea care primește informații fiscale este obligată să păstreze secretul asupra informațiilor primite.

(5)Este permisă transmiterea informațiilor de natura celor prevăzute la alin. (1), inclusiv pentru perioada în care a avut calitatea de contribuabil/plătitor:

a)contribuabilului/plătitorului însuși;

b)succesorilor acestuia, precum și persoanelor cu vocație succesorală, calitate dovedită potrivit legii.

(6)În scopul aplicării prevederilor alin. (3) lit. a), a^1) și c), autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile de interes public și autoritățile judiciare pot încheia protocol privind schimbul de informații cu organul fiscal deținător al informației, ce se transmite prin sistemul informatic propriu al Ministerului Finanțelor/A.N.A.F., denumit PatrimVen.

03.02.2022Alineatul (6) din Articolul 11, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(6^1)În scopul aplicării prevederilor alin. (3) lit. d), solicitantul care prin natura activității solicită frecvent informații de natura secretului fiscal despre clienții/partenerii săi poate încheia un protocol privind schimbul de informații cu organul fiscal deținător al informației ce se transmite, utilizând sistemul informatic în conformitate cu art. 70^1.

03.09.2021Alineatul (6^1) din Articolul 11, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(7)Este permisă transmiterea de informații cu caracter fiscal în alte situații decât cele prevăzute la alin. (3), în condițiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice, juridice ori unei entități fără personalitate juridică.

(8)Organul fiscal poate aduce la cunoștință publică informațiile pe care le deține:

a)ori de câte ori informațiile sunt calificate de lege ca fiind publice;

b)ori de câte ori, prin acte administrative sau prin hotărâri judecătorești, definitive, se constată încălcări ale obligațiilor prevăzute de legislația fiscală.

(9)Procedura de aducere la cunoștință publică a informațiilor deținute de organul fiscal central se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F., iar procedura de aducere la cunoștință publică a informațiilor deținute de organul fiscal local se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.

01.01.2016Alin. (9) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.

(10)Prelucrarea datelor cu caracter personal de către organele fiscale centrale și locale se realizează cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare, în scopul exercitării atribuțiilor de administrare a creanțelor fiscale.

24.12.2020Alineatul (10) din Articolul 11, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Articolul 12Buna-credință

(1)Relațiile dintre contribuabil/plătitor și organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credință.

(2)Contribuabilul/Plătitorul trebuie să își îndeplinească obligațiile și să își exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și să declare corect datele și informațiile privitoare la obligațiile fiscale datorate.

(3)Organul fiscal trebuie să respecte drepturile contribuabilului/plătitorului în fiecare procedură de administrare a creanțelor fiscale aflată în derulare.

(4)Buna-credință a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedește contrariul.

Capitolul IIIAplicarea prevederilor legislației fiscale

Articolul 13Interpretarea legii

(1)Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege.

(2)În cazul în care voința legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinței legiuitorului se ține seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoțesc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere și aprobare.

(3)Prevederile legislației fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul legii.

(4)Prevederile legislației fiscale susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în sensul în care corespund cel mai bine obiectului și scopului legii.

(5)Prevederile legislației fiscale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.

(6)Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1)-(5), prevederile legislației fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/ plătitorului.

Articolul 14Prevalența conținutului economic al situațiilor relevante din punct de vedere fiscal

(1)Veniturile, alte beneficii și elemente patrimoniale sunt supuse legislației fiscale indiferent dacă sunt obținute din acte sau fapte ce îndeplinesc sau nu cerințele altor dispoziții legale.

(2)Situațiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal în concordanță cu realitatea lor economică, determinată în baza probelor administrate în condițiile prezentului cod. Atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, organul fiscal apreciază aceste operațiuni sau tranzacții, cu respectarea fondului economic al acestora.

(3)Organul fiscal stabilește tratamentul fiscal al unei operațiuni având în vedere doar prevederile legislației fiscale, tratamentul fiscal nefiind influențat de faptul că operațiunea respectivă îndeplinește sau nu cerințele altor prevederi legale.

Articolul 15Eludarea legislației fiscale

(1)În cazul în care, eludându-se scopul legislației fiscale, obligația fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impozitare reală, obligația datorată și, respectiv, creanța fiscală corelativă sunt cele legal determinate.

(2)Pentru situațiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 21.

Titlul IIRaportul juridic fiscal

Capitolul IDispoziții privind raportul juridic fiscal

Articolul 16Conținutul raportului juridic fiscal

(1)Raportul juridic fiscal cuprinde raportul de drept material fiscal și raportul de drept procedural fiscal.

(2)Raportul de drept material fiscal cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor care apar în legătură cu creanțele fiscale.

(3)Raportul de drept procedural fiscal cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor care apar în legătură cu administrarea creanțelor fiscale.

Articolul 17Subiectele raportului juridic fiscal

(1)Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, contribuabilul/plătitorul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.

(2)Statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F. și unitățile subordonate acesteia, cu excepția cazului când legea stabilește o altă autoritate în acest sens.

(3)Unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale, precum și de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuțiilor delegate de către autoritățile respective.

Articolul 18Împuterniciții

(1)În relațiile cu organul fiscal contribuabilul/plătitorul poate fi reprezentat printr-un împuternicit. Conținutul și limitele reprezentării sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz. Desemnarea unui împuternicit nu îl împiedică pe contribuabil/plătitor să își îndeplinească personal obligațiile prevăzute de legislația fiscală, chiar dacă nu a procedat la revocarea împuternicirii potrivit alin. (2).

(2)Împuternicitul este obligat să depună la organul fiscal actul de împuternicire, în original sau în copie legalizată. Revocarea împuternicirii operează față de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare, în original sau în copie legalizată.

(3)În cazul reprezentării contribuabilului/plătitorul în relația cu organul fiscal prin avocat, consultant fiscal sau expert contabil, forma și conținutul împuternicirii sunt cele prevăzute de dispozițiile legale privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, consultant fiscal sau expert contabil, după caz.

24.12.2020Alineatul (3) din Articolul 18, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 6, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(4)Contribuabilul/Plătitorul fără domiciliu fiscal în România, care are obligația de a depune declarații la organul fiscal, trebuie să desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România, care să îndeplinească, în numele și din patrimoniul contribuabilului/plătitorului, obligațiile acestuia din urmă față de organul fiscal.

(5)Dispozițiile alin. (4) nu se aplică:

a)contribuabilului/plătitorului care are rezidența într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv al Spațiului Economic European;

b)contribuabilului/plătitorului care are rezidența într-un stat care este parte a unui instrument juridic internațional semnat de România și care cuprinde prevederi privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și recuperarea creanțelor fiscale.

c)contribuabilului/plătitorului care comunică cu organele fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță potrivit art. 79.

24.12.2020Alineatul (5) din Articolul 18, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 7, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(6)Prevederile prezentului articol sunt aplicabile și reprezentanților fiscali desemnați potrivit Codului fiscal, dacă legea nu prevede altfel.

Articolul 19Numirea curatorului fiscal

(1)Dacă nu există un împuternicit potrivit art. 18 alin. (1)-(4) organul fiscal, în condițiile legii, solicită instanței judecătorești competente numirea unui curator fiscal pentru:

a)contribuabilul/plătitorul fără domiciliu fiscal în România, care nu și-a îndeplinit obligația de desemnare a unui împuternicit potrivit art. 18 alin. (4);

b)contribuabilul/plătitorul absent, al cărui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmități, bătrâneții sau unui handicap de orice fel, și din cauza arestului preventiv sau a încarcerării în penitenciar, nu poate să își exercite și să își îndeplinească personal drepturile și obligațiile ce îi revin potrivit legii.

(2)Pentru activitatea sa, curatorul fiscal este remunerat potrivit hotărârii judecătorești, toate cheltuielile legate de această reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

Articolul 20Obligațiile reprezentanților legali

(1)Reprezentanții legali ai persoanelor fizice și juridice, precum și reprezentanții desemnați ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligați să îndeplinească obligațiile ce revin potrivit legislației fiscale persoanelor sau entităților reprezentate. Acești reprezentanți îndeplinesc obligațiile fiscale de plată ale persoanelor sau entităților reprezentate din acele mijloace pe care le administrează.

(2)În cazul în care, din orice motiv, obligațiile fiscale ale asocierilor fără personalitate juridică nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociații răspund solidar pentru îndeplinirea acestora.

Capitolul IIDispoziții generale privind raportul sarcinii fiscale

Articolul 21Nașterea creanțelor și obligațiilor fiscale

(1)Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impozitare care le generează sau în momentul la care contribuabilul/plătitorul este îndreptățit, potrivit legii, să ceară restituirea.

(2)Potrivit alin. (1), se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată sau dreptul contribuabilului/plătitorului de a solicita restituirea.

Articolul 22Stingerea creanțelor fiscale

Creanțele fiscale se sting prin plată, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție, dare în plată și prin alte modalități prevăzute expres de lege.

Notă

Articolul IX din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 19 din 25 martie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 315 din 29 martie 2021, astfel cum a fost modificată de alineatul (2) al articolului LII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 130 din 17 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1202 din 18 decembrie 2021, prevede:

Articolul IX

b)cererea de anulare a accesoriilor se depune, sub sancțiunea decăderii, până la data de 30 iunie 2022 inclusiv, respectiv în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere dacă termenul de 90 de zile se împlinește după 30 iunie 2022 inclusiv.

(2)Dobânzile, penalitățile și toate accesoriile care pot fi anulate potrivit prezentului articol și care au fost stinse după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se restituie potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 23Preluarea obligației fiscale

(1)În cazul în care obligația fiscală nu a fost îndeplinită de debitor, debitori devin, în condițiile legii, următoarele persoane:

a)moștenitorul care a acceptat succesiunea debitorului, în condițiile dreptului comun;

b)cel care preia, în tot sau în parte, drepturile și obligațiile debitorului supus divizării, fuziunii ori transformării, după caz;

c)alte persoane, în condițiile legii.

(2)Debitorii care preiau obligația fiscală potrivit alin. (1) lit. a) și b) se substituie vechiului debitor, în condițiile legilor care reglementează încetarea existenței persoanelor în cauză.

(3)Persoana fizică care desfășoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent într-una din formele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările și completările ulterioare, răspunde pentru obligațiile fiscale datorate ca urmare a exercitării profesiei sau activității cu bunurile din patrimoniul de afectațiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea creanțelor fiscale, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului. Dispozițiile art. 31, 32 și ale art. 2.324 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 - Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile.

24.12.2020Alineatul (3) din Articolul 23, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Notă

Decizie de admitere: HP nr. 57/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1220 din 4 decembrie 2024:

În interpretarea prevederilor art. 266 alin. (4^1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu prevederile art. 23 alin. (3) și (4) din Codul de procedură fiscală, în ipoteza specială a incidenței prevederilor art. 181 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, forma în vigoare anterior modificării survenite prin Legea nr. 216/2022, în cazul anulării obligațiilor fiscale datorate de debitorul persoană fizică în desfășurarea activității în mod independent, ca urmare a radierii debitorului din registrul în care a fost înregistrat, incidența art. 181 din Legea nr. 85/2014 împiedică preluarea obligațiilor de către persoana fizică.

(4)Preluarea obligației fiscale potrivit prezentului articol se realizează prin comunicarea unei decizii către persoanele care devin debitori.

24.12.2020Articolul 23 din Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 9, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Notă

Decizie de admitere: HP nr. 57/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1220 din 4 decembrie 2024:

Articolul 24Garantarea obligației fiscale

(1)Pentru obligațiile fiscale ale debitorului răspunde ca debitor garant, cu renunțarea la beneficiul discuțiunii și diviziunii:

a)persoana care își asumă obligația de plată printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții reale la nivelul obligației de plată, în limita sumei garantate și a sumei realizate din valorificarea garanției;

b)persoana juridică pentru obligațiile fiscale datorate, potrivit legii, de sediile secundare ale acesteia.

(2)Organul fiscal este îndreptățit să solicite stingerea obligației fiscale de către debitorul garant.

(3)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă astfel:

a)prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central;

b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local.

01.01.2016Lit. b) a alin. (3) al art. 24 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.

Articolul 25Răspunderea solidară

(1)Răspund solidar cu debitorul următoarele persoane:

a)asociații din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale, pentru obligațiile fiscale datorate de acestea, în condițiile prevăzute la art. 20, alături de reprezentanții legali care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea obligațiilor fiscale la scadență;

b)terții popriți, în situațiile prevăzute la art. 236 alin. (9), (11), (13), (14), (18), (20) și (21), în limita sumelor sustrase indisponibilizării;

03.02.2020Litera b) din Alineatul (1), Articolul 25, Capitolul II, Titlul II a fost modificată de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

c)reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credință, declară băncii, potrivit art. 236 alin. (14) lit. a), că nu deține alte disponibilități bănești.

d)emitentul scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție ori instituția care a confirmat scrisoarea de garanție/polița de asigurare de garanție potrivit art. 211 lit. b), în cazul în care nu a virat, potrivit legii, sumele de bani în conturile de venituri bugetare la solicitarea organului fiscal. Dispozițiile art. 2.321 alin. (3) din Codul civil rămân aplicabile.

03.09.2017Alineatul (1) din Articolul 25, Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 5, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(2)Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

a)persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel insolvabilitatea;

b)administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului;

d)administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;

(2^1)Pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței răspund solidar cu acesta persoanele care au determinat cu rea-credință acumularea și sustragerea de la plata acestor obligații.

03.09.2017Articolul 25 din Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 6, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3)Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

a)dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor dobânditorului;

b)are sau a avut raporturi contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor;

Notă

Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 49 din 18 februarie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 237 din 18 martie 2025, s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că soluția legislativă cuprinsă în art. 25 alin. (3) lit. b) și c) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care nu precizează criteriile necesare constatării îndeplinirii condițiilor ce atrag răspunderea solidară a persoanei juridice, este neconstituțională.

Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstițutionale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstițutionale sunt suspendate de drept.

Prin urmare, începând cu data de 18 martie 2025, soluția legislativă cuprinsă în art. 25 alin. (3) lit. b) și c) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care nu precizează criteriile necesare constatării îndeplinirii condițiilor ce atrag răspunderea solidară a persoanei juridice, se suspendă de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data 2 mai 2025, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.

c)are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului.

Notă

(4)În înțelesul alin. (3), termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaților unei societăți ori a unei asociații sau fundații, fie în consiliul de administrație al unei societăți ori consiliul director al unei asociații sau fundații;

b)control indirect - activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane.

Notă

Articolul V din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025 prevede:

Articolul V

(1)Cesiunea părților sociale ale asociatului unei societăți cu răspundere limitată care deține controlul societății, în sensul art. 25 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, este opozabilă organului fiscal central în următoarele condiții:

a)în termen de 15 zile de la data cesiunii, cedentul, cesionarul sau societatea notifică organului fiscal central actul de transmitere a părților sociale și actul constitutiv actualizat cu datele de identificare a noilor asociați;

b)dacă societatea înregistrează obligații fiscale restante, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal central în vederea recuperării, aceasta sau cesionarul constituie garanții potrivit art. 211 lit. a) și/sau b) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, care să acopere valoarea obligațiilor restante cuprinse în certificatul de atestare fiscală emis potrivit alin. (2);

c)la înregistrarea cesiunii în registrul comerțului, dacă societatea înregistrează obligații fiscale restante, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal central în vederea recuperării, se prezintă dovada acordului organului fiscal cu privire la constituirea de garanții.

(2)Prin derogare de la prevederile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, certificatul de atestare fiscală poate fi solicitat și de cedent sau, după caz, de cesionar.

(3)Condițiile prevăzute la alin. (1) se verifică la înregistrarea în registrul comerțului a cesiunii care conduce la întrunirea acestui procent. Pentru verificarea condiției prevăzute la alin. (1) lit. c), Oficiul Național al Registrului Comerțului solicită certificatul de atestare fiscală de la Agenția Națională de Administrare Fiscală în condițiile art. 70^1 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

(4)Garanțiile constituite potrivit alin. (1) se eliberează de organul fiscal central la data stingerii obligațiilor de plată înscrise în certificatul de atestare fiscală eliberat potrivit alin. (1). În cazul în care obligațiile de plată înscrise în certificatul de atestare fiscală eliberat potrivit alin. (1) nu se sting în termen de 60 de zile de la data înregistrării cesiunii în registrul comerțului, garanțiile constituite potrivit alin. (1) se execută de către organul fiscal central.

(5)Procedura de aplicare a prezentului articol, precum și modalitatea de colaborare între Agenția Națională de Administrare Fiscală și Oficiul Național al Registrului Comerțului se aprobă prin ordin comun al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și al ministrului justiției.

(5)Răspunderea persoanelor prevăzute de prezentul articol privește obligațiile fiscale principale și accesorii ale perioadei pentru care au avut calitatea ce a stat la baza atragerii răspunderii solidare.

Articolul 26Dispoziții speciale privind stabilirea răspunderii

(1)Răspunderea persoanelor prevăzute la art. 25 se stabilește prin decizie emisă de organul fiscal competent pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte. Decizia este act administrativ fiscal potrivit prezentului cod.

(2)Înaintea emiterii deciziei prevăzute la alin. (1), organul fiscal efectuează audierea persoanei potrivit art. 9. Persoana are dreptul să își prezinte în scris punctul de vedere, în termen de 5 zile lucrătoare de la data audierii.

(3)Prin excepție de la prevederile art. 9 alin. (4) este nulă decizia de atragere a răspunderii solidare emisă fără audierea persoanei căreia i s-a atras răspunderea. Dispozițiile art. 9 alin. (3) rămân aplicabile.

(4)Decizia prevăzută la alin. (1) cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, și următoarele:

a)datele de identificare a persoanei răspunzătoare;

b)datele de identificare a debitorului principal;

c)cuantumul și natura sumelor datorate;

d)termenul în care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligația debitorului principal;

e)temeiul legal și motivele în fapt ale angajării răspunderii, inclusiv opinia organului fiscal motivată în drept și în fapt cu privire la punctul de vedere al persoanei.

(5)Răspunderea se stabilește atât pentru obligația fiscală principală, cât și pentru accesoriile acesteia.

(6)În scopul aplicării măsurilor de executare silită decizia prevăzută la alin. (1) devine titlu executoriu la data împlinirii termenului de plată prevăzut la art. 156 alin. (1).

(7)Stingerea creanțelor fiscale prin oricare modalitate prevăzută de prezentul cod liberează față de creditor pe debitor sau, după caz, pe celelalte persoane răspunzătoare solidar.

(8)Ori de câte ori Codul fiscal sau alte acte normative care reglementează creanțe fiscale prevăd răspunderea solidară a două sau mai multor persoane pentru aceeași creanță fiscală, titlul de creanță fiscală se emite pe numele fiecărei persoane cu menționarea și a celorlalte persoane care răspund solidar pentru creanța respectivă.

(9)Procedura de atragere a răspunderii solidare se aprobă astfel:

a)prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central;

b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul creanțelor fiscale administrate de organele fiscale locale.

01.01.2016Lit. b) a alin. (9) al art. 26 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.

Articolul 27Drepturile și obligațiile succesorilor

(1)Drepturile și obligațiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condițiile dreptului comun, dispozițiile art. 23 rămânând aplicabile.

(2)Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul obligației de plată a sumelor ce reprezintă amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoană fizică.

Articolul 28Dispoziții privind cesiunea creanțelor fiscale ale contribuabilului/plătitorului

(1)Creanțele fiscale privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabilului/plătitorului pot fi cesionate numai după stabilirea lor prin decizie de restituire.

(2)Cesiunea produce efecte față de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată.

(3)Desființarea cesiunii sau constatarea nulității acesteia ulterior stingerii obligației fiscale nu este opozabilă organului fiscal.

Titlul IIIDispoziții procedurale generale

Capitolul ICompetența organului fiscal central

Articolul 29Competența generală a organului fiscal central

(1)Administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj se realizează prin organul fiscal central, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel.

(2)Organul fiscal central realizează activități de administrare și pentru alte creanțe datorate bugetului general consolidat decât cele prevăzute la alin. (1), potrivit competențelor stabilite prin lege.

(3)În cazul impozitului pe venit și al contribuțiilor sociale, prin hotărâre a Guvernului se poate atribui altă competență specială de administrare.

(4)Organul fiscal central realizează activitățile de asistență și îndrumare a contribuabilului/plătitorului pe baza coordonării metodologice a Ministerului Finanțelor Publice. Procedura de coordonare metodologică se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(5)Organul fiscal central, prin A.N.A.F., este competent și pentru colectarea creanțelor bugetare stabilite în titluri executorii, cuvenite bugetului de stat, indiferent de natura acestora, care au fost transmise acestuia în vederea recuperării, potrivit legii.

Articolul 30Competența materială și teritorială a organului fiscal central

(1)Pentru administrarea creanțelor fiscale și a altor creanțe datorate bugetelor prevăzute la art. 29 alin. (1) și (2), competența revine acelui organ fiscal teritorial din cadrul A.N.A.F., stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F., în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului.

(2)În cazul contribuabilului/plătitorului nerezident care desfășoară activități pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, competența revine organului fiscal central pe a cărui rază teritorială se află situat sediul permanent desemnat potrivit Codului fiscal.

(3)În scopul administrării de către organul fiscal central a obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mari și mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale acestora, prin ordin al președintelui A.N.A.F. se poate stabili competența de administrare în sarcina altor organe fiscale decât cele prevăzute la alin. (1), precum și criteriile de selecție și listele contribuabililor care dobândesc calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu.

(3^1)Administrarea obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale acestora, se realizează de organul fiscal de la nivel județean sau al municipiului București, după caz.

21.01.2018Articolul 30 din Capitolul I, Titlul III a fost completat de Articolul I din LEGEA nr. 30 din 15 ianuarie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 49 din 18 ianuarie 2018

Notă

Conform art. II din LEGEA nr. 30 din 15 ianuarie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 49 din 18 ianuarie 2018, prevederile art. 30 alin. (3^1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu prima zi a trimestrului următor intrării în vigoare a prezentei legi.

Potrivit art. XI din ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 25 din 29 martie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 291 din 30 martie 2018, termenul prevăzut la art. II din Legea nr. 30/2018 pentru completarea art. 30 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 18 ianuarie 2018, se prorogă până la data de 1 august 2018.

Potrivit art. 1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 625 din 19 iulie 2018, termenul prevăzut la art. II din Legea nr. 30/2018 pentru completarea art. 30 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 18 ianuarie 2018, se prorogă până la data de 1 noiembrie 2018.

(4)Organul fiscal central competent notifică contribuabilul ori de câte ori intervin modificări cu privire la calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu.

(5)În scopul administrării de către organul fiscal central a obligațiilor fiscale datorate de un grup fiscal constituit potrivit prevederilor Codului fiscal, prin ordin al președintelui A.N.A.F. se poate stabili competența de administrare în sarcina altor organe fiscale decât cele prevăzute la alin. (1). Organul fiscal central desemnat este competent să administreze obligațiile fiscale datorate de toți membrii grupului.

Articolul 31Domiciliul fiscal în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central

(1)În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin domiciliu fiscal se înțelege:

a)pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;

b)pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activității sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală;

c)pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;

d)pentru asocierile și alte entități fără personalitate juridică, sediul acestora sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală.

(2)Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înțelege adresa locuinței pe care o persoană o folosește în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de până la 30 de zile nefiind luate în considerare. Dacă șederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare și nu depășește perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv.

(3)În situația în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) și d), domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor.

Articolul 32Înregistrarea/modificarea domiciliului fiscal

(1)Domiciliul fiscal definit potrivit art. 31 se înregistrează/modifică la/de organul fiscal central în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea de către contribuabil/plătitor a unei cereri de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta.

(2)Cererea se depune la organul fiscal central în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se soluționează în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal care se comunică contribuabilului/plătitorului.

(3)Organul fiscal prevăzut la alin. (2) emite din oficiu decizia de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul/plătitorul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.

(4)Data înregistrării/modificării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal.

(5)Modificarea domiciliului sau sediului social care reprezintă și domiciliu fiscal are ca efect și modificarea de drept a domiciliului fiscal, iar contribuabilul/plătitorul nu are obligația depunerii cererii de modificare a domiciliului fiscal. În acest caz, transferul dosarului fiscal al contribuabilului/plătitorului de către vechiul organ fiscal central către noul organ fiscal central se face în termen de 15 zile lucrătoare de la data înscrierii în registrele în care, potrivit legii, se înregistrează modificările privind sediul social/domiciliul.

03.09.2017Articolul 32 din Capitolul I, Titlul III a fost completat de Punctul 7, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 33Competența în cazul sediilor secundare

(1)În cazul sediilor secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, competența pentru administrarea impozitului pe venitul din salarii datorat de acestea revine organului fiscal competent pentru administrarea obligațiilor datorate de contribuabilul/plătitorul care le-a înființat.

(2)Competența pentru înregistrarea fiscală a sediilor secundare ca plătitoare de salarii și venituri asimilate salariilor, potrivit legii, revine organului fiscal central în a cărui rază teritorială se află situate acestea.

Articolul 33^1

Competența în cazul persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere

În cazul persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, potrivit legii, competența pentru administrarea obligațiilor fiscale datorate de acestea ca urmare a exercitării profesiei sau desfășurării activității revine organului fiscal teritorial din cadrul A.N.A.F., stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F.

01.01.2022Capitolul I din Titlul III a fost completat de Punctul 4, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 34Competența privind impozitul și contribuțiile aferente veniturilor din activități agricole

(1)Prin excepție de la prevederile art. 30 și 38, impozitul și contribuțiile sociale aferente veniturilor din activități agricole, datorate de persoanele fizice, potrivit legii, se pot achita în numerar și la organul fiscal local din localitatea în care își are domiciliul fiscal contribuabilul unde nu există o unitate teritorială a A.N.A.F., dacă între autoritatea administrației publice locale și A.N.A.F. s-a încheiat un protocol în acest scop. Data plății este data prevăzută la art. 163 alin. (11) lit. a), inclusiv pentru sumele achitate eronat de către contribuabil pe alte tipuri de obligații sau stinse eronat de către organul fiscal în realizarea procedurii prevăzute la alin. (4).

(2)Sumele încasate potrivit alin. (1) se depun de către organul fiscal local în cont distinct de disponibil, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la încasare, împreună cu situația privind sumele încasate, care va cuprinde cel puțin următoarele informații: numărul și data documentului prin care s-a efectuat încasarea în numerar, CUI/CNP contribuabil, denumirea contribuabilului, tipul obligației achitate, suma achitată.

(3)Sumele depuse în contul prevăzut la alin. (2) se virează de unitățile Trezoreriei Statului în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat și ale bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în termen de două zile lucrătoare de la depunere, potrivit procedurii prevăzute la alin. (4).

(4)Procedura de încasare și de virare la bugetul de stat și la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate a sumelor încasate potrivit alin. (1), precum și modul de colaborare și de realizare a schimbului de informații dintre organele fiscale centrale și organele fiscale locale se aprobă prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice.

Articolul 35Competența în cazul contribuabilului nerezident

În cazul contribuabilului nerezident care nu are pe teritoriul României un sediu permanent, competența revine organului fiscal central stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Articolul 36Schimbarea competenței

(1)În cazul în care se schimbă domiciliul fiscal, potrivit legii, competența teritorială trece la noul organ fiscal central de la data schimbării domiciliului fiscal.

(2)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și contribuabililor mari și mijlocii, definiți potrivit legii, în cazul în care se modifică această calitate.

(3)În situația în care se află în curs de derulare o procedură de administrare, cu excepția procedurii de executare silită, organul fiscal central care a început procedura este competent să o finalizeze.

(4)Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul în care se modifică domiciliul fiscal potrivit art. 32 alin. (5), competența teritorială trece la noul organ fiscal central de la data împlinirii termenului prevăzut la acest alineat.

03.09.2017Articolul 36 din Capitolul I, Titlul III a fost completat de Punctul 8, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Capitolul IICompetența organului fiscal local

Articolul 37Competența generală a organului fiscal local

Administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului local, inclusiv a impozitului pe profit care se face venit la bugetul local, potrivit Codului fiscal, se realizează prin organul fiscal local, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel.

Articolul 38Competența teritorială a organului fiscal local

(1)Administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului local al unei unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale se realizează prin organul fiscal local al respectivei unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel.

(2)În scopul administrării de către organul fiscal local a obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mari și mijlocii, prin hotărâre a autorității deliberative se pot stabili criteriile în funcție de care se stabilesc contribuabilii mari sau, după caz, contribuabilii mijlocii, precum și listele cu respectivii contribuabili.

(3)Organul fiscal local notifică contribuabilul ori de câte ori intervin modificări cu privire la calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu.

Articolul 39Domiciliul fiscal în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local

(1)În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin domiciliu fiscal se înțelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social înregistrat potrivit legii.

(2)În situația în care contribuabilul/plătitorul are înregistrat un domiciliu fiscal potrivit art. 32, în scopul comunicării actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local se utilizează acest domiciliu fiscal.

Capitolul IIIAlte dispoziții privind competența

Articolul 40Competența specială

(1)În situația în care contribuabilul/plătitorul nu are un domiciliu fiscal cunoscut sau nu are domiciliu fiscal în România, competența teritorială revine organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozițiilor legale fiscale.

(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și pentru luarea de urgență a măsurilor legale ce se impun în cazurile de dispariție a elementelor de identificare a bazei de impozitare reale, precum și în caz de executare silită.

(3)În cazul contribuabilului/plătitorului cu domiciliul fiscal în România care aplică regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune reglementat de Codul fiscal, competența de administrare a taxei pe valoarea adăugată aferentă serviciilor supuse acestui regim revine organului fiscal central stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Articolul 41Conflictul de competență

(1)Există conflict de competență când două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă competente sau necompetente.

(2)Prin conflict de competență în sensul prezentului articol se înțelege conflictul apărut în legătură cu modul de aplicare a regulilor de competență privind administrarea creanțelor fiscale prevăzute de prezentul cod și/sau, după caz, de Codul fiscal sau alte legi care reglementează creanțele fiscale în legătură cu care a apărut conflictul.

(3)În cazul în care apare un conflict de competență, organul fiscal care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent continuă procedura de administrare în derulare și solicită organului competent să hotărască asupra conflictului.

(4)Organul competent să soluționeze conflictul de competență hotărăște de îndată asupra conflictului, iar soluția adoptată se comunică organelor fiscale aflate în conflict, pentru a fi dusă la îndeplinire, cu informarea, după caz, a persoanelor interesate.

(5)În situația în care există conflict de competență între organul fiscal central și o instituție publică ce administrează creanțe fiscale, conflictul de competență se soluționează de către Comisia fiscală centrală.

Articolul 42Conflictul de competență în cazul organelor fiscale centrale

În cazul în care există conflict de competență între două sau mai multe organe fiscale centrale, conflictul se soluționează de către organul ierarhic superior comun. În cazul în care în conflictul de competență este implicată o structură de la nivelul central al A.N.A.F., conflictul se soluționează de președintele A.N.A.F..

Articolul 43Conflictul de competență în cazul organelor fiscale locale

(1)În cazul în care există un conflict de competență între organele fiscale locale sau între organul fiscal central și un organ fiscal local, conflictul de competență ivit se poate soluționa amiabil, sub coordonarea reprezentanților desemnați în acest scop de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. În cazul în care conflictul de competență nu se poate soluționa pe cale amiabilă, conflictul se soluționează de către Comisia fiscală centrală. În această situație, Comisia se completează cu 2 reprezentanți ai Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, precum și cu câte un reprezentant al fiecărei structuri asociative a autorităților administrației publice locale.

(2)În cazul creanțelor fiscale administrate de organele fiscale locale, conflictul de competență în sensul prezentului articol nu vizează conflictul apărut în legătură cu modul de delimitare a teritoriului între unitățile administrativ-teritoriale și/sau subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor.

(3)În cazul în care se ivește un conflict cu privire la delimitarea teritorială între două sau mai multe unități administrativ-teritoriale și/sau subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor, cu privire la aceeași materie impozabilă, până la clarificarea conflictului, contribuabilul datorează impozitele și taxele locale aferente materiei impozabile, la bugetul local al unității administrativ-teritoriale sau subdiviziunii administrativ-teritoriale în a cărei evidență era înscrisă materia impozabilă până la apariția conflictului. Celelalte organe fiscale locale nu au dreptul să perceapă impozite și taxe locale până la soluționarea conflictului. Impozitele și taxele locale plătite de contribuabil rămân venit al bugetului local la care au fost plătite chiar dacă după soluționarea conflictului dreptul de impunere aparține altui organ fiscal local. În acest caz, dreptul de impunere revine noului organ fiscal local competent, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a soluționat conflictul.

(4)Dispozițiile alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător și pentru amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul local.

Articolul 44Conflictul de interese

Persoana din cadrul organului fiscal implicată într-o procedură de administrare se află în conflict de interese, dacă:

a)în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil/plătitor, este soț/soție al/a contribuabilului/plătitorului, este rudă sau afin până la gradul al treilea inclusiv a/al contribuabilului/plătitorului, este reprezentant sau împuternicit al contribuabilului/plătitorului;

b)în cadrul procedurii respective poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj, direct sau indirect;

c)există un conflict de orice natură între el, soțul/soția, rudele sale sau afinii până la gradul al treilea inclusiv și una dintre părți sau soțul/soția, rudele părții sau afinii până la gradul al treilea inclusiv;

d)în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 45Abținerea și recuzarea

(1)Persoana care știe că se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 44 este obligată, de îndată ce a luat la cunoștință de existența situației, să înștiințeze conducătorul ierarhic și să se abțină de la efectuarea oricărui act privind procedura de administrare în derulare.

(2)Abținerea se propune de persoană și se decide de îndată de conducătorul ierarhic.

(3)Contribuabilul/plătitorul implicat în procedura în derulare poate solicita recuzarea persoanei aflate în conflict de interese. Cererea de recuzare nu suspendă procedura de administrare în derulare.

(4)Recuzarea persoanei se decide de îndată de conducătorul organului fiscal din care face parte persoana recuzată sau de organul fiscal ierarhic superior dacă persoana recuzată este chiar conducătorul organului fiscal. În cazul persoanelor din cadrul structurii centrale a A.N.A.F., recuzarea se decide de către președintele acestei instituții.

(5)Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacată la instanța judecătorească competentă.

Capitolul IVActele emise de organele fiscale

Articolul 46Conținutul și motivarea actului administrativ fiscal

(1)Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă electronică.

(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:

a)denumirea organului fiscal emitent;

b)data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;

c)datele de identificare a contribuabilului/plătitorului și, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor;

d)obiectul actului administrativ fiscal;

e)motivele de fapt;

f)temeiul de drept;

g)numele și calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h)semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent;

i)posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;

j)mențiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului.

(3)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică cuprinde elementele prevăzute la alin. (2), cu excepția elementelor prevăzute la lit. h).

(4)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică de organul fiscal central se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanțelor Publice, bazată pe un certificat calificat.

(5)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică de organul fiscal local se semnează cu semnătura electronică extinsă a autorității administrației publice locale din care face parte organul fiscal local emitent, bazată pe un certificat calificat.

(6)Actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) și tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie.

(7)Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit, în condițiile alin. (6), de către organul fiscal central.

(8)Prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care pot fi emise în condițiile alin. (6) de către organele fiscale locale. În cazul în care organul fiscal local are în dotare sau are acces la un centru de imprimare masivă consiliile locale stabilesc, prin hotărâre, dacă organul fiscal local din cadrul autorității administrației publice locale respective poate emite acte administrative fiscale în condițiile alin. (6).

01.01.2016Alin. (8) al art. 46 a fost modificat de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.

(9)Actul administrativ fiscal se consideră emis și înregistrat la organul fiscal astfel:

a)la data semnării acestuia de către persoana împuternicită din cadrul organului fiscal, în cazul actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie;

b)la data generării actului, în cazul actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie și tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă;

c)la data aplicării semnăturii electronice extinse, în cazul actului administrativ fiscal emis în formă electronică.

Articolul 47Comunicarea actului administrativ fiscal

(1)Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/ plătitorului căruia îi este destinat. În situația contribuabilului/ plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care și-a desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat fie prin poștă potrivit alin. (3)-(7), fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia potrivit alin. (8)-(12), fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit alin. (13), iar actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță potrivit alin. (15)-(17).

(3)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4)În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5)-(7).

(5)Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afișarea unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului, după cum urmează:

a)în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afișarea anunțului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a A.N.A.F.;

b)în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afișarea anunțului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.

(6)Anunțul prevăzut la alin. (5) se menține afișat cel puțin 60 de zile de la data publicării acestuia și conține următoarele elemente:

a)numele și prenumele sau denumirea contribuabilului/ plătitorului;

b)domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;

c)denumirea, numărul și data emiterii actului administrativ fiscal.

(7)În cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

(8)Prin excepție de la prevederile alin. (3), organul fiscal competent poate decide comunicarea actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie, prin remiterea, sub semnătură, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia, prin angajații proprii ai organului fiscal.

(9)Dacă în procedura comunicării actului administrativ fiscal prin remitere potrivit alin. (8) destinatarul refuză primirea actului sau nu este găsit la domiciliul fiscal, se afișează pe ușa acestuia o înștiințare.

(10)În situația în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia refuză primirea actului administrativ fiscal potrivit alin. (9), actul se consideră comunicat la data afișării înștiințării.

(11)În situația în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia nu este găsit la domiciliul fiscal potrivit alin. (9), contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia este în drept să se prezinte, în termen de maximum 15 zile de la data afișării înștiințării, la sediul organului fiscal emitent pentru a i se comunica actul administrativ fiscal. În situația în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia nu se prezintă în acest termen, actul se consideră comunicat la împlinirea acestui termen.

(12)Înștiințarea prevăzută la alin. (9) trebuie să cuprindă:

a)denumirea organului fiscal emitent;

b)numele și prenumele celui care a făcut afișarea și funcția acestuia;

c)numele, prenumele și domiciliul fiscal al celui înștiințat;

d)denumirea, numărul și data emiterii actului administrativ fiscal în legătură cu care se face înștiințarea;

e)anul, luna, ziua și ora când afișarea a fost făcută;

f)mențiuni cu privire la data la care se consideră comunicat actul administrativ fiscal, potrivit alin. (10) sau (11);

g)semnătura celui care a afișat înștiințarea.

(13)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat și prin remiterea, sub semnătură, la sediul organului fiscal emitent ori de câte ori contribuabilul/plătitorul sau împuternicitul ori curatorul acestora se prezintă la sediul organului fiscal și solicită acest lucru.

(14)Ori de câte ori comunicarea se realizează prin publicitate, potrivit alin. (5) sau prin afișare potrivit alin. (9), organul fiscal întocmește un proces-verbal. Procesul-verbal se întocmește și în situația în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestora primește actul administrativ fiscal, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate semna.

(15)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță potrivit alin. (16) sau (17), după caz, iar acesta se consideră comunicat la data punerii la dispoziția contribuabilului/plătitorului prin aceste mijloace.

03.09.2022Alineatul (15) din Articolul 47, Capitolul IV, Titlul III a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(16)În cazul actelor administrative fiscale emise de către organul fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F., cu avizul Autorității pentru Digitalizarea României. Actele administrative fiscale emise de organul fiscal central care se transmit obligatoriu prin asemenea mijloace se stabilesc prin ordin al președintelui A.N.A.F.

03.02.2022Alineatul (16) din Articolul 47, Capitolul IV, Titlul III a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(16^1)În scopul comunicării actelor administrative prevăzute la alin. (16), organul fiscal central poate să înregistreze din oficiu contribuabilii/plătitorii în sistemul de comunicare electronică prin mijloace electronice de transmitere la distanță. Procedura de înregistrare din oficiu se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

03.02.2022Alineatul (16^1) din Articolul 47, Capitolul IV, Titlul III a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(16^2)Comunicarea actelor administrative fiscale prevăzute la art. 46 alin. (6), pentru contribuabilii/plătitorii care au fost înregistrați din oficiu potrivit alin. (16^1) și nu au accesat sistemul de comunicare electronică în termen de 15 zile de la comunicarea datelor referitoare la înregistrare, se realizează doar prin publicitate potrivit alin. (5)-(7).

20.01.2019Articolul 47 din Capitolul IV, Titlul III a fost completat de Punctul 1^-3, Punctul 22, Articolul I din LEGEA nr. 30 din 10 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 17 ianuarie 2019

(17)În cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, administrației publice și fondurilor europene, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și al Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale. Pentru organul fiscal local, consiliul local stabilește, prin hotărâre, în funcție de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanță ce urmează a fi utilizate de către respectivul organ fiscal local.

(17^1)Pentru organul fiscal local, consiliul local poate hotărî, în condițiile prevăzute la alin. (17), să utilizeze mijloacele electronice de transmitere la distanță utilizate de către organul fiscal central, prin aderare la procedurile de lucru specifice acestuia.

25.07.2022Articolul 47 din Capitolul IV, Titlul III a fost completat de Articolul II din LEGEA nr. 252 din 20 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 742 din 22 iulie 2022

(18)Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul societăților aflate în procedura insolvenței sau în dizolvare, potrivit legii, comunicarea actului administrativ fiscal se face administratorului judiciar/lichidatorului judiciar la locul indicat de acesta ori de câte ori se solicită, în scris, acest lucru.

(19)În termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data emiterii actului administrativ fiscal, organul fiscal trebuie să inițieze acțiunile pentru comunicarea actului.

03.09.2017Articolul 47 din Capitolul IV, Titlul III a fost modificat de Punctul 9, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 48Opozabilitatea actului administrativ fiscal

(1)Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.

(2)Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 nu este opozabil contribuabilului/plătitorului și nu produce niciun efect juridic.

Articolul 49Nulitatea actului administrativ fiscal

(1)Actul administrativ fiscal este nul în oricare din următoarele situații:

a)este emis cu încălcarea prevederilor legale privind competența;

b)nu cuprinde unul dintre elementele acestuia referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului/plătitorului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 46 alin. (6), precum și organul fiscal emitent;

01.01.2016Lit. b) a alin. (1) al art. 49 a fost modificată de pct. 1 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

c)este afectat de o gravă și evidentă eroare. Actul administrativ fiscal este afectat de o gravă și evidentă eroare atunci când cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt atât de viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate anterior sau concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea sa.

d)organul fiscal nu prezintă argumentele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă emisă în scris sau soluția adoptată de organul fiscal sau de instanța de judecată potrivit art. 6 alin. (1), în cazul în care contribuabilul/plătitorul a prezentat organului fiscal anterior emiterii actului administrativ-fiscal respectiva opinie/soluție;

24.12.2020Alineatul (1) din Articolul 49, Capitolul IV, Titlul III a fost completat de Punctul 10, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

e)organul fiscal nu respectă considerentele deciziei de soluționare a contestației în cazul emiterii noului act administrativ-fiscal potrivit art. 279 alin. (3);

f)emiterea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impunere de către organul de inspecție fiscală după încetarea inspecției fiscale potrivit art. 126 alin. (2), respectiv emiterea raportului de verificare și a deciziei de impunere de către organul fiscal după încetarea verificării situației fiscale personale potrivit art. 140 alin. (6) coroborat cu art. 147 și art. 126 alin. (2), fără ca acestea să fie reluate, potrivit legii;

g)organul fiscal emite raport de inspecție fiscală/de verificare a situației fiscale personale și decizie de impunere/decizie de modificare a bazelor de impozitare/decizie de nemodificare a bazelor de impozitare/decizie pentru regularizarea situației ori decizie de încetare a procedurii de verificare a situației fiscale personale, în situația în care se fac constatări în legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare/valorii în vamă care fac obiectul inspecției fiscale/controlului vamal, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 132.

(2)Nulitatea se poate constata de organul fiscal competent sau de organul de soluționare a contestației, la cerere sau din oficiu. În situația în care nulitatea se constată de organul fiscal competent, acesta emite o decizie ce se comunică contribuabilului/plătitorului.

(3)Actele administrative fiscale prin care sunt încălcate alte prevederi legale decât cele prevăzute la alin. (1) sunt anulabile. Prevederile art. 50 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Articolul 50Anularea, desființarea sau modificarea actului administrativ fiscal

(1)Actul administrativ fiscal poate fi anulat, desființat sau modificat de către organul fiscal competent în condițiile prezentului cod.

(2)Anularea ori desființarea totală sau parțială, cu titlu definitiv, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage anularea, desființarea sau modificarea, totală sau parțială, atât a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate, desființate ori modificate, cât și a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate, desființate sau modificate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare ori nu au fost contestate. În acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătitorului, emite un nou act administrativ fiscal, prin care desființează sau modifică în mod corespunzător actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente.

(3)Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul actelor administrative fiscale prevăzute la art. 49 alin. (3), inclusiv cele transmise spre administrare organelor fiscale centrale, rămase definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare. În acest caz, organul fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătitorului, emite decizie de anulare.

03.09.2017Articolul 50 din Capitolul IV, Titlul III a fost completat de Punctul 10, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(4)Actul administrativ fiscal ce a stat la baza inițierii unei proceduri amiabile poate fi anulat sau modificat ca urmare a emiterii unei decizii de soluționare emise în condițiile prevăzute la art. 282 alin. (13).

27.07.2025Articolul 50, Capitolul IV, Titlul III a fost completat de Punctul 1., Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 24 iulie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 695 din 24 iulie 2025

Articolul 51Efectele anulării actului administrativ fiscal

(1)Ori de câte ori se anulează un act administrativ fiscal, organul fiscal competent emite un alt act administrativ fiscal, dacă acest lucru este posibil în condițiile legii.

(2)Emiterea unui alt act administrativ fiscal nu mai este posibilă în situații cum sunt:

a)s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de lege;

b)viciile care au condus la anularea actului administrativ fiscal privesc fondul actului.

Articolul 52Soluția fiscală individuală anticipată și acordul de preț în avans

(1)Soluția fiscală individuală anticipată este actul administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului/plătitorului referitoare la reglementarea unei situații fiscale de fapt viitoare. Cererea pentru emiterea soluției fiscale se depune pentru o singură situație fiscală de fapt viitoare și o singură obligație fiscală principală. Contribuabilul/Plătitorul poate depune mai multe cereri în vederea reglementării mai multor situații fiscale de fapt viitoare. Situația fiscală de fapt viitoare se apreciază în funcție de data depunerii cererii.

03.09.2022Alineatul (1) din Articolul 52, Capitolul IV, Titlul III a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(2)Acordul de preț în avans este actul administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului/plătitorului, referitoare la stabilirea condițiilor și modalităților în care urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, prețurile de transfer, în cazul tranzacțiilor efectuate cu persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal. Tranzacțiile viitoare care fac obiectul acordului de preț în avans se apreciază în funcție de data depunerii cererii. Contribuabilul/plătitorul va putea solicita un acord de preț în avans și pentru determinarea rezultatului fiscal atribuibil unui sediu permanent.

(2^1)Prin excepție de la prevederile alin. (2), dacă tranzacțiile prevăzute la respectivul alineat au avut loc și anterior momentului depunerii cererii în condiții similare, contribuabilul/plătitorul poate solicita extinderea valabilității acordului de preț în avans pentru o perioadă anterioară celei acoperite în cadrul unui acord de preț în avans, perioadă de până la cinci ani fiscali încheiați anteriori anului în care s-a depus cererea.

27.07.2025Articolul 52, Capitolul IV, Titlul III a fost completat de Punctul 2., Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 24 iulie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 695 din 24 iulie 2025

(2^2)Extinderea valabilității acordului de preț în avans pentru o perioadă anterioară celei acoperite în cadrul unui acord de preț în avans se aprobă de către organul fiscal competent în emiterea acordului de preț în avans, în condițiile stabilite de acesta prin ordin al președintelui A.N.A.F.

27.07.2025Articolul 52, Capitolul IV, Titlul III a fost completat de Punctul 2., Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 24 iulie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 695 din 24 iulie 2025

(2^3)În situația în care cererea privind emiterea unui acord de preț în avans se află în curs de soluționare în cadrul A.N.A.F., inclusiv cererea privind extinderea valabilității acordului de preț în avans pentru o perioadă anterioară anului în care s-a depus cererea, iar la contribuabilul în cauză se află în curs de desfășurare o acțiune de inspecție fiscală care vizează impozitele și perioadele ce fac obiectul cererii privind emiterea unui acord de preț în avans, conducătorul organului de inspecție fiscală competent poate decide suspendarea inspecției fiscale în cauză.

27.07.2025Articolul 52, Capitolul IV, Titlul III a fost completat de Punctul 2., Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 24 iulie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 695 din 24 iulie 2025

(3)Anterior depunerii cererii de emitere a unei soluții fiscale individuale anticipate sau de emitere/modificare a unui acord de preț în avans, contribuabilul/Plătitorul poate solicita în scris organului fiscal competent o discuție preliminară pentru emiterea unei soluții fiscale, respectiv pentru încheierea unui acord sau, după caz, stabilirea condițiilor pentru modificarea acordului.

03.09.2022Alineatul (3) din Articolul 52, Capitolul IV, Titlul III a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(4)Cererea pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate sau a acordului de preț în avans trebuie să fie însoțită de documente relevante pentru emitere, precum și de dovada plății taxei de emitere.

(5)Prin cerere contribuabilul/plătitorul propune conținutul soluției fiscale individuale anticipate sau al acordului de preț în avans, după caz.

(6)În scopul soluționării cererii, organul fiscal competent poate solicita contribuabilului/plătitorului clarificări cu privire la cerere și/sau documentele depuse.

(7)Înainte de emiterea soluției fiscale individuale anticipate sau acordului de preț în avans, după caz, organul fiscal competent prezintă contribuabilului/plătitorului proiectul actului administrativ în cauză, acordându-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepția cazului în care contribuabilul/plătitorul renunță la acest drept și notifică acest fapt organului fiscal.

(8)Contribuabilul/Plătitorul poate prezenta clarificările prevăzute la alin. (6) sau poate exprima punctul de vedere prevăzut la alin. (7) în termen de 60 de zile lucrătoare de la data solicitării clarificărilor necesare ori de la data comunicării proiectului soluției fiscale individuale anticipate sau acordului de preț în avans.

(9)În soluționarea cererii contribuabilului/plătitorului se emite soluția fiscală individuală anticipată sau acordul de preț în avans. În situația în care contribuabilul/plătitorul nu este de acord cu soluția fiscală individuală anticipată sau cu acordul de preț în avans emis, acesta transmite, în termen de 30 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. Soluția fiscală individuală anticipată sau acordul de preț în avans pentru care contribuabilul/plătitorul a transmis o notificare nu produce niciun efect juridic.

(10)Soluția fiscală individuală anticipată sau acordul de preț în avans se comunică contribuabilului/plătitorului căruia îi sunt destinate, precum și organului fiscal competent pentru administrarea creanțelor fiscale datorate de contribuabilul/plătitorul solicitant.

(11)Soluția fiscală individuală anticipată și acordul de preț în avans sunt opozabile și obligatorii față de organul fiscal, numai dacă termenii și condițiile acestora au fost respectate de contribuabil/plătitor.

(12)Termenul pentru soluționarea cererii de emitere a unui acord de preț în avans este de 12 luni în cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni în cazul unui acord bilateral sau multilateral, după caz. Termenul pentru soluționarea cererii de emitere a soluției fiscale individuale anticipate este de până la 6 luni. Dispozițiile art. 77 sunt aplicabile în mod corespunzător.

03.02.2022Alineatul (12) din Articolul 52, Capitolul IV, Titlul III a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(13)Contribuabilul/Plătitorul, titular al unui acord de preț în avans, are obligația de a depune anual, la organul fiscal emitent al acordului, un raport privind modul de realizare a termenilor și condițiilor acordului în anul de raportare. Raportul se depune până la termenul prevăzut de lege pentru depunerea situațiilor financiare anuale, respectiv a raportărilor contabile anuale.

(14)În perioada de valabilitate, acordul de preț în avans poate fi modificat prin prelungirea valabilității, extindere sau, după caz, revizuire la solicitarea titularului acordului, prin depunerea unei cereri în acest sens. Prelungirea valabilității acordului de preț în avans poate avea loc atunci când contribuabilul/plătitorul solicită aceasta în situația existenței acelorași termeni și condiții. Extinderea poate avea loc în situația în care contribuabilul/plătitorul solicită includerea în acordul de preț în avans încheiat a altor tranzacții cu persoane afiliate. Revizuirea poate avea loc în situația în care intervin circumstanțe și elemente de fapt ce nu au fost previzionate sau au fost inexact previzionate la momentul emiterii acordului de preț în avans și care pot influența termenii și condițiile acordului. Cererea de modificare poate fi depusă cu cel puțin 30 de zile înainte de împlinirea termenului de valabilitate, sub sancțiunea decăderii. În cazul în care cererea de modificare se aprobă după împlinirea termenului de valabilitate a acordului de preț în avans, aceasta produce efecte și pentru trecut, respectiv pentru perioada cuprinsă între momentul împlinirii termenului de valabilitate și data comunicării deciziei de aprobare a modificării.

(15)Acordul de preț în avans poate fi emis unilateral, bilateral sau multilateral. Acordul de preț în avans unilateral este emis de organul fiscal competent din România. Acordul de preț în avans bilateral sau multilateral este emis în comun de către organul fiscal competent din România și autoritățile fiscale competente din statele în a căror jurisdicție se află persoanele afiliate contribuabilului/plătitorului solicitant. Acordul de preț în avans bilateral/multilateral poate fi emis numai pentru tranzacții cu contribuabili/plătitori care provin din țări cu care România are încheiate convenții pentru evitarea dublei impuneri. În acest caz, sunt aplicabile prevederile referitoare la "Procedura amiabilă" prevăzute în convențiile pentru evitarea dublei impuneri.

(16)Emiterea unei soluții fiscale individuale anticipate se supune unei taxe de emitere după cum urmează:

a)de 5.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României pentru ziua efectuării plății, pentru contribuabilii mari și contribuabilii nerezidenți;

b)de 3.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României pentru ziua efectuării plății, pentru celelalte categorii de contribuabili/plătitori.

03.09.2022Alineatul (16) din Articolul 52, Capitolul IV, Titlul III a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(17)Emiterea unui acord de preț în avans se supune unei taxe de emitere/modificare, după cum urmează:

a)de 20.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României în ziua efectuării plății, pentru contribuabilii mari. În cazul modificării acordului taxa este de 15.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României în ziua efectuării plății;

b)de 10.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României în ziua efectuării plății, pentru celelalte categorii de contribuabili/plătitori. În cazul în care valoarea consolidată a tranzacțiilor incluse în acord depășește echivalentul a 4.000.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României la data de 31 decembrie a anului fiscal pentru care se depune raportul privind modul de realizare a termenilor și condițiilor acordului, sau contribuabilul/plătitorul este încadrat în categoria "mari contribuabili" în perioada de valabilitate a acordului, taxa de emitere este cea prevăzută la lit. a). În cazul modificării acordului, taxa este de 6.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României în ziua efectuării plății. În cazul în care valoarea consolidată a tranzacțiilor incluse în acord depășește echivalentul a 4.000.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României la data de 31 decembrie a anului fiscal pentru care se depune raportul privind modul de realizare a termenilor și condițiilor acordului, sau contribuabilul/plătitorul este încadrat în categoria "mari contribuabili" în perioada de valabilitate a acordului, taxa de modificare este cea prevăzută la lit. a).

(18)Eventualele diferențe de taxă datorate potrivit alin. (17) se achită la data depunerii raportului privind modul de realizare a termenilor și condițiilor acordului în care se constată depășirea plafonului sau încadrarea la categoria "mari contribuabili".

(19)Contribuabilul/Plătitorul solicitant are dreptul la restituirea taxei achitate în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea/modificarea acordului de preț în avans.

03.09.2022Alineatul (19) din Articolul 52, Capitolul IV, Titlul III a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(19^1)Contribuabilul/Plătitorul solicitant nu are dreptul la restituirea taxei achitate pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate în cazul în care cererea intră în procedura de analiză pe fond în vederea soluționării prin emiterea ordinului ministrului finanțelor de aprobare/respingere a cererii de emitere a soluției fiscale individuale anticipate. Prin excepție de la prevederile prezentului alineat, taxa pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate se restituie contribuabilului/ plătitorului în următoarele situații:

a)contribuabilul/plătitorul renunță la cererea pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate în 15 zile de la data depunerii cererii, termenul alocat analizei prealabile;

b)contribuabilul/plătitorul care este notificat de organul fiscal competent despre faptul că cererea nu a fost luată în considerare ca urmare a analizei prealabile și, totodată, despre posibilitatea depunerii unei noi cereri sau renunțarea la cererea curentă comunică opțiunea sa cu privire la renunțare și solicită restituirea taxei de emitere.

În înțelesul prezentului alineat, termenii de analiză prealabilă și analiză de fond au următoarele semnificații:

a)analiză prealabilă - analiza desfășurată de organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la depunerea cererii contribuabilului/plătitorului, în scopul verificării respectării condițiilor legale de formă, precum și confirmarea încasării tarifului pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate;

b)analiză pe fond - analiza efectuată de organul fiscal competent, ulterior finalizării analizei prealabile, în scopul soluționării cererii contribuabilului/plătitorului pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate.

03.09.2022Articolul 52 din Capitolul IV, Titlul III a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(19^2)Prin excepție de la prevederile alin. (19^1), contribuabilii/plătitorii care au depus cereri pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate, anterior intrării în vigoare a prevederilor alin. (19^1), au dreptul la restituirea taxei achitate în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea soluției fiscale individuale anticipate.

03.09.2022Articolul 52 din Capitolul IV, Titlul III a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(20)Soluția fiscală individuală anticipată și acordul de preț în avans nu mai sunt valabile dacă prevederile legale de drept material fiscal în baza cărora a fost luată decizia se modifică.

(21)Soluția fiscală individuală anticipată, precum și respingerea cererii de emitere a soluției fiscale individuale anticipate se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor. Acordul de preț în avans, precum și respingerea cererii de emitere a acordului de preț în avans se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

03.02.2022Alineatul (21) din Articolul 52, Capitolul IV, Titlul III a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(22)Prin ordin al ministrului finanțelor se stabilesc procedura privind emiterea soluției fiscale individuale anticipate, precum și conținutul cererii pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate. Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se stabilesc procedura privind emiterea acordului de preț în avans, precum și conținutul cererii pentru emiterea acordului de preț în avans și a cererii de modificare, extindere, revizuire sau extindere pentru o perioadă anterioară celei acoperite în cadrul unui acord de preț în avans.

27.07.2025Alineatul (22), Articolul 52, Capitolul IV, Titlul III a fost modificat de Punctul 3., Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 24 iulie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 695 din 24 iulie 2025

Articolul 53Îndreptarea erorilor materiale din actul administrativ fiscal

(1)Organul fiscal poate îndrepta oricând erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătitorului.

(2)Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înțelege orice greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite din actele administrative fiscale, cu excepția acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.

(3)În cazul în care, după comunicarea actului administrativ fiscal, organul fiscal constată, din oficiu, că există erori materiale în cuprinsul său, acesta comunică contribuabilului/plătitorului un act de îndreptare a erorii materiale.

(4)În situația în care îndreptarea erorii materiale este solicitată de contribuabil/plătitor, organul fiscal procedează astfel:

a)dacă cererea de îndreptare a erorii materiale este întemeiată, emite și comunică contribuabilului/plătitorului actul de îndreptare a erorii materiale;

b)dacă cererea de îndreptare a erorii materiale nu este întemeiată, respinge cererea printr-o decizie ce se comunică contribuabilului/plătitorului.

(5)Actul de îndreptare a erorii materiale și decizia de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmează regimul juridic al actului inițial și pot fi contestate în condițiile legii în care putea fi contestat actul inițial.

Articolul 54

Dispozițiile art. 46-51 și art. 53 se aplică în mod corespunzător și actelor de executare și altor acte emise de organele fiscale, cu excepția cazului în care prin lege se prevede altfel.

24.12.2020Articolul 54 din Capitolul IV, Titlul III a fost modificat de Punctul 11, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Capitolul VAdministrarea și aprecierea probelor

Secţiunea 1Dispoziții generale

Articolul 55Mijloace de probă

(1)Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea unei stări de fapt fiscale, înregistrări audiovideo, date și informații aflate în orice mediu de stocare, fișierul standard de control fiscal stocat într-un mediu care asigură unicitatea, integralitatea și integritatea acestuia, precum și alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege.

01.01.2022Alineatul (1) din Articolul 55, Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(2)Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condițiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la:

a)solicitarea informațiilor, de orice fel, din partea contribuabilului/plătitorului și a altor persoane;

b)solicitarea de expertize;

c)folosirea înscrisurilor;

d)efectuarea de constatări la fața locului;

e)efectuarea, în condițiile legii, de controale inopinate sau controale antifraudă, după caz.

29.12.2022Litera e) din Alineatul (2), Articolul 55, Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul III a fost modificată de Punctul 5, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(2^1)În cadrul căilor administrative și judiciare de atac, organul fiscal are obligația punerii la dispoziție a unei copii sau a unui link care să asigure accesul la varianta electronică a fișierului standard de control fiscal, cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (3).

01.01.2022Articolul 55 din Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul III a fost completat de Punctul 6, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(3)Probele administrate vor fi coroborate și apreciate ținându-se seama de forța lor doveditoare recunoscută de lege.

Articolul 56Dreptul organului fiscal de a solicita prezența contribuabilului/plătitorului la sediul său

(1)Organul fiscal poate solicita prezența contribuabilului/ plătitorului la sediul său pentru a da informații și lămuriri necesare stabilirii situației sale fiscale reale. Odată cu această solicitare, când sunt necesare documente/informații pentru clarificarea situației fiscale, organul fiscal indică și documentele pe care contribuabilul/plătitorul este obligat să le prezinte, atunci când acestea nu sunt deținute de organul fiscal.

29.12.2022Alineatul (1) din Articolul 56, Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 6, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(2)Solicitarea se face în scris și cuprinde în mod obligatoriu:

a)data, ora și locul la care contribuabilul/plătitorul este obligat să se prezinte;

b)baza legală a solicitării;

c)scopul solicitării;

d)documentele pe care contribuabilul/plătitorul este obligat să le prezinte.

(3)La stabilirea datei la care contribuabilul/plătitorul trebuie să se prezinte la sediul organului fiscal, acesta va avea în vedere un termen rezonabil, care să dea posibilitatea contribuabilului/plătitorului să își îndeplinească obligația.

(4)Contribuabilul/Plătitorul poate solicita amânarea datei stabilite de către organul fiscal potrivit prezentului articol, pentru motive justificate.

Articolul 57Comunicarea informațiilor între organele fiscale

(1)Dacă într-o procedură de administrare se constată fapte care prezintă importanță pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale își vor comunica reciproc informațiile deținute.

(2)Neîndeplinirea cu celeritate sau obstrucționarea schimbului de informații reprezintă abatere disciplinară, iar conducătorul organului fiscal are obligația să ia măsuri de sancționare a persoanelor vinovate și de furnizare a informațiilor solicitate.

Secţiunea a 2-aInformații și expertize

Articolul 58Obligația de a furniza informații

(1)Contribuabilul/Plătitorul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligația de a furniza organului fiscal informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. În același scop, organul fiscal are dreptul să solicite informații și altor persoane cu care contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice, iar acestea au obligația de a furniza informațiile solicitate. Informațiile furnizate de alte persoane se iau în considerare numai în măsura în care sunt confirmate și de alte mijloace de probă.

(2)Cererea de furnizare a informațiilor se formulează în scris. În cerere, organul fiscal trebuie să specifice natura informațiilor solicitate pentru determinarea stării de fapt fiscale și documentele care susțin informațiile furnizate, atunci când acestea nu sunt deținute de organul fiscal.

29.12.2022Alineatul (2) din Articolul 58, Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(3)Declarația persoanelor obligate potrivit alin. (1) să furnizeze informații va fi, după caz, prezentată sau consemnată în scris.

(4)În situația în care persoana obligată să furnizeze informația în scris este, din motive independente de voința sa, în imposibilitate de a scrie, organul fiscal întocmește un proces-verbal.

Articolul 59Furnizarea periodică de informații

(1)Contribuabilul/Plătitorul este obligat să furnizeze periodic organului fiscal central informații referitoare la activitatea desfășurată.

(2)Contribuabilul/Plătitorul care pune la dispoziție o interfață electronică prin care se facilitează tranzacțiile comerciale online este obligat să furnizeze periodic organului fiscal central informații referitoare la tranzacțiile desfășurate prin intermediul acesteia.

(2^1)În scopul asigurării conformării fiscale, furnizorul de servicii poștale de trimitere contra ramburs este obligat, sub rezerva respectării inviolabilității secretului corespondenței, să furnizeze lunar organului fiscal central informații referitoare la trimiterile poștale care au ca particularitate achitarea de către destinatar expeditorului, prin intermediul rețelei poștale, a contravalorii bunului care face obiectul trimiterii poștale înregistrate.

18.05.2022Articolul 59 din Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul III a fost completat de Punctul 1, Articolul 3 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 67 din 18 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 494 din 18 mai 2022

(2^2)Informațiile referitoare la trimiterile poștale se referă la:

a)numărul de înregistrare și data trimiterii poștale;

b)datele de identificare a expeditorului;

c)numele și prenumele în cazul persoanelor fizice și denumirea în cazul persoanelor juridice destinatare;

d)adresele de expediție, respectiv livrare;

e)contravaloarea bunului livrat.

(2^3)Perioada de stocare a datelor prevăzute la alin. (2^2) este de 5 ani, calculată de la data primirii de către organul fiscal central, urmând ca datele să fie șterse automat după împlinirea acestui termen.

(2^4)Furnizorul de servicii poștale informează persoanele ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate privind transmiterea acestora către organul fiscal central.

(2^5)Persoanele ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate potrivit alin. (2^1) beneficiază de toate drepturile prevăzute de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor).

(3)Furnizarea informațiilor prevăzute la alin. (1)-(2^1) se face prin completarea unei declarații pe propria răspundere de către contribuabili/plătitori ori, după caz, de către furnizorii de servicii poștale de trimitere contra ramburs.

18.05.2022Alineatul (3) din Articolul 59, Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 2, Articolul 3 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 67 din 18 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 494 din 18 mai 2022

(4)Natura informațiilor, periodicitatea, precum și modelul declarațiilor se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F. și/sau al președintelui Autorității Vamale Române, după caz, în funcție de obligațiile fiscale pe care le administrează fiecare autoritate.

03.09.2022Alineatul (4) din Articolul 59, Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

03.02.2022Articolul 59 din Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 6, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

Articolul 59^1Obligația de depunere a fișierului standard de control fiscal

(1)Contribuabilul/Plătitorul are obligația de a depune la organul fiscal central o declarație cuprinzând informații din evidența contabilă și fiscală, denumită în continuare fișierul standard de control fiscal.

(2)Fișierul standard de control fiscal se depune în format electronic, la termenul stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F..

(3)În cazul în care depunerea fișierului standard de control fiscal nu a fost validată ca urmare a detectării unor erori în completarea sa, data înregistrării fișierului valid este data din mesajul transmis inițial cu condiția depunerii de către contribuabil/plătitor a unui fișier valid în termen de 5 zile lucrătoare după termenul prevăzut la alin. (2).

(4)Natura informațiilor pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le declare prin fișierul standard de control fiscal, modelul de raportare, precum și data/datele de la care categoriile de contribuabili/plătitori sunt obligate să depună fișierul standard de control fiscal se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(5)Procedura de transmitere a fișierului standard de control fiscal, precum și condițiile în care se realizează transmiterea se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

01.01.2022Sectiunea a 2-a din Capitolul V, Titlul III a fost completată de Punctul 7, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 60Obligații declarative cu privire la rezidenții altor state membre ale Uniunii Europene

(1)Plătitorii de venituri de natura celor prevăzute la art. 291 alin. (1) lit. a)-d) au obligația să depună la organul fiscal central o declarație privind veniturile plătite fiecărui beneficiar care este rezident al altor state membre ale Uniunii Europene, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat.

(2)Contribuabilii rezidenți ai altor state membre ale Uniunii Europene care obțin venituri din proprietăți imobiliare situate în România au obligația să depună la organul fiscal central o declarație privind veniturile realizate până în data de 25 mai a anului curent, pentru anul expirat.

(3)Modelul și conținutul declarațiilor prevăzute la alin. (1) și (2) se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(4)În scopul realizării schimbului automat obligatoriu de informații prevăzut la art. 291, organul fiscal local are obligația de a transmite, anual, până la data de 10 aprilie a anului curent, pentru anul anterior, organului fiscal central informații cu privire la bunurile imobile deținute în proprietate de rezidenți ai altor state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul respectivei unități administrativ-teritoriale. Transmiterea și conținutul informațiilor, precum și procedura de realizare a acestora se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor cu avizul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Organul fiscal local transmite organului fiscal central, la cererea acestuia, și alte informații cu relevanță fiscală disponibile, în format electronic.

11.11.2023Alineatul (4), Articolul 60, Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 1., Articolul LX, Sectiunea a 3-a, Capitolul IV din LEGEA nr. 296 din 26 octombrie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 27 octombrie 2023

(5)În scopul transmiterii de către organul fiscal local a informațiilor prevăzute la alin. (4), rezidenții din alte state membre ale Uniunii Europene care dobândesc proprietatea unui bun imobil în România au obligația depunerii declarației fiscale în condițiile și la termenele prevăzute de Codul fiscal. Modelul și conținutul declarației se aprobă prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice.

(6)Organul fiscal central are obligația de a comunica organelor fiscale locale, prin schimb automat, informații cu relevanță fiscală disponibile, stabilite pe bază de protocol.

(7)Organul fiscal central are obligația de a comunica organelor fiscale locale, la cererea acestora, și alte informații cu relevanță fiscală disponibile, în format electronic.

(8)În cazul operaționalizării schimbului de informații, pe baza protocoalelor încheiate între organul fiscal central și organele fiscale locale, informațiile prevăzute la alin. (4) se preiau în mod automat de către organul fiscal central, iar organul fiscal local este exonerat de transmiterea informațiilor respective.

Articolul 61

Obligația instituțiilor de credit, instituțiilor de plată și instituțiilor emitente de monedă electronică de a furniza informații

(1)Instituțiile de credit, instituțiile de plată și instituțiile emitente de monedă electronică au obligația ca, la solicitarea organului fiscal central, să comunice, pentru fiecare titular care face subiectul solicitării, toate rulajele și/sau soldurile conturilor deschise la acestea, precum și informațiile și documentele privind operațiunile derulate prin respectivele conturi.

(2)Instituțiile de credit, instituțiile de plată și instituțiile emitente de monedă electronică sunt obligate să comunice organului fiscal central, zilnic, următoarele informații:

a)lista titularilor persoane fizice, juridice sau altor entități fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi bancare sau de plăți, persoanelor care dețin dreptul de semnătură pentru conturile deschise la acestea, persoanelor care pretind că acționează în numele clientului, beneficiarilor reali ai titularilor de cont, împreună cu datele de identificare prevăzute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, sau cu numerele unice de identificare atribuite fiecărei persoane/entități, după caz, precum și cu informațiile privind numărul IBAN și data deschiderii și închiderii pentru fiecare cont în parte;

b)lista persoanelor care au închiriat casete de valori, însoțite de datele de identificare prevăzute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, cu modificările și completările ulterioare, sau de numerele unice de identificare atribuite fiecărei persoane/entități, după caz, împreună cu datele referitoare la încetarea contractelor de închiriere.

(3)Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor transmite lunar către A.N.A.F. rapoartele pentru tranzacții cu sume în numerar, rapoartele privind transferurile externe în și din conturi și rapoartele privind activitățile de remitere de bani primite de la entitățile raportoare care au obligația transmiterii informațiilor respective către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

(4)Prin excepție de la prevederile art. 11 alin. (3), informațiile obținute potrivit alin. (1) și (3) sunt utilizate doar în scopul îndeplinirii atribuțiilor specifice ale organului fiscal central.

(5)Instituțiile de credit, instituțiile de plată și instituțiile emitente de monedă electronică păstrează informațiile prevăzute la alin. (2) pentru o perioadă de 10 ani de la data încetării relației de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacției ocazionale.

(6)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

15.07.2020Articolul 61 din Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 1, Articolul VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 111 din 1 iulie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 620 din 15 iulie 2020

Articolul 61^1Registrul central electronic pentru conturi de plăți și conturi bancare

(1)Pe baza datelor și informațiilor primite conform art. 61, A.N.A.F. organizează și operaționalizează Registrul central electronic pentru conturi de plăți și conturi bancare identificate prin IBAN.

(2)Registrul prevăzut la alin. (1) permite identificarea, în timp util, a tuturor persoanelor fizice sau juridice care dețin sau controlează conturi de plăți și conturi bancare identificate prin IBAN, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului sau casete de valori deținute la o instituție de credit de pe teritoriul României.

(3)Următoarele informații sunt accesibile prin intermediul registrului prevăzut la alin. (1):

a)pentru titularul de cont-client, persoanele care dețin dreptul de semnătură pentru conturile deschise și orice persoană care pretinde că acționează în numele clientului: numele, însoțit de celelalte date de identificare prevăzute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, sau de numărul unic de înregistrare în cazul nerezidenților, după caz;

b)pentru beneficiarul real al titularului de cont-client: numele, însoțit de celelalte date de identificare prevăzute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, cu modificările și completările ulterioare, sau de numărul unic de înregistrare în cazul nerezidenților, după caz;

c)pentru contul bancar sau de plăți: numărul IBAN și data deschiderii și închiderii contului;

d)pentru casetele de valori: numele concesionarului, însoțit de celelalte date de identificare prevăzute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, cu modificările și completările ulterioare, sau de numărul unic de identificare în cazul nerezidenților, după caz, și durata perioadei de concesionare.

(4)Organul fiscal central, la cererea justificată a organului fiscal local, a autorităților publice, instituțiilor publice sau de interes public, transmite informațiile de la alin. (3) lit. a) și c) în scopul îndeplinirii de către aceste autorități/instituții a atribuțiilor prevăzute de lege.

11.11.2023Alineatul (4), Articolul 61^1, Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 2., Articolul LX, Sectiunea a 3-a, Capitolul IV din LEGEA nr. 296 din 26 octombrie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 27 octombrie 2023

(5)Autoritățile și instituțiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 129/2019, cu modificările și completările ulterioare, au acces la informațiile din registrul prevăzut la alin. (1) pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin acestora în temeiul Legii nr. 129/2019, respectiv în domeniul combaterii spălării banilor sau al finanțării terorismului. Informațiile din registrul prevăzut la alin. (1) sunt direct accesibile, fără întârziere și fără a fi filtrate Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

(6)Solicitarea și transmiterea de informații prevăzute la alin. (4), precum și accesul la informații prevăzut la alin. (5) se fac prin intermediul unui sistem informatic, pe bază de protocol încheiat de autoritățile și instituțiile respective cu A.N.A.F. Informațiile cu privire la încheierea protocoalelor dintre autoritățile și instituțiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 129/2019, cu modificările și completările ulterioare, sau dintre alte autorități publice centrale sau locale și A.N.A.F., vor fi publicate atât pe pagina proprie de internet a instituțiilor/ autorităților respective, cât și pe pagina de internet a A.N.A.F.

(7)Informațiile prevăzute în registrul prevăzut la alin. (1) sunt păstrate pentru o perioadă de zece ani de la încetarea relației de afaceri dintre entitățile prevăzute la art. 61 alin. (1) și clienți.

(8)Organizarea și funcționarea registrului prevăzut la alin. (1) se stabilește prin ordin al președintelui A.N.A.F.

15.07.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul V, Titlul III a fost completată de Punctul 2, Articolul VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 111 din 1 iulie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 620 din 15 iulie 2020

Articolul 61^2

Obligația entităților aflate în sfera de autorizare, reglementare, supraveghere și control a Autorității de Supraveghere Financiară de a raporta informații privind asigurările de viață și alte produse financiare

(1)În vederea furnizării informațiilor prevăzute la art. 314, entitățile care intră în sfera de autorizare, reglementare, supraveghere și control a Autorității de Supraveghere Financiară potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013, au obligația să raporteze organului fiscal central, semestrial, lista persoanelor fizice rezidente care au contractat produse de asigurări de viață și alte produse financiare, tipurile de asigurări și alte produse financiare, precum și informații în legătură cu acestea.

(2)Tipurile de asigurări de viață și alte produse financiare care fac obiectul obligației prevăzute la alin. (1), conținutul informațiilor, formularul utilizat de entitățile prevăzute la alin. (1) și termenele-limită ale raportării se aprobă prin ordin comun al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și al președintelui Autorității de Supraveghere Financiară.

01.01.2025Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul III a fost completată de Punctul 1., Articolul IV din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 125 din 23 octombrie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1073 din 25 octombrie 2024

Articolul 62

Obligația instituțiilor financiare raportoare de a furniza informații privind conturile financiare ale contribuabililor nerezidenți

(1)În scopul realizării schimbului de informații în temeiul instrumentelor juridice de drept internațional la care România este parte și pentru îmbunătățirea conformării fiscale, instituțiile financiare raportoare au obligația să raporteze anual A.N.A.F. informații referitoare la conturile financiare.

(2)Dispozițiile art. 291 alin. (4), cu excepția normei de trimitere la prevederile art. 291 alin. (6) lit. b), se aplică în mod corespunzător și în cazul schimbului de informații prevăzut la alin. (1).

(3)Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul schimbului de informații cu privire la contribuabilii nerezidenți, efectuat în temeiul Acordului dintre România și Statele Unite ale Americii pentru îmbunătățirea conformării fiscale internaționale și pentru implementarea FATCA, semnat la București la 28 mai 2015, ratificat prin Legea nr. 233/2015, denumit în continuare Acordul FATCA, instituțiile financiare raportoare raportează informațiile și aplică procedurile de conformare prevăzute de acest acord.

(4)Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se aprobă formularul utilizat de instituțiile financiare raportoare în vederea îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (1), respectiv a obligației prevăzute la art. 291 alin. (4).

(5)În vederea verificării respectării de către instituțiile financiare raportoare a procedurilor de raportare și de diligență fiscală prevăzute în anexele nr. 1 și 2 și a procedurilor de conformare prevăzute în anexa nr. 1 la Acordul FATCA, precum și pentru a monitoriza instituțiile financiare raportoare în cazul în care sunt raportate conturi nedocumentate, Agenția Națională de Administrare Fiscală poate efectua verificări și controale în acest sens. Procedurile administrative și de punere în aplicare a prezentului alineat se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

03.02.2023Alineatul (5) din Articolul 62, Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

(6)Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se elaborează proceduri administrative pentru a se asigura că instituțiile financiare nonraportoare și, respectiv, conturile excluse, astfel cum sunt definite în anexele nr. 1 și 2, precum și în Acordul FATCA, prezintă, în continuare, un risc scăzut de a fi utilizate pentru evaziune fiscală.

(7)Raportarea informațiilor prevăzute la alin. (1), inclusiv a celor prevăzute la art. 291 alin. (4), se face până la data de 15 mai inclusiv a anului calendaristic curent pentru informațiile aferente anului calendaristic precedent.

(8)A.N.A.F. stabilește și publică într-o secțiune dedicată pe pagina de internet proprie lista jurisdicțiilor participante, respectiv lista jurisdicțiilor care fac obiectul raportării, conform definițiilor prevăzute în anexa nr. 1

(9)Informațiile prevăzute la alin. (1) obținute de organul fiscal din cadrul A.N.A.F. se utilizează de către acesta doar în scopul prevăzut la alin. (1) și cu respectarea dispozițiilor art. 11.

(10)Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (1) și (11), fiecare instituție financiară raportoare informează fiecare persoană care face obiectul raportării cu privire la faptul că informațiile care o vizează, prevăzute la alin. (1), sunt prelucrate în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale Regulamentului (UE) 2016/679, cu modificările ulterioare, în timp util, dar nu mai târziu de momentul deschiderii contului.

(11)Instituțiile financiare raportoare au obligația de a păstra în format electronic și/sau letric toate înregistrările obținute prin aplicarea procedurilor de diligență fiscală și de raportare, a procedurilor speciale de diligență fiscală, a procedurilor suplimentare de raportare și de diligență fiscală pentru schimburile de informații referitoare la conturile financiare prevăzute în anexele nr. 1 și 2, precum și a oricăror probe pe care s-au bazat în vederea conformării cu prevederile stabilite în anexele nr. 1 și 2 pentru o perioadă de 10 ani de la împlinirea termenului prevăzut la alin. (7). Dispozițiile prezentului alineat se aplică în mod corespunzător și în cazul înregistrărilor obținute în temeiul Acordului FATCA.

(12)Instituțiile financiare raportoare care intră sub incidența prezentului articol, art. 291 alin. (4) și a Acordului FATCA furnizează în termen de 45 de zile de la cererea A.N.A.F., în cadrul termenului de păstrare, prevăzut la alin. (11), informații și documente referitoare la:

a)măsurile pe care s-au bazat pentru aplicarea procedurilor de diligență fiscală și de raportare, a procedurilor speciale de diligență fiscală, precum și a procedurilor suplimentare de raportare și de diligență fiscală pentru schimburile de informații referitoare la conturile financiare prevăzute în anexele nr. 1 și 2, precum și pentru conformarea cu normele prevăzute de Acordul FATCA;

b)orice dovezi pe care s-au bazat pentru aplicarea procedurilor de diligență și de raportare, a procedurilor speciale de diligență fiscală, precum și a procedurilor suplimentare de raportare și de diligență fiscală pentru schimburile de informații referitoare la conturile financiare prevăzute în anexele nr. 1 și 2, precum și pentru conformarea cu normele prevăzute de Acordul FATCA.

03.02.2023Alineatul (12) din Articolul 62, Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

(13)În vederea îndeplinirii obligației de raportare de către instituțiile financiare raportoare, A.N.A.F. nu ia în considerare un demers sau o serie de demersuri care, având în vedere toate faptele și circumstanțele relevante, au drept scop principal evitarea obligațiilor și procedurilor prevăzute de prezentul articol, art. 291 alin. (4), anexele nr. 1 și 2, precum și de Acordul FATCA.

(14)A.N.A.F. emite și publică pe pagina de internet proprie ghidul prin care detaliază aspectele referitoare la Acordul FATCA, la prezentul articol și la anexele nr. 1 și 2, cu luarea în considerare a comentariilor la standardul comun de raportare publicate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și a altor clarificări aduse de autoritățile fiscale americane în ceea ce privește Acordul FATCA.

(15)Dispozițiile art. 286 lit. i) pct. 3 referitoare la orice termen scris cu inițială majusculă se aplică în mod corespunzător inclusiv prevederilor prezentului articol.

30.06.2022Articolul 62 din Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 102 din 29 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 30 iunie 2022

Notă

Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 102 din 29 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 30 iunie 2022 prevede:

Articolul II

(1)Reglementările emise în aplicarea prevederilor art. 62 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv și cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare a prevederilor din prezenta ordonanță de urgență, în măsura în care nu contravin prevederilor acesteia.

(2)Prevederile art. I, pct. 5, 6, 7 și 8 intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanțe de urgență.

(3)Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală prevăzut la art. 62 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv și cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, se aprobă în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(4)Ghidul prevăzut la art. 62 alin. (14) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv și cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, se emite și se publică în termen de 150 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Articolul 62^1Accesul organului fiscal central la informații privind combaterea spălării banilor

În vederea implementării prevederilor Directivei (UE) 2016/2.258 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor, entitățile raportoare care intră sub incidența legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului pun la dispoziția organului fiscal central, la cerere, în cadrul termenului de păstrare prevăzut de lege, informații și documente privitoare la:

a)mecanismele și procedurile în baza cărora aplică măsurile de precauție privind clientela;

b)identificarea clientului și a beneficiarului real;

c)evaluarea scopului și naturii dorite a relației de afaceri;

d)monitorizarea relației de afaceri;

e)evidențele tranzacțiilor.

21.07.2019Articolul 62^1 din Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 2, Articolul 55, Capitolul XI din LEGEA nr. 129 din 11 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 589 din 18 iulie 2019

Articolul 63Expertiza

(1)Ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat să comunice contribuabilului/plătitorului numele expertului.

(2)Contribuabilul/plătitorul poate să numească un expert pe cheltuiala proprie.

(3)Experții au obligația să păstreze secretul fiscal asupra datelor și informațiilor pe care le dobândesc.

(4)Expertiza se întocmește în scris.

(5)Onorariile stabilite pentru expertizele prevăzute de prezentul articol se plătesc din bugetul organului fiscal care a apelat la serviciile expertului.

(6)Dacă organul fiscal nu este lămurit prin expertiza efectuată, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.

Secţiunea a 3-aÎnscrisurile și constatarea la fața locului

Articolul 64Prezentarea de înscrisuri

(1)În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul/plătitorul are obligația să pună la dispoziție organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri. În același scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri și altor persoane cu care contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice.

(2)Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziție a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte. Punerea la dispoziție a înscrisurilor la sediul organului fiscal se poate realiza prin transmiterea acestora prin poștă, cu confirmare de primire, prin depunerea la registratura organului fiscal sau prin mijloacele electronice de transmitere la distanță în condițiile art. 79.

29.12.2022Alineatul (2) din Articolul 64, Sectiunea a 3-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(3)Organul fiscal are dreptul să rețină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, indiferent de mediul în care sunt stocate, documente, acte, înscrisuri, registre și documente financiar-contabile în original sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării și achitării obligațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, pe o perioadă de cel mult 30 de zile. În cazuri excepționale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reținere poate fi prelungită cu cel mult 90 de zile. Contribuabilul/plătitorul are dreptul să solicite copii ale documentelor reținute atât timp cât acestea sunt în posesia organului fiscal.

(4)Dovada reținerii documentelor prevăzute la alin. (3) o constituie actul întocmit de organul fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării probei sau dovezii respective, precum și mențiunea că aceasta a fost reținută, potrivit dispozițiilor legale, de către organul fiscal. Actul se întocmește în două exemplare și se semnează de organul fiscal și de contribuabil/plătitor, un exemplar comunicându-i-se contribuabilului/plătitorului.

(5)În cazul în care pentru stabilirea stării de fapt fiscale contribuabilul/plătitorul pune la dispoziția organului fiscal înscrisuri sau alte documente, în original, acestea se înapoiază contribuabilului/plătitorului, păstrându-se în copie, conform cu originalul, numai înscrisuri relevante din punct de vedere fiscal. Conformitatea cu originalul a copiilor se efectuează de către contribuabil/plătitor prin înscrierea mențiunii "conform cu originalul" și prin semnătura acestuia.

(6)Ori de câte ori contribuabilul/plătitorul depune la organul fiscal un document semnat de către o persoană fizică sau juridică care exercită activități specifice unor profesii reglementate cum ar fi consultanță fiscală, audit financiar, expertiză contabilă, evaluare, documentul trebuie să conțină în mod obligatoriu și numele și prenumele sau denumirea persoanei în cauză, precum și codul de identificare fiscală al acesteia atribuit de organul fiscal competent.

(7)În cazul în care legea prevede depunerea de către contribuabil/plătitor de copii ale unor documente, acestea trebuie certificate de contribuabil/plătitor pentru conformitate cu originalul. Dispozițiile alin. (5) sunt aplicabile în mod corespunzător.

Articolul 65Constatarea la fața locului

(1)În condițiile legii, organul fiscal poate efectua o constatare la fața locului, întocmind în acest sens proces-verbal de constatare.

(2)Procesul-verbal cuprinde cel puțin următoarele elemente:

a)data și locul unde este încheiat;

b)numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite, precum și denumirea organului fiscal din care face parte aceasta;

c)temeiul legal în baza căruia s-a efectuat constatarea la fața locului;

d)constatările efectuate la fața locului;

e)susținerile contribuabilului/plătitorului, ale experților sau ale altor persoane care au participat la efectuarea constatării;

f)semnătura persoanei împuternicite, precum și a persoanelor prevăzute la lit. e). În caz de refuz al semnării de către persoanele prevăzute la lit. e), se face mențiune despre aceasta în procesul-verbal;

g)alte mențiuni considerate relevante.

(3)Contribuabilul/Plătitorul are obligația să permită persoanelor împuternicite de organul fiscal pentru a efectua o constatare la fața locului, precum și experților folosiți pentru această acțiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi și în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.

(4)Deținătorii terenurilor ori incintelor respective trebuie înștiințați într-un termen rezonabil despre constatare, cu excepția controlului inopinat. Persoanele fizice trebuie informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau reședință.

(5)În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reședința persoanei fizice se face cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind ordonanța președințială din Codul de procedură civilă, republicat, fiind aplicabile.

(6)La cererea organului fiscal, organele de poliție, jandarmerie ori alți agenți ai forței publice sunt obligați să îi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.

(7)Competența de efectuare a constatării la fața locului de către organul fiscal central se poate delega altui organ fiscal central din cadrul A.N.A.F. sau Autorității Vamale Române, în condițiile stabilite prin ordin al președintelui A.N.A.F. și/sau al președintelui Autorității Vamale Române, după caz, în funcție de obligațiile fiscale pe care le administrează fiecare autoritate.

03.09.2022Alineatul (7) din Articolul 65, Sectiunea a 3-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(8)În cazul delegării competenței potrivit alin. (7), organul fiscal central căruia i s-a delegat competența înștiințează în scris contribuabilul/plătitorul despre delegarea de competență.

24.12.2020Articolul 65 din Sectiunea a 3-a, Capitolul V, Titlul III a fost completat de Punctul 14, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Secţiunea a 4-aDreptul de a refuza furnizarea de dovezi

Articolul 66Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informații, efectuarea de expertize și prezentarea unor înscrisuri

(1)Soțul/soția și rudele ori afinii contribuabilului/plătitorului până la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informații, efectuarea de expertize, precum și prezentarea unor înscrisuri.

(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie înștiințate asupra acestui drept.

Articolul 67Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informații

(1)Pot refuza să furnizeze informații cu privire la datele de care au luat cunoștință în exercitarea activității lor preoții, avocații, consultanții fiscali, auditorii, experții contabili, medicii și psihoterapeuții. Aceste persoane nu pot refuza furnizarea informațiilor cu privire la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de legislația fiscală în sarcina lor, atât în calitate de contribuabili/plătitori, cât și în calitate de persoane care exercită profesia respectivă.

03.09.2017Alineatul (1) din Articolul 67, Sectiunea a 4-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 11, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(2)Sunt asimilate persoanelor prevăzute la alin. (1) asistenții acestora, precum și persoanele care participă la activitatea profesională a acestora.

(3)Persoanele prevăzute la alin. (1), cu excepția preoților, pot furniza informații, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informațiile.

Secţiunea a 5-aColaborarea dintre autoritățile publice

Articolul 68Obligația autorităților și instituțiilor publice de a furniza informații și de a prezenta acte

(1)Autoritățile publice, instituțiile publice și de interes public, centrale și locale, precum și serviciile deconcentrate ale autorităților publice centrale au obligația să furnizeze informații și acte organului fiscal, la cererea acestuia.

(2)Organele fiscale locale sunt obligate să transmită, lunar, până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se declară, organului fiscal central informații privind bunurile imobile și mijloacele de transport deținute de persoanele fizice sau juridice pentru care există obligația declarării conform Codului fiscal. Formatul și modalitatea de transmitere se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor cu avizul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

11.11.2023Alineatul (2), Articolul 68, Sectiunea a 5-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 3., Articolul LX, Sectiunea a 3-a, Capitolul IV din LEGEA nr. 296 din 26 octombrie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 27 octombrie 2023

Notă

Articolul LXXIX, Capitolul V din LEGEA nr. 296 din 26 octombrie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 27 octombrie 2023 prevede:

Articolul LXXIX

(1)În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a ordinului ministrului finanțelor prevăzut la art. 68 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, organele fiscale locale au obligația de a transmite organului fiscal central informațiile cu privire la clădirile, terenurile și mijloacele de transport pe care le dețin în evidență până la data transmiterii.

(2)Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul netransmiterii, transmiterii cu întârziere ori transmiterii incorecte și/sau incomplete de către organele fiscale locale a informațiilor prevăzute la alin. (1).

(3)Constatarea și sancționarea faptei ce constituie contravenție potrivit alin. (2) se fac de către persoanele din cadrul aparatului de inspecție economico-financiară.

(4)Prin derogare de la prevederile art. 16 alin. (1) și art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale, cu modificările și completările ulterioare, contravenienții sancționați în baza prevederilor prezentului articol nu beneficiază de posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ.

(3)Organul fiscal central este obligat să transmită organelor fiscale locale informații privind sursele de venit ale persoanelor fizice, precum și informațiile transmise de către Uniunea Națională a Notarilor Publici cu privire la actele translative ale dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și a mijloacelor de transport în vederea valorificării din punct de vedere fiscal. Organele fiscale locale și organul fiscal central încheie protocolul denumit «Protocol de aderare la serviciile sistemului informatic PatrimVen», care se transmite prin sistemul informatic propriu al Ministerului Finanțelor/ANAF în conformitate cu art. 70^1 alin. (1) lit. a) și alin. (2).

25.02.2026Alineatul (3), Articolul 68, Sectiunea a 5-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 2., Articolul VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 7 din 24 februarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 25 februarie 2026

(4)În realizarea scopului prezentului cod, organul fiscal poate accesa on-line baza de date a autorităților publice și instituțiilor prevăzute la alin. (1), pentru informațiile stabilite pe bază de protocol.

Articolul 69Colaborarea dintre autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public

(1)Autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public sunt obligate să colaboreze în realizarea scopului prezentului cod.

(1^1)Autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public sunt obligate să se înroleze în sistemul informatic PatrimVen, astfel cum acesta este definit la art. 70^1 alin. (2).

01.03.2022Articolul 69 din Sectiunea a 5-a, Capitolul V, Titlul III a fost completat de Punctul 8, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(2)Nu constituie activitate de colaborare acțiunile întreprinse de autoritățile prevăzute la alin. (1), în conformitate cu atribuțiile ce le revin potrivit legii.

(3)Organul fiscal care solicită colaborarea răspunde pentru legalitatea solicitării, iar autoritatea solicitată răspunde pentru datele furnizate.

(4)Ori de câte ori o instituție sau autoritate publică trebuie să soluționeze o cerere a unei persoane fizice sau juridice, iar pentru soluționarea cererii legislația specifică prevede prezentarea unui certificat de atestare fiscală, a unei adeverințe de venit sau a unui alt document cu privire la situația fiscală a persoanei în cauză, instituția sau autoritatea publică are obligația să solicite certificatul de atestare fiscală, adeverința de venit sau documentul respectiv de la organul fiscal competent. În acest caz, persoana fizică sau juridică nu mai are obligația depunerii certificatului, adeverinței sau documentului.

(5)Certificatul de atestare fiscală, adeverința de venit sau documentul prevăzut la alin. (4) poate fi emis și transmis în formă electronică în baza unui protocol încheiat între instituția/autoritatea publică și organul fiscal emitent al acestuia. În acest caz, certificatul, adeverința sau documentul prevăzut la alin. (4) este valabil și fără semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent.

Articolul 70Condiții și limite ale colaborării

(1)Colaborarea dintre autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public se realizează în limita atribuțiilor ce le revin potrivit legii.

(2)Dacă autoritatea publică, instituția publică sau de interes public solicitată refuză colaborarea, autoritatea publică superioară ambelor organe va decide. Dacă o asemenea autoritate nu există, decizia va fi luată de autoritatea superioară celei solicitate. În cazul în care un organ fiscal local refuză colaborarea, decizia este luată de primar sau de președintele consiliului județean, după caz, conform competențelor legale.

Articolul 70^1Modalitatea de colaborare

(1)Furnizarea de informații și documente între Ministerul Finanțelor/A.N.A.F. și autoritățile publice, instituțiile publice și de interes public, precum și alte persoane juridice de drept privat, în temeiul prezentului cod sau al altor acte normative, se realizează, în formă dematerializată, astfel:

a)în cazul autorităților publice, instituțiilor publice și de interes public definite conform art. 11 alin. (3) lit. a^1), utilizând sistemul informatic propriu al Ministerului Finanțelor/A.N.A.F., denumit PatrimVen;

b)în cazul persoanelor juridice de drept privat, utilizând sisteme informatice dedicate.

03.09.2022Alineatul (1) din Articolul 70^1, Sectiunea a 5-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 6, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(2)PatrimVen este un depozit de date în care sunt colectate și agregate date obținute de Ministerul Finanțelor Publice/A.N.A.F, în condițiile legii, de la autoritățile/instituțiile publice și de interes public, din administrația publică centrală și locală ori de la contribuabili/plătitori și care sunt puse la dispoziția autorităților publice, instituțiilor publice și de interes public din administrația publică centrală și locală, precum și altor persoane juridice de drept privat, în beneficiul cetățenilor și în scopul realizării atribuțiilor stabilite de normele juridice care reglementează activitatea instituțiilor, autorităților ori persoanelor juridice de drept privat care primesc respectivele informații și/sau documente.

(3)Prin excepție de la prevederile alin. (1), la solicitarea autorităților judiciare ori în situația în care, din motive tehnice, informațiile sau documentele nu pot fi furnizate prin PatrimVen, acestea se pot transmite în format letric sau pe dispozitive/suporturi de stocare a datelor.

(4)Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se aprobă:

a)procedura de înrolare, precum și modalitățile de acces în PatrimVen;

03.02.2022Alineatul (4) din Articolul 70^1, Sectiunea a 5-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

04.09.2020Sectiunea a 5-a din Capitolul V, Titlul III a fost completată de Articolul IV din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 153 din 3 septembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 04 septembrie 2020

Notă

Articolul V din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025 prevede:

Articolul V

Articolul 71Colaborarea interstatală dintre autoritățile publice

(1)În temeiul instrumentelor juridice de drept internațional, A.N.A.F. colaborează cu autoritățile fiscale din alte state.

(2)În absența unui instrument juridic de drept internațional în vigoare, A.N.A.F. poate accepta sau poate solicita colaborarea cu alte autorități fiscale pe bază de reciprocitate.

(3)În calitatea sa de reprezentant autorizat al Ministerului Finanțelor, A.N.A.F. este autoritatea competentă din România pentru exercitarea tuturor drepturilor și îndeplinirea tuturor obligațiilor cu privire la schimbul de informații în scopuri fiscale în relația cu statele cu care România s-a angajat printr-un instrument juridic de drept internațional, altele decât statele membre ale Uniunii Europene.

(4)Informațiile se transmit, după caz, automat, spontan sau la cererea autorității solicitante din statele cu care România s-a angajat printr-un instrument juridic de drept internațional, altele decât statele membre ale Uniunii Europene. Termenele prevăzute la art. 290, art. 291 alin. (6) lit. b), art. 291^1, art. 291^3, art. 291^6 și art. 293 pentru transmiterea informațiilor se aplică și pentru schimbul de informații prevăzut de prezentul articol, cu excepția cazului în care prin instrumentul juridic de drept internațional sunt prevăzute alte termene.

10.12.2025Alineatul (4), Articolul 71, Sectiunea a 5-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 1., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(5)Informațiile obținute de A.N.A.F. în conformitate cu prezentul articol sunt utilizate doar în scopul îndeplinirii atribuțiilor specifice ale organului fiscal central, cu respectarea regulilor prevăzute de instrumentul juridic de drept internațional în temeiul căruia sunt obținute și cu respectarea prevederilor art. 11.

(6)Toate schimburile de informații efectuate în temeiul prezentului articol se realizează cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679, cu modificările ulterioare.

30.06.2022Articolul 71 din Sectiunea a 5-a, Capitolul V, Titlul III a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 102 din 29 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 30 iunie 2022

Secţiunea a 6-aSarcina probei

Articolul 72Forța probantă a documentelor justificative și evidențelor contabile

Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului/plătitorului constituie probe la stabilirea bazei de impozitare. În cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impozitare.

Articolul 73Sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale

(1)Contribuabilul/Plătitorul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal.

(2)Organul fiscal are sarcina de a motiva actele administrative fiscale emise pe bază de probe sau constatări proprii.

Articolul 74Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impozitării

(1)În cazul în care constată că anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie bază de impozitare sunt deținute de persoane care în mod continuu beneficiază de câștigurile sau de orice foloase obișnuite aduse de acestea și că persoanele respective declară în scris că nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauză, fără să arate însă care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal procedează la stabilirea provizorie a obligației fiscale corespunzătoare în sarcina acelor persoane.

(2)În condițiile legii, obligația fiscală privind baza de impozitare prevăzută la alin. (1) va putea fi stabilită în sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel, aceștia datorează despăgubiri persoanelor care au făcut plata pentru stingerea obligației stabilite potrivit alin. (1). În cazul în care obligația fiscală este stabilită în sarcina titularului dreptului de proprietate încetează procedura de stabilire provizorie a obligației fiscale potrivit alin. (1).

Capitolul VITermene

Articolul 75Calcularea termenelor

Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Codul fiscal, de prezentul cod, precum și de alte dispoziții legale aplicabile în materie, dacă legislația fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, republicat.

Articolul 76Prelungirea termenelor

(1)Termenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite de acesta în situații temeinic justificate, la cerere sau din oficiu.

(2)Ori de câte ori legislația fiscală prevede un termen în care contribuabilii/plătitorii trebuie să își îndeplinească obligațiile prevăzute de legea fiscală, în legătură cu creanțele administrate de organul fiscal central, acesta poate fi prelungit/modificat, pentru motive justificate ce țin de activitatea de administrare a creanțelor fiscale, prin ordin al ministrului finanțelor publice.

24.12.2020Articolul 76 din Capitolul VI, Titlul III a fost completat de Punctul 16, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Articolul 77Termenul de soluționare a cererilor contribuabilului/ plătitorului

(1)Cererile depuse de către contribuabil/plătitor la organul fiscal se soluționează de către acesta în termen de 45 de zile de la înregistrare.

(2)În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, este necesară administrarea de probe suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării probei și data obținerii acesteia, dar nu mai mult de:

a)două luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la contribuabilul/plătitorul solicitant;b) 3 luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorități sau instituții publice ori de la terțe persoane din România;c) 6 luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorități fiscale din alte state, potrivit legii.

(3)În situațiile prevăzute la alin. (2) lit. b) și c), organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul/plătitorul cu privire la prelungirea termenului de soluționare a cererii.

(4)În situația prevăzută la alin. (2) lit. a), termenul de două luni poate fi prelungit de organul fiscal la cererea contribuabilului/plătitorului.

(5)În situația în care, pe baza analizei de risc, soluționarea cererii necesită efectuarea inspecției fiscale, termenul de soluționare a cererii este de cel mult 90 de zile de la înregistrarea cererii, prevederile alin. (2)-(4) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz contribuabilul/plătitorul este notificat cu privire la termenul de soluționare aplicabil în termen de 5 zile de la finalizarea analizei de risc. Inspecția fiscală pentru soluționarea cererii este o inspecție fiscală parțială în sensul art. 115.

(6)Inspecția fiscală pentru soluționarea cererii potrivit alin. (5) poate fi suspendată în condițiile art. 127. În acest caz, nu sunt aplicabile prevederile alin. (2). Perioadele în care inspecția fiscală este suspendată nu sunt incluse în calculul termenului prevăzut la alin. (5).

Articolul 78Cazul de forță majoră și cazul fortuit

(1)Termenele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale, după caz, nu încep să curgă sau se suspendă în situația în care îndeplinirea acestor obligații a fost împiedicată de ivirea unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit.

(2)Obligațiile fiscale se consideră a fi îndeplinite în termen, fără perceperea de dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, ori aplicarea de sancțiuni prevăzute de lege, dacă acestea se execută în termen de 60 de zile de la încetarea evenimentelor prevăzute la alin. (1).

Capitolul VIITransmiterea cererilor de către contribuabili/plătitori și identificarea acestora în mediul electronic

Articolul 79Transmiterea cererilor la organul fiscal prin mijloace electronice de transmitere la distanță

(1)Contribuabilul/Plătitorul poate transmite organului fiscal competent cereri, înscrisuri sau orice alte documente și prin mijloace electronice de transmitere la distanță în condițiile alin. (4) ori (5).

(1^1)Prin excepție de la alin. (1), contribuabilii/plătitorii persoane juridice, asocieri și alte entități fără personalitate juridică, precum și persoane fizice care desfășoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent în una dintre formele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările și completările ulterioare, sunt obligați să transmită organului fiscal central documente de natura celor prevăzute la alin. (1) prin mijloace electronice de transmitere la distanță în condițiile prezentului articol, respectiv prin înrolarea în sistemul de comunicare electronică dezvoltat de Ministerul Finanțelor/ A.N.A.F.

01.03.2022Articolul 79 din Capitolul VII, Titlul III a fost completat de Punctul 10, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(1^2)În situația în care contribuabilii/plătitorii nu își îndeplinesc obligația comunicării prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanță a cererilor, înscrisurilor sau oricăror altor documente în condițiile alin. (1^1), iar acestea sunt depuse la organul fiscal central în format letric, nu vor fi luate în considerare, urmând ca acesta să notifice contribuabilii/plătitorii cu privire la obligativitatea comunicării prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanță.

01.03.2022Articolul 79 din Capitolul VII, Titlul III a fost completat de Punctul 10, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(1^3)În procedura de control fiscal ori de soluționare a contestației, cererile, înscrisurile sau orice alte documente pot fi transmise de contribuabili/plătitori, inclusiv de cei prevăzuți la alin. (1^1), prin mijloace electronice de transmitere la distanță în condițiile alin. (4) sau (5), după caz, ori prin poștă, cu confirmare de primire sau prin poșta electronică la adresa de e-mail indicată de organul de control sau de soluționare a contestației ori depuse la registratura organului fiscal competent. În mod similar, organul de control sau de soluționare a contestației poate transmite solicitări, înscrisuri sau orice alte documente prin mijloace electronice de transmitere la distanță în condițiile alin. (4) sau (5), după caz, ori prin poștă, cu confirmare de primire, sau prin poșta electronică la adresa de e-mail indicată de contribuabil/plătitor.

29.12.2022Articolul 79 din Capitolul VII, Titlul III a fost completat de Punctul 10, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(2)Data depunerii cererii, înscrisului sau documentului este data înregistrării acesteia/acestuia, astfel cum rezultă din mesajul electronic transmis de registratura electronică a Ministerului Finanțelor Publice sau a autorității administrației publice locale, după caz.

(3)În sensul prezentului cod, prin registratură electronică se înțelege sistemul electronic de înregistrare și tranzacționare a documentelor și a informațiilor primite sau emise de organul fiscal prin mijloace electronice.

(4)În cazul cererilor, înscrisurilor sau documentelor transmise de către contribuabil/plătitor organului fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de transmitere a cererilor, înscrisurilor ori documentelor prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F. cu avizul Autorității pentru Digitalizarea României.

01.03.2022Alineatul (4) din Articolul 79, Capitolul VII, Titlul III a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(5)În cazul cererilor, înscrisurilor sau documentelor transmise de către contribuabil/plătitor organului fiscal local, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de transmitere a cererilor, înscrisurilor ori documentelor prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și cu avizul ministrului pentru societatea informațională. Pentru organul fiscal local, consiliul local stabilește, prin hotărâre, în funcție de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanță ce pot fi utilizate de către contribuabil/plătitor.

01.01.2016Alin. (5) al art. 79 a fost modificat de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.

Articolul 80Identificarea contribuabilului/plătitorului în mediul electronic

(1)Contribuabilul/Plătitorul care depune cereri, înscrisuri sau documente la organul fiscal, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, se identifică în relația cu organul fiscal astfel:

a)persoanele juridice, asocierile și alte entități fără personalitate juridică, precum și persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent ori exercită profesii libere se identifică numai cu certificate calificate;

b)persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la lit. a), se identifică prin intermediul furnizorilor de servicii publice de autentificare electronică autorizați potrivit legii sau prin diverse dispozitive, cum ar fi certificat calificat, credențiale de tip utilizator/parolă însoțite de liste de coduri de autentificare de unică folosință, telefon mobil, digipass ori alte dispozitive stabilite prin ordin al președintelui A.N.A.F., cu avizul Autorității pentru Digitalizarea României, în cazul identificării acestor persoane în relația cu organul fiscal central sau, după caz, prin ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și administrației, cu avizul Ministerului Finanțelor și cu avizul Autorității pentru Digitalizarea României, în cazul identificării acestor persoane în relația cu organul fiscal local. În aceste cazuri, cererile, înscrisurile sau documentele se consideră semnate dacă sunt îndeplinite toate condițiile din ordinele prevăzute la art. 79 alin. (4) și (5).

01.03.2022Litera b) din Alineatul (1), Articolul 80, Capitolul VII, Titlul III a fost modificată de Punctul 9, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(2)Sistemul de comunicare electronică prin mijloace electronice de transmitere la distanță dezvoltat de Ministerul Finanțelor Publice/A.N.A.F. poate fi utilizat și de alte instituții sau autorități publice în scopul realizării comunicării actelor emise de aceste instituții sau a depunerii de către contribuabili/plătitori de cereri, înscrisuri sau orice alte documente la aceste instituții.

(la 01-01-2018 Articolul 80 din Capitolul VII, Titlul III a fost completat de Punctul 12, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017)

(3)În scopul aplicării prevederilor alin. (2) instituțiile sau autoritățile publice pot încheia un protocol, privind procedura de comunicare a documentelor, precum și condițiile și termenele de comunicare a documentelor, cu A.N.A.F.

Titlul IVÎnregistrarea fiscală

Articolul 81Sfera activității de înregistrare fiscală

(1)Înregistrarea fiscală reprezintă activitatea de atribuire a codului de identificare fiscală, de organizare a registrului contribuabililor/plătitorilor și de eliberare a certificatului de înregistrare fiscală.

(2)Cu excepția cazului în care prin lege se prevede altfel, atribuirea codului de identificare fiscală se face exclusiv de către organul fiscal central, pe baza declarației de înregistrare fiscală.

Articolul 82Obligația de înregistrare fiscală

(1)Orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Codul de identificare fiscală este:

a)pentru persoanele juridice, precum și pentru asocieri și alte entități fără personalitate juridică, cu excepția celor prevăzute la lit. b), codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;

b)pentru persoanele fizice și juridice, precum și pentru alte entități care se înregistrează potrivit legii speciale la registrul comerțului, codul unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale;

c)pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, cu excepția celor prevăzute la lit. b), codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;

d)pentru persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la lit. c), codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;

e)pentru persoanele fizice care nu dețin cod numeric personal, numărul de identificare fiscală atribuit de organul fiscal. În cazul obținerii ulterioare a codului numeric personal, numărul de identificare fiscală atribuit anterior se înlocuiește de către organul fiscal, cu preluarea informațiilor fiscale înregistrate în perioada deținerii numărului de identificare fiscală pe codul numeric personal. Actele administrative fiscale, actele de executare sau alte acte emise de organele fiscale și comunicate anterior înlocuirii numărului de identificare fiscală rămân valabile.

24.12.2020Litera e) din Alineatul (1), Articolul 82, Titlul IV a fost modificată de Punctul 17, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(2)În scopul administrării impozitului pe venit și contribuțiilor sociale, în cazul persoanelor fizice care sunt contribuabili potrivit Codului fiscal, codul de identificare fiscală este codul numeric personal.

03.09.2017Alineatul (2) din Articolul 82, Titlul IV a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3)Prin excepție de la dispozițiile art. 18 alin. (1), pentru persoanele fizice prevăzute la alin. (1) lit. e), precum și pentru persoanele juridice nerezidente, care realizează numai venituri supuse regulilor de impunere la sursă, iar impozitul reținut este final, atribuirea codului de identificare fiscală se poate face de organul fiscal, la solicitarea plătitorului de venit.

(4)Au obligația depunerii declarației de înregistrare fiscală și persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) care au calitatea de angajator.

(5)Persoanele fizice care dețin cod numeric personal și sunt supuse impozitului pe venit se înregistrează fiscal la data depunerii primei declarații fiscale.

(6)Declarația de înregistrare fiscală se depune în termen de 30 de zile de la:

a)data înființării potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor și al altor entități fără personalitate juridică;

b)data stabilirii în România, în cazul persoanelor juridice străine care au locul exercitării conducerii efective în România;

c)data începerii activității pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, cu excepția celor care se înregistrează, potrivit legii speciale, la registrul comerțului;

d)data obținerii primului venit sau dobândirii calității de angajator, după caz, în cazul persoanelor fizice, altele decât cele de la lit. c);

e)data obținerii primului venit, în cazul persoanelor fizice și juridice nerezidente care nu au un sediu permanent sau o reprezentanță în România.

03.09.2017Alineatul (6) din Articolul 82, Titlul IV a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(7)În scopul administrării creanțelor fiscale, organul fiscal central poate să înregistreze, din oficiu sau la cererea altei autorități care administrează creanțe fiscale, un subiect de drept fiscal care nu și-a îndeplinit obligația de înregistrare fiscală, potrivit legii. Procedura de înregistrare din oficiu sau la cererea altei autorități care administrează creanțe fiscale se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(8)În cazul contribuabililor nerezidenți care desfășoară activități pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, odată cu depunerea declarației de înregistrare fiscală, aceștia au obligația să indice sediul permanent desemnat potrivit dispozițiilor din Codul fiscal. În cazul înregistrării fiscale declarația de înregistrare fiscală se depune la organul fiscal în raza căruia se află sediul permanent ce urmează a fi desemnat.

(9)În cazurile prevăzute la alin. (3) și (7), atribuirea codului de identificare fiscală se face pe baza cererii depuse de solicitant, cu excepția cazului în care înregistrarea fiscală se efectuează din oficiu.

(10)Declarația de înregistrare fiscală depusă potrivit prezentului articol trebuie însoțită de copii ale documentelor doveditoare ale informațiilor înscrise în aceasta.

(11)Data înregistrării fiscale este:

a)data depunerii declarației fiscale, în cazul contribuabililor prevăzuți la alin. (5);

b)data atribuirii codului de identificare fiscală, în celelalte cazuri.

(12)Codul de identificare fiscală poate fi utilizat de contribuabili și pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale aferente perioadelor anterioare datei de înregistrare fiscală.

24.12.2020Articolul 82 din Titlul IV a fost completat de Punctul 18, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Articolul 83Prevederi speciale privind înregistrarea fiscală a persoanelor nerezidente

03.09.2017Denumirea marginală a articolului 83 din Titlul IV a fost modificată de Punctul 14, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(1)Odată cu solicitarea înregistrării unei societăți la registrul comerțului, potrivit legii, sau, după caz, la cesiunea părților sociale ori a acțiunilor, respectiv la numirea de noi reprezentanți legali sau la cooptarea de noi asociați ori acționari, cu prilejul efectuării majorării de capital social, oficiile registrului comerțului de pe lângă tribunale transmit direct sau prin intermediul Oficiului Național al Registrului Comerțului, pe cale electronică, Ministerului Finanțelor Publice, solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală pentru persoanele fizice nerezidente care, potrivit actului constitutiv, au calitatea de fondator, asociat, acționar ori administrator în cadrul societății respective.

(2)Pe baza datelor transmise potrivit prevederilor alin. (1), Ministerul Finanțelor atribuie numărul de identificare fiscală, înregistrează fiscal persoanele fizice nerezidente prevăzute la alin. (1), cu excepția cazului în care aceste persoane sunt înregistrate fiscal, și comunică Oficiului Național al Registrului Comerțului informația referitoare la înregistrarea fiscală în aceeași zi sau cel mai târziu a doua zi. Totodată se emite certificatul de înregistrare fiscală, care se păstrează de către organul fiscal până la data ridicării de către contribuabil sau împuternicitul acestuia.

03.09.2022Alineatul (2) din Articolul 83, Titlul IV a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(3)Abrogat.

03.09.2022Alineatul (3) din Articolul 83, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 8, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(4)Odată cu solicitarea deschiderii unui cont bancar sau închirierea unei casete de valori, instituțiile de credit transmit organului fiscal central solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală sau, după caz, a codului de înregistrare fiscală, pentru persoanele fizice nerezidente sau pentru persoanele juridice care nu dețin cod de identificare fiscală. Pe baza datelor transmise, Ministerul Finanțelor atribuie numărul de identificare fiscală sau, după caz, codul de înregistrare fiscală, înregistrează fiscal persoana respectivă și comunică instituției de credit informația referitoare la înregistrarea fiscală în termen de 5 zile de la data solicitării atribuirii numărului de identificare fiscală sau, după caz, a codului de înregistrare fiscală. Totodată se emite certificatul de înregistrare fiscală, care se păstrează de către organul fiscal până la data ridicării de către contribuabil sau împuternicitul acestuia. În cazul în care solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală sau, după caz, a codului de înregistrare fiscală se realizează prin intermediul aplicației online a A.N.A.F., numărul de identificare fiscală sau, după caz, codul de înregistrare fiscală se comunică instituției de credit prin aplicația online spre a fi înregistrat în evidențele informatice ale acesteia.

03.09.2022Alineatul (4) din Articolul 83, Titlul IV a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(4^1)Organul fiscal central trebuie să înregistreze fiscal la solicitarea unui notar public, în scopul îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege, o persoană nerezidentă care nu deține cod de identificare fiscală în sensul dispozițiilor art. 82. Procedura de înregistrare fiscală a persoanei nerezidente se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe baza consultării Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.

22.11.2024Articolul 83, Titlul IV a fost completat de Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 132 din 21 noiembrie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1169 din 22 noiembrie 2024

(1)În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția Națională de Administrare Fiscală aprobă ordinul prevăzut la art. 83 alin. (4^1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost introdus prin art. II.

(2)Dispozițiile art. II se aplică de la data operaționalizării sistemului în baza Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală prevăzut la alin. (1). În acest caz, Agenția Națională de Administrare Fiscală informează cu cel puțin 15 zile înainte Uniunea Națională a Notarilor Publici din România cu privire la data de la care sistemul este operațional.

(5)Pentru contribuabilii nerezidenți care nu au un sediu permanent pe teritoriul României, organul fiscal poate comunica contribuabilului nerezident, prin mijloace electronice stabilite prin ordin al președintelui A.N.A.F., informații conținute în certificatul de înregistrare fiscală. În acest caz, certificatul de înregistrare fiscală se păstrează de organul fiscal până la data ridicării de către contribuabil sau împuternicitul acestuia.

03.09.2022Alineatul (5) din Articolul 83, Titlul IV a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

Articolul 84Identificarea contribuabilului/plătitorului în relația cu organul fiscal local

În scopul administrării impozitelor și taxelor locale, contribuabilul/plătitorul se identifică în relația cu organul fiscal local, astfel:

a)persoanele fizice, prin codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;

b)persoanele fizice care nu dețin cod numeric personal, prin numărul de identificare fiscală atribuit de organul fiscal potrivit art. 82;

c)persoanele juridice, prin codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal potrivit art. 82.

Articolul 85Declararea filialelor și sediilor secundare

(1)Contribuabilul/Plătitorul are obligația de a declara organului fiscal central, înființarea de sedii secundare, în termen de 30 de zile de la:

a)data înregistrării/menționării acestora la registrul comerțului sau în alte registre în care a fost înregistrată entitatea care le-a înființat;

b)data actului de înființare, în alte cazuri decât cele prevăzute la lit. a).

03.09.2017Alineatul (1) din Articolul 85, Titlul IV a fost modificat de Punctul 16, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(2)Contribuabilul/Plătitorul cu domiciliul fiscal în România are obligația de a declara, în termen de 30 de zile, înființarea de filiale și sedii secundare în străinătate.

(3)În sensul prezentului articol, prin sediu secundar se înțelege un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea contribuabilului/plătitorului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit și altele asemenea, cu excepția activităților desfășurate de salariați la domiciliul acestora, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă și a locațiilor beneficiarilor unde contribuabilul/plătitorul desfășoară alte activități decât cele menționate la art. 85 alin. (4), activități autorizate conform Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare.

24.12.2020Alineatul (3) din Articolul 85, Titlul IV a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(4)Prin sediu secundar se înțelege și un șantier de construcții, un proiect de construcție, ansamblu sau montaj ori activități de supervizare legate de acestea, numai dacă șantierul, proiectul sau activitățile durează mai mult de 6 luni. Sunt sedii secundare sediile permanente definite potrivit Codului fiscal.

(5)Contribuabilul/Plătitorul care înregistrează sediile secundare ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, nu are obligația declarării acestor sedii potrivit prezentului articol. Dispozițiile art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.

(6)Declarația este însoțită de o copie de pe certificatul de înregistrare fiscală a contribuabilului/plătitorului de care aparține sediul secundar sau filiala, precum și de copii ale documentelor doveditoare ale informațiilor înscrise în aceasta.

(7)Prevederile alin. (6) nu sunt aplicabile în cazul în care organul fiscal deține documente doveditoare ale informațiilor înscrise în declarație de la contribuabil sau alte autorități ori instituții publice.

03.09.2017Articolul 85 din Titlul IV a fost completat de Punctul 17, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 85^1

Prevederi speciale privind înregistrarea sediilor secundare ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006

(1)Contribuabilul/Plătitorul care are organizate mai multe sedii secundare ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor, potrivit Legii nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, pe raza teritorială a aceleiași unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, are obligația să desemneze unul dintre aceste sedii secundare ca sediu secundar desemnat, în termen de 30 de zile de la înființarea primului sediu secundar.

(2)Contribuabilul/Plătitorul are obligația să solicite înregistrarea fiscală a sediului secundar desemnat, ca plătitor de salarii și de venituri asimilate salariilor pentru toate entitățile de pe raza acelei unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, la organul fiscal din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală în a cărui rază teritorială se desfășoară efectiv activitatea sediilor secundare.

(3)Contribuabilul/Plătitorul care are organizate unul sau mai multe sedii secundare ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, pe raza teritorială a aceleiași unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale cu domiciliul fiscal al contribuabilului/ plătitorului, nu are obligația să solicite înregistrarea fiscală a acestora. Contribuabilul/Plătitorul are obligația declarării și plății impozitului pe veniturile din salarii și asimilate salariilor datorat pentru salariații acestor sedii secundare utilizând codul de identificare fiscală propriu.

02.02.2026Titlul IV a fost completat de Articolul I din ORDONANȚA nr. 6 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 77 din 30 ianuarie 2026

Notă

A se vedea ORDINUL nr. 508 din 20 aprilie 2026 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a sediilor secundare ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.699/2021 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor și a tipurilor de obligații fiscale care formează vectorul fiscal, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 329 din 24 aprilie 2026.

Articolele II și III din ORDONANȚA nr. 6 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 77 din 30 ianuarie 2026 prevăd:

Articolul II

Pentru entitățile deja înființate la data intrării în vigoare a Legii nr. 245/2025 pentru modificarea art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale se suspendă, până la data de 30 iunie 2026 inclusiv, aplicarea dispozițiilor art. 336 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, și a sancțiunii prevăzute la art. 336 alin. (2) lit. d) din același act normativ, pentru nedepunerea de către contribuabil/plătitor a declarației de înregistrare fiscală la termenul prevăzut la art. II din Legea nr. 245/2025.

Articolul III

(1)În cazul în care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe contribuabilul/plătitorul are organizate și/sau înregistrate fiscal mai multe sedii secundare ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, pe raza teritorială a aceleiași unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, acesta are obligația ca, până la data de 30 iunie 2026 inclusiv, să notifice organului fiscal competent sediul secundar desemnat, precum și toate sediile secundare de pe raza aceleiași unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale. Codul de identificare fiscală atribuit sediului secundar desemnat rămâne valabil, iar celelalte coduri de identificare fiscală sunt radiate, din oficiu, de organul fiscal.

(2)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul contribuabilului/plătitorului care are organizate și/sau înregistrate fiscal mai multe sedii secundare ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, pe raza teritorială a aceleiași unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, cu domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului.

(3)Actele administrative fiscale, actele de executare sau alte acte emise de organele fiscale și comunicate anterior radierii codurilor de identificare fiscală potrivit alin. (1) sau (2) rămân valabile.

(4)În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se aprobă, prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, procedura de aplicare a art. 85^1 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prezentului articol.

Articolul 86Forma și conținutul declarației de înregistrare fiscală

(1)Declarația de înregistrare fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit de organul fiscal central și este însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta.

(2)Declarația de înregistrare fiscală cuprinde: datele de identificare a contribuabilului/plătitorului, datele privind vectorul fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a împuternicitului, datele privind situația juridică a contribuabilului/plătitorului, precum și alte informații necesare administrării creanțelor fiscale.

(3)Prin excepție de la dispozițiile alin. (1) în cazul în care solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală se realizează potrivit art. 83 alin. (4) nu este necesară depunerea de către instituțiile de credit de acte doveditoare cu privire la informațiile cuprinse în solicitare. Organele fiscale pot solicita Oficiului Național al Registrului Comerțului sau instituțiilor de credit să pună la dispoziția acestora documente justificative ale informațiilor cuprinse în solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală sau a codului de înregistrare fiscală, după caz.

24.12.2020Articolul 86 din Titlul IV a fost completat de Punctul 21, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Articolul 87Certificatul de înregistrare fiscală

(1)Pe baza declarației de înregistrare fiscală depuse potrivit art. 81 alin. (2) sau, după caz, a cererii depuse potrivit art. 82 alin. (9), organul fiscal central eliberează certificatul de înregistrare fiscală, în termen de 10 zile de la data depunerii declarației ori a cererii. În certificatul de înregistrare fiscală se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscală.

(2)Eliberarea certificatelor de înregistrare fiscală nu este supusă taxelor extrajudiciare de timbru.

(3)În cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de înregistrare fiscală, organul fiscal eliberează un duplicat al acestuia, în baza cererii contribuabilului/plătitorului și a dovezii de publicare a pierderii, furtului ori distrugerii în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

(4)Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile, în mod corespunzător, și pentru certificatul de înregistrare în scopuri de TVA.

Articolul 88Modificări ulterioare înregistrării fiscale

(1)Modificările ulterioare ale datelor din declarația de înregistrare fiscală trebuie aduse la cunoștință organului fiscal central, în termen de 15 zile de la data producerii acestora, prin completarea și depunerea declarației de mențiuni.

(2)În cazul modificărilor intervenite în datele declarate inițial și înscrise în certificatul de înregistrare fiscală, contribuabilul/plătitorul depune, odată cu declarația de mențiuni, și certificatul de înregistrare fiscală, în vederea anulării acestuia și eliberării unui nou certificat.

(3)Declarația de mențiuni este însoțită de documente care atestă modificările intervenite.

(4)Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător ori de câte ori contribuabilul/plătitorul constată erori în declarația de înregistrare fiscală.

Articolul 89

Modificări ulterioare înregistrării fiscale în cazul persoanelor fizice sau juridice ori altor entități supuse înregistrării în registrul comerțului

(1)Modificările intervenite în datele declarate inițial de persoanele fizice, juridice sau de alte entități care se înregistrează potrivit legii speciale la registrul comerțului se fac potrivit dispozițiilor legii speciale.

(2)În cazul persoanelor sau entităților prevăzute la alin. (1), modificările intervenite în datele declarate inițial în vectorul fiscal se declară la organul fiscal central.

Articolul 90Radierea înregistrării fiscale

(1)Radierea înregistrării fiscale reprezintă activitatea de retragere a codului de identificare fiscală și a certificatului de înregistrare fiscală.

(2)La încetarea calității de subiect de drept fiscal, persoanele sau entitățile înregistrate fiscal prin declarație de înregistrare fiscală potrivit art. 81 și 82 trebuie să solicite radierea înregistrării fiscale, prin depunerea unei declarații de radiere. Declarația se depune în termen de 30 de zile de la încetarea calității de subiect de drept fiscal și trebuie însoțită de certificatul de înregistrare fiscală în vederea anulării acestuia. Radierea înregistrării fiscale se poate efectua și din oficiu, de către organul fiscal, ori de câte ori acesta constată îndeplinirea condițiilor de radiere a înregistrării și nu s-a depus declarație de radiere.

(3)Radierea înregistrării fiscale se efectuează din oficiu, de către organul fiscal central, în cazul decesului persoanei fizice sau, după caz, încetării existenței persoanei juridice potrivit legii.

(4)Codul de identificare fiscală retras ca urmare a radierii înregistrării fiscale poate fi utilizat ulterior radierii numai pentru îndeplinirea, de către succesorii persoanelor/entităților care și-au încetat existența, a obligațiilor fiscale aferente perioadelor în care persoana/entitatea a avut calitatea de subiect de drept fiscal.

Articolul 91Registrul contribuabililor/plătitorilor

(1)Organul fiscal central organizează evidența contribuabililor/plătitorilor în cadrul registrului contribuabililor/plătitorilor, care conține:

a)datele de identificare a contribuabilului/plătitorului;

b)date privind vectorul fiscal;

c)alte informații necesare administrării creanțelor fiscale.

(2)Datele prevăzute la alin. (1) se completează pe baza informațiilor comunicate de contribuabil/plătitor, de oficiul registrului comerțului, de serviciul de evidență a populației, de la alte autorități și instituții, precum și a constatărilor proprii ale organului fiscal central.

(3)Datele din registrul contribuabililor/plătitorilor pot fi modificate din oficiu ori de câte ori se constată că acestea nu corespund stării de fapt reale. Modificările se comunică contribuabilului/plătitorului.

(4)Tipurile de obligații fiscale pentru care, potrivit legii, contribuabilul/plătitorul are obligația declarării lor și care formează vectorul fiscal sunt stabilite prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Articolul 92Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați

(1)Contribuabilul/Plătitorul persoană juridică sau orice entitate fără personalitate juridică este declarat inactiv și îi sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivității dacă se află în una dintre următoarele situații:

a)nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege;

b)se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;

c)organul fiscal central constatată că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;

d)inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului;

e)durata de funcționare a societății este expirată;

f)societatea nu mai are organe statutare;

g)durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social este expirată.

(1^1)Prin excepție de la prevederile alin. (1), contribuabilul/ plătitorul pentru care s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată, contribuabilul/plătitorul care a intrat în faliment sau contribuabilul/plătitorul pentru care s-a pronunțat ori a fost adoptată o hotărâre de dizolvare este declarat inactiv doar dacă se află în situația prevăzută la alin. (1) lit. a).

03.09.2017Articolul 92 din Titlul IV a fost completat de Punctul 18, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(1^2)Contribuabilul/Plătitorul persoană juridică este declarat inactiv și îi sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivității, dacă se află în una dintre următoarele situații:

a)nu are cont de plăți în România sau un cont deschis la o unitate a Trezoreriei Statului;

b)nu a depus situațiile financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal pentru depunerea acestora.

18.12.2025Articolul 92, Titlul IV a fost completat de Punctul 3., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(2)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), declararea în inactivitate nu se poate face înainte de împlinirea termenului de 15 zile prevăzut la art. 107 alin. (1).

(3)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. f) și g), declararea în inactivitate se va face după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicarea către contribuabil/plătitor a unei notificări referitoare la situațiile respective.

(4)Declararea ca inactiv a contribuabilului/plătitorului, precum și reactivarea acestuia se efectuează de către organul fiscal central, prin decizie, emisă conform competențelor și procedurii stabilite prin ordin al președintelui A.N.A.F., care se comunică contribuabilului/plătitorului.

(4^1)Dacă un contribuabil/plătitor declarat inactiv nu se reactivează în termen de un an de la data la care a fost declarat în inactivitate, acesta se dizolvă potrivit actului normativ de înființare, cu excepția societăților reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se dizolvă potrivit art. VIII din Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

18.12.2025Articolul 92, Titlul IV a fost completat de Punctul 4., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(4^2)În cazul contribuabilului/plătitorului declarat inactiv care nu se reactivează în termen de un an de la data declarării în inactivitate, organul fiscal are obligația de a formula cerere de dizolvare atât în situația în care nu figurează cu obligații fiscale restante, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal central, cât și în situația în care figurează cu asemenea obligații de plată, dacă nu este subiectul unor sesizări penale.

18.12.2025Articolul 92, Titlul IV a fost completat de Punctul 4., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(4^3)Prin excepție de la alin. (4^2), în cazul contribuabilului/ plătitorului care are inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului, formularea cererii de dizolvare se realizează după expirarea termenului de inactivitate temporară, în situația în care nu și-a reluat activitatea.

18.12.2025Articolul 92, Titlul IV a fost completat de Punctul 4., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(4^4)În termenele prevăzute la alin. (4^2) și (4^3) organul fiscal, din oficiu, are obligația de a obține și utiliza toate informațiile și documentele necesare pentru stabilirea obligațiilor fiscale ale contribuabilului/plătitorului și de a întreprinde măsuri de recuperare a obligațiilor fiscale/bugetare, potrivit legii.

18.12.2025Articolul 92, Titlul IV a fost completat de Punctul 4., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(5)Contribuabilul/Plătitorul declarat inactiv conform alin. (1) lit. a), d)-g) se reactivează dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

a)își îndeplinește toate obligațiile declarative prevăzute de lege;

b)nu înregistrează obligații fiscale restante.

06.12.2016Alineatul (5) din Articolul 92, Titlul IV a fost modificat de Punctul 2, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

(5^1)Contribuabilul/Plătitorul declarat inactiv conform alin. (1) lit. b) și c) se reactivează dacă sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute la alin. (5) și dacă organul fiscal central care a propus reactivarea constată că acesta funcționează la domiciliul fiscal declarat.

06.12.2016Articolul 92 din Titlul IV a fost completat de Punctul 3, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

(6)În cazul contribuabilului/plătitorului prevăzut la alin. (1) lit. d)-g), în vederea reactivării, pe lângă condițiile prevăzute la alin. (5), trebuie să nu se mai afle în situația pentru care a fost declarat inactiv, conform mențiunilor înscrise în registrele în care a fost înregistrat, precum în nicio altă situație din cele prevăzute la alin. (1) lit. d)-g).

06.12.2016Alineatul (6) din Articolul 92, Titlul IV a fost modificat de Punctul 2, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

(7)Condiția prevăzută la alin. (5) lit. a) se consideră îndeplinită și în cazul în care obligațiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal central.

(7^1)Contribuabilul/Plătitorul declarat inactiv conform alin. (1^2) se reactivează dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (5) și nu se mai află în situația pentru care a fost declarat inactiv, respectiv are cont de plăți în România sau un cont deschis la o unitate a Trezoreriei Statului ori și-a îndeplinit obligația de depunere a situațiilor financiare anuale și nu se află în nicio altă situație dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. d)-g).

18.12.2025Articolul 92, Titlul IV a fost completat de Punctul 5., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(8)Prin excepție de la prevederile alin. (5), (5^1), (6) și (7^1), contribuabilul/plătitorul pentru care s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată, contribuabilul/plătitorul care a intrat în faliment sau contribuabilul/plătitorul pentru care s-a pronunțat ori a fost adoptată o hotărâre de dizolvare se reactivează de organul fiscal central, la cererea acestora, după îndeplinirea obligațiilor declarative.

18.12.2025Alineatul (8), Articolul 92, Titlul IV a fost modificat de Punctul 6., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(9)Ori de câte ori se constată că un contribuabil/plătitor a fost declarat inactiv din eroare, organul fiscal central emitent anulează decizia de declarare a contribuabilului/plătitorului ca inactiv, cu efect pentru viitor și pentru trecut.

(9^1)În cazul suspendării executării deciziei de declarare în inactivitate, dispusă de instanțele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, toate efectele deciziei de inactivare sunt suspendate până la încetarea acesteia și contribuabilul/plătitorul se reactivează pe perioada suspendării.

03.09.2021Articolul 92 din Titlul IV a fost completat de Punctul 12, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(10)A.N.A.F. organizează evidența contribuabililor/plătitorilor declarați inactivi/reactivați în cadrul Registrului contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, care conține:

a)datele de identificare a contribuabilului/plătitorului;

b)data declarării ca inactiv a contribuabilului/plătitorului;

c)data reactivării;

d)denumirea organului fiscal central care a emis decizia de declarare în inactivitate/reactivare;

e)alte mențiuni.

(11)Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați este public și se afișează pe site-ul A.N.A.F.

(12)Înscrierea în registrul prevăzut la alin. (11) se face de către organul fiscal central emitent, după comunicarea deciziei de declarare în inactivitate/reactivare, în termen de cel mult 5 zile de la data comunicării.

(13)Decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte față de terți din ziua următoare datei înscrierii în registrul prevăzut la alin. (10).

(14)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Notă

Articolul VII și VIII din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025 prevăd:

Articolul VII

(1)Declararea în inactivitate a contribuabililor/ plătitorilor persoane juridice pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 92 alin. (1^2) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, se realizează începând cu data de 1 ianuarie 2026.

(2)Prevederile art. I pct. 4 referitoare la completarea art. 92 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, se aplică pentru contribuabilii/plătitorii declarați inactivi după data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3)Contribuabilii/Plătitorii declarați inactivi potrivit art. 92 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, cu o inactivitate mai mare de 3 ani la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu figurează cu obligații fiscale restante, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal central în vederea recuperării și nu sunt subiecții unor sesizări penale, se dizolvă dacă nu se reactivează în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. În acest caz, organul fiscal formulează cerere de dizolvare potrivit actului normativ de înființare, cu excepția societăților reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se dizolvă potrivit art. VIII din prezenta lege.

(4)Contribuabilii/Plătitorii declarați inactivi potrivit art. 92 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, cu o inactivitate între 1-3 ani la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu figurează cu obligații fiscale restante, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal central în vederea recuperării și nu sunt subiecții unor sesizări penale, se dizolvă dacă nu se reactivează în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. În acest caz, organul fiscal formulează cerere de dizolvare potrivit actului normativ de înființare, cu excepția societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se dizolvă potrivit art. VIII din prezenta lege.

(5)Prin excepție de la alin. (4), în cazul contribuabilului/ plătitorului care are inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului, formularea cererii de dizolvare se realizează după expirarea termenului de inactivitate temporară, în situația în care nu și-a reluat activitatea.

(6)Pentru contribuabilii/plătitorii declarați inactivi potrivit art. 92 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, organul fiscal are obligația de a formula cerere de dizolvare, potrivit actului normativ prin care aceștia au fost înființați, cu excepția societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se dizolvă potrivit art. VIII, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dacă nu se reactivează, în situația în care:

a)figurează cu obligații fiscale restante, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal central în vederea recuperării;

b)nu au fost formulate sesizări penale.

(7)În termenul prevăzut la alin. (6) organul fiscal, din oficiu, are obligația de a obține și utiliza toate informațiile și documentele necesare pentru stabilirea obligațiilor fiscale ale contribuabilului/plătitorului și de a întreprinde măsuri de recuperare a obligațiilor fiscale/bugetare, potrivit legii.

Articolul VIII

(1)Dacă o societate reglementată de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, declarată inactivă potrivit art. 92 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, rămâne în inactivitate pentru o perioadă mai mare decât cea prevăzută de lege, societatea se dizolvă potrivit prevederilor prezentului articol. Dispozițiile art. 237^2 alin. (1), (4) - (7) și (9) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

(2)Lista societăților pentru care Oficiul Național al Registrului Comerțului urmează să constate, din oficiu, întrunirea condițiilor pentru dizolvare, potrivit alin. (1), se publică în Buletinul electronic al registrului comerțului cu cel puțin 5 zile calendaristice înainte de data sesizării registratorului. Acestea se afișează și pe paginile de internet ale Oficiului Național al Registrului Comerțului și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în secțiuni dedicate, cu respectarea aceluiași termen. La expirarea acestui termen, registratorul constată, prin încheiere, întrunirea condițiilor pentru dizolvarea societății. Încheierea nu are caracter executoriu. Aceasta se publică în Buletinul electronic al registrului comerțului și se afișează pe paginile de internet ale Oficiului Național al Registrului Comerțului și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în secțiuni dedicate, se menționează în registrul comerțului și se comunică societăților dizolvate.

(3)În cazul societăților care nu figurează cu obligații fiscale restante, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal central în vederea recuperării, dacă în termen de 20 de zile de la data înscrierii mențiunii de dizolvare în registrul comerțului nicio persoană interesată nu a formulat cerere de numire a lichidatorului, Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin registrator, radiază, din oficiu, societatea din registrul comerțului. Prevederile art. 260 alin. (6^1), (6^2) și (11) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

(4)Lista societăților pentru care Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin registrator, urmează să dispună radierea, potrivit alin. (3), se publică în Buletinul electronic al registrului comerțului, cu cel puțin 5 zile calendaristice înainte. Lista se afișează și pe paginile de internet ale Oficiului Național al Registrului Comerțului și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în secțiuni dedicate, cu respectarea aceluiași termen.

(5)Încheierea de radiere, pronunțată potrivit alin. (3), nu este executorie. Aceasta se publică în Buletinul electronic al registrului comerțului și se afișează pe paginile de internet ale Oficiului Național al Registrului Comerțului și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în secțiuni dedicate.

(6)Împotriva încheierii prevăzute la alin. (3) societatea sau orice persoană interesată poate formula plângere în termen de 15 zile de la data publicării încheierii în Buletinul electronic al registrului comerțului. Plângerea se depune la oficiul registrului comerțului și se face mențiune despre aceasta în registrul comerțului. În termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii, oficiul registrului comerțului o înaintează instanței competente.

(7)Hotărârea pronunțată de instanță în soluționarea plângerii poate fi atacată numai cu apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Apelantul va depune o copie a apelului la oficiul registrului comerțului, pentru menționare în registrul comerțului.

(8)În cazul societăților care nu figurează cu obligații fiscale restante, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal central în vederea recuperării, dacă o persoană interesată formulează cerere de numire a lichidatorului, alin. (9)-(14) se aplică în mod corespunzător.

(9)În cazul societăților care figurează cu obligații fiscale restante, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal central în vederea recuperării, după înscrierea mențiunii de dizolvare în registrul comerțului, Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin registrator, numește, din oficiu, prin încheiere, un lichidator înscris în Tabloul practicienilor în insolvență. Remunerarea lichidatorului se face din averea societății dizolvate sau, în lipsă, din fondul de lichidare, constituit potrivit legii. Remunerația este în cuantum fix de 1.000 lei, care se va achita după depunerea raportului privind situația economică a societății și a cererii de deschidere a procedurii insolvenței sau, după caz, la terminarea lichidării, după depunerea cererii de radiere din registrul comerțului. Decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator în legătură cu lichidarea societății se face, pentru situația în care nu există bunuri în averea societății dizolvate, de către Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, la solicitarea lichidatorului. În cazul în care lichidatorul identifică și valorifică bunuri din averea societății aflate în lichidare, cuantumului fix de 1.000 lei i se adaugă un procent de 10% din valoarea sumelor recuperate, cu condiția ca acestea să depășească 2.000 lei.

(10)În termen de 30 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerțului, pentru menționare în registrul comerțului, un raport privind situația economică a societății. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplinește condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 5 zile de la data depunerii raportului.

(11)În cazul în care, potrivit raportului prevăzut la alin. (10), nu sunt întrunite condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență, lichidatorul continuă lichidarea, care nu poate dura mai mult de 3 luni de la data depunerii raportului.

(12)În termen de 5 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii depun la registrul comerțului cererea de radiere a societății din registrul comerțului, pe baza raportului final de lichidare și a situațiilor financiare de lichidare prin care se prezintă situația patrimoniului, a creanțelor și repartizarea activelor rămase, după caz, inclusiv, dacă este cazul, dovada îndeplinirii obligației de calculare, reținere și plată a impozitului pe venit din lichidarea societății, prevăzută la art. 97 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a impozitului pe veniturile realizate de nerezidenți din lichidarea unui rezident, prevăzut la art. 223 alin. (1) lit. o) coroborat cu art. 224 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, sub sancțiunea unei amenzi de 20 lei pe zi de întârziere, care va fi aplicată, din oficiu sau la sesizarea oricărei părți interesate, de către registratorul de registrul comerțului. Încheierea prin care se constată încheiată lichidarea și se dispune radierea societății din registrul comerțului se publică în Buletinul electronic al registrului comerțului.

(13)Dacă în termen de 5 zile de la expirarea termenului menționat la alin. (11) oficiul registrului comerțului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere, registratorul, din oficiu, constată că a expirat termenul legal în care putea fi realizată lichidarea și dispune radierea societății din registrul comerțului. Lista societăților pentru care Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin registrator, urmează să dispună radierea se publică în Buletinul electronic al registrului comerțului cu 5 zile calendaristice înainte, se transmite Agenției Naționale de Administrare Fiscală și se afișează pe paginile de internet ale Oficiului Național al Registrului Comerțului și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în secțiuni dedicate.

(14)Prevederile art. 260 alin. (2), (5), (6^1), (6^2), (8), (9), (9^1) și (11) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

(15)În scopul aplicării prevederilor prezentului articol, precum și ale art. 92 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, Agenția Națională de Administrare Fiscală comunică, periodic, pe cale electronică, Oficiului Național al Registrului Comerțului lista contribuabililor/plătitorilor care pot face obiectul dizolvării. Periodicitatea, structura și conținutul listei, condițiile de comunicare a listei, precum și orice alte elemente tehnice necesare schimbului de date se stabilesc prin protocol încheiat între Agenția Națională de Administrare Fiscală și Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Conform alineatului (1) al articolului X din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025, protocolul prevăzut la art. VIII se încheie între Agenția Națională de Administrare Fiscală și Oficiul Național al Registrului Comerțului în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Titlul VStabilirea creanțelor fiscale

Capitolul IDispoziții generale

Articolul 93Sfera și actele de stabilire a creanțelor fiscale

(1)Stabilirea creanțelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare și a creanțelor fiscale.

(2)Creanțele fiscale se stabilesc astfel:

a)prin declarație de impunere, în condițiile art. 95 alin. (4) și art. 102 alin. (2);

b)prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

(3)Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile și în cazurile în care creanțele fiscale sunt scutite la plată conform reglementărilor legale, precum și în cazul unei rambursări de taxă pe valoarea adăugată.

Articolul 94Stabilirea creanțelor fiscale sub rezerva verificării ulterioare

(1)Cuantumul creanțelor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare, cu excepția cazului în care stabilirea a avut loc ca urmare a unei inspecții fiscale sau a unei verificări a situației fiscale personale.

(2)Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desființată sau modificată, din inițiativa organului fiscal ori la solicitarea contribuabilului/plătitorului, pe baza constatărilor organului fiscal competent.

(3)Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale sau ca urmare a inspecției fiscale ori a verificării situației fiscale personale, finalizată cu raport de inspecție/raport de verificare și decizie emisă potrivit prevederilor art. 131, 145 și 146, după caz.

03.09.2022Alineatul (3) din Articolul 94, Capitolul I, Titlul V a fost modificat de Punctul 9, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(4)În situația în care contribuabilul/plătitorul corectează declarațiile de impunere în condițiile art. 105 alin. (6), se redeschide rezerva verificării ulterioare astfel:

a)pentru elementele bazei de impozitare ce fac obiectul corecției, în cazul în care rezerva verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a inspecției fiscale ori a verificării situației fiscale personale;

b)pentru toate elementele bazei de impozitare, în cazul în care rezerva verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.

Capitolul IIDispoziții privind decizia de impunere

Articolul 95Decizia de impunere

(1)Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.

(2)Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabilește sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecții fiscale ori a unei verificări a situației fiscale personale, efectuate în condițiile legii.

(3)Decizia de impunere se emite, dacă este necesar, și în cazul în care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impozitare potrivit art. 99.

(4)Declarația de impunere întocmită potrivit art. 102 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.

(5)În situația în care legea nu prevede obligația de calculare a impozitului, declarația de impunere este asimilată unei decizii referitoare la baza de impozitare.

(6)Decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.

Articolul 96Renunțarea la stabilirea creanței fiscale

(1)Organul fiscal renunță la stabilirea creanței fiscale și nu emite decizie de impunere ori de câte ori constată încetarea persoanei juridice sau decesul persoanei fizice și nu există succesori.

(2)Organul fiscal central renunță la stabilirea creanței fiscale și nu emite decizie de impunere în situația în care creanța fiscală principală este mai mică de 20 de lei. În situația în care decizia are ca obiect mai multe tipuri de creanțe fiscale principale, plafonul se aplică totalului acestor creanțe.

(3)În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre, autoritățile deliberative pot stabili plafonul creanțelor fiscale la care pot renunța, care nu poate depăși limita maximă prevăzută la alin. (2).

Articolul 97Forma și conținutul deciziei de impunere

Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, și tipul creanței fiscale, baza de impozitare, precum și cuantumul acesteia, pentru fiecare perioadă impozabilă.

Articolul 98Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere

Sunt asimilate deciziilor de impunere și următoarele acte administrative fiscale:

a)deciziile privind soluționarea cererilor de rambursare de taxă pe valoarea adăugată și deciziile privind soluționarea cererilor de restituiri de creanțe fiscale;

b)deciziile referitoare la bazele de impozitare;

c)deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii;

d)deciziile privind nemodificarea bazei de impozitare, inclusiv deciziile de încetare a procedurii de verificare a situației fiscale personale.

24.12.2020Litera d) din Articolul 98, Capitolul II, Titlul V a fost modificată de Punctul 22, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Articolul 99Deciziile referitoare la bazele de impozitare

(1)Bazele de impozitare se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impozitare, în următoarele situații:

a)când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia cuprinde și repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoană care a participat la realizarea venitului;

b)când sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial. În acest caz, competența de a stabili baza de impozitare o deține organul fiscal pe raza căruia se află sursa venitului.

(2)Dacă venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot să-și numească un împuternicit comun în relația cu organul fiscal.

Articolul 100Decizii privind stabilirea unor creanțe bugetare

(1)Creanțele bugetare reprezentând prejudicii/plăți nelegale din fonduri publice ce trebuie recuperate potrivit legii se stabilesc prin decizie, de către autoritățile competente, în măsura în care legea specială nu prevede altfel.

(2)Decizia prevăzută la alin. (1) este titlu de creanță bugetară potrivit art. 1 pct. 38 și poate fi contestată potrivit prezentului cod. Contestația se soluționează de către autoritatea emitentă. Dispozițiile titlului VIII sunt aplicabile în mod corespunzător.

Capitolul IIIDispoziții privind declarația fiscală

Articolul 101Obligația depunerii declarației fiscale

(1)Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal sau altor legi speciale, la termenele stabilite de acestea.

(2)În cazul în care legea nu prevede termenul de depunere a declarației fiscale, acest termen se stabilește astfel:

a)prin ordin al ministrului finanțelor publice, în cazul declarațiilor fiscale ce se depun la organul fiscal central;

b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul declarațiilor fiscale ce se depun la organul fiscal local.

01.01.2016Lit. b) a alin. (2) al art. 101 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.

(3)Obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazurile în care:

a)a fost efectuată plata obligației fiscale;

b)obligația fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementărilor legale;

c)pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligația declarativă, conform legii;

d)veniturile sunt obținute în România de contribuabili nerezidenți și care potrivit convențiilor de evitare a dublei impuneri nu sunt impozabile în România.

(4)În cazul obligațiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal central poate aproba, la cererea contribuabilului/ plătitorului, alte termene sau condiții de depunere a declarațiilor fiscale, în funcție de necesitățile administrării obligațiilor fiscale. Asupra termenelor și condițiilor decide organul fiscal central potrivit competențelor aprobate prin ordin al președintelui A.N.A.F.

03.02.2022Alineatul (4) din Articolul 101, Capitolul III, Titlul V a fost modificat de Punctul 10, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(4^1)Entitățile înregistrate în registrul comerțului, pentru care există înscrise mențiuni privind inactivitatea temporară, nu au obligația depunerii declarațiilor fiscale pentru perioada în care se află în inactivitate temporară, începând cu data de 1 a lunii următoare înscrierii mențiunii privind inactivitatea temporară în registrul comerțului.

03.02.2022Articolul 101 din Capitolul III, Titlul V a fost completat de Punctul 11, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(4^2)Celelalte entități, altele decât cele prevăzute la alin. (4^1), nu au obligația depunerii declarațiilor fiscale, pentru perioada pentru care au solicitat suspendarea activității la organismele care le-au autorizat, începând cu data de 1 a lunii următoare înscrierii mențiunii privind suspendarea activității în registrul contribuabililor.

(4^3)Aplicarea prevederilor alin. (4^1) și (4^2) încetează la data reluării activității sau la împlinirea unui termen de 3 ani de la data înregistrării în registrul comerțului a mențiunii privind inactivitatea temporară sau a mențiunii privind suspendarea activității în registrul contribuabililor.

(4^4)Obligațiile de declarare, aferente activității desfășurate anterior înregistrării inactivității temporare/suspendării, se mențin.

(5)Contribuabilul/Plătitorul care are sedii secundare înregistrate fiscal ca plătitoare de salarii și venituri asimilate salariilor are obligația de a declara, în numele sediilor secundare, impozitul pe venitul din salarii datorat de acestea, potrivit legii.

(6)În cazul contribuabililor nerezidenți care desfășoară activități pe teritoriul României prin mai multe sedii permanente, obligația de declarare prevăzută la alin. (5) se îndeplinește prin sediul permanent desemnat potrivit prevederilor din Codul fiscal.

Articolul 102Forma și conținutul declarației fiscale

(1)Declarația fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit de organul fiscal.

(2)În declarația de impunere contribuabilul/plătitorul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.

(3)Contribuabilul/Plătitorul are obligația de a completa declarația fiscală înscriind corect, complet și cu bună-credință informațiile prevăzute de formular, corespunzătoare situației sale fiscale. Declarația fiscală se semnează de către contribuabil/plătitor sau, după caz, reprezentantul legal ori împuternicitul acestuia.

(4)Obligația de semnare a declarației fiscale se consideră a fi îndeplinită și în următoarele situații:

a)în cazul transmiterii declarației fiscale prin sistemul electronic de plăți;

b)în cazul transmiterii declarației fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanță în condițiile art. 103 alin. (1).

(5)Declarația fiscală trebuie însoțită de documentația cerută de prevederile legale.

(6)În cazul creanțelor fiscale administrate de către organul fiscal central, prin ordin al președintelui A.N.A.F. se pot stabili tipurile de creanțe fiscale pentru care organul fiscal poate transmite contribuabilului/plătitorului formularele de declarare a creanțelor fiscale, instrucțiunile de completare a acestora, alte informații utile, precum și plicurile preadresate. În acest caz, contravaloarea corespondenței se suportă de către organul fiscal central.

Articolul 103Depunerea declarației fiscale

(1)Declarația fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunică prin poștă, cu confirmare de primire, ori prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanță. În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedura privind transmiterea declarației fiscale prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanță, precum și declarațiile fiscale care se transmit obligatoriu prin asemenea mijloace sau sisteme se stabilește prin ordin al președintelui A.N.A.F.

06.12.2016Alineatul (1) din Articolul 103, Capitolul III, Titlul V a fost modificat de Punctul 4, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

(1^1)Organul fiscal local în colaborare cu organul fiscal central acordă asistență în vederea completării și/sau depunerii declarației unice privind impunerea veniturilor persoanelor fizice pentru contribuabilii care au domiciliul fiscal în localitatea în care își are sediul organul fiscal local și nu există o unitate teritorială a A.N.A.F. Declarația astfel completată se transmite organului fiscal central competent în administrarea contribuabilului, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, fie de contribuabil, fie de organul fiscal local.

23.03.2018Articolul 103 din Capitolul III, Titlul V a fost completat de Articolul III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 18 din 15 martie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 260 din 23 martie 2018

(1^2)Procedura de acordare a asistenței realizată de organul fiscal local în colaborare cu organul fiscal central și de transmitere a declarației unice potrivit alin. (1^1) se aprobă prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice.

23.03.2018Articolul 103 din Capitolul III, Titlul V a fost completat de Articolul III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 18 din 15 martie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 260 din 23 martie 2018

(2)Declarația fiscală poate fi redactată de organul fiscal sub formă de proces-verbal, dacă din motive independente de voința contribuabilului/plătitorului acesta este în imposibilitatea de a scrie.

(3)Data depunerii declarației fiscale este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poștă, după caz. În situația în care declarația fiscală se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanță, data depunerii declarației este data înregistrării acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezultă din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declarației.

(4)Data depunerii declarației fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță este data înregistrării acesteia pe portal, astfel cum rezultă din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacționare a informațiilor, cu condiția validării conținutului declarației. În cazul în care declarația nu este validată, data depunerii declarației este data validării astfel cum rezultă din mesajul electronic.

(5)Prin excepție de la prevederile alin. (4), în situația în care declarația fiscală a fost depusă până la termenul legal, iar din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacționare a informațiilor rezultă că aceasta nu a fost validată ca urmare a detectării unor erori în completarea declarației, data depunerii declarației este data din mesajul transmis inițial în cazul în care contribuabilul/plătitorul depune o declarație validă până în ultima zi a lunii în care se împlinește termenul legal de depunere.

(6)În cazul creanțelor administrate de organul fiscal central sau de organul fiscal local, declarația fiscală depusă și înregistrată la un organ fiscal necompetent este considerată a fi depusă la data înregistrării acesteia la organul fiscal necompetent. În acest caz, organul fiscal necompetent transmite declarația fiscală la organul fiscal competent în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării declarației. În cazul în care la momentul depunerii declarației fiscale la registratura organului fiscal acesta sesizează că declarația fiscală nu îi este adresată nu o înregistrează și îi recomandă contribuabilului depunerea la organul fiscal competent.

03.09.2017Articolul 103 din Capitolul III, Titlul V a fost completat de Punctul 19, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 104Certificarea declarației fiscale depuse la organul fiscal central

(1)Contribuabilul/Plătitorul poate opta pentru certificarea declarației fiscale, inclusiv a declarației fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal central, de către un consultant fiscal care a dobândit această calitate potrivit reglementărilor legale cu privire la organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală și care este înscris ca membru activ în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală.

(2)Certificarea declarației fiscale se realizează cu/fără rezerve, potrivit normelor de certificare aprobate, în condițiile legii, de Camera Consultanților Fiscali, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice. Documentele care se încheie ca urmare a certificării trebuie să cuprindă obligatoriu explicații cu privire la cuantumul și natura creanței fiscale declarate, precum și, după caz, cauzele care au generat rectificarea, iar în cazul unei certificări cu rezerve, motivația acesteia.

(3)Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se aprobă procedura de depunere la organul fiscal a documentului de certificare întocmit de consultantul fiscal potrivit normelor prevăzute la alin. (2), precum și procedura privind schimbul de informații între A.N.A.F. și Camera Consultanților Fiscali.

(4)Certificarea declarației fiscale de către un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificării.

(5)Organul fiscal central notifică contribuabilul/plătitorul în cazul în care constată că a fost depusă o declarație fiscală certificată de un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. În cazul în care certificarea nu se depune în termen de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).

(6)Certificarea declarației fiscale de către un consultant fiscal reprezintă un criteriu de evaluare în analiza de risc efectuată de organul fiscal central în scopul selectării contribuabililor/plătitorilor pentru inspecția fiscală.

Articolul 105Corectarea declarației fiscale

(1)Declarația de impunere poate fi corectată de către contribuabil/plătitor, pe perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.

(2)Declarația informativă poate fi corectată de către contribuabil/plătitor indiferent de perioada la care se referă.

(3)Declarațiile prevăzute la alin. (1) și (2) pot fi corectate prin depunerea unei declarații rectificative.

(4)În cazul taxei pe valoarea adăugată, corectarea erorilor din deconturile de taxă se realizează potrivit prevederilor Codului fiscal. Erorile materiale din decontul de taxă pe valoarea adăugată se corectează potrivit procedurii aprobate prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(5)Declarația de impunere nu poate fi depusă și nu poate fi corectată după anularea rezervei verificării ulterioare.

(6)Prin excepție de la prevederile alin. (5), declarația de impunere poate fi depusă sau corectată după anularea rezervei verificării ulterioare în următoarele situații:

a)în situația în care corecția se datorează îndeplinirii sau neîndeplinirii unei condiții prevăzute de lege care impune corectarea bazei de impozitare și/sau a creanței fiscale aferente;

b)în situația în care prin hotărâri judecătorești definitive sau stabilit în sarcina plătitorului obligații de plată reprezentând venituri sau diferențe de venituri către beneficiarii acestora ori plata unor sume sau acceptarea unor cheltuieli care generează modificarea bazei de impozitare și a obligațiilor fiscale aferente unor perioade pentru care s-a anulat rezerva verificării ulterioare.

03.09.2021Litera b) din Alineatul (6), Articolul 105, Capitolul III, Titlul V a fost modificată de Punctul 13, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(7)În situațiile prevăzute la alin. (6), contribuabilul/plătitorul trebuie să menționeze în declarația de impunere depusă sau rectificată temeiul legal pentru depunerea ori corectarea bazei de impozitare și/sau a creanței fiscale aferente.

(8)În situația în care în timpul inspecției fiscale contribuabilul/plătitorul depune sau corectează declarația de impunere aferentă perioadelor și creanțelor fiscale ce fac obiectul inspecției fiscale, aceasta nu va fi luată în considerare de organul fiscal.

Capitolul IVStabilirea bazei de impozitare prin estimare

Articolul 106Dreptul organului fiscal de a stabili baza de impozitare prin estimare

(1)Organul fiscal stabilește baza de impozitare și creanța fiscală aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impozitare, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă.

(2)Stabilirea prin estimare a bazei de impozitare se efectuează în situații cum ar fi:

a)în situația prevăzută la art. 107 alin. (1) - (4);

b)în situația în care organul fiscal nu poate determina situația fiscală corectă și constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau documentele și informațiile prezentate în cursul controlului fiscal sunt incorecte, incomplete, precum și în situația în care acestea nu există ori nu sunt puse la dispoziția organelor fiscale.

(3)În situațiile în care, potrivit legii, organul fiscal este îndreptățit să stabilească prin estimare bazele de impozitare, acesta identifică acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale. Organul fiscal are obligația menționării în actul de impunere a motivelor de fapt și a temeiului de drept care au determinat folosirea estimării, precum și a criteriilor de estimare.

(4)În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central și în scopul stabilirii prin estimare a bazei de impozitare, organul fiscal poate folosi metode de stabilire prin estimare a bazelor de impozitare, aprobate prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(5)Cuantumul creanțelor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificării ulterioare, cu excepția celor stabilite în cadrul unei inspecții fiscale.

Articolul 107Stabilirea din oficiu a creanțelor fiscale ca urmare a nedepunerii declarației de impunere

(1)Nedepunerea declarației de impunere dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a creanțelor fiscale prin decizie de impunere. Stabilirea din oficiu nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului/plătitorului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației de impunere. Aceste prevederi nu sunt aplicabile după începerea inspecției fiscale pentru obligațiile fiscale nedeclarate.

(2)În înștiințarea prevăzută la alin. (1) organul fiscal informează contribuabilul/plătitorul cu privire la consecințele nedepunerii declarației de impunere.

(3)Stabilirea din oficiu a creanței fiscale se face prin estimarea bazei de impozitare, potrivit art. 106. Organul fiscal procedează la estimarea creanței fiscale ori de câte ori informațiile deținute de organul fiscal nu permit estimarea bazei de impozitare.

(4)Pentru creanțele fiscale administrate de organul fiscal central, înștiințarea pentru nedepunerea declarațiilor și stabilirea din oficiu a creanțelor fiscale nu se face în cazul contribuabilului/plătitorului inactiv, atât timp cât se găsește în această situație.

(5)Contribuabilul/Plătitorul poate depune declarația de impunere pentru creanțele fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere emisă potrivit alin. (1), în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei, sub sancțiunea decăderii, chiar dacă acest termen se împlinește după împlinirea termenului de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili creanțe fiscale. Decizia de impunere se anulează de organul fiscal la data depunerii declarației de impunere.

(6)În cazul în care se depune declarația de impunere potrivit alin. (5), după împlinirea termenului de prescripție prevăzut la art. 110, de la data depunerii declarației începe să curgă un nou termen de prescripție.

01.01.2016Alin. (6) al art. 107 a fost modificat de pct. 3 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

Capitolul VDespre evidențele fiscale și contabile

Articolul 108Obligația de a conduce evidența fiscală

(1)În vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale datorate, contribuabilul/plătitorul are obligația să conducă evidențe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.

(2)În vederea documentării respectării principiului valorii de piață contribuabilul/plătitorul care desfășoară tranzacții cu persoane afiliate are obligația să întocmească dosarul prețurilor de transfer. La solicitarea organului fiscal central competent contribuabilul/plătitorul are obligația de a prezenta dosarul prețurilor de transfer. Cuantumul tranzacțiilor pentru care contribuabilul/plătitorul are obligația întocmirii dosarului prețurilor de transfer, termenele pentru întocmirea acestuia, conținutul dosarului prețurilor de transfer, precum și condițiile în care se solicită acesta se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(3)Sunt evidențe fiscale registrele, situațiile, precum și orice alte înscrisuri care, potrivit legislației fiscale, trebuie întocmite în mod obligatoriu în scopul stabilirii stării de fapt fiscale și a creanțelor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru vânzări, jurnalul pentru cumpărări, registrul de evidență fiscală.

Articolul 109Reguli pentru conducerea evidențelor contabile și fiscale

(1)Evidențele contabile și fiscale se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredințate spre păstrare unei societăți autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare.

(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), evidențele contabile și fiscale ale exercițiului financiar în curs se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia sau, în perioada 1-25 a lunii următoare perioadei fiscale de raportare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii declarațiilor fiscale.

(3)Dispozițiile legale privind păstrarea, arhivarea și limba folosită pentru evidențele contabile sunt aplicabile și pentru evidențele fiscale.

(4)În cazul în care evidențele contabile și fiscale sunt ținute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângă datele arhivate în format electronic contribuabilul/plătitorul este obligat să păstreze și să prezinte aplicațiile informatice cu ajutorul cărora le-a generat.

(5)Contribuabilul/Plătitorul este obligat să evidențieze veniturile realizate și cheltuielile efectuate din activitățile desfășurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror altor documente prevăzute de lege.

(6)Contribuabilul/Plătitorul este obligat să utilizeze pentru activitatea desfășurată documente primare și de evidență contabilă stabilite prin lege și să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operațiunilor înregistrate.

(7)Organul fiscal poate lua în considerare orice evidențe relevante pentru impozitare ținute de contribuabil/plătitor.

Capitolul VIPrescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale

Articolul 110

Obiectul, termenul și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de stabilire a creanțelor fiscale

(1)Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.

(2)Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel.

(3)Dreptul de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

(4)Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiune sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Articolul 111Întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale

(1)Termenele de prescripție prevăzute la art. 110 se întrerup:

a)în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b)la data depunerii de către contribuabil/plătitor a declarației de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;

c)la data la care contribuabilul/plătitorul corectează declarația de impunere sau efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a creanței fiscale datorate.

(2)Termenele de prescripție prevăzute la art. 110 se suspendă:

a)în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b)pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale, în condițiile respectării duratei legale de efectuare a acestora;

c)pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale;

d)pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv și data reactivării acestuia.

e)pe perioada cuprinsă între data comunicării către organele de urmărire penală a procesului-verbal de sesizare a organelor de urmărire penală sau a procesului-verbal întocmit ca urmare a solicitării organelor de urmărire penală adresată organelor fiscale de a efectua constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează și data rămânerii definitive a soluției de rezolvare a cauzei penale.

24.12.2020Alineatul (2) din Articolul 111, Capitolul VI, Titlul V a fost completat de Punctul 23, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

f)pe perioada cuprinsă între data decesului persoanei fizice la care era în curs de desfășurare o acțiune de inspecție fiscală/verificare a situației fiscale personale și data luării la cunoștință de către organul de inspecție/verificare că există sau nu succesori, după caz.

03.09.2022Alineatul (2) din Articolul 111, Capitolul VI, Titlul V a fost completat de Punctul 10, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

Articolul 112Efectul împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale

Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a creanței fiscale, procedează la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală.

Titlul VIControlul fiscal

Capitolul IInspecția fiscală

Articolul 113Obiectul inspecției fiscale

(1)Inspecția fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale.

(2)În scopul efectuării inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală procedează la:

a)examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului;

b)verificarea concordanței dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă și fiscală a contribuabilului/plătitorului, inclusiv din fișierul standard de control fiscal;

01.01.2022Litera b) din Alineatul (2), Articolul 113, Capitolul I, Titlul VI a fost modificată de Punctul 14, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

c)analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse și, după caz, a descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legislației fiscale;

d)verificarea, constatarea și investigarea fiscală a actelor și faptelor rezultând din activitatea contribuabilului/plătitorului supus inspecției sau altor persoane privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de legislația fiscală și contabilă;

e)solicitarea de informații de la terți;

f)verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile ori unde se află bunurile impozabile;

g)solicitarea de explicații scrise de la reprezentantul legal al contribuabilului/plătitorului sau împuternicitul acestuia ori de la persoanele prevăzute la art. 124 alin. (1), după caz, ori de câte ori acestea sunt necesare în timpul inspecției fiscale, pentru clarificarea și definitivarea constatărilor;

h)informarea reprezentantului legal al contribuabilului/plătitorului sau a împuternicitului acestuia, după caz, cu privire la constatările inspecției fiscale, precum și discutarea acestora;

i)stabilirea bazei de impozitare, a diferențelor datorate în plus sau în minus, după caz, față de obligația fiscală principală declarată de către contribuabil/plătitor și/sau stabilită, după caz, de organul fiscal;

29.12.2022Litera i) din Alineatul (2), Articolul 113, Capitolul I, Titlul VI a fost modificată de Punctul 11, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

j)sancționarea potrivit legii a faptelor reprezentând încălcări ale legislației fiscale și contabile constatate și dispunerea de măsuri pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale și contabile;

k)dispunerea măsurilor asigurătorii în condițiile legii;

l)aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.

(3)Nu intră în atribuțiile inspecției fiscale efectuarea de constatări tehnico-științifice sau orice alte verificări solicitate de organele de urmărire penală în vederea lămuririi unor fapte ori împrejurări ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituții.

Articolul 114Persoanele supuse inspecției fiscale

Inspecția fiscală se exercită asupra oricăror persoane și entități, indiferent de forma lor de organizare, care au obligații de stabilire, reținere sau plată a obligațiilor fiscale prevăzute de lege.

Articolul 115Formele și întinderea inspecției fiscale

(1)Formele de inspecție fiscală sunt:

a)inspecția fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligațiilor fiscale și a altor obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;

b)inspecția fiscală parțială, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligații fiscale, precum și a altor obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă de timp determinată.

(2)Organul de inspecție fiscală decide asupra efectuării unei inspecții fiscale generale sau parțiale, pe baza analizei de risc.

(3)Inspecția fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legislației fiscale/contabile.

Articolul 116Metode de control

(1)Pentru efectuarea inspecției fiscale se pot folosi următoarele metode:

a)inspecția prin sondaj care constă în activitatea de verificare selectivă a perioadelor impozabile, documentelor și operațiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale;

b)inspecția exhaustivă care constă în activitatea de verificare a tuturor perioadelor impozabile, precum și a documentelor și operațiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale;

c)inspecția electronică, care constă în activitatea de verificare a contabilității și a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare și testare asistate de instrumente informatice specializate.

03.09.2017Alineatul (1) din Articolul 116, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(2)Selectarea documentelor și a operațiunilor semnificative se apreciază de inspector.

(3)În cazul efectuării inspecției fiscale de către organul fiscal central, prin ordin al președintelui A.N.A.F. se pot aproba metode și proceduri de sondaj.

Articolul 117Perioada supusă inspecției fiscale

(1)Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.

(2)Selectarea perioadelor care vor fi supuse inspecției fiscale se efectuează de organul fiscal în funcție de riscul fiscal identificat. Inspecția fiscală se poate extinde, cu respectarea alin. (1) și asupra celorlalte perioade fiscale neverificate.

03.09.2017Alineatul (2) din Articolul 117, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 21, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 118Reguli privind inspecția fiscală

(1)Activitatea de inspecție fiscală se organizează și se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale și lunare. Condițiile pentru întocmirea programelor se aprobă astfel:

a)prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul inspecției fiscale efectuate de organul fiscal central;

b)prin acte ale autorităților administrației publice locale emise în condițiile legii, în cazul inspecției fiscale efectuate de organul fiscal local.

(1^1)Activitatea de inspecție fiscală efectuată de organul fiscal central se organizează în baza programelor întocmite la nivel central.

01.01.2026Articolul 118, Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 12., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(2)Inspecția fiscală se exercită, în cazul organului fiscal local, pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei, ierarhizării, teritorialității și descentralizării, iar în cazul organului fiscal central se exercită pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei ierarhizării și deconcentrării.

01.01.2026Alineatul (2), Articolul 118, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 13., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(3)Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare tip de creanță fiscală și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

(4)La începerea inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală trebuie să prezinte contribuabilului/plătitorului legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de inspecție fiscală. Legitimația de inspecție și ordinul de serviciu pot fi prezentate și prin utilizarea mijloacelor video de comunicare la distanță. În cazul organului fiscal central, prezentarea legitimației de inspecție și a ordinului de serviciu se realizează conform procedurii aprobate prin ordin al președintelui ANAF. Începerea inspecției fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control ori de câte ori există obligația ținerii acestuia.

16.12.2023Alineatul (4), Articolul 118, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 1., ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 388 din 12 decembrie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1123 din 13 decembrie 2023

(5)Inspecția fiscală are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și raporturile juridice care sunt relevante pentru impozitare sau verificarea modului de respectare a altor obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă.

(6)Inspecția fiscală se efectuează în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabilului/plătitorului și să utilizeze eficient timpul stabilit pentru efectuarea inspecției fiscale.

(7)La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul/plătitorul este obligat să dea o declarație scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documentele și informațiile solicitate pentru inspecția fiscală. În declarație se menționează și faptul că au fost restituite toate documentele solicitate și puse la dispoziție de contribuabil/plătitor.

(8)Contribuabilul/Plătitorul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organul de inspecție fiscală.

Articolul 119Competența de efectuare a inspecției fiscale

(1)Inspecția fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit și neîngrădit de organul fiscal central competent potrivit art. 29 sau organul fiscal local competent potrivit art. 37 și 38. Organele fiscale care sunt competente să efectueze inspecția fiscală sunt denumite, în sensul prezentului capitol, organe de inspecție fiscală.

(2)Prin excepție de la prevederile art. 30, în cazul creanțelor administrate de organul fiscal central, organele de inspecție fiscală au competență de efectuare a inspecției fiscale pe întreg teritoriul țării.

(3)Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător și în cazul verificării documentare efectuate de către structurile de inspecție fiscală din cadrul organului fiscal central.

01.01.2026Articolul 119, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 14., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

Articolul 120

Abrogat.

01.01.2026Articolul 120, Capitolul I, Titlul VI a fost abrogat de Punctul 15., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

Articolul 121Selectarea contribuabililor/plătitorilor pentru inspecție fiscală

(1)În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului. Nivelul riscului se stabilește pe baza analizei de risc. În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, selectarea contribuabililor/plătitorilor pentru efectuarea acțiunii de inspecție fiscală se efectuează la nivelul aparatului central al ANAF, în funcție de nivelul riscului stabilit pe baza analizei de risc.

01.01.2026Alineatul (1), Articolul 121, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 16., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(1^1)Prin excepție de la alin. (1), în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, contribuabilii/plătitorii pot fi selectați în mod aleatoriu pentru efectuarea unei acțiuni de inspecție fiscală. Termenii și condițiile în care se realizează selectarea aleatorie se stabilesc prin ordin al președintelui ANAF. Într-un an calendaristic, procentul maximal de contribuabili/plătitori selectați în mod aleatoriu nu poate depăși 10% din totalul contribuabililor/plătitorilor selectați pentru efectuarea inspecției fiscale în anul respectiv. Depășirea procentului de 10% reprezintă abatere disciplinară, iar conducătorul structurii de inspecție fiscală are obligația să ia măsuri de sancționare a persoanelor vinovate.

01.01.2026Articolul 121, Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 17., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(2)Contribuabilul/Plătitorul nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită.

(3)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul solicitărilor primite de la alte instituții ale statului, precum și în cazul în care în alte acte normative este prevăzută efectuarea unei acțiuni de inspecție fiscală.

Articolul 121^1Notificarea de conformare emisă de organul fiscal central în cazul inspecției fiscale

(1)Pentru contribuabilii/plătitorii prezumtivi a fi selectați pentru efectuarea inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală transmite acestora, în scris, o notificare de conformare cu privire la riscurile fiscale identificate în scopul reanalizării de către aceștia a situației fiscale și, după caz, de a depune sau de a corecta declarațiile fiscale.

(2)Prin notificare se comunică contribuabilului/plătitorului că în termen de 30 de zile de la data comunicării notificării are posibilitatea să depună sau să corecteze declarațiile fiscale. Până la expirarea acestui termen, organul de inspecție fiscală nu întreprinde nicio acțiune în vederea selectării pentru efectuarea inspecției fiscale.

(3)Depunerea sau corectarea declarațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor nu împiedică selectarea pentru efectuarea inspecției fiscale, însă numai după împlinirea termenului prevăzut la alin. (2).

(4)După împlinirea termenului prevăzut la alin. (2) contribuabilii/plătitorii cu risc fiscal ridicat care nu au remediat riscurile fiscale pentru care au fost notificați sunt supuși obligatoriu unei inspecții fiscale sau unei verificări documentare.

(5)Modelul notificării de conformare, periodicitatea emiterii notificărilor, precum și procedura de notificare se aprobă prin ordin al președintelui ANAF.

29.12.2022Capitolul I din Titlul VI a fost completat de Punctul 18, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

Articolul 122Avizul de inspecție fiscală

(1)Înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală are obligația să înștiințeze, în scris, contribuabilul/plătitorul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.

(2)Avizul de inspecție fiscală se comunică contribuabilului/plătitorului, înainte de începerea inspecției fiscale, astfel:

a)cu 30 de zile pentru marii contribuabili;

b)cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili/plătitori.

(3)Contribuabilul/Plătitorul poate renunța la beneficiul perioadei de comunicare a avizului de inspecție fiscală prevăzut la alin. (2).

(4)Avizul de inspecție fiscală se comunică la începerea inspecției fiscale în următoarele situații:

a)în cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvență;

b)în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale;

c)pentru extinderea inspecției fiscale la perioade sau creanțe fiscale, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală inițial;

d)în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației;

e)în cazul unor cereri ale contribuabilului/plătitorului pentru a căror soluționare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea inspecției fiscale.

(5)În cazul prevăzut la alin. (2), după primirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul/plătitorul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge prin decizie emisă de conducătorul activității de inspecție fiscală care se comunică contribuabilului. În cazul în care cererea de amânare a fost admisă, în decizie se menționează și data la care a fost reprogramată inspecția fiscală.

(6)În cazul prevăzut la alin. (4), contribuabilul/plătitorul poate solicita suspendarea inspecției fiscale. Prevederile art. 127 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(7)Avizul de inspecție fiscală cuprinde:

a)temeiul juridic al inspecției fiscale;

b)data de începere a inspecției fiscale;

c)obligațiile fiscale, alte obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă, precum și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale;

d)posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale.

e)posibilitatea depunerii sau corectării declarației de impunere aferentă perioadelor și creanțelor fiscale ce vor face obiectul inspecției fiscale, până la data începerii inspecției fiscale.

29.12.2022Alineatul (7) din Articolul 122, Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 19, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

Articolul 123Începerea inspecției fiscale

(1)În situația în care data de începere a inspecției fiscale înscrisă în aviz este ulterioară împlinirii termenului prevăzut la art. 122 alin. (2), inspecția fiscală nu poate începe înainte de data înscrisă în aviz.

(2)Data începerii inspecției fiscale este data menționată în registrul unic de control, dacă există obligația ținerii acestuia. În cazul contribuabilului/plătitorului care nu ține sau nu prezintă organului de inspecție fiscală registrul unic de control, această dată se înscrie într-un proces-verbal de constatare. Procesul-verbal de constatare se semnează de către organul de inspecție fiscală și de către contribuabil/plătitor și se înregistrează la registratura contribuabilului/plătitorului ori de câte ori există o astfel de registratură.

16.12.2023Alineatul (2), Articolul 123, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 2., ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 388 din 12 decembrie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1123 din 13 decembrie 2023

(3)În cazul în care inspecția fiscală se desfășoară în spațiile de lucru ale contribuabilului/plătitorului și nu poate începe în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data prevăzută în aviz, contribuabilul/plătitorul este înștiințat, în scris, asupra noii date de începere a inspecției fiscale.

29.12.2022Alineatul (3) din Articolul 123, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(4)În cazul în care inspecția fiscală se desfășoară la sediul organului de inspecție fiscală, data începerii inspecției fiscale este data prevăzută în aviz. Dacă inspecția fiscală nu poate începe la data prevăzută în aviz, cel târziu la data împlinirii acesteia, contribuabilul/plătitorul este înștiințat, în scris, asupra noii date de începere a inspecției fiscale.

29.12.2022Articolul 123 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 21, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

Articolul 124Obligația de colaborare a contribuabilului/plătitorului

(1)La începerea inspecției fiscale, contribuabilul/plătitorul trebuie informat că poate numi persoane care să dea informații. Dacă informațiile furnizate de contribuabil/plătitor sau de către persoana numită de acesta sunt insuficiente, atunci organul de inspecție fiscală se poate adresa și altor persoane pentru obținerea de informații necesare realizării inspecției fiscale.

(2)Contribuabilul/Plătitorul are obligația să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a inspecției fiscale toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal. De comun acord cu organele de inspecție fiscală, colaborarea contribuabilului/plătitorului la constatarea stărilor de fapt fiscale se poate realiza și prin utilizarea mijloacelor electronice de comunicare la distanță.

03.09.2022Alineatul (2) din Articolul 124, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 11, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(3)Pe toată durata exercitării inspecției fiscale contribuabilul/plătitorul are dreptul de a beneficia de asistență de specialitate sau juridică.

Articolul 125Locul și timpul desfășurării inspecției fiscale

(1)Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, la sediul organului de inspecție fiscală.

29.12.2022Alineatul (1) din Articolul 125, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 22, Articolul I din ORDONANA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(2)Din inițiativa organului de inspecție fiscală sau la solicitarea motivată a contribuabilului/plătitorului, inspecția fiscală se poate desfășura în spațiile de lucru ale contribuabilului/plătitorului. Cererea contribuabilului/plătitorului se soluționează în termen de maximum 3 zile de la înregistrare. În cazul în care cererea nu este soluționată în termenul de 3 zile, aceasta se consideră acceptată tacit. Schimbarea locului de desfășurare a inspecției fiscale se poate realiza și pe parcursul inspecției fiscale. Contribuabilul/Plătitorul trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat, precum și logistica necesară desfășurării inspecției fiscale. Dacă nu există sau nu poate fi pus la dispoziție un spațiu de lucru adecvat pentru derularea inspecției fiscale, atunci activitatea de inspecție se desfășoară la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul/plătitorul.

29.12.2022Alineatul (2) din Articolul 125, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 22, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(3)Indiferent de locul unde se desfășoară inspecția fiscală, organul de inspecție fiscală are dreptul să inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, sau unde se află bunurile impozabile, în prezența contribuabilului/plătitorului ori a unei persoane desemnate de acesta.

(4)În cazul în care inspecția fiscală se desfășoară în spațiile de lucru ale contribuabilului/plătitorului, aceasta se realizează, de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului/plătitorului. Inspecția fiscală se poate desfășura și în afara programului de lucru al contribuabilului/plătitorului, cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea conducătorului organului de inspecție fiscală.

29.12.2022Alineatul (4) din Articolul 125, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 22, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(5)În cazul în care inspecția fiscală se desfășoară la sediul organului fiscal, aceasta se realizează în timpul programului de lucru al organului fiscal. Inspecția fiscală se poate desfășura și în afara programului de lucru al organului fiscal, dacă nu este necesară prezența contribuabilului/plătitorului, cu aprobarea conducătorului organului de inspecție fiscală.

29.12.2022Articolul 125 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 23, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

Articolul 126Durata efectuării inspecției fiscale

(1)Durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organul de inspecție fiscală, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de:a) 180 de zile pentru contribuabilii mari, pentru contribuabilii/ plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime, precum și pentru contribuabilii nerezidenți;

03.09.2022Litera a) din Alineatul (1), Articolul 126, Capitolul I, Titlul VI a fost modificată de Punctul 12, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

b)90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;c) 45 de zile pentru ceilalți contribuabili.

(2)În cazul în care inspecția fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul perioadei prevăzute la alin. (1) în care nu se includ perioadele de suspendare legală a inspecției fiscale, inspecția fiscală încetează, fără a se emite raport de inspecție fiscală și decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. În acest caz, organul de inspecție fiscală poate relua inspecția, cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspecția fiscală inițială, o singură dată pentru aceeași perioadă și aceleași obligații fiscale, cu respectarea prevederilor art. 117 alin. (1).

24.12.2020Alineatul (2) din Articolul 126, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 24, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(2^1)În cazul în care inspecția fiscală a început și intervine încetarea persoanei juridice sau decesului persoanei fizice ca subiecte de drept fiscal, inspecția fiscală continuă cu succesorii persoanei respective, dacă aceștia există. În acest caz, creanța fiscală se stabilește pe numele succesorilor. În cazul în care nu există succesori inspecția fiscală încetează.

24.12.2020Articolul 126 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 25, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(2^2)Procedura de aplicare a prevederilor alin. (2^1) se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

24.12.2020Articolul 126 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 25, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(3)În cazul încetării inspecției fiscale potrivit alin. (2), prevederile art. 111 alin. (2) lit. b) nu sunt aplicabile.

Articolul 127Suspendarea inspecției fiscale

(1)Conducătorul inspecției fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecții fiscale în oricare din următoarele situații și numai dacă apariția acestei situații împiedică finalizarea inspecției fiscale:

a)pentru desfășurarea unuia sau mai multor controale încrucișate în legătură cu actele și operațiunile efectuate de contribuabilul/plătitorul supus inspecției fiscale;

b)pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de organul de inspecție fiscală, inclusiv în situația în care acestea privesc elaborarea și prezentarea dosarului prețurilor de transfer;

c)pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;

d)pentru efectuarea unei expertize, potrivit art. 63;

e)pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau stabilirii realității unor tranzacții;

f)pentru solicitarea de informații sau documente de la autorități, instituții ori terți, inclusiv de la autorități fiscale din alte state, în legătură cu obiectul inspecției fiscale;

g)pentru finalizarea unor acțiuni de control fiscal efectuate în condițiile legii la același contribuabil/plătitor care pot influența rezultatele inspecției fiscale;

h)pentru efectuarea verificărilor la ceilalți membri ai grupului fiscal/grupului fiscal unic, definite potrivit Codului fiscal;

24.12.2020Litera h) din Alineatul (1), Articolul 127, Capitolul I, Titlul VI a fost modificată de Punctul 26, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

i)atunci când, în scopul valorificării informațiilor rezultate din alte acțiuni de inspecție fiscală sau obținute de la alte autorități ori de la terți, se impune începerea de îndată a unei inspecții fiscale la un alt contribuabil/plătitor;

i^1)în situația în care organul de inspecție fiscală este sesizat sau i se aduce la cunoștință, în timpul inspecției fiscale că împotriva contribuabilului/plătitorului se află în desfășurare o procedură judiciară în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul inspecției fiscale sau în situația în care documentele financiar-contabile ale contribuabilului au fost ridicate de organul de urmărire penală, fără a putea fi puse la dispoziția organului de inspecție fiscală.

24.12.2020Alineatul (1) din Articolul 127, Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 27, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

i^2)pentru emiterea unui acord de preț în avans în condițiile art. 52 alin. (2^3);

27.07.2025Alineatul (1), Articolul 127, Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 4., Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 24 iulie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 695 din 24 iulie 2025

j)în alte cazuri temeinic justificate.

(2)În cazul prevăzut la alin. (1), inspecția fiscală este suspendată până la data la care încetează motivul suspendării, dar nu mai mult de 6 luni de la data suspendării. Termenul de 6 luni nu operează în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. i^1) și i^2). În aceste cazuri, inspecția fiscală se reia după data finalizării procedurii judiciare sau după data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și după data la care organul de inspecție fiscală are acces la documentele financiar-contabile ale contribuabilului, respectiv după data soluționării cererii de emitere a acordului de preț în avans.

27.07.2025Alineatul (2), Articolul 127, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 5., Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 24 iulie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 695 din 24 iulie 2025

(3)Conducătorul inspecției fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecții fiscale la cererea justificată a contribuabilului/plătitorului. În acest caz, suspendarea nu poate fi mai mare de 3 luni.

(4)Conducătorul inspecției fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecții fiscale în situația în care soluționarea contestației formulate împotriva unui act administrativ fiscal emis anterior sau a unei acțiuni în contencios-administrativ, pentru același contribuabil/plătitor, poate influența rezultatele inspecției fiscale în curs. În acest caz, inspecția fiscală se reia după emiterea deciziei de soluționare a contestației sau după data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

(5)Ori de câte ori conducătorul inspecției fiscale decide suspendarea inspecției, se emite o decizie de suspendare care se comunică contribuabilului/plătitorului. Suspendarea începe de la data prevăzută în decizie. În cazul în care în decizie nu este prevăzută o astfel de dată suspendarea începe de la data comunicării deciziei de suspendare.

24.12.2020Alineatul (5) din Articolul 127, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 28, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(6)În termen de cel mult 10 zile de la încetarea motivului suspendării sau la împlinirea perioadei de suspendare prevăzută la alin. (2) sau (3), organul de inspecție înștiințează contribuabilul/plătitorul privind încetarea suspendării și stabilește data la care se reia inspecția fiscală.

24.12.2020Alineatul (6) din Articolul 127, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 28, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(7)Perioadele în care inspecția fiscală este suspendată nu sunt incluse în calculul duratei acesteia.

(8)Prevederile art. 124 alin. (1) și (2) nu sunt aplicabile pe perioada suspendării inspecției fiscale.

24.12.2020Articolul 127 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 29, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(9)Contribuabilul/plătitorul are dreptul de a fi informat cu privire la orice alt mijloc de probă obținut de organul fiscal, ca urmare a acțiunilor ce au constituit cauze de suspendare conform alin. (1), și care are legătură cu situația fiscală a contribuabilului/plătitorului, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele probe, caz în care contribuabilul este informat în mod corespunzător despre obiectivele a căror protejare împiedică accesul acestuia la probe.

24.12.2020Articolul 127 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 29, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(10)Contribuabilul/plătitorul poate contesta decizia de suspendare, potrivit titlului VIII.

24.12.2020Articolul 127 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 30, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Articolul 128Reverificarea

(1)Prin excepție de la prevederile art. 118 alin. (3), conducătorul organului de inspecție fiscală poate decide reverificarea unor tipuri de obligații fiscale pentru o anumită perioadă impozabilă, la propunerea organului de inspecție fiscală desemnat cu efectuarea inspecției sau la cererea contribuabilului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

a)după încheierea inspecției fiscale apar date suplimentare care erau necunoscute organului de inspecție fiscală sau, după caz, contribuabilului, la data efectuării inspecției fiscale;

b)datele suplimentare influențează rezultatele inspecției fiscale încheiate.

24.12.2020Alineatul (1) din Articolul 128, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 31, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(2)Prin date suplimentare se înțelege orice fapt sau mijloc de probă de care se ia cunoștință ulterior inspecției, de natură să modifice rezultatele inspecției anterioare.

24.12.2020Alineatul (2) din Articolul 128, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 31, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(2^1)Contribuabilul poate solicita reverificarea în situațiile în care nu poate corecta declarația de impunere potrivit art. 105 alin. (6).

24.12.2020Articolul 128 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 32, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(3)La începerea acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscală este obligat să comunice contribuabilului/plătitorului decizia de reverificare, care poate fi contestată în condițiile prezentului cod. Decizia se comunică în condițiile prevăzute la art. 122 alin. (2)-(6). În acest caz nu se emite și nu se comunică aviz de inspecție fiscală.

(4)Decizia de reverificare conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 46 și elementele prevăzute la art. 122 alin. (7) lit. b)-d).

Articolul 129Refacerea inspecției fiscale

(1)În situația în care, ca urmare a deciziei de soluționare emise potrivit art. 279 se desființează total sau parțial actul administrativ-fiscal atacat, emis în procedura de inspecție fiscală, organul de inspecție fiscală reface inspecția fiscală, cu respectarea dispozițiilor art. 276 alin. (3).

(2)Refacerea inspecției fiscale trebuie să respecte strict perioadele fiscale, precum și considerentele deciziei de soluționare a contestației care au condus la desființare, astfel cum acestea sunt menționate în decizie.

(3)Refacerea inspecției fiscale și emiterea noului act administrativ-fiscal sunt posibile chiar dacă pentru perioadele și obligațiile fiscale vizate de refacere s-a anulat rezerva verificării ulterioare potrivit art. 94 alin. (3).

(4)Refacerea inspecției fiscale se realizează de către o altă echipă de inspecție fiscală decât cea care a încheiat actul desființat.

(5)Prin excepție de la prevederile alin. (4), refacerea inspecției fiscale se realizează de către aceeași echipă de inspecție care a încheiat actul desființat dacă, din motive obiective, nu există posibilitatea refacerii inspecției fiscale de către o altă echipă de inspecție.

03.09.2021Articolul 129 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 15, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 130Dreptul contribuabilului/plătitorului de a fi informat

(1)Contribuabilul/Plătitorul trebuie informat pe parcursul desfășurării inspecției fiscale despre aspectele constatate în cadrul acțiunii de inspecție fiscală, iar la încheierea acesteia, despre constatările și consecințele lor fiscale.

(2)Organul de inspecție fiscal comunică contribuabilului/plătitorului proiectul de raport de inspecție fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie, acordându-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. În acest scop, odată cu comunicarea proiectului de raport, organul de inspecție fiscală comunică și data, ora și locul la care va avea loc discuția finală, însă nu mai devreme de 3 zile lucrătoare de la data comunicării proiectului de raport de inspecție fiscală, respectiv 5 zile lucrătoare în cazul marilor contribuabili. Perioada necesară pentru îndeplinirea audierii în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (3) lit. b) nu se include în calculul duratei inspecției fiscale.

24.12.2020Alineatul (2) din Articolul 130, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 33, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(3)Contribuabilul/Plătitorul poate renunța la discuția finală, notificând acest fapt organului de inspecție fiscală.

(4)Data încheierii inspecției fiscale este data programată pentru discuția finală cu contribuabilul/plătitorul sau data notificării de către contribuabil/plătitor că renunță la acest drept.

(5)Contribuabilul/Plătitorul are dreptul să își prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările organului de inspecție fiscală, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale. În cazul marilor contribuabili termenul de prezentare a punctului de vedere este de cel mult 7 zile lucrătoare. Termenul poate fi prelungit pentru motive justificate cu acordul conducătorului organului de inspecție fiscală.

Articolul 131Rezultatul inspecției fiscale

(1)Rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție fiscală, în care se prezintă constatările organului de inspecție fiscală din punctul de vedere faptic și legal și consecințele lor fiscale, cu excepția cazurilor în care se fac constatări în legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul inspecției fiscale, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 132. Procedura de aplicare se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

24.12.2020Alineatul (1) din Articolul 131, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 34, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(2)Raportul de inspecție fiscală se întocmește la finalizarea inspecției fiscale și cuprinde constatările în legătură cu toate perioadele și toate obligațiile fiscale înscrise în Avizul de inspecție fiscală, precum și în legătură cu alte obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă ce au făcut obiectul verificării. În cazul în care contribuabilul/plătitorul și-a exercitat dreptul prevăzut la art. 130 alin. (5), raportul de inspecție fiscală cuprinde și opinia organului de inspecție fiscală, motivată în drept și în fapt, cu privire la punctul de vedere exprimat de contribuabil/plătitor.

24.12.2020Alineatul (2) din Articolul 131, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 34, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(3)La raportul de inspecție fiscală se anexează, ori de câte ori este cazul, acte privind constatări efectuate la sediul contribuabilului/plătitorului sau la sediile secundare ale acestuia, cum ar fi procese-verbale încheiate cu ocazia controalelor inopinate sau de constatare la fața locului și alte asemenea acte.

(4)Pentru fiecare perioadă și obligație fiscală ce au făcut obiectul constatărilor, raportul de inspecție fiscală stă la baza emiterii:

24.12.2020Partea introductivă a alineatului (4) din Articolul 131, Capitolul I, Titlul VI a fost modificată de Punctul 34, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

a)deciziei de impunere, pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale principale aferente diferențelor de baze de impozitare;

b)deciziei de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale;

c)deciziei de modificare a bazelor de impozitare dacă se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.

(5)Deciziile prevăzute la alin. (4) se emit în termen de cel mult 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale.

(6)Deciziile prevăzute la alin. (4) se comunică contribuabilului/plătitorului în condițiile art. 47.

Articolul 132Sesizarea organelor de urmărire penală

(1)Organul de inspecție fiscală are obligația de a sesiza organele judiciare competente în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală.

(2)În situațiile prevăzute la alin. (1) organul de inspecție fiscală are obligația de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecție fiscală și de către contribuabilul/plătitorul supus inspecției, cu sau fără explicații ori obiecțiuni din partea contribuabilului/plătitorului. În cazul în care cel supus inspecției fiscale refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecție fiscală consemnează despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului.

(3)Procesul-verbal întocmit potrivit alin. (2) reprezintă act de sesizare și stă la baza documentației de sesizare a organelor de urmărire penală.

(4)După sesizarea organelor de urmărire penală, inspecția fiscală încetează numai pentru obligațiile și perioadele fiscale care au făcut obiectul sesizării potrivit alin. (1).

03.09.2022Articolul 132 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 13, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(5)Dacă, după sesizarea organelor de urmărire penală, procurorul, prin ordonanță, dispune clasarea ori renunțarea la urmărirea penală sau dacă, după trimiterea în judecată, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, organul de inspecție fiscală poate relua inspecția. În acest caz, se transmite un nou aviz de inspecție fiscală.

03.09.2022Articolul 132 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 13, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

Articolul 133Decizia de impunere provizorie

(1)Pe perioada desfășurării inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală emite decizii de impunere provizorii pentru obligațiile fiscale principale suplimentare aferente unei perioade și unui tip de obligație verificată. În acest caz, prin excepție de la prevederile art. 131, nu se întocmește raport de inspecție fiscală. În acest scop, organul fiscal informează în cel mult 5 zile lucrătoare, contribuabilul/plătitorul cu privire la finalizarea unei perioade fiscale și a unui tip de obligație fiscală verificată.

(1^1)În cazul în care contribuabilul/plătitorul nu a fost informat cu privire la finalizarea verificării unei perioade fiscale și a unui tip de obligație fiscală potrivit alin. (1), acesta poate solicita emiterea deciziei de impunere provizorie după împlinirea a jumătate din durata legală de efectuare a inspecției fiscale, prevăzută la art. 126 alin. (1).

29.12.2022Articolul 133 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(2)La cererea contribuabilului/plătitorului, decizia de impunere provizorie se emite și se comunică în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data solicitării, în cazul marilor contribuabili, sau în termen de cel mult 5 zile lucrătoare pentru ceilalți contribuabili/plătitori, în scopul stingerii obligațiilor fiscale suplimentare.

29.12.2022Alineatul (2) din Articolul 133, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 25, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(3)Obligațiile fiscale stabilite prin decizii de impunere provizorii se includ în deciziile întocmite în condițiile art. 131 și se contestă împreună cu acestea. Sumele stabilite prin decizie de impunere provizorie se regularizează în decizia de impunere emisă potrivit art. 131.

(4)Decizia de impunere provizorie reprezintă titlu de creanță care devine titlu executoriu la data la care se împlinește termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1).

29.12.2022Alineatul (4) din Articolul 133, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 25, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(5)În situația în care decizia de impunere provizorie nu se emite și nu se comunică în termenul prevăzut la alin. (2), contribuabilul/plătitorul nu datorează dobânzi și penalități de nedeclarare începând din ziua următoare împlinirii termenului de emitere și comunicare și până la data la care decizia a fost comunicată contribuabilului/plătitorului.

29.12.2022Articolul 133 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 26, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

Capitolul IIControlul inopinat

Articolul 134Obiectul controlului inopinat

(1)Organul fiscal poate efectua un control fără înștiințarea prealabilă a contribuabilului/plătitorului, denumit în continuare control inopinat.

(2)Controlul inopinat constă în:

a)verificarea faptică și documentară, în principal, ca urmare a unor informații cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale;

b)verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale unui contribuabil/plătitor, în corelație cu cele deținute de persoana sau entitatea supusă unui control fiscal, denumită control încrucișat;

c)verificarea unor elemente ale bazei de impozitare sau cu privire la situația fiscală faptică, precum și constatarea, analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific.

(3)Durata efectuării controlului inopinat este stabilită de conducătorul organului de control, în funcție de obiectivele controlului, și nu poate fi mai mare de 30 de zile.

(4)Pentru aceleași operațiuni și obligațiile fiscale aferente acestora nu se poate derula concomitent și un control inopinat cu o inspecție fiscală derulată la același contribuabil, cu excepția situației în care în alte proceduri sunt necesare constatări în legătură cu operațiuni și obligații fiscale supuse unei inspecții fiscale în derulare, caz în care echipa de inspecție fiscală este competentă să efectueze și un control inopinat. În acest caz se încheie proces-verbal potrivit art. 135 alin. (3), iar durata controlului inopinat nu intră în calculul duratei inspecției fiscale.

03.09.2017Alineatul (4) din Articolul 134, Capitolul II, Titlul VI a fost modificat de Punctul 22, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 135Reguli privind desfășurarea controlului inopinat

(1)La începerea controlului inopinat, organul de control este obligat să prezinte contribuabilului/plătitorului legitimația de control și ordinul de serviciu.

(1^1)Controlul inopinat se efectuează de către organele de inspecție fiscală și organele fiscale competente să exercite verificarea situației fiscale personale, potrivit art. 138 alin. (3).

29.12.2022Articolul 135 din Capitolul II, Titlul VI a fost completat de Punctul 27, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(2)Efectuarea controlului inopinat trebuie consemnată în registrul unic de control, potrivit legii.

(3)La finalizarea controlului inopinat se încheie proces-verbal, care constituie mijloc de probă în sensul art. 55. Un exemplar al procesului-verbal se comunică contribuabilului/plătitorului.

(4)Contribuabilul/Plătitorul își poate exprima punctul de vedere față de constatările menționate în procesul-verbal în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare.

(5)Prevederile art. 113 alin. (2) lit. a), b), e), f), g), h), j), k) și l), art. 118 alin. (8), art. 120, 124, 125 și 132 sunt aplicabile în mod corespunzător și în cazul controlului inopinat.

24.12.2020Alineatul (5) din Articolul 135, Capitolul II, Titlul VI a fost modificat de Punctul 35, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Capitolul IIIControlul antifraudă

Articolul 136Competența, obiectul și regulile de efectuare a controlului antifraudă

(1)Controlul antifraudă se efectuează de către funcționarii publici din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală pe întreg teritoriul țării, în baza analizei de risc. Aceștia sunt denumiți, în sensul prezentului capitol, organe de control antifraudă fiscală.

(2)Controlul antifraudă are ca obiect prevenirea și combaterea fraudei și evaziunii fiscale. Organele de control antifraudă fiscală exercită activități de control operativ, fără informarea prealabilă a contribuabilului/plătitorului cu privire la efectuarea controlului.

(3)Prin excepție de la prevederile alin. (1), organele de control antifraudă fiscală pot efectua controlul antifraudă fără existența unei analize de risc în următoarele cazuri:

a)atunci când, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată încălcări ale legislației fiscale care impun o intervenție imediată;

b)în mod excepțional, în vederea efectuării unor acțiuni de control cu caracter specific, în scopul prevenirii și combaterii fraudei și/sau evaziunii fiscale.

(4)Contribuabilul/Plătitorul nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită pentru efectuarea controlului antifraudă.

29.12.2022Articolul 136 din Capitolul III, Titlul VI a fost modificat de Punctul 28, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

Articolul 137Reguli privind controlul antifraudă

(1)În exercitarea atribuțiilor ce le revin, organele de control antifraudă fiscală au drepturile prevăzute la art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 144/2014, cu modificările ulterioare.

(2)La începerea controlului antifraudă, organele de control antifraudă fiscală sunt obligate să se legitimeze în condițiile legii.

(3)Ori de câte ori controlul antifraudă se efectuează în spațiile de lucru ale contribuabilului/plătitorului, controlul se consemnează în registrul unic de control, potrivit legii.

(4)Pe durata controlului antifraudă, contribuabilul/plătitorul are următoarele drepturi:

a)de a solicita legitimarea organelor de control antifraudă fiscală care efectuează acțiunea de control antifraudă;

b)de a beneficia de asistență de specialitate;

c)de a fi informat pe parcursul desfășurării controlului antifraudă asupra constatărilor efectuate;

d)ca activitatea sa să fie cât mai puțin afectată pe timpul desfășurării controlului antifraudă;

e)de a primi dovada scrisă în cazul reținerii unor documente ca urmare a activității de control antifraudă.

(5)Persoanele prevăzute la art. 66 și 67 au dreptul de a refuza, după caz, furnizarea de informații, efectuarea de expertize și prezentarea unor înscrisuri, în condițiile legii.

29.12.2022Articolul 137 din Capitolul III, Titlul VI a fost modificat de Punctul 29, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

Articolul 137^1Rezultatele controlului antifraudă

(1)La finalizarea controlului antifraudă se încheie proces-verbal de control, în condițiile legii. Un exemplar al procesului-verbal de control se comunică contribuabilului/plătitorului.

29.12.2022Alineatul (1) din Articolul 137^1, Capitolul III, Titlul VI a fost modificat de Punctul 30, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(2)Procesul-verbal/actul de control prevăzut la alin. (1) constituie mijloc de probă în sensul prevederilor art. 55, inclusiv în situația în care în conținutul său sunt prezentate consecințele fiscale ale neregulilor constatate.

(3)Contribuabilul/Plătitorul își poate exprima punctul de vedere față de constatările menționate în procesul-verbal/actul de control în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare.

(4)Punctul de vedere al contribuabilului/plătitorului exprimat potrivit alin. (3) se analizează la nivelul Direcției generale antifraudă fiscală.

03.09.2022Articolul 137^1 din Capitolul III, Titlul VI a fost completat de Punctul 14, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(5)În măsura în care din analiza prevăzută la alin. (4) reiese că este necesară refacerea controlului și/sau a procesului-verbal/actului de control, după caz, conducătorul structurii dispune măsurile necesare conform celor constatate.

03.09.2022Articolul 137^1 din Capitolul III, Titlul VI a fost completat de Punctul 14, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(6)Punctul de vedere al contribuabilului/plătitorului, împreună cu analiza menționată la alin. (4), va fi avut în vedere de către organele competente.

03.09.2022Articolul 137^1 din Capitolul III, Titlul VI a fost completat de Punctul 14, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

24.12.2020Capitolul III din Titlul VI a fost completat de Punctul 37, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Capitolul IVVerificarea situației fiscale personale de către organul fiscal central

Articolul 138Obiectul și regulile privind verificarea persoanelor fizice

(1)Organul fiscal central are dreptul de a efectua o verificare fiscală a ansamblului situației fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit.

(2)Pentru verificarea situației fiscale personale a persoanei fizice, se efectuează următoarele activități preliminare:

a)analiza de risc de către structura de la nivelul aparatului central al ANAF în vederea stabilirii riscului aferent persoanelor fizice de neconformare la declararea veniturilor impozabile. Riscul aferent unei persoane fizice de neconformare la declararea veniturilor impozabile reprezintă diferența semnificativă între veniturile estimate în cadrul analizei de risc și veniturile declarate de persoana fizică și/sau de plătitori pentru aceeași perioadă impozabilă. Diferența este semnificativă dacă între veniturile estimate în cadrul analizei de risc și veniturile declarate de persoana fizică și/sau de plătitori este o diferență mai mare de 10% din veniturile declarate, dar nu mai puțin de 50.000 lei;

b)notificarea, în scris, a persoanelor fizice identificate cu risc fiscal potrivit lit. a), înainte de selectarea pentru verificarea situației fiscale personale, că au posibilitatea de a reanaliza situația fiscală personală, inclusiv de a depune sau de a corecta declarațiile fiscale în termenul prevăzut la art. 140^1 alin. (2);

c)selectarea persoanelor fizice ce urmează a fi supuse verificării situației fiscale personale efectuate la nivelul aparatului central al ANAF, în funcție de nivelul riscului stabilit. Nivelul riscului se stabilește pe baza analizei de risc.

29.12.2022Alineatul (2) din Articolul 138, Capitolul IV, Titlul VI a fost modificat de Punctul 31, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(2^1)Prin excepție de la alin. (2) lit. c), persoanele fizice pot fi selectate în mod aleatoriu pentru efectuarea unei verificări a situației fiscale personale. Termenii și condițiile în care se realizează selectarea aleatorie se stabilesc prin ordin al președintelui ANAF. Într-un an calendaristic, procentul maximal de persoane fizice selectate în mod aleatoriu nu poate depăși 10% din totalul persoanelor fizice selectate pentru efectuarea verificării situației fiscale personale în anul respectiv. Depășirea procentului de 10% reprezintă abatere disciplinară, iar conducătorul structurii de verificare a situației fiscale personale are obligația să ia măsuri de sancționare a persoanelor vinovate.

01.01.2026Articolul 138, Capitolul IV, Titlul VI a fost completat de Punctul 32., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(3)Competența de exercitare a verificării situației fiscale personale și a activităților preliminare acesteia se stabilește prin ordin al președintelui A.N.A.F.. Aparatul central al A.N.A.F. are competență în efectuarea verificării persoanelor fizice, potrivit prezentului capitol, pe întregul teritoriu al țării.

(4)Prin situație fiscală personală se înțelege totalitatea drepturilor și a obligațiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie și a altor elemente de natură să determine starea de fapt fiscală reală a persoanei fizice pe perioada verificată.

(5)Înaintea desfășurării verificării situației fiscale personale, organul fiscal central are obligația să înștiințeze, în scris, persoana fizică supusă verificării în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de verificare.

(6)Organul fiscal central solicită persoanei fizice prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancțiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situația sa fiscală. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal central.

(7)Persoana supusă verificării are obligația de a depune în termenul prevăzut la alin. (6) o declarație de patrimoniu și de venituri la solicitarea organului fiscal central. Solicitarea se face prin avizul de verificare.

(8)Elementele de patrimoniu și de venituri ce trebuie declarate de persoana fizică supusă verificării, precum și modelul declarației se stabilesc prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(9)Cu ocazia verificării situației fiscale personale, organul fiscal central stabilește veniturile obținute de persoana fizică în cursul perioadei verificate. În acest scop organul fiscal central utilizează metode indirecte de stabilire a veniturilor, aprobate prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(10)În cazul în care persoana fizică supusă verificării nu îndeplinește obligațiile prevăzute la alin. (6) și (7) verificarea situației fiscale personale se face pe baza informațiilor și documentelor deținute sau obținute de organul fiscal central în condițiile prezentului cod.

(11)Organul fiscal central apreciază asupra metodei indirecte folosite și a întinderii acesteia, în limitele rezonabilității și echității, asigurând o proporție justă între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.

(12)Ori de câte ori, pe parcursul verificării situației fiscale personale, organul fiscal central apreciază că sunt necesare noi documente sau informații relevante pentru verificare, le poate solicita persoanei fizice, în condițiile prezentului cod. În acest caz, organul fiscal central stabilește un termen rezonabil, care nu poate fi mai mic de 10 zile, pentru prezentarea documentelor și/sau a informațiilor solicitate.

(13)Pe parcursul derulării verificării situației fiscale personale, persoana fizică supusă verificării are dreptul să prezinte orice documente justificative sau explicații pentru stabilirea situației fiscale reale. Cu ocazia prezentării documentelor justificative sau explicațiilor, concluziile se consemnează într-un document semnat de ambele părți. În cazul în care persoana fizică verificată refuză semnarea documentului, se consemnează refuzul de semnare.

(14)La începerea verificării situației fiscale personale, persoana fizică verificată este informată că poate numi, în condițiile prezentului cod, persoane care să dea informații.

(15)Dacă informațiile persoanei fizice verificate sau cele ale persoanei numite de aceasta sunt insuficiente, atunci organul fiscal central se poate adresa și altor persoane pentru obținerea de informații, în condițiile prezentului cod.

(16)Persoana fizică verificată trebuie informată pe parcursul desfășurării verificării situației fiscale personale asupra constatărilor rezultate din verificare.

(17)Verificarea situației fiscale personale se efectuează o singură dată pentru impozitul pe venit și pentru fiecare perioadă impozabilă.

(18)În situația în care persoana fizică verificată este persoană cu handicap auditiv sau cu surdocecitate, comunicarea dintre aceasta și organul fiscal se realizează prin intermediul unui interpret în limbaj mimico-gestual.

03.09.2017Articolul 138 din Capitolul IV, Titlul VI a fost modificat de Punctul 23, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 139Drepturile și obligațiile organului fiscal central

În scopul verificării situației fiscale personale, organul fiscal central poate proceda la:

a)solicitarea, în condițiile legii, de informații de la autorități și instituții publice;

b)analiza tuturor informațiilor, documentelor și a altor mijloace de probă referitoare la situația fiscală a persoanei fizice verificate;

c)confruntarea informațiilor obținute prin administrarea mijloacelor de probă cu cele din declarațiile fiscale depuse, conform legii, de persoana fizică verificată sau, după caz, de plătitorii de venit ori terțe persoane;

d)solicitarea, în condițiile legii, de informații, clarificări, explicații, documente și alte asemenea mijloace de probă de la persoana fizică verificată și/sau de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;

e)discutarea constatărilor organului fiscal central cu persoana fizică verificată și/sau cu împuterniciții acesteia;

f)stabilirea, dacă este cazul, a bazei de impozitare, ajustată pe fiecare categorie de venit, a creanței fiscale principale, precum și a creanțelor fiscale accesorii aferente creanței fiscale principale;

03.09.2017Litera f) din Articolul 139, Capitolul IV, Titlul VI a fost modificată de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

g)dispunerea măsurilor asigurătorii, în condițiile legii.

Articolul 140Perioada, locul și durata desfășurării verificării situației fiscale personale

(1)Perioada pentru care se determină starea de fapt fiscală a persoanei fizice verificate este perioada impozabilă definită de Codul fiscal.

(2)Verificarea situației fiscale personale se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili creanțe fiscale.

(3)Verificarea situației fiscale personale se desfășoară de regulă la sediul organului fiscal central. La cererea justificată a persoanei fizice supuse verificării, verificarea situației fiscale personale se poate desfășura și la:

a)domiciliul său, dacă persoana verificată este în imposibilitate fizică de a se deplasa;

b)domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistență de specialitate sau juridică, potrivit art. 124 alin. (3), dacă domiciliul acestei persoane reprezintă și sediul său profesional.

24.12.2020Alineatul (3) din Articolul 140, Capitolul IV, Titlul VI a fost modificat de Punctul 38, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(4)Solicitarea scrisă a persoanei fizice pentru desfășurarea verificării la domiciliul său sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistență se depune la organul fiscal înainte de data începerii verificării fiscale înscrisă în avizul de verificare. Cererea se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare.

(5)Pentru efectuarea verificării la domiciliul persoanei fizice sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistență de specialitate ori juridică trebuie ca spațiul pus la dispoziția organului fiscal central să fie adecvat pentru efectuarea verificărilor. Prin spațiu adecvat desfășurării verificărilor se înțelege asigurarea unui spațiu, în limita posibilității persoanei fizice, care să permită desfășurarea activităților legate de controlul documentelor și elaborarea actului de control.

(5^1)Prin solicitarea scrisă a persoanei fizice pentru desfășurarea verificării la domiciliul său sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistență, se vor prezenta motivele argumentate și justificate cu documente/alte mijloace de probă pentru care se solicită schimbarea locului de desfășurare a verificării situației fiscale personale.

24.12.2020Articolul 140 din Capitolul IV, Titlul VI a fost completat de Punctul 39, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(6)Durata efectuării verificării situației fiscale personale este stabilită de organul fiscal central și nu poate fi mai mare de 270 de zile calculate de la data începerii verificării fiscale.

24.12.2020Alineatul (6) din Articolul 140, Capitolul IV, Titlul VI a fost modificat de Punctul 40, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(6^1)Data începerii verificării situației fiscale personale se înscrie într-un proces-verbal de constatare. Procesul-verbal se semnează de către organul fiscal competent și persoana fizică supusă verificării și se înregistrează la registratura organului fiscal.

24.12.2020Articolul 140 din Capitolul IV, Titlul VI a fost completat de Punctul 41, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(7)Perioadele prevăzute de lege sau stabilite de organul fiscal central pentru prezentarea documentelor și/sau a informațiilor solicitate nu sunt incluse în calculul duratei verificării fiscale.

Articolul 140^1Notificarea de conformare emisă de organul fiscal central în cazul verificării situației fiscale personale

(1)Pentru persoanele fizice identificate cu risc fiscal potrivit art. 138 alin. (2) lit. a), organul competent cu efectuarea verificării situației fiscale personale transmite acestora, în scris, o notificare de conformare cu privire la riscurile fiscale identificate, în scopul reanalizării de către acestea a situației fiscale și, după caz, de a depune sau de a corecta declarațiile fiscale.

(2)Prin notificare se comunică persoanei fizice că în termen de 30 de zile de la data comunicării notificării are posibilitatea depunerii sau corectării declarației fiscale. Până la expirarea acestui termen, organul fiscal central prevăzut la art. 138 alin. (2) lit. c) nu întreprinde nicio acțiune în vederea selectării pentru verificarea situației fiscale personale.

(3)Depunerea sau corectarea declarației fiscale de către persoana fizică nu împiedică selectarea pentru verificarea situației fiscale personale, însă numai după împlinirea termenului prevăzut la alin. (2).

(4)După împlinirea termenului prevăzut la alin. (2) persoanele fizice cu risc fiscal ridicat care nu au remediat riscurile fiscale pentru care au fost notificate sunt supuse obligatoriu unei verificări a situației fiscale personale sau unei verificări documentare.

(5)Modelul notificării de conformare, periodicitatea emiterii notificărilor, precum și procedura de notificare se aprobă prin ordin al președintelui ANAF.

29.12.2022Capitolul IV din Titlul VI a fost completat de Punctul 33, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

Articolul 141Avizul de verificare

(1)Avizul de verificare prevăzut la art. 138 alin. (5) cuprinde:

03.09.2017Partea introductivă a alineatului (1) din Articolul 141, Capitolul IV, Titlul VI a fost modificată de Punctul 26, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

a)temeiul juridic al verificării;

b)data de începere a verificării;

c)perioada ce urmează a fi supusă verificării;

d)posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării. Amânarea se poate solicita o singură dată, pentru motive justificate;

e)solicitarea de informații și înscrisuri pentru verificare, cu mențiunea că înscrisurile într-o limbă străină trebuie însoțite de traducerea în limba română, certificată de traducători autorizați de Ministerul Justiției, potrivit art. 8;

29.12.2022Litera e) din Articolul 141, Capitolul IV, Titlul VI a fost modificată de Punctul 34, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

f)solicitarea de depunere a declarației de patrimoniu și de venituri.

03.09.2017Articolul 141 din Capitolul IV, Titlul VI a fost completat de Punctul 27, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(2)Cererea de amânare prevăzută la alin. (1) lit. d) se soluționează în termen de cel mult 5 zile de la data înregistrării acesteia. În situația în care organul fiscal central a aprobat amânarea datei de începere a verificării fiscale, comunică persoanei fizice data la care a fost reprogramată acțiunea de verificare fiscală.

(3)Prin avizul de verificare, persoana fizică este înștiințată că are dreptul de a beneficia de asistență de specialitate sau juridică.

Articolul 142Suspendarea verificării

(1)Verificarea situației fiscale personale poate fi suspendată când este îndeplinită una dintre următoarele condiții și numai dacă neîndeplinirea acesteia împiedică finalizarea verificării:

a)pentru efectuarea unei expertize potrivit prezentului cod;

b)pentru efectuarea de cercetări în vederea identificării unor persoane sau în vederea stabilirii realității unor tranzacții;

c)la solicitarea scrisă a persoanei fizice ca urmare a apariției unei situații obiective, confirmată de organul fiscal central desemnat pentru efectuarea verificării, care conduce la imposibilitatea continuării verificării. Pe parcursul unei verificări, persoana fizică poate solicita suspendarea acesteia doar o singură dată;

d)pentru solicitarea unor informații suplimentare de la terțe persoane sau de la autoritățile fiscale similare din alte state;

e)la propunerea structurii care coordonează activitatea de verificare fiscală a persoanelor fizice, pentru valorificarea unor informații rezultate din alte verificări, primite de la alte autorități sau instituții publice ori de la terți.

(2)Data de la care se suspendă acțiunea de verificare este comunicată persoanei fizice prin decizie de suspendare.

(3)După încetarea condițiilor care au generat suspendarea, verificarea situației fiscale personale este reluată, data acesteia fiind comunicată în scris persoanei fizice.

Articolul 143Dreptul de colaborare al persoanei fizice verificate

Persoana fizică verificată are dreptul să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale, în condițiile legii. Aceasta are dreptul să dea informații, să prezinte înscrisuri relevante pentru verificarea fiscală, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.

Articolul 144Reverificarea

Prin excepție de la prevederile art. 138 alin. (17), conducătorul organului fiscal central competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă de la data încheierii verificării fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție apar date suplimentare necunoscute organului fiscal la data efectuării verificării.

03.09.2017Articolul 144 din Capitolul IV, Titlul VI a fost modificat de Punctul 28, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 145Raportul de verificare

(1)Rezultatul verificării situației fiscale personale se consemnează într-un raport scris în care se prezintă constatările din punct de vedere faptic și legal, cu excepția cazurilor în care se fac constatări în legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul verificării situației fiscale personale, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 132. Procedura de aplicare se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

24.12.2020Alineatul (1) din Articolul 145, Capitolul IV, Titlul VI a fost modificat de Punctul 42, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(2)La raportul privind rezultatele verificării se anexează documentele care au stat la baza constatărilor, documentele întâlnirilor și orice alte acte care au legătură cu constatările efectuate în cauză. Documentele prezentate de persoana fizică verificată se predau organului fiscal central, sub semnătură.

(3)La finalizarea verificării situației fiscale personale, organul fiscal central prezintă persoanei fizice constatările și consecințele lor fiscale, acordându-i acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere potrivit art. 9, cu excepția cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma verificării sau a cazului în care persoana fizică renunță la acest drept și notifică, în scris, acest fapt organului fiscal. Dispozițiile art. 138 alin. (18) sunt aplicabile în mod corespunzător. Perioada necesară pentru îndeplinirea audierii în condițiile art. 9 alin. (3) lit. b) nu se include în calculul duratei verificării situației fiscale personale.

03.09.2017Alineatul (3) din Articolul 145, Capitolul IV, Titlul VI a fost modificat de Punctul 29, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(4)Data, ora și locul prezentării concluziilor se comunică, în scris, persoanei fizice, în timp util.

(5)Persoana fizică are dreptul să prezinte, în scris, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data prezentării concluziilor, punctul de vedere cu privire la constatările verificării situației fiscale personale, punct de vedere ce se anexează la raportul de verificare și asupra căruia organul fiscal central se pronunță în cuprinsul raportului.

Articolul 146Decizia de impunere

(1)Raportul prevăzut la art. 145 stă la baza emiterii deciziei de impunere sau, după caz, a unei decizii de încetare a procedurii de verificare, în cazul în care nu se ajustează baza de impozitare.

(2)Decizia de impunere sau de încetare a procedurii de verificare se comunică persoanei fizice verificate.

(3)În cazul în care se constată că declarațiile fiscale, documentele și informațiile prezentate în cadrul procedurii de verificare sunt incorecte, incomplete, false sau dacă persoana fizică verificată refuză, în cadrul aceleiași proceduri, prezentarea documentelor pentru verificare ori acestea nu sunt prezentate în termenul legal sau persoana se sustrage prin orice alte mijloace de la verificare, organul fiscal central stabilește baza de impozitare ajustată pentru impozitul pe venit și emite decizia de impunere.

Articolul 147Alte norme aplicabile

Dispozițiile prezentului capitol se completează cu dispozițiile capitolului I în măsura în care nu contravin regulilor speciale privind verificarea situației fiscale personale.

Capitolul VVerificarea documentară

Articolul 148Sfera și obiectul verificării documentare

(1)Pentru stabilirea corectă a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului, organul fiscal poate proceda la o verificare documentară.

(2)Verificarea documentară constă în efectuarea unei analize de coerență a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului, precum și pe baza oricăror informații și documente transmise de terți sau deținute de organul fiscal, care au relevanță pentru determinarea situației fiscale.

(3)Verificarea documentară se efectuează de către organele de inspecție fiscală, organele de control antifraudă fiscală și organele fiscale competente să exercite verificarea situației fiscale personale potrivit art. 138 alin. (3).

29.12.2022Alineatul (3) din Articolul 148, Capitolul V, Titlul VI a fost modificat de Punctul 35, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(4)Prevederile art. 138 alin. (2) lit. a) și c) și dispozițiile legale prevăzute în ordinul președintelui ANAF emis în temeiul art. 138 alin. (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul verificării documentare.

29.12.2022Alineatul (4) din Articolul 148, Capitolul V, Titlul VI a fost modificat de Punctul 35, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(5)Organele de control antifraudă fiscală au competență în efectuarea verificării documentare pe întreg teritoriul țării.

29.12.2022Articolul 148 din Capitolul V, Titlul VI a fost completat de Punctul 36, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

Articolul 148^1Reguli privind verificarea documentară

(1)Verificarea documentară se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.

(2)Stabilirea perioadelor care sunt supuse verificării documentare se efectuează de organul fiscal competent în funcție de riscul fiscal identificat. Pot fi supuse verificării documentare perioade determinate din cadrul uneia sau al mai multor perioade impozabile.

(3)Operațiunile și documentele ce sunt supuse verificării documentare se selectează de organul fiscal competent a efectua controlul. Pot face obiectul verificării documentare una sau mai multe operațiuni realizate într-o perioadă determinată, după caz.

(4)În cadrul verificării documentare efectuate de către organele fiscale competente să exercite verificarea situației fiscale personale se utilizează metodele indirecte de stabilire a veniturilor, prevăzute la art. 138 alin. (9).

(5)În cadrul verificării documentare, comunicările între organul de control și contribuabil/plătitor se pot realiza în condițiile art. 79.

29.12.2022Capitolul V din Titlul VI a fost completat de Punctul 37, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

Articolul 149Rezultatul verificării documentare

(1)În situația în care, ca urmare a verificării documentare, organul fiscal constată diferențe față de creanțele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile și/sau informațiile în legătură cu acestea declarate de contribuabil/plătitor, acesta înștiințează contribuabilul/plătitorul despre constatările efectuate. Odată cu înștiințarea, organul fiscal solicită documentele și explicațiile scrise pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le prezinte în vederea clarificării situației fiscale.

29.12.2022Alineatul (1) din Articolul 149, Capitolul V, Titlul VI a fost modificat de Punctul 38, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(2)În cazul în care documentele solicitate potrivit alin. (1) nu au fost prezentate de contribuabil/plătitor în termen de 30 de zile de la comunicarea înștiințării sau documentele prezentate confirmă diferențele identificate de organul fiscal și/sau sunt incorecte sau incomplete, organul fiscal stabilește diferențele de creanțe fiscale datorate prin emiterea unei decizii de impunere sau dispune măsurile necesare respectării prevederilor legale, după caz. La solicitarea contribuabilului/plătitorului, pentru motive temeinic justificate, organul fiscal poate aproba prelungirea termenului pentru prezentarea documentelor.

29.12.2022Alineatul (2) din Articolul 149, Capitolul V, Titlul VI a fost modificat de Punctul 38, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(3)Decizia de impunere prevăzută la alin. (2) este o decizie sub rezerva verificării ulterioare.

(4)Decizia de impunere emisă în condițiile prezentului articol fără audierea contribuabilului/plătitorului este nulă, cu excepția cazului în care contribuabilul/plătitorul notifică organul fiscal, în scris, că renunță la audiere.

29.12.2022Alineatul (4) din Articolul 149, Capitolul V, Titlul VI a fost modificat de Punctul 38, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(5)Audierea contribuabilului/plătitorului se efectuează potrivit art. 9 alin. (1) și (3)-(5). Persoana are dreptul să își prezinte în scris punctul de vedere, în termen de 5 zile lucrătoare de la data audierii. Termenul poate fi prelungit cu cel mult 5 zile lucrătoare, pentru motive justificate, cu acordul conducătorului organului de control fiscal.

29.12.2022Articolul 149 din Capitolul V, Titlul VI a fost completat de Punctul 39, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(6)Decizia prevăzută la alin. (2) se emite în termen de cel mult 25 de zile lucrătoare de la data audierii contribuabilului/ plătitorului și se comunică în condițiile art. 47.

Capitolul VIDispoziții finale privind controlul fiscal efectuat de organul fiscal central

Articolul 150Regimul actelor de sesizare a organelor de urmărire penală

(1)Procesele-verbale care stau la baza sesizării organelor de urmărire penală prin care organele fiscale constată situații de fapt ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, precum și procesele-verbale încheiate la solicitarea organelor de urmărire penală, prin care se evaluează prejudiciul nu sunt acte administrativ fiscale în sensul prezentului cod.

03.09.2017Alineatul (1) din Articolul 150, Capitolul VI, Titlul VI a fost modificat de Punctul 30, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(2)Pe baza proceselor-verbale prevăzute la alin. (1), organul fiscal organizează evidența fiscală a sumelor reprezentând prejudiciul înscrise în aceste procese-verbale, distinct de evidența creanțelor fiscale.

(3)Contribuabilul/Plătitorul sau altă persoană interesată poate să plătească sumele înscrise în procesele-verbale prevăzute la alin. (1) sau, după caz, pretențiile organului fiscal înscrise în documentele prin care s-a constituit parte civilă în procesul penal.

(4)Ori de câte ori, prin actele emise de organele judiciare, rezultă că persoana care a efectuat plata nu datorează sumele achitate, acestea se restituie. În acest caz, dreptul la restituire se naște la data comunicării actului de către organul judiciar.

(5)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă astfel:

a)prin ordin al președintelui A.N.A.F. și/sau al președintelui Autorității Vamale Române, după caz, în funcție de obligațiile fiscale pe care le administrează fiecare autoritate, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central;

03.09.2022Litera a) din Alineatul (5), Articolul 150, Capitolul VI, Titlul VI a fost modificată de Punctul 15, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul creanțelor fiscale administrate de organele fiscale locale.

01.01.2016Lit. b) a alin. (5) al art. 150 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.

Articolul 151Dispoziții finale privind controlul fiscal efectuat de organul fiscal central și local

(1)Competențele diferitelor structuri de control din cadrul ANAF se stabilesc prin ordin al președintelui ANAF.

29.12.2022Alineatul (1) din Articolul 151, Capitolul VI, Titlul VI a fost modificat de Punctul 40, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(1^1)Competențele structurii de control din cadrul Autorității Vamale Române se stabilesc prin ordin al președintelui Autorității Vamale Române.

29.12.2022Articolul 151 din Capitolul VI, Titlul VI a fost completat de Punctul 41, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(2)Structurile de control din cadrul A.N.A.F. și/sau din cadrul Autorității Vamale Române au obligația de a colabora în scopul efectuării controlului fiscal prevăzut de prezentul titlu, în condițiile stabilite prin ordinul prevăzut la alin. (1).

03.09.2022Alineatul (2) din Articolul 151, Capitolul VI, Titlul VI a fost modificat de Punctul 16, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(3)Delimitarea competențelor diferitelor structuri de control din cadrul organului fiscal local se realizează prin hotărâre a autorității deliberative.

(4)Controlul fiscal efectuat de organul fiscal central sau local poate consta și în acțiuni de prevenire și conformare.

03.09.2017Articolul 151 din Capitolul VI, Titlul VI a fost completat de Punctul 31, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Titlul VIIColectarea creanțelor fiscale

Capitolul IDispoziții generale

Articolul 152Colectarea creanțelor fiscale

(1)În sensul prezentului titlu, colectarea creanțelor fiscale reprezintă totalitatea activităților care au ca scop stingerea creanțelor fiscale.

(2)Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță fiscală sau al unui titlu executoriu, după caz.

Articolul 153Evidența creanțelor fiscale

(1)În scopul exercitării activității de colectare a creanțelor fiscale, organul fiscal organizează, pentru fiecare contribuabil/plătitor, evidența creanțelor fiscale și modul de stingere a acestora. Evidența se organizează pe baza titlurilor de creanță fiscală și a actelor referitoare la stingerea creanțelor fiscale.

(2)Contribuabilul/Plătitorul are acces la informațiile din evidența creanțelor fiscale, la cererea acestuia, adresată organului fiscal competent.

(3)Accesul la evidența creanțelor fiscale se efectuează potrivit procedurii și condițiilor aprobate, astfel:

a)prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul evidenței creanțelor fiscale organizate de organul fiscal central;

01.03.2022Litera a) din Alineatul (3), Articolul 153, Capitolul I, Titlul VII a fost modificată de Punctul 14, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul evidenței creanțelor fiscale organizate de organul fiscal local.

01.01.2016Lit. b) a alin. (3) al art. 153 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.

Articolul 154Scadența creanțelor fiscale

(1)Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.

(2)În cazul în care legea nu prevede scadența, aceasta se stabilește astfel:

a)prin ordin al ministrului finanțelor publice, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central;

b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul creanțelor fiscale administrate de organele fiscale locale.

01.01.2016Lit. b) a alin. (2) al art. 154 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.

(3)Pentru creanțele fiscale administrate de organul fiscal central stabilite pe baza declarațiilor de impunere, care se plătesc în contul unic și care au scadența diferită de data de 25, aceasta se înlocuiește cu data de 25 a lunii prevăzute de actul normativ care le reglementează.

Articolul 155Prevederi speciale privind scadența și declararea creanțelor fiscale

(1)Persoanele juridice care, în cursul unei perioade fiscale, se dizolvă cu lichidare potrivit legii, au obligația să depună declarațiile fiscale și să plătească obligațiile fiscale aferente până la data depunerii bilanțului în condițiile legii.

(2)Creanțele fiscale administrate de organul fiscal central pentru care, potrivit Codului fiscal sau altor legi care le reglementează, scadența și/sau termenul de declarare se împlinesc la 25 decembrie, sunt scadente și/sau se declară până la data de 21 decembrie. În situația în care data de 21 decembrie, este zi nelucrătoare, creanțele fiscale sunt scadente și/sau se declară până în ultima zi lucrătoare anterioară datei de 21 decembrie.

(3)Obligațiile fiscale stabilite de organul fiscal central prin decizii de plăți anticipate comunicate după expirarea termenelor de plată prevăzute de Codul fiscal, în cazul contribuabililor care nu au avut obligația efectuării de plăți anticipate în anul precedent întrucât nu au realizat venituri sunt scadente în termen de 5 zile de la data comunicării deciziei de plăți anticipate.

(4)Obligațiile fiscale stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă în baza unei declarații de impunere în sensul art. 1 pct. 18 lit. c), comunicată după expirarea termenelor de plată prevăzute de Codul fiscal sau alte legi speciale care reglementează respectivele obligații fiscale, sunt scadente în termen de 5 zile de la data comunicării deciziei de impunere, cu condiția depunerii de către contribuabil/plătitor a declarațiilor fiscale în termenul prevăzut de lege.

03.09.2017Articolul 155 din Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 33, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 156Termenele de plată

(1)Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite prin decizie potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării deciziei, astfel:

a)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, inclusiv;

b)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare, inclusiv.

Notă

Articolul IX

(2)Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător și în următoarele cazuri:

a)al deciziei de atragere a răspunderii solidare, emisă potrivit art. 26;

b)al deciziei emise potrivit art. 100 în cazul în care legea nu prevede un alt termen de plată;

c)al deciziei de impunere emise de organul fiscal, potrivit legii, pe baza declarației rectificative depuse de contribuabil.

d)al deciziei de impunere emisă de organul fiscal potrivit art. 107, pentru obligațiile fiscale a căror scadență era împlinită la data comunicării deciziei.

03.09.2017Alineatul (2) din Articolul 156, Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 34, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3)Pentru obligațiile fiscale eșalonate la plată, precum și pentru accesoriile acestora termenul de plată se stabilește prin documentul prin care se acordă eșalonarea.

(4)În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor prin declarații fiscale rectificative, termenul de plată al diferențelor este data depunerii declarației rectificative la organul fiscal.

03.09.2017Articolul 156 din Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 35, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 157Obligații fiscale restante

(1)Prin obligații fiscale restante se înțelege:

a)obligații fiscale pentru care s-a împlinit scadența sau termenul de plată;

b)diferențele de obligații fiscale principale și accesorii stabilite prin decizie de impunere, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1).

(2)Nu sunt considerate obligații fiscale restante:

a)obligațiile fiscale pentru care s-au acordat și sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii, dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în actul de acordare a înlesnirii sau se află în termenul de plată prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. d), precum și celelalte obligații fiscale, care sunt condiții de menținere a valabilității înlesnirilor la plată, dacă pentru acestea nu s-au împlinit termenele suplimentare astfel cum sunt prevăzute la art. 194 alin. (1);

03.09.2017Litera a) din Alineatul (2), Articolul 157, Capitolul I, Titlul VII a fost modificată de Punctul 36, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

a^1)obligațiile fiscale pentru care s-au acordat și sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit capitolului IV^1, dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în decizia de eșalonare la plată sau se află în termenul de plată prevăzut la art. 209^4 alin. (1) lit. d), precum și celelalte obligații fiscale, care sunt condiții de menținere a valabilității înlesnirilor la plată, dacă pentru acestea nu s-au împlinit termenele suplimentare astfel cum sunt prevăzute la art. 209^4 alin. (1);

01.10.2021Alineatul (2) din Articolul 157, Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 16, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

b)obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare;

b^1)obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale contestate potrivit legii, care sunt garantate potrivit art. 210-211 sau art. 235;

20.01.2019Alineatul (2) din Articolul 157, Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 1^-4, Punctul 22, Articolul I din LEGEA nr. 30 din 10 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 17 ianuarie 2019

c)obligațiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în planul de reorganizare judiciară aprobat și confirmat în condițiile legii;

03.09.2021Litera c) din Alineatul (2), Articolul 157, Capitolul I, Titlul VII a fost modificată de Punctul 17, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

c^1)obligațiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în acordul de restructurare confirmat de instanța de judecată sau în planul de restructurare omologat, după caz, în procedurile de prevenire a insolvenței;

08.08.2026Alineatul (2), Articolul 157, Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 1., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

d)obligațiile fiscale care nu se sting potrivit art. 266 alin. (9);

03.09.2017Alineatul (2) din Articolul 157, Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 37, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

d^1)obligațiile fiscale care nu se sting potrivit art. 266 alin. (10);

08.08.2026Alineatul (2), Articolul 157, Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 2., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

e)creanțele fiscale înscrise în titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat valorificarea bunului cu plata în rate potrivit art. 253, în limita diferenței de preț ce a fost aprobată la plata în rate.

(3)Nu se consideră că un contribuabil înregistrează obligații fiscale restante în situația în care suma obligațiilor fiscale datorate de contribuabil/plătitor este mai mică sau egală cu suma de rambursat/restituit pentru care există cerere în curs de soluționare și cu sumele certe, lichide și exigibile pe care contribuabilul le are de încasat de la autoritățile contractante. În cazul emiterii certificatului de atestare fiscală se face mențiune în acest sens.

20.01.2019Alineatul (3) din Articolul 157, Capitolul I, Titlul VII a fost modificat de Punctul 1^-5, Punctul 22, Articolul I din LEGEA nr. 30 din 10 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 17 ianuarie 2019

Articolul 158Certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal central

(1)Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal central competent la solicitarea contribuabilului/plătitorului. Certificatul se emite și din oficiu sau la solicitarea altor autorități publice, în cazurile și în condițiile prevăzute de reglementările legale în vigoare, precum și la solicitarea oricărei persoane care deține titluri de participare la o societate.

Notă

Articolul V din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025 prevede:

Articolul V

(2)Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența creanțelor fiscale a organului fiscal central competent și cuprinde obligațiile fiscale restante existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii și nestinse până la data eliberării acestuia, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal central în vederea recuperării.

(3)În certificatul de atestare fiscală se înscriu orice alte mențiuni cu privire la situația fiscală a contribuabilului/plătitorului, prevăzute prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(4)Organul fiscal central emitent înscrie în certificatul de atestare fiscală sumele certe, lichide și exigibile pe care contribuabilul/plătitorul solicitant le are de încasat de la autorități contractante definite potrivit Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare. Înscrierea se face în baza unui document eliberat de autoritatea contractantă prin care se certifică faptul că sumele sunt certe, lichide și exigibile.

24.12.2020Alineatul (4) din Articolul 158, Capitolul I, Titlul VII a fost modificat de Punctul 43, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(5)Certificatul de atestare fiscală se emite în maximum 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii și poate fi utilizat de persoana interesată, pe o perioadă de până la 30 de zile de la data eliberării. În cazul certificatului de atestare fiscală eliberat pentru persoanele fizice care nu desfășoară activități economice în mod independent sau nu exercită profesii libere, perioada în care poate fi utilizat este de până la 90 de zile de la data eliberării. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil/plătitor, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.

03.09.2017Alineatul (5) din Articolul 158, Capitolul I, Titlul VII a fost modificat de Punctul 39, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(6)Prin excepție de la prevederile alin. (5), în situația contribuabilului/plătitorului supus unei inspecții fiscale și care solicită eliberarea unui certificat de atestare fiscală în scopul radierii din registrele în care a fost înregistrat, certificatul de atestare fiscală se emite în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impozitare, după caz.

Articolul 159Certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal local

(1)Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal local, la solicitarea contribuabilului/plătitorului. Certificatul se emite și la solicitarea autorităților publice în cazurile și în condițiile prevăzute de reglementările legale în vigoare, precum și la solicitarea notarului public, conform delegării date de către contribuabil.

(2)Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența creanțelor fiscale a organului fiscal local și cuprinde obligațiile fiscale restante și, după caz, obligațiile fiscale scadente până în prima zi a lunii următoare depunerii cererii, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal local în vederea recuperării.

(3)Certificatul de atestare fiscală se emite în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data solicitării și este valabil 30 de zile de la data emiterii.

(4)Certificatul de atestare fiscală emis în condițiile prezentului articol poate fi prezentat în original sau în copie legalizată oricărui solicitant.

(5)Pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, proprietarii bunurilor ce se înstrăinează trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor de plată datorate bugetului local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează, potrivit dispozițiilor alin. (2). Pentru bunul ce se înstrăinează, proprietarul bunului trebuie să achite impozitul datorat pentru anul în care se înstrăinează bunul, cu excepția cazului în care pentru bunul ce se înstrăinează impozitul se datorează de altă persoană decât proprietarul. Prezentarea certificatelor de atestare fiscală poate fi înlocuită de verificarea, pe cale electronică, a situației obligațiilor fiscale datorate.

25.02.2026Alineatul (5), Articolul 159, Capitolul I, Titlul VII a fost modificat de Punctul 3., Articolul VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 7 din 24 februarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 25 februarie 2026

(5^1)Prin excepție de la dispozițiile alin. (5), proprietarii bunurilor care înstrăinează mijloace de transport nu trebuie să prezinte certificatul de atestare fiscală în cazul în care pentru înstrăinare utilizează formularul de contract de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport aprobat prin ordin al ministrului potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

24.12.2020Articolul 159 din Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 44, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(5^2)Pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, cumpărătorii ce dobândesc bunurile trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor de plată datorate bugetului local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază își au domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz. Prezentarea certificatelor de atestare fiscală poate fi înlocuită de verificarea, pe cale electronică, a situației obligațiilor fiscale datorate.

25.02.2026Articolul 159, Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 4., Articolul VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 7 din 24 februarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 25 februarie 2026

(6)Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor alin. (5) și (5^2), sunt nule de drept.

25.02.2026Alineatul (6), Articolul 159, Capitolul I, Titlul VII a fost modificat de Punctul 5., Articolul VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 7 din 24 februarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 25 februarie 2026

(7)Prevederile alin. (5) și (6) nu sunt aplicabile în cazul procedurii de executare silită, procedurii insolvenței și procedurilor de lichidare.

Articolul 160Solicitarea certificatului de atestare fiscală de către alte persoane decât contribuabilul

(1)Orice persoană fizică sau juridică, alta decât cea prevăzută la art. 69 alin. (4), poate solicita organelor fiscale certificatul de atestare fiscală sau documente care să ateste situația fiscală a unui contribuabil numai cu consimțământul expres și neechivoc al contribuabilului în cauză.

24.12.2020Alineatul (1) din Articolul 160, Capitolul I, Titlul VII a fost modificat de Punctul 45, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), ori de câte ori se dezbate succesiunea unei persoane fizice decedate, notarul public are obligația de a solicita organului fiscal central și organului fiscal local, certificatul de atestare fiscală pentru persoana fizică pentru care se dezbate succesiunea.

(3)Certificatul de atestare fiscală prevăzut la alin. (2) nu se solicită în următoarele situații:

a)în cazul contribuabililor care la data decesului nu au avut alocat codul numeric personal;

b)în cazul în care se solicită eliberarea de către notarul public a unui certificat de calitate de moștenitor.

c)în cazul în care se solicită eliberarea de către notarul public a unui certificat de moștenitor exclusiv pentru locul de veci.

29.06.2018Alineatul (3) din Articolul 160, Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 1, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 150 din 22 iunie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 26 iunie 2018

03.09.2017Articolul 160 din Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 40, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(4)Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care procedura succesorală se soluționează de către instanța de judecată.

03.09.2017Articolul 160 din Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 40, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(5)După finalizarea procedurii succesorale în care în masa succesorală sunt cuprinse obligații fiscale restante și alte creanțe bugetare, notarul public transmite prin mijloace electronice de comunicare organului fiscal central competent, precum și organului fiscal local în a cărui rază teritorială se află sediul biroului notarial, în termen de 30 de zile de la încheierea acesteia, o copie a certificatului de moștenitor.

03.09.2017Articolul 160 din Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 40, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(6)Prin excepție de la prevederile alin. (5), în cazul în care în masa succesorală, pe lângă obligațiile fiscale restante și alte creanțe bugetare, se află și bunuri imobile intabulate, obligația comunicării copiei certificatului de moștenitor împreună cu încheierea de intabulare a acestuia revine Biroului de cadastru și publicitate imobiliară care a dispus înscrierea bunului în cartea funciară. În acest caz, comunicarea se face prin mijloace electronice de comunicare către organul fiscal central competent și organul fiscal local în a cărui rază teritorială se află bunurile imobile.

03.09.2017Articolul 160 din Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 40, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(7)După înscrierea în cartea funciară a actului autentic notarial, a hotărârii judecătorești sau, după caz, a actului de adjudecare prin care se transferă dreptul de proprietate asupra unui bun imobil, Biroul de cadastru și publicitate imobiliară comunică organului fiscal local de la locul situării bunului imobil o copie a încheierii de intabulare la care se atașează și copia actului de înstrăinare a bunului imobil.

03.09.2017Articolul 160 din Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 40, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(8)Solicitarea și eliberarea certificatului de atestare fiscală potrivit alin. (2) sau art. 159 alin. (1), precum și transmiterea documentelor prevăzute la alin. (5)-(7) se fac prin mijloace electronice de comunicare conform unor proceduri care se aprobă, astfel:

a)prin ordin al ministrului finanțelor publice, cu avizul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, pentru solicitările ce se depun la organul fiscal central, și respectiv, comunicările făcute către acesta;

b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, administrației publice și fondurilor europene, cu avizul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, pentru solicitările ce se depun la organul fiscal local și, respectiv, comunicările făcute către acesta.

03.09.2017Articolul 160 din Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 40, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(9)Organele fiscale centrale și locale primesc informații, prin mijloace electronice de comunicare, din registrele naționale notariale conform procedurilor aprobate potrivit alin. (8).

03.09.2017Articolul 160 din Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 40, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 161Plata obligațiilor fiscale în cazuri speciale

Orice persoană poate efectua, pentru sine sau pentru altă persoană, plata unor obligații fiscale pentru care s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale sau termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită ori obligațiile fiscale erau datorate de o persoană juridică care și-a încetat existența. Persoana care efectuează plata trebuie să depună la organul fiscal o declarație pe propria răspundere cu privire la opțiunea efectuării unei asemenea plăți.

Articolul 162Publicarea listelor debitorilor care înregistrează obligații fiscale restante

(1)Organele fiscale au obligația de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor, persoane fizice și persoane juridice, care înregistrează obligații fiscale restante, precum și cuantumul acestor obligații. Valoarea minimă a obligațiilor fiscale restante, administrate de organele fiscale locale, ale contribuabililor care sunt incluși în listă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

25.02.2026Alineatul (1), Articolul 162, Capitolul I, Titlul VII a fost modificat de Punctul 6., Articolul VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 7 din 24 februarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 25 februarie 2026

Articolul unic

Se aprobă valoarea minimă a obligațiilor fiscale restante administrate de organele fiscale locale pentru contribuabilii persoane fizice și persoane juridice, pentru includerea în lista prevăzută la art. 162 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:

a)în cazul debitorilor persoane fizice, în cuantum de 1.200 lei;

b)în cazul debitorilor persoane juridice, în cuantum de 5.000 lei.

(2)Lista se publică trimestrial, până în ultima zi a primei luni din trimestrul următor celui de raportare și cuprinde obligațiile fiscale restante la sfârșitul trimestrului și neachitate la data publicării listei, al căror plafon se stabilește astfel:

a)în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al președintelui A.N.A.F.;

b)în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin dispoziție a autorității executive.

25.02.2026Litera b), Alineatul (2), Articolul 162, Capitolul I, Titlul VII a fost modificată de Punctul 7., Articolul VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 7 din 24 februarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 25 februarie 2026

(3)Înainte de publicare, obligațiile fiscale restante se notifică debitorilor. Obligațiile fiscale ale sediilor secundare plătitoare de salarii și venituri asimilate salariilor se notifică persoanei în structura căreia acestea funcționează.

(4)În termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligațiilor fiscale datorate, organul fiscal competent operează modificările pentru fiecare debitor care și-a achitat aceste obligații.

(5)Prevederile prezentului articol se aplică și pentru obligațiile fiscale stabilite prin titluri de creanță împotriva cărora contribuabilul a exercitat căile de atac prevăzute de lege, până la soluționarea căilor de atac, caz în care organul fiscal face mențiuni cu privire la această situație. Ori de câte ori contribuabilul obține suspendarea executării actului administrativ fiscal în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).

(6)Organele fiscale locale publică informațiile în Monitorul Oficial Local, la subeticheta «ALTE DOCUMENTE», la subeticheta prevăzută la art. 1 alin. (3) lit. h) din anexa nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare. În cazul persoanelor fizice se menționează:

a)numele și prenumele;

b)denumirea unității administrativ-teritoriale unde își are domiciliul fiscal;

c)numărul rolului nominal unic;

d)domiciliul.

25.02.2026Articolul 162, Capitolul I, Titlul VII a fost completat de Punctul 8., Articolul VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 7 din 24 februarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 25 februarie 2026

Articolul 162^1Publicarea listelor contribuabililor care nu au obligații restante

(1)Organul fiscal central, precum și organul fiscal local au obligația de a publica pe pagina de internet proprie lista contribuabililor persoane juridice care au declarat și au achitat la scadență obligațiile fiscale de plată și care nu au obligații restante.

(2)Lista se publică trimestrial până în ultima zi a primei luni din trimestrul următor celui de raportare.

(3)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă:

a)în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al președintelui A.N.A.F.;

b)în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre a consiliului local.

03.09.2022Capitolul I din Titlul VII a fost completat de Punctul 17, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

Capitolul IIStingerea creanțelor fiscale prin plată, compensare și restituire

Articolul 163Dispoziții privind efectuarea plății

(1)Plățile către organul fiscal se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor și al altor instituții autorizate să deruleze operațiuni de plată.

(2)În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central și organul fiscal local, debitorii efectuează plata acestora într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligațiile fiscale datorate. Tipurile de obligații fiscale supuse acestor prevederi se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central și prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, administrației publice și fondurilor europene, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local.

01.07.2018Alineatul (2) din Articolul 163, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 41, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3)Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporțional cu obligațiile fiscale datorate.

(4)În cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine:

a)pentru toate impozitele și contribuțiile sociale cu reținere la sursă;

b)pentru toate celelalte obligații fiscale principale;

c)pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute la lit. a) și b).

(5)În cazul în care suma achitată nu acoperă toate obligațiile fiscale aferente uneia dintre categoriile prevăzute la alin. (4), distribuirea se face, în cadrul categoriei respective, proporțional cu obligațiile fiscale datorate.

(6)Metodologia de distribuire a sumelor plătite în contul unic și de stingere a obligațiilor fiscale se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(7)Plata obligațiilor fiscale, altele decât cele prevăzute la alin. (2), se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare tip de creanță fiscală.

(8)Abrogat.

(la 01-01-2018 Alineatul (8), Articolul 163 din Capitolul II, Titlul VII a fost abrogat de Punctul 42, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017)

(9)Plata obligațiilor fiscale se efectuează de debitor. Plata poate fi efectuată în numele debitorului și de către o altă persoană decât acesta.

(10)Prin excepție de la prevederile alin. (3), în cazul în care debitorii beneficiază de înlesniri la plată potrivit reglementărilor legale în vigoare ori se află sub incidența legislației privind insolvența, distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectuează de către organul fiscal competent, potrivit ordinii prevăzute la art. 165 alin. (1) sau (6), după caz, indiferent de tipul de creanță.

(11)În cazul stingerii prin plată a obligațiilor fiscale, bugetare sau a altor sume colectate de instituții publice, în condițiile legii, momentul plății este:

a)în cazul plăților în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organul fiscal, unitățile Trezoreriei Statului, instituțiile publice beneficiare care colectează sume în condițiile legii sau instituții de credit care au încheiate convenții cu instituțiile publice sau cu Trezoreria Statului în condițiile prevăzute prin acte normative specifice;

b)în cazul plăților în numerar efectuate la terminale și echipamente de plată puse la dispoziția debitorilor de către instituțiile de credit, în cadrul serviciilor bancare oferite pentru achitarea obligațiilor fiscale, bugetare sau a altor sume colectate de instituții publice, în contul tranzitoriu deschis conform convențiilor încheiate cu Ministerul Finanțelor Publice, data înscrisă în documentul de plată eliberat de terminalele sau echipamentele respective;

c)în cazul plăților efectuate prin mandat poștal, data poștei, înscrisă pe mandatul poștal. În cazul mandatelor poștale transmise de unitățile poștale în sistem electronic, momentul plății este data poștei astfel cum este aceasta transmisă prin sistemul electronic către Trezoreria Statului, potrivit normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului comunicațiilor și pentru societatea informațională și al ministrului finanțelor publice;

d)în cazul plăților efectuate prin decontare bancară, inclusiv internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plată la distanță puse la dispoziția debitorilor de instituțiile de credit, inclusiv tranzacțiile efectuate prin intermediul contului tranzitoriu, data la care băncile debitează contul persoanei care efectuează plata pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum această informație este transmisă prin mesajul electronic de plată de către instituția bancară inițiatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, cu excepția situației prevăzute la art. 177;

e)în cazul plăților efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuată tranzacția, astfel cum este confirmată prin procedura de autorizare a acesteia. În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedura și tipurile de creanțe fiscale care pot fi plătite prin intermediul cardurilor bancare se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

06.12.2016Alineatul (11) din Articolul 163, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 5, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

(11^1)Efectuarea plății și data plății pot fi dovedite, dacă legea nu prevede altfel, pe baza următoarelor documente:

a)documentul de plată pe suport hârtie, cum ar fi ordin de plată, chitanță sau mandat poștal, în original sau în copie certificată prin semnătura olografă de către instituția prin care s-a efectuat plata;

b)extrasul de cont, în original, emis de instituția de credit sau de unitatea Trezoreriei Statului sau copia extrasului de cont certificat prin semnătura olografă de către instituția prin care s-a efectuat plata;

c)documentul eliberat de terminalele și echipamentele de plată puse la dispoziția debitorilor de instituțiile de credit în cadrul serviciilor bancare oferite pentru achitarea obligațiilor fiscale în contul tranzitoriu deschis conform convențiilor încheiate cu Ministerul Finanțelor Publice în condițiile legii, semnate de către debitor cu semnătura olografă. În acest document debitorul își va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail și numărul de telefon la care poate fi contactat;

d)documentul de plată sau extrasul de cont pe suport hârtie, semnate de către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăților efectuate prin internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plată la distanță, conținând toate informațiile aferente plății efectuate. În acest document debitorul își va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail și numărul de telefon la care poate fi contactat;

e)documentul de plată editat pe suport hârtie conținând toate informațiile aferente plății efectuate, semnat de către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăților efectuate online utilizând cardul bancar în cadrul sistemelor de plată aparținând instituțiilor publice sau în cadrul altor sisteme de plată reglementate de acte normative în vigoare. În acest document debitorul își va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail și numărul de telefon la care poate fi contactat;

f)mandatul poștal editat pe suport hârtie, conținând toate informațiile aferente plății efectuate, semnat de către debitor cu semnătura olografă. În acest document debitorul își va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail și numărul de telefon la care poate fi contactat;

g)declarația pe propria răspundere completată pe suport hârtie în formatul solicitat de instituția publică, conținând toate informațiile aferente plății efectuate și semnată de către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăților efectuate prin mijloacele de plată prevăzute la lit. c)-f), în care debitorul își va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail și numărul de telefon la care poate fi contactat.

06.12.2016Articolul 163 din Capitolul II, Titlul VII a fost completat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

(11^2)Instituțiile publice care prestează serviciile publice sau colectează sumele cuvenite bugetului general consolidat pot accepta comunicarea de către debitori, prin mijloace electronice, a dovezii plății prevăzute la alin. (11^1), în condițiile și în formatul stabilite de acestea, cu condiția verificării ulterioare a încasării în conturile de disponibilități sau de venituri bugetare ale acestora, pe baza extraselor de cont eliberate de unitățile Trezoreriei Statului, în condițiile și în termenul prevăzute la alin. (11^3).

(11^3)În situația prezentării de către debitor, ca dovadă a plății a documentelor prevăzute la alin. (11^1) lit. c)-g) semnate olograf de către acesta, și în cazurile prevăzute la alin. (11^2), instituția publică are obligația verificării încasării sumelor respective în termen de maximum 180 de zile de la data prestării serviciului/acceptării ca dovadă a plății a respectivelor documente. În cadrul acestui termen, pentru eventualele sume neregăsite în extrasele de cont, instituția publică evidențiază în contabilitate creanța asupra debitorului și solicită acestuia informații suplimentare în legătură cu plata la adresa de domiciliu, adresa de e-mail sau la numărul de telefon indicate de acesta în documentul prezentat în scopul dovedirii plății. În cadrul aceluiași termen, instituția publică poate solicita confirmarea plății instituției de credit sau unității Poștei Române care a inițiat plata. Confirmarea scrisă a efectuării plății de către instituția prin care s-a inițiat plata trebuie să cuprindă toate informațiile aferente plății efectuate. Instituțiile publice pot stabili prin normele proprii prevăzute la alin. (11^9) acceptarea transmiterii prin e-mail a acestui document.

(11^4)În situația în care plătitorul diferă de debitorul pentru care s-a efectuat plata, în documentele prevăzute la alin. (11^1) lit. c)-g) se completează adresa de domiciliu, adresa de e-mail și numărul de telefon la care poate fi contactat debitorul și se semnează olograf de către acesta. Prin semnarea de către debitor acesta își asumă că plata efectuată este pentru sine. În cazul debitorilor reprezentați, în numele acestora semnează reprezentantul legal.

(11^5)În cazul în care, în termen de 180 de zile de la data prestării serviciului/data acceptării ca dovadă a plății a documentelor prevăzute la alin. (11^1), sumele înscrise în aceste documente nu se regăsesc încasate sau acestea nu au fost confirmate de instituțiile prin care s-a inițiat plata, instituția publică emite și comunică debitorului o decizie de recuperare care reprezintă titlu executoriu și cuprinde elementele prevăzute la art. 226 alin. (8). Pentru sumele individualizate în decizia de recuperare se datorează obligații fiscale accesorii, potrivit cap. III al titlului VII, din ziua următoare datei prestării serviciului sau datei scadenței, după caz, și până la data stingerii acestor sume inclusiv, această mențiune înscriindu-se în decizie. În cazul în care executarea silită se efectuează de organele fiscale, obligațiile fiscale accesorii se fac venit la bugetul de stat, în cazul în care executarea silită se efectuează de organul fiscal central, sau la bugetele locale, în cazul în care executarea silită se efectuează de organul fiscal local.

(11^6)Prin excepție de la prevederile art. 226 alin. (10)-(13), în cazul în care executarea silită se efectuează de organele fiscale, sumele recuperate în cadrul procedurii de executare silită reprezentând obligații principale se virează integral într-un cont distinct al instituției publice care a prestat serviciul public deschis la unitatea Trezoreriei Statului, în scopul stingerii debitelor înregistrate în contabilitatea acesteia și a virării sumelor către bugetele sau beneficiarii cărora se cuvin.

(11^7)Informațiile minime obligatorii privind efectuarea plății în baza documentelor acceptate ca dovadă a plății, prevăzute la alin. (11^1) și procedura de restituire a sumelor încasate de instituțiile publice care prestează serviciile publice se stabilesc astfel:

a)prin ordin al ministrului finanțelor publice, în cazul instituțiilor publice care fac parte din administrația publică centrală;

b)prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, în cazul instituțiilor publice care fac parte din administrația publică locală.

(11^8)În aplicarea prevederilor alin. (11^2)-(11^7) pot fi emise instrucțiuni aprobate prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice.

(11^9)Procedura de verificare a sumelor încasate pentru care au fost acceptate ca dovadă a plății documentele de la alin. (11^3) se aprobă prin norme proprii de către instituțiile publice. Instituțiile publice pot aproba norme proprii de verificare a sumelor încasate și pentru situațiile în care dovada plății este cea prevăzută la alin. (11^1) lit. a) și b).

(11^10)Instituțiile publice care prestează serviciile publice pot dezvolta sisteme centralizate care să permită facilitarea verificării încasării sumelor colectate. Procedura de funcționare și de administrare a sistemelor centralizate se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(11^11)Până la aprobarea ordinelor prevăzute la alin. (11^7) informațiile aferente identificării plăților sunt cele prevăzute în documentele de plată prevăzute de normele legale în vigoare la data efectuării plății.

(11^12)Utilizarea informațiilor solicitate potrivit alin. (11^1) se realizează cu respectarea legislației privind prelucrarea datelor cu caracter personal.

(12)În cazul stingerii obligațiilor fiscale prin valorificarea garanției constituite potrivit art. 211 lit. a), data stingerii este data constituirii garanției.

Articolul 164Dispoziții privind corectarea erorilor din documentele de plată

03.02.2020Denumirea marginală a articolului 164 din Capitolul II, Titlul VII a fost modificată de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

(1)Plata obligațiilor fiscale efectuată într-un cont bugetar eronat este valabilă, de la momentul efectuării acesteia, în condițiile prezentului articol. La cererea debitorului, organul fiscal competent efectuează îndreptarea erorilor din documentele de plată întocmite de debitor, în suma și din contul debitorului înscrise în documentul de plată, cu condiția debitării contului acestuia și a creditării unui cont bugetar.

(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care plata s-a efectuat în alt buget decât cel al cărui venit este creanța fiscală plătită, cu condiția ca plata să nu fi stins creanțele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu excepția cazului în care în evidența fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puțin la nivelul plății eronate.

03.09.2021Alineatul (2) din Articolul 164, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 18, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(3)În cazul plăților efectuate în alt buget, organul fiscal competent dispune unității Trezoreriei Statului transferul sumelor plătite eronat către bugetul căruia obligația fiscală este datorată.

(4)În situația în care plata obligațiilor fiscale s-a efectuat utilizând un cod de identificare fiscală eronat, eroarea din documentul de plată poate fi corectată cu condiția ca plata să nu fi stins creanțele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu excepția cazului în care în evidența fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puțin la nivelul plății eronate. În acest caz, cererea de îndreptare a erorii se depune de cel care a efectuat plata la organul fiscal competent.

(5)Cererea de îndreptare a erorilor din documentele de plată poate fi depusă în termen de 5 ani, sub sancțiunea decăderii. Termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a efectuat plata.

(6)Procedura de îndreptare a erorilor din documentele de plată se aprobă astfel:

a)prin ordin al ministrului finanțelor publice, în cazul plăților efectuate la organul fiscal central;

b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul plăților efectuate la organul fiscal local.

01.01.2016Lit. b) a alin. (6) al art. 164 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.

(7)Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și în următoarele situații:

a)documentele de plată sunt întocmite de terții popriți;

b)creanța fiscală este administrată de organ fiscal diferit. În acest caz, cererea se depune de debitor la organul fiscal la care s-a creditat contul bugetar cu plata efectuată eronat.

03.09.2021Alineatul (7) din Articolul 164, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 18, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(8)Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul erorilor generate de operatorii sistemului de decontare bancară. În acest caz, îndreptarea erorilor se realizează din oficiu de către organul fiscal sau, după caz, la solicitarea instituției de credit.

03.02.2020Articolul 164 din Capitolul II, Titlul VII a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

Articolul 165Ordinea stingerii obligațiilor fiscale

(1)Dacă un debitor datorează mai multe tipuri de obligații fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligațiile, atunci se stinge obligația fiscală pe care o indică debitorul, potrivit legii, sau care este distribuită potrivit prevederilor art. 163, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:

a)toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii;

b)obligațiile cu scadențe viitoare, la solicitarea debitorului.

(1^1)Prin excepție de la prevederile alin. (1), se sting cu prioritate sumele individualizate în deciziile de recuperare a ajutoarelor de stat și/sau de minimis emise, după caz, de Comisia Europeană/entitățile ce dețin calitatea de furnizor sau de administrator de ajutor de stat sau de minimis/Consiliul Concurenței și dobânzile aferente datorate de la data plății ajutorului până la data recuperării sau a rambursării sale integrale.

03.09.2022Articolul 165 din Capitolul II, Titlul VII a fost completat de Punctul 18, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local cu suma plătită de titulari ai dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor sau mijloacelor de transport, se sting cu prioritate amenzile contravenționale individualizate în titluri executorii, în ordinea vechimii, chiar dacă debitorul indică un alt tip de obligație fiscală. Aceste prevederi nu se aplică în cazul plății taxelor astfel cum sunt definite la art. 1 pct. 36.

29.06.2018Alineatul (2) din Articolul 165, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 150 din 22 iunie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 26 iunie 2018

(3)În scopul stingerii obligațiilor fiscale, vechimea acestora se stabilește astfel:

a)în funcție de scadență, pentru obligațiile fiscale principale;

b)în funcție de data comunicării, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum și pentru obligațiile fiscale accesorii;

06.12.2016Litera b) din Alineatul (3), Articolul 165, Capitolul II, Titlul VII a fost modificată de Punctul 7, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

c)în funcție de data depunerii la organul fiscal a declarațiilor fiscale rectificative, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor, în cazul în care legea prevede obligația acestuia de a calcula cuantumul obligației fiscale;

d)în funcție de data primirii, în condițiile legii, a titlurilor executorii transmise de alte instituții.

(4)Pentru beneficiarii unei eșalonări la plată, ordinea de stingere este următoarea:

a)ratele de eșalonare și/sau, după caz, obligațiile fiscale de a căror plată depinde menținerea valabilității eșalonării la plată;

b)sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată, până la concurența cu suma eșalonată la plată sau până la concurența cu suma achitată, după caz.

(5)Pentru beneficiarii unei amânări la plată, ordinea de stingere este următoarea:

a)obligațiile fiscale datorate, altele decât cele care fac obiectul amânării la plată;

b)obligațiile fiscale amânate la plată.

(6)Cu excepția situațiilor prevăzute la art. 167 alin. (11) și (12), pentru debitorii care se află sub incidența legislației privind insolvența, ordinea de stingere este următoarea:

a)obligațiile fiscale, altele decât cele înscrise la masa credală, în ordinea vechimii;

03.09.2022Litera a) din Alineatul (6), Articolul 165, Capitolul II, Titlul VII a fost modificată de Punctul 19, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

b)obligațiile fiscale cu termene de plată stabilite în planul de reorganizare judiciară aprobat și confirmat în condițiile legii, precum și obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut calcularea și plata acestora;

03.09.2022Litera b) din Alineatul (6), Articolul 165, Capitolul II, Titlul VII a fost modificată de Punctul 19, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

c)obligațiile fiscale admise la masa credală potrivit legii, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situația contribuabililor aflați în stare de faliment;

03.09.2022Litera c) din Alineatul (6), Articolul 165, Capitolul II, Titlul VII a fost modificată de Punctul 19, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

d)alte obligații fiscale în afara celor prevăzute la lit. a)-c).

(6^1)Cu excepția situațiilor prevăzute la art. 167 alin. (11^1) și (13), pentru debitorii care se află în procedurile de prevenire a insolvenței, ordinea de stingere este următoarea:

a)obligațiile fiscale, altele decât cele stabilite în acordul de restructurare confirmat de instanța de judecată sau în planul de restructurare omologat, după caz, în ordinea vechimii;

b)obligațiile fiscale cu termene de plată stabilite în acordul de restructurare confirmat de instanța de judecată sau în planul de restructurare omologat, după caz, în condițiile legii, precum și obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada derulării acordului/planului de restructurare, dacă s-a prevăzut calcularea și plata acestora;

c)alte obligații fiscale în afara celor prevăzute la lit. a) și b).

08.08.2026Articolul 165, Capitolul II, Titlul VII a fost completat de Punctul 3., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

(7)Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul contribuabililor care beneficiază de ajutor de stat sub formă de subvenții de la bugetul de stat pentru completarea veniturilor proprii, potrivit legii, se sting cu prioritate obligațiile fiscale aferente perioadei fiscale la care se referă subvenția, indiferent dacă plata este efectuată din subvenție sau din veniturile proprii.

(8)Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul obligațiilor fiscale de plată stabilite de organele de inspecție fiscală, precum și a amenzilor de orice fel, se stinge cu prioritate obligația fiscală sau amenda pe care o alege contribuabilul.

(9)Debitorul poate opta pentru a fi înștiințat cu privire la modul în care a fost efectuată stingerea obligațiilor fiscale, prin depunerea unei cereri în acest sens la organul fiscal competent. În acest caz, organul fiscal competent comunică debitorului modul în care a fost efectuată stingerea obligațiilor fiscale, cu cel puțin 5 zile înainte de următorul termen de plată a obligațiilor fiscale.

03.09.2017Alineatul (9) din Articolul 165, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 43, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 166Reguli speciale privind stingerea creanțelor fiscale

Obligațiile fiscale înscrise în titluri executorii pentru care executarea silită este suspendată în condițiile art. 233 alin. (1) lit. a) și d) se sting prin orice modalitate prevăzută de prezentul cod, cu excepția celei prin executare silită.

08.08.2026Articolul 166, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 4., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

Articolul 166^1Reguli speciale privind stingerea creanțelor fără plată

Prin excepție de la prevederile art. 167, creanțele fiscale ale contribuabilului, certe, lichide și exigibile, față de bugetele locale, stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, se sting la cererea contribuabilului și prin compensarea acestora cu obligațiile sale restante, curente sau viitoare către bugetul de stat, fără compensare între bugete, indiferent dacă obligațiile și, respectiv, creanțele supuse stingerii sunt administrate sau nu de aceeași autoritate publică. Procedura de stingere și schimb de informații între organele fiscale locale și organele fiscale centrale se aprobă prin ordin comun al ministrului finanțelor și al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și administrației, inițiat la propunerea ANAF.

21.04.2023Capitolul II din Titlul VII a fost completat de Articolul I din LEGEA nr. 93 din 12 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 18 aprilie 2023

Articolul 167Compensarea

(1)Prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică, inclusiv unitățile subordonate acesteia. Prin sume de plată de la buget se înțeleg sumele pe care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială trebuie să le plătească unei persoane, inclusiv cele care rezultă din raporturi juridice contractuale, dacă acestea sunt stabilite prin titluri executorii.

(2)Creanțele debitorului se compensează cu obligații datorate aceluiași buget, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile datorate altor bugete, în mod proporțional, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (1).

(3)Creanțele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compensează cu creanțele debitorului reprezentând sume de restituit de aceeași natură. Eventualele diferențe rămase se compensează cu alte obligații fiscale ale debitorului, în ordinea prevăzută la alin. (2).

(4)Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile.

(5)În sensul prezentului articol, creanțele sunt exigibile:

a)la data scadenței, potrivit art. 154 sau 155, după caz;

b)la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal central, potrivit legii;

c)la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal central, potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adăugată, după caz, depuse potrivit Codului fiscal;

d)la data comunicării deciziei, pentru obligațiile fiscale principale, precum și pentru obligațiile fiscale accesorii stabilite de organul fiscal competent prin decizie;

e)la data depunerii la organul fiscal a declarațiilor de impunere rectificative, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor în cazul în care legea prevede obligația acestuia de a calcula cuantumul obligației fiscale;

f)la data comunicării actului de individualizare a sumei, pentru obligațiile de plată de la buget;

g)la data primirii, în condițiile legii, de către organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte instituții, în vederea executării silite;

h)la data nașterii dreptului la restituire pentru sumele de restituit potrivit art. 168, astfel:

1.la data plății pentru sumele achitate în plus față de obligațiile fiscale datorate;

2.la data prevăzută de lege pentru depunerea declarației anuale de impozit pe profit, în cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plățile anticipate neachitate;

3.la data emiterii deciziei de impunere anuală, în cazul impozitului pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plățile anticipate neachitate;

4.la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 258;

5.la data prevăzută de lege pentru depunerea declarației fiscale, în cazul sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevăzută la art. 170;

6.la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri de sume de restituit.

(6)Creanțele fiscale rezultate din cesiunea notificată potrivit prevederilor art. 28 se sting prin compensare cu obligațiile cesionarului la data notificării cesiunii.

(7)Compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozițiile art. 165 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.

(8)Organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operațiunii.

(9)Se compensează, în condițiile prezentului articol, suma negativă a taxei pe valoarea adăugată din decontul de taxă cu opțiune de rambursare depus de reprezentantul unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal cu obligațiile fiscale ale membrilor grupului fiscal, în următoarea ordine:

a)obligațiile fiscale ale reprezentantului grupului fiscal;

b)obligațiile fiscale ale celorlalți membri ai grupului fiscal, la alegerea organului fiscal central.

(9^1)Dispozițiile alin. (9) privind ordinea de stingere prin compensare se aplică în mod corespunzător și în cazul grupului fiscal constituit în domeniul impozitului pe profit, dacă drept urmare a depunerii declarației anuale consolidate privind impozitul pe profit rezultă o sumă de restituit.

24.12.2020Articolul 167 din Capitolul II, Titlul VII a fost completat de Punctul 46, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(10)În cazul în care taxa pe valoarea adăugată de plată se stinge prin regularizare cu suma negativă de taxă, potrivit Codului fiscal, data stingerii taxei de plată este data prevăzută de lege pentru depunerea decontului în care s-a efectuat regularizarea.

(11)Pentru debitorii care se află sub incidența legislației privind insolvența și care depun un decont cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare după data deschiderii procedurii insolvenței, suma aprobată la rambursare se compensează în condițiile prezentului articol cu obligațiile fiscale înregistrate de către aceștia, altele decât cele înscrise la masa credală.

03.09.2022Alineatul (11) din Articolul 167, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(11^1)Pentru debitorii care se află în procedurile de prevenire a insolvenței și care depun un decont cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare după data confirmării acordului de restructurare sau după data omologării planului de restructurare, după caz, suma aprobată la rambursare se compensează, în condițiile prezentului articol, cu obligațiile fiscale înregistrate de către aceștia, altele decât cele stabilite în acordul de restructurare confirmat sau în planul de restructurare omologat, după caz.

08.08.2026Articolul 167, Capitolul II, Titlul VII a fost completat de Punctul 5., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

(12)Suma negativă de taxă pe valoarea adăugată înscrisă în decontul de taxă pe valoarea adăugată aferentă perioadei fiscale anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței se compensează în condițiile prezentului articol cu obligațiile fiscale ale debitorului înscrise la masa credală.

03.09.2022Alineatul (12) din Articolul 167, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(13)Prin derogare de la prevederile art. 303 alin. (7) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, suma negativă de taxă pe valoarea adăugată înscrisă în decontul de taxă pe valoarea adăugată aferentă perioadei fiscale anterioare datei confirmării acordului de restructurare sau omologării planului de restructurare nu se preia în decontul perioadei fiscale în care a fost confirmat acordul de restructurare sau omologat planul de restructurare, caz în care debitorul este obligat să solicite rambursarea taxei prin corectarea decontului perioadei fiscale anterioare. Suma aprobată la rambursare se compensează în condițiile prezentului articol cu obligațiile fiscale ale debitorului cu termene de plată stabilite în acordul de restructurare confirmat sau în planul de restructurare omologat, în condițiile legii, precum și cu obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada derulării acordului de restructurare/planului de restructurare, dacă s-a prevăzut calcularea și plata acestora.

08.08.2026Articolul 167, Capitolul II, Titlul VII a fost completat de Punctul 6., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

Articolul 168Restituiri de sume

(1)Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată.

(2)În situația în care s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

(3)Prevederile prezentului articol se aplică și pentru sumele de restituit ca urmare a aplicării, potrivit legii, a scutirii indirecte sau a altor asemenea scutiri.

(4)Prin excepție de la prevederile alin. (1), se restituie din oficiu următoarele sume:

a)cele de restituit, reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, care se restituie în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere;

b)cele încasate prin poprire, în plus față de creanțele fiscale pentru care s-a înființat poprirea, care se restituie în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data încasării.

(5)Diferențele de impozit pe venit și/sau contribuții sociale de restituit mai mici de 10 lei rămân în evidența fiscală spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmând să se restituie atunci când suma cumulată a acestora depășește limita menționată.

(6)Prin excepție de la alin. (5), diferențele mai mici de 10 lei se restituie în numerar numai la solicitarea contribuabilului/plătitorului.

(7)În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referință al pieței valutare pentru euro, comunicat de Banca Națională a României, de la data rămânerii definitivă a hotărârii judecătorești prin care se dispune restituirea.

(8)În cazul în care contribuabilul/plătitorul înregistrează obligații restante, restituirea/ rambursarea se efectuează numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.

(9)În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât obligațiile restante ale contribuabilului/plătitorului, se efectuează compensarea până la concurența sumei de rambursat sau de restituit.

(10)În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații restante ale contribuabilului/plătitorului, compensarea se efectuează până la concurența obligațiilor restante, diferența rezultată restituindu-se contribuabilului/ plătitorului.

(11)În cazul în care după decesul persoanei fizice sau încetarea persoanei juridice se stabilesc sume de restituit sau de rambursat prin hotărâri judecătorești definitive, aceste sume se restituie sau se rambursează numai dacă există succesori ori alți titulari care au dobândit drepturile de rambursare sau de restituire în condițiile legii.

(12)În cazul în care din eroare instituțiile de credit virează organului fiscal sume reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații naționale ori internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte, precum și sumele prevăzute la art. 729 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin excepție de la prevederile alin. (8), sumele respective se restituie la cererea instituției de credit sau a contribuabilului/plătitorului, chiar dacă acesta înregistrează obligații restante.

24.12.2020Alineatul (12) din Articolul 168, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 47, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Articolul 169

(1)Taxa pe valoarea adăugată, denumită în continuare TVA, solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, depuse în cadrul termenului legal de depunere, se rambursează de organul fiscal central, cu efectuarea, ulterior, a inspecției fiscale.

(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, depuse de contribuabilii mari și mijlocii, stabiliți potrivit prevederilor art. 30 alin. (3), care se soluționează după efectuarea inspecției fiscale anticipate, în cazul în care:

a)contribuabilul/plătitorul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancționate ca infracțiuni;

b)organul fiscal central, pe baza informațiilor deținute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite;

c)pentru contribuabilul/plătitorul respectiv a fost declanșată procedura de lichidare voluntară sau a fost deschisă procedura de insolvență, cu excepția celor pentru care s-a confirmat un plan de reorganizare, în condițiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare.

(3)Prevederile alin. (1) nu se aplică deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, depuse de alți contribuabili/plătitori decât cei prevăzuți la alin. (2) care se soluționează după efectuarea inspecției fiscale anticipate, în cazul în care:

a)contribuabilul/plătitorul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancționate ca infracțiuni;

b)organul fiscal central, pe baza informațiilor deținute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite;

d)contribuabilul/plătitorul depune primul decont cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, după înregistrarea în scopuri de TVA;

e)soldul sumei negative de TVA solicitată la rambursare provine dintr-un număr de perioade mai mare decât numărul perioadelor de raportare utilizate într-o perioadă de 12 luni.

(4)În sensul prezentului articol, se consideră că persoanele impozabile prezintă un risc de rambursare necuvenită a TVA dacă se regăsesc în oricare dintre următoarele situații:

a)organele fiscale primesc documente oficiale de la alte instituții, care vizează aspecte de natură fiscală și se constată că au incidență în acordarea unei rambursări necuvenite de TVA;

b)în cadrul acțiunilor de control fiscal s-au constatat fapte care pot întruni elementele constitutive ale unor infracțiuni cu implicații de natură fiscală;

c)cu ocazia inspecției fiscale ulterioare au fost stabilite diferențe mai mari de 10% din suma rambursată, dar nu mai puțin de 50.000 lei pentru fiecare decont de TVA care a făcut obiectul inspecției fiscale ulterioare;

d)alte situații stabilite prin ordin al președintelui A.N.A.F., din care să rezulte că persoanele impozabile prezintă un risc de rambursare necuvenită a TVA.

08.05.2026Litera d), Alineatul (4), Articolul 169, Capitolul II, Titlul VII a fost modificată de Punctul 1., Articolul XIII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 38 din 4 mai 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 393 din 8 mai 2026

(5)În cazul deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, depuse după termenul legal de depunere, suma negativă din acestea se preia în decontul perioadei următoare.

(6)În cazul decontului cu sumă negativă de TVA depus în numele unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal, dispozițiile alin. (2) sau (3), după caz, sunt aplicabile atât pentru reprezentantul grupului fiscal, cât și pentru membrii acestuia.

(7)Procedura de aplicare a prevederilor prezentului articol, precum și alte situații în care se consideră că persoanele impozabile prezintă un risc de rambursare necuvenită a TVA, potrivit alin. (4) lit. d), se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

08.05.2026Alineatul (7), Articolul 169, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 2., Articolul XIII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 38 din 4 mai 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 393 din 8 mai 2026

(8)Ori de câte ori, în condițiile prezentului articol, rambursarea se aprobă cu inspecție fiscală ulterioară, inspecția fiscală se decide în baza unei analize de risc.

(9)În cazul inspecției fiscale anticipate, efectuate pentru soluționarea deconturilor cu sumă negativă de TVA, prin excepție de la prevederile art. 117, perioada supusă inspecției fiscale va cuprinde exclusiv perioadele fiscale în care s-au derulat operațiunile care au generat soldul sumei negative a taxei. Dispozițiile art. 94 alin. (3) rămân aplicabile.

(10)În situația în care se constată indicii privind nerespectarea legislației fiscale ori stabilirea incorectă a obligațiilor fiscale, prin operațiuni care s-au desfășurat în afara perioadei prevăzute la alin. (9), inspecția fiscală se extinde corespunzător, cu respectarea prevederilor art. 117.

01.02.2022Articolul 169 din Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 19, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 170Prevederi speciale privind restituirea impozitului pe venit reținut la sursă

(1)În situația în care plătitorul a reținut la sursă un impozit pe venit în cuantum mai mare decât cel legal datorat, restituirea acestuia se efectuează de către plătitor, la cererea contribuabilului depusă în termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea prevăzut la art. 219.

(2)Sumele restituite de către plătitor se regularizează de către acesta cu obligațiile fiscale de același tip datorate în perioada fiscală în care s-a efectuat restituirea prin depunerea unei declarații de regularizare/cerere de restituire. Declarația de regularizare/cererea de restituire poate fi depusă și ulterior, în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a cere restituirea. Pentru diferențele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 167 sau 168, după caz.

(3)În cazul contribuabililor nerezidenți care depun certificatul de rezidență fiscală ulterior reținerii la sursă a impozitului de către plătitorul de venit, restituirea și regularizarea, potrivit prezentului articol, se efectuează chiar dacă pentru perioada fiscală în care creanța fiscală restituită a fost datorată s-a ridicat rezerva verificării ulterioare, ca urmare a efectuării inspecției fiscale.

(4)Pentru impozitul pe venit care se regularizează potrivit prezentului articol, plătitorul nu depune declarație rectificativă.

(5)În situația în care plătitorul nu mai există sau acesta se află în procedura insolvenței potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, restituirea impozitului pe venit reținut la sursă în cuantum mai mare decât cel legal datorat se efectuează de către organul fiscal central competent, în baza cererii de restituire depuse de contribuabil. Prin organ fiscal central competent se înțelege organul fiscal central competent pentru administrarea creanțelor fiscale ale contribuabilului solicitant.

(6)Plătitorul are obligația de a corecta, dacă este cazul, declarațiile informative corespunzătoare regularizării efectuate.

(7)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Articolul 170^1Prevederi speciale privind restituirea impozitului pe dividende

(1)În cazul în care din regularizarea anuală a dividendelor distribuite parțial în cursul anului, potrivit art. 67 din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă sume de restituit de la buget, plătitorul de dividende depune la organul fiscal competent o declarație de regularizare/cerere de restituire, după restituirea de către asociați sau acționari a dividendelor plătite sau după aprobarea situațiilor financiare anuale în cazul dividendelor interimare distribuite neplătite, până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere restituirea. Pentru diferențele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 167 sau 168, după caz.

03.02.2022Alineatul (1) din Articolul 170^1, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 15, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(2)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

03.09.2021Alineatul (2) din Articolul 170^1, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

24.12.2020Capitolul II din Titlul VII a fost completat de Punctul 48, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Articolul 171Regularizarea obligațiilor fiscale în cazul reconsiderării unei tranzacții de către organul fiscal central

(1)Obligațiile fiscale stabilite de organul fiscal central ca urmare a reconsiderării unei tranzacții, potrivit legii, se regularizează cu obligațiile fiscale declarate/plătite de contribuabil/plătitor aferente respectivei tranzacții. În acest caz, sumele achitate în contul obligațiilor fiscale declarate/plătite de contribuabil/plătitor se consideră, în totalitate, indiferent de bugetul unde au fost ulterior distribuite, a reprezenta plăți anticipate în contul obligațiilor fiscale stabilite ca urmare a reconsiderării, cu regularizarea ulterioară între bugete.

03.09.2017Alineatul (1) din Articolul 171, Capitolul II, Titlul VII a fost modificat de Punctul 45, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(2)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Articolul 172Obligația băncilor supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială

Băncile supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială și care efectuează plățile dispuse în limita încasărilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentând obligații fiscale cuprinse în ordinele de plată emise de debitori și/sau obligații fiscale înscrise în adresa de înființare a popririi transmisă de organele fiscale.

Capitolul IIIDobânzi, penalități de întârziere și penalități de nedeclarare

Articolul 173Dispoziții generale privind dobânzi și penalități de întârziere

(1)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.

(2)Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum și sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor și sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.

(3)Nu se datorează obligații fiscale accesorii pentru suma plătită în contul obligației fiscale principale dacă, anterior stabilirii

obligațiilor fiscale, debitorul a efectuat o plată, iar suma plătită nu a stins alte obligații, stabilite prin:

a)declarații de impunere depuse ulterior efectuării plății;

b)declarații de impunere rectificative sau decizii de impunere, inclusiv cele emise ca urmare a refacerii inspecției fiscale în condițiile art. 129. În aceste cazuri, se datorează obligații fiscale accesorii de la data scadenței obligației fiscale principale până la data plății, inclusiv.

24.12.2020Alineatul (3) din Articolul 173, Capitolul III, Titlul VII a fost modificat de Punctul 49, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(3^1)Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul stingerii obligațiilor fiscale prin celelalte modalități prevăzute la art. 22 decât cea prin plată.

24.12.2020Articolul 173 din Capitolul III, Titlul VII a fost completat de Punctul 50, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(4)Dobânzile și penalitățile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparține creanța principală.

(5)Dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii, cu excepția situației prevăzute la art. 227 alin. (8).

(5^1)Comunicarea deciziilor referitoare la obligațiile fiscale accesorii în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central se realizează în funcție de vechimea, cuantumul obligațiilor fiscale accesorii și starea juridică a contribuabilului.

03.09.2017Articolul 173 din Capitolul III, Titlul VII a fost completat de Punctul 46, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(5^2)Procedura de aplicare a prevederilor alin. (5^1) se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

03.09.2017Articolul 173 din Capitolul III, Titlul VII a fost completat de Punctul 46, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(6)Dobânzile și penalitățile de întârziere pot fi actualizate anual, prin hotărâre a Guvernului, în funcție de evoluția ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.

Articolul 174Dobânzi

(1)Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

(2)Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia, inclusiv.

(3)În situația în care diferențele rezultate din corectarea declarațiilor de impunere sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite inițial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii acesteia, inclusiv.

(4)Prin excepție de la prevederile alin. (1), se datorează dobânzi după cum urmează:

a)pentru creanțele fiscale stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire, inclusiv. În cazul plății prețului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător;

b)pentru obligațiile fiscale datorate de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri și bunuri urmăribile, până la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate potrivit prevederilor art. 265 alin. (4), urmând ca de la data trecerii obligațiilor fiscale în evidența curentă să se datoreze dobânzi.

03.09.2017Litera b) din Alineatul (4), Articolul 174, Capitolul III, Titlul VII a fost modificată de Punctul 47, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(5)Nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.

Notă

Decizie de admitere: RIL nr. 24/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 44 din 21 ianuarie 2026:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 182 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în cazul sumelor de restituit rezultate în urma anulării actelor administrative prin care au fost impuse creanțe bugetare rezultate din nereguli nu se datorează dobânda prevăzută de art. 174 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 175Dobânzi în cazul impozitelor administrate de organul fiscal central pentru care perioada fiscală este anuală

(1)Pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale reprezentând impozite pentru care perioada fiscală este anuală, se datorează dobânzi după cum urmează:

a)în anul fiscal de impunere, pentru obligațiile fiscale stabilite, potrivit legii, de organul fiscal central sau de contribuabili, inclusiv cele reprezentând plăți anticipate, dobânzile se calculează din ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sau, după caz, până în ultima zi a anului fiscal de impunere, inclusiv;

b)pentru sumele neachitate în anul de impunere potrivit lit. a), dobânzile se calculează începând cu prima zi a anului fiscal următor până la data stingerii acestora, inclusiv;

c)în cazul în care obligația fiscală stabilită prin decizia de impunere anuală sau declarația de impunere anuală, după caz, este mai mică decât cea stabilită prin deciziile de plăți anticipate sau declarațiile depuse în cursul anului de impunere, dobânzile se recalculează, începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală sau declarația de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător;

d)pentru diferențele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală sau declarației de impunere anuală, dobânzile se datorează începând cu ziua următoare termenului de scadență prevăzut de lege. În cazul impozitului pe venit, această regulă se aplică numai dacă declarația de venit a fost depusă până la termenul prevăzut de lege. În situația în care declarația de venit nu a fost depusă până la termenul prevăzut de lege, dobânda se datorează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere.

(2)Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care contribuabilii nu-și îndeplinesc obligațiile declarative, iar creanța fiscală se stabilește de organul fiscal central prin decizie, precum și în cazul declarației depuse potrivit art. 107 alin. (5). În acest caz, în scopul aplicării alin. (1) lit. a), creanța aferentă unei perioade fiscale, stabilită de organul fiscal central, se repartizează pe termenele de plată corespunzătoare din anul de impunere, cu excepția cazului în care obligațiile fiscale au fost stabilite în anul fiscal de impunere.

(3)În cazul în care, în cadrul unei proceduri de control fiscal, organul fiscal central stabilește diferențe de impozit suplimentare, dobânzile se calculează la diferența de impozit începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere.

(4)Prevederile alin. (1)-(3) sunt aplicabile și în cazul contribuțiilor sociale.

03.09.2017Articolul 175 din Capitolul III, Titlul VII a fost completat de Punctul 48, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 176Penalități de întârziere

(1)Penalitățile de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Dispozițiile art. 174 alin. (2)-(4) și art. 175 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2)Nivelul penalității de întârziere este de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere.

(3)Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.

(4)Penalitatea de întârziere nu se aplică pentru obligațiile fiscale principale pentru care se datorează penalitate de nedeclarare potrivit art. 181.

03.09.2017Alineatul (4) din Articolul 176, Capitolul III, Titlul VII a fost modificat de Punctul 49, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 177Dobânzi și penalități de întârziere în cazul plăților efectuate prin decontare bancară

(1)Nedecontarea de către instituțiile de credit a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului contribuabilului/plătitorului nu îl exonerează pe contribuabil/plătitor de obligația de plată a sumelor respective și atrage pentru acesta dobânzi și penalități de întârziere la nivelul celor prevăzute la art. 174 și 176, după termenul de 3 zile.

(2)Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului general consolidat și nedecontate de instituțiile de credit, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere prevăzute la alin. (1), contribuabilul/plătitorul se poate îndrepta împotriva instituției de credit respective.

Articolul 178Dobânzi și penalități de întârziere în cazul compensării

În cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile și penalitățile de întârziere, după caz, se calculează până la data prevăzută la art. 167 alin. (4).

Articolul 179Dobânzi și penalități de întârziere în cazul deschiderii procedurii insolvenței

Pentru creanțele fiscale datorate de debitorii cărora li s-a deschis procedura insolvenței se calculează și datorează dobânzi și penalități de întârziere, potrivit legii care reglementează această procedură.

03.09.2022Articolul 179 din Capitolul III, Titlul VII a fost modificat de Punctul 21, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

Articolul 180Dobânzi și penalități de întârziere în cazul debitorilor pentru care s-a pronunțat o hotărâre de dizolvare

(1)Pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a debitorului în registrul comerțului, începând cu această dată nu se mai datorează și nu se calculează dobânzi și penalități de întârziere.

(2)În cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă a fost desființat actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi și penalități de întârziere între data înregistrării în registrul comerțului a actelor de dizolvare și data rămânerii definitive a hotărârii de desființare.

Articolul 181Penalitatea de nedeclarare în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central

(1)Pentru obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor și stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere, contribuabilul/plătitorul datorează o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, din obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor și stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere.

24.12.2020Alineatul (1) din Articolul 181, Capitolul III, Titlul VII a fost modificat de Punctul 51, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(2)Penalitatea de nedeclarare stabilită potrivit alin. (1) se reduce cu 75%, dacă obligațiile fiscale principale stabilite prin decizie:

24.12.2020Partea introductivă a alineatului (2) din Articolul 181, Capitolul III, Titlul VII a fost modificată de Punctul 52, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

a)se sting prin plată sau compensare până la termenul prevăzut la art. 156 alin. (1);

b)sunt eșalonate la plată, în condițiile legii. În acest caz, reducerea se acordă la finalizarea eșalonării la plată.

(2^1)Ori de câte ori organul fiscal constată incidența prevederilor art. 181 alin. (2), acesta comunică decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare prin evidențierea reducerii de 75% aplicate.

24.12.2020Articolul 181 din Capitolul III, Titlul VII a fost completat de Punctul 53, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(3)Penalitatea de nedeclarare prevăzută la alin. (1) se majorează cu 100% în cazul în care obligațiile fiscale principale au rezultat ca urmare a săvârșirii unor fapte de evaziune fiscală, constatate de organele judiciare, potrivit legii.

(4)Aplicarea penalității de nedeclarare prevăzute de prezentul articol nu înlătură obligația de plată a dobânzilor prevăzute de prezentul cod.

(5)Penalitatea de nedeclarare constituie venit al bugetului de stat.

(6)Organul fiscal nu stabilește penalitatea de nedeclarare prevăzută de prezentul articol dacă aceasta este mai mică de 50 lei.

(7)Penalitatea de nedeclarare nu se aplică dacă obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor și stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere rezultă din aplicarea unor prevederi ale legislației fiscale de către contribuabil/plătitor, potrivit interpretării organului fiscal cuprinse în norme, instrucțiuni, circulare sau opinii comunicate contribuabilului/plătitorului de către organul fiscal central.

24.12.2020Alineatul (7) din Articolul 181, Capitolul III, Titlul VII a fost modificat de Punctul 54, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(8)În cazul inspecției fiscale despre aplicarea penalității de nedeclarare potrivit alin. (1) sau, după caz, despre neaplicarea acesteia potrivit alin. (6) sau (7), se consemnează și se motivează în raportul de inspecție fiscală. Prevederile art. 130 alin. (5) și ale art. 131 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. Lipsa mențiunii din cuprinsul raportului de inspecție fiscală privind aplicarea penalității de nedeclarare conduce la decăderea organului fiscal din dreptul de a mai aplica penalitatea prin alte acte administrative subsecvente sau accesorii.

24.12.2020Alineatul (8) din Articolul 181, Capitolul III, Titlul VII a fost modificat de Punctul 54, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(9)În situația în care obligațiile fiscale principale sunt stabilite de organul de inspecție fiscală ca urmare a nedepunerii declarației de impunere, se aplică numai penalitatea de nedeclarare, fără a se aplica sancțiunea contravențională pentru nedepunerea declarației.

(10)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(11)Cu excepția situației prevăzute la alin. (3), penalitatea de nedeclarare nu poate fi mai mare decât nivelul creanței fiscale principale la care se aplică, ori de câte ori prin aplicarea metodei de calcul prevăzute la alin. (1) penalitatea de nedeclarare depășește acest nivel.

(12)Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru obligațiile fiscale principale stabilite prin decizie de impunere emisă ca urmare a procedurii de verificare a situației fiscale personale sau ca urmare a procedurii de verificare documentară efectuată de organele fiscale competente să exercite verificarea situației fiscale personale, inclusiv pentru veniturile a căror sursă nu a fost identificată, astfel cum acestea sunt definite în Codul fiscal. În aceste cazuri, penalitatea de nedeclarare se calculează începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

29.12.2022Alineatul (12) din Articolul 181, Capitolul III, Titlul VII a fost modificat de Punctul 42, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

(13)Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru obligațiile fiscale principale stabilite prin decizie de regularizare emisă ca urmare a procedurii de control vamal ulterior.

24.12.2020Articolul 181 din Capitolul III, Titlul VII a fost completat de Punctul 55, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Articolul 182Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget

(1)Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilul/plătitorul are dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 168 alin. (4) sau la art. 77, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului/plătitorului.

(2)În cazul creanțelor contribuabilului/plătitorului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligații fiscale de plată și care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul/plătitorul este îndreptățit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanței fiscale individualizate în actul administrativ anulat și până în ziua restituirii sau compensării creanței contribuabilului/plătitorului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situația în care contribuabilul/plătitorul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și în situația prevăzută la art. 107 alin. (5).

(3)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și pentru creanțele fiscale ce au făcut obiectul unei cereri de restituire, respinsă de organul fiscal, dar admisă definitiv de organul de soluționare a contestațiilor sau de instanța judecătorească.

(4)Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 174 alin. (5) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de contribuabil/plătitor.

(5)Dreptul contribuabilului/plătitorului de a solicita dobânda prevăzută de prezentul articol se prescrie în termen de 5 ani. Termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care:

a)au fost stinse prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilului/plătitorului;

b)anularea actului administrativ fiscal a devenit definitivă, în cazul prevăzut la alin. (2);

c)restituirea a fost admisă definitiv, în cazul prevăzut la alin. (3).

24.12.2020Articolul 182 din Capitolul III, Titlul VII a fost completat de Punctul 56, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Notă

Decizie de admitere: RIL nr. 24/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 44 din 21 ianuarie 2026:

Articolul 183Majorări de întârziere în cazul obligațiilor fiscale datorate bugetelor locale

(1)Prin excepție de la prevederile art. 173 și 176, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.

(2)Nivelul majorării de întârziere este de 1% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

(3)Prevederile art. 173-180 și art. 182 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(4)Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează majorări de întârziere. Nivelul și modul de calcul al majorării de întârziere sunt cele prevăzute la alin. (2).

Capitolul IVÎnlesniri la plată

Secţiunea 1Instituirea posibilității acordării înlesnirilor la plată

Articolul 184Instituirea posibilității acordării eșalonărilor la plată de către organul fiscal central

(1)Organul fiscal central acordă la cererea debitorilor eșalonări la plată pe o perioadă de cel mult 5 ani, dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare a acestora. Pentru debitorii care nu au în proprietate bunuri în vederea constituirii de garanții în cuantumul prevăzut la art. 193 alin. (13)-(15) și nici nu pot constitui niciun fel de garanție ori cuantumul garanțiilor constituite este mai mic de 50% față de cuantumul obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul înlesnirilor la plată, eșalonarea se acordă pe cel mult 6 luni.

06.04.2023Alineatul (1) din Articolul 184, Sectiunea 1, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

(2)În sensul prezentului capitol, asocierile fără personalitate juridică care, potrivit legii, au calitatea de debitor sunt asimilate persoanelor juridice.

(3)Eșalonarea la plată se acordă pentru toate obligațiile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezentul capitol.

(4)Prevederile alin. (3) se aplică și pentru obligațiile fiscale preluate de organele fiscale de la alt organ fiscal sau de la altă autoritate publică ca urmare a transferului de competență, în situația în care acesta are loc pe perioada derulării unei eșalonări la plată. În acest scop, organul fiscal competent comunică debitorului o înștiințare de plată privind obligațiile fiscale individualizate în acte administrative preluate ca urmare a transferului de competență, precum și deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii aferente.

(5)În scopul acordării eșalonării la plată, sunt asimilate obligațiilor fiscale:

a)amenzile de orice fel administrate de organul fiscal;

b)creanțele bugetare stabilite de alte organe și transmise spre recuperare organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creanțele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătorești sau alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii.

(6)Eșalonarea la plată nu se acordă pentru:

a)obligațiile fiscale care au făcut obiectul unei eșalonări acordate în temeiul prezentului capitol, care și-a pierdut valabilitatea;

b)obligațiile fiscale care au scadența și/sau termenul de plată după data eliberării certificatului de atestare fiscală;

c)obligațiile fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră sub incidența art. 167, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget;

d)obligațiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condițiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În cazul în care suspendarea executării actului administrativ fiscal încetează după data comunicării unei decizii de eșalonare la plată, debitorul poate solicita includerea în eșalonare a obligațiilor fiscale ce au făcut obiectul suspendării, precum și a obligațiilor fiscale accesorii aferente. În acest scop, organul fiscal competent comunică debitorului o înștiințare de plată privind obligațiile fiscale individualizate în acte administrative pentru care a încetat suspendarea executării, precum și deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii aferente.

e)obligațiile fiscale/bugetare care reprezintă ajutor de stat sau de minimis de recuperat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat;

06.04.2023Litera e) din Alineatul (6), Articolul 184, Sectiunea 1, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificată de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

f)obligațiile fiscale care reprezintă accize.

06.04.2023Alineatul (6) din Articolul 184, Sectiunea 1, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

Notă

Conform alineatului (1) al articolului III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 6 aprilie 2023, prevederile art. I se aplică pentru cererile de eșalonare la plată, precum și pentru cererile de modificare/ menținere a eșalonării la plată, depuse după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Alineatele (7) și (8) ale articolului III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 6 aprilie 2023 prevăd:

Articolul III

(7)Prevederile art. I pct. 3 și 16 se aplică și cererilor de modificare a eșalonărilor la plată depuse după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prin care se solicită modificarea deciziei de eșalonare la plată pentru obligațiile fiscale de natura celor prevăzute la art. 184 alin. (6) lit. f) și art. 209^1 alin. (6) lit. h)-j) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

(8)În cazul eșalonărilor la plată aflate în derulare sau care și-au pierdut valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, inclusiv în cazul celor modificate ulterior acestei date, pentru care debitorii nu dețin bunuri în proprietate, dobânzile se datorează, se calculează și se comunică pentru obligațiile fiscale principale eșalonate la plată, după finalizarea eșalonării la plată sau, după caz, la data pierderii valabilității eșalonării la plată.

(7)Eșalonarea la plată nu se acordă nici pentru obligațiile fiscale în sumă totală mai mică de 500 lei în cazul persoanelor fizice, 2.000 lei în cazul asocierilor fără personalitate juridică și 5.000 lei în cazul persoanelor juridice.

24.12.2020Alineatul (7) din Articolul 184, Sectiunea 1, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 57, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(8)Perioada de eșalonare la plată se stabilește de organul fiscal competent în funcție de cuantumul obligațiilor fiscale și de capacitatea financiară de plată a debitorului. Perioada de eșalonare la plată acordată nu poate fi mai mare decât perioada de eșalonare la plată solicitată.

Notă

Articolele II-V, precum și alineatele (6) și (7) ale articolului VI din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021, astfel cum a fost modificată de alineatul (3) al articolului LII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 130 din 17 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1202 din 18 decembrie 2021, prevăd:

Articolul II

(1)Dobânzile, penalitățile și toate accesoriile aferente obligațiilor bugetare principale administrate de organul fiscal central cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020 inclusiv și individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecții fiscale sau verificării situației fiscale personale începute după data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru instituirea unor măsuri fiscale, cu modificările ulterioare, și încheiate conform art. 130 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2021 privind unele măsuri fiscale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul fiscal, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

b)cererea de anulare a accesoriilor se depune, sub sancțiunea decăderii, până la data de 30 iunie 2022 inclusiv.

(2)Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în situația în care obligațiile bugetare principale au fost stinse până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, cu condiția ca cererea să fie depusă până la termenul prevăzut la alin. (1) lit. b).

(3)Dobânzile, penalitățile și toate accesoriile care pot fi anulate potrivit prezentului articol și care au fost stinse atât înainte, cât și după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se restituie potrivit art. 168 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul III

(1)Dobânzile, penalitățile și toate accesoriile aferente obligațiilor bugetare principale administrate de organul fiscal central cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020 inclusiv și individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei verificări documentare și pentru care s-a comunicat decizia de impunere după data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru instituirea unor măsuri fiscale, cu modificările ulterioare, dar nu mai târziu de 30 iunie 2022, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a)toate diferențele de obligații bugetare principale individualizate în decizia de impunere sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de art. 22 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, până la termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1) din aceeași lege în cazul deciziilor de impunere comunicate după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, respectiv în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe în cazul deciziilor de impunere comunicate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe;

Articolul IV

(1)Pentru debitorii a căror activitate este restrânsă/închisă pe perioada stării de urgență/alertă, prin hotărâri emise de către organele abilitate ale statului și care beneficiază de eșalonări la plată, acordate de organul fiscal central, potrivit actelor normative în vigoare, condițiile de menținere a valabilității acestora se suspendă, la cerere, până la data la care este reluată activitatea.

(2)Pentru plata cu întârziere a ratelor din graficele de eșalonare neachitate până la data reluării activității nu se calculează și nu se datorează dobânzi și penalități potrivit actelor normative în baza cărora au fost acordate eșalonările la plată. În acest caz, până la primul termen de plată după data constatării reluării activității, organul fiscal competent, din oficiu, reface graficul de eșalonare, cu respectarea perioadei de eșalonare aprobate. Noul grafic de eșalonare se comunică debitorului prin decizia organului fiscal.

(3)Obligațiile care intră sub incidența măsurilor prevăzute la alin. (1), cu excepția acelora care privesc ratele din graficele de eșalonare refăcute conform alin. (2), se consideră îndeplinite în următoarele situații:

a)pentru situația în care termenele condițiilor de menținere a valabilității eșalonărilor la plată s-au împlinit până la data constatării reluării activității, dacă acestea se execută în termen de 30 de zile de la data constatării acestui fapt;

b)pentru celelalte situații decât cele prevăzute la lit. a), la împlinirea termenului pentru îndeplinirea condițiilor de menținere a valabilității eșalonărilor la plată, prevăzut de actele normative în baza cărora au fost acordate aceste eșalonări.

(4)Pentru obligațiile prevăzute la alin. (3) lit. a), contribuabilii pot solicita modificarea eșalonării la plată, cu condiția ca cererea să fie depusă în termen de 30 de zile de la data constatării reluării activității, aplicându-se în mod corespunzător prevederile legale privind modificarea deciziei de eșalonare la plată, prevăzute de actele normative în baza cărora au fost acordate aceste eșalonări.

Articolul V

În cazul debitorilor care solicită înlesniri la plată potrivit capitolului IV - Înlesniri la plată din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, ulterior pierderii valabilității eșalonării la plată acordate de organul fiscal potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 181/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările ulterioare, pentru obligațiile fiscale principale și/sau obligații fiscale accesorii rămase de plată din eșalonarea la plată, penalitatea datorată potrivit art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 181/2020, cu modificările și completările ulterioare, se anulează.

Articolul VI

(6)Cererile de eșalonare la plată depuse potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 181/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, în curs de soluționare la data de 1 octombrie 2021 se soluționează potrivit normelor legale în vigoare la data depunerii cererii.

(7)Eșalonările la plată acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 181/2020, cu modificările ulterioare, se supun prevederilor acestei ordonanțe de urgență.

Articolul 184^1

Reguli speciale privind eșalonarea la plată a impozitului calculat potrivit art. 40^3 din Codul fiscal

(1)Procedura de executare silită nu începe pentru sumele care fac obiectul eșalonării la plată a impozitului calculat potrivit art. 40^3 alin. (1) din Codul fiscal, de la data comunicării deciziei de eșalonare la plată.

(2)Debitorii care la data depunerii declarației prin care calculează impozitul prevăzut de art. 40^3 alin. (1) din Codul fiscal au în derulare înlesniri la plată acordate potrivit prevederilor legale în vigoare pot beneficia de eșalonare la plată potrivit prezentului articol.

(3)Prevederile art. 165 alin. (4) se aplică în mod corespunzător în ceea ce privește ordinea de stingere a obligațiilor fiscale. Dacă suma plătită de către debitor nu este suficientă pentru a stinge ratele din graficele de eșalonare la plată, atunci se stinge, cu prioritate, rata aferentă celei mai vechi decizii de eșalonare la plată.

(4)Obligațiile fiscale principale și accesorii rămase de plată din eșalonările la plată și/sau amânările la plată, după caz, a căror valabilitate a fost pierdută potrivit prevederilor art. 40^3 alin. (6) din Codul fiscal ori potrivit prevederilor în baza cărora au fost acordate celelalte înlesniri la plată, în scopul încadrării în condițiile de menținere a valabilității eșalonării la plată, sunt exigibile și au termen de plată data pierderii valabilității eșalonărilor la plată, respectiv data comunicării deciziei de pierdere a valabilității amânării la plată a penalităților de întârziere și a penalităților de nedeclarare.

(5)Pentru debitorii care au obținut o înlesnire la plată conform prevederilor legale în vigoare și optează prin cerere pentru eșalonare la plată potrivit art. 40^3 alin. (4) din Codul fiscal, condiția de menținere a valabilității eșalonărilor la plată privind achitarea obligației fiscale declarate se consideră îndeplinită.

(6)Nu este considerat restant impozitul prevăzut de art. 40^3 alin. (1) din Codul fiscal pentru care s-a acordat și este în derulare o eșalonare la plată, potrivit acestui articol, dacă pentru acesta nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în decizia de eșalonare la plată sau se află în termenul de plată prevăzut la art. 40^3 alin. (6) lit. e) din Codul fiscal.

(7)Debitorul poate renunța la eșalonarea la plată pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renunțare la eșalonare.

(8)Graficul de eșalonare se poate suplimenta ca urmare a depunerii declarației rectificative, cu respectarea perioadei de eșalonare acordată inițial.

(9)Pe perioada derulării eșalonării la plată, cu sumele de rambursat/de restituit se sting obligațiile în ordinea prevăzută la art. 165 alin. (4), în limita sumei aprobate la rambursare/restituire. În sensul art. 167, ratele sunt exigibile la aceste termene de plată.

(10)Pentru debitorii care trebuie să achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central într-un anumit termen pentru a se menține autorizația, acordul ori alt act administrativ similar se aplică în mod corespunzător prevederile art. 204.

(11)Pentru debitorii care beneficiază de eșalonare la plată potrivit 40^3 alin. (4) din Codul fiscal se aplică în mod corespunzător prevederile art. 207.

(12)Debitorul trebuie să constituie garanția prevăzută la art. 40^3 alin. (4^1) din Codul fiscal, în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării acordului de principiu, dacă are această obligație.

(13)Procedura de acordare de către organul fiscal central a eșalonării la plată a impozitului prevăzut de art. 40^3 alin. (4) din Codul fiscal, precum și formularistica utilizată se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(14)În situația în care cererea prevăzută la alin. (5) se respinge, contribuabilul are obligația să plătească impozitul prevăzut de art. 40^3 alin. (1) din Codul fiscal, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere.

03.09.2021Sectiunea 1 din Capitolul IV, Titlul VII a fost completată de Punctul 22, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 185Instituirea posibilității acordării înlesnirilor la plată de către organul fiscal local

(1)La cererea temeinic justificată a contribuabilului, organul fiscal local poate acorda pentru obligațiile fiscale restante următoarele înlesniri la plată:

a)eșalonări și/sau amânări la plata obligațiilor fiscale, precum și a obligațiilor bugetare prevăzute la art. 184 alin. (5);

b)scutiri sau reduceri de majorări de întârziere.

(2)Eșalonarea la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 5 ani, iar amânarea la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 6 luni, dar care nu poate depăși data de 20 decembrie a anului fiscal în care se acordă.

(3)Pe perioada pentru care au fost acordate amânări sau eșalonări la plată, pentru obligațiile fiscale principale eșalonate sau amânate la plată, se datorează majorări de întârziere de 0,5% pe lună sau fracțiune de lună, reprezentând echivalentul prejudiciului.

(4)Pe perioada eșalonării și/sau amânării la plată, un procent de 50% din majorările de întârziere reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligațiilor fiscale eșalonate sau amânate la plată, se amână la plată. În situația în care sumele eșalonate sau amânate au fost stinse în totalitate, majorările de întârziere amânate la plată se anulează.

(5)Pentru obligațiile fiscale eșalonate și/sau amânate la plată, contribuabilii trebuie să constituie garanții astfel:

a)în cazul persoanelor fizice, o sumă egală cu două rate medii din eșalonare, reprezentând obligații fiscale locale eșalonate și majorări de întârziere calculate, în cazul eșalonărilor la plată, sau o sumă rezultată din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate și majorările de întârziere calculate și numărul de luni aprobate pentru amânare la plată, în cazul amânărilor la plată;

b)în cazul persoanelor juridice garanția trebuie să acopere totalul obligațiilor fiscale eșalonate și/sau amânate la plată.

(6)Prin hotărâre a autorității deliberative se aprobă procedura de acordare a înlesnirilor la plată.

(7)În cazul contribuabilului persoană juridică, acordarea înlesnirilor prevăzute la alin. (1) lit. b) se realizează cu respectarea regulilor în domeniul ajutorului de stat.

Secţiunea a 2-aProcedura de acordare a eșalonării la plată de către organul fiscal central

Articolul 186Condiții de acordare a eșalonării la plată

(1)Pentru acordarea unei eșalonări la plată de către organul fiscal central, debitorul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

a)să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eșalonare la plată. Aceste situații se apreciază de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiară ori a altor informații și/sau documente relevante, prezentate de debitor sau deținute de organul fiscal;

b)să aibă constituită garanția potrivit art. 193;

c)să nu se afle în procedura insolvenței potrivit legii. Debitorul care se află în procedura insolvenței și dorește eșalonarea la plată poate solicita această înlesnire la plată cu condiția ca până la data emiterii deciziei de eșalonare la plată să iasă din procedura insolvenței;

03.02.2022Litera c) din Alineatul (1), Articolul 186, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificată de Punctul 16, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

c^1)să prezinte contract de fideiusiune potrivit art. 193^1;

18.12.2025Alineatul (1), Articolul 186, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 7., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

d)să nu se afle în dizolvare potrivit prevederilor legale în vigoare;

e)abrogată.

03.02.2022Litera e) din Alineatul (1), Articolul 186, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost abrogată de Punctul 17, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

f)să nu se afle în procedurile de prevenire a insolvenței potrivit legii. Debitorul care se află în procedurile de prevenire a insolvenței și dorește eșalonarea la plată poate solicita această înlesnire la plată, cu condiția ca până la data emiterii deciziei de eșalonare la plată să iasă din procedurile de prevenire a insolvenței.

08.08.2026Alineatul (1), Articolul 186, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 7., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

Notă

Articolul VI din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026 prevede:

Articolul VI

(1)Prevederile art. IV se aplică și debitorilor care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se află în procedurile de prevenire a insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare.

(2)Prevederile art. 186 alin. (1) lit. f) și ale art. 209^1 alin. (8) lit. g) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și pentru cererile de acordare a eșalonării la plată/de modificare a deciziei de eșalonare la plată/de menținere a valabilității eșalonării la plată depuse de debitori potrivit titlului VII „Colectarea creanțelor fiscale“ capitolul IV „Înlesniri la plată“ și capitolul IV^1 „Eșalonare la plată, în formă simplificată, pentru obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central“ din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2)Pe lângă condițiile prevăzute la alin. (1), debitorul trebuie să aibă depuse toate declarațiile fiscale, potrivit vectorului fiscal. Această condiție trebuie îndeplinită la data eliberării certificatului de atestare fiscală.

(3)Condiția prevăzută la alin. (2) se consideră îndeplinită și în cazul în care, pentru perioadele în care nu s-au depus declarații fiscale, obligațiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal.

(3^1)Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. a), în cazul debitorilor care nu dețin bunuri în proprietate ori cuantumul garanțiilor constituite este mai mic de 50% față de cuantumul obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul înlesnirilor la plată, situația de dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și capacitatea financiară de plată pe perioada de eșalonare la plată se menționează de debitor în cererea depusă potrivit art. 187. Organul fiscal competent verifică și constată situația de dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești din informațiile prezentate de debitor în cerere și/sau din informații și/sau documente relevante deținute de organul fiscal.

06.04.2023Alineatul (3^1) din Articolul 186, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

(4)Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. b), organul fiscal poate acorda eșalonarea la plată dacă sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute la alin. (1), în următoarele situații:

a)debitorul nu deține în proprietate bunuri în vederea constituirii de garanții, caz în care eșalonarea la plată se acordă pe cel mult 6 luni și penalitățile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală nu se amână la plată și se includ în eșalonare;

b)debitorul constituie garanții a căror valoare este mai mică de 50% față de cuantumul obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul înlesnirilor la plată, caz în care eșalonarea la plată se acordă pe cel mult 6 luni și penalitățile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală nu se amână la plată și se includ în eșalonare;

c)debitorul constituie garanții a căror valoare este mai mare de 50% față de cuantumul obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul înlesnirilor la plată, dar insuficiente față de cuantumul garanțiilor prevăzute la art. 193 alin. (13)-(15), caz în care eșalonarea la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 5 ani și penalitățile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală nu se amână la plată și se includ în eșalonare.

06.04.2023Alineatul (4) din Articolul 186, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

Articolul 187Cererea de acordare a eșalonării la plată

(1)Cererea de acordare a eșalonării la plată, denumită în continuare cerere, se depune la registratura organului fiscal competent sau se transmite prin poștă cu confirmare de primire și se soluționează de organul fiscal competent, în termen de 60 de zile de la data înregistrării cererii.

(2)Conținutul cererii, precum și documentele justificative care se anexează acesteia se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(3)În cazul debitorilor care nu dețin bunuri în proprietate ori cuantumul garanțiilor constituite este mai mic de 50% față de cuantumul obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul înlesnirilor la plată, cererea poate fi însoțită de o propunere de grafic de eșalonare la plată. Dispozițiile art. 192 sunt aplicabile în mod corespunzător.

06.04.2023Alineatul (3) din Articolul 187, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

(4)Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul debitorilor care nu dețin bunuri în proprietate, cererea se soluționează de organul fiscal competent în termen de 15 zile de la data înregistrării acesteia.

30.03.2018Articolul 187 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 3, Articolul V din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 29 martie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 291 din 30 martie 2018

Articolul 188Retragerea cererii de acordare a eșalonării la plată

(1)Cererea poate fi retrasă de debitor până la emiterea deciziei de eșalonare la plată sau a deciziei de respingere. Organul fiscal competent comunică debitorului decizia prin care se ia act de retragerea cererii.

(2)Prin retragerea cererii, debitorul nu pierde dreptul de a depune o nouă cerere.

Articolul 189Prevederi speciale privind stingerea obligațiilor fiscale

În cazul în care în perioada dintre data eliberării certificatului de atestare fiscală și data comunicării deciziei de eșalonare la plată debitorul efectuează plăți în conturile bugetare aferente tipurilor de creanțe fiscale ce fac obiectul eșalonării la plată, se sting mai întâi obligațiile exigibile în această perioadă și apoi obligațiile cuprinse în certificatul de atestare fiscală, în condițiile art. 207 alin. (2) sau (3), după caz.

Articolul 190Alte prevederi speciale privind stingerea obligațiilor fiscale administrate de organul fiscal central

(1)Pentru deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare depuse până la data eliberării certificatului de atestare fiscală se aplică dispozițiile art. 167.

(2)Pe perioada derulării eșalonării la plată, cu sumele de rambursat/de restituit se sting obligațiile în ordinea prevăzută la art. 165 alin. (4), în limita sumei aprobate la rambursare/restituire.

(3)Prin excepție de la prevederile art. 167 alin. (5) lit. b), în cazul deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare depuse în perioada dintre data eliberării certificatului de atestare fiscală și data emiterii deciziei de eșalonare la plată, momentul exigibilității sumei de rambursat este data emiterii deciziei de rambursare.

(4)Prin data emiterii deciziei de rambursare, prevăzută la alin. (3), se înțelege data înregistrării acesteia la organul fiscal competent.

(5)Diferențele de obligații fiscale rămase nestinse în urma soluționării deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare se comunică debitorului printr-o înștiințare de plată.

Articolul 191Eliberarea certificatului de atestare fiscală

(1)După primirea cererii, organul fiscal competent eliberează, din oficiu, certificatul de atestare fiscală, pe care îl comunică debitorului. Eliberarea certificatului de atestare fiscală în scopul acordării eșalonării la plată nu este supusă taxei extrajudiciare de timbru.

(2)Certificatul de atestare fiscală se eliberează în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii.

(3)Prin excepție de la prevederile alin. (2), termenul de eliberare a certificatului de atestare fiscală este de cel mult 10 zile lucrătoare în cazul cererilor depuse de debitorii persoane fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere.

(4)Prin excepție de la prevederile art. 158, certificatul de atestare fiscală cuprinde obligațiile fiscale restante existente în sold la data eliberării acestuia.

03.09.2017Alineatul (4) din Articolul 191, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 53, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(5)Atunci când există diferențe între sumele solicitate de către debitor în cerere și cele înscrise în certificatul de atestare fiscală, se procedează la punerea de acord a acestora.

(6)Prin excepție de la prevederile art. 158, certificatul de atestare fiscală are valabilitate de 90 de zile de la data eliberării.

03.09.2017Alineatul (6) din Articolul 191, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 53, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 192Modul de soluționare a cererii

(1)Cererea debitorului se soluționează de organul fiscal competent prin decizie de eșalonare la plată ori decizie de respingere, după caz.

(2)Cuantumul și termenele de plată a ratelor de eșalonare se stabilesc prin grafice de eșalonare care fac parte integrantă din decizia de eșalonare la plată. În sensul art. 167, ratele sunt exigibile la aceste termene de plată, cu excepția situației prevăzute la art. 190 alin. (2).

(2^1)În cazuri justificate, în funcție de specificul activității contribuabilului și de capacitatea financiară de plată a acestuia pe parcursul unui an, la cererea debitorului, organul fiscal central poate aproba plata diferențiată a ratelor de eșalonare.

03.09.2017Articolul 192 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 54, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3)Cererea se soluționează prin decizie de respingere în oricare dintre următoarele situații:

a)în cazul cererilor depuse pentru obligațiile prevăzute la art. 184 alin. (6) și (7);

b)nu sunt îndeplinite condițiile de acordare prevăzute la art. 186 alin. (1) și (2);

c)debitorul nu depune documentele justificative necesare soluționării cererii;

d)cererea și documentele aferente nu prezintă nicio modificare față de condițiile de acordare a eșalonării la plată dintr-o cerere anterioară care a fost respinsă;

e)în cazul stingerii în totalitate, până la data emiterii deciziei de eșalonare la plată, a obligațiilor fiscale care au făcut obiectul cererii de eșalonare la plată.

f)debitorul datorează obligații fiscale/bugetare restante reprezentând ajutor de stat și/sau de minimis de recuperat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat, inclusiv dobânzile aferente datorate de la data plății ajutorului până la data recuperării sau a rambursării sale integrale.

18.12.2025Alineatul (3), Articolul 192, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 8., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(4)După eliberarea certificatului de atestare fiscală și, după caz, punerea de acord a sumelor potrivit art. 191 alin. (5), organul fiscal competent verifică încadrarea cererii în prevederile prezentului capitol și comunică debitorului decizia de respingere sau acordul de principiu privind eșalonarea la plată, după caz.

(5)Prin excepție de la prevederile alin. (4), în cazul debitorilor care nu dețin bunuri în proprietate, nu se emite acord de principiu privind eșalonarea la plată.

30.03.2018Articolul 192 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 4, Articolul V din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 29 martie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 291 din 30 martie 2018

Articolul 193Garanții

(1)În termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, debitorul trebuie să constituie garanții. La cererea temeinic justificată a debitorului, organul fiscal competent poate aproba prelungirea acestui termen cu cel mult 30 de zile.

(2)Abrogat.

06.04.2023Alineatul (2) din Articolul 193, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost abrogat de Punctul 6, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

(3)Prin excepție de la prevederile alin. (1), următoarele categorii de debitori nu trebuie să constituie garanții:

a)instituțiile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, după caz;

b)autoritățile/serviciile publice autonome înființate prin lege organică;

c)unitățile și instituțiile de drept public prevăzute la art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și unitățile și instituțiile de drept public prevăzute la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice «Gheorghe Ionescu-Șișești» și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, cu modificările și completările ulterioare;

03.09.2017Litera c) din Alineatul (3), Articolul 193, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificată de Punctul 55, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

d)instituțiile de învățământ superior de stat.

(4)Debitorii prevăzuți la alin. (3) care dețin în proprietate bunuri constituie garanții astfel:

a)dacă valoarea bunurilor acoperă valorile prevăzute la alin. (13) sau (15), după caz, debitorii constituie garanții la nivelul acestor valori, cu respectarea prevederilor prezentului articol;

b)dacă valoarea bunurilor nu acoperă valorile prevăzute la alin. (13) sau (15), după caz, debitorii constituie garanții la valoarea bunurilor deținute în proprietate, cu respectarea prevederilor prezentului articol.

06.04.2023Alineatul (4) din Articolul 193, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

(4^1)Debitorii prevăzuți la art. 186 alin. (4), care dețin în proprietate bunuri insuficiente pentru a acoperi valorile prevăzute la alin. (13) sau (15), constituie garanții la valoarea bunurilor deținute în proprietate, cu respectarea prevederilor prezentului articol.

06.04.2023Articolul 193 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 8, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

(5)Prin acordul de principiu organul fiscal stabilește perioada de eșalonare la plată, data până la care este valabilă garanția în cazul în care aceasta este constituită sub forma scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție, precum și cuantumul garanției, cu menționarea sumelor eșalonate la plată, a dobânzilor datorate pe perioada de eșalonare la plată și a procentului prevăzut la alin. (13), corespunzător perioadei de eșalonare.

(6)Garanțiile pot consta în:

a)mijloace bănești consemnate pe numele debitorului la dispoziția organului fiscal la o unitate a Trezoreriei Statului;

b)scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție potrivit art. 211;

c)instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietate a debitorului;

d)încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligațiilor fiscale ale debitorului pentru care există un acord de eșalonare la plată, având ca obiect bunuri proprietate a unei terțe persoane. Aceste bunuri trebuie să fie libere de orice sarcini, cu excepția cazului în care acestea sunt sechestrate exclusiv de către organul fiscal competent, cu respectarea limitelor prevăzute la alin. (16).

(7)Pot forma obiect al garanțiilor constituite potrivit alin. (6) bunurile mobile care nu au durata normală de funcționare expirată potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și bunurile mobile care, deși au durata normală de funcționare expirată, au fost supuse reevaluării potrivit regulilor contabile în vigoare.

(7^1)Nu pot face obiectul garanțiilor prevăzute la alin. (6) lit. c) și d) bunurile perisabile.

03.09.2017Articolul 193 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 56, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(8)Bunul ce constituie obiect al garanției prevăzute la alin. (6) lit. d) nu poate să mai constituie obiect al unei garanții pentru eșalonarea la plată a obligațiilor unui alt debitor.

(9)Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care valoarea bunurilor proprietatea debitorului deja sechestrate de organul fiscal acoperă valoarea prevăzută la alin. (13) sau (15), după caz, cu condiția prezentării unui raport de evaluare cu valori actualizate ale bunurilor sechestrate la data depunerii cererii, în termenul prevăzut la alin. (1). Dispozițiile alin. (11) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(9^1)Prevederile alin. (9) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care pentru creanțele solicitate la eșalonare a fost instituit, anterior emiterii titlului de creanță în care aceste creanțe au fost individualizate, un sechestru asigurătoriu, transformat în sechestru executoriu în condițiile art. 213 alin. (3), precum și în cazul în care există sume indisponibilizate în conturile bancare ale debitorului ca urmare a popririi asiguratorii sau executorii care acoperă valoarea prevăzută la alin. (14). Sumele indisponibilizate vor fi virate la trezorerie în vederea constituirii garanției potrivit dispozițiilor alin. (6) lit. a).

24.12.2020Articolul 193 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 59, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(10)În situația în care valoarea bunurilor deja sechestrate de organul fiscal nu acoperă valoarea prevăzută la alin. (13) sau (15), după caz, debitorul constituie garanție potrivit prevederilor alin. (1) pentru diferența de valoare neacoperită.

(11)Bunurile oferite drept garanție potrivit alin. (6) lit. c) și d) se evaluează de un evaluator autorizat, care întocmește un raport de evaluare conform standardelor de evaluare în vigoare.

24.12.2020Alineatul (11) din Articolul 193, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 60, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(12)Pentru bunurile oferite drept garanție potrivit alin. (6) lit. c) și d), debitorul depune la organul fiscal competent, în termenul prevăzut la alin. (1), raportul de evaluare și alte documente stabilite prin ordin emis în condițiile art. 209.

(13)Garanțiile constituite sub formele prevăzute la alin. (6) trebuie să acopere sumele eșalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eșalonate la plată, în funcție de perioada de eșalonare la plată, astfel:

a)pentru eșalonări de la 13 la 24 de luni, procentul este de 4%;

b)pentru eșalonări de la 25 la 36 de luni, procentul este de 8%;

c)pentru eșalonări de la 37 la 48 de luni, procentul este de 12%;

d)pentru eșalonări de peste 49 de luni, procentul este de 16%.

(14)Prin excepție de la prevederile alin. (13), garanțiile constituite sub formele prevăzute la alin. (6) lit. a) și b) trebuie să acopere sumele eșalonate la plată, precum și dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată.

(15)În scopul constituirii garanției sub forma prevăzută la alin. (6) lit. c), dacă bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, valoarea acestor bunuri trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum și sumele eșalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eșalonate la plată, în funcție de perioada de eșalonare la plată.

(16)În scopul constituirii garanției sub forma prevăzută la alin. (6) lit. d), valoarea acestor bunuri trebuie să acopere obligațiile fiscale ale garantului pentru care organul fiscal competent a instituit sechestrul, precum și sumele eșalonate la plată ale debitorului, dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eșalonate la plată, în funcție de perioada de eșalonare la plată.

(17)Perioada de valabilitate a scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție trebuie să fie cu cel puțin 3 luni mai mare decât scadența ultimei rate din eșalonarea la plată.

(18)Pe parcursul derulării eșalonării la plată, garanția se poate înlocui sau redimensiona în funcție de valoarea ratelor rămase de achitat, la cererea temeinic justificată a debitorului. În urma analizării celor solicitate de debitor, organul fiscal poate aproba sau respinge solicitarea privind înlocuirea sau redimensionarea garanției.

24.12.2020Alineatul (18) din Articolul 193, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 60, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(18^1)În cazul aprobării, pentru debitorii care beneficiază de eșalonarea la plată cu constituire de garanții potrivit alin. (13) sau art. 206 alin. (2) lit. c), după caz, procentajul suplimentar al garanției care se ia în calcul la stabilirea valorii garanției este cel în vigoare la data înlocuirii sau redimensionării garanției, corespunzător perioadei de timp rămase din eșalonarea la plată acordată.

24.12.2020Articolul 193 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 61, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(18^2)În cazul aprobării, pentru debitorii care beneficiază de eșalonarea la plată cu bunuri insuficiente, pentru stabilirea valorii garanției se ia în calcul cuantumul obligațiilor rămase de plată din eșalonare.

(18^3)Organul fiscal, la cererea debitorului, eliberează diferența de garanție care depășește valoarea luată în calcul cu ocazia redimensionării, iar în cazul înlocuirii eliberează garanția constituită asupra bunului înlocuit.

(19)Organul fiscal competent eliberează garanțiile după comunicarea deciziei de finalizare a eșalonării la plată, prevăzută la art. 194 alin. (3), cu excepția situației prevăzute la art. 202 alin. (3).

(20)Abrogat.

06.04.2023Alineatul (20) din Articolul 193, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost abrogat de Punctul 9, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

(21)În cazul în care, pe parcursul derulării eșalonării la plată, garanția constituită potrivit alin. (15) se execută de către un alt creditor, iar sumele distribuite din valorificare, în favoarea organului fiscal competent, nu acoperă valoarea garanțiilor prevăzute la alin. (13), debitorul are obligația reîntregirii acesteia, pentru obligațiile fiscale rămase nestinse din eșalonarea la plată.

(22)În cazul în care, pe parcursul derulării eșalonării la plată, bunul care face obiectul garanției constituite potrivit alin. (6) lit. d) și alin. (16) se execută de către organul fiscal pentru obligațiile de plată ale garantului, debitorul are obligația constituirii de garanții pentru obligațiile fiscale rămase nestinse din eșalonarea la plată. În acest caz, până la constituirea garanției, sumele rămase după efectuarea distribuirii sunt indisponibilizate în favoarea organului fiscal, urmând a stinge obligațiile rămase din eșalonarea la plată dacă garanția nu este constituită în termenul prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. m).

(23)La cererea debitorului, organul fiscal competent poate executa garanția constituită sub formele prevăzute la alin. (6) lit. a) și c) sau poate aproba valorificarea bunurilor potrivit înțelegerii părților în condițiile art. 248, în situația în care se stinge întreaga sumă eșalonată la plată.

(24)În cazul în care pe parcursul eșalonării la plată bunurile care fac obiectul garanției constituite potrivit alin. (6) lit. c) și d), precum și alin. (15) și (16) s-au degradat ori dreptul de proprietate a acestor bunuri s-a modificat prin hotărâri judecătorești care constituie titluri executorii, la solicitarea organului fiscal central, debitorul are obligația reconstituirii garanțiilor pentru obligațiile fiscale rămase nestinse din eșalonarea la plată dacă celelalte garanții nu sunt îndestulătoare.

03.09.2017Articolul 193 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 57, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(25)În cazul în care contribuabilii care beneficiază de eșalonare la plată dețin în proprietate bunuri deja sechestrate de către organul fiscal, altele decât cele care fac obiectul garanțiilor constituite potrivit prezentului articol, sechestrele instituite pe aceste bunuri se ridică, cu excepția cazului în care sunt aplicabile dispozițiile art. 213 alin. (8) sau (8^1).

24.12.2020Articolul 193 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 62, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Articolul 193^1Contract de fideiusiune

(1)Debitorul persoană juridică trebuie să prezinte un contract de fideiusiune încheiat în formă autentică cu beneficiarul/beneficiarii real/i definit/definiți potrivit art. 4 din Legea nr. 129/2019, cu modificările și completările ulterioare, astfel:

a)în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul trebuie să achite obligații fiscale administrate de organul fiscal, care nu fac obiectul eșalonării la plată, cu excepția obligațiilor prevăzute la art. 184 alin. (6) lit. c) și d);

b)în termen de cel mult 5 zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală, în cazul în care debitorul nu deține în proprietate bunuri în vederea constituirii de garanții ori acestea sunt insuficiente;

c)în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul persoană juridică a fost înființat cu mai puțin de 12 luni anterior depunerii cererii de eșalonare la plată;

d)abrogată;

24.12.2025Litera d), Alineatul (1), Articolul 193^1, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost abrogată de Punctul 1., Articolul XXI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1203 din 24 decembrie 2025

e)abrogată;

24.12.2025Litera e), Alineatul (1), Articolul 193^1, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost abrogată de Punctul 1., Articolul XXI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1203 din 24 decembrie 2025

f)abrogată;

24.12.2025Litera f), Alineatul (1), Articolul 193^1, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost abrogată de Punctul 1., Articolul XXI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1203 din 24 decembrie 2025

g)în termen de 10 zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul a solicitat modificarea deciziei de eșalonare la plată;

h)până la data depunerii cererii de menținere a valabilității eșalonării la plată.

(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), debitorii prevăzuți la art. 193 alin. (3), precum și debitorii persoane juridice la care statul sau o unitate/subdiviziune administrativ-teritorială este acționar majoritar nu trebuie să prezinte un contract de fideiusiune.

(3)Fideiusorul se obligă să stingă:

a)valoarea obligațiilor fiscale administrate de organul fiscal care nu fac obiectul eșalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, cu excepția obligațiilor prevăzute la art. 184 alin. (6) lit. c) și d), în situația prevăzută la alin. (1) lit. a);

b)valoarea sumelor eșalonate la plată, precum și a dobânzilor datorate pe perioada eșalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, pentru care nu au fost constituite garanții potrivit art. 193, în situația prevăzută la alin. (1) lit. b), c) și g);

c)abrogată;

24.12.2025Litera c), Alineatul (3), Articolul 193^1, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost abrogată de Punctul 2., Articolul XXI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1203 din 24 decembrie 2025

d)valoarea obligațiilor care trebuie achitate pentru menținerea valabilității eșalonării potrivit art. 200 alin. (2) lit. a)-c), inclusiv accesoriile aferente, în situația prevăzută la alin. (1) lit. h).

(4)Contractul de fideiusiune constituie titlu executoriu.

(5)După împlinirea termenului prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. a), b), d), e), s) sau art. 200 alin. (2), după caz, în situația în care debitorul nu a îndeplinit obligația respectivă, organul fiscal competent se îndestulează din bunurile fideiusorului de îndată. Dispozițiile prezentului cod privind executarea silită se aplică în mod corespunzător.

(6)Contractul de fideiusiune încetează la data stingerii obligației pe care o garantează.

(7)Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și debitorilor persoane fizice care trebuie să prezinte un contract de fideiusiune, în formă autentică, încheiat cu o persoană capabilă de a se obliga, în condițiile prevăzute la art. 2.285 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

18.12.2025Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completată de Punctul 9., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

Articolul 194Condiții de menținere a valabilității eșalonării la plată

(1)Eșalonarea la plată acordată pentru obligațiile fiscale își menține valabilitatea în următoarele condiții:

a)să se declare și să se achite, potrivit legii, obligațiile fiscale administrate de organul fiscal cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eșalonare la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea la plată potrivit art. 195. Eșalonarea la plată își menține valabilitatea și dacă aceste obligații sunt declarate și/sau achitate până la data de 25 a lunii următoare scadenței prevăzute de lege inclusiv sau până la finalizarea eșalonării la plată în situația în care acest termen se împlinește după data stingerii în totalitate a obligațiilor fiscale eșalonate la plată;

b)să se achite, potrivit legii, obligațiile fiscale stabilite de organul fiscal competent prin decizie, cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eșalonare la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea la plată potrivit art. 195. Eșalonarea la plată își menține valabilitatea și dacă aceste obligații sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul de plată prevăzut de lege sau până la finalizarea perioadei de eșalonare la plată în situația în care termenul de 30 de zile se împlinește după această dată;

c)să se achite diferențele de obligații fiscale rezultate din declarații rectificative sau din declarații depuse aferente obligațiilor fiscale pentru care nu există obligația de declarare în vectorul fiscal, în termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii declarației, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea la plată potrivit art. 195;

24.12.2020Litera c) din Alineatul (1), Articolul 194, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificată de Punctul 63, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

d)să se respecte cuantumul și termenele de plată din graficul de eșalonare. Eșalonarea la plată își menține valabilitatea și dacă rata de eșalonare este achitată până la următorul termen de plată din graficul de eșalonare;

e)să se achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal, nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării acestei decizii sau până la finalizarea eșalonării la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea la plată potrivit art. 195;

18.12.2025Litera e), Alineatul (1), Articolul 194, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificată de Punctul 10., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

f)să se achite creanțele stabilite de alte organe decât organele fiscale și transmise spre recuperare organelor fiscale, precum și amenzile de orice fel, pentru care au fost comunicate somații după data comunicării deciziei de eșalonare la plată, în cel mult 60 de zile de la data comunicării somației sau până la finalizarea eșalonării la plată în situația în care termenul de 60 de zile se împlinește după data stingerii în totalitate a obligațiilor fiscale eșalonate la plată, cu excepția situației în care contribuabilul a solicitat eșalonarea potrivit art. 195;

18.12.2025Litera f), Alineatul (1), Articolul 194, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificată de Punctul 10., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

g)să achite obligațiile fiscale rămase nestinse după soluționarea deconturilor potrivit art. 190 alin. (5), în cel mult 30 de zile de la data comunicării înștiințării de plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea la plată potrivit art. 195;

h)să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înștiințării de plată, obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale ce au fost suspendate în condițiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și pentru care suspendarea executării actului administrativ fiscal a încetat după data comunicării deciziei de eșalonare la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea la plată a acestor sume;

i)să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înștiințării de plată, obligațiile fiscale stabilite de alte autorități a căror administrare a fost transferată organului fiscal după emiterea unei decizii de eșalonare la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea la plată a acestor sume;

j)să achite sumele pentru care s-a stabilit răspunderea potrivit prevederilor legislației privind insolvența și/sau răspunderea solidară potrivit prevederilor art. 25 și 26, în cel mult 30 de zile de la data stabilirii răspunderii, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea la plată potrivit art. 195;

03.02.2022Litera j) din Alineatul (1), Articolul 194, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificată de Punctul 18, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

k)să nu intre sub incidența uneia dintre situațiile prevăzute la art. 186 alin. (1) lit. c), d) și f);

08.08.2026Litera k), Alineatul (1), Articolul 194, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificată de Punctul 8., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

l)să se reîntregească garanția în condițiile prevăzute la art. 193 alin. (21), în cel mult 15 zile de la data distribuirii sumelor rezultate din valorificarea bunurilor de către alți creditori;

m)să constituie garanția în condițiile prevăzute la art. 193 alin. (22), în cel mult 15 zile de la data comunicării de către organul fiscal a înștiințării cu privire la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor.

m^1)să constituie garanția în condițiile prevăzute la art. 193 alin. (24), în cel mult 15 zile de la data comunicării solicitării organului fiscal central;

03.09.2017Alineatul (1) din Articolul 194, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 59, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

n)să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înștiințării de plată, obligațiile fiscale datorate de debitorii care fuzionează, potrivit legii, și care nu beneficiază de eșalonarea la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea potrivit art. 195.

01.01.2016Lit. n) a alin. (1) al art. 194 a fost introdusă de pct. 6 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

o)să achite impozitul pe profit calculat și declarat potrivit art. 40^3 alin. (2) din Codul fiscal, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere a solicitării de eșalonare.

03.09.2021Alineatul (1) din Articolul 194, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 23, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

p)să se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de stat emisă de către Comisia Europeană, inclusiv dobânzile aferente, datorate de la data plății ajutorului până la data recuperării sau a rambursării sale integrale, în maximum 3 zile de la data comunicării acestei decizii;

03.09.2022Alineatul (1) din Articolul 194, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 23, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

q)să se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de stat sau de minimis emisă de către entitățile ce dețin calitatea de furnizor sau de administrator de ajutor de stat sau de minimis, inclusiv dobânzile aferente, datorate de la data plății ajutorului până la data recuperării sau a rambursării sale integrale, în maximum 3 zile de la data comunicării acestei decizii;

r)să se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de minimis emisă de către Consiliul Concurenței, inclusiv dobânzile aferente, datorate de la data plății ajutorului până la data recuperării sau a rambursării sale integrale, în maximum 3 zile de la data comunicării acestei decizii.

s)să se achite obligațiile fiscale prevăzute la art. 184 alin. (6) lit. f), nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acestei decizii.

06.04.2023Alineatul (1) din Articolul 194, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 10, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

24.12.2025Litera ș), Alineatul (1), Articolul 194, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost abrogată de Punctul 3., Articolul XXI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1203 din 24 decembrie 2025

(2)În situația în care termenele prevăzute la alin. (1) se împlinesc după data finalizării eșalonării la plată, obligațiile fiscale trebuie stinse până la data finalizării eșalonării la plată.

(3)În situația în care sumele eșalonate la plată au fost stinse în totalitate și au fost respectate condițiile prevăzute la alin. (1), organul fiscal competent comunică debitorului decizia de finalizare a eșalonării la plată.

(4)Obligațiile fiscale de a căror plată depinde menținerea valabilității eșalonării la plată, prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), e)-j), n) și s), precum și obligațiile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării, prevăzute la art. 200 alin. (2), nu pot face obiectul acordului de restructurare confirmat sau al planului de restructurare omologat, după caz, potrivit legii.

08.08.2026Articolul 194, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 9., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

Articolul 195Modificarea deciziei de eșalonare la plată în perioada de valabilitate a eșalonării

(1)Pe perioada de valabilitate a eșalonării, decizia de eșalonare la plată poate fi modificată la cererea debitorului prin includerea în eșalonare a următoarelor obligații fiscale cuprinse în certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal competent:

a)obligațiile fiscale de a căror plată depinde menținerea valabilității eșalonării la plată, prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. a)-c), e)-j) și n);

b)obligațiile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării, prevăzute la art. 200 alin. (2).

03.02.2022Alineatul (1) din Articolul 195, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 19, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(2)Contribuabilul poate depune o singură cerere de modificare a deciziei de eșalonare la plată într-un an calendaristic sau, după caz, fracție de an calendaristic. Pentru obligațiile fiscale prevăzute la alin. (11), alin. (11^1) și la art. 194 alin. (1) lit. h) și i) debitorul poate depune cererea de modificare a deciziei de eșalonare la plată ori de câte ori este necesar. Prin cerere se poate solicita modificarea deciziei de eșalonare la plată prin includerea tuturor obligațiilor fiscale ce reprezintă condiție de menținere a valabilității eșalonării la plată la data depunerii cererii.

06.04.2023Alineatul (2) din Articolul 195, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 11, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

Notă

Alineatul (2) și (3) ale articolului III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 6 aprilie 2023 prevăd:

Articolul III

(2)În cazul eșalonărilor la plată aflate în derulare sau care și-au pierdut valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prevederile art. I pct. 11 referitoare la modificarea art. 195 alin. (2) și (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, și pct. 14 se aplică și pentru debitorii care depun ulterior acestei date cereri de modificare/menținere a eșalonării la plată. Pentru debitorii care au depus/depun cereri de modificare/menținere a eșalonării la plată, în cursul anului 2023, prevederile art. I pct. 11 referitor la modificarea art. 195 alin. (2) și (4) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, și pct. 14 se aplică astfel:

a)în cazul în care debitorul a depus o singură cerere de modificare/menținere a eșalonării la plată, aprobată de organul fiscal, în perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie 2023 și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru perioada rămasă din anul 2023, acesta mai poate depune o singură cerere de modificare/menținere a eșalonării la plată;

b)în cazul în care debitorul a depus două cereri de modificare/menținere a eșalonării la plată, aprobate de organul fiscal, în perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie 2023 și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru perioada rămasă din anul 2023, acesta nu mai poate beneficia de o nouă modificare/menținere a eșalonării la plată;

c)în cazul în care debitorul depune prima cerere de modificare/menținere după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru perioada rămasă din anul 2023, acesta poate beneficia doar de această modificare/menținere a eșalonării la plată.

(3)În cazul eșalonărilor la plată aflate în derulare sau care și-au pierdut valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cererile de modificare/menținere a eșalonării la plată care sunt nesoluționate la această dată se soluționează potrivit legislației în vigoare la data depunerii cererii. În acest caz, după aprobarea cererii de modificare/menținere debitorul nu mai poate depune o nouă cerere de modificare/menținere a eșalonării la plată în cursul anului 2023.

(3)Cererea se depune până la împlinirea termenului prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. a)-c), e)-j) sau n), după caz, ori până la împlinirea termenului prevăzut la art. 200 alin. (2) lit. a) și se soluționează de organul fiscal competent prin decizie de modificare a deciziei de eșalonare la plată sau decizie de respingere, după caz. Pentru acordarea modificării eșalonării la plată, organul fiscal analizează îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 186 alin. (1) sau art. 192 alin. (3), după caz. Perioada de eșalonare la plată se stabilește de organul fiscal competent în funcție de cuantumul obligațiilor fiscale rămase de plată din eșalonarea la plată aflată în derulare, precum și al celor care fac obiectul modificării acesteia și de capacitatea financiară de plată a debitorului, dar nu poate fi mai mare decât perioada rămasă din eșalonarea la plată deja aprobată.

18.12.2025Alineatul (3), Articolul 195, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 12., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(4)Pentru obligațiile fiscale prevăzute la alin. (1), includerea în eșalonare se efectuează cu menținerea perioadei de eșalonare deja aprobate, cu excepția situației în care valoarea garanțiilor constituite de debitori este mai mică de 50% față de cuantumul obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul înlesnirilor la plată, caz în care perioada de eșalonare este de cel mult 6 luni de la data comunicării deciziei de modificare a deciziei de eșalonare la plată.

06.04.2023Alineatul (4) din Articolul 195, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 11, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

Notă

Alineatul (2) și (3) ale articolului III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 6 aprilie 2023 prevăd:

Articolul III

(5)Abrogat.

06.04.2023Alineatul (5) din Articolul 195, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost abrogat de Punctul 12, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

(6)Cuantumul și termenele de plată ale noilor rate de eșalonare se stabilesc prin grafice de eșalonare care fac parte integrantă din decizia de modificare a deciziei de eșalonare la plată.

(7)După depunerea cererii, în termen de 10 zile de la comunicarea acordului de principiu de către organul fiscal central, debitorul trebuie să constituie și garanțiile prevăzute de prezentul capitol, corespunzător condițiilor în care urmează să se modifice decizia de eșalonare la plată.

06.04.2023Alineatul (7) din Articolul 195, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 11, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

(8)Debitorul nu trebuie să constituie garanții în situația în care valoarea garanțiilor deja constituite acoperă obligațiile fiscale rămase din eșalonarea la plată, precum și obligațiile fiscale pentru care se solicită modificarea deciziei de eșalonare la plată. În situația garanțiilor deja constituite potrivit art. 193 alin. (6) lit. d), se încheie un act adițional la contractul de ipotecă/gaj.

(8^1)În situația debitorilor care dețin bunuri în proprietate, insuficiente pentru a constitui garanțiile în cuantumul prevăzut în prezentul capitol, organul fiscal central poate aproba cererea de modificare a deciziei de eșalonare la plată dacă sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute la art. 186 alin. (1). În acest caz:

a)penalitățile de întârziere nu se amână la plată, ci se includ în eșalonare, iar decizia de amânare la plată a penalităților de întârziere și a penalităților de nedeclarare se anulează;

b)debitorul prezintă contractul de fideiusiune potrivit art. 193^1.

18.12.2025Alineatul (8^1), Articolul 195, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 12., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(8^2)În cazul debitorilor pentru care s-a acordat eșalonare la plată potrivit prevederilor art. 186 alin. (4), la cererea acestora, penalitățile de întârziere rămase de plată din graficul de eșalonare se amână la plată în situația în care garanțiile constituite odată cu acordarea eșalonării sau ulterior acesteia acoperă cuantumul prevăzut la art. 193 alin. (13) sau (15), după caz.

29.12.2018Articolul 195 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 4, Articolul 72, Capitolul III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 114 din 28 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1116 din 29 decembrie 2018

(9)Prevederile art. 208 se aplică în mod corespunzător și penalităților de întârziere aferente sumelor prevăzute la alin. (1).

(10)În situația în care cererea de modificare a deciziei de eșalonare la plată se respinge, debitorul are obligația să plătească sumele prevăzute la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere.

(11)În situația în care pe perioada de valabilitate a înlesnirii debitorul obține o suspendare a executării actului administrativ fiscal în care sunt individualizate creanțe fiscale ce fac obiectul eșalonării la plată, decizia de eșalonare la plată se modifică, la cererea debitorului. Dacă eșalonarea cuprinde doar creanțele fiscale individualizate în actul administrativ suspendat, decizia de eșalonare la plată se suspendă.

24.12.2020Alineatul (11) din Articolul 195, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 64, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(11^1)În situația în care pe perioada de valabilitate a eșalonării se desființează sau se anulează, în tot sau în parte, actul administrativ fiscal în care sunt individualizate creanțe fiscale ce fac obiectul eșalonării la plată, decizia de eșalonare la plată se modifică în mod corespunzător, la cererea debitorului.

03.09.2017Articolul 195 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 63, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(11^2)Prevederile alineatului (11) și (11^1) se aplică și în situația în care debitorul obține suspendarea executării silite conform art. 719 din Codul de procedură civilă, atunci când motivele contestației la executare privesc stingerea sau inexistența creanței fiscale care face obiectul executării silite contestate.

24.12.2020Articolul 195 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 65, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(11^3)Dacă hotărârea judecătorească definitivă de admitere în tot sau în parte a contestației la executare formulată în condițiile alin. (11^2) este pronunțată după emiterea deciziei de finalizare a eșalonării la plată emisă în condițiile art. 194 alin. (3) sau dacă debitorul nu a solicitat modificarea deciziei de eșalonare conform alin. (11^2), aceasta din urmă, precum și decizia de finalizare a eșalonării la plată se anulează din oficiu sau la cererea debitorului, iar sumele achitate în baza deciziei de eșalonare se restituie debitorului la cerere, în condițiile art. 168.

(12)Prevederile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător și pentru obligațiile fiscale ale unui debitor care nu beneficiază de eșalonare la plată și fuzionează, potrivit legii, cu un alt debitor care beneficiază de eșalonarea la plată.

01.01.2016Alin. (12) al art. 195 a fost introdus de pct. 7 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

Articolul 196Renunțarea la eșalonarea la plată

(1)Debitorul poate renunța la eșalonarea la plată pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renunțare la eșalonare.

(2)În cazul renunțării la eșalonare, debitorul trebuie să achite obligațiile fiscale rămase din eșalonare până la data la care intervine pierderea valabilității eșalonării la plată. Prevederile art. 194 alin. (3) și art. 208 alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(3)În cazul nerespectării obligației prevăzute la alin. (2), sunt aplicabile prevederile referitoare la pierderea valabilității eșalonării la plată.

Articolul 197Dobânzi și penalități de întârziere

(1)Pe perioada pentru care au fost acordate eșalonări la plată, pentru obligațiile fiscale eșalonate la plată, cu excepția celor prevăzute la art. 173 alin. (2), se datorează și se calculează dobânzi, la nivelul stabilit potrivit art. 174 alin. (5). Prin excepție de la prevederile art. 174 alin. (5), nivelul dobânzii este de 0,015% pentru fiecare zi de întârziere, în situația în care debitorul constituie întreaga garanție sub forma scrisorii de garanție și/sau poliței de asigurare de garanție și/sau consemnării de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului.

(2)Dobânzile se datorează și se calculează pentru fiecare rată din graficul de eșalonare la plată începând cu data emiterii deciziei de eșalonare la plată și până la termenul de plată din grafic sau până la data achitării ratei potrivit art. 194 alin. (1) lit. d), după caz.

(2^1)Abrogat.

06.04.2023Alineatul (2^1) din Articolul 197, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost abrogat de Punctul 13, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

(3)Dobânzile datorate și calculate în cazul achitării cu întârziere a ratei potrivit art. 194 alin. (1) lit. d) se comunică prin decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii și se achită potrivit prevederilor art. 156 alin. (1).

(4)Penalitatea de întârziere prevăzută la art. 176 se calculează până la data emiterii deciziei de eșalonare la plată.

(5)Pentru creanțele bugetare stabilite de alte organe și transmise spre recuperare organului fiscal, potrivit legii, și pentru care legislația specifică prevede un alt regim privind calculul dobânzilor, sunt aplicabile prevederile legislației specifice.

Articolul 198Penalitate

(1)Pentru rata de eșalonare la plată achitată cu întârziere până la următorul termen de plată din graficul de eșalonare, potrivit art. 194 alin. (1) lit. d), precum și pentru diferențele de obligații fiscale marcate și rămase nestinse după soluționarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, potrivit art. 190 alin. (5), se percepe o penalitate, care i se comunică debitorului prin decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii și se achită potrivit prevederilor art. 156 alin. (1).

(2)Nivelul penalității este de 5% din:

a)suma rămasă nestinsă din rata de eșalonare, reprezentând obligații fiscale principale și/sau obligații fiscale accesorii eșalonate la plată, inclusiv dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată, după caz;

b)diferențele de obligații fiscale marcate și rămase nestinse după soluționarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare.

(3)Penalitatea se face venit la bugetul de stat.

Articolul 199Pierderea valabilității eșalonării la plată și consecințele pierderii acesteia

(1)Eșalonarea la plată își pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispozițiile art. 194 alin. (1) și art. 195 alin. (10). Organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată, care se comunică debitorului.

24.12.2020Alineatul (1) din Articolul 199, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 66, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(2)Pierderea valabilității eșalonării la plată atrage începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă nestinsă.

(3)În cazul pierderii valabilității eșalonării la plată, pentru sumele rămase de plată din eșalonarea la plată acordată de organul fiscal central, reprezentând obligații fiscale principale și/sau obligații fiscale accesorii eșalonate la plată, se datorează o penalitate de 5%. Prevederile art. 198 alin. (1) și (3) se aplică în mod corespunzător.

(4)Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile pentru obligațiile fiscale principale eșalonate la plată și pentru care se datorează penalitate de nedeclarare potrivit art. 181. În cazul pierderii valabilității eșalonării la plată, pentru aceste obligații fiscale se datorează penalitatea de nedeclarare prevăzută de art. 181 alin. (1).

03.09.2017Articolul 199 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 64, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 200Menținerea eșalonării la plată

(1)Debitorul poate solicita organului fiscal competent menținerea unei eșalonări a cărei valabilitate a fost pierdută din cauza nerespectării condițiilor prevăzute la alin. (2) și la art. 194 alin. (1), cu excepția cazului în care eșalonarea a fost pierdută ca urmare a nerespectării condiției prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. k) și p)-s), precum și în situația în care debitorul datorează sume reprezentând ajutoare de stat sau de minimis stabilite prin decizii de recuperare sau alte titluri de creanță/titluri executorii primite de către organul fiscal până la data emiterii deciziei de menținere a valabilității eșalonării la plată, după caz, o singură dată într-un an calendaristic sau fracție de an calendaristic, dacă depune o cerere în acest scop înainte de executarea garanției de către organul fiscal competent sau înainte de stingerea tuturor obligațiilor fiscale care au făcut obiectul eșalonării la plată, după caz. Cererea se soluționează prin emiterea unei decizii de menținere a valabilității eșalonării sau a unei decizii de respingere, după caz. Pentru acordarea menținerii eșalonării la plată, organul fiscal analizează îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 186 alin. (1) și (4) sau art. 192 alin. (3), după caz. Perioada de eșalonare la plată se stabilește de organul fiscal competent în funcție de cuantumul obligațiilor fiscale rămase din eșalonarea la plată a cărei valabilitate a fost pierdută și de capacitatea financiară de plată a debitorului, dar nu poate fi mai mare decât perioada rămasă din eșalonarea la plată a cărei valabilitate a fost pierdută.

(2)Pentru menținerea valabilității eșalonării, debitorul are obligația să achite:

a)obligațiile fiscale exigibile de la data comunicării deciziei de pierdere a valabilității eșalonării până la data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării, cu excepția celor care au făcut obiectul eșalonării a cărei valabilitate a fost pierdută, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Prevederile art. 194 alin. (2) și (3) sunt aplicabile în mod corespunzător;

b)obligațiile fiscale reprezentând accize exigibile la data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei. Prevederile art. 194 alin. (2) și (3) sunt aplicabile în mod corespunzător;

c)obligațiile fiscale restante care au fost condiție de menținere a valabilității eșalonării la plată potrivit art. 194 alin. (1), cu excepția celor prevăzute la lit. d) a aceluiași articol, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării. Prevederile art. 194 alin. (2) și (3) sunt aplicabile în mod corespunzător;

d)obligațiile fiscale/bugetare care reprezintă ajutor de stat și/sau de minimis de recuperat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat, până la data emiterii deciziei de menținere a valabilității eșalonării la plată;

e)obligațiile fiscale restante reprezentând accize care au fost condiție de menținere a valabilității eșalonării la plată, până la data emiterii deciziei de menținere a valabilității eșalonării la plată.

(3)Pentru menținerea valabilității eșalonării, debitorul are obligația să prezinte contractul de fideiusiune potrivit art. 193^1.

18.12.2025Articolul 200, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 13., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

Articolul 201Dobânzi în cazul pierderii valabilității eșalonării la plată

03.09.2017Denumirea marginală a articolului 201 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificată de Punctul 66, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

În cazul pierderii valabilității eșalonării la plată acordate de organul fiscal, pentru obligațiile fiscale principale rămase de plată din eșalonarea la plată acordată, se datorează de la data emiterii deciziei de eșalonare la plată dobânzi potrivit art. 174.

Articolul 202Executarea garanțiilor

(1)În cazul pierderii valabilității eșalonării la plată, organul fiscal competent execută garanțiile în contul obligațiilor fiscale rămase nestinse.

(2)Dacă până la pierderea valabilității eșalonării la plată nu au fost soluționate deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, garanțiile se execută și în contul obligațiilor marcate în vederea stingerii prin compensare cu sume de rambursat, în limita sumei solicitate la rambursare.

(3)În situația în care deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nu sunt soluționate până la finalizarea eșalonării la plată, organul fiscal competent execută garanțiile constituite sub formele prevăzute la art. 193 alin. (6) lit. a) și b) în contul obligațiilor marcate, până la emiterea deciziei de finalizare a eșalonării. În acest caz data stingerii obligațiilor marcate este termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare. În cazul garanțiilor constituite sub formă de bunuri potrivit art. 193 alin. (6) lit. c) și d), acestea se eliberează după soluționarea deconturilor. Garanțiile constituite sub formele prevăzute la art. 193 alin. (6) lit. c) și d) se execută în situația în care după soluționarea deconturilor au rămas nestinse obligații fiscale.

Articolul 203Suspendarea executării silite

(1)Pentru sumele care fac obiectul eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, precum și pentru obligațiile prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. a)-c), e)-j) și n) nu începe sau se suspendă, după caz, procedura de executare silită, de la data comunicării deciziei de eșalonare la plată. În cazul obligațiilor prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. f), executarea silită se suspendă după comunicarea somației.

24.12.2020Alineatul (1) din Articolul 203, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 67, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(2)Odată cu comunicarea deciziei de eșalonare la plată către debitor, organele fiscale competente comunică, în scris, instituțiilor de credit la care debitorul are deschise conturile bancare și/sau terților popriți care dețin/datorează sume de bani debitorului măsura de suspendare a executării silite prin poprire.

(3)În cazul prevăzut la alin. (2), suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și în valută, începând cu data și ora comunicării către instituțiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire.

(4)Sumele existente în cont la data și ora comunicării adresei de suspendare a executării silite rămân indisponibilizate, debitorul putând dispune de acestea numai pentru efectuarea de plăți în scopul:

a)achitării obligațiilor administrate de organele fiscale competente de care depinde menținerea valabilității eșalonării la plată;

b)achitării drepturilor salariale.

(5)În cazul terților popriți, suspendarea executării silite are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor datorate de aceștia debitorului, atât a celor prezente, cât și a celor viitoare, până la o nouă comunicare din partea organului fiscal privind continuarea măsurilor de executare silită prin poprire.

(6)Măsurile de executare silită începute asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului se suspendă de la data comunicării deciziei de eșalonare la plată.

Articolul 204

Regimul special al obligațiilor fiscale de a căror plată depinde menținerea autorizației, acordului ori a altui act administrativ similar

(1)Pentru debitorii care au solicitat eșalonarea la plată și care trebuie să achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central într-un anumit termen pentru a se menține autorizația, acordul ori alt act administrativ similar, autoritatea competentă nu revocă/nu suspendă actul pe motiv de neplată a obligațiilor fiscale la termenul prevăzut în legislația specifică, iar garanțiile constituite nu se execută până la soluționarea cererii de acordare a eșalonării la plată.

(1^1)Pentru debitorii prevăzuți la alin. (1), eșalonarea la plată se acordă numai cu condiția constituirii garanțiilor prevăzute la art. 193 alin. (6) lit. a) și/sau b), după caz.

03.09.2022Articolul 204 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(2)În situația în care cererea de acordare a eșalonării la plată a fost respinsă sau retrasă, debitorii prevăzuți la alin. (1) trebuie să achite obligațiile fiscale de a căror plată depinde menținerea autorizației, acordului ori a altui act administrativ similar în scopul menținerii actului, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de respingere sau a deciziei prin care se ia act de retragerea cererii. În acest caz, o nouă cerere de acordare a eșalonării la plată se poate depune numai după achitarea acestor obligații fiscale.

(3)Pe perioada de valabilitate a eșalonării la plată, autoritatea competentă nu revocă/nu suspendă autorizația, acordul sau alt act administrativ similar pe motiv de neplată a obligațiilor fiscale la termenul prevăzut în legislația specifică, iar garanțiile constituite nu se execută.

29.06.2018Articolul 204 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 3, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 150 din 22 iunie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 26 iunie 2018

Articolul 205Calcularea termenelor

(1)Termenele stabilite în prezentul capitol, cu excepția celui prevăzut la art. 191 alin. (2) și (3), se calculează pe zile calendaristice începând cu ziua imediat următoare acestor termene și expiră la ora 24,00 a ultimei zile a termenelor.

(2)În situația în care termenele prevăzute la alin. (1) sfârșesc într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, acestea se prelungesc până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.

Articolul 206Prevederi speciale pentru eșalonările la plată acordate de organele fiscale

(1)În cazul debitorilor cu risc fiscal mic, organul fiscal competent poate aproba eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale restante, pe o perioadă de cel mult 12 luni.

(2)Pentru a beneficia de eșalonarea la plată prevăzută la alin. (1), debitorul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

a)debitorul depune o cerere la organul fiscal competent. La cerere, debitorul poate anexa graficul de eșalonare cuprinzând cuantumul propus al ratelor de eșalonare;

30.03.2018Litera a) din Alineatul (2), Articolul 206, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificată de Punctul 6, Articolul V din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 29 martie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 291 din 30 martie 2018

b)sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 186, cu excepția celei prevăzute la art. 186 alin. (1) lit. a);

c)debitorul depune, în cel mult 30 de zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală, o garanție în valoare de minimum 20% din sumele ce pot face obiectul eșalonării la plată, precum și a penalităților de întârziere și dobânzilor ce pot face obiectul amânării la plată potrivit art. 208, înscrise în certificatul de atestare fiscală emis în condițiile prezentului capitol.

24.12.2020Litera c) din Alineatul (2), Articolul 206, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificată de Punctul 68, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(3)În sensul prezentului articol este considerat cu risc fiscal mic debitorul care, la data depunerii cererii, îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții:

a)nu are fapte înscrise în cazierul fiscal;

b)administratorii, în cazul societăților pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, și asociații majoritari sau, după caz, asociatul unic și/sau administratorii, în cazul celorlalte societăți, altele decât societățile pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, nu au fapte înscrise în cazierul fiscal;

c)nu se află în inactivitate temporară înscrisă la registrul comerțului sau în registre ținute de instanțe judecătorești competente;

d)nu are obligații fiscale restante mai mari de 12 luni;

e)nu a înregistrat, conform reglementărilor contabile, pierderi din exploatare în ultimul exercițiu financiar închis;

f)în cazul persoanelor juridice, să fi fost înființate cu minimum 12 luni anterior depunerii cererii.

30.03.2018Alineatul (3) din Articolul 206, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 7, Articolul V din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 29 martie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 291 din 30 martie 2018

(4)Cererea depusă potrivit prevederilor alin. (2) lit. a) se soluționează de organul fiscal competent în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data comunicării certificatului de atestare fiscală de către organul fiscal competent și data depunerii garanției de către debitor.

(5)În condițiile prezentului articol, debitorii care, la data depunerii cererii, nu au obligații fiscale restante pot solicita eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale declarate, precum și a obligațiilor fiscale stabilite prin decizie de impunere și pentru care nu s-a împlinit scadența sau termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1), după caz.

(6)Prevederile art. 208 se aplică în mod corespunzător pentru penalitățile de întârziere și pentru un procent de 50% din dobânzile cuprinse în certificatul de atestare fiscală.

03.09.2017Alineatul (6) din Articolul 206, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 69, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(7)În situația în care, ulterior emiterii deciziei de eșalonare la plată, organul fiscal constată că informațiile cuprinse în documentele anexate la cererea depusă potrivit alin. (2) lit. a) nu corespund realității, organul fiscal emite decizia de anulare a deciziei de eșalonare la plată și a deciziei de amânare la plată a penalităților de întârziere, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 199, 201 și 202.

Articolul 207Dispoziții finale

(1)Organul fiscal competent care emite decizia de eșalonare la plată poate îndrepta erorile din conținutul acesteia, din oficiu sau la cererea debitorului, printr-o decizie de îndreptare a erorii. Decizia de îndreptare a erorii produce efecte față de debitor de la data comunicării acesteia, potrivit legii.

(2)În cazul în care în perioada cuprinsă între data eliberării certificatului de atestare fiscală și data comunicării deciziei de eșalonare la plată s-au stins obligații fiscale prin orice modalitate prevăzută de lege și care sunt cuprinse în suma care face obiectul eșalonării la plată, debitorul achită ratele eșalonate până la concurența sumei rămase de plată.

(3)Prin excepție de la prevederile alin. (2), în situația în care, până la emiterea deciziei de eșalonare la plată, se constată că s-au stins mai mult de 50% din obligațiile fiscale care fac obiectul eșalonării la plată, la cererea debitorului, organul fiscal competent eliberează un nou certificat de atestare fiscală, caz în care prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător.

(4)Debitorul poate plăti anticipat, parțial sau total, sumele cuprinse în graficul de eșalonare la plată. În acest caz, debitorul notifică organului fiscal, prin cerere, intenția de a stinge anticipat aceste sume. În cazul achitării anticipate parțiale, organul fiscal competent înștiințează debitorul, până la următorul termen de plată din graficul de eșalonare, cu privire la stingerea sumelor datorate în contul următoarelor rate de eșalonare aprobate până la concurența cu suma achitată.

(5)În situația în care se sting anticipat mai mult de 3 rate din graficul de eșalonare la plată, organul fiscal competent, din oficiu, reface graficul de eșalonare, până la următorul termen de plată a ratelor, cu respectarea perioadei de eșalonare aprobate. În acest caz, ratele ce fac obiectul stingerii anticipate sunt exigibile la data plății sau la data emiterii deciziei de rambursare, după caz. Noul grafic de eșalonare se comunică debitorului prin decizia organului fiscal.

(6)În situația în care în graficul de eșalonare există și creanțe bugetare stabilite de alte organe și transmise spre recuperare organului fiscal, potrivit legii, iar acestea au fost stinse, total sau parțial, potrivit legislației specifice, de către organele care le gestionează, graficul de eșalonare se reface în mod corespunzător.

(7)În cazul constituirii garanției sub forma prevăzută la art. 193 alin. (6) lit. b), la solicitarea debitorului, organul fiscal poate solicita emitentului scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție executarea acesteia pentru stingerea ratelor de eșalonare la scadența acestora.

03.09.2017Articolul 207 din Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost completat de Punctul 70, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(8)Ori de câte ori se modifică graficul de eșalonare potrivit prezentului capitol, organul fiscal competent emite decizie de modificare a deciziei de eșalonare la plată, la care anexează noul grafic.

Articolul 208Amânarea la plată a penalităților de întârziere

(1)Pe perioada eșalonării la plată, penalitățile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală se amână la plată prin decizie care se comunică debitorului odată cu decizia de eșalonare la plată. Aceste prevederi se aplică, după caz, și unui procent de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora.

03.09.2017Alineatul (1) din Articolul 208, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul VII a fost modificat de Punctul 71, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(2)Garanțiile ori valoarea bunurilor prevăzute la art. 193 alin. (13)-(16) trebuie să acopere și penalitățile de întârziere, precum și majorările de întârziere amânate la plată.

(3)În situația în care eșalonarea la plată se finalizează în condițiile art. 194 alin. (3), penalitățile de întârziere, precum și majorările de întârziere amânate la plată se anulează prin decizie care se comunică debitorului odată cu decizia de finalizare a eșalonării la plată.

(4)Pierderea valabilității eșalonării la plată atrage pierderea valabilității amânării la plată a penalităților de întârziere și/sau a majorărilor de întârziere. În acest caz, odată cu decizia de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată se comunică debitorului și decizia de pierdere a valabilității amânării la plată a penalităților de întârziere și/sau a majorărilor de întârziere.

(5)În situația în care eșalonarea la plată își pierde valabilitatea în condițiile art. 199, garanțiile se execută și în contul penalităților de întârziere și/sau majorărilor de întârziere amânate la plată.

(6)În scopul aplicării reducerii prevăzute la art. 181 alin. (2) lit. b), prevederile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător și pentru penalitatea de nedeclarare aferentă obligațiilor fiscale eșalonate.

01.01.2016Alin. (6) al art. 208 a fost introdus de pct. 8 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

Articolul 209Acte normative de aplicare

Procedura de aplicare a eșalonării la plată acordate de organul fiscal central se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Notă

Conform alineatului (2) al articolului II din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022, debitorii care au o eșalonare la plată potrivit capitolului IV - Înlesniri la plată din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, și care trebuie să achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central într-un anumit termen pentru a se menține autorizația, acordul ori alt act administrativ similar și solicită modificarea sau menținerea eșalonării la plată, au obligația ca în termen de 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu de către organul fiscal central, să constituie garanția prevăzută la art. 193 alin. (6) lit. a) și/sau b), după caz, din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, pentru sumele ce fac obiectul modificării eșalonării la plată sau pentru cele rămase de plată din eșalonarea la plată a cărei valabilitate a fost pierdută, precum și pentru dobânzile aferente acestora datorate pe perioada eșalonării la plată. În cazul nerespectării acestui termen, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 199 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul IV^1Eșalonare la plată, în formă simplificată, pentru obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central

01.10.2021Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^1Instituirea posibilității acordării eșalonărilor la plată, în formă simplificată, de către organul fiscal central

(1)Pentru obligațiile fiscale principale și accesorii restante a căror vechime este de maximum 12 luni anterioare datei depunerii cererii și nestinse până la data eliberării certificatului de atestare fiscală, administrate de organul fiscal central, denumit în continuare organ fiscal, se aprobă eșalonarea la plată pe o perioadă de cel mult 12 luni.

(2)În sensul prezentului capitol, asocierile fără personalitate juridică care, potrivit legii, au calitatea de debitor sunt asimilate persoanelor juridice.

(3)Eșalonarea la plată se acordă pentru toate obligațiile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezentul capitol.

(4)Prevederile alin. (3) se aplică și pentru obligațiile fiscale preluate de organele fiscale de la alt organ fiscal sau de la altă autoritate publică ca urmare a transferului de competență, în situația în care acesta are loc pe perioada derulării unei eșalonări la plată. În acest scop, organul fiscal comunică debitorului o înștiințare de plată privind obligațiile fiscale individualizate în acte administrative preluate ca urmare a transferului de competență, precum și deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii aferente.

(5)În scopul acordării eșalonării la plată, sunt asimilate obligațiilor fiscale:

a)amenzile de orice fel administrate de organul fiscal;

(6)Eșalonarea la plată nu se acordă pentru:

a)obligațiile fiscale care au făcut obiectul unei eșalonări acordate în temeiul prezentului capitol sau potrivit capitolului I - «Înlesniri la plată pentru obligațiile bugetare datorate după data declarării stării de urgență, administrate de organul fiscal central» din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 181/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, care și-a pierdut valabilitatea, precum și obligațiile fiscale care reprezintă condiție de menținere a valabilității unei eșalonări la plată acordate în temeiul capitolului I - «Înlesniri la plată pentru obligațiile bugetare datorate după data declarării stării de urgență, administrate de organul fiscal central» din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 181/2020, cu modificările și completările ulterioare;

b)obligațiile fiscale care au scadența și/sau termenul de plată după data eliberării certificatului de atestare fiscală;

c)obligațiile fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră sub incidența art. 167, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget;

d)obligațiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condițiile art. 14 sau 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În cazul în care suspendarea executării actului administrativ fiscal încetează după data comunicării unei decizii de eșalonare la plată, debitorul poate solicita includerea în eșalonare a obligațiilor fiscale ce au făcut obiectul suspendării, precum și a obligațiilor fiscale accesorii aferente. În acest scop, organul fiscal comunică debitorului o înștiințare de plată privind obligațiile fiscale individualizate în acte administrative pentru care a încetat suspendarea executării, precum și deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii aferente;

e)obligațiile fiscale admise la masa credală, pentru debitorii pentru care s-a deschis procedura insolvenței;

f)obligațiile fiscale/bugetare care reprezintă ajutor de stat sau de minimis de recuperat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat;

06.04.2023Litera f) din Alineatul (6), Articolul 209^1, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost modificată de Punctul 15, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

g)debitorii care trebuie să achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central într-un anumit termen pentru a se menține autorizația, acordul ori alt act administrativ similar.

03.09.2022Alineatul (6) din Articolul 209^1, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost completat de Punctul 26, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

h)obligațiile fiscale care reprezintă accize;

06.04.2023Alineatul (6) din Articolul 209^1, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost completat de Punctul 16, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

Notă

Alineatele (7) și (8) ale articolului III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 6 aprilie 2023 prevăd:

Articolul III

i)impozitele și contribuțiile sociale obligatorii cu reținere la sursă sau reținute prin stopaj la sursă, astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 47 din Codul fiscal;

Notă

Alineatele (7) și (8) ale articolului III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 6 aprilie 2023 prevăd:

Articolul III

j)taxele aferente activităților din domeniul jocurilor de noroc.

Notă

Alineatele (7) și (8) ale articolului III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 6 aprilie 2023 prevăd:

Articolul III

(6^1)Pentru a beneficia de eșalonarea la plată prevăzută la alin. (1) debitorul trebuie să stingă până la depunerea cererii de eșalonare la plată obligațiile prevăzute la alin. (6) lit. a) și f).

14.01.2026Articolul 209^1, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost completat de Punctul 14., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(7)Eșalonarea la plată se acordă pentru:

a)obligațiile fiscale principale și accesorii ale persoanelor fizice în sumă totală cuprinse între 500-100.000 lei;

b)obligațiile fiscale principale și accesorii ale asocierilor fără personalitate juridică în sumă totală cuprinse între 2.000-100.000 lei;

c)obligațiile fiscale principale și accesorii ale persoanelor juridice în sumă totală cuprinse între 5.000-400.000 lei.

14.01.2026Alineatul (7), Articolul 209^1, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost modificat de Punctul 15., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(7^1)Prin excepție de la alin. (7), în cazul în care debitorul înregistrează obligații fiscale restante peste plafonul prevăzut la alin. (7) și are de încasat sume certe și lichide de la autorități sau instituții publice se acordă eșalonare la plată în condițiile prezentului capitol, în limita acestor sume, în baza unui document eliberat de autoritatea sau instituția publică respectivă prin care certifică aceste sume. Prevederile prezentului alineat nu se aplică sumelor aflate în litigiu.

14.01.2026Articolul 209^1, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost completat de Punctul 16., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(8)Pentru a beneficia de eșalonarea la plată prevăzută la alin. (1), debitorul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

a)să depună o cerere la organul fiscal, la care debitorul poate anexa graficul de eșalonare cuprinzând cuantumul propus al ratelor de eșalonare;

b)să nu se afle în procedura falimentului;

c)să nu se afle în dizolvare;

d)să nu înregistreze obligații fiscale restante cu o vechime mai mare de 12 luni anterioară datei depunerii cererii și nestinse la data eliberării certificatului de atestare fiscală;

e)să nu i se fi stabilit răspunderea potrivit legislației privind insolvența și/sau răspunderea solidară, potrivit prevederilor art. 25 și 26. Prin excepție, dacă actele prin care s-a stabilit răspunderea sunt definitive în sistemul căilor administrative și judiciare de atac, iar suma reprezentând obligații fiscale restante ale debitorului, pentru care a fost atrasă răspunderea, a fost stinsă, condiția se consideră îndeplinită.

f)în cazul persoanelor juridice, să fi fost înființate cu minimum 12 luni anterior depunerii cererii.

14.01.2026Alineatul (8), Articolul 209^1, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost completat de Punctul 17., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

g)să nu se afle în procedurile de prevenire a insolvenței potrivit legii.

08.08.2026Alineatul (8), Articolul 209^1, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost completat de Punctul 10., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

Notă

Articolul VI din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026 prevede:

Articolul VI

(9)Pe lângă condițiile prevăzute la alin. (8), debitorul trebuie să aibă depuse toate declarațiile fiscale, potrivit vectorului fiscal în conformitate cu ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin care sunt aprobate formularele de înregistrare fiscală a contribuabililor/plătitorilor și a tipurilor de obligații fiscale care formează vectorul fiscal. Această condiție trebuie îndeplinită la data eliberării certificatului de atestare fiscală.

(10)Condiția prevăzută la alin. (9) se consideră îndeplinită și în cazul în care, pentru perioadele în care nu s-au depus declarații fiscale, obligațiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal.

(11)În scopul acordării eșalonării la plată potrivit prezentului capitol, prevederile art. 188-190, art. 205 și 207 se aplică în mod corespunzător.

03.09.2022Alineatul (11) din Articolul 209^1, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost modificat de Punctul 27, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(12)Dispozițiile prezentului capitol sunt aplicabile și debitorilor care au garantate obligațiile fiscale potrivit art. 210, art. 211 și art. 235.

01.10.2021Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^2Eliberarea certificatului de atestare fiscală

(1)După primirea cererii, organul fiscal eliberează, din oficiu, certificatul de atestare fiscală, pe care îl comunică debitorului.

(2)Certificatul de atestare fiscală se eliberează în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, inclusiv în cazul cererilor depuse de debitorii persoane fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere.

(3)Prin excepție de la prevederile art. 158, certificatul de atestare fiscală cuprinde obligațiile fiscale existente în sold la data eliberării acestuia.

01.10.2021Capitolul IV^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^3Modul de soluționare a cererii

(1)Cererea debitorului se soluționează de organul fiscal în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia, prin decizie de eșalonare la plată ori decizie de respingere, după caz.

(3)La cererea debitorului, organul fiscal poate aproba plata diferențiată a ratelor de eșalonare.

(4)Cererea se soluționează prin decizie de respingere în oricare dintre următoarele situații:

a)în cazul cererilor depuse pentru obligațiile prevăzute la art. 209^1 alin. (6) și (7);

b)nu sunt îndeplinite condițiile de acordare prevăzute la art. 209^1 alin. (8) și (9);

c)cererea nu prezintă nicio modificare față de condițiile de acordare a eșalonării la plată dintr-o cerere anterioară care a fost respinsă;

d)în cazul stingerii în totalitate, până la data emiterii deciziei de eșalonare la plată, a obligațiilor fiscale care au făcut obiectul cererii de eșalonare la plată.

(5)După eliberarea certificatului de atestare fiscală, organul fiscal verifică încadrarea cererii în prevederile prezentului capitol și comunică debitorului decizia de respingere sau decizia de eșalonare la plată, după caz.

(6)Atunci când există diferențe între sumele solicitate de către debitor în cerere și cele înscrise în certificatul de atestare fiscală, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 207 alin. (1).

(7)În cazul în care în perioada dintre data depunerii cererii de eșalonare la plată și data eliberării certificatului de atestare fiscală, debitorul efectuează plăți în conturile bugetare aferente tipurilor de creanțe fiscale datorate, se sting mai întâi obligațiile fiscale restante a căror vechime este mare de 12 luni anterioară datei depunerii cererii și apoi obligațiile ce pot face obiectul eșalonării la plată potrivit prezentului capitol.

(8)Pe perioada eșalonării la plată acordată potrivit prezentului capitol, în scopul aplicării reducerii prevăzute la art. 181 alin. (2) lit. b), penalitățile de nedeclarare cuprinse în certificatul de atestare fiscală se amână la plată prin decizie care se comunică debitorului odată cu decizia de eșalonare la plată. Prevederile art. 208 se aplică în mod corespunzător.

01.10.2021Capitolul IV^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^4Condiții de menținere a valabilității eșalonării la plată

(1)Eșalonarea la plată acordată pentru obligațiile fiscale își menține valabilitatea în următoarele condiții:

a)să se declare și să se achite, potrivit legii, obligațiile fiscale administrate de organul fiscal cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eșalonare la plată inclusiv, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea potrivit art. 209^5 alin. (2). Eșalonarea la plată își menține valabilitatea și dacă aceste obligații sunt declarate și/sau achitate până la data de 25 a lunii următoare scadenței prevăzute de lege inclusiv;

b)să se achite, potrivit legii, obligațiile fiscale stabilite de organul fiscal prin decizie, cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eșalonare la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea potrivit art. 209^5 alin. (2). Eșalonarea la plată își menține valabilitatea și dacă aceste obligații sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul de plată prevăzut de lege;

e)să se achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării acestei decizii;

14.01.2026Litera e), Alineatul (1), Articolul 209^4, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost modificată de Punctul 18., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

f)să se achite obligațiile stabilite de alte organe decât organele fiscale și transmise spre recuperare organelor fiscale, precum și amenzile de orice fel pentru care au fost comunicate somații după data comunicării deciziei de eșalonare la plată, în cel mult 60 de zile de la data comunicării somației, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea potrivit art. 209^5 alin. (2);

14.01.2026Litera f), Alineatul (1), Articolul 209^4, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost modificată de Punctul 18., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

g)să se achite obligațiile fiscale rămase nestinse după soluționarea deconturilor potrivit art. 190 alin. (5), în cel mult 30 de zile de la data comunicării înștiințării de plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea potrivit art. 209^5 alin. (2);

i)să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înștiințării de plată, obligațiile stabilite de alte autorități a căror administrare a fost transferată organului fiscal după emiterea unei decizii de eșalonare la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea potrivit art. 209^5 alin. (2);

j)să se achite sumele reprezentând obligații fiscale restante ale debitorului pentru care s-a stabilit răspunderea potrivit prevederilor legislației privind insolvența și/sau răspunderea solidară potrivit prevederilor art. 25 și 26, în cel mult 30 de zile de la data stabilirii răspunderii;

k)să nu intre sub incidența uneia dintre situațiile prevăzute la art. 209^1 alin. (8) lit. b), c) și g);

08.08.2026Litera k), Alineatul (1), Articolul 209^4, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost modificată de Punctul 11., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

l)să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înștiințării de plată, obligațiile fiscale datorate de debitorii care fuzionează, potrivit legii, și care nu beneficiază de eșalonarea la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea potrivit art. 209^5 alin. (2).

m)să se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de stat emisă de către Comisia Europeană, inclusiv dobânzile aferente, datorate de la data plății ajutorului până la data recuperării sau a rambursării sale integrale, în maximum 3 zile de la data comunicării acestei decizii;

03.09.2022Alineatul (1) din Articolul 209^4, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost completat de Punctul 28, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

n)să se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de stat sau de minimis emisă de către entitățile ce dețin calitatea de furnizor sau de administrator de ajutor de stat sau de minimis, inclusiv dobânzile aferente, datorate de la data plății ajutorului până la data recuperării sau a rambursării sale integrale, în maximum 3 zile de la data comunicării acestei decizii;

o)să se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de minimis emisă de către Consiliul Concurenței, inclusiv dobânzile aferente, datorate de la data plății ajutorului până la data recuperării sau a rambursării sale integrale, în maximum 3 zile de la data comunicării acestei decizii.

p)să se achite obligațiile fiscale prevăzute la art. 209^1 alin. (6) lit. h) și j) nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acestei decizii;

06.04.2023Alineatul (1) din Articolul 209^4, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost completat de Punctul 17, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

q)să se achite obligațiile fiscale prevăzute la art. 209^1 alin. (6) lit. i) nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării acestei decizii.

(3)În situația în care sumele eșalonate la plată au fost stinse în totalitate și au fost respectate condițiile prevăzute la alin. (1), organul fiscal comunică debitorului decizia de finalizare a eșalonării la plată.

(4)Obligațiile fiscale de a căror plată depinde menținerea valabilității eșalonării la plată, prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), e)-j), l), p) și q), precum și obligațiile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării, prevăzute la art. 209^10 alin. (2), nu pot face obiectul acordului de restructurare confirmat sau al planului de restructurare omologat, după caz, potrivit legii.

08.08.2026Articolul 209^4, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost completat de Punctul 12., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

01.10.2021Capitolul IV^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^5Modificarea deciziei de eșalonare la plată în perioada de valabilitate a eșalonării

a)obligațiile fiscale de a căror plată depinde menținerea valabilității eșalonării la plată, prevăzute la art. 209^4 alin. (1) lit. a)-c), f)-i) și l);

14.01.2026Litera a), Alineatul (1), Articolul 209^5, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost modificată de Punctul 19., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

b)obligațiile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării, prevăzute la art. 209^10 alin. (2), cu excepția sumelor de natura celor prevăzute la art. 209^4 alin. (1) lit. j).

(2)Debitorul poate depune o singură cerere de modificare a deciziei de eșalonare la plată pe perioada de valabilitate a eșalonării la plată, la care poate anexa graficul de eșalonare cuprinzând cuantumul propus al ratelor de eșalonare. Pentru obligațiile fiscale prevăzute la alin. (8) și (9) și la art. 209^4 alin. (1) lit. h) și i) debitorul poate depune cererea de modificare a deciziei de eșalonare la plată ori de câte ori este necesar. Prin cerere se poate solicita modificarea deciziei de eșalonare la plată prin includerea tuturor obligațiilor fiscale ce reprezintă condiția de menținere a valabilității eșalonării la plată la data depunerii cererii, cu excepția celor pentru care art. 209^4 alin. (1) nu prevede posibilitatea debitorului de a solicita eșalonarea la plată.

06.04.2023Alineatul (2) din Articolul 209^5, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost modificat de Punctul 18, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

Notă

Alineatul (4) și (5) ale articolului III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 6 aprilie 2023 prevăd:

Articolul III

(4)În cazul eșalonărilor la plată, în formă simplificată, aflate în derulare sau care și-au pierdut valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prevederile art. I pct. 18 și 21 se aplică și pentru debitorii care depun, ulterior acestei date, cereri de modificare/menținere a eșalonării la plată.

Pentru debitorii care au depus/depun cereri de modificare/menținere a eșalonării la plată, în perioada de valabilitate a acesteia, prevederile art. I pct. 18 și 21 se aplică astfel:

a)în cazul în care debitorul a depus o singură cerere de modificare/menținere a eșalonării la plată, aprobată de organul fiscal, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru perioada rămasă din eșalonarea la plată, acesta mai poate depune o singură cerere de modificare/menținere a eșalonării la plată;

b)în cazul în care debitorul a depus două cereri de modificare/menținere a eșalonării la plată, aprobate de organul fiscal, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru perioada rămasă din eșalonarea la plată, acesta nu mai poate beneficia de o nouă modificare/menținere a eșalonării la plată în formă simplificată;

c)în cazul în care debitorul depune prima cerere de modificare/menținere a eșalonării la plată în formă simplificată după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru perioada rămasă din eșalonarea la plată, acesta poate beneficia doar de această modificare/menținere a eșalonării la plată.

(5)În cazul eșalonărilor la plată în formă simplificată aflate în derulare sau care și-au pierdut valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cererile de modificare/menținere a eșalonării la plată, nesoluționate la această dată, se soluționează potrivit legislației în vigoare la data depunerii cererii. În acest caz, după aprobarea cererii de modificare/menținere debitorul nu mai poate depune o nouă cerere de modificare/menținere a eșalonării la plată, în formă simplificată, în perioada de valabilitate a acesteia.

(3)Cererea se depune până la împlinirea termenului prevăzut la art. 209^4 alin. (1) lit. a)-c), e)-i) sau l), după caz, ori până la împlinirea termenului prevăzut la art. 209^10 alin. (2) și se soluționează de organul fiscal, în termen de 5 zile lucrătoare, prin decizie de modificare a deciziei de eșalonare la plată sau decizie de respingere, după caz.

(4)Pentru obligațiile fiscale prevăzute la alin. (1), includerea în eșalonare se efectuează cu menținerea perioadei de eșalonare deja aprobate.

(5)Abrogat.

06.04.2023Alineatul (5) din Articolul 209^5, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost abrogat de Punctul 19, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

(6)Cuantumul și termenele de plată ale noilor rate de eșalonare se stabilesc prin grafice de eșalonare care fac parte integrantă din decizia de modificare a deciziei de eșalonare la plată.

(7)În situația în care cererea de modificare a deciziei de eșalonare la plată se respinge, debitorul are obligația să plătească sumele prevăzute la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere.

(8)În situația în care pe perioada de valabilitate a înlesnirii debitorul obține o suspendare a executării actului administrativ fiscal în care sunt individualizate creanțe fiscale ce fac obiectul eșalonării la plată, decizia de eșalonare la plată se modifică, la cererea debitorului, fără a fi limitate numeric conform alin. (2).

(9)În situația în care pe perioada de valabilitate a eșalonării se desființează sau se anulează, în tot sau în parte, actul administrativ fiscal în care sunt individualizate creanțe fiscale ce fac obiectul eșalonării la plată, decizia de eșalonare la plată se modifică în mod corespunzător, la cererea debitorului, fără a fi limitate la numărul prevăzut la alin. (2).

(10)Prevederile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător și pentru obligațiile fiscale ale unui debitor care nu beneficiază de eșalonare la plată și fuzionează, potrivit legii, cu un alt debitor care beneficiază de eșalonarea la plată.

01.10.2021Capitolul IV^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^6Renunțarea la eșalonarea la plată

(1)Debitorul poate renunța la eșalonarea la plată pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renunțare la eșalonare.

(2)În cazul renunțării la eșalonare, debitorul trebuie să achite obligațiile fiscale rămase din eșalonare până la data la care intervine pierderea valabilității eșalonării la plată. Prevederile art. 209^4 alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(3)În cazul nerespectării obligației prevăzute la alin. (2), sunt aplicabile prevederile referitoare la pierderea valabilității eșalonării la plată.

01.10.2021Capitolul IV^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^7Dobânzi și penalități de întârziere

(1)Pe perioada pentru care au fost acordate eșalonări la plată pentru obligațiile fiscale eșalonate la plată, cu excepția celor prevăzute la art. 173 alin. (2), se datorează și se calculează dobânzi. Nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, cu excepția eșalonărilor acordate pentru obligațiile fiscale rezultate din titlurile de creanță emise de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, pentru care dobânzile se calculează conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare.

06.04.2023Alineatul (1) din Articolul 209^7, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

Notă

Alineatul (6) al articolului III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 6 aprilie 2023 prevede:

Articolul III

(6)Prevederile art. I pct. 20 se aplică și în cazul:

a)eșalonărilor la plată în formă simplificată aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, caz în care organul fiscal, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, reface graficul de eșalonare, pe care îl comunică contribuabilului. Până la data comunicării graficului de eșalonare refăcut, ratele datorate sunt cele din graficul de eșalonare existent;

b)eșalonărilor la plată care și-au pierdut valabilitatea și pentru care există în curs de soluționare, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cereri de menținere a eșalonării la plată sau pentru care debitorul depune cerere de menținere a eșalonării la plată ulterior acestei date, caz în care organul fiscal reface graficul de eșalonare, pe care îl comunică contribuabilului odată cu decizia de menținere a eșalonării la plată în formă simplificată;

c)cererilor de eșalonare la plată în formă simplificată depuse și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(3)Dobânzile datorate și calculate în cazul achitării cu întârziere a ratei potrivit art. 209^4 alin. (1) lit. d) se comunică prin decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii și se achită potrivit prevederilor art. 156 alin. (1).

(4)Penalitatea de întârziere prevăzută la art. 176 se calculează până la data emiterii deciziei de eșalonare la plată.

(5)Pentru obligațiile bugetare stabilite de alte organe și transmise spre recuperare organului fiscal, potrivit legii, și pentru care legislația specifică prevede un alt regim privind calculul dobânzilor, sunt aplicabile prevederile legislației specifice.

(6)Pentru debitorii care se află în perioada de observație sau în reorganizare judiciară se datorează obligații fiscale accesorii potrivit legii care reglementează această procedură.

01.10.2021Capitolul IV^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^8Penalitate

(1)Pentru rata de eșalonare la plată achitată cu întârziere până la următorul termen de plată din graficul de eșalonare, potrivit art. 209^4 alin. (1) lit. d), precum și pentru diferențele de obligații fiscale marcate și rămase nestinse după soluționarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, potrivit art. 190 alin. (5), se percepe o penalitate care i se comunică debitorului prin decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii și se achită potrivit prevederilor art. 156 alin. (1).

(2)Nivelul penalității este de 5% din:

b)diferențele de obligații fiscale marcate și rămase nestinse după soluționarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare.

(3)Penalitatea se face venit la bugetul de stat.

01.10.2021Capitolul IV^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^9Pierderea valabilității eșalonării la plată și consecințele pierderii acesteia

(1)Eșalonarea la plată își pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispozițiile art. 209^4 alin. (1) și art. 209^5 alin. (7). Organul fiscal emite o decizie de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată, care se comunică debitorului.

(2)Pierderea valabilității eșalonării la plată atrage începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă nestinsă.

(3)În cazul pierderii valabilității eșalonării la plată, pentru sumele rămase de plată din eșalonarea la plată acordată de organul fiscal, reprezentând obligații fiscale principale și/sau obligații fiscale accesorii eșalonate la plată, se datorează o penalitate de 5%. Prevederile art. 209^8 alin. (1) și (3) se aplică în mod corespunzător.

(5)În cazul pierderii valabilității eșalonării la plată acordate de organul fiscal, pentru obligațiile fiscale principale rămase de plată din eșalonarea la plată acordată, se datorează de la data emiterii deciziei de eșalonare la plată dobânzi potrivit art. 174.

(6)În cazul debitorilor care solicită înlesniri la plată potrivit capitolului IV - Înlesniri la plată, ulterior pierderii valabilității eșalonării la plată acordate de organul fiscal potrivit prezentului capitol, pentru obligațiile fiscale principale și/sau obligațiile fiscale accesorii rămase de plată din eșalonarea la plată, penalitatea datorată potrivit art. 209^8 se anulează.

01.10.2021Capitolul IV^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^10Menținerea eșalonării la plată

(1)Debitorul poate solicita organului fiscal menținerea unei eșalonări a cărei valabilitate a fost pierdută din cauza nerespectării condițiilor prevăzute la alin. (2), precum și la art. 209^4 alin. (1) lit. a)-j) și l), o singură dată pe perioada de valabilitate a eșalonării la plată, dacă depune o cerere în acest scop, înainte de stingerea în totalitate a obligațiilor fiscale care au făcut obiectul eșalonării la plată. Cererea se soluționează, în termen de 5 zile lucrătoare, prin emiterea unei decizii de menținere a valabilității eșalonării, cu păstrarea perioadei de eșalonare aprobate inițial.

06.04.2023Alineatul (1) din Articolul 209^10, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost modificat de Punctul 21, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

Notă

Alineatul (4) și (5) ale articolului III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 6 aprilie 2023 prevăd:

Articolul III

Pentru debitorii care au depus/depun cereri de modificare/menținere a eșalonării la plată, în perioada de valabilitate a acesteia, prevederile art. I pct. 18 și 21 se aplică astfel:

(2)Pentru menținerea valabilității eșalonării, debitorul are obligația să achite obligațiile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării, cu excepția celor care au făcut obiectul eșalonării a cărei valabilitate a fost pierdută, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Prevederile art. 209^4 sunt aplicabile în mod corespunzător.

14.01.2026Alineatul (2), Articolul 209^10, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost modificat de Punctul 20., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

01.10.2021Capitolul IV^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^11Suspendarea executării silite

(1)Pentru sumele care fac obiectul eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, precum și pentru obligațiile prevăzute la art. 209^4 alin. (1) lit. a)-c), e)-j) și l) nu începe sau se suspendă, după caz, procedura de executare silită, de la data comunicării deciziei de eșalonare la plată. În cazul obligațiilor prevăzute la art. 209^4 alin. (1) lit. f), executarea silită se suspendă după comunicarea somației.

(2)Odată cu comunicarea deciziei de eșalonare la plată către debitor, organele fiscale comunică, în scris, instituțiilor de credit la care debitorul are deschise conturile bancare și/sau terților popriți care dețin/datorează sume de bani debitorului măsura de suspendare a executării silite prin poprire.

a)achitării obligațiilor administrate de organele fiscale de care depinde menținerea valabilității eșalonării la plată;

b)achitării drepturilor salariale.

(6)Măsurile de executare silită începute asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului se suspendă de la data comunicării deciziei de eșalonare la plată.

01.10.2021Capitolul IV^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^12Prevederi speciale aplicabile debitorilor care au în derulare înlesniri la plată

(1)Abrogat.

06.04.2023Alineatul (1) din Articolul 209^12, Capitolul IV^1, Titlul VII a fost abrogat de Punctul 22, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 20 din 5 aprilie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 06 aprilie 2023

(2)În baza cererii depuse de către debitori, organul fiscal emite, după caz, decizie de acordare a eșalonării la plată pentru obligațiile fiscale prevăzute la art. 209^1 alin. (1) sau decizie de respingere.

(3)Prevederile art. 165 alin. (4) se aplică în mod corespunzător în ceea ce privește ordinea de stingere a obligațiilor fiscale. Dacă suma plătită de către debitor nu este suficientă pentru a stinge ratele din cele două grafice de eșalonare la plată, atunci se stinge, cu prioritate, rata aferentă celei mai vechi decizii de eșalonare la plată.

(4)Obligațiile fiscale principale și accesorii rămase de plată din eșalonările la plată și/sau amânările la plată, după caz, a căror valabilitate a fost pierdută potrivit prezentului capitol ori potrivit art. 199 alin. (1) și art. 208 alin. (4), în scopul încadrării în condițiile de menținere a valabilității eșalonării la plată, sunt exigibile și au termen de plată la data pierderii valabilității înlesnirilor la plată, respectiv data comunicării deciziei de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, precum și, după caz, a deciziei de pierdere a valabilității amânării la plată a penalităților de nedeclarare.

01.10.2021Capitolul IV^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^13Prevederi speciale pentru debitorii a căror activitate este restrânsă/închisă de către organele abilitate ale statului

(1)Pentru debitorii a căror activitate este restrânsă/închisă pe perioada stării de urgență/alertă prin hotărâri emise de către organele abilitate ale statului, condițiile de menținere a valabilității eșalonărilor la plată acordate potrivit art. 209^4 se suspendă, la cerere, până la data la care este reluată activitatea.

(2)Pentru plata cu întârziere a ratelor din graficele de eșalonare neachitate până la data reluării activității, nu se calculează și nu se datorează dobânzi și penalități potrivit art. 209^7. În acest caz, până la primul termen de plată după data constatării reluării activității, organul fiscal competent, din oficiu, reface graficul de eșalonare, cu respectarea perioadei de eșalonare aprobate. Noul grafic de eșalonare se comunică debitorului prin decizia organului fiscal.

a)pentru situația în care termenele prevăzute la art. 209^4 alin. (1), art. 209^5 alin. (7) și art. 209^10 alin. (2) s-au împlinit până la data constatării reluării activității, dacă acestea se execută în termen de 30 de zile de la data constatării acestui fapt;

b)pentru celelalte situații decât cele prevăzute la lit. a), la împlinirea termenului prevăzut la art. 209^4 alin. (1), art. 209^5 alin. (7) și art. 209^10 alin. (2).

(4)Pentru obligațiile prevăzute la alin. (3) lit. a), debitorii pot solicita modificarea eșalonării la plată, cu condiția ca cererea să fie depusă în termen de 30 de zile de la data constatării reluării activității, prevederile art. 209^5 aplicându-se în mod corespunzător.

01.10.2021Capitolul IV^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 209^14Procedura de acordare a eșalonării la plată, în formă simplificată

Procedura de acordare a eșalonării la plată, în formă simplificată, de către organul fiscal central se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

01.10.2021Capitolul IV^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Notă

Conform alineatului (3) al articolului II din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022, debitorii care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, au o eșalonare la plată potrivit capitolului IV^1 - Eșalonare la plată, în formă simplificată, pentru obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, și care trebuie să achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central într-un anumit termen pentru a se menține autorizația, acordul ori alt act administrativ similar și solicită modificarea sau menținerea eșalonării la plată, au obligația ca în termen de 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu de către organul fiscal central, să constituie garanția prevăzută la art. 193 alin. (6) lit. a) și/sau b), după caz, din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, pentru sumele rămase de plată din eșalonarea la plată inclusiv pentru cele ce fac obiectul modificării eșalonării la plată, în cazul modificării eșalonării la plată, sau pentru sumele rămase de plată din eșalonarea la plată pierdută în cazul solicitării menținerii eșalonării la plată, precum și pentru dobânzile aferente acestora datorate pe perioada eșalonării la plată. În cazul nerespectării acestui termen, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 209^9 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul VGaranții

Articolul 210Constituirea de garanții

Organul fiscal solicită constituirea unei garanții pentru:

a)suspendarea executării silite în condițiile art. 233 alin. (2^1) și (8);

20.01.2019Litera a) din Articolul 210, Capitolul V, Titlul VII a fost modificată de Punctul 8, Punctul 23, Articolul I din LEGEA nr. 30 din 10 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 17 ianuarie 2019

b)ridicarea măsurilor asigurătorii;

c)asumarea obligației de plată de către altă persoană prin angajament de plată, în condițiile art. 24 alin. (1) lit. a);

d)în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 211Tipuri de garanții

Garanțiile pentru luarea măsurilor prevăzute la art. 210 se pot constitui, în condițiile legii, prin:

a)consemnarea de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului;

b)scrisoare de garanție emisă de o instituție de credit sau poliță de asigurare de garanție emisă de o societate de asigurare. În cazul în care scrisoarea de garanție/polița de asigurare de garanție este emisă de o instituție financiară din afara Uniunii Europene aceasta trebuie confirmată conform normelor bancare de o instituție de credit sau societate de asigurare din România. În cazul în care scrisoarea de garanție/polița de asigurare de garanție este emisă de o instituție financiară din Uniunea Europeană, aceasta este acceptată de organul fiscal dacă sunt respectate prevederile referitoare la notificare cuprinse în Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, transpusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau, după caz, Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), transpusă prin Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, cu modificările și completările ulterioare;

24.12.2020Litera b) din Articolul 211, Capitolul V, Titlul VII a fost modificată de Punctul 69, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

c)ipotecă asupra unor bunuri imobile sau mobile din țară;

d)gaj asupra bunurilor mobile.

Articolul 212Valorificarea garanțiilor

(1)Organul fiscal competent se îndestulează din garanțiile depuse dacă nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost constituite.

(2)În cazul garanțiilor prevăzute la art. 211 lit. a) și b), organul fiscal dispune instituției de credit sau societății de asigurare emitente a scrisorii de garanție sau poliței de asigurare de garanție, după caz, sau instituției de credit ori societății de asigurare din România care a confirmat scrisoarea de garanție/polița de asigurare de garanție ori unității de Trezorerie a Statului, după caz, virarea, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării, a sumei de bani în conturile de venituri bugetare corespunzătoare.

24.12.2020Alineatul (2) din Articolul 212, Capitolul V, Titlul VII a fost modificat de Punctul 70, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(3)Valorificarea garanțiilor prevăzute la art. 211 lit. c) și d) se realizează prin modalitățile și procedurile prevăzute de dispozițiile art. 247 alin. (2)-(6) și ale art. 248-259, care se aplică în mod corespunzător.

Capitolul VIMăsuri asigurătorii

Articolul 213Poprirea și sechestrul asigurător

(1)Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organul fiscal competent.

(2)Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepționale, respectiv în situația în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Dispozițiile art. 231 rămân aplicabile. Măsurile asigurătorii devin măsuri executorii la împlinirea termenului prevăzut la art. 230 alin. (1) sau art. 236 alin. (12), după caz, ori la expirarea perioadei de suspendare a executării silite.

03.09.2017Alineatul (2) din Articolul 213, Capitolul VI, Titlul VII a fost modificat de Punctul 74, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(2^1)Prin excepție de la prevederile alin. (2), nu se dispun măsuri asigurătorii pentru debitorul aflat sub incidența legislației privind insolvența sau când acesta nu deține active patrimoniale urmăribile.

03.09.2017Articolul 213 din Capitolul VI, Titlul VII a fost completat de Punctul 75, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3)Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

(4)Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal precizează debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.

(5)Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.

(6)Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.

(7)În situația în care măsurile asigurătorii au fost luate înainte de emiterea titlului de creanță acestea încetează dacă titlul de creanță nu a fost emis și comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii. În cazuri excepționale, acest termen poate fi prelungit până la un an, de organul fiscal competent, prin decizie. Organul fiscal are obligația să emită decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii în termen de cel mult două zile de la împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, iar în cazul popririi asigurătorii să elibereze garanția.

(8)Prin excepție de la prevederile alin. (7), în situația în care au fost instituite măsuri asigurătorii și au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii rămân valabile 3 luni de la data sesizării penale. La împlinirea acestui termen sau după instituirea măsurilor asigurătorii de către organele de urmărire penală potrivit Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, dar nu mai târziu de 3 luni, măsurile asigurătorii instituite de organul fiscal se ridică.

03.09.2021Alineatul (8) din Articolul 213, Capitolul VI, Titlul VII a fost modificat de Punctul 25, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(8^1)În situația în care au fost constituite garanții în vederea ridicării măsurilor asigurătorii, acestea trebuie menținute pentru toată perioada de valabilitate în care ar fi fost menținute măsurile asigurătorii potrivit alin. (7) sau (8), după caz. Organul fiscal execută garanțiile constituite potrivit art. 211 lit. b) în ultima zi de valabilitate a acestora în cazul în care debitorul nu prelungește valabilitatea garanției. În acest caz, suma de bani va fi virată în contul de garanții menționat de organul de executare silită și reprezintă o garanție potrivit art. 211 lit. a).

03.09.2017Articolul 213 din Capitolul VI, Titlul VII a fost completat de Punctul 76, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(9)Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurător pot fi valorificate:

a)de către debitor cu acordul organului de executare silită, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare silită;

b)prin vânzare în regim de urgență în condițiile art. 247 alin. (4).

(10)În cazul înființării sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare silită se comunică pentru notare Biroului de carte funciară.

(11)Notarea potrivit alin. (10) face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după notare, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior notării prevăzute la alin. (10) sunt lovite de nulitate absolută.

(12)Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta.

(13)Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 268 ale prezentului cod, împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate formula acțiune în anulare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ competentă, conform cuantumului creanțelor fiscale în privința cărora aceste măsuri asigurătorii au fost instituite, fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile. Cererea se judecă de urgență și cu precădere. Procedura prevăzută de art. 200 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă, iar întâmpinarea nu este obligatorie. Hotărârea prin care se pronunță anularea deciziei este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

24.12.2020Alineatul (13) din Articolul 213, Capitolul VI, Titlul VII a fost modificat de Punctul 71, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(14)Împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație la executare în conformitate cu prevederile art. 260 și 261.

Articolul 214Ridicarea măsurilor asigurătorii

(1)Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 213 se ridică, în tot sau în parte, prin decizie motivată, de către creditorul fiscal, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 211, după caz. Refuzul nejustificat de a soluționa cererea de ridicare formulată de către cel interesat sau nesoluționarea în termen pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă potrivit art. 213 alin. (13), fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile. Cererea se judecă de urgență și cu precădere. Procedura prevăzută de art. 200 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă, iar întâmpinarea nu este obligatorie. Hotărârea prin care se dispune ridicarea măsurilor asigurătorii este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

24.12.2020Alineatul (1) din Articolul 214, Capitolul VI, Titlul VII a fost modificat de Punctul 72, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(2)Decizia de ridicare a măsurii asigurătorii emisă potrivit alin. (1) se duce la îndeplinire de către organul de executare silită competent și se comunică tuturor celor cărora le-a fost comunicată decizia de dispunere a măsurilor asigurătorii sau celelalte acte de executare în legătură cu acestea.

Capitolul VIIPrescripția dreptului de a cere executarea silită și a dreptului de a cere restituirea

Articolul 215Începerea termenului de prescripție

(1)Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.

(2)Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.

Articolul 216Suspendarea termenului de prescripție

Termenul de prescripție prevăzut la art. 215 se suspendă:

a)în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b)în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii;

c)pe perioada valabilității înlesnirii acordate potrivit legii;

d)cât timp debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la executarea silită;

e)în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 217Întreruperea termenului de prescripție

(1)Termenul de prescripție prevăzut la art. 215 se întrerupe:

a)în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b)pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;

c)pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;

d)la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate/ procesului-verbal adițional de insolvabilitate;

24.12.2020Litera d) din Alineatul (1), Articolul 217, Capitolul VII, Titlul VII a fost modificată de Punctul 73, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

e)în alte cazuri prevăzute de lege.

(2)În cazul în care pentru același titlu executoriu organul fiscal emite și comunică debitorului mai multe somații, termenul de prescripție se întrerupe potrivit alin. (1) lit. c) doar în cazul primei somații.

03.09.2017Articolul 217 din Capitolul VII, Titlul VII a fost completat de Punctul 79, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 218Efecte ale împlinirii termenului de prescripție

(1)Dacă organul de executare silită constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare și la scăderea acestora din evidența creanțelor fiscale.

(2)Sumele achitate de debitor în contul unor creanțe fiscale, după împlinirea termenului de prescripție, nu se restituie.

Articolul 219Prescripția dreptului de a cere restituirea

(1)Dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.

(2)Sumele plătite de contribuabil/plătitor fără a fi datorate, pentru care termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) s-a împlinit, se scad din evidența organului fiscal după expirarea acestui termen, cu excepția cazului în care a operat compensarea potrivit prevederilor art. 167.

24.12.2020Articolul 219 din Capitolul VII, Titlul VII a fost completat de Punctul 74, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Capitolul VIIIStingerea creanțelor fiscale prin executare silită

Secţiunea 1Dispoziții generale

Articolul 220Organele de executare silită

(1)În cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organul fiscal competent, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor.

(2)Organul fiscal care administrează creanțe fiscale este abilitat să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.

(2^1)Prin excepție de la prevederile alin. (2), prin ordin al președintelui A.N.A.F. care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, se stabilesc:

a)cazurile speciale de executare silită, precum și structura abilitată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii și efectuarea procedurii de executare silită;

b)alte organe fiscale pentru îndeplinirea unor acte de executare silită, precum și pentru valorificarea bunurilor confiscate, gajate/ipotecate sau sechestrate potrivit legii, prin procese electronice masive.

06.12.2016Alineatul (2^1) din Articolul 220, Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 10, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

(2^2)Organul fiscal central competent notifică contribuabilul ori de câte ori intervin modificări cu privire la cazurile speciale de executare silită, precum și structura abilitată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii și efectuarea procedurii de executare silită.

01.01.2016Alin. (2^2) al art. 220 a fost introdus de pct. 9 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

(3)Creanțele bugetare care, potrivit legii, se administrează de autoritățile sau instituțiile publice, inclusiv cele reprezentând venituri proprii, se pot executa prin executori fiscali organizați în compartimente de specialitate, aceștia fiind abilitați să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod.

(4)Organele prevăzute la alin. (2) și (3) sunt denumite în continuare organe de executare silită.

06.12.2016Alineatul (4) din Articolul 220, Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 10, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

(5)Organele de executare silită prevăzute la alin. (4) sunt competente și pentru executarea silită a creanțelor prevăzute la art. 226 alin. (3).

(6)În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare silită în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare silită competent potrivit art. 30. În cazul în care executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare silită se face de către organul de executare silită coordonator prevăzut la alin. (7)-(9).

(7)Coordonarea executării silite în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii solidare cu debitorul aflat în stare de insolvabilitate, în condițiile art. 25, precum și în cazul prevăzut de art. 24 alin. (1) lit. b), revine organului de executare silită competent potrivit art. 30.

(8)Coordonarea executării silite în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislației privind insolvența, revine organului de executare silită competent potrivit art. 30 în a cărui rază teritorială își are/și-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent.

(9)Organul de executare silită coordonator în cazul prevăzut la art. 252 alin. (2) este cel în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal sau își desfășoară activitatea debitorul ale cărui bunuri au fost adjudecate.

(10)În cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislației privind insolvența, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 173 din Legea nr. 85/2014, executarea silită se efectuează potrivit dispozițiilor prezentului cod, de către organul de executare silită prevăzut de acesta. În situația în care atragerea răspunderii privește atât creanțe fiscale administrate de organul fiscal central, cât și creanțe fiscale administrate de organul fiscal local, competența aparține organului fiscal care deține creanța fiscală mai mare. În acest caz, organul de executare silită distribuie sumele realizate potrivit ordinii prevăzute de Legea nr. 85/2014.

(11)Atunci când se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor și veniturilor urmăribile ale debitorului, organul de executare silită în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea și executarea silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc bunurile.

(12)Organul de executare silită coordonator sesizează în scris celelalte organe prevăzute la alin. (6), comunicându-le titlul executoriu în copie certificată, situația debitorului, contul în care se plătesc sumele încasate, precum și orice alte date utile pentru identificarea debitorului și a bunurilor ori veniturilor urmăribile.

(13)În cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțe fiscale, cât și pentru titluri ce se execută în condițiile prevăzute de alte dispoziții legale, executarea silită se conexează și se efectuează, potrivit dispozițiilor prezentului cod, de către organul de executare silită prevăzut de acesta. În acest caz competența aparține organului fiscal care deține creanța fiscală mai mare. În cazul existenței unui conflict între organele fiscale de executare silită având ca obiect conexarea executării sunt aplicabile prevederile art. 41-43.

(14)Prevederile alin. (13) nu se aplică în următoarele situații:

a)dacă valoarea bunurilor debitorului acoperă doar creanțele altor creditori care dețin garanții cu un rang prioritar față de creditorul fiscal;

b)dacă executarea silită pornită de executorul judecătoresc se află într-o etapă avansată și din valorificarea bunurilor supuse executării silite se asigură recuperarea integrală a creanțelor fiscale.

(15)Dacă asupra acelorași bunuri ale debitorului au fost pornite executări silite de către un executor judecătoresc și un organ fiscal de executare silită, la cererea persoanei interesate sau a oricăruia dintre executori, instanța judecătorească competentă dispune conexarea executării silite, în condițiile prezentului articol. Dispozițiile art. 654 alin. (2) - (4) din Codul de procedură civilă, republicat, sunt aplicabile în mod corespunzător.

(16)Când se constată că domiciliul fiscal al debitorului se află în raza teritorială a altui organ de executare silită, titlul executoriu împreună cu dosarul executării se transmit acestuia, înștiințându-se, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.

Articolul 221Reguli speciale privind executarea silită a creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local

(1)Autoritățile administrației publice locale sunt obligate să colaboreze și să efectueze procedura de executare silită a creanțelor fiscale datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.

(2)În situația în care debitorul nu are bunuri urmăribile pe raza teritorială a respectivei unități administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii unității administrativ-teritoriale a municipiului, competența pentru efectuarea procedurii de executare silită revine organului fiscal local în a cărui rază teritorială se află bunurile urmăribile.

(3)Organul fiscal local din cadrul autorității administrației publice locale care administrează creanțele fiscale ale bugetului local al unei unități administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziune administrativ-teritorială a municipiului, denumit în prezentul articol autoritate solicitantă, solicită, în scris, organului fiscal local din cadrul autorității administrației publice locale în a cărui rază teritorială se află situate bunurile mobile sau imobile, denumit în prezentul articol autoritate solicitată, efectuarea procedurii de executare silită.

(4)Cererea conține, în mod obligatoriu, următoarele informații:

a)datele de identificare ale debitorului;

b)valoarea creanței de recuperat;

c)valoarea creanțelor fiscale accesorii stabilite, potrivit legii, până la data solicitării;

d)contul în care se virează sumele încasate;

e)orice date necesare pentru identificarea bunurilor urmăribile, dacă este cazul.

(5)Cererea este însoțită obligatoriu de o copie a titlului executoriu.

(6)Autoritatea solicitată confirmă, în scris, primirea cererii, în termen de 10 zile de la data primirii.

(7)Autoritatea solicitată poate refuza efectuarea procedurii de executare silită în următoarele cazuri:

a)titlul executoriu nu este valabil;

b)cererea nu conține toate informațiile prevăzute la alin. (4).

(8)Sumele realizate prin executare silită se virează autorității solicitante. Prevederile art. 256 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 222Executarea silită în cazul debitorilor solidari

(1)Organul de executare silită coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul despre care există indicii că deține mai multe venituri sau bunuri urmăribile.

(2)Coordonarea executării silite în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii solidare în condițiile art. 25 și 26 revine organului de executare silită în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul aflat în stare de insolvabilitate sau insolvență sau organul de executare silită competent, desemnat potrivit art. 30, după caz.

(3)Organul de executare silită coordonator înscrie în întregime debitul în evidențele sale și ia măsuri de executare silită, comunicând întregul debit organelor de executare silită în a căror rază teritorială se află domiciliile fiscale ale celorlalți codebitori, aplicându-se dispozițiile art. 220.

(4)Organele de executare silită sesizate, cărora li s-a comunicat debitul, după înscrierea acestuia într-o evidență nominală, iau măsuri de executare silită și comunică organului de executare silită coordonator sumele realizate în contul debitorului, în termen de 10 zile de la realizarea acestora.

(5)Dacă organul de executare silită coordonator, care ține evidența întregului debit, constată că acesta a fost realizat prin actele de executare silită făcute de el însuși și de celelalte organe sesizate potrivit alin. (4), el este obligat să ceară în scris acestora din urmă să înceteze de îndată executarea silită.

Articolul 223Executorii fiscali

(1)Executarea silită se face de organul de executare silită competent prin intermediul executorilor fiscali. Aceștia trebuie să dețină o legitimație de serviciu pe care trebuie să o prezinte în exercitarea activității.

(2)Executorul fiscal este împuternicit în fața debitorului și a terților prin legitimația de executor fiscal și delegație emisă de organul de executare silită.

(3)În scopul efectuării executării silite, executorii fiscali pot:

a)să intre în orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică, sau în alte incinte unde acesta își păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum și să analizeze evidența contabilă a debitorului în scopul identificării terților care datorează sau dețin în păstrare venituri ori bunuri ale debitorului;

b)să intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoană fizică, precum și să cerceteze toate locurile în care acesta își păstrează bunurile;

c)să solicite și să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului;

d)să aplice sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal;

e)să constate contravenții și să aplice sancțiuni potrivit legii.

(4)Executorul fiscal poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reședința unei persoane fizice, cu consimțământul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare silită cere autorizarea instanței judecătorești competente potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, republicat.

(5)Accesul executorului fiscal în locuință, în incinta de afaceri sau în orice altă încăpere a debitorului, persoană fizică sau juridică, se poate efectua între orele 6,00-20,00, în orice zi lucrătoare. Executarea începută poate continua în aceeași zi sau în zilele următoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrăinării unor bunuri, accesul în încăperile debitorului poate avea loc și la alte ore decât cele menționate, precum și în zilele nelucrătoare, în baza autorizației prevăzute la alin. (4).

(6)În absența debitorului sau dacă acesta refuză accesul în oricare dintre încăperile prevăzute la alin. (3), executorul fiscal poate să pătrundă în acestea în prezența unui reprezentant al poliției ori al jandarmeriei sau a altui agent al forței publice și a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) și (5).

Articolul 224Executarea silită împotriva veniturilor bugetului general consolidat

Impozitele, taxele, contribuțiile sociale și orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanțe în cadrul procedurii de executare silită.

Articolul 225Executarea silită împotriva unei asocieri fără personalitate juridică

Pentru executarea silită a creanțelor fiscale datorate de o asociere fără personalitate juridică, chiar dacă există un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atât bunurile mobile și imobile ale asocierii, cât și bunurile personale ale membrilor acesteia.

Articolul 226Titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite

(1)Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului Cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30, 37 și 38.

24.12.2020Alineatul (1) din Articolul 226, Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 75, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(2)În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanțele fiscale, principale și accesorii, neachitate la scadență, stabilite și individualizate în titluri de creanță fiscală întocmite și comunicate în condițiile legii, precum și creanțele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță fiscală emis și comunicat în condițiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(3)Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Notă

Decizie de admitere: HP nr. 16/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 402 din 22 mai 2019:

În interpretarea art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la alin. (1) al aceluiași articol, o hotărâre judecătorească în materie civilă, referitoare la restituirea despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pronunțată în favoarea unei instituții publice finanțate de la bugetul de stat, precum Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, este asimilată, în vederea executării, unui titlu executoriu referitor la creanțe bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale.

(4)Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care se împlinește scadența sau termenul de plată prevăzut de lege.

(5)Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.

(6)Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare silită competent conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, următoarele: cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, descrierea titlului de creanță sau a înscrisului care constituie titlu executoriu, precum și temeiul legal al puterii executorii a titlului.

(7)Netransmiterea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor către organele fiscale în termen de 90 de zile de la comunicarea acestora către contravenient atrage, potrivit legii, răspunderea persoanelor care se fac vinovate de aceasta. Transmiterea cu întârziere a proceselor-verbale nu împiedică executarea silită a acestora, în condițiile în care nu a intervenit prescripția executării.

24.08.2018Alineatul (7) din Articolul 226, Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Articolul 18, Capitolul V din LEGEA nr. 203 din 20 iulie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 647 din 25 iulie 2018

(8)În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 30 alin. (1), art. 37 și 38 nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis și dovada comunicării acestora, organul de executare silită restituie de îndată titlurile executorii organelor emitente.

24.12.2020Alineatul (8) din Articolul 226, Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 75, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(9)În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare silită confirmă primirea, în termen de 30 de zile.

(10)Instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetul asigurărilor pentru șomaj, după caz, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea A.N.A.F. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.

(11)Instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silită proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organului fiscal central sau, după caz, organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz.

(12)Instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul local, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului local, spre executare silită, organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.

(13)Instituțiile publice din subordinea unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale finanțate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silită proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.

Articolul 227Reguli privind executarea silită

(1)Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, cu excepția cazului în care din motive obiective în legătură cu situația patrimonială a debitorului acest nivel nu poate fi respectat.

(2)Sunt supuse sechestrării și valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare silită, în următoarea ordine:

a)bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;

b)bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit;

c)bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele;

d)ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 246;

e)mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile, precum și bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit;

f)produse finite.

(3)Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din următoarea categorie din cele prevăzute la alin. (2) ori de câte ori valorificarea nu este posibilă.

(4)Bunurile supuse unui regim special de circulație pot fi urmărite numai cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(5)În cadrul procedurii de executare silită se pot folosi succesiv sau concomitent modalitățile de executare silită prevăzute de prezentul cod.

(6)Executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimă.

(7)Executarea silită se desfășoară până la stingerea creanțelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a creanțelor fiscale accesorii, ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.

(8)În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, creanțe fiscale accesorii sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele se calculează de către organul de executare silită și se consemnează într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului.

(9)Față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabilește de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.

Articolul 227^1Reguli speciale privind începerea sau continuarea executării silite

(1)Măsurile de executare silită se aplică diferențiat, în funcție de cuantumul și vechimea creanțelor fiscale.

(2)Procedura de aplicare a dispozițiilor alin. (1) se stabilește prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

03.09.2017Sectiunea 1 din Capitolul VIII, Titlul VII a fost completata de Punctul 80, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 228Obligația de informare

În vederea începerii executării silite, organul de executare silită competent se poate folosi de mijloacele de probă prevăzute la art. 55, în vederea determinării averii și a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat să furnizeze în scris, pe propria răspundere, informațiile solicitate.

Articolul 229Precizarea naturii debitului

(1)În toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu și să se arate natura și cuantumul debitului ce face obiectul executării.

(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), în toate actele de executare silită care privesc poprirea bancară, cu excepția înștiințării debitorului privind înființarea popririi, trebuie să se indice doar cuantumul total al obligațiilor fiscale ce fac obiectul popririi.

05.05.2017Articolul 229 din Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 1, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 82 din 27 aprilie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 313 din 02 mai 2017

Articolul 230Somația

(1)Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul sau nu se notifică organul fiscal cu privire la intenția de a demara procedura de mediere, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silită.

20.01.2019Alineatul (1) din Articolul 230, Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 9, Punctul 23, Articolul I din LEGEA nr. 30 din 10 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 17 ianuarie 2019

(2)Somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, următoarele: numărul dosarului de executare, suma pentru care se începe executarea silită, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, indicarea consecințelor nerespectării acesteia, precum și posibilitatea de a intra într-o procedură de mediere.

20.01.2019Alineatul (2) din Articolul 230, Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 9, Punctul 23, Articolul I din LEGEA nr. 30 din 10 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 17 ianuarie 2019

(3)În cazul în care debitorul are de încasat sume certe, lichide și exigibile de la autorități sau instituții publice, executarea silită se continuă prin poprirea acestor sume ori de câte ori, ulterior comunicării somației, se depune la organul fiscal un document eliberat de autoritatea sau instituția publică respectivă prin care se certifică că sumele sunt certe, lichide și exigibile. Prevederile art. 236 se aplică în mod corespunzător.

(4)Nu sunt considerate sume exigibile și nu sunt aplicabile prevederile alin. (3) sumelor aflate în litigiu.

(5)În cazul în care documentul prevăzut la alin. (3) a fost depus ulterior luării unor măsuri de executare silită potrivit prezentului cod, suma pentru care s-a înființat poprirea se actualizează, după aplicarea măsurii popririi sumelor înscrise în documentul emis de autoritatea sau instituția publică, în limita acestor sume, cu respectarea nivelului prevăzut la art. 227 alin. (1) teza a doua.

03.02.2020Alineatul (5) din Articolul 230, Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

(6)În cazul în care documentul prevăzut la alin. (3) a fost depus ulterior stingerii sumelor pentru care s-a început executarea silită, acesta se ia în considerare pentru următoarele executări silite.

(7)Urmărirea imobilului, în baza somației prevăzute la alin. (1), se notează la cererea organului fiscal în cartea funciară, asupra bunurilor imobile ale debitorului, indiferent de modalitatea dreptului de proprietate, respectiv proprietate exclusivă, devălmășie sau coproprietate.

03.09.2017Articolul 230 din Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost completat de Punctul 81, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 230^1Procedura de mediere

(1)În vederea realizării procedurii de mediere debitorul notifică organul fiscal cu privire la intenția sa în termen de 15 zile de la primirea somației. La notificare se anexează documente și informații care să susțină situația sa economică și financiară.

(2)În termen de maximum 10 zile de la primirea notificării prevăzute la alin. (1), organul fiscal are obligația să organizeze întâlnirea cu contribuabilul în vederea procedurii de mediere.

(3)Procedura de mediere constă în:

a)clarificarea întinderii obligației fiscale înscrise în somație, dacă respectivul debitor are obiecții cu privire la aceasta;

b)analiza de către organul fiscal împreună cu debitorul a situației economice și financiare a debitorului în scopul identificării unor soluții optime de stingere a obligațiilor fiscale, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege.

(4)Rezultatul medierii, precum și soluțiile optime de stingere a obligațiilor fiscale se consemnează într-un proces-verbal.

(5)În situația în care în termen de 15 zile de la finalizarea medierii nu se stinge debitul sau nu se solicită înlesnirea la plată, organul fiscal continuă măsurile de executare silită.

(6)Procedura de executare silită nu începe de la data la care debitorul notifică organului fiscal intenția de mediere.

(7)Pe parcursul procedurii de mediere organul fiscal poate dispune măsuri asigurătorii în condițiile art. 213.

(8)Procedura de mediere, precum și documentele pe care debitorul trebuie să le prezinte în vederea susținerii situației economice și financiare se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

20.01.2019Sectiunea 1 din Capitolul VIII, Titlul VII a fost completata de Punctul 10, Punctul 23, Articolul I din LEGEA nr. 30 din 10 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 17 ianuarie 2019

Articolul 231Drepturi și obligații ale terțului

Terțul nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului, invocând un drept de gaj, drept de ipotecă sau un privilegiu. Terțul participă la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.

Articolul 232Evaluarea bunurilor supuse executării silite

(1)Înaintea valorificării bunurilor, acestea se evaluează. Evaluarea se efectuează de organul de executare silită prin experți evaluatori proprii sau prin experți evaluatori independenți. Evaluatorii independenți sunt desemnați în condițiile art. 63. Atât evaluatorii proprii, cât și evaluatorii independenți sunt obligați să își îndeplinească atribuțiile ce le revin, astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum și din actul prin care au fost numiți.

(2)Organul de executare silită actualizează prețul de evaluare ținând cont de rata inflației.

(3)Atunci când se consideră necesar, organul de executare silită procedează la o nouă evaluare.

(4)Organul de executare silită poate proceda la o nouă evaluare în situații cum sunt: când se constată modificări ale prețurilor de circulație pe piața liberă a bunurilor, când valoarea bunului s-a modificat prin deteriorări sau prin amenajări. Prevederile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător.

Articolul 233Suspendarea executării silite

(1)Executarea silită se suspendă:

a)când suspendarea a fost dispusă de instanță sau de creditor, în condițiile legii;

Notă

Decizie de admitere: RIL nr. 17/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, art. 260 alin. (1) și (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) și art. 719 alin. (1) și (7) din Codul de procedură civilă, competența materială de soluționare a contestațiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispozițiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparține judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvență în care se formulează respectivele contestații, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) și alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 233 alin. (1) lit. a) și art. 260 din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile cererile adresate judecătorului-sindic pe calea ordonanței președințiale având ca obiect măsuri vremelnice privind ridicarea, suspendarea și suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

b)la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condițiile legii;

c)în cazul prevăzut la art. 244;

d)pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepționale, și doar o singură dată pentru același debitor, prin hotărâre a Guvernului, cu respectarea regulilor în materie de ajutor de stat.

03.09.2017Litera d) din Alineatul (1), Articolul 233, Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificată de Punctul 82, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

e)în alte cazuri prevăzute de lege.

(2)Executarea silită se suspendă și în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală pentru care s-a început executarea silită. În acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii.

(2^1)Executarea silită se suspendă sau nu începe în oricare din următoarele situații:

a)pentru creanțele fiscale stabilite printr-o decizie de organul fiscal competent, dacă debitorul notifică organul fiscal, ulterior comunicării deciziei, cu privire la depunerea unei scrisori de garanție/polițe de asigurare de garanție potrivit art. 235. Executarea silită continuă sau începe dacă debitorul nu depune scrisoarea de garanție/polița de asigurare de garanție în termen de 45 de zile de la data comunicării deciziei prin care sunt stabilite creanțele fiscale;

b)pentru creanțele fiscale stabilite în acte administrative fiscale contestate potrivit legii și garantate potrivit art. 210-211. Executarea silită continuă sau începe după ce actele administrative fiscale au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare.

20.01.2019Alineatul (2^1) din Articolul 233, Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 11, Punctul 23, Articolul I din LEGEA nr. 30 din 10 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 17 ianuarie 2019

(2^2)Pe toată perioada suspendării executării silite potrivit alin. (2^1), creanțele fiscale ce fac obiectul suspendării nu se sting, cu excepția situației în care debitorul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8).

03.09.2017Articolul 233 din Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost completat de Punctul 83, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3)Pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum și orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în ființă, cu excepția situațiilor în care suspendarea executării silite a fost dispusă în condițiile art. 235. În acest caz, suma pentru care s-a înființat poprirea se actualizează în cel mult două zile de la data intervenirii suspendării.

03.02.2020Alineatul (3) din Articolul 233, Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

(4)Suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și în valută, începând cu data și ora comunicării către instituțiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire.

(5)Sumele existente în cont la data și ora comunicării adresei de suspendare a executării silite prin poprire înființată de organul fiscal rămân indisponibilizate, debitorul putând dispune de acestea numai pentru efectuarea de plăți în scopul:

a)achitării obligațiilor fiscale administrate de organele fiscale competente;

b)achitării drepturilor salariale.

(6)În cazul terților popriți, suspendarea executării silite are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor datorate de aceștia debitorului, atât a celor prezente, cât și a celor viitoare, până la o nouă comunicare din partea organului de executare silită privind continuarea măsurilor de executare silită prin poprire.

(7)În cazul în care popririle înființate de organul de executare silită generează imposibilitatea debitorului de a-și continua activitatea economică, cu consecințe sociale deosebite, organul fiscal poate dispune, la cererea debitorului și ținând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea totală, fie suspendarea parțială a executării silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune, o singură dată, pe parcursul a 2 ani calendaristici pentru o perioadă de cel mult 6 luni consecutive de la data comunicării către bancă sau alt terț poprit a actului de suspendare a popririi.

(8)Odată cu cererea de suspendare prevăzută la alin. (7), debitorul trebuie să indice bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, sau alte garanții prevăzute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a început executarea silită.

(9)Dispozițiile alin. (8) nu se aplică în cazul în care valoarea bunurilor deja sechestrate de organul de executare silită acoperă valoarea creanței pentru care s-a început executarea silită prin poprire.

(10)În situația în care la expirarea perioadei pentru care s-a aprobat suspendarea executării silite prin poprire creanțele fiscale nu au fost stinse în întregime, organul fiscal competent pentru administrarea acestor creanțe procedează la valorificarea garanțiilor prevăzute la alin. (8).

Articolul 234Încetarea executării silite și ridicarea măsurilor de executare silită

(1)Executarea silită încetează dacă:

a)s-au stins integral obligațiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv obligațiile de plată accesorii, cheltuielile de executare și orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;

b)a fost desființat titlul executoriu;

c)în alte cazuri prevăzute de lege.

(2)Măsurile de executare silită aplicate în condițiile prezentului cod se ridică prin decizie întocmită în cel mult două zile de la data la care a încetat executarea silită, de către organul de executare silită. Nerespectarea termenului atrage răspunderea potrivit art. 341 alin. (2).

(3)În măsura în care creanțele fiscale înscrise în titluri executorii se sting prin plată, prin poprire sau prin alte modalități prevăzute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mică ori egală cu suma creanțelor fiscale astfel stinse, se ridică, prin decizie întocmită de organul de executare silită, în cel mult două zile de la data stingerii.

(4)Organul de executare silită ridică poprirea bancară pentru sumele care depășesc cuantumul creanțelor înscrise în adresa de înființare a popririi în situația în care, din informațiile comunicate de bănci, rezultă că sumele indisponibilizate în favoarea organului de executare silită acoperă creanțele fiscale înscrise în adresa de înființare a popririi și sunt îndeplinite condițiile pentru realizarea creanței.

(5)Poprirea bancară se ridică și în situația în care organul de executare silită constată că poprirea a rămas fără obiect.

Articolul 235Suspendarea executării silite în cazul depunerii unei scrisori de garanție/poliță de asigurare de garanție

(1)În cazul contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creanțe fiscale, potrivit prezentului cod, inclusiv pe timpul soluționării acțiunii în contencios administrativ, executarea silită se suspendă sau nu începe pentru obligațiile fiscale contestate dacă debitorul depune la organul fiscal competent o scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție la nivelul obligațiilor fiscale contestate și neachitate la data depunerii garanției. Valabilitatea scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție trebuie să fie de minimum 6 luni de la data emiterii.

01.01.2016Alin. (1) al art. 235 a fost modificat de pct. 10 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

(2)În situația în care pe perioada de valabilitate a scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție contestația ori acțiunea în contencios administrativ este respinsă, în totalitate sau în parte, organul fiscal execută garanția după 30 de zile de la data la care acțiunea în contencios administrativ este respinsă definitiv, dar nu mai târziu de ultima zi de valabilitate a acesteia, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a)contribuabilul/plătitorul nu plătește obligațiile fiscale pentru care s-a respins contestația sau acțiunea în contencios administrativ;

b)contribuabilul/plătitorul nu depune o nouă scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție;

c)instanța judecătorească nu a dispus, prin hotărâre executorie, suspendarea executării actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

03.09.2021Alineatul (2) din Articolul 235, Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 26, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(3)Scrisoarea de garanție/Polița de asigurare de garanție rămâne fără obiect în următoarele situații:

a)contestația a fost admisă, în totalitate, de organul de soluționare a contestației;

b)actul administrativ fiscal contestat a fost desființat, în totalitate, de către organul de soluționare a contestației;

c)acțiunea în contencios administrativ a fost admisă în totalitate;

d)instanța judecătorească admite, prin hotărâre executorie, cererea contribuabilului/plătitorului de suspendare a executării actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare;

e)dacă pe perioada soluționării contestației, în procedura administrativă sau în procedura de contencios administrativ, contribuabilul/plătitorul achită în totalitate obligațiile fiscale contestate.

(4)În situația în care contribuabilul/plătitorul achită parțial obligațiile fiscale contestate, acesta are posibilitatea de a redimensiona garanția în mod corespunzător.

(5)Pe toată perioada suspendării executării silite potrivit prezentului articol, creanțele fiscale ce fac obiectul suspendării nu se sting, cu excepția situației în care debitorul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8).

(5^1)Pe perioada suspendării executării silite potrivit prezentului articol, contribuabilul poate solicita acordarea eșalonării la plată pentru aceste obligații fiscale suspendate la executarea silită. În acest caz, scrisoarea de garanție poate constitui garanție potrivit art. 193, în scopul acordării eșalonării la plată, cu condiția prelungirii perioadei de valabilitate în condițiile prevăzute la art. 193 alin. (17).

24.12.2020Articolul 235 din Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost completat de Punctul 76, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(6)Pe toată perioada suspendării executării silite potrivit art. 233 alin. (2^1) și prezentului articol, pentru creanțele fiscale ce fac obiectul suspendării, organul fiscal nu emite și nu comunică decizii referitoare la obligațiile fiscale accesorii.

20.01.2019Alineatul (6) din Articolul 235, Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 13, Punctul 23, Articolul I din LEGEA nr. 30 din 10 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 17 ianuarie 2019

(7)Prin excepție de la prevederile alin. (6), pentru acordarea eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, în condițiile alin. (5^1), organul fiscal emite o decizie prin care stabilește cuantumul accesoriilor.

24.12.2020Articolul 235 din Sectiunea 1, Capitolul VIII, Titlul VII a fost completat de Punctul 77, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(8)Măsurile asigurătorii devenite executorii ca urmare a emiterii actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creanțe fiscale se ridică în condițiile în care contribuabilul/plătitorul constituie garanție potrivit prezentului articol.

(9)Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și în cazul în care debitorul constituie garanții sub forma consemnării de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului.

Secţiunea a 2-aExecutarea silită prin poprire

Articolul 236Executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor

(1)Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

(2)Sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanțări primite de la instituții sau organizații naționale ori internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executării silite prin poprire, în cazul în care împotriva beneficiarului acestora a fost pornită procedura executării silite.

03.09.2017Alineatul (2) din Articolul 236, Sectiunea a 2-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 84, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3)În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri și disponibilități în valută, instituțiile de credit sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimțământul titularului de cont, la cursul de schimb afișat de acestea pentru ziua respectivă.

03.02.2022Alineatul (3) din Articolul 236, Sectiunea a 2-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(4)Sumele ce reprezintă venituri bănești ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum și ajutoarele sau indemnizațiile cu destinație specială sunt supuse urmăririi la plătitorul venitului numai în condițiile Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.

05.05.2017Alineatul (4) din Articolul 236, Sectiunea a 2-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 82 din 27 aprilie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 313 din 02 mai 2017

(5)Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare silită, printr-o adresă care se comunică terțului poprit, cu respectarea termenului prevăzut la art. 230 și cu înștiințarea debitorului despre înființarea popririi.

(6)Poprirea nu este supusă validării.

(7)Poprirea înființată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie potrivit art. 213 alin. (2) și (3). În acest caz, organul fiscal transmite terțului poprit o adresă de înființare a popririi executorii. Totodată, despre această măsură va fi înștiințat și debitorul.

03.09.2017Alineatul (7) din Articolul 236, Sectiunea a 2-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 84, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(8)Poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare de către terțul poprit. În acest sens, terțul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât și ora primirii adresei de înființare a popririi.

(9)După înființarea popririi, terțul poprit este obligat:

a)să plătească, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înființării popririi sau de la data la care creanța devine exigibilă, după caz, organului fiscal suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare silită;

03.02.2020Litera a) din Articolul 236, Sectiunea a 2-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificată de Punctul 6, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

b)să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înștiințând despre aceasta organul de executare silită;

c)în cazul înființării popririi asigurătorii, cu excepția popririi asigurătorii asupra sumelor din conturile bancare, să vireze, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal suma indicată, în contul de garanții menționat de organul de executare silită. Suma virată reprezintă o garanție în sensul art. 211 lit. a).

(10)În situația în care, la data comunicării adresei de înființare a popririi, terțul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, înștiințează despre acest fapt organul de executare silită în termen de 5 zile de la primirea adresei de înființare a popririi.

(11)În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulți creditori, terțul poprit anunță în scris despre aceasta pe creditori și procedează la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferință prevăzute la art. 258.

(12)Pentru stingerea creanțelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriți prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzător.

03.09.2017Alineatul (12) din Articolul 236, Sectiunea a 2-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 84, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(13)În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării instituției de credit, potrivit alin. (12), sumele existente, precum și cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și în valută sunt indisponibilizate în limita sumei necesare pentru realizarea obligației ce se execută silit, astfel cum aceasta rezultă din adresa de înființare a popririi. Instituțiile de credit au obligația să plătească sumele indisponibilizate în contul indicat de organul de executare silită în termen de 3 zile lucrătoare de la indisponibilizare.

03.02.2022Alineatul (13) din Articolul 236, Sectiunea a 2-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(14)Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data și ora primirii adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, instituțiile de credit nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor și nu acceptă alte plăți din conturile acestora până la achitarea integrală a obligațiilor fiscale înscrise în adresa de înființare a popririi, cu excepția:

a)sumelor necesare plății drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor și contribuțiilor aferente acestora, reținute la sursă, dacă, potrivit declarației pe propria răspundere a debitorului sau reprezentantului său legal, rezultă că debitorul nu deține alte disponibilități bănești;

b)sumelor necesare plății accizelor de către antrepozitarii autorizați. În acest caz, debitorul prezintă instituției de credit odată cu dispoziția de plată și copia certificată, conform cu originalul, a autorizației de antrepozitar;

c)sumelor necesare plății accizelor, în numele antrepozitarilor autorizați, de către cumpărătorii de produse energetice;

d)sumelor necesare plății obligațiilor fiscale de care depinde menținerea valabilității înlesnirii. În acest caz, debitorul va prezenta instituției de credit odată cu dispoziția de plată și copia certificată, conform cu originalul, a documentului prin care s-a aprobat înlesnirea la plată.

03.02.2022Alineatul (14) din Articolul 236, Sectiunea a 2-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(15)Pe perioada popririi asigurătorii, instituțiile de credit acceptă plăți din conturile debitorilor dispuse pentru stingerea sumelor prevăzute la alin. (14), precum și pentru stingerea obligațiilor fiscale aferente bugetelor administrate de organul fiscal care a înființat poprirea.

03.02.2022Alineatul (15) din Articolul 236, Sectiunea a 2-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 31 ianuarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 31 ianuarie 2022

(16)Încălcarea prevederilor alin. (9), (11), (13), (14), (18), (20) și (21) atrage nulitatea oricărei plăți.

03.02.2020Alineatul (16) din Articolul 236, Sectiunea a 2-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

(17)În cazul în care executarea silită este suspendată, potrivit legii, organul de executare silită înștiințează, de îndată, instituțiile de credit ori, după caz, terțul poprit pentru sistarea, temporară, totală sau parțială a indisponibilizării conturilor și reținerilor. În caz contrar, instituția de credit este obligată să procedeze potrivit dispozițiilor alin. (13), (14), (20) și (21).

03.02.2020Alineatul (17) din Articolul 236, Sectiunea a 2-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

(18)În situația în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeași zi, instituțiile de credit urmăresc executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului.

(19)Dispozițiile alin. (11) se aplică în mod corespunzător.

(20)În cazul popririlor înființate de organul fiscal central, instituțiile de credit transmit organului fiscal central, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, informațiile privind suma disponibilă de plată. În acest caz, instituțiile de credit nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, și nu acceptă alte plăți din conturile acestora până la realizarea plății efective. Plata sumelor prevăzute la alin. (14) poate fi realizată până la data la care instituțiile de credit transmit informațiile privind suma disponibilă de plată.

03.02.2020Articolul 236 din Sectiunea a 2-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost completat de Punctul 8, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

(21)În cazul popririlor înființate de organul fiscal central, instituțiile de credit efectuează plata sumelor indisponibilizate în contul special deschis la Trezoreria Operativă Centrală, cu indicarea numărului de evidentă a plății, în termenul stabilit prin ordin al ministrului finanțelor publice. În situația în care numărul de evidență a plății este completat eronat, suma se restituie instituției de credit de către Trezoreria Operativă Centrală.

Articolul 237Executarea silită a terțului poprit

(1)Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi.

(2)Judecata se face de urgență și cu precădere.

(3)Pe baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare silită poate începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile prezentului cod.

Secţiunea a 3-aExecutarea silită a bunurilor mobile

Articolul 238Executarea silită a bunurilor mobile

(1)Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepțiile prevăzute de lege.

(2)În cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare vieții și muncii debitorului, precum și familiei sale:

a)bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor și la formarea profesională, precum și cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupații cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfășurării activității agricole, cum sunt uneltele, semințele, îngrășămintele, furajele și animalele de producție și de lucru;

b)bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului și familiei sale, precum și obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de același fel;

c)alimentele necesare debitorului și familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recoltă;

d)combustibilul necesar debitorului și familiei sale pentru încălzit și pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarnă;

e)obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave;

f)bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziții legale.

(3)Bunurile debitorului persoană fizică necesare desfășurării activității în calitate de profesionist nu sunt exceptate de la executare silită.

(4)Executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea și valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terț. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal. În cazul sechestrării autovehiculelor, prevederile art. 740 din Codul de procedură civilă, republicat, sunt aplicabile în mod corespunzător.

(5)Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsură asiguratorie nu este necesară o nouă sechestrare.

(6)Executorul fiscal, la începerea executării silite, este obligat să verifice dacă bunurile prevăzute la alin. (5) se găsesc la locul aplicării sechestrului și dacă nu au fost substituite sau degradate, precum și să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanței.

(7)Bunurile nu se sechestrează dacă:

a)prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decât cel mult cheltuielile executării silite;

b)valoarea acestora este mai mică de 1% în cazul în care valoarea obligațiilor de plată este peste 500.000 lei.

03.09.2017Alineatul (7) din Articolul 238, Sectiunea a 3-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 85, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(8)Prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.

(9)De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă.

(10)Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.

(11)În cazurile în care nu au fost luate măsuri asigurătorii pentru realizarea integrală a creanței fiscale și la începerea executării silite se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor urmăribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicată odată cu comunicarea somației.

Articolul 239Procesul-verbal de sechestru

(1)Procesul-verbal de sechestru cuprinde:

a)denumirea organului de executare silită, indicarea locului, a datei și a orei când s-a făcut sechestrul;

b)numele și prenumele executorului fiscal care aplică sechestrul, numărul legitimației și al delegației;

c)numărul dosarului de executare, data și numărul de înregistrare a somației, precum și titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită;

d)temeiul legal în baza căruia se face executarea silită;

e)sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând obligații fiscale accesorii, precum și actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligația fiscală de plată;

f)numele, prenumele și domiciliul debitorului persoană fizică ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore care locuiește împreună cu debitorul sau denumirea și sediul debitorului, numele, prenumele și domiciliul altor persoane majore care au fost de față la aplicarea sechestrului, precum și alte elemente de identificare a acestor persoane;

g)descrierea bunurilor mobile sechestrate și indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea și individualizarea acestora, menționându-se starea de uzură și eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum și dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se află, sau de administrare ori conservare a acestora, după caz, iar în cazul imobilelor, dacă sunt cunoscute, numărul cadastral și numărul de carte funciară;

03.09.2017Litera g) din Alineatul (1), Articolul 239, Sectiunea a 3-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificată de Punctul 86, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

h)mențiunea că evaluarea urmează a se face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesită cunoștințe de specialitate;

i)mențiunea făcută de debitor privind existența sau inexistența unui drept de gaj, ipotecă ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;

j)numele, prenumele și adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum și locul de depozitare a acestora, după caz;

k)eventualele obiecții făcute de persoanele de față la aplicarea sechestrului;

l)mențiunea că, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plătește obligațiile fiscale, se procedează la valorificarea bunurilor sechestrate;

m)semnătura executorului fiscal care a aplicat sechestrul și a tuturor persoanelor care au fost de față la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul fiscal menționează această împrejurare.

(2)Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predă debitorului sub semnătură sau i se comunică la domiciliul ori sediul acestuia, precum și, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urmă semnând cu mențiunea de primire a bunurilor în păstrare.

(3)În vederea valorificării, organul de executare silită este obligat să verifice dacă bunurile sechestrate se găsesc la locul menționat în procesul-verbal de sechestru, precum și dacă nu au fost substituite sau degradate.

(4)Când bunurile sechestrate găsite cu ocazia verificării nu sunt suficiente pentru realizarea creanței fiscale, organul de executare silită efectuează investigațiile necesare pentru identificarea și urmărirea altor bunuri ale debitorului.

(5)Dacă se constată că bunurile nu se găsesc la locul menționat în procesul-verbal de sechestru sau dacă au fost substituite ori degradate, executorul fiscal încheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile găsite cu prilejul investigațiilor efectuate conform alin. (4) se încheie procesul-verbal de sechestru.

(6)Dacă se sechestrează și bunuri gajate pentru garantarea creanțelor altor creditori, organul de executare silită trimite și acestora câte un exemplar din procesul-verbal de sechestru.

(7)Executorul fiscal care constată că bunurile fac obiectul unui sechestru anterior consemnează aceasta în procesul-verbal, la care anexează o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin același proces-verbal executorul fiscal declară sechestrate, când este necesar, și alte bunuri pe care le identifică.

(8)Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se consideră sechestrate și în cadrul noii executări silite. În acest sens se întocmește un proces-verbal adițional la procesele-verbale de sechestru încheiate anterior, cu indicarea titlurilor executorii și cuantumul obligațiilor fiscale născute ulterior procesului-verbal de sechestru inițial. Procesul-verbal adițional se comunică debitorului, cât și celorlalte părți interesate care au drepturi reale sau sarcini asupra bunului sechestrat, după caz, Biroului de carte funciară ori Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare. Prin procesul-verbal creditorul fiscal își menține dreptul de gaj sau ipotecă pe care îl conferă procesul-verbal de sechestru în raport cu alți creditori.

(9)În cazul în care executorul fiscal constată că în legătură cu bunurile sechestrate s-au săvârșit fapte care pot constitui infracțiuni consemnează aceasta în procesul-verbal de sechestru și are obligația de a sesiza de îndată organele judiciare competente.

Articolul 240Custodele

(1)Bunurile mobile sechestrate pot fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare silită ori de executorul fiscal, după caz, ori pot fi ridicate și depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii și când se constată că există pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.

(2)În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte de metale prețioase, pietre prețioase, obiecte de artă, colecții de valoare, acestea se ridică și se depun, în termen de 48 de ore de la sechestrare, la unitățile specializate. Bunurile care constau în sume de bani în lei, obiecte de metale prețioase, pietre prețioase sechestrate pot fi depozitate de organul de executare silită sau de executorul fiscal, după caz, în termen de 48 de ore de la sechestrare, și la unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, care au calitatea de depozitar al acestora. Sumele de bani în lei se pot vira/depune de entitățile publice care le-au sechestrat într-un cont de disponibil deschis la unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului prin care își gestionează bugetul propriu, codificat cu codul de identificare fiscală al acestora. În cazul în care entitățile publice care le-au sechestrat nu au personalitate juridică, contul de disponibil se codifică cu codul de identificare fiscală al entității publice cu personalitate juridică din structura căreia face parte entitatea publică respectivă. Contul de disponibil deschis la unitățile Trezoreriei Statului nu este purtător de dobândă, iar pentru operațiunile efectuate prin intermediul acestuia nu se percep comisioane. Unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului depozitare ale obiectelor de metale prețioase și ale pietrelor prețioase sechestrate, precum și procedura de depunere, manipulare și depozitare se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice. În situația în care este necesară încercarea/analiza/expertiza/marcarea obiectelor de metale prețioase, pietrelor prețioase sechestrate depuse la unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, entităților publice cu personalitate juridică din structura cărora face parte organul de executare silită sau executorul fiscal, după caz, le revine responsabilitatea efectuării acestor operațiuni prin intermediul instituțiilor publice care au astfel de atribuții potrivit prevederilor legale în vigoare.

03.09.2017Alineatul (2) din Articolul 240, Sectiunea a 3-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 87, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3)Cel care primește bunurile în custodie semnează procesul-verbal de sechestru.

(4)În cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de executare silită îi stabilește acestuia o remunerație ținând seama de activitatea depusă.

Articolul 241Înlocuirea bunurilor sechestrate

(1)La solicitarea debitorului, organul fiscal poate înlocui sechestrul asupra unui bun:

a)cu sechestrul asupra altui bun și numai dacă bunul oferit în vederea sechestrării este liber de orice sarcini, sub condiția acoperirii limitei de 150% din valoarea creanței rămase de recuperat pentru care s-a instituit sechestru;

b)cu scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție/ consemnare de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului, pe o perioadă de maximum 6 luni, la nivelul obligației fiscale rămase de recuperat la data depunerii garanției, pentru care s-a început executarea silită a bunului ce se solicită a fi înlocuit. Organul de executare execută garanția în ultima zi de valabilitate a acesteia.

(2)După înlocuirea bunurilor potrivit alin. (1), sechestrul aplicat asupra bunurilor ce s-au înlocuit se ridică.

24.12.2020Articolul 241 din Sectiunea a 3-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 78, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Secţiunea a 4-aExecutarea silită a bunurilor imobile

Articolul 242Executarea silită a bunurilor imobile

(1)Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului, dispozițiile art. 238 alin. (7) lit. b) aplicându-se în mod corespunzător. În situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.

03.09.2017Alineatul (1) din Articolul 242, Sectiunea a 4-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 88, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(2)Executarea silită imobiliară se întinde de plin drept și asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul.

(3)În cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spațiul minim locuit de debitor și familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.

(4)Dispozițiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanțelor fiscale rezultate din săvârșirea de infracțiuni.

(5)Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 238 alin. (9)-(11), art. 239 alin. (1) și (2) și art. 241 fiind aplicabile. În acest caz, procesul-verbal de sechestru va cuprinde și numărul cadastral, și numărul de carte funciară, dacă acestea reies din documentele prezentate de debitor.

03.09.2017Alineatul (5) din Articolul 242, Sectiunea a 4-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 88, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(6)Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipotecă legală.

(7)Dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun.

(8)Pentru bunurile imobile sechestrate, organul de executare silită care a instituit sechestrul va solicita de îndată biroului de cadastru și publicitate imobiliară intabularea ipotecii legale în cartea funciară, în termenele și condițiile prevăzute de lege, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

03.09.2017Alineatul (8) din Articolul 242, Sectiunea a 4-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 88, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(9)Biroul de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul comunică organului de executare silită, la cererea acestuia, în termen de 10 zile, un extras de carte funciară pentru informare sau un certificat de sarcini, după caz. Titularii drepturilor reale și sarcinilor constituite asupra imobilului urmărit trebuie înștiințați de către organul de executare silită și chemați la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil și distribuirea prețului.

03.09.2017Alineatul (9) din Articolul 242, Sectiunea a 4-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 88, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(10)Creditorii debitorului, alții decât titularii drepturilor prevăzute la alin. (9), sunt obligați ca, în termen de 30 de zile de la intabularea ipotecii legale în cartea funciară, să comunice în scris organului de executare silită titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.

03.09.2017Alineatul (10) din Articolul 242, Sectiunea a 4-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 88, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 243Instituirea administratorului-sechestru

(1)La instituirea sechestrului și în tot cursul executării silite, organul de executare silită poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei și a altor venituri obținute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv.

(2)Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau juridică.

(3)Administratorul-sechestru consemnează veniturile încasate potrivit alin. (1) la unitățile abilitate și depune recipisa la organul de executare silită.

(4)Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât creditorul sau debitorul, organul de executare silită îi fixează o remunerație ținând seama de activitatea depusă.

(5)Ori de câte ori este necesar, administratorul-sechestru este obligat să prezinte organului de executare silită situația veniturilor și a cheltuielilor făcute cu administrarea bunului imobil sechestrat.

Articolul 244Suspendarea executării silite a bunurilor imobile

(1)După primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare silită, în termen de 15 zile de la comunicare, să îi aprobe ca plata integrală a creanțelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.

(2)De la data aprobării cererii debitorului, executarea silită începută asupra bunului imobil se suspendă.

(3)Pentru motive temeinice, organul de executare silită poate relua executarea silită imobiliară înainte de expirarea termenului de 6 luni.

(4)Dacă debitorul persoană juridică căruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silită sau își provoacă insolvabilitatea, sunt aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 25.

Secţiunea a 5-aExecutarea silită a altor bunuri

Articolul 245Executarea silită a fructelor neculese și a recoltelor prinse de rădăcini

(1)Executarea silită a fructelor neculese și a recoltelor prinse de rădăcini, care sunt ale debitorului, se efectuează în conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.

(2)Pentru executarea silită a recoltelor și a fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.

(3)Organul de executare silită hotărăște, după caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor așa cum sunt prinse de rădăcini ori după ce vor fi culese.

Articolul 246Executarea silită a unui ansamblu de bunuri

(1)Bunurile mobile și/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate individual și/sau în ansamblu dacă organul de executare silită apreciază că astfel acestea pot fi vândute în condiții mai avantajoase.

(2)Organul de executare silită își poate schimba opțiunea în orice fază a executării, cu reluarea procedurii.

(3)Pentru executarea silită a bunurilor prevăzute la alin. (1) organul de executare silită procedează la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.

(4)Prevederile secțiunii a 3-a privind executarea silită a bunurilor mobile și ale secțiunii a 4-a privind executarea silită a bunurilor imobile, precum și ale art. 253 privind plata în rate se aplică în mod corespunzător.

Secţiunea a 6-aValorificarea bunurilor sechestrate

Articolul 247Modalități de valorificare a bunurilor sechestrate

(1)În cazul în care creanța fiscală nu este stinsă în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se procedează, fără efectuarea altei formalități, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepția situațiilor în care, potrivit legii, s-a dispus desființarea sechestrului sau suspendarea executării silite.

(2)Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cât mai avantajoase, ținând seama atât de interesul legitim și imediat al creditorului, cât și de drepturile și obligațiile debitorului urmărit, organul de executare silită procedează la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalitățile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare și care, față de datele concrete ale cauzei, se dovedesc a fi mai eficiente.

(3)În sensul alin. (2) organul de executare silită competent procedează la valorificarea bunurilor sechestrate prin:

a)înțelegerea părților;

b)vânzare în regim de consignație a bunurilor mobile;

c)vânzare directă;

d)vânzare la licitație, inclusiv prin mijloace electronice;

03.09.2017Litera d) din Alineatul (3), Articolul 247, Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificată de Punctul 89, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

e)alte modalități admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitații, agenții imobiliare sau societăți de brokeraj, după caz.

(3^1)Procedura de vânzare la licitație prin mijloace electronice se aprobă astfel:

a)prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor administrate de organul fiscal central;

b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, administrației publice și fondurilor europene, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul creanțelor administrate de organul fiscal local.

03.09.2017Articolul 247 din Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost completat de Punctul 90, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(4)Dacă au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradării, acestea pot fi vândute în regim de urgență. Evaluarea și valorificarea acestor bunuri se efectuează de către organele fiscale, la prețul pieței.

(5)Procedura de evaluare și valorificare se aprobă astfel:

a)prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor administrate de organul fiscal central;

b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul creanțelor administrate de organul fiscal local.

01.01.2016Lit. b) a alin. (5) al art. 247 a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.

(6)Dacă din cauza unei contestații sau a unei învoieli între părți data, locul ori ora vânzării directe sau la licitație a fost schimbată de organul de executare silită, se efectuează alte publicații și anunțuri, potrivit art. 250.

(7)Abrogat.

06.12.2016Alineatul (7) din Articolul 247, Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost abrogat de Punctul 14, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

(8)Dacă bunurile care constau în obiecte de metale prețioase și pietre prețioase asupra cărora au fost instituite sechestre asigurătorii de către organele judiciare, în orice fază a procesului penal pentru care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, s-a dispus recuperarea creanțelor bugetare administrate de organul fiscal central și menținerea măsurilor asigurătorii, se află depozitate la unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, atunci acestea se ridică și se valorifică de către organele de executare silită prevăzute la art. 220 alin. (2^1) lit. a).

03.09.2021Articolul 247 din Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost completat de Punctul 27, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(9)Procedura de aplicare a alin. (8) se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Articolul 248Valorificarea bunurilor sechestrate potrivit înțelegerii părților

(1)Valorificarea bunurilor potrivit înțelegerii părților se realizează de debitorul însuși, cu acordul organului de executare silită, astfel încât să se asigure o recuperare corespunzătoare a creanței fiscale. Debitorul este obligat să prezinte în scris organului de executare silită propunerile ce i s-au făcut și nivelul de acoperire a creanțelor fiscale, indicând numele și adresa potențialului cumpărător, precum și termenul în care acesta din urmă va achita prețul propus.

(2)Prețul propus de cumpărător și acceptat de organul de executare silită nu poate fi mai mic decât prețul de evaluare.

(2^1)Prin excepție de la prevederile alin. (2), prețul propus de cumpărător poate fi mai mic decât prețul de evaluare în cazul în care, din prețul oferit, se asigură acoperirea integrală a creanței fiscale, inclusiv a accesoriilor și a cheltuielilor de executare silită.

03.09.2022Articolul 248 din Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost completat de Punctul 29, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(3)Organul de executare silită, după analiza propunerilor prevăzute la alin. (1), comunică aprobarea indicând termenul și contul bugetar în care prețul bunului trebuie plătit de cumpărător.

(4)Indisponibilizarea prevăzută la art. 238 alin. (9) și (10) se ridică după creditarea contului bugetar prevăzut la alin. (3).

Articolul 249Valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare directă

(1)Valorificarea bunurilor prin vânzare directă se poate realiza în următoarele cazuri:

a)pentru bunurile prevăzute la art. 247 alin. (4);

b)înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitație, dacă se recuperează integral creanța fiscală sau dacă pentru bunurile sechestrate se oferă cel puțin prețul de evaluare, după caz;

24.12.2020Litera b) din Articolul 249, Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificată de Punctul 79, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

c)după finalizarea unei licitații, dacă bunul/bunurile sechestrat/e nu a/au fost vândute și se oferă cel puțin prețul de evaluare.

(2)Vânzarea directă se realizează prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.

(3)În cazul în care organul de executare silită înregistrează în condițiile prevăzute la alin. (1) mai multe cereri, vinde bunul persoanei care oferă cel mai mare preț față de prețul de evaluare.

(4)Vânzarea directă a bunurilor se face chiar dacă se prezintă un singur cumpărător.

Articolul 250Vânzarea bunurilor sechestrate la licitație

(1)Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitație organul de executare silită este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată pentru desfășurarea licitației.

(2)Publicitatea vânzării se realizează prin afișarea anunțului privind vânzarea la sediul organului de executare silită, al primăriei în a cărei rază teritorială se află bunurile sechestrate, la sediul și domiciliul debitorului, la locul vânzării, dacă acesta este altul decât cel unde se află bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzării bunurilor imobile, și prin anunțuri într-un cotidian local și în pagina de internet a organului fiscal, precum și prin alte modalități gratuite care asigură publicitatea vânzării.

03.09.2017Alineatul (2) din Articolul 250, Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 91, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3)Despre data, ora și locul licitației trebuie înștiințați și debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum și titularii drepturilor reale și ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.

(4)Anunțul privind vânzarea cuprinde următoarele elemente:

a)denumirea organului fiscal emitent;

b)data la care a fost emis;

c)numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului fiscal emitent;

d)numărul dosarului de executare silită;

d^1)datele de identificare ale debitorului pentru care se realizează anunțul privind vânzarea bunurilor;

24.12.2020Alineatul (4) din Articolul 250, Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost completat de Punctul 80, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

e)bunurile care se oferă spre vânzare și descrierea lor sumară;

f)prețul de evaluare ori prețul de pornire a licitației, în cazul vânzării la licitație, pentru fiecare bun oferit spre vânzare;

g)indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale și a privilegiilor care grevează bunurile;

h)data, ora și locul vânzării;

i)invitația, pentru toți cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, să înștiințeze despre aceasta organul de executare silită înainte de data stabilită pentru vânzare;

j)invitația către toți cei interesați în cumpărarea bunurilor să se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop și până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare;

k)mențiunea că ofertanții sunt obligați să depună în cazul vânzării la licitație, până la termenul prevăzut la alin. (7), o taxă de participare ori o scrisoare de garanție, reprezentând 10% din prețul de pornire a licitației;

l)Abrogată.

06.12.2016Litera l) din Alineatul (4), Articolul 250, Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost abrogată de Punctul 15, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

m)data afișării publicației de vânzare;

n)obligații ce revin cumpărătorului potrivit prevederilor legale speciale, cum ar fi obligațiile de mediu, obligațiile de conservare a patrimoniului național sau altele asemenea;

o)alte informații de interes pentru cumpărător, dacă sunt cunoscute de organul fiscal.

(5)Licitația se ține la locul unde se află bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare silită, după caz.

(6)Debitorul este obligat să permită ținerea licitației în spațiile pe care le deține, dacă sunt adecvate acestui scop.

(7)Pentru participarea la licitație ofertanții depun, cu cel puțin o zi înainte de data licitației, următoarele documente:

a)oferta de cumpărare;

b)dovada plății taxei de participare sau a constituirii garanției sub forma scrisorii de garanție, potrivit alin. (15) ori (16);

c)împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant;

d)pentru persoanele juridice române, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerțului;

e)pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba română;

f)pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;

g)pentru persoanele fizice străine, copie de pe actul de identitate/pașaport.

(8)Ofertele de cumpărare pot fi depuse direct sau transmise prin poștă. Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.

(9)Persoanele înscrise la licitație se pot prezenta și prin mandatari care trebuie să își justifice calitatea prin procură specială autentică. Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin persoană interpusă.

(10)În cazul plății taxei de participare la licitație prin decontare bancară sau prin mandat poștal, executorul fiscal verifică, la data ținerii licitației, creditarea contului curent general al Trezoreriei Statului indicat de organul de executare silită pentru virarea acesteia.

(11)Prețul de pornire a licitației este prețul de evaluare pentru prima licitație, diminuat cu 25% pentru a doua licitație și cu 50% pentru următoarele licitații.

(12)Licitația începe de la cel mai mare preț din ofertele de cumpărare scrise, dacă acesta este superior celui prevăzut la alin. (11), iar în caz contrar începe de la acest din urmă preț.

(13)Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preț, dar nu mai puțin decât prețul de pornire. În cazul prezentării unui singur ofertant la licitație, comisia poate să îl declare adjudecatar dacă acesta oferă cel puțin prețul de pornire a licitației.

(14)În situația în care nici la a treia licitație nu se vinde bunul, se organizează o nouă licitație. În acest caz bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit, chiar dacă acesta este inferior prețului de pornire a licitației, dar nu mai mic decât 25% din prețul de evaluare al acestuia.

24.12.2020Alineatul (14) din Articolul 250, Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 81, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(14^1)Prin excepție de la prevederile alin. (14), în cazul în care se valorifică bunuri imobile, iar la licitație se prezintă un singur ofertant, vânzarea se face doar în condițiile în care se oferă cel puțin prețul de pornire a licitației.

03.09.2017Articolul 250 din Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost completat de Punctul 92, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(15)Taxa de participare reprezintă 10% din prețul de pornire a licitației și se plătește în lei la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului. În termen de 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal de licitație, organul fiscal restituie taxa de participare participanților care au depus oferte de cumpărare și care nu au fost declarați adjudecatari, iar în cazul adjudecării, taxa se reține în contul prețului. Taxa de participare nu se restituie ofertanților care nu s-au prezentat la licitație, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum și adjudecatarului care nu a plătit prețul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu excepția cazului în care executarea silită este organizată de organul fiscal local, caz în care taxa de participare se face venit la bugetul local.

(16)Pentru participarea la licitație, ofertanții pot constitui și garanții, în condițiile legii, sub forma scrisorii de garanție.

(17)Scrisoarea de garanție, constituită în condițiile alin. (16), se valorifică de organul de executare silită în cazul în care ofertantul este declarat adjudecatar și/sau în situațiile prevăzute la alin. (15) teza a treia.

Articolul 250^1Vânzarea la licitație, prin mijloace electronice, a bunurilor sechestrate

(1)Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitație prin mijloace electronice se efectuează publicitatea vânzării cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată pentru desfășurarea licitației.

(2)Publicitatea vânzării bunurilor se realizează prin mijloace electronice, denumite în continuare platformă de licitații electronice, caz în care se afișează:

a)denumirea organului de executare care a sechestrat bunul, precum și date de contact pentru furnizarea de informații suplimentare;

b)informații privind bunurile pentru care se realizează procedura de publicitate, descrierea lor sumară, precum și fișiere media relevante pentru vizualizarea acestora;

c)prețul de evaluare ori prețul de pornire a licitației, după caz, pentru fiecare bun;

d)indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale și a privilegiilor care grevează bunurile;

e)timpul rămas până la începerea licitației;

f)invitația, pentru toți cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, să înștiințeze despre aceasta organul de executare silită înainte de începerea licitației, în cazul bunurilor sechestrate;

g)obligații ce revin cumpărătorului potrivit prevederilor legale speciale, cum ar fi obligațiile de mediu, obligațiile de conservare a patrimoniului național sau altele asemenea;

h)mențiunea cu privire la faptul că pentru participarea la licitație ofertanții trebuie să plătească o taxă de participare la licitație reprezentând 10% din prețul de pornire a licitației;

i)alte informații de interes pentru cumpărător, dacă sunt cunoscute de organul fiscal.

(3)În perioada de publicitate, orice persoană interesată are posibilitatea optării pentru vizionarea bunurilor la o dată și întrun interval orar stabilite pe platforma de licitații electronice.

(4)Despre data și ora începerii licitației organul de executare silită înștiințează debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum și titularii drepturilor reale și ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.

(5)Perioada de organizare a licitației prin platforma de licitații electronice este cuprinsă între 5 și 30 de zile.

(6)Pentru participarea la licitație ofertanții trebuie să se autentifice în platforma de licitații electronice, să aibă confirmată plata taxei de participare la licitație și să înregistreze ofertele în termenul prevăzut la alin. (5). În situația în care la licitație participă o persoană împuternicită de către ofertant, aceasta declară pe propria răspundere, pe platforma de licitații electronice, că, în cazul în care ofertantul pe care îl reprezintă este declarat adjudecatar, aceasta depune împuternicirea, în original sau în formă autentică, la organul de executare, la momentul semnării procesului-verbal de adjudecare, prevederile art. 18 aplicându-se în mod corespunzător.

(7)Pentru confirmarea plății taxei de participare la licitație, platforma de licitații electronice verifică automat, după caz:

a)creditarea contului indicat pe platformă pentru virarea acesteia, în cazul care plata taxei de participare la licitație se realizează prin modalitățile de plată prevăzute la art. 163 alin. (11) lit. d);

b)autorizarea plății, în cazul în care plata taxei de participare la licitație se realizează prin modalitățile de plată prevăzute la art. 163 alin. (11) lit. e);

c)blocarea sumelor aferente taxei de participare la licitație în contul bancar al ofertantului, prin intermediul cardului bancar.

(8)Prețul de pornire a licitației este prețul de evaluare pentru prima licitație, urmând ca acesta să fie diminuat pentru următoarele licitații în funcție de procentul stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(9)Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preț, dar nu mai puțin decât prețul de pornire. În cazul prezentării unui singur ofertant la licitație, acesta se declară adjudecatar dacă oferă cel puțin prețul de pornire a licitației.

(10)Taxa de participare la licitație, prețul integral sau, după caz, avansul prevăzut la art. 253 alin. (1) se plătește în lei în contul indicat pe platforma de licitații electronice, prin modalitățile prevăzute la art. 163 alin. (11) lit. d) și e).

(11)La finalizarea licitației se întocmește un proces-verbal privind desfășurarea și rezultatul licitației, care se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanțelor, bazată pe un certificat calificat, care se comunică participanților la licitație în contul special creat de către aceștia pe platforma de licitații electronice.

(12)În termen de cel mult 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal de licitație, se restituie taxa de participare sau se deblochează suma indisponibilizată în contul bancar participanților care au depus oferte de cumpărare și care nu au fost declarați adjudecatari, iar, în cazul adjudecării, taxa se reține în contul prețului. Taxa de participare nu se restituie ofertantului care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum și adjudecatarului care nu a plătit prețul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu excepția cazului în care executarea silită este organizată de organul fiscal local, caz în care taxa de participare se face venit la bugetul local.

(13)Valorificarea bunurilor prin platforma de licitații electronice se realizează pentru bunuri mobile de valoare semnificativă și bunuri imobile. Bunurile mobile de valoare semnificativă se stabilesc în funcție de valoarea de evaluare a acestora.

(14)Pasul de licitare al prețului este cuprins între 5-15% din prețul de pornire a licitației.

(15)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă astfel:

a)prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central;

b)prin ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și administrației, cu avizul Ministerului Finanțelor, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local.

(16)Prevederile prezentului articol se aplică și pentru valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

18.12.2025Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost completată de Punctul 21., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

Articolul 251Comisia de licitație

(1)Vânzarea la licitație potrivit art. 250 a bunurilor sechestrate este organizată de o comisie condusă de un președinte.

18.12.2025Alineatul (1), Articolul 251, Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 22., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(2)Comisia de licitație este constituită din 3 persoane desemnate de conducătorul organului fiscal.

(3)Comisia de licitație verifică și analizează documentele de participare și afișează la locul licitației, cu cel puțin o oră înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertanții care au depus documentația completă de participare.

(4)Ofertanții se identifică după numărul de ordine de pe lista de participare, după care președintele comisiei anunță obiectul licitației, precum și modul de desfășurare a acesteia.

(5)La termenele fixate pentru ținerea licitației executorul fiscal dă citire mai întâi anunțului de vânzare și apoi ofertelor scrise primite până la data prevăzută la art. 250 alin. (7).

(6)Dacă la prima licitație nu s-au prezentat ofertanți sau nu s-a obținut cel puțin prețul de pornire a licitației conform art. 250 alin. (11), organul de executare silită fixează un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ținerii celei de-a doua licitații.

(7)În cazul în care nu s-a obținut prețul de pornire nici la a doua licitație ori nu s-au prezentat ofertanți, organul de executare silită fixează un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ținerii celei de-a treia licitații.

(8)La a treia licitație creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 50% din prețul de evaluare.

(9)Pentru fiecare termen de licitație se efectuează o nouă publicitate a vânzării, conform prevederilor art. 250.

(10)După licitarea fiecărui bun se întocmește un proces-verbal privind desfășurarea și rezultatul licitației.

(11)În procesul-verbal prevăzut la alin. (10) se menționează, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, și următoarele: datele de identificare ale cumpărătorului; numărul dosarului de executare silită; indicarea bunurilor adjudecate, a prețului la care bunul a fost adjudecat și a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul; toți cei care au participat la licitație și sumele oferite de fiecare participant, precum și, dacă este cazul, menționarea situațiilor în care vânzarea nu s-a realizat.

Articolul 252Adjudecarea

(1)După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat să plătească prețul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancară, în cel mult 5 zile de la data adjudecării.

(2)Dacă adjudecatarul nu plătește prețul, licitația se reia în termen de 10 zile de la data adjudecării. În acest caz, adjudecatarul este obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitație și, în cazul în care prețul obținut la noua licitație este mai mic, diferența de preț. Adjudecatarul poate să achite prețul oferit inițial și să facă dovada achitării acestuia până la termenul prevăzut la art. 250 alin. (7), caz în care este obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitație.

(3)Cu sumele încasate din eventuala diferență de preț, percepute în temeiul alin. (2), se sting creanțele fiscale înscrise în titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită.

(4)Dacă la următoarea licitație bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea acestuia.

(5)Suma reprezentând diferența de preț și/sau cheltuielile prevăzute la alin. (1) și (4) se stabilesc de organul de executare silită, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod. Contestarea procesului-verbal se face potrivit procedurii prevăzute la titlul VIII.

(6)Termenul prevăzut la alin. (1) se aplică și în cazul valorificării conform înțelegerii părților sau prin vânzare directă.

Articolul 253Plata în rate

(1)În cazul vânzării la licitație a bunurilor, cumpărătorii pot solicita plata prețului în rate, cu un avans de minimum 50% din prețul de adjudecare a bunului și cu plata unei dobânzi sau majorări de întârziere, după caz, stabilite conform prezentului cod. Organul de executare silită stabilește printr-un proces-verbal condițiile și termenele de plată a diferenței de preț. Prevederile art. 252 alin. (1) se aplică în mod corespunzător pentru plata avansului. Dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, se datorează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 252 alin. (1) și până la data stingerii diferenței de preț.

(2)Prin excepție de la alin. (1), în cazul creanțelor administrate de organul fiscal central, contribuabilii nu pot solicita plata în rate a prețului, în situația în care diferența de preț aferentă bunului valorificat are o valoare mai mică de 5.000 lei.

(3)Diferența de preț se poate plăti, în condițiile prezentului articol, de cumpărător pe o perioada de:

a)cel mult 12 luni, în cazul vânzării la licitație a bunurilor mobile;

b)cel mult 24 de luni, în cazul vânzării la licitație a bunurilor imobile.

(4)Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu în condițiile în care cumpărătorul nu respectă condițiile și termenele stabilite prin acesta.

(5)Organul de executare silită, odată cu întocmirea procesului-verbal prevăzut la alin. (1) și a procesului-verbal de adjudecare, instituie sechestru asigurător asupra bunului valorificat cu plata în rate.

(6)Un exemplar al procesului-verbal de sechestru asigurător se comunică Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare ori, după caz, biroului de carte funciară însoțit de un exemplar al procesului-verbal de adjudecare.

(7)În cazul neplății avansului prevăzut la alin. (1), dispozițiile art. 252 se aplică în mod corespunzător.

(8)Suma reprezentând dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, nu stinge creanțele fiscale pentru care s-a început executarea silită și constituie venit al bugetului de stat ori local, după caz. Dispozițiile art. 227 alin. (8) se aplică în mod corespunzător.

(9)În cazul în care cumpărătorul căruia i s-a încuviințat plata prețului în rate nu plătește diferența de preț în condițiile și la termenele stabilite, el poate fi executat silit pentru suma rămasă de plată, în temeiul procesului-verbal prevăzut la alin. (1).

(10)Până la încasarea diferenței de preț, creanțele fiscale înscrise în titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat valorificarea bunului cu plata în rate nu se sting, prin nicio altă modalitate, în limita diferenței de preț rămase de achitat.

(11)Pentru creanțele prevăzute la alin. (10) se suspendă executarea silită până la încasarea diferenței de preț.

03.09.2017Articolul 253 din Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 93, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 254Procesul-verbal de adjudecare

(1)Organul de executare silită încheie procesul-verbal de adjudecare, în termen de cel mult 5 zile de la plata în întregime a prețului sau a avansului prevăzut la art. 253 alin. (1), dacă bunul a fost vândut cu plata în rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate și servește la intabulare în cartea funciară, transferul dreptului de proprietate operând la data încheierii acestuia. Câte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se transmite organului de executare silită coordonator, după caz, debitorului și cumpărătorului.

03.09.2017Alineatul (1) din Articolul 254, Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 94, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(2)Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condițiile alin. (1) cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, și următoarele mențiuni:

a)numărul dosarului de executare silită;

b)numărul și data procesului-verbal de desfășurare a licitației;

c)datele de identificare ale cumpărătorului;

d)datele de identificare ale debitorului;

e)prețul la care s-a adjudecat bunul și taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul;

f)modalitatea de plată a diferenței de preț în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata în rate;

g)datele de identificare a bunului, cu menționarea numărului cadastral și de carte funciară, după caz;

h)mențiunea că acest document constituie titlu de proprietate;

i)semnătura cumpărătorului sau a reprezentantului său legal, după caz.

03.09.2017Alineatul (2) din Articolul 254, Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 94, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3)În cazul valorificării bunurilor prin vânzare directă sau licitație, predarea bunului către cumpărător se face de către organul de executare silită pe bază de proces-verbal de predare-primire.

03.09.2017Alineatul (3) din Articolul 254, Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 94, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(4)În cazul vânzării bunurilor mobile, după plata prețului, executorul fiscal întocmește în termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.

(5)Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condițiile alin. (4) cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, și elementele prevăzute la alin. (2) din prezentul articol, cu excepția lit. f) și h), precum și mențiunea că acest document constituie titlu de proprietate.

03.09.2017Alineatul (5) din Articolul 254, Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 94, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(6)În cazul valorificării bunurilor prin vânzare directă sau licitație, predarea bunului către cumpărător se face de către organul de executare silită pe bază de proces-verbal de predare-primire.

Articolul 255Reluarea procedurii de valorificare a bunurilor sechestrate

(1)Dacă bunurile supuse executării silite nu au putut fi valorificate prin modalitățile prevăzute la art. 247, se procedează astfel:

a)în cazul bunurilor imobile organul de executare silită menține măsura de indisponibilizare, până la împlinirea termenului de prescripție; în cadrul acestui termen organul de executare silită poate relua oricând procedura de valorificare și poate, după caz, să ia măsura numirii, menținerii ori schimbării administratorului-sechestru;

b)în cazul bunurilor mobile, se consideră că acestea nu au valoare de piață și se restituie debitorului; odată cu restituirea bunului mobil organul fiscal ridică și sechestrul; dispozițiile art. 234 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2)În cazul bunurilor prevăzute la alin. (1) lit. a), cu ocazia reluării procedurii în cadrul termenului de prescripție, dacă organul de executare silită consideră că nu se impune o nouă evaluare, prețul de pornire a licitației nu poate fi mai mic de 50% din prețul de evaluare a bunurilor. Bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit, chiar dacă acesta este inferior prețului de pornire a licitației, dar nu mai mic decât 25% din prețul de evaluare al acestuia, cu excepția situației în care se prezintă un singur ofertant, când vânzarea se realizează la cel puțin prețul de pornire a licitației.

24.12.2020Alineatul (2) din Articolul 255, Sectiunea a 6-a, Capitolul VIII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 82, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(3)În cazul în care debitorii cărora urmează să li se restituie bunurile nu se mai află la domiciliul fiscal declarat și, în urma demersurilor întreprinse, nu au putut fi identificați, organul fiscal procedează la înștiințarea acestora, cu procedura prevăzută pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 47, că bunul în cauză este păstrat la dispoziția proprietarului până la împlinirea termenului de prescripție, după care urmează a fi valorificat potrivit dispozițiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, dacă legea nu prevede altfel.

(4)Cele arătate la alin. (3) se consemnează într-un proces-verbal întocmit de organul fiscal.

(5)În cazul bunurilor imobile, în baza procesului-verbal prevăzut la alin. (4) în condițiile legii urmează a fi sesizată instanța judecătorească competentă cu acțiune în constatarea dreptului de proprietate privată a statului asupra bunului respectiv.

Capitolul IXCheltuieli

Articolul 256Cheltuieli de executare silită

(1)Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silită sunt în sarcina debitorului.

(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, cheltuielile generate de comunicarea somației și a adresei de înființare a popririi sunt suportate de organul fiscal central.

(3)Suma cheltuielilor cu executarea silită se stabilește de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod și are la bază documente privind cheltuielile efectuate.

(4)Cheltuielile de executare silită a creanțelor fiscale se avansează de organul de executare silită, din bugetul acestuia.

(5)Cheltuielile de executare silită care nu au la bază documente care să ateste că au fost efectuate în scopul executării silite nu sunt în sarcina debitorului urmărit.

(6)Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu excepția sumelor reprezentând cheltuieli de executare silită a creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, care se fac venit la bugetul de stat, dacă legea nu prevede altfel.

Capitolul XEliberarea și distribuirea sumelor realizate prin executare silită

Articolul 257Sumele realizate din executare silită

(1)Suma realizată în cursul procedurii de executare silită reprezintă totalitatea sumelor încasate după comunicarea somației prin orice modalitate prevăzută de prezentul cod.

(2)Sumele realizate din executare silită potrivit alin. (1) sting creanțele fiscale în ordinea vechimii titlurilor executorii, cu excepția sumelor realizate prin poprire. În cadrul titlului executoriu se sting mai întâi creanțele fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi creanțele fiscale accesorii, în ordinea vechimii. Prevederile art. 165 alin. (3) referitoare la ordinea vechimii sunt aplicabile în mod corespunzător. Sumele realizate ca urmare a popririi sting creanțele fiscale în ordinea vechimii titlurilor executorii, pentru care s-a înființat poprirea.

06.12.2016Alineatul (2) din Articolul 257, Capitolul X, Titlul VII a fost modificat de Punctul 16, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

(3)Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul sumelor realizate prin plată sau compensare, stingerea se face potrivit prevederilor art. 163 și 165.

(4)Dacă suma ce reprezintă atât creanța fiscală, cât și cheltuielile de executare este mai mică decât suma realizată prin executare silită, cu diferența se procedează la compensare, potrivit art. 167, sau se restituie, la cerere, debitorului, după caz.

(5)Despre sumele de restituit debitorul trebuie înștiințat de îndată.

(6)Prin excepție de la prevederile art. 226 alin. (10)-(13), sumele realizate în cursul procedurii de executare silită efectuate în baza titlurilor executorii transmise organului fiscal de către alte instituții sau autorități publice și care se fac venit potrivit legii speciale la alte bugete se virează de către organul fiscal în conturile indicate de instituția sau autoritatea solicitantă sau în titlul executoriu, după caz, în termen de 15 zile de la încheierea procesului-verbal de distribuire a sumelor încasate în procedura de executare silită.

03.09.2017Articolul 257 din Capitolul X, Titlul VII a fost completat de Punctul 96, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 258Ordinea de distribuire

(1)În cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când până la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus și alți creditori titlurile lor, organele prevăzute la art. 220 procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferință, dacă legea nu prevede altfel:

a)creanțele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea și conservarea bunurilor al căror preț se distribuie, inclusiv cheltuielile făcute în interesul comun al creditorilor;

b)cheltuielile de înmormântare a debitorului, în raport cu condiția și starea acestuia;

c)creanțele reprezentând salarii și alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite șomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreținerea și îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătății, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum și creanțele reprezentând obligația de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale ori a sănătății;

d)creanțele rezultând din obligații de întreținere, alocații pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;

e)creanțele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuții sociale și din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale, inclusiv amenzile cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

f)creanțele rezultând din împrumuturi acordate de stat;

g)creanțele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietății publice prin fapte ilicite;

h)creanțele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum și din chirii, redevențe ori arenzi;

i)alte creanțe.

(2)Pentru plata creanțelor care au aceeași ordine de preferință, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată din executare se repartizează între creditori proporțional cu creanța fiecăruia.

Articolul 259Reguli privind eliberarea și distribuirea

(1)Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii și care îndeplinesc condiția de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, în condițiile prevăzute la art. 227 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vânzare față de alți creditori care au garanții reale asupra bunului respectiv.

(2)Accesoriile creanței principale prevăzute în titlul executoriu urmează ordinea de preferință a creanței principale.

(3)Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi reale, despre care organul de executare silită a luat cunoștință în condițiile art. 239 alin. (6) și ale art. 242 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanțele lor sunt plătite înaintea creanțelor prevăzute la art. 258 alin. (1) lit. b). În acest caz, organul de executare silită este obligat să îi înștiințeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea prețului.

(4)Creditorii care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile lor în vederea participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită, numai până la data întocmirii de către organele de executare silită a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.

(5)Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se efectuează numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare silită procedează, după caz, la eliberarea ori distribuirea sumei, cu înștiințarea părților și a creditorilor care și-au depus titlurile.

(6)Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se consemnează de executorul fiscal de îndată într-un proces-verbal, care se semnează de toți cei îndreptățiți.

(7)Cel nemulțumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită poate cere executorului fiscal să consemneze în procesul-verbal obiecțiile sale.

(8)După întocmirea procesului-verbal prevăzut la alin. (6) niciun creditor nu mai este în drept să ceară să participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită.

Capitolul XIContestația la executare silită

Articolul 260Contestația la executare silită

(1)Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

(2)Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, nu sunt aplicabile.

(3)Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

(4)Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Notă

Decizie de admitere: RIL nr. 17/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021:

Articolul 261Termen de contestare

(1)Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când:

a)contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;

b)contestatorul a luat cunoștință, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare silită de a îndeplini un act de executare;

c)cel interesat a luat cunoștință, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă.

(2)Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării.

(3)Neintroducerea contestației în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedică pe cel deal treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

Articolul 262Judecarea contestației

(1)La judecarea contestației instanța citează și organul de executare silită în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, își are sediul sau domiciliul terțul poprit.

(2)La cererea părții interesate instanța poate decide, în cadrul contestației la executare, asupra împărțirii bunurilor pe care debitorul le deține în proprietate comună cu alte persoane.

(3)Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.

(4)În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și al anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor ori din reținerile prin poprire.

(5)În cazul respingerii contestației contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare silită, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el poate fi obligat și la plata unei amenzi potrivit art. 720 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat.

Capitolul XIIStingerea creanțelor fiscale prin alte modalități

Articolul 263Darea în plată

(1)Creanțele fiscale administrate de organul fiscal central, cu excepția celor cu reținere la sursă și a accesoriilor aferente acestora, a drepturilor vamale și a altor creanțe transmise spre colectare organului fiscal central care nu se fac venit la bugetul de stat, precum și creanțele fiscale administrate de organul fiscal local pot fi stinse, la cererea debitorului, oricând, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a unității administrativ-teritoriale a bunurilor imobile reprezentând construcție și teren aferent, precum și terenuri fără construcții, după caz, chiar dacă acestea sunt supuse executării silite de către organul fiscal competent, potrivit prezentului cod.

20.01.2019Alineatul (1) din Articolul 263, Capitolul XII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 14, Punctul 23, Articolul I din LEGEA nr. 30 din 10 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 17 ianuarie 2019

(2)În cazul creanțelor fiscale stinse prin dare în plată, data stingerii este data procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil.

(3)Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și debitorilor prevăzuți la art. 24 alin. (1) lit. a). În acest caz, prin excepție de la prevederile alin. (1), bunurile imobile oferite în vederea stingerii prin dare în plată trebuie să nu fie supuse executării silite și să nu fie grevate de alte sarcini cu excepția ipotecii constituite în condițiile art. 24 alin. (1) lit. a).

(4)În termen de 90 de zile de la data comunicării procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil, instituția care a solicitat preluarea în administrare a bunului are obligația de a efectua demersurile pentru inițierea hotărârii de constituire a dreptului de administrare potrivit art. 867 din Codul civil.

(5)Cererea debitorului privind stingerea creanțelor fiscale, potrivit alin. (1), se analizează de către o comisie constituită la nivelul organului fiscal competent. Componența comisiei se stabilește prin ordin al președintelui A.N.A.F. sau, după caz, prin hotărâre a autorității deliberative. În aceleași condiții se stabilește și documentația care însoțește cererea.

03.09.2021Alineatul (5) din Articolul 263, Capitolul XII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 28, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

(6)Comisia prevăzută la alin. (5) analizează cererea numai în condițiile existenței unor solicitări de preluare în administrare, potrivit legii, a acestor bunuri din care să rezulte că bunurile respective urmează a fi destinate uzului și interesului public și numai dacă s-a efectuat inspecția fiscală la respectivul contribuabil. Comisia hotărăște, prin decizie, asupra modului de soluționare a cererii. În cazul admiterii cererii, comisia dispune organului fiscal competent încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil și stingerea creanțelor fiscale. Comisia poate respinge cererea în situația în care bunurile imobile oferite nu sunt destinate uzului sau interesului public.

(7)Procesul-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil constituie titlu de proprietate.

(8)În cazul în care operațiunea de transfer al proprietății bunurilor imobile prin dare în plată este taxabilă, cu valoarea stabilită, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adăugată, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adăugată aferentă operațiunii de dare în plată.

(9)Bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform alin. (1) sunt date în administrare în condițiile legii, cu condiția menținerii, pe o perioadă de 5 ani, a uzului și a interesului public. Până la intrarea în vigoare a actului prin care s-a dispus darea în administrare, imobilul se află în custodia instituției care a solicitat preluarea în administrare. Instituția care are bunul în custodie are obligația inventarierii acestuia, potrivit legii.

(10)La data întocmirii procesului-verbal pentru trecerea în proprietatea publică a statului a bunului imobil încetează măsura de indisponibilizare a acestuia, precum și calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, dacă este cazul.

(11)Eventualele cheltuieli de administrare efectuate în perioada cuprinsă între data încheierii procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile și preluarea în administrare prin hotărâre a Guvernului sunt suportate de instituția publică solicitantă. În cazul în care Guvernul hotărăște darea în administrare către altă instituție publică decât cea solicitantă, cheltuielile de administrare se suportă de instituția publică căreia i-a fost atribuit bunul în administrare.

(11^1)În situația în care bunul imobil s-a transferat în proprietatea publică a statului, iar instituția publică centrală solicitantă refuză expres efectuarea demersurilor pentru inițierea hotărârii de constituire a dreptului de administrare, Ministerul Finanțelor Publice publică pe site-ul propriu disponibilitatea de dare a bunului în administrarea altei instituții publice centrale sau de transmitere a dreptului de proprietate publică către unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază teritorială se află imobilul, în condițiile legii, menționând un termen de 90 de zile de la data publicării pentru transmiterea cererilor instituțiilor publice interesate în preluarea bunului imobil.

24.12.2020Articolul 263 din Capitolul XII, Titlul VII a fost completat de Punctul 83, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(11^2)În cazul în care bunul imobil este solicitat de o instituție publică centrală în termenul prevăzut la alin. (11^1), Guvernul adoptă hotărârea de dare în administrare, cu respectarea condiției prevăzute la alin. (9).

(11^3)În situația în care bunul imobil s-a transferat în proprietatea publică a statului, iar instituția publică centrală solicitantă refuză expres efectuarea demersurilor pentru inițierea hotărârii de constituire a dreptului de administrare, precum și în lipsa unei manifestări de voință în preluarea administrării bunului din partea unei alte instituții publice centrale, bunul imobil se poate transfera, pe baza cererii formulate în condițiile alin. (11^1), în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază teritorială se află imobilul, în condițiile legii, cu obligația menținerii acestuia în proprietatea publică pentru o perioadă de 5 ani. Dispozițiile art. 292 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

(11^4)Nerespectarea obligației prevăzute la alin. (11^3) sau a altor condiții menționate în hotărârea Guvernului de transmitere în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale are ca efect revenirea de drept a bunului în proprietatea publică a statului. Constatarea revenirii de drept a bunului imobil în proprietatea publică a statului se realizează prin hotărâre a Guvernului.

(11^5)În cazul în care, în urma parcurgerii etapelor prevăzute la alin. (11^1)-(11^3), bunul imobil nu se transmite în administrarea unei instituții publice centrale sau în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale, după caz, acesta se transferă, în condițiile legii, din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, în vederea valorificării potrivit Ordonanței Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, încetând uzul și interesul public național.

(12)În cazul în care bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform prezentului cod au fost revendicate și restituite, potrivit legii, terțelor persoane, debitorul este obligat la plata sumelor stinse prin această modalitate. Creanțele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite terțului.

(13)În cazul în care, în interiorul termenului de prescripție a creanțelor fiscale, comisia prevăzută la alin. (6) ia cunoștință despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobării cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situației de fapt, revocarea, în tot sau în parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creanțe fiscale prin trecerea bunurilor imobile în proprietatea publică, dispozițiile alin. (12) aplicându-se în mod corespunzător.

(14)În situațiile prevăzute la alin. (12) și (13), pentru perioada cuprinsă între data trecerii în proprietatea publică și data la care au renăscut creanțele fiscale, respectiv data revocării deciziei prin care s-a aprobat darea în plată, nu se datorează dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz.

Articolul 264Conversia în acțiuni a obligațiilor fiscale

(1)La contribuabilii/plătitorii la care statul este acționar integral sau majoritar se poate aproba, în condițiile legii și cu respectarea procedurilor privind ajutorul de stat, conversia în acțiuni a obligațiilor fiscale principale administrate de organul fiscal central reprezentând impozite, taxe, contribuții sociale obligatorii și alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat, precum și obligațiile fiscale accesorii, datorate și neachitate, cu excepția obligațiilor fiscale principale cu reținere la sursă și a accesoriilor aferente acestora și obligațiile fiscale către fondul de risc ca urmare a împrumuturilor interne și externe garantate de stat și a subîmprumuturilor acordate ca urmare a contractării de împrumuturi interne și externe de către stat.

03.09.2017Alineatul (1) din Articolul 264, Capitolul XII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 97, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(2)În aplicarea alin. (1), prin hotărâre a Guvernului, se aprobă contribuabilii/plătitorii la care se realizează stingerea obligațiilor fiscale prin conversie în acțiuni.

(3)Conversia în acțiuni prevăzută la alin. (1) se realizează numai cu respectarea dreptului de preferință al acționarilor existenți, în condițiile legii și conform prevederilor actelor constitutive.

(4)Instituția publică ce exercită calitatea de acționar în numele statului la data efectuării conversiei exercită drepturile și obligațiile statului român în calitate de acționar pentru acțiunile emise în favoarea statului de operatorii economici prevăzuți la alin. (1) și înregistrează în evidențele contabile aceste acțiuni.

(5)La contribuabilii/plătitorii la care s-a deschis procedura insolvenței, potrivit legii, conversia creanțelor bugetare în acțiuni poate fi prevăzută prin planul de reorganizare, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare.

02.10.2018Alineatul (5) din Articolul 264, Capitolul XII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 1, Articolul VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 88 din 27 septembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 02 octombrie 2018

(6)În vederea stingerii prin conversie în acțiuni a obligațiilor prevăzute la alin. (1), organul fiscal competent emite, din oficiu, certificatul de atestare fiscală.

(7)Certificatul de atestare fiscală emis potrivit alin. (6) se comunică contribuabililor/plătitorilor prevăzuți la alin. (1).

(8)Conversia obligațiilor cuprinse în certificatul de atestare fiscală se face la valoarea nominală a acțiunilor.

(9)Data stingerii obligațiilor prevăzute la alin. (1) este data realizării conversiei.

(10)Operarea în evidențele contabile ale contribuabilului/plătitorului a conversiei în acțiuni a creanței prevăzute la alin. (1) se face în baza certificatului de atestare fiscală emis de organul fiscal competent potrivit alin. (6) și comunicat contribuabilului/plătitorului potrivit alin. (7).

(11)Începând cu data emiterii certificatului de atestare fiscală, pentru obligațiile principale datorate de contribuabil/plătitor care fac obiectul conversiei în acțiuni, nu se calculează și nu se datorează obligații accesorii.

(12)Pentru obligațiile care fac obiectul prezentului articol, executarea silită se suspendă la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (2) și încetează la data conversiei în acțiuni a creanțelor.

(13)Instituția publică sub autoritatea căreia funcționează contribuabilul/plătitorul exercită drepturile și obligațiile statului român, în calitate de acționar unic sau majoritar, după caz, și înregistrează acțiunile emise de contribuabil/plătitor în favoarea statului ca urmare a conversiei creanțelor prevăzute la alin. (1), ținându-se evidența acestora distinct potrivit reglementărilor privind contabilitatea instituțiilor publice în vigoare.

(14)La contribuabilii/plătitorii la care o unitate administrativ-teritorială/subdiviziune administrativ-teritorială este acționar integral sau majoritar, se poate aproba, în condițiile legii și cu respectarea procedurilor privind ajutorul de stat, conversia în acțiuni a obligațiilor fiscale principale administrate de organul fiscal local reprezentând impozite, taxe locale și alte sume datorate bugetului local, inclusiv amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul local, precum și obligațiile fiscale accesorii, datorate și neachitate.

(15)În aplicarea alin. (14), prin hotărâre a autorității deliberative, se aprobă contribuabilii/plătitorii la care se realizează stingerea obligațiilor fiscale prin conversie în acțiuni.

(16)Prevederile alin. (3)-(13) sunt aplicabile în mod corespunzător și pentru conversia prevăzută la alin. (14).

Articolul 264^1Cesiunea creanțelor bugetare

(1)Creditorul bugetar poate cesiona creanțele bugetare datorate de debitorii aflați în procedura insolvenței.

11.07.2020Alineatul (1) din Articolul 264^1, Capitolul XII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 19, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 113 din 8 iulie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 08 iulie 2020

(2)Dacă până la data stabilită în anunțul publicitar nu se înregistrează decât o singură ofertă, prețul și celelalte clauze ale contractului de cesiune se stabilesc prin negociere directă. În situația în care există mai mulți ofertanți, cesiunea de creanță se va realiza ca urmare a unei proceduri competitive organizate de către creditorul bugetar bazate pe criteriul celui mai mare preț al cesiunii oferit și pe al celui mai scurt termen de plată a prețului cesiunii.

11.07.2020Alineatul (2) din Articolul 264^1, Capitolul XII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 19, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 113 din 8 iulie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 08 iulie 2020

(3)În situația în care plata prețului cesiunii se face într-o perioadă mai mare de 30 de zile de la data încheierii contractului de cesiune, se datorează dobânzi sau majorări de întârziere, după caz, potrivit prezentului cod. Nivelul majorării de întârziere este de 0,5% pe lună sau pe fracțiune de lună, după caz.

11.07.2020Alineatul (3) din Articolul 264^1, Capitolul XII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 19, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 113 din 8 iulie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 08 iulie 2020

(3^1)Cesionarul creanței bugetare preia, ca urmare a cesiunii de creanță, toate drepturile și garanțiile creditorului bugetar.

11.07.2020Articolul 264^1 din Capitolul XII, Titlul VII a fost completat de Punctul 20, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 113 din 8 iulie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 08 iulie 2020

(4)Dacă cesionarul nu plătește creditorului bugetar, la termenele prevăzute în contract, prețul cesiunii, contractul de cesiune reprezintă titlu executoriu pentru creditorul bugetar, iar creanța acestuia este o creanță bugetară ce poate fi recuperată potrivit prezentului cod.

(5)Dacă cesionarul nu plătește creditorului bugetar prețul cesiunii, la termenele stipulate în contract, contractul de cesiune reprezintă titlu executoriu pentru creditorul bugetar, iar creanța acestuia este o creanță bugetară ce poate fi recuperată potrivit prezentului cod.

11.07.2020Alineatul (5) din Articolul 264^1, Capitolul XII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 21, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 113 din 8 iulie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 08 iulie 2020

(6)Sumele obținute în urma cesiunii creanțelor bugetare se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz.

11.07.2020Articolul 264^1 din Capitolul XII, Titlul VII a fost completat de Punctul 22, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 113 din 8 iulie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 08 iulie 2020

02.10.2018Capitolul XII din Titlul VII a fost completat de Punctul 2, Articolul VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 88 din 27 septembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 02 octombrie 2018

Articolul 265

Conduita organului fiscal în cazul insolvabilității și al deschiderii procedurii insolvenței potrivit Legii nr. 85/2014

(1)În sensul prezentului cod este insolvabil debitorul ale cărui venituri și/sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile. În acest sens, organul fiscal comunică debitorului procesul-verbal de insolvabilitate.

03.09.2017Alineatul (1) din Articolul 265, Capitolul XII, Titlul VII a fost modificat de Punctul 98, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(1^1)Se consideră debitori care nu au venituri sau bunuri urmăribile și următoarele categorii:

a)debitorii ce dețin în proprietate bunuri a căror valorificare acoperă cel mult cheltuielile estimate de executare silită;

b)debitorii care dețin în proprietate bunuri a căror valoare este mai mică de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale restante.

03.09.2022Litera b) din Alineatul (1^1), Articolul 265, Capitolul XII, Titlul VII a fost modificată de Punctul 30, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

03.09.2017Articolul 265 din Capitolul XII, Titlul VII a fost completat de Punctul 99, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(2)Pentru obligațiile fiscale ale debitorilor declarați în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare silită dispune scoaterea creanței din evidența curentă și trecerea ei într-o evidență separată pe baza procesului-verbal de insolvabilitate.

(3)În cazul debitorilor prevăzuți la alin. (2) executarea silită se întrerupe. Organul fiscal are obligația ca cel puțin o dată pe an să efectueze o investigație asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silită.

(4)În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare silită iau măsurile necesare de trecere din evidența separată în evidența curentă și de executare silită.

(4^1)În cazul în care ulterior declarării stării de insolvabilitate debitorii înregistrează alte obligații fiscale restante, organul fiscal comunică un proces-verbal adițional la procesul-verbal de insolvabilitate, în care se înscriu creanțele fiscale născute ulterior declarării stării de insolvabilitate. Prevederile alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.

24.12.2020Articolul 265 din Capitolul XII, Titlul VII a fost completat de Punctul 84, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(5)În vederea recuperării creanțelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvență potrivit Legii nr. 85/2014, organul fiscal solicită înscrierea la masa credală a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale existente în evidența creanțelor fiscale la data declarării insolvenței.

(6)Dispozițiile alin. (5) se aplică și în vederea recuperării creanțelor fiscale de la debitorii aflați în lichidare în condițiile legii.

(7)Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolvenței sunt scutite de consemnarea vreunei cauțiuni.

(8)În situația în care organul fiscal central deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, A.N.A.F. poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de A.N.A.F. de către judecătorul-sindic se efectuează, conform art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2014.

(9)În dosarele în care organul fiscal deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, acesta are dreptul să verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului și să îi solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfășurată și onorariile încasate.

Articolul 266Anularea creanțelor fiscale

(1)În situațiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poștă, sunt mai mari decât creanțele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare silită poate aproba anularea debitelor respective.

(2)În cazul prevăzut la art. 265 alin. (2), dacă la sfârșitul perioadei de prescripție se constată că debitorul nu a dobândit bunuri sau venituri urmăribile, organele de executare silită procedează la anularea obligațiilor fiscale.

(3)Anularea se face și atunci când organul fiscal constată că debitorul persoană fizică este dispărut sau decedat fără să fi lăsat venituri ori bunuri urmăribile.

(4)Obligațiile fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiați din registrele în care au fost înregistrați potrivit legii se anulează după radiere dacă pentru plata acestora nu s-a atras răspunderea altor persoane, potrivit legii.

(4^1)Obligațiile fiscale datorate de debitori, persoane fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau profesii libere, precum și asocieri și alte entități fără personalitate juridică, radiați din registrele în care au fost înregistrați potrivit legii, se anulează după radiere, inclusiv în situația în care obligațiile au fost preluate de alți debitori în conformitate cu prevederile art. 23.

03.09.2017Articolul 266 din Capitolul XII, Titlul VII a fost completat de Punctul 100, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Notă

Decizie de admitere: HP nr. 20/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 579 din 27 iunie 2023:

În interpretarea și aplicarea art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, motivele de nelegalitate invocate în cererea de anulare a deciziei de soluționare a contestației și a actelor administrative fiscale la care aceasta se referă nu sunt limitate la cele invocate în contestația administrativă.

În interpretarea și aplicarea art. 266 alin. (4^1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, anularea obligației fiscale datorate de debitorul persoană fizică care desfășoară activități în mod independent, ca urmare a radierii debitorului din registrul în care a fost înregistrat potrivit legii, nu împiedică preluarea obligației fiscale de către persoana fizică în condițiile art. 23 alin. (3) și (4) din Codul de procedură fiscală.

Decizie de admitere: HP nr. 57/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1220 din 4 decembrie 2024:

(5)Creanțele fiscale restante administrate de organul fiscal central, aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 40 lei, se anulează. Plafonul se aplică totalului creanțelor fiscale datorate și neachitate de debitori.

(6)În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre, autoritățile deliberative pot stabili plafonul creanțelor fiscale care pot fi anulate, care nu poate depăși limita maximă prevăzută la alin. (5).

(7)Prevederile alin. (6) se aplică totalului creanțelor fiscale datorate și neachitate de debitori aflate în sold la data de 31 decembrie a anului.

(8)Creanțele fiscale restante administrate de organul fiscal central și local se anulează și în următoarele situații:

a)ulterior închiderii procedurii insolvenței, în situația în care creanțele nu sunt admise la masa credală potrivit legii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase, inclusiv în cazul atragerii răspunderii acestuia, potrivit legii;

b)ulterior închiderii procedurii de reorganizare judiciară, în situația în care creanțele fiscale nu sunt acceptate în planul de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic, sub rezerva ca debitorii să se conformeze planului de reorganizare aprobat.

03.09.2017Articolul 266 din Capitolul XII, Titlul VII a fost completat de Punctul 101, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(8^1)La închiderea procedurii de prevenire a insolvenței, creanțele care au fost reduse prin acordul de restructurare confirmat de instanța de judecată sau prin planul de restructurare omologat, după caz, se anulează sub rezerva ca debitorul să se conformeze acordului de restructurare sau planului de restructurare, după caz.

08.08.2026Articolul 266, Capitolul XII, Titlul VII a fost completat de Punctul 13., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

(9)Pe toată perioada derulării procedurii insolvenței sau reorganizării judiciare, după caz, creanțele prevăzute la alin. (8) nu se sting.

03.09.2017Articolul 266 din Capitolul XII, Titlul VII a fost completat de Punctul 101, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(10)Pe toată perioada derulării procedurilor de prevenire a insolvenței, creanțele prevăzute la alin. (8^1) nu se sting.

08.08.2026Articolul 266, Capitolul XII, Titlul VII a fost completat de Punctul 14., Articolul IV din LEGEA nr. 170 din 5 august 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 5 august 2026

Capitolul XII^1Dispoziții aplicabile cazurilor speciale de executare silită

03.09.2017Titlul VII a fost completat de Punctul 102, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 266^1Sfera de aplicare

(1)Prezentul capitol se aplică pentru executarea silită a tuturor creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, provenite din săvârșirea de infracțiuni, astfel:

a)sumele reprezentând repararea prejudiciului material;

b)amenzi;

c)cheltuieli judiciare;

d)sume confiscate.

(2)Prin cazuri speciale de executare în sensul prezentului capitol se înțelege cazurile date în competența organului de executare prevăzut la art. 220 alin. (2^1) lit. a).

03.09.2017Capitolul XII^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 102, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 266^2Comunicarea actelor de executare silită în cazuri speciale

Prin excepție de la prevederile art. 47 alin. (1), în cazul debitorului care datorează sume de natura celor prevăzute la art. 266^1 și care este arestat preventiv sau deținut în penitenciar, comunicarea actelor de executare silită se realizează la sediul locului de deținere.

03.09.2017Capitolul XII^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 102, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 266^3Executarea silită în cazul debitorilor insolvenți

(1)Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, executarea silită a creanțelor prevăzute la art. 266^1 datorate de debitorii declarați insolvenți se realizează potrivit dispozițiilor prezentului cod.

(2)Prin excepție de la prevederile art. 220 alin. (8), în cazul debitorului care datorează sume de natura celor prevăzute la art. 266^1 și pentru care s-a dispus atragerea răspunderii potrivit prevederilor legislației privind insolvența, coordonarea executării silite revine organului de executare silită cazuri speciale în a cărui rază teritorială își are/și-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent.

03.09.2017Capitolul XII^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 102, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 266^4Titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite

Prin excepție de la dispozițiile art. 226 alin. (1), pentru creanțele prevăzute la art. 266^1 stabilite prin hotărâri judecătorești definitive pronunțate în materie penală, se aplică măsurile de executare silită prevăzute de prezentul cod, fără a se emite alt titlu executoriu de către organul de executare.

03.09.2017Capitolul XII^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 102, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 266^5Condițiile începerii executării silite cazuri speciale

Prin excepție de la dispozițiile art. 230, pentru creanțele prevăzute la art. 266^1 se aplică măsurile de executare silită prevăzute de prezentul cod, fără comunicarea somației.

03.09.2017Capitolul XII^1 din Titlul VII a fost completat de Punctul 102, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Capitolul XIIIDispoziții speciale privind colectarea

Articolul 267Dispoziții speciale privind colectarea

(1)Prevederile prezentului titlu se aplică și pentru colectarea amenzilor de orice fel și altor creanțe bugetare, pe baza unor titluri executorii de creanță bugetară, transmise spre recuperare organului fiscal.

(2)Pentru recuperarea ajutoarelor de stat și de minimis, prin excepție de la dispozițiile art. 230 alin. (1), executarea silită prin poprire și/sau sechestru asupra bunurilor mobile sau imobile poate începe oricând după comunicarea somației, fără a fi necesară împlinirea termenului de 15 zile.

03.09.2022Articolul 267 din Capitolul XIII, Titlul VII a fost completat de Punctul 31, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

Titlul VIIISoluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale

Capitolul IDreptul la contestație

Articolul 268Posibilitatea de contestare

(1)Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit prezentului titlu. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.

(2)Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal. În lipsa unui act administrativ fiscal, devin incidente prevederile art. 8 alin. (1) teza a doua și art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

24.12.2020Alineatul (2) din Articolul 268, Capitolul I, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 85, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(3)Baza de impozitare și creanța fiscală stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.

(4)Pot fi contestate în condițiile alin. (3) și deciziile de nemodificare a bazei de impozitare prin care nu sunt stabilite creanțe fiscale.

(5)În cazul deciziilor referitoare la baza de impozitare, reglementate potrivit art. 99 alin. (1), contestația se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.

(6)Bazele de impozitare constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impozitare pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.

Articolul 269Forma și conținutul contestației

(1)Contestația se formulează în scris și va cuprinde:

a)datele de identificare a contestatorului;

b)obiectul contestației;

c)motivele de fapt și de drept;

d)dovezile pe care se întemeiază;

e)semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia. Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

(2)Obiectul contestației îl constituie sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, precum și sumele și măsurile nestabilite de către organul fiscal, dar pentru care există această obligație potrivit legii.

24.12.2020Alineatul (2) din Articolul 269, Capitolul I, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 86, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(3)În contestațiile care au ca obiect sume se specifică cuantumul sumei totale contestate, individualizată pe categorii de creanțe fiscale, precum și accesorii ale acestora. În situația în care se constată nerespectarea acestei obligații, organul fiscal de soluționare competent solicită contestatorului, în scris, ca acesta să precizeze, în termen de 5 zile de la comunicarea solicitării, cuantumul sumei contestate, individualizată. În cazul în care contestatorul nu comunică suma, se consideră contestat întregul act administrativ fiscal atacat.

(4)Contestația se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat și nu este supusă taxelor extrajudiciare de timbru.

Articolul 270Termenul de depunere a contestației

(1)Contestația se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.

(2)În cazul în care contestația nu este depusă la organul fiscal emitent, aceasta se înaintează, în termen de cel mult 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

(3)Organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat întocmește dosarul contestației, precum și referatul cu propuneri de soluționare și le înaintează, în termen de cel mult 5 zile de la data primirii, organului de soluționare competent.

24.12.2020Alineatul (3) din Articolul 270, Capitolul I, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 87, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(4)Dacă actul administrativ fiscal nu conține elementele prevăzute la art. 46 alin. (2) lit. i), contestația poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.

Articolul 271Retragerea contestației

(1)Contestația poate fi retrasă de către contestator până la soluționarea acesteia. În acest caz, organul de soluționare competent comunică contestatorului decizia prin care se ia act de renunțarea la contestație.

(2)Prin retragerea contestației nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă contestație în interiorul termenului prevăzut la art. 270.

Capitolul IICompetența de soluționare a contestațiilor. Decizia de soluționare

Articolul 272Organul competent

(1)Contestațiile formulate împotriva titlurilor de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ-fiscale emise de organul fiscal central se soluționează de către structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

(2)Activitatea de soluționare a contestațiilor se realizează de către structura specializată din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finanțelor Publice atât la nivel central, cât și la nivel teritorial.

(3)Competența și atribuțiile structurii specializate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și ale structurilor teritoriale de soluționare a contestațiilor se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(4)Contestațiile formulate împotriva actelor administrativ- fiscale emise de organele fiscale locale din cadrul autorităților administrației publice locale se soluționează de către aceste organe fiscale.

(5)Contestațiile formulate împotriva actelor administrativ- fiscale emise de alte autorități publice care, potrivit legii, administrează creanțe fiscale se soluționează de către aceste autorități.

24.12.2020Articolul 272 din Capitolul II, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 88, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Articolul 273Decizia de soluționare

(1)În soluționarea contestației, organul de soluționare competent se pronunță prin decizie.

(2)Decizia emisă în soluționarea contestației este obligatorie pentru organul fiscal emitent al actelor administrative fiscale contestate.

03.09.2022Alineatul (2) din Articolul 273, Capitolul II, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 32, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

Articolul 274Forma și conținutul deciziei de soluționare a contestației

(1)Decizia de soluționare a contestației se emite în formă scrisă și cuprinde: preambulul, considerentele și dispozitivul.

(2)Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluționarea, datele de identificare ale contestatorului, numărul de înregistrare a contestației la organul de soluționare competent, obiectul cauzei, precum și sinteza susținerilor părților atunci când organul competent de soluționare a contestației nu este organul emitent al actului atacat.

(3)Considerentele cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului de soluționare competent în emiterea deciziei.

(4)Dispozitivul cuprinde soluția pronunțată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată și instanța competentă.

(5)Decizia se semnează de către conducătorul structurii de soluționare a contestației sau de persoana cu funcție de conducere împuternicită de acesta, după caz.

24.12.2020Alineatul (5) din Articolul 274, Capitolul II, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 89, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Capitolul IIIDispoziții procedurale

Articolul 275Introducerea altor persoane în procedura de soluționare

(1)Organul de soluționare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, în soluționarea contestației, după caz, alte persoane ale căror interese juridice de natură fiscală sunt afectate în urma emiterii deciziei de soluționare a contestației. Înainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.

(2)Persoanele care participă la realizarea venitului în sensul art. 268 alin. (5) și nu au înaintat contestație vor fi introduse din oficiu.

(3)Persoanei introduse în procedura de contestație i se vor comunica toate cererile și declarațiile celorlalte părți. Această persoană are drepturile și obligațiile părților rezultate din raportul juridic fiscal ce formează obiectul contestației și are dreptul să înainteze propriile sale cereri.

(4)Dispozițiile Codului de procedură civilă, republicat, referitoare la intervenția forțată și voluntară sunt aplicabile.

Articolul 276Soluționarea contestației

(1)În soluționarea contestației organul competent verifică motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestației se face în raport cu susținerile părților, cu dispozițiile legale invocate de acestea și cu documentele existente la dosarul cauzei. Soluționarea contestației se face în limitele sesizării.

(2)Organul de soluționare competent, pentru lămurirea cauzei, poate solicita:

a)punctul de vedere al direcțiilor de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, A.N.A.F. sau al altor instituții și autorități competente să se pronunțe în cauzele respective;

b)efectuarea, de către organele competente, a unei constatări la fața locului în condițiile art. 65.

(3)Prin soluționarea contestației nu se poate crea o situație mai grea contestatorului în propria cale de atac.

(4)Contestatorul, intervenienții sau împuterniciții acestora poate/pot să depună probe noi în susținerea cauzei. În această situație, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat i se oferă posibilitatea să se pronunțe asupra acestora.

03.09.2022Alineatul (4) din Articolul 276, Capitolul III, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 33, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(5)Contestatorul/Intervenientul sau împuterniciții acestora poate/pot solicita organului de soluționare competent susținerea orală a contestației. În acest caz, organul de soluționare fixează un termen pentru susținerea acesteia. Această solicitare poate fi adresată organului de soluționare competent în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării contestației, sub sancțiunea decăderii. La solicitarea contestatorului/ intervenientului sau împuterniciților acestora, organul de soluționare este obligat să asigure acestuia/acestora accesul la toate probele ce au legătură cu soluționarea contestației fiscale, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele probe.

03.09.2022Alineatul (5) din Articolul 276, Capitolul III, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 33, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(6)Organul de soluționare competent se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, iar, când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se mai procedează la analiza pe fond a cauzei.

(7)Contestațiile formulate potrivit prezentului titlu se soluționează în termenul prevăzut la art. 77.

Articolul 277Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă

(1)Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

a)organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;

b)soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

(2)La cererea contestatorului, organul de soluționare competent suspendă procedura și stabilește termenul până la care aceasta se suspendă. Termenul de suspendare nu poate fi mai mare de 6 luni de la data acordării. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.

(3)Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat ori nu.

(4)Hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor de soluționare competente, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

Articolul 278Suspendarea executării actului administrativ fiscal

(1)Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.

(2)Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune, după cum urmează:

a)de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;

b)de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 10.000 lei;

c)de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 100.000 lei;

d)de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depășește 1.000.000 lei.e) 1.000 lei, dacă obiectul contestației nu este evaluabil în bani.

03.09.2017Alineatul (2) din Articolul 278, Capitolul III, Titlul VIII a fost completat de Punctul 104, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3)În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanțele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate până la încetarea acesteia și obligațiile fiscale nu se înscriu în certificatul de atestare fiscală. Aceste efecte privesc atât obligațiile fiscale principale individualizate în actul administrativ suspendat la executare, cât și obligațiile fiscale accesorii aferente acestora, chiar dacă aceste obligații fiscale accesorii sunt individualizate în acte administrative fiscale care nu sunt suspendate la executare.

03.09.2017Alineatul (3) din Articolul 278, Capitolul III, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 105, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(4)Prin excepție de la prevederile art. 173 și ale art. 181, în cazul în care instanța judecătorească de contencios administrativ admite cererea contribuabilului/plătitorului de suspendare a executării actului administrativ fiscal, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se datorează penalități de întârziere sau penalități de nedeclarare pe perioada suspendării. În cazul creanțelor administrate de organul fiscal local, pe perioada suspendării se datorează majorări de întârziere de 0,5% pe lună sau pe fracțiune de lună, reprezentând echivalentul prejudiciului.

03.09.2017Alineatul (4) din Articolul 278, Capitolul III, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 105, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(5)Suspendarea executării actului administrativ fiscal dispusă potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, încetează de drept și fără nicio formalitate dacă acțiunea în anularea actului administrativ fiscal nu a fost introdusă în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de soluționare a contestației.

(6)În cazul în care s-a formulat o cerere de suspendare a actului administrativ fiscal în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar cauțiunea prevăzută la alin. (2) este deja consemnată la dispoziția instanței, nu este necesară consemnarea unei noi cauțiuni în situația în care se solicită suspendarea actului administrativ fiscal în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca, la data pronunțării asupra cererii de suspendare în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cauțiunea să fie consemnată efectiv la dispoziția instanței.

03.09.2017Articolul 278 din Capitolul III, Titlul VIII a fost completat de Punctul 106, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Capitolul IVSoluții asupra contestației

Articolul 279Soluții asupra contestației

(1)Prin decizie, contestația poate fi admisă ori respinsă, în totalitate sau în parte.

03.09.2022Alineatul (1) din Articolul 279, Capitolul IV, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 34, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(2)În cazul admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat.

(2^1)În cazul respingerii contestației, se decide, după caz, confirmarea totală sau parțială a actului atacat.

03.09.2022Articolul 279 din Capitolul IV, Titlul VIII a fost completat de Punctul 35, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(3)Prin decizie se poate desființa, total sau parțial, actul administrativ atacat în situația în care, din documentele existente la dosar și în urma demersurilor întreprinse la organul fiscal emitent, nu se poate stabili situația de fapt în cauza supusă soluționării prin raportare la temeiurile de drept invocate de organul competent și de contestator. În acest caz, organul fiscal competent urmează să încheie un nou act administrativ fiscal care trebuie să aibă în vedere strict considerentele deciziei de soluționare a contestației. Pentru un tip de creanță fiscală și pentru o perioadă supusă impozitării, desființarea actului administrativ fiscal se poate pronunța o singură dată.

03.09.2017Alineatul (3) din Articolul 279, Capitolul IV, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 107, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(4)Soluția de desființare este pusă în executare în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei în cazul contribuabililor mari și mijlocii și în termen de 30 zile în cazul celorlalți contribuabili, iar noul act administrativ fiscal emis vizează strict aceeași perioadă și același obiect al contestației pentru care s-a pronunțat soluția de desființare.

03.09.2017Alineatul (4) din Articolul 279, Capitolul IV, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 107, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(4^1)În cazul persoanelor fizice care au fost supuse verificării situației fiscale personale, soluția de desființare este pusă în executare de către organul fiscal prin comunicarea unei decizii, într-un termen ce nu poate fi mai mare de 240 de zile, calculat de la data comunicării deciziei de desființare.

24.12.2020Articolul 279 din Capitolul IV, Titlul VIII a fost completat de Punctul 91, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(5)Prin decizie se poate suspenda soluționarea cauzei, în condițiile prevăzute de art. 277.

(6)Prin decizie se poate constata nulitatea actului atacat.

(7)În cazul soluțiilor de desființare, dispozițiile art. 129 alin. (3) se aplică în mod corespunzător pentru toate categoriile de acte administrativ fiscale contestate, chiar dacă la data refacerii inspecției/controlului termenul de prescripție ar fi împlinit.

Articolul 280Respingerea contestației pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale

(1)Dacă organul de soluționare competent constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația se respinge fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

(2)Contestația nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greșită.

Articolul 281Comunicarea deciziei și calea de atac

(1)Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse în procedura de soluționare a contestației, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

(2)Deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

(3)În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desființarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluției de desființare emise în procedura de soluționare a contestației se face în termen de 60 de zile în cazul contribuabililor mari și mijlocii și în termen de 30 zile în cazul celorlalți contribuabili, de la data aducerii la cunoștința organului fiscal a deciziei de desființare.

03.09.2017Alineatul (3) din Articolul 281, Capitolul IV, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 108, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3^1)În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desființarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a refacerii verificării situației fiscale personale se realizează în termenul prevăzut la art. 279 alin. (4^1).

24.12.2020Articolul 281 din Capitolul IV, Titlul VIII a fost completat de Punctul 92, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(4)În situația în care instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) admite, în totalitate sau în parte, acțiunea prevăzută la alin. (3) sau (3^1), organul fiscal emitent anulează în mod corespunzător noul act administrativ fiscal, precum și, după caz, actele administrative subsecvente, iar contestatorul este pus în situația anterioară emiterii deciziei de desființare.

24.12.2020Alineatul (4) din Articolul 281, Capitolul IV, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 93, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(5)În situația nesoluționării contestației în termen de 6 luni de la data depunerii contestației, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanței de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. La calculul termenului de 6 luni nu se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) și nici cele în care procedura de soluționare a contestației este suspendată potrivit art. 277.

03.09.2017Alineatul (5) din Articolul 281, Capitolul IV, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 108, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(6)Procedura de soluționare a contestației încetează la data la care structurii specializate de soluționare a contestației i s-a adus la cunoștință despre acțiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil/plătitor.

03.09.2022Alineatul (6) din Articolul 281, Capitolul IV, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 36, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(7)În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a respins contestația de către organul fiscal fără ca acesta să intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanța constată că soluția adoptată de către organul fiscal este nelegală și/sau netemeinică, se va pronunța și asupra fondului raportului juridic fiscal.

Articolul 281^1Reexaminarea deciziei de soluționare

(1)Decizia emisă în soluționarea contestației poate fi reexaminată, de către organul de soluționare competent, la cererea contribuabilului/plătitorului, pentru următoarele situații:

a)nu s-a avut în vedere aplicarea în speță a anumitor dispoziții legale care ar fi schimbat fundamental soluția adoptată;

b)ulterior emiterii deciziei de către structura de soluționare a contestației se emite o decizie de către Comisia fiscală centrală care oferă o altă interpretare dispozițiilor legale incidente speței;

c)anterior sau ulterior emiterii deciziei de către structura de soluționare a contestației se adoptă o hotărâre judecătorească a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României fie pentru dezlegarea de principiu a unor chestiuni de drept, fie un recurs în interesul legii care dictează o anumită practică judiciară pentru problematica supusă analizei diferită de cea din decizia de soluționare a contestației;

d)anterior sau ulterior emiterii deciziei de către structura de soluționare a contestației se adoptă o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care este contrară deciziei de soluționare a contestației administrative.

(2)Cererea de reexaminare poate fi depusă:

a)în cazul deciziilor de soluționare a contestațiilor care fac obiectul acțiunii în contencios administrativ, pe perioada judecării cauzei;

b)în cazul deciziilor de soluționare a contestațiilor pentru care nu s-a formulat acțiune în contencios administrativ, în termen de un an de la data comunicării deciziei de soluționare, sub sancțiunea decăderii, chiar dacă obligația fiscală a fost stinsă.

(3)În urma reexaminării deciziei emise în soluționarea contestației, organul de soluționare competent o poate confirma sau o poate retracta, emițând o nouă decizie.

(4)În situația prevăzută la alin. (2) lit. a), decizia emisă în urma cererii de reexaminare poate fi comunicată până la data încheierii dezbaterilor în fond în fața primei instanțe. Dacă organul de soluționare competent a confirmat decizia inițială, acțiunea în contencios administrativ își continuă cursul.

(5)În cazul în care decizia emisă în urma cererii de reexaminare nu a fost comunicată până la data încheierii dezbaterilor în fond în fața primei instanțe, aceasta nu se mai comunică și nu produce niciun efect juridic.

(6)În situația prevăzută la alin. (2) lit. b), decizia de confirmare poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

24.12.2020Capitolul IV din Titlul VIII a fost completat de Punctul 94, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

Titlul IXSoluționarea litigiilor fiscale generate de interpretarea și aplicarea acordurilor și convențiilor care prevăd evitarea/eliminarea dublei impuneri

25.08.2019Denumirea titlului IX a fost modificată de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Capitolul IProcedura amiabilă în baza acordurilor sau convențiilor pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri și în baza Convenției 90/436/CEE privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate

25.08.2019Titlul IX a fost completat de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 282Procedura amiabilă

(1)Prevederile prezentului articol se completează cu prevederile Convenției 90/436/CEE privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate, ale Codului de conduită revizuit pentru punerea în aplicare efectivă a Convenției privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (2009/C322/01), precum și ale convențiilor sau acordurilor de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state.

(2)În România, autoritatea competentă în realizarea procedurii amiabile este A.N.A.F.

(3)În sensul prezentului articol, expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)chestiune litigioasă - faptul care generează litigii în urma interpretării și aplicării convențiilor sau acordurilor de evitare/eliminare a dublei impuneri la care România este parte;

b)persoană afectată - orice persoană fizică sau juridică cu rezidența fiscală în România sau într-un stat cu care România are încheiată o convenție sau un acord de evitare/eliminare a dublei impuneri și a cărei impozitare este afectată direct de o chestiune litigioasă.

(4)În baza prevederilor convenției sau acordului de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat, când o persoană afectată consideră că măsurile luate de unul sau de ambele state contractante au sau vor avea ca rezultat o impozitare a acestuia care nu este conformă cu prevederile acelei convenții sau acord, indiferent de căile de atac interne, acea persoană își poate prezenta cazul privind o chestiune litigioasă autorității competente a oricăruia dintre statele contractante, dacă convenția sau acordul respectiv prevede această posibilitate.

(5)În cazul în care prevederile convenției sau acordului de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat nu stabilesc posibilitatea de adresare către autoritatea competentă a oricăruia dintre statele contractante, persoana afectată rezidentă în România poate solicita A.N.A.F., indiferent de căile de atac interne, inițierea procedurii amiabile atunci când consideră că măsurile luate de unul sau de ambele state contractante au sau vor avea ca rezultat o impozitare a acestuia care nu este conformă cu prevederile convenției sau acordului.

(6)În cazul în care prevederile convenției sau acordului de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat nu stabilesc posibilitatea de adresare către autoritatea competentă a oricăruia dintre statele contractante și A.N.A.F. consideră că solicitarea persoanei afectate nu poate fi admisă întrucât aceasta nu conține informațiile și documentele necesare sau nu a fost prezentată în termen, A.N.A.F. notifică autoritatea competentă a statului cu care România are încheiată o convenție sau un acord de evitare/eliminare a dublei impuneri asupra acestui fapt sau implementează un proces de consultare bilaterală care permite autorității competente a celuilalt stat să își prezinte opiniile cu privire la obiectul procedurii amiabile. Admisibilitatea solicitării din perspectiva informațiilor și documentelor necesare se analizează prin parcurgerea procedurii prevăzute la art. 283^3 alin. (6)-(9).

(7)Cazul privind chestiunea litigioasă trebuie prezentat de persoana afectată în termen de trei ani sau în termenul prevăzut în convenția sau acordul de evitare/eliminare a dublei impuneri, calculat de la data comunicării actului administrativ fiscal sau orice altă notificare din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile convenției sau acordului de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat.

(8)Dacă convenția sau acordul de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu alt stat prevede o perioadă de prezentare a cazului mai scurtă decât perioada de trei ani prevăzută la alin. (7), această perioadă se extinde la trei ani.

(9)Cu scopul de a evita/elimina dubla impunere ce contravine convenției sau acordului, A.N.A.F. întreprinde demersuri cu autoritatea competentă din celălalt stat dacă A.N.A.F. nu poate soluționa cazul unilateral.

(10)A.N.A.F., în realizarea procedurii amiabile, participă la negocieri cu cealaltă autoritate competentă în vederea evitării/eliminării dublei impuneri ce contravine convenției sau acordului. În realizarea activității de negociere, echipa competentă în soluționarea procedurii amiabile propune conducerii instituției un mandat privind opțiunile de negociere ce pot fi acceptate de România în procesul de negociere cu cealaltă autoritate competentă. Mandatul de negociere poate fi revizuit sau actualizat după parcursul derulării reuniunilor bilaterale în cadrul cărora, împreună cu cealaltă autoritate competentă, se analizează în detaliu aspectele de fond ale speței, ținând cont de faptele și circumstanțele relevante ale cazului.

(11)În cazul procedurilor amiabile în domeniul prețurilor de transfer, mandatul privind opțiunile de negociere se elaborează prin considerarea tuturor metodelor de stabilire a prețurilor de transfer menționate la art. 11 alin. (4) lit. a)-f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și în conformitate cu prevederile Liniilor directoare privind prețurile de transfer emise de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică pentru societățile multinaționale și administrațiile fiscale, cu amendamentele/modificările și completările ulterioare. Orice modificare legată de alegerea metodei de stabilire a prețurilor de transfer sau de modalitatea de aplicare a acesteia, comparativ cu situația care a stat la baza ajustării profiturilor persoanei afectate, se fundamentează în elaborarea mandatului de negociere sau la închiderea cazului procedurii amiabile.

(12)Rezultatul legitim al procesului de negociere și orice ajustare sau estimare a rezultatului fiscal a persoanei afectate rezultată în urma procesului de negociere și în conformitate cu mandatul privind opțiunile de negociere este considerată valoare de piață pentru cazul care face obiectul mandatului în sensul dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare. Mandatul privind opțiunile de negociere se aprobă de către președintele A.N.A.F.

(13)În cazul în care A.N.A.F. a ajuns la un acord cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant privind modul de soluționare a cazului prezentat, după ce obține acordul persoanei afectate, A.N.A.F. emite decizia de soluționare prin ordin al președintelui A.N.A.F. pe care o transmite de îndată acesteia. Prin decizia de soluționare, inclusiv prin decizia de soluționare emisă în conformitate cu prevederile art. 283^5, se pot modifica sau anula actele administrative ce au stat la baza declanșării procedurii amiabile.

(14)În cazul în care nu există în derulare o cale de atac administrativă sau judiciară referitoare la actele administrative ce au stat la baza declanșării procedurii amiabile, A.N.A.F. aprobă, prin ordin al președintelui A.N.A.F., decizia de soluționare a procedurii amiabile, cu condiția ca persoana afectată să renunțe la dreptul de a promova oricare altă cale de atac administrativă sau judiciară referitoare la actele administrative ce au stat la baza declanșării procedurii amiabile.

(15)În cazul în care sunt în derulare alte căi de atac referitoare la actele administrative ce au stat la baza declanșării procedurii amiabile, decizia de soluționare a procedurii amiabile, aprobată prin ordin al președintelui A.N.A.F., devine astfel obligatorie și executorie numai după ce persoana afectată prezintă A.N.A.F. dovezi că au fost luate măsuri în vederea încheierii acestora în ceea ce privește rezultatul negocierii. Astfel de dovezi trebuie prezentate în termen de cel mult 60 de zile de la data la care decizia respectivă a fost comunicată persoanei afectate.

(16)Implementarea rezultatului negocierii se realizează prin ordin al președintelui A.N.A.F independent de orice prevedere națională legată de prescripție sau de constatările organului fiscal care decurg din alte acte administrative fiscale ce au stat la baza chestiunii litigioase.

(17)În cazul în care A.N.A.F. și autoritatea competentă a celuilalt stat contractant nu au ajuns la un acord privind modul de soluționare a cazului prezentat, A.N.A.F. notifică persoana afectată în legătură cu acest lucru, indicând motivele de fapt și de drept pentru care nu s-a ajuns la un acord.

(18)Dacă nu se poate ajunge la un acord privind modul de soluționare a cazului prezentat în termenul prevăzut, în cazul Convenției 90/436/CEE și al Directivei (UE) 2017/1.852 a Consiliului din 10 octombrie 2017 privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană, la solicitarea persoanei afectate, A.N.A.F. este obligată să dea curs procedurilor de arbitraj, sub rezerva acordului celuilalt stat.

(19)A.N.A.F. derulează procedura de arbitraj în condițiile art. 283^6 și implementează rezultatul procedurii de arbitraj prin decizie de soluționare, în condițiile art. 283^15, fără a fi necesar acordul persoanei afectate.

(20)Atunci când o convenție sau un acord de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat nu prevede ajustarea corespunzătoare a bazei de impunere în situația în care în acel stat s-a făcut o ajustare a profiturilor unei întreprinderi, autoritatea competentă din România se va strădui să rezolve cazurile în care s-a făcut o astfel de ajustare în celălalt stat pe calea procedurii amiabile.

(21)A.N.A.F. realizează procedura amiabilă și în cazul în care autoritatea competentă a statului cu care România are încheiată o convenție sau un acord de evitare/eliminare a dublei impuneri îi solicită acest lucru.

(22)În situația în care o hotărâre definitivă privind cazul care face obiectul procedurii amiabile a fost pronunțată de instanța competentă din România, înainte ca A.N.A.F. și autoritatea competentă a celuilalt stat să fi ajuns la un acord asupra cazului, A.N.A.F. notifică celeilalte autorități competente hotărârea definitivă a instanței, procedura fiind încheiată la data notificării.

(23)Modalitatea de derulare a procedurii amiabile se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(24)Prevederile alin. (4) și (6) se aplică solicitărilor introduse începând cu data de la care sunt aplicabile prevederile Convenției multilaterale pentru implementarea în cadrul tratatelor fiscale a măsurilor legate de prevenirea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor, deschisă spre semnare și semnată de România la Paris la 7 iunie 2017, ratificată prin Legea nr. 5/2022, sau ulterior acelei date pentru convențiile sau acordurile de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state, care prevăd posibilitatea ca o persoană afectată să își poată prezenta cazul autorității competente a oricăruia dintre statele contractante.

27.07.2025Articolul 282, Capitolul I, Titlul IX a fost modificat de Punctul 6., Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 24 iulie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 695 din 24 iulie 2025

Articolul 283Procedura pentru eliminarea dublei impuneri între persoane române afiliate

(1)În sensul prezentului articol, prin dublă impunere se înțelege situația în care același venit/profit impozabil se impozitează la două sau mai multe persoane române afiliate între care s-au încheiat tranzacții.

(2)În cazul tranzacțiilor între persoane române afiliate, ajustarea/estimarea venitului sau cheltuielii uneia dintre persoanele afiliate, efectuată de către organul fiscal competent pentru administrarea creanțelor datorate de respectiva persoană, este opozabilă și organului fiscal pentru administrarea creanțelor celeilalte persoane afiliate.

(2^1)În cazul tranzacțiilor între persoane membre ale aceluiași grup fiscal în domeniul impozitului pe profit, pentru operațiuni impozabile în România, în cazul în care se ajustează/estimează veniturile sau cheltuielile unui membru din cadrul grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit în cadrul unei inspecții fiscale, organul de inspecție fiscală ajustează cu aceeași valoare cheltuielile sau veniturile celuilalt membru al grupului cu care au fost derulate tranzacțiile ajustate/estimate.

24.12.2020Articolul 283 din Capitolul I, Titlul IX a fost completat de Punctul 95, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(3)Ajustarea/Estimarea se decide de organul fiscal competent prin emiterea deciziei de impunere pentru contribuabilul/plătitorul verificat. În vederea evitării dublei impuneri, în cazul ajustării/estimării venitului/cheltuielii uneia dintre persoanele române afiliate, după rămânerea definitivă a deciziei de impunere în sistemul căilor administrative și judiciare de atac, organul fiscal competent pentru administrarea contribuabilului/plătitorului verificat emite decizia de ajustare/estimare.

(4)Decizia de ajustare/estimare se comunică atât celeilalte/celorlalte persoane române afiliate, cât și organului fiscal competent pentru administrarea creanțelor datorate de cealaltă/celelalte persoană(e) română(e) afiliată(e) și este opozabilă organului fiscal numai dacă cealaltă/celelalte persoană(e) română(e) afiliată(e) a(u) aplicat prevederile alin. (5), efectuând corecțiile pentru evitarea dublei impuneri.

(5)În vederea eliminării dublei impuneri ca urmare a ajustării/estimării venitului sau cheltuielii, cealaltă persoană afiliată poate corecta, corespunzător deciziei de ajustare/estimare, declarația de impunere aferentă perioadei fiscale în care s-a desfășurat respectiva tranzacție. Această situație reprezintă o condiție care impune corectarea bazei de impozitare potrivit prevederilor art. 105 alin. (6).

(6)Modelul și conținutul deciziei de ajustare/estimare, modalitatea de emitere a acesteia, precum și procedura de ajustare/estimare se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Capitolul IIProcedura amiabilă pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri în baza Directivei (UE) 2017/1852 a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană

25.08.2019Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^1Obiect și domeniu de aplicare

(1)Orice persoană afectată are dreptul să apeleze la una dintre procedurile prevăzute de:

a)prezentul capitol care transpune prevederile Directivei (UE) 2017/1852 a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană;

b)acordurile sau convențiile de evitare a dublei impuneri la care România este parte;

c)Convenția 90/436/CEE privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate.

(2)Introducerea unei plângeri, astfel cum este prevăzut la art. 283^3, pune capăt oricărei alte proceduri amiabile sau de soluționare a litigiilor desfășurate în temeiul instrumentelor juridice prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) și care privește aceeași chestiune litigioasă. Astfel de alte proceduri, în curs, în legătură cu aceeași chestiune litigioasă încetează începând cu data primei primiri a plângerii de către oricare dintre autoritățile competente ale statelor membre în cauză.

(3)Prezentul capitol stabilește:

a)norme privind mecanismul de soluționare a litigiilor între statele membre atunci când litigiile respective apar în urma interpretării și aplicării acordurilor și convențiilor care prevăd eliminarea dublei impuneri asupra veniturilor și, după caz, a capitalurilor, la care România este parte;

b)drepturile și obligațiile persoanelor afectate de litigiile prevăzute la lit. a).

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^2Definiții

(1)În sensul prezentului capitol, expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)autoritate competentă - autoritatea unui stat membru care a fost desemnată ca atare de către statul membru în cauză. În România, autoritatea competentă este A.N.A.F.;

b)instanță competentă - instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare;

c)dublă impunere - impunerea de către două sau mai multe state membre a unor impozite, reglementate de acordurile sau convențiile prevăzute la art. 283^1 alin. (3) lit. a), pentru aceleași venituri sau capitaluri impozabile atunci când această impunere generează obligații fiscale suplimentare, creșterea obligațiilor fiscale ori anularea sau reducerea pierderilor fiscale, care ar putea fi utilizate pentru a compensa profiturile impozabile;

d)persoană afectată - orice persoană fizică sau juridică cu rezidența fiscală în România sau într-un alt stat membru și a cărei impozitare este afectată direct de o chestiune litigioasă;

e)chestiune litigioasă - faptul care generează litigii de natura celor prevăzute la art. 283^1 alin. (3) lit. a).

(2)Orice termen care nu este definit în prezentul capitol are înțelesul care îi este atribuit, potrivit prevederilor din acordurile sau convențiile prevăzute la art. 283^1 alin. (3) lit. a), la data primirii primei notificări a acțiunii care are sau care urmează să aibă ca rezultat o chestiune litigioasă. În cazul în care acordurile sau convențiile prevăzute la art. 283^1 alin. (3) lit. a) nu prevăd o astfel de definiție, termenul nedefinit are înțelesul care îi este atribuit în cuprinsul normelor legale în vigoare în scopul stabilirii impozitelor care fac obiectul acordului sau convenției respective. În acest din urmă caz, orice înțeles atribuit în temeiul normelor fiscale naționale prevalează asupra înțelesului atribuit termenului în cuprinsul altor norme legale în vigoare.

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^3Plângeri

(1)După primirea de către persoana afectată a unei decizii de impunere care vizează dubla impunere, aceasta are dreptul să depună o plângere privind o chestiune litigioasă la A.N.A.F., solicitând soluționarea acesteia. Plângerea trebuie depusă în termen de 3 ani de la comunicarea deciziei de impunere care are ca rezultat sau care urmează să aibă ca rezultat o chestiune litigioasă, indiferent dacă persoana afectată a recurs la căile de atac administrative sau judiciare disponibile în temeiul normelor legale în vigoare.

(2)Persoana afectată depune, simultan, plângerea conținând aceleași informații fiecărei autorități competente a statelor membre în cauză, în termenul prevăzut la alin. (1), și precizează în plângere ce alte state membre sunt implicate.

(3)În cazul în care plângerea este depusă la A.N.A.F., prevederile art. 8 se aplică în mod corespunzător.

(4)A.N.A.F. înștiințează atât persoana afectată, cât și celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză cu privire la primirea plângerii, în termen de 60 de zile de la data înregistrării acesteia.

(5)A.N.A.F. informează celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză cu privire la limba de comunicare pe care o utilizează pe parcursul procedurilor.

(6)Plângerea persoanei afectate trebuie să cuprindă următoarele informații și documente:

a)numele, adresa/adresele, codul de identificare fiscală/numărul sau numerele de identificare fiscală și orice alte informații necesare pentru identificarea persoanei sau persoanelor afectate care au depus plângerea la A.N.A.F. și a oricărei alte persoane afectate;

b)perioadele fiscale avute în vedere;

c)detalii privind faptele și circumstanțele relevante pentru cazul respectiv, inclusiv detalii privind structura tranzacției și relațiile dintre persoana afectată și celelalte părți implicate în tranzacțiile relevante, precum și cu privire la faptele stabilite cu bună-credință în cadrul unui acord obligatoriu reciproc, respectiv soluție fiscală individuală anticipată sau acord de preț în avans prevăzute la art. 52, încheiat anterior între persoana afectată și administrația fiscală, după caz; informații referitoare la natura și data acțiunilor care au condus la chestiunea litigioasă, inclusiv, după caz, detalii privind aceleași venituri încasate în celălalt stat membru și privind includerea unor astfel de venituri în categoria veniturilor impozabile din celălalt stat membru și detalii privind impozitul plătit sau care urmează a fi plătit în legătură cu astfel de venituri în celălalt stat membru, precum și cuantumurile aferente în monedele statelor membre în cauză, însoțite de copii ale tuturor documentelor justificative;

d)o trimitere la normele legale în vigoare și la acordurile sau convențiile prevăzute la art. 283^1 alin. (3) lit. a). În cazul în care se aplică mai multe acorduri sau convenții, persoana afectată precizează acordul sau convenția care generează chestiunea litigioasă;

10.05.2021Litera d) din Alineatul (6), Articolul 283^3, Capitolul II, Titlul IX a fost modificată de Punctul 1, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 127 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

e)informații și copii ale documentelor justificative cu privire la:

1.motivul pentru care persoana afectată consideră că există o chestiune litigioasă;

2.detalii privind căile de atac administrative și judiciare exercitate de persoana afectată, procedurile inițiate de persoana afectată în ceea ce privește tranzacțiile relevante, precum și copii ale deciziilor de soluționare a contestației și/sau ale hotărârilor judecătorești pronunțate, după caz, în legătură cu chestiunea litigioasă;

10.05.2021Punctul 2. din Litera e), Alineatul (6), Articolul 283^3, Capitolul II, Titlul IX a fost modificat de Punctul 1, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 127 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

3.declarație scrisă a persoanei afectate prin care se angajează să răspundă cât mai complet și mai rapid posibil tuturor cererilor corespunzătoare formulate de A.N.A.F. și să furnizeze orice documentație la cererea acesteia;

4.informații cu privire la decizia de impunere care conduce la chestiunea litigioasă, inclusiv la decizia de impunere rămasă definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare, emise de A.N.A.F., precum și o copie a oricăror alte documente emise de celelalte autorități fiscale ale statelor membre în cauză în ceea ce privește chestiunea litigioasă, după caz;

5.informații cu privire la orice plângere depusă de persoana afectată în baza unei alte proceduri amiabile sau a unei alte proceduri de soluționare a litigiilor privind aceeași chestiune litigioasă, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 283^1 alin. (1) lit. b) și c), și o declarație scrisă a persoanei afectate prin care se angajează că urmează să respecte dispozițiile art. 283^1 alin. (2), după caz.

(7)În termen de 90 de zile de la data primirii plângerii, A.N.A.F. poate solicita informații și documente suplimentare față de cele menționate la alin. (6), care sunt necesare pentru a efectua examinarea pe fond a cazului respectiv.

(8)Persoana afectată răspunde în termen de 90 de zile de la data primirii solicitării prevăzute la alin. (7) și transmite simultan o copie a acestui răspuns autorităților competente ale celorlalte state membre în cauză.

(9)Furnizarea informațiilor și documentelor prevăzute la alin. (6) și (7) poate fi refuzată în cazul în care ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui procedeu comercial sau a unor informații a căror divulgare ar fi contrară politicii publice.

(10)Persoana afectată care dorește să retragă o plângere transmite simultan o notificare de retragere a plângerii, în scris, fiecărei autorități competente a statelor membre în cauză. Notificarea pune capăt, fără întârziere, tuturor procedurilor derulate în temeiul prezentului capitol. În cazul în care A.N.A.F. primește o astfel de notificare informează, de îndată, celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză cu privire la încheierea procedurilor.

(11)Persoana afectată poate retrage plângerea înainte de a se ajunge la un acord reciproc sau înainte de a se emite decizia finală de către autoritățile competente implicate.

(12)În cazul în care, din orice motiv, o chestiune litigioasă încetează să existe, toate procedurile derulate în temeiul prezentului capitol se încheie, iar A.N.A.F. informează, de îndată, persoana afectată cu privire la motivele de fapt și de drept ale încheierii procedurilor.

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^4Decizia autorității competente cu privire la plângere

(1)În termen de 180 de zile de la primirea plângerii sau în termen de 180 de zile de la primirea informațiilor și documentelor solicitate în temeiul art. 283^3 alin. (7), dacă această dată este ulterioară celei dintâi, A.N.A.F. decide dacă:

a)acceptă plângerea și demarează procedura amiabilă prevăzută la art. 283^5;

b)acceptă plângerea și soluționează chestiunea litigioasă, în mod unilateral, fără implicarea celorlalte autorități competente;

c)respinge plângerea.

(2)A.N.A.F. decide să respingă plângerea, în termenul prevăzut la alin. (1), în cazul în care:

a)plângerea nu conține informațiile și documentele solicitate în temeiul art. 283^3 alin. (6);

b)persoana afectată nu furnizează informațiile și documentele solicitate în temeiul art. 283^3 alin. (7);

c)nu există o chestiune litigioasă;

d)plângerea nu a fost introdusă în termenul de 3 ani prevăzut la art. 283^3 alin. (1).

(3)A.N.A.F. notifică, de îndată, persoana afectată și autoritățile competente ale statelor membre în cauză cu privire la decizia luată.

(4)În cazul în care A.N.A.F. decide să soluționeze chestiunea litigioasă în mod unilateral, procedurile derulate în temeiul prezentului capitol se încheie.

(5)În cazul în care A.N.A.F. decide respingerea plângerii, aceasta indică, în cuprinsul notificării adresate persoanei afectate, motivele de fapt și de drept ale respingerii.

(6)În cazul în care A.N.A.F. nu a luat nicio decizie cu privire la plângere în termenul prevăzut la alin. (1), plângerea este considerată acceptată de către aceasta.

(7)În cazul în care plângerea a fost respinsă, persoana afectată poate proceda după cum urmează:

a)dacă plângerea a fost respinsă de către toate autoritățile competente în cauză, persoana afectată poate contesta decizia de respingere emisă de A.N.A.F., prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, direct la instanța competentă, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării;

b)dacă plângerea a fost respinsă de cel puțin una, dar nu de toate autoritățile competente în cauză, persoana afectată poate depune la A.N.A.F., în sensul art. 283^6 alin. (1) lit. a), o cerere de înființare a comisiei consultative.

(8)În cazul prevăzut la alin. (7) lit. a) persoana afectată care exercită dreptul la o astfel de cale de atac nu poate adresa o cerere în temeiul art. 283^6 alin. (1) lit. a):

a)cât timp decizia de respingere a plângerii face încă obiectul unei căi de atac judiciare, potrivit normelor legale în vigoare.

b)în cazul în care decizia de respingere a plângerii poate fi încă atacată, ulterior, în baza procedurii căii de atac din celelalte state membre în cauză;

c)în cazul în care decizia de respingere a plângerii a fost confirmată în baza procedurii căii de atac prevăzute la lit. a) și nu se poate infirma hotărârea instanței competente sau a altor autorități judiciare relevante din oricare dintre statele membre în cauză. În cazul în care a fost exercitat dreptul la o cale de atac, este luată în considerare hotărârea instanței relevante sau a altei autorități judiciare relevante, în sensul art. 283^6 alin. (1) lit. a).

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^5Procedura amiabilă

(1)În cazul în care A.N.A.F. și celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză acceptă plângerea, A.N.A.F. depune diligențele necesare pentru a soluționa chestiunea litigioasă, prin procedura amiabilă, în termen de 2 ani, termen care începe să curgă de la data ultimei notificări a deciziei de acceptare a plângerii a uneia dintre autoritățile competente ale statelor membre în cauză.

(2)În cazuri temeinic justificate, termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit cu până la un an la cererea A.N.A.F. sau a oricăreia dintre autoritățile competente ale statelor membre în cauză, adresată tuturor celorlalte autorități competente ale statelor membre în cauză. A.N.A.F. notifică persoanei afectate prelungirea termenului prevăzut la alin. (1).

(3)În cazul în care a ajuns la un acord cu celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză privind modul de soluționare a chestiunii litigioase în termenul prevăzut la alin. (1), A.N.A.F. emite prin ordin al președintelui A.N.A.F. decizia de soluționare a procedurii amiabile pe care o transmite de îndată persoanei afectate.

(4)Decizia de soluționare a procedurii amiabile devine obligatorie și executorie, cu condiția ca persoana afectată să o accepte și să renunțe la dreptul de a promova oricare altă cale de atac, fie administrativă, fie judiciară. În cazul în care sunt în derulare alte căi de atac, decizia de soluționare a procedurii amiabile devine astfel obligatorie și executorie numai după ce persoana afectată prezintă A.N.A.F. dovezi că au fost luate măsuri în vederea încheierii acestora. Astfel de dovezi trebuie prezentate în termen de cel mult 60 de zile de la data la care decizia respectivă a fost comunicată persoanei afectate.

(5)Decizia de soluționare a procedurii amiabile este pusă în aplicare, de îndată, indiferent de termenele de prescripție prevăzute de normele legale în vigoare.

(6)În cazul în care A.N.A.F. și autoritățile competente ale statelor membre în cauză nu au ajuns la un acord privind modul de soluționare a chestiunii litigioase în termenul prevăzut la alin. (1) sau (2) după caz, A.N.A.F. notifică persoana afectată în legătură cu acest lucru, indicând motivele de fapt și de drept pentru care nu s-a ajuns la un acord.

(7)Modalitatea de derulare a procedurii amiabile, precum și de relaționare a autorităților competente ale statelor membre în cauză se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^6Soluționarea litigiilor de către comisia consultativă

(1)În baza unei cereri pe care persoana afectată o adresează A.N.A.F. și celorlalte autorități competente ale statelor membre în cauză, aceasta împreună cu celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză înființează o comisie consultativă, potrivit art. 283^8, în cazul în care:

a)plângerea înaintată de persoana afectată este respinsă, în temeiul art. 283^4 alin. (2), de cel puțin una dintre autoritățile competente ale statelor membre în cauză, dar nu de toate;

b)A.N.A.F. împreună cu celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză au acceptat plângerea depusă de persoana afectată, dar nu au ajuns la un acord cu privire la modul de soluționare pe cale amiabilă a chestiunii litigioase în termenul prevăzut la art. 283^5 alin. (1) sau (2) după caz.

(2)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), persoana afectată poate adresa cererea de înființare a comisiei consultative dacă împotriva deciziei de respingere a plângerii nu poate fi exercitată nicio cale judiciară de atac ori nu există nicio cale judiciară de atac în curs sau aceasta a renunțat în mod formal la dreptul său la o cale judiciară de atac. Cererea include o declarație scrisă în acest sens.

(3)Persoana afectată formulează în scris cererea de înființare a comisiei consultative, în termen de cel mult 50 de zile de la data primirii notificării potrivit prevederilor art. 283^4 alin. (3) sau art. 283^5 alin. (6) sau 50 de zile de la data pronunțării hotărârii de către instanța competentă, potrivit art. 283^4 alin. (7) lit. a), după caz.

(4)Comisia consultativă este înființată în termen de cel mult 120 de zile de la primirea cererii prevăzute la alin. (1). În acest sens, președintele comisiei consultative trimite o notificare, fără întârziere, persoanei afectate.

(5)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), comisia consultativă adoptă o decizie privind acceptarea sau respingerea plângerii în termen de 180 de zile de la data înființării. Aceasta notifică decizia sa autorităților competente în termen de 30 de zile de la adoptare.

(6)În cazul în care comisia consultativă adoptă o decizie de acceptare a plângerii, la cererea A.N.A.F. sau a uneia dintre celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză este inițiată procedura amiabilă prevăzută la art. 283^5. Autoritatea competentă care solicită inițierea procedurii amiabile notifică această cerere comisiei consultative, celorlalte autorități competente ale statelor membre în cauză și persoanei afectate. Termenul prevăzut la art. 283^5 alin. (1) sau (2), după caz, începe să curgă de la data notificării deciziei luate de către comisia consultativă cu privire la acceptarea plângerii.

(7)În cazul în care nici A.N.A.F. și nici celelalte autorități competente în cauză nu au solicitat inițierea procedurii amiabile în termen de 60 de zile de la data notificării deciziei comisiei consultative de acceptare a plângerii, comisia consultativă emite un aviz cu privire la modul de soluționare a chestiunii litigioase, potrivit art. 283^14 alin. (1). În acest caz, termenul prevăzut la art. 283^14 alin. (1) începe să curgă de la data expirării termenului de 60 de zile.

(8)În cazul în care comisia consultativă adoptă o decizie de respingere a plângerii, procedurile derulate în temeiul prezentului articol se încheie.

(9)În cazul menționat la alin. (1) lit. b), comisia consultativă emite un aviz cu privire la modul de soluționare a chestiunii litigioase, potrivit art. 283^14 alin. (1).

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^7Numirea de către instanțele competente sau de către organismul național împuternicit să facă numiri

(1)În cazul în care comisia consultativă nu este înființată în termenul prevăzut la art. 283^6 alin. (4), persoana afectată poate să adreseze o sesizare pentru înființarea comisiei consultative unei instanțe competente sau oricărui alt organism național împuternicit să facă numiri din statele membre în cauză.

10.05.2021Alineatul (1) din Articolul 283^7, Capitolul II, Titlul IX a fost modificat de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 127 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

(1^1)În cazul în care A.N.A.F. nu a numit cel puțin o persoană independentă și un supleant al acesteia în comisia consultativă, persoana afectată poate adresa o sesizare organismului național împuternicit să facă numiri pentru a face numirile în comisia consultativă din lista prevăzută la art. 283^9. În România organismul național împuternicit să facă numiri este Ministerul Finanțelor.

10.05.2021Articolul 283^7 din Capitolul II, Titlul IX a fost completat de Punctul 3, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 127 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

(1^2)În cazul în care nici A.N.A.F. nu a numit cel puțin o persoană independentă și un supleant al acesteia în comisia consultativă și nici celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză nu au făcut acest lucru, persoana afectată poate adresa o sesizare Ministerului Finanțelor, instanțelor competente sau organismelor naționale împuternicite să facă numiri din celelalte state membre pentru a numi cele două persoane independente din lista prevăzută la art. 283^9.

10.05.2021Articolul 283^7 din Capitolul II, Titlul IX a fost completat de Punctul 3, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 127 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

(2)Sesizarea prevăzută la alin. (1) se depune în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 283^6 alin. (4).

(3)Prin ordin al ministrului finanțelor publice se numesc o persoană independentă și un supleant din lista prevăzută la art. 283^9. Ulterior, Ministerul Finanțelor Publice comunică ordinul atât persoanei afectate, cât și A.N.A.F.

(4)A.N.A.F. informează celelalte autorități implicate cu privire la ordinul prevăzut la alin. (3).

(5)Persoanele afectate adresează sesizarea cu privire la numirea persoanelor independente și a supleanților acestora fiecărui stat de rezidență al acestora, dacă sunt implicate în procedură cel puțin două persoane afectate, sau statelor membre ale căror autorități competente nu au reușit să numească cel puțin o persoană independentă și un supleant, dacă este implicată o singură persoană afectată.

(6)Persoanele independente, desemnate potrivit alin. (1^2), numesc președintele în conformitate cu art. 283^8 alin. (3), prin tragere la sorți din lista persoanelor independente prevăzută la art. 283^9.

10.05.2021Articolul 283^7 din Capitolul II, Titlul IX a fost completat de Punctul 4, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 127 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^8Comisia consultativă

(1)Comisia consultativă prevăzută la art. 283^6 are următoarea componență:

a)un președinte;

b)un reprezentant din partea fiecărei autorități competente ale statelor membre în cauză. Dacă autoritățile competente sunt de acord, numărul acestor reprezentanți poate crește la doi pentru fiecare autoritate competentă;

c)o persoană independentă care este numită de fiecare autoritate competentă din statele membre în cauză din lista menționată la art. 283^9. Dacă autoritățile competente sunt de acord, numărul acestor persoane numite poate crește la două pentru fiecare autoritate competentă.

(2)Normele privind numirea persoanelor independente se stabilesc de comun acord între autoritățile competente ale statelor membre în cauză. După numirea persoanelor independente se numește câte un supleant pentru fiecare dintre ele, conform normelor privind numirea persoanelor independente, în cazul în care acestea se află în imposibilitatea de a-și duce la îndeplinire sarcinile.

(3)În cazul în care normele privind numirea persoanelor independente nu au fost convenite potrivit alin. (2), numirea acestora se face prin tragere la sorți.

(4)A.N.A.F. sau orice autoritate competentă dintr-un stat membru în cauză poate formula obiecții cu privire la numirea în comisia consultativă a oricăreia dintre persoanele independente, cu excepția cazului în care persoanele independente au fost numite de către instanța competentă sau de organismul național împuternicit să facă numiri din statele membre în cauză, potrivit art. 283^7. Obiecțiile pot fi formulate pentru oricare dintre motivele convenite, în prealabil, cu celelalte autorități competente în cauză sau pentru oricare dintre următoarele motive:

a)persoana respectivă face parte dintr-o administrație sau autoritate fiscală din statele membre în cauză sau acționează în numele acesteia sau a fost într-o asemenea situație în orice moment pe parcursul ultimilor 3 ani anteriori numirii sale;

b)persoana respectivă are sau a avut o participație semnificativă sau un drept de vot în cadrul oricăreia dintre persoanele afectate în cauză sau dacă este sau a fost, în orice moment pe parcursul ultimilor 5 ani anteriori datei numirii sale, angajat sau consultant al acesteia;

c)persoana respectivă nu prezintă o garanție suficientă de obiectivitate în vederea soluționării litigiului sau a litigiilor cu privire la care urmează să fie luată o decizie;

d)persoana respectivă este un angajat al unei întreprinderi care furnizează consultanță fiscală sau oferă, într-un alt mod, consultanță fiscală cu titlu profesional sau s-a aflat într-o asemenea situație în orice moment pe parcursul ultimilor 3 ani anteriori datei numirii sale.

(5)A.N.A.F. sau orice autoritate competentă a unui stat membru în cauză poate solicita ca o persoană independentă sau supleantul său, care au fost numiți potrivit prevederilor alin. (2) sau (3), după caz, să informeze despre orice interes, relație sau orice alt aspect care este de natură să afecteze independența sau imparțialitatea persoanei respective sau care ar putea crea în mod rezonabil aparența unei atitudini părtinitoare în cadrul procedurilor.

(6)Pentru o perioadă de 12 luni de la data emiterii deciziei comisiei consultative, o persoană independentă care face parte din comisia consultativă nu trebuie să se afle într-o situație care ar fi dat motive A.N.A.F. sau altei autorități competente să prezinte obiecții față de numirea sa, astfel cum este prevăzut la alin. (4), dacă ar fi fost în situația respectivă în momentul numirii sale în comisia consultativă respectivă.

(7)Reprezentanții fiecărei autorități competente și persoanele independente numite potrivit alin. (1) aleg un președinte din lista persoanelor prevăzută de art. 283^9. Cu excepția cazului în care reprezentanții fiecărei autorități competente și persoanele independente convin altfel, președintele este un judecător.

10.05.2021Alineatul (7) din Articolul 283^8, Capitolul II, Titlul IX a fost modificat de Punctul 5, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 127 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^9Lista persoanelor independente

(1)Lista persoanelor independente este formată din toate persoanele independente nominalizate de statele membre. În acest sens, A.N.A.F. nominalizează, pentru un mandat de 4 ani, minimum 3 persoane ce dețin competențe în domeniul economic sau juridic, dovedite atât printr-un nivel superior al calificării profesionale, cât și prin experiența în acest domeniu, și care nu se regăsesc în niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 283^8 alin. (4) lit. a)-d). Neîndeplinirea acestor condiții pe toată durata mandatului atrage excluderea de pe lista persoanelor independente.

(2)Procedura de selecție în vederea includerii și excluderii persoanelor independente pe lista prevăzută la alin. (1) se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(3)A.N.A.F. notifică Comisiei Europene numele persoanelor independente pe care le-a nominalizat. De asemenea, A.N.A.F. furnizează Comisiei Europene informații complete și actualizate cu privire la profilul profesional și academic al acestor persoane, la competența și experiența lor, precum și la potențialele conflicte de interese. În notificare, A.N.A.F. poate preciza care dintre persoanele respective poate fi numită în funcția de președinte.

(4)A.N.A.F. informează, de îndată, Comisia Europeană cu privire la eventualele modificări aduse listei persoanelor independente.

(5)În situația în care A.N.A.F. are motive întemeiate să formuleze obiecții față de menținerea unei persoane independente pe lista prevăzută la alin. (1) din motive de lipsă de independență, agenția informează Comisia Europeană, oferind elemente de probă adecvate în acest sens. Statul membru care a nominalizat persoana respectivă este informat cu privire la obiecțiile și elementele de probă furnizate de A.N.A.F., prin intermediul Comisiei Europene.

10.05.2021Alineatul (5) din Articolul 283^9, Capitolul II, Titlul IX a fost modificat de Punctul 6, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 127 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

(6)În cazul în care A.N.A.F. a fost informată de către Comisia Europeană despre obiecții și elemente de probă privind lipsa de independență a uneia dintre persoanele independente nominalizate, ia măsurile necesare, în termen de 180 de zile de la data informării, pentru a examina plângerea și a decide dacă să mențină sau să excludă persoana respectivă de pe listă. Ulterior, A.N.A.F. informează Comisia Europeană cu privire la decizia luată.

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^10Comisia de soluționare alternativă a litigiilor

(1)În cazul prevăzut la art. 283^6 alin. (1) lit. b), A.N.A.F., împreună cu celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză, poate conveni să înființeze:

a)o comisie consultativă;

b)o comisie de soluționare alternativă a litigiilor, denumită în continuare comisia de soluționare alternativă a litigiilor, în locul unei comisii consultative, care să emită un aviz privind modul de soluționare a chestiunii litigioase potrivit art. 283^14;

c)în mod excepțional, o comisie de soluționare alternativă a litigiilor sub forma unui comitet care să aibă un caracter permanent, denumit în continuare comitetul permanent.

(2)Condițiile prevăzute la art. 283^8 alin. (4) și (5) se aplică în mod corespunzător și în cazul comisiilor prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), componența acestora putând fi diferită de cea a comisiei prevăzute la alin. (1) lit. a).

(3)Comisiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) pot aplica, după caz, orice procedură de soluționare a litigiilor pentru a soluționa chestiunea litigioasă cu efect obligatoriu. Ca alternativă la tipul de procedură de soluționare a litigiilor aplicat de comisia consultativă, și anume procedura avizului independent, orice alt tip de procedură de soluționare a litigiilor, inclusiv procedura de arbitraj cu ofertă finală, poate fi convenit de autoritățile competente ale statelor membre în cauză în temeiul prezentului articol și aplicat de comisia de soluționare alternativă a litigiilor.

(4)Prevederile art. 283^12 și 283^13 se aplică comisiei de soluționare alternativă a litigiilor, cu excepția cazului în care se convine altfel în regulamentul de funcționare prevăzut la art. 283^11.

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^11Regulamentul de funcționare

(1)A.N.A.F. întocmește, de comun acord cu autoritățile competente ale statelor membre în cauză, regulamentul de funcționare a comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. Regulamentul de funcționare se întocmește la fiecare instituire a uneia dintre comisiile menționate anterior și cuprinde cel puțin următoarele elemente:

a)descrierea și caracteristicile chestiunii litigioase;

b)termenii de referință cu privire la care autoritățile competente ale statelor membre se pun de acord în legătură cu aspectele de ordin juridic și practic care trebuie clarificate;

c)forma organismului de soluționare a litigiilor, care poate fi fie o comisie consultativă, fie o comisie de soluționare alternativă a litigiilor, precum și tipul de procedură pentru soluționarea alternativă a litigiilor, dacă diferă de procedura avizului independent aplicată de comisia consultativă;

d)calendarul procedurii de soluționare a litigiului;

e)componența comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor, inclusiv numărul și numele membrilor, detalii referitoare la competențele și calificările acestora, precum și divulgarea oricăror conflicte de interese ale membrilor;

f)normele care reglementează participarea persoanei/persoanelor afectate și a terților la proceduri, schimburile de note, informații și elemente de probă, costurile, tipul procedurii de soluționare a litigiilor care urmează a fi utilizată și orice alt aspect procedural sau organizatoric relevant;

g)aspectele logistice aferente lucrărilor comisiei consultative și emiterii avizului acesteia.

(2)În cazul în care o comisie consultativă este înființată pentru a emite un aviz în temeiul art. 283^6 alin. (7), în regulamentul de funcționare se prevăd numai informațiile menționate la alin. (1) lit. a), d), e) și f).

(3)Regulamentul de funcționare se semnează de autoritățile competente ale statelor membre implicate în litigiu.

(4)În termenul de 120 de zile prevăzut la art. 283^6 alin. (4), A.N.A.F. notifică persoanei afectate următoarele:

a)regulamentul de funcționare al comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor;

b)data până la care trebuie adoptat avizul privind soluționarea chestiunii litigioase;

c)trimiteri la orice normă juridică aplicabilă din legislația în vigoare și la orice acorduri sau convenții aplicabile.

(5)În cazul în care numirea persoanelor independente se face de Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 283^7, A.N.A.F. împreună cu celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză înființează comisia consultativă și notifică informațiile prevăzute la alin. (4) după numirea președintelui comisiei consultative, cu respectarea unui termen de 120 de zile de la data la care a fost primită sesizarea prevăzută la art. 283^7 alin. (1).

(6)Atunci când A.N.A.F. nu a notificat regulamentul de funcționare persoanei afectate potrivit prevederilor alin. (4) și (5), persoanele independente și președintele completează regulamentul de funcționare pe baza regulamentului de funcționare standard, elaborat de Comisia Europeană în temeiul art. 11 alin. (3) din Directiva (UE) 1.852/2017, pe care îl transmit persoanei afectate în termen de 15 zile de la data înființării comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. În cazul în care persoanele independente și președintele nu convin asupra regulamentului de funcționare sau nu îl notifică persoanei afectate, persoana sau persoanele afectate se pot adresa instanței competente în unul dintre statele membre în cauză pentru a obține o dispoziție pentru punerea în aplicare a regulamentului de funcționare.

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^12Costurile procedurilor

(1)Cu excepția prevederilor alin. (3), precum și a cazului în care A.N.A.F. și celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză au convenit altfel, următoarele costuri se împart în mod egal între statele membre:

a)cheltuielile persoanelor independente, care reprezintă o sumă echivalentă cu media sumei rambursate în mod obișnuit înalților funcționari publici din statele membre în cauză; șib) onorariile persoanelor independente, după caz, care se limitează la 1.000 EUR de persoană pentru fiecare zi de ședință a comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.

(2)Costurile care revin persoanei afectate nu sunt suportate de statele membre.

(3)În cazul în care A.N.A.F. și celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză sunt de acord, toate costurile menționate la alin. (1) lit. a) și b) sunt suportate de persoana afectată în situația în care aceasta a făcut:

a)o notificare de retragere a plângerii potrivit art. 283^3 alin. (10); saub) o cerere în temeiul dispozițiilor art. 283^6 alin. (1) în urma unei respingeri în temeiul art. 283^4 alin. (2), iar comisia consultativă a decis că autoritățile competente relevante au respins plângerea în mod justificat.

(4)Costurile prevăzute de prezentul articol, care revin statului român, potrivit prevederilor regulamentului de funcționare prevăzut la art. 283^11, se suportă din bugetul A.N.A.F.

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^13Informații, elemente de probă și audieri

(1)În sensul procedurii menționate la art. 283^6, în cazul în care autoritățile competente ale statelor membre în cauză sunt de acord, persoana sau persoanele afectată(e) pot furniza comisiei consultative sau comisiei de soluționare alternativă a litigiilor orice informații, elemente de probă sau documente care ar putea fi relevante pentru luarea deciziei. Persoana sau persoanele afectată(e) și A.N.A.F. furnizează orice informații, elemente de probă sau documente la cererea comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.

(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), A.N.A.F. poate refuza să furnizeze informații comisiei consultative în oricare dintre următoarele cazuri:

a)obținerea informațiilor necesită măsuri administrative care contravin normelor legale în vigoare;

b)informațiile nu pot fi obținute în temeiul normelor legale în vigoare;

c)informațiile se referă la secrete comerciale, industriale sau profesionale ori la procese comerciale;

d)divulgarea informațiilor este contrară ordinii publice.

(3)Persoanele afectate pot, la cerere și cu acordul autorităților competente ale statelor membre în cauză, să se prezinte sau să fie reprezentate în fața comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. Persoanele afectate se prezintă sau sunt reprezentate în fața comisiei la cererea comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.

(4)Persoanele independente sau oricare alt membru nominalizat de A.N.A.F. au obligația de a păstra secretul profesional, în temeiul normelor legale în vigoare, în legătură cu informațiile pe care le primesc în calitatea lor de membri ai comisiei consultative sau ai comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. Persoanele afectate și, după caz, reprezentanții acestora se angajează să respecte obligația de confidențialitate privind orice informații, inclusiv documente pe care le primesc în timpul lucrărilor comisiei consultative sau ale comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. Persoanele afectate și reprezentanții acestora fac o declarație în acest sens la A.N.A.F., atunci când li se solicită acest lucru în cursul lucrărilor.

10.05.2021Alineatul (4) din Articolul 283^13, Capitolul II, Titlul IX a fost modificat de Punctul 7, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 127 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^14Avizul comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor

(1)O comisie consultativă sau o comisie de soluționare alternativă a litigiilor notifică avizul autorităților competente ale statelor membre în cauză în termen de 180 de zile de la data la care a fost instituită. În cazul în care comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor consideră că, dată fiind natura chestiunii litigioase, sunt necesare mai mult de 180 de zile pentru a emite un aviz, acest termen poate fi prelungit cu 90 de zile. Comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor informează autoritățile competente ale statelor membre în cauză și persoanele afectate cu privire la prelungire.

(2)Comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor își întemeiază avizul pe dispozițiile acordurilor sau convențiilor aplicabile prevăzute la art. 283^1 alin. (3) lit. (a), precum și pe oricare dintre normele legale în vigoare aplicabile.

(3)Comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor emite avizul cu o majoritate simplă a membrilor săi. În cazul în care nu se poate ajunge la o majoritate, votul președintelui este definitoriu pentru avizul final. Președintele comunică autorităților competente avizul comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^15Decizia finală

(1)În termen de 180 de zile de la notificarea avizului comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor, A.N.A.F. împreună cu autoritățile competente ale statelor membre în cauză procedează după cum urmează:

a)se pun de acord asupra modului de soluționare a chestiunii litigioase și emit o decizie finală cu respectarea avizului comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor;

b)se pun de acord asupra modului de soluționare a chestiunii litigioase și emit o decizie finală fără respectarea avizului comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor;

c)nu se pun de acord asupra modului de soluționare a chestiunii litigioase și emit o decizie finală cu respectarea avizului comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.

10.05.2021Alineatul (1) din Articolul 283^15, Capitolul II, Titlul IX a fost modificat de Punctul 8, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 127 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

(2)În cazul în care persoana afectată este rezidentă fiscal în România, A.N.A.F. notifică, fără întârziere, persoanei afectate decizia finală privind chestiunea litigioasă. În absența unei astfel de notificări în termen de 30 de zile de la luarea deciziei, persoana afectată se poate adresa instanței competente în vederea obținerii deciziei.

(3)Decizia finală este obligatorie pentru statele membre în cauză și nu constituie un precedent. Decizia finală este pusă în aplicare cu condiția ca persoana sau persoanele afectată(e) să o accepte și să renunțe la dreptul de a exercita orice cale de atac de la nivel național în termen de 60 de zile de la data la care decizia a fost notificată, după caz.

(4)A.N.A.F. pune în aplicare decizia finală prin modificarea impozitării, indiferent de termenele de prescripție prevăzute de normele legale în vigoare.

10.05.2021Alineatul (4) din Articolul 283^15, Capitolul II, Titlul IX a fost modificat de Punctul 8, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 127 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

(5)În cazul în care decizia finală nu a fost pusă în aplicare de A.N.A.F., persoana afectată poate adresa o sesizare Curții de Apel București pentru a solicita punerea în aplicare a deciziei finale.

10.05.2021Articolul 283^15 din Capitolul II, Titlul IX a fost completat de Punctul 9, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 127 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

(6)Prin excepție de la alin. (4), decizia finală nu este pusă în aplicare de A.N.A.F. în cazul în care Curtea de Apel București hotărăște că, potrivit normelor legale în vigoare privind căile de atac și prin aplicarea criteriilor prevăzute la art. 283^8 alin. (4) și (6), a existat o lipsă de independență a persoanelor independente numite de către A.N.A.F. în comisia consultativă.

10.05.2021Articolul 283^15 din Capitolul II, Titlul IX a fost completat de Punctul 9, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 127 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^16Interacțiunea cu procedurile și derogările naționale

(1)Persoana afectată poate recurge la procedurile prevăzute de prezentul capitol, chiar dacă decizia de impunere care a generat chestiunea litigioasă a rămas definitivă în sistemul căilor naționale de atac.

(2)Înaintarea chestiunii litigioase spre soluționare prin aplicarea procedurii amiabile sau a procedurii de soluționare a litigiilor prevăzute la art. 283^5 și, respectiv, la art. 283^6 nu împiedică inițierea sau continuarea, în România, de proceduri judiciare sau de proceduri privind sancțiuni administrative și penale legate de aceleași aspecte.

(3)Persoanele afectate pot recurge la căile de atac pe care le au la dispoziție în temeiul normelor legale în vigoare. Cu toate acestea, atunci când persoana afectată a inițiat proceduri pentru a introduce o astfel de cale de atac, termenele menționate la art. 283^4 alin. (1), respectiv la art. 283^5 alin. (1) și (2) încep să curgă de la data la care o hotărâre pronunțată în cadrul procedurilor respective a rămas definitivă sau la care procedurile respective au fost încheiate definitiv într-un alt mod ori la care procedurile au fost suspendate.

(4)În cazul în care o hotărâre definitivă privind o chestiune litigioasă a fost pronunțată de instanța competentă din România, înainte ca autoritățile competente ale statelor membre în cauză să fi ajuns la un acord în temeiul procedurii amiabile, prevăzute la art. 283^5, cu privire la chestiunea litigioasă, A.N.A.F. notifică hotărârea definitivă a instanței competente celorlalte autorități competente ale statelor membre în cauză, iar procedura respectivă este încheiată începând cu data notificării respective.

(5)Dispozițiile art. 283^6 alin. (1) nu se aplică în cazul în care chestiunea litigioasă a rămas nesoluționată pe parcursul întregii proceduri amiabile prevăzute la art. 283^5 și o hotărâre definitivă privind o chestiune litigioasă a fost pronunțată de instanța competentă din România înainte ca persoana afectată să fi depus o cerere potrivit art. 283^6 alin. (1). În acest caz A.N.A.F. informează celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză cu privire la efectul acestei hotărâri a instanței competente.

(6)Procedura de soluționare a litigiilor prevăzută la art. 283^6 este încheiată dacă hotărârea definitivă a instanței competente a fost pronunțată în orice moment după ce o persoană afectată a făcut o cerere în temeiul art. 283^6 alin. (1), dar înainte de emiterea de către comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor a avizului său adresat autorităților competente ale statelor membre în cauză, potrivit prevederilor art. 283^14, caz în care A.N.A.F. informează celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză și comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor cu privire la efectul acestei hotărâri a instanței competente.

(7)Prin excepție de la art. 283^6, A.N.A.F. poate refuza accesul la procedura de soluționare a litigiilor prevăzută la articolul respectiv în cazuri în care în România au fost aplicate sancțiuni în legătură cu veniturile sau capitalurile ajustate pentru infracțiunile de evaziune fiscală, inclusiv infracțiunile aflate în legătură cu acestea. În cazul în care au fost inițiate proceduri judiciare sau administrative care ar putea conduce la astfel de sancțiuni, iar aceste proceduri se desfășoară simultan cu oricare dintre procedurile menționate în prezentul capitol, A.N.A.F. poate suspenda procedurile desfășurate în temeiul prezentului capitol de la data acceptării plângerii până la data rezultatului final al procedurilor respective.

(8)A.N.A.F. poate să refuze accesul la procedura de soluționare a litigiilor prevăzută la art. 283^6 în cazul în care o chestiune litigioasă nu se referă la dubla impunere. Într-un astfel de caz, A.N.A.F. informează persoana afectată și autoritățile competente ale statelor membre în cauză fără întârziere

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^17Dispoziții speciale pentru persoane fizice, microîntreprinderi și întreprinderi mici

(1)În cazul în care persoana afectată este o persoană fizică, microîntreprindere sau întreprindere mică și nu face parte dintr-un grup mare, astfel cum acestea sunt definite în Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014, cu modificările și completările ulterioare, persoana afectată poate depune plângerile, răspunsurile la o cerere de informații suplimentare, retragerile și cererile menționate la art. 283^3 alin. (1), (7) și (10) și, respectiv, la art. 283^6 alin. (1), denumite în continuare comunicările, numai la A.N.A.F. dacă persoana afectată este rezidentă fiscal în România.

(2)În termen de 60 de zile de la data primirii comunicărilor prevăzute la alin. (1), A.N.A.F. transmite, în același timp, o notificare autorităților competente ale tuturor celorlalte state membre în cauză. După transmiterea notificării se consideră că persoana afectată a transmis comunicările tuturor celorlalte state membre în cauză la data notificării respective.

(3)În cazul în care A.N.A.F. primește informații suplimentare în temeiul art. 283^3 alin. (7), aceasta transmite, în același timp, o copie autorităților competente ale tuturor celorlalte state membre în cauză. Comunicarea informațiilor suplimentare se consideră a fi realizată la data primirii unor astfel de informații de toate statele membre în cauză.

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^18Publicarea

(1)Comisia consultativă și comisia de soluționare alternativă a litigiilor își formulează avizele în scris.

(2)A.N.A.F. și celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză pot conveni să publice decizia finală prevăzută la art. 283^15 în toate elementele sale, sub rezerva obținerii consimțământului din partea fiecărei persoane afectate în cauză.

(3)În cazul în care autoritățile competente sau persoana afectată în cauză nu sunt de acord cu publicarea deciziei finale în toate elementele sale, A.N.A.F. și celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză publică un rezumat al deciziei finale. Rezumatul deciziei finale cuprinde toate elementele prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/652 al Comisiei din 24 aprilie 2019 de stabilire a regulamentului de funcționare standard pentru comisia consultativă sau pentru comisia de soluționare alternativă a litigiilor și a unui formular standard pentru comunicarea informațiilor referitoare la publicarea deciziei finale în conformitate cu Directiva (UE) 2017/1.852 a Consiliului.

(4)A.N.A.F. împreună cu celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză transmit persoanei afectate, înainte de publicare, informațiile care urmează să fie publicate, potrivit alin. (3). În cel mult 60 de zile de la primirea informațiilor respective, persoana afectată poate solicita A.N.A.F. și celorlalte autorități competente să nu publice informații care se referă la secrete comerciale, industriale sau profesionale ori la procese comerciale sau care contravin ordinii publice.

(5)A.N.A.F împreună cu celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză notifică, de îndată, Comisiei Europene informațiile care urmează să fie publicate potrivit alin. (3).

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Articolul 283^19Rolul Comisiei și sprijinul administrativ

A.N.A.F. informează Comisia Europeană cu privire la măsurile adoptate cu scopul de a sancționa orice nerespectare a obligației de confidențialitate prevăzute la art. 283^13 alin. (4).

25.08.2019Capitolul II din Titlul IX a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA nr. 19 din 21 august 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 22 august 2019

Titlul XAspecte internaționale

Capitolul ICooperarea administrativă în domeniul fiscal

Secţiunea 1Dispoziții generale

Articolul 284Scopul

(1)Prezentul capitol reglementează normele și procedurile potrivit cărora România cooperează cu celelalte state membre din cadrul Uniunii Europene, denumite în continuare state membre, în vederea realizării unui schimb de informații care este în mod previzibil relevant pentru administrarea și aplicarea legilor interne ale statelor membre în privința taxelor și impozitelor prevăzute la art. 285.

(2)Prezentul capitol conține și dispoziții privind schimbul de informații prevăzut la alin. (1) prin mijloace electronice, precum și norme și proceduri potrivit cărora România cooperează cu Comisia Europeană pe teme de coordonare și evaluare.

(3)Prezentul capitol nu afectează aplicarea în România a normelor privind asistența reciprocă în materie penală și nu aduce atingere îndeplinirii niciunei obligații a României în temeiul altor instrumente juridice, inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale, în ceea ce privește cooperarea administrativă extinsă.

Articolul 285Sfera de aplicare

(1)Prezentul capitol se aplică tuturor tipurilor de taxe și impozite percepute de către stat, unitățile administrativ-teritoriale ori subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, ori în numele acestora.

(2)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), prezentul capitol nu se aplică:

a)taxei pe valoarea adăugată, taxelor vamale și accizelor, care fac obiectul unei alte legislații a Uniunii Europene privind cooperarea administrativă dintre statele membre;

b)contribuțiilor obligatorii la sistemul de securitate socială plătibile statului sau instituțiilor de securitate socială de drept public.

(3)Taxele și impozitele, astfel cum sunt prevăzute la alin. (1), nu se interpretează în niciun caz ca incluzând:

a)taxele, cum ar fi cele pentru certificate și alte documente emise de autoritățile publice;

b)contribuțiile de natură contractuală, cum ar fi sumele stabilite pentru utilitățile publice.

(4)Prezentul capitol se aplică taxelor și impozitelor prevăzute la alin. (1), percepute în cadrul teritoriilor unde tratatele Uniunii Europene sunt aplicabile în temeiul art. 52 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Articolul 286Definiții

În sensul prezentului capitol, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a)autoritate competentă a unui stat membru - autoritatea care a fost desemnată ca atare de către statul membru respectiv. În cazul în care acționează în temeiul prezentului capitol, un birou central de legătură, un departament de legătură sau un funcționar autorizat este considerat, de asemenea, autoritate competentă prin delegare, potrivit art. 287;

b)birou central de legătură - un birou care a fost desemnat ca fiind responsabilul principal pentru contactele cu alte state membre în domeniul cooperării administrative;

c)departament de legătură - orice birou, altul decât biroul central de legătură, care a fost astfel desemnat în vederea schimbului direct de informații în temeiul prezentului capitol;

d)funcționar autorizat - orice funcționar care este autorizat să facă schimb direct de informații în temeiul prezentului capitol;

e)autoritate solicitantă - biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcționar autorizat al unui stat membru care înaintează o cerere de asistență în numele autorității competente;

f)autoritate solicitată - biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcționar autorizat al unui stat membru care primește o cerere de asistență în numele autorității competente;

g)anchetă administrativă - toate controalele, verificările și alte acțiuni întreprinse de statele membre în exercitarea atribuțiilor lor, în scopul asigurării aplicării corecte a legislației fiscale;

h)schimb de informații la cerere - transmiterea de informații efectuată pe baza unei cereri adresate de statul membru solicitant statului membru solicitat într-un caz specific;

i)schimb de informații automat:

1.în sensul art. 291 alin. (1), art. 291^1, art. 291^3-291^7, comunicarea sistematică a informațiilor predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul art. 291 alin. (1), prin informații disponibile se înțeleg informațiile din dosarele fiscale ale statului membru care comunică informațiile respective, ce pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare și de procesare a informațiilor din acel stat membru;

02.02.2026Punctul 1., Litera i), Articolul 286, Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 1., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

2.în sensul art. 291 alin. (4), comunicarea sistematică a informațiilor predefinite referitoare la rezidenții din alte state membre către statul membru de rezidență relevant, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite;

3.în sensul oricăror alte dispoziții din prezentul capitol, cu excepția prevederilor art. 291 alin. (1) și (4), art. 291^1, art. 291^3-291^7, comunicarea sistematică de informații predefinite furnizate în conformitate cu pct. 1 și pct. 2. În sensul art. 286, art. 291 alin. (4) și (7), art. 304 alin. (2) și al anexei nr. 4, orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 1. În sensul art. 308 alineatele (2) și (3), orice termen scris cu inițială majusculă are înțelesul corespunzător definițiilor prevăzute în anexa nr. 1, anexa nr. 5 sau anexa nr. 6. În sensul art. 291^3 și al anexei nr. 3, orice termen scris cu inițială majusculă are înțelesul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 3. În sensul art. 291^5 și al anexei nr. 5, orice termen scris cu inițială majusculă are înțelesul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 5. În sensul articolului 291^6 și al anexei nr. 6, orice termen scris cu inițială majusculă are înțelesul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 6. În sensul art. 291^7 și 291^9 și al anexei nr. 7, orice termen are același înțeles ca cel definit/prevăzut la art. 6, art. 12 alin. (2) lit. (a), art. 20 alin. (4), (6), (8) și (11), art. 21 alin. (1), art. 25 alin. (5), art. 26 alin. (1), art. 28 alin. (4) și (6), art. 30 alin. (2), art. 31 alin. (3)-(5), art. 32 alin. (1), art. 34 alin. (2), art. 35 alin. (1), art. 36, art. 37 alin. (1), art. 39 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 48 alin. (1), art. 51 alin. (1) și art. 53 alin. (3) din Legea nr. 431/2023 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni, cu modificările și completările ulterioare. În plus, orice termen scris cu inițială majusculă are același înțeles ca cel definit în secțiunea I din anexa nr. 7.

02.02.2026Punctul 3., Litera i), Articolul 286, Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 1., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

13.06.2017Litera i) din Articolul 286, Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul X a fost modificată de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 42 din 9 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 438 din 13 iunie 2017

j)schimb de informații spontan - comunicarea nesistematică, în orice moment și fără o cerere prealabilă, a unor informații către un alt stat membru;

k)persoană - orice persoană fizică ori juridică, orice asociere de persoane căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu personalitate juridică, care deține ori gestionează active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe ori impozite care fac obiectul prezentului capitol;

l)mijloace electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală, și stocarea datelor și prin utilizarea transmisiei prin fir a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;

m)rețea CCN - platforma comună bazată pe rețeaua comună de comunicații (CCN) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru a asigura toate transmisiile prin mijloace electronice între autoritățile competente din domeniul vamal și fiscal.

n)decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră - orice acord, comunicare sau orice alt instrument sau acțiune cu efecte similare, inclusiv o decizie emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) în contextul unui control fiscal și care îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții:

1.este emisă, modificată sau reînnoită de către sau în numele guvernului sau al autorității fiscale a unui stat membru sau de către subdiviziunile teritoriale sau administrative ale statului membru, inclusiv autoritățile locale, indiferent dacă aceasta este efectiv utilizată;

2.este emisă, modificată sau reînnoită la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane și pe care această persoană sau acest grup de persoane are dreptul să se bazeze;

3.se referă la interpretarea sau aplicarea unei dispoziții legale sau administrative privind administrarea sau aplicarea normelor legale naționale referitoare la impozitele din statul membru sau din subdiviziunile teritoriale sau administrative ale statului membru, inclusiv autoritățile locale;

4.se referă la o tranzacție transfrontalieră sau la informația dacă activitățile desfășurate de o persoană într-o altă jurisdicție creează sau nu un sediu permanent sau la informația dacă o persoană fizică are sau nu domiciliul fiscal în statul membru care a emis decizia.

10.12.2025Punctul 4., Litera n), Articolul 286, Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 3., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

5.este luată anterior tranzacțiilor sau activităților dintr-o altă jurisdicție care au potențialul de a genera un sediu permanent sau anterior depunerii declarației fiscale pentru perioada în care a avut loc tranzacția sau seria de tranzacții sau activități.

Tranzacțiile transfrontaliere pot include, fără a se limita la acestea, realizarea de investiții, furnizarea de bunuri, servicii, finanțare sau utilizarea unor active corporale sau necorporale și nu trebuie neapărat să implice în mod direct persoana căreia i se adresează decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră;

01.01.2017Articolul 286 din Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 19, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

o)acord prealabil privind prețul de transfer - orice acord, comunicare sau orice alt instrument sau acțiune cu efecte similare, inclusiv unul(una) emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) în contextul unui control fiscal și care îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții:

1.este emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) de către sau în numele guvernului sau al autorității fiscale din unul sau mai multe state membre, inclusiv al oricărei subdiviziuni teritoriale sau administrative din acestea, inclusiv autorități locale, indiferent dacă acesta (aceasta) este efectiv utilizat (ă);

2.este emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) la adresa unei anumite persoane sau a unui grup de persoane și pe care această persoană sau grup de persoane are dreptul să se bazeze; și3. stabilește, anterior tranzacțiilor transfrontaliere între întreprinderi asociate, un set corespunzător de criterii pentru stabilirea prețurilor de transfer pentru aceste tranzacții sau determină atribuirea profiturilor către un sediu permanent;

p)întreprindere asociată:

1.în sensul art. 291^1 înseamnă o întreprindere care participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei alte întreprinderi sau când aceleași persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul întreprinderilor;

2.în sensul art. 291^4 și al anexei nr. 4 înseamnă o persoană care se află în legătură cu altă persoană în cel puțin unul dintre următoarele moduri:

(i)o persoană participă la gestionarea unei alte persoane prin faptul că se află în poziția de a exercita o influență semnificativă asupra celeilalte persoane;

(ii)o persoană participă la controlul asupra unei alte persoane printr-o participație care depășește 25% din drepturile de vot;

(iii)o persoană participă la capitalul unei alte persoane printr-un drept de proprietate care, direct sau indirect, depășește 25% din capital;

(iv)o persoană are dreptul să primească 25% sau mai mult din profitul unei alte persoane;

Dacă mai multe persoane participă, astfel cum este prevăzut la subpct. (i)-(iv), la gestionarea, controlul, capitalul sau profitul aceleiași persoane, toate persoanele în cauză sunt considerate întreprinderi asociate.

Dacă aceleași persoane participă, astfel cum este prevăzut la subpct. (i)-(iv), la gestionarea, controlul, capitalul sau profitul mai multor persoane, toate persoanele în cauză sunt considerate întreprinderi asociate.

În sensul prezentei litere, o persoană care acționează împreună cu o altă persoană în ceea ce privește drepturile de vot sau în ceea ce privește proprietatea asupra capitalului unei entități este considerată deținătoare a unei participații la toate drepturile de vot sau la proprietatea asupra capitalului entității respective care sunt deținute de cealaltă persoană.

În cazul participațiilor indirecte, îndeplinirea cerințelor de la subpct. (iii) se stabilește prin înmulțirea ratelor de participație pe nivelurile succesive. Se consideră că o persoană care deține mai mult de 50% din drepturile de vot deține 100% din drepturile de vot.

O persoană fizică, soțul său/soția sa și descendenții sau ascendenții direcți sunt considerați o singură persoană;

01.07.2020Litera p) din Articolul 286, Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul X a fost modificată de Punctul 10, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

r)prețurile de transfer - prețurile la care o întreprindere transferă bunuri corporale și necorporale sau oferă servicii întreprinderilor asociate, iar "stabilirea prețurilor de transfer" se interpretează în consecință;

s)tranzacție transfrontalieră:

1.în sensul lit. n) - o tranzacție sau o serie de tranzacții în care:

(i)nu toate părțile la tranzacție sau la seria de tranzacții au rezidența fiscală în statul membru care emite, modifică sau reînnoiește decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră;

(ii)oricare dintre părțile la tranzacție sau la seria de tranzacții are în același timp rezidența fiscală în mai mult de o jurisdicție;

(iii)una dintre părțile la tranzacție sau la seria de tranzacții își desfășoară activitatea într-o altă jurisdicție prin intermediul unui sediu permanent și tranzacția sau seria de tranzacții constituie o parte sau totalitatea activității la sediul permanent. O tranzacție sau o serie de tranzacții transfrontaliere include, de asemenea, măsurile luate de către o persoană în ceea ce privește activitățile comerciale din altă jurisdicție pe care persoana respectivă le desfășoară prin intermediul unui sediu permanent; sau(iv) tranzacțiile sau seriile de tranzacții respective au un impact transfrontalier;

2.în sensul lit. o)-r) - o tranzacție sau o serie de tranzacții care implică întreprinderi asociate care nu își au toate rezidența fiscală pe teritoriul aferent unei singure jurisdicții sau o tranzacție sau o serie de tranzacții care au un impact transfrontalier;

ș) întreprindere - în sensul lit. o)-s), orice formă de desfășurare a unei activități comerciale.

t)aranjament transfrontalier - un aranjament care implică fie mai mult de un stat membru, fie un stat membru și o țară terță, dacă este îndeplinită cel puțin una din următoarele condiții:

1.nu toți participanții la aranjament sunt rezidenți în scopuri fiscale în aceeași jurisdicție;

2.unul sau mai mulți participanți la aranjament au în același timp rezidența fiscală în mai mult de o jurisdicție;

3.unul sau mai mulți participanți la aranjament desfășoară o activitate economică în altă jurisdicție prin intermediul unui sediu permanent situat în jurisdicția respectivă, iar aranjamentul constituie totalitatea sau o parte a activității acelui sediu permanent;

4.unul sau mai mulți participanți la aranjament desfășoară o activitate economică într-o altă jurisdicție fără a avea rezidența fiscală sau fără a institui un sediu permanent în acea jurisdicție;

5.un astfel de aranjament are un posibil impact asupra schimbului automat de informații sau asupra identificării beneficiarilor reali.

În sensul lit. t)-y), al art. 291^4 și al anexei nr. 4, un aranjament transfrontalier include de asemenea o serie de aranjamente. Un aranjament transfrontalier poate cuprinde mai multe etape sau mai multe părți;

01.07.2020Articolul 286 din Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 11, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

ț) aranjament transfrontalier care face obiectul raportării - orice aranjament transfrontalier care cuprinde cel puțin unul dintre semnele distinctive stabilite în anexa nr. 4;

u)semn distinctiv - o caracteristică sau însușire a unui aranjament transfrontalier care prezintă un indiciu al unui potențial risc de evitare a obligațiilor fiscale, astfel cum este prevăzut în anexa nr. 4;

v)intermediar - orice persoană care proiectează, comercializează, organizează, pune la dispoziție în vederea implementării sau gestionează implementarea unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării.

De asemenea, înseamnă orice persoană care, având în vedere faptele și circumstanțele relevante și pe baza informațiilor disponibile, a cunoștințelor de specialitate relevante și a înțelegerii necesare pentru furnizarea acestor servicii, știe sau ar fi rezonabil de așteptat să știe că s-a angajat să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistență sau consiliere cu privire la proiectarea, comercializarea, organizarea, punerea la dispoziție în vederea implementării sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării.

Orice persoană are dreptul să furnizeze A.N.A.F. dovezi că nu a știut și nu ar fi fost rezonabil de așteptat să știe că a fost implicată într-un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. În acest scop, persoana respectivă se poate raporta la toate faptele și circumstanțele relevante, la informațiile disponibile, precum și la cunoștințele sale de specialitate relevante și la capacitatea sa de înțelegere.

Pentru a fi un intermediar, o persoană trebuie să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele condiții suplimentare:

1.să fie rezidentă în scopuri fiscale în România;

2.să aibă un sediu permanent pe teritoriul României prin intermediul căruia să fie furnizate serviciile legate de aranjamentul în cauză;

3.să fie constituită în România sau să fie reglementată de legislația națională a României;

4.să fie înregistrată într-o asociație profesională în legătură cu prestarea de servicii juridice, fiscale sau de consultanță din România;

w)contribuabil relevant - orice persoană căreia i se pune la dispoziție un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării în vederea implementării sau care este pregătită să implementeze un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării sau care a implementat prima etapă a unui astfel de aranjament;

x)aranjament comercializabil - un aranjament transfrontalier care este proiectat, comercializat, pregătit pentru implementare sau pus la dispoziție în vederea implementării, fără a fi necesară o personalizare substanțială a acestuia;

y)aranjament personalizat - un aranjament transfrontalier care nu este un aranjament comercializabil.

z)control comun înseamnă o anchetă administrativă desfășurată de autoritatea competentă din România în comun cu una sau mai multe autorități competente din celelalte state membre și care are legătură cu una sau mai multe persoane care sunt de interes comun sau complementar pentru autoritatea competentă din România sau pentru autoritățile competente din statele membre respective;

03.02.2023Articolul 286 din Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 4, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

aa) încălcarea securității datelor înseamnă o încălcare a securității care conduce la distrugerea, pierderea sau modificarea informațiilor la orice incident de acces, divulgare sau utilizare inadecvată, necorespunzătoare sau neautorizată a acestora, inclusiv, dar fără a se limita la date cu caracter personal transmise, stocate sau prelucrate în alt mod, ca urmare a unor acte ilegale, neglijențe sau accidente săvârșite cu intenție. O încălcare a securității datelor poate viza confidențialitatea, disponibilitatea și integritatea datelor.

bb) venituri din dividende vărsate prin intermediul unor conturi, altele decât cele de custodie - dividende sau alte venituri considerate drept dividende în statul membru al plătitorului, care sunt plătite sau creditate în alt cont decât un cont de custodie, astfel cum este definit în anexa nr. 1 secțiunea VIII subsecțiunea C pct. 3;

10.12.2025Articolul 286, Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 4., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

cc) produse de asigurări de viață neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii Europene privind schimbul de informații și de alte măsuri similare - contracte de asigurare, altele decât contractele de asigurare cu valoare de răscumpărare care fac obiectul raportării în conformitate cu anexa nr. 1 secțiunea I, în care beneficiile din contracte sunt plătibile în cazul decesului unui deținător de poliță de asigurare;

dd) adresă a registrului distribuit - adresa unui registru distribuit, astfel cum este definită în Regulamentul (UE) 2023/1.114 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2023 privind piețele criptoactivelor și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1.093/2010 și (UE) nr. 1.095/2010 și a Directivelor 2013/36/UE și (UE) 2019/1.937;

ee) client - în sensul art. 291^4, orice intermediar sau contribuabil relevant care primește servicii, inclusiv asistență, consiliere, îndrumare sau orientări, din partea unui intermediar care trebuie să respecte privilegiul profesional legal în legătură cu o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării.

Articolul 287Autoritatea competentă din România

(1)Autoritatea competentă din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol, precum și pentru contactele cu Comisia Europeană este A.N.A.F.

(2)Prin ordin al președintelui A.N.A.F., se desemnează biroul central de legătură. Autoritatea competentă din România este responsabilă de informarea Comisiei Europene și a celorlalte state membre cu privire la desemnarea biroului central de legătură.

(3)Prin ordinul prevăzut la alin. (2), biroul central de legătură poate fi desemnat responsabil și de contactele cu Comisia Europeană. Autoritatea competentă din România este responsabilă de informarea Comisiei Europene cu privire la acest lucru.

(4)Autoritatea competentă din România poate desemna departamente de legătură cu competențe repartizate potrivit legislației sau politicii sale naționale. Biroul central de legătură are responsabilitatea de a actualiza lista departamentelor de legătură și de a o pune la dispoziția birourilor centrale de legătură din celelalte state membre interesate, precum și a Comisiei Europene.

(5)Autoritatea competentă din România poate desemna funcționari autorizați. Biroul central de legătură are responsabilitatea de a actualiza lista acestor funcționari autorizați și de a o pune la dispoziția birourilor centrale de legătură din celelalte state membre interesate, precum și a Comisiei Europene.

(6)Funcționarii implicați în cooperarea administrativă în temeiul prezentului capitol sunt considerați, în orice situație, ca fiind funcționari autorizați în acest sens, potrivit condițiilor prevăzute de autoritățile competente.

(7)În cazul în care un departament de legătură ori un funcționar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5), trimite ori primește o cerere sau un răspuns la o cerere de cooperare, acesta informează biroul central de legătură din România, potrivit procedurilor prevăzute de acesta din urmă.

(8)În cazul în care un departament de legătură ori un funcționar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5), primește o cerere de cooperare care necesită o acțiune în afara competenței care i-a fost repartizată potrivit legislației ori politicii naționale din România, el transmite fără întârziere această cerere biroului central de legătură din România și informează autoritatea solicitantă. În acest caz, perioada prevăzută la art. 290 începe în ziua următoare transmiterii cererii de cooperare către biroul central de legătură.

Secţiunea a 2-aSchimbul de informații

Paragraful §1Schimbul de informații la cerere

Articolul 288Procedura aplicabilă schimbului de informații la cerere

La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată comunică acesteia orice informații prevăzute la art. 284 alin. (1) pe care le deține sau pe care le obține în urma anchetelor administrative.

03.02.2023Articolul 288 din Paragraful §1., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

Articolul 288^1Relevanța previzibilă

(1)În sensul unei cereri prevăzute la art. 288, informațiile solicitate sunt relevante în mod previzibil dacă, la momentul transmiterii cererii, autoritatea solicitantă consideră că, în conformitate cu dreptul său intern, există o posibilitate rezonabilă ca informațiile solicitate să fie relevante pentru situația fiscală a unuia sau mai multor contribuabili identificați prin nume sau în alt mod și să fie justificate în scopul anchetei.

(2)În scopul demonstrării relevanței previzibile a informațiilor solicitate, autoritatea solicitantă furnizează autorității solicitate cel puțin următoarele informații:

a)scopul fiscal pentru care se solicită informația;

b)precizarea informațiilor necesare pentru aplicarea normelor legale în vigoare în privința taxelor și impozitelor prevăzute la art. 285.

(3)În cazul în care o cerere prevăzută la art. 288 vizează un grup de contribuabili care nu pot fi identificați individual, autoritatea solicitantă furnizează autorității solicitate cel puțin următoarele informații:

a)o descriere detaliată a grupului;

b)o explicație privind legea aplicabilă și faptele pe baza cărora există motive să se considere că contribuabilii din grup nu au respectat legea aplicabilă;

c)o explicație privind modul în care informațiile solicitate ar ajuta să se stabilească dacă contribuabilii din grup s-au conformat cerințelor legale;

d)dacă este cazul, faptele și circumstanțele referitoare la implicarea unui terț care a contribuit în mod activ la eventuala nerespectare a legii aplicabile de către contribuabilii din grup.

03.02.2023Paragraful §1. din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 6, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

Articolul 289Anchete administrative

(1)Autoritatea solicitată din România asigură efectuarea oricăror anchete administrative necesare pentru a obține informațiile prevăzute la art. 288.

(2)Cererea prevăzută la art. 288 poate conține solicitarea motivată de efectuare a unei anchete administrative. În cazul în care autoritatea solicitată consideră că nu este necesară o anchetă administrativă, aceasta informează de îndată autoritatea solicitantă cu privire la motivele acestei decizii.

03.02.2023Alineatul (2) din Articolul 289, Paragraful §1., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

(3)Pentru a obține informațiile solicitate sau a efectua ancheta administrativă cerută, autoritatea solicitată din România urmează aceleași proceduri ca atunci când acționează din propria inițiativă ori la cererea unei alte autorități din România.

(4)În cazul în care autoritatea solicitantă din alt stat membru îi solicită în mod expres, autoritatea solicitată din România transmite documente originale, cu condiția ca acest lucru să nu contravină dispozițiilor în vigoare din România.

Articolul 290Termene pentru schimbul de informații la cerere

(1)Autoritatea solicitată furnizează informațiile prevăzute la art. 288 în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de trei luni de la data primirii cererii. În cazul în care autoritatea solicitată nu este în măsură să răspundă cererii în termenul stabilit, aceasta notifică autorității solicitante fără întârziere și, în orice caz, dar nu mai mult de trei luni de la primirea cererii, motivele nerespectării termenului și data la care consideră că va fi în măsură să ofere un răspuns. Acest termen nu poate depăși șase luni de la data primirii cererii.

În cazul în care autoritatea solicitată deține deja informațiile cerute, transmiterea acestora se face în termen de două luni de la data primirii cererii.

03.02.2023Alineatul (1) din Articolul 290, Paragraful §1., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

(2)Pentru anumite cazuri speciale, autoritatea solicitantă din alt stat membru și cea solicitată din România pot conveni asupra unor termene diferite de cele prevăzute la alin. (1).

(3)Autoritatea solicitată din România confirmă autorității solicitante din alt stat membru, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea unei cereri fără întârziere, dar nu mai mult de 7 zile lucrătoare de la primire.

(4)În termen de o lună de la primirea cererii, autoritatea solicitată din România notifică autorității solicitante din alt stat membru orice nereguli ale cererii, precum și nevoia unor eventuale informații suplimentare. Într-un astfel de caz, termenele prevăzute la alin. (1) se calculează din ziua următoare celei în care autoritatea solicitată din România primește informațiile suplimentare necesare.

(5)Abrogat.

03.02.2023Alineatul (5) din Articolul 290, Paragraful §1., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost abrogat de Punctul 9, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

(6)În cazul în care autoritatea solicitată din România nu se află în posesia informațiilor solicitate și nu este în măsură să răspundă sau refuză să răspundă unei cereri de informații din motivele prevăzute la art. 300, aceasta notifică autorității solicitante din alt stat membru motivele sale fără întârziere, dar nu mai mult de o lună de la data primirii cererii.

Paragraful §2Schimbul automat obligatoriu de informații

Articolul 291Sfera de aplicare și condițiile schimbului automat obligatoriu de informații

(1)Autoritatea competentă din România comunică autorității competente a oricărui alt stat membru, prin schimb automat, toate informațiile care sunt disponibile referitoare la rezidenții din respectivul stat membru, cu privire la următoarele categorii specifice de venituri și de capital, astfel cum sunt acestea înțelese în temeiul normelor legale în vigoare:

a)venituri din muncă;

b)remunerații plătite administratorilor și altor persoane asimilate acestora;

c)venituri din produse de asigurări de viață neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii Europene privind schimbul de informații și de alte măsuri similare;

d)pensii;

e)proprietatea asupra bunurilor imobile și venituri din bunuri imobile;

f)redevențe;

g)venituri din dividende, altele decât veniturile din dividende scutite de la plata impozitului pe profit în temeiul art. 24 alin. (1) lit. b), alin. (3) și (4) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, vărsate prin intermediul unor conturi, altele decât cele de custodie.

10.12.2025Alineatul (1), Articolul 291, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 5., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(1^1)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2024 sau ulterior datei respective, autoritatea competentă din România include în informațiile comunicate, conform alin. (1), numărul de identificare fiscală (NIF) al rezidenților emis de statul membru de rezidență.

03.02.2023Articolul 291 din Paragraful §2., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 11, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

(1^2)Autoritatea competentă din România informează anual Comisia Europeană cu privire la cel puțin două categorii de venituri și de capital prevăzute la alin. (1), în legătură cu care comunică informații referitoare la rezidenții unui alt stat membru.

(2)Înainte de 1 ianuarie 2024, autoritatea competentă din România informează Comisia Europeană cu privire la cel puțin patru categorii prevăzute la alin. (1), în legătură cu care comunică, prin schimb automat, autorității competente a oricărui alt stat membru informații referitoare la rezidenții respectivului alt stat membru. Informațiile respective vizează perioade impozabile care încep la 1 ianuarie 2025 sau ulterior datei respective. Înainte de 1 ianuarie 2026, statele membre informează Comisia Europeană cu privire la cel puțin cinci categorii menționate la alin. (1) în legătură cu care autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică, prin schimb automat, autorității competente a oricărui alt stat membru informații referitoare la rezidenții respectivului alt stat membru. Aceste informații vizează perioade impozabile care încep la 1 ianuarie 2026 sau ulterior datei respective.

10.12.2025Alineatul (2), Articolul 291, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 5., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(3)Autoritatea competentă din România poate indica autorității competente a oricărui alt stat membru faptul că nu dorește să primească informații referitoare la una sau mai multe dintre categoriile de venituri și de capital prevăzute la alin. (1). În cazul în care autoritatea competentă din România nu informează Comisia Europeană despre oricare dintre categoriile de venituri și de capital, prevăzute la alin. (1), cu privire la care deține informații disponibile, atunci România poate fi considerată drept stat care nu dorește să primească informații potrivit alin. (1).

03.02.2023Alineatul (3) din Articolul 291, Paragraful §2., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 12, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

(4)Instituțiile financiare raportoare sunt obligate să aplice procedurile de raportare și de diligență fiscală incluse în anexele nr. 1 și 2. În temeiul procedurilor de raportare și de diligență fiscală aplicabile, prevăzute în anexele nr. 1 și 2, autoritatea competentă din România comunică autorității competente din orice alt stat membru, prin intermediul schimbului automat, în termenul prevăzut la alin. (6) lit. b), următoarele informații aferente perioadelor impozabile care încep la 1 ianuarie 2016 referitoare la un cont care face obiectul raportării:

a)numele/denumirea, adresa, numărul/numerele de identificare fiscală - NIF, precum și data și locul nașterii, în cazul unei persoane fizice, ale fiecărei persoane care face obiectul raportării și care este titular de cont al contului respectiv și, în cazul unei entități care este titular de cont și care, după aplicarea procedurilor de diligență fiscală prevăzute în anexele nr. 1 și 2, este identificată ca având una sau mai multe persoane care exercită controlul și care sunt persoane care fac obiectul raportării, denumirea, adresa și NIF ale entității, precum și numele, adresa, NIF și data și locul nașterii fiecărei persoane care face obiectul raportării;

b)numărul de cont sau echivalentul său funcțional în absența unui număr de cont;

c)numele și numărul de identificare, dacă este cazul, al instituției financiare raportoare;

d)soldul sau valoarea contului, inclusiv valoarea de răscumpărare în cazul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui contract de rentă viageră, valabil/ă la sfârșitul anului calendaristic relevant sau la sfârșitul altei perioade de raportare adecvate sau închiderea contului în cazul în care contul a fost închis în cursul anului calendaristic relevant;

e)în cazul oricărui cont de custodie:

(i)cuantumul brut total al dobânzilor, cuantumul brut total al dividendelor și cuantumul brut total al altor venituri generate în legătură cu activele deținute în cont, în fiecare caz plătite sau creditate în contul respectiv sau în legătură cu respectivul cont, în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate; și(ii) încasările brute totale din vânzarea sau răscumpărarea activelor financiare plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care instituția financiară raportoare a acționat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al titularului de cont;

f)în cazul oricărui cont de depozit, cuantumul brut total al dobânzilor plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;

g)în cazul oricărui alt cont decât cele prevăzute la lit. e) sau f), cuantumul brut total plătit sau creditat titularului de cont în legătură cu respectivul cont în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care instituția financiară raportoare este debitoare, inclusiv suma agregată oricăror răscumpărări plătite titularului de cont în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate;

h)dacă a fost furnizată o declarație pe propria răspundere valabilă pentru fiecare titular de cont;

i)rolul/rolurile în temeiul căruia/cărora fiecare persoană care face obiectul raportării și care este o persoană care exercită controlul asupra unui titular al unui cont de entitate este o persoană care exercită controlul asupra entității și dacă a fost furnizată o declarație pe propria răspundere valabilă pentru fiecare astfel de persoană care face obiectul raportării;

j)tipul de cont, menționându-se dacă contul este un cont preexistent sau un cont nou, precum și dacă este un cont comun, inclusiv numărul de titulari ai contului comun; șik) în cazul oricărei participații în capitalurile proprii deținute într-o entitate de investiții care este o construcție juridică, rolul/rolurile în temeiul căruia/cărora persoana care face obiectul raportării este un deținător de participații în capitalurile proprii.

02.02.2026Alineatul (4), Articolul 291, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 2., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

(4^1)În scopul schimbului de informații prevăzut la alin. (4), în absența unor dispoziții contrare prevăzute la același alineat sau în anexa nr. 1 sau anexa nr. 2, cuantumul și descrierea plăților efectuate în legătură cu un cont care face obiectul raportării se stabilesc în conformitate cu legislația națională.

02.02.2026Articolul 291, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 3., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

(4^2)Prevederile alin. (4) au prioritate față de alin. (1) lit. c) sau orice alt instrument juridic al Uniunii Europene în măsura în care schimbul de informații în cauză intră sub incidența alin. (1) lit. c) sau a oricărui alt instrument juridic al Uniunii Europene.

(4^3)Autoritatea competentă din România comunică informațiile menționate la alin. (4) lit. h)-k) cu privire la perioadele impozabile începând cu 1 ianuarie 2026.

(5)Abrogat.

01.01.2017Alineatul (5) din Articolul 291, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost abrogat de Punctul 20, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

(6)Comunicarea informațiilor se desfășoară după cum urmează:

a)în cazul categoriilor prevăzute la alin. (1): cel puțin o dată pe an, în termen de 6 luni de la sfârșitul anului fiscal din statul membru respectiv pe parcursul căruia au devenit disponibile informațiile;

b)în cazul informațiilor prevăzute la alin. (4): anual, în termen de 9 luni de la sfârșitul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate la care se referă informațiile.

(7)Autoritatea competentă din România se asigură de faptul că entitățile și conturile care urmează să fie considerate drept instituții financiare nonraportoare și, respectiv, conturi excluse îndeplinesc toate cerințele enumerate la subsecțiunea B pct. 1 lit. c) și subsecțiunea C pct. 19 lit. g) din secțiunea VIII a anexei nr. 1 și, în special, că statutul unei instituții financiare drept instituție financiară nonraportoare sau statutul unui cont drept cont exclus nu aduce atingere obiectivelor prezentului capitol.

10.12.2025Alineatul (7), Articolul 291, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 5., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(8)În cazul în care România convine cu alte state membre să facă automat schimb de informații referitoare la categorii suplimentare de venituri și de capital în cadrul unor acorduri bilaterale sau multilaterale pe care le încheie, România comunică acordurile respective Comisiei Europene care le pune la dispoziția tuturor celorlalte state membre.

(9)Fără a aduce atingere pct. 1 și 6^1 din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 1, în ceea ce privește fiecare cont care face obiectul raportării și care este administrat de o instituție financiară raportoare la 31 decembrie 2025 și pentru perioadele de raportare care se încheie în al doilea an calendaristic care urmează acestei date, informațiile cu privire la rolul/rolurile în temeiul căruia/cărora fiecare persoană care face obiectul raportării este o persoană care exercită controlul sau un deținător de participații în capitalurile proprii ale entității trebuie raportate numai dacă aceste informații sunt disponibile în datele accesibile pentru căutare electronică păstrate de instituția financiară raportoare.

10.12.2025Articolul 291, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 6., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

Articolul 291^1

Domeniul de aplicare și condițiile schimbului obligatoriu de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer

(1)În cazul în care autoritatea competentă din România emite, modifică sau reînnoiește o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau un acord prealabil privind prețul de transfer după data de 31 decembrie 2016, aceasta comunică, prin schimb automat, informații cu privire la acest lucru autorităților competente din toate celelalte state membre, precum și Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor de la alin. (9), în conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul art. 304.

(2)În conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul art. 304, autoritatea competentă din România comunică informații și autorităților competente din toate celelalte state membre, precum și Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor de la alin. (9), referitoare la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și la acordurile prealabile privind prețul de transfer emise, modificate sau reînnoite într-un termen care începe cu 5 ani înaintea datei de 1 ianuarie 2017, astfel:

a)pentru deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer care au fost emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2012 și 31 decembrie 2013, comunicarea are loc dacă acestea erau valabile la data de 1 ianuarie 2014;

b)pentru deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer care sunt emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2016, comunicarea are loc indiferent dacă acestea sunt valabile la data de 1 ianuarie 2017.

(3)Prin excepție de la prevederile alin. (2), autoritatea competentă din România nu va comunica informațiile privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer emise, modificate sau reînnoite înainte de 1 aprilie 2016 la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane care nu desfășoară în principal activități financiare sau de investiții, dar care are o cifră de afaceri anuală netă la nivelul întregului grup, conform definiției de la art. 2 pct. 5 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului, care nu depășește echivalentul în lei a 40.000.000 euro pe parcursul exercițiului financiar care precedă datei emiterii, modificării sau reînnoirii respectivelor decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acorduri prealabile privind prețul de transfer.

(4)Acordurile prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale cu țări terțe se exclud din domeniul de aplicare al schimbului automat de informații în cazul în care acordul internațional privind impozitarea în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind prețul de transfer nu permite divulgarea sa către terți. Aceste acorduri prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale vor fi schimbate în temeiul art. 292 în cazul în care acordul în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind prețul de transfer permite divulgarea acestora, iar autoritatea competentă a țării terțe acordă permisiunea ca informațiile să fie divulgate.

(5)În cazul în care acordurile prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale sunt excluse de la schimbul automat de informații potrivit alin. (4), informațiile prevăzute la alin. (8), menționate în cererea care conduce la emiterea unui astfel de acord prealabil privind prețul de transfer bilateral sau multilateral, fac în schimb obiectul unui schimb în temeiul alin. (1)-(3).

(6)Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în cazul în care o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră implică și se referă exclusiv la afacerile fiscale ale uneia sau mai multor persoane fizice, cu excepția cazului în care una dintre aceste decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră a fost emisă, modificată sau reînnoită după 1 ianuarie 2026 și dacă:

a)valoarea tranzacției sau a seriei de tranzacții aferente deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră depășește 1.500.000 euro (sau valoarea echivalentă în orice altă monedă), dacă o astfel de valoare este menționată în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră; sau b) decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră stabilește dacă o persoană este sau nu rezidentă fiscal în statul membru care emite decizia.

10.12.2025Alineatul (6), Articolul 291^1, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 7., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(6^1)În sensul alin. (6) lit. a) și fără a aduce atingere cuantumului menționat în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră, într-o serie de tranzacții referitoare la diferite bunuri, servicii sau active, cuantumul deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră cuprinde valoarea totală subiacentă. Sumele nu sunt agregate în cazul în care aceleași bunuri, servicii sau active sunt tranzacționate de mai multe ori.

10.12.2025Articolul 291^1, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 8., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(6^2)Fără a aduce atingere alin. (6) lit. b), schimbul de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră referitoare la persoane fizice nu include astfel de decizii privind impozitarea la sursă în ceea ce privește veniturile din muncă, remunerațiile plătite administratorilor și altor persoane asimilate acestora sau pensiile nerezidenților.

(7)Schimbul de informații se desfășoară după cum urmează:

a)în ceea ce privește informațiile comunicate în conformitate cu alin. (1), fără întârziere, după emiterea, modificarea sau reînnoirea deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind prețul de transfer și în termen de trei luni de la sfârșitul semestrului anului calendaristic în care s-a emis, s-a modificat sau s-a reînnoit decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau acordul prealabil privind prețul de transfer;

03.02.2023Litera a) din Alineatul (7), Articolul 291^1, Paragraful §2., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificată de Punctul 13, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

b)pentru informațiile comunicate potrivit prevederilor alin. (2) și (3), înainte de data de 1 ianuarie 2018.

(8)Informațiile comunicate de către autoritatea competentă din România în conformitate cu prevederile alin. (1)-(3) cuprind următoarele:

a)identitatea persoanei, alta decât o persoană fizică, cu excepția cazului în care decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră se referă la o persoană fizică și se comunică potrivit alin. (1) și (6) și, după caz, cea a grupului de persoane din care aceasta face parte;

10.12.2025Litera a), Alineatul (8), Articolul 291^1, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificată de Punctul 9., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

b)un rezumat al deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al acordului prealabil privind prețul de transfer, inclusiv o descriere a activităților comerciale sau a tranzacției sau seriei de tranzacții relevante, precum și orice alte informații care ar putea ajuta autoritatea competentă din alt stat membru să evalueze un posibil risc fiscal, fără a conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori a unor informații a căror divulgare ar fi contrară politicii publice;

03.02.2023Litera b) din Alineatul (8), Articolul 291^1, Paragraful §2., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificată de Punctul 14, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

c)data emiterii, modificării sau reînnoirii deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind prețul de transfer;

d)data încetării perioadei de valabilitate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind prețul de transfer, în cazul în care aceasta este specificată;

e)data încetării perioadei de valabilitate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind prețul de transfer, în cazul în care aceasta este specificată;

f)tipul de decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acord prealabil privind prețul de transfer;

g)valoarea tranzacției sau a seriei de tranzacții aferente deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau acordului prealabil privind prețul de transfer dacă o astfel de valoare este menționată în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau în acordul prealabil privind prețul de transfer;

h)descrierea setului de criterii utilizate pentru a stabili prețurile de transfer sau prețul de transfer în sine, în cazul unui acord prealabil privind prețul de transfer;

i)identificarea metodei utilizate pentru a stabili prețurile de transfer sau prețul de transfer în sine, în cazul unui acord prealabil privind prețul de transfer;

j)identificarea celorlalte state membre, dacă există, care pot fi vizate de decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acordul prealabil privind prețul de transfer;

k)identitatea oricărei persoane, alta decât o persoană fizică, cu excepția cazului în care decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră se referă la o persoană fizică și se comunică potrivit alin. (1) și (6), din celelalte state membre, dacă există, care este probabil să fie afectată de decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acordul prealabil privind prețul de transfer, indicând statele membre de care sunt legate persoanele afectate.

10.12.2025Litera k), Alineatul (8), Articolul 291^1, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificată de Punctul 9., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

l)precizarea dacă informațiile comunicate se bazează pe decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau pe acordul prealabil privind prețul de transfer în sine sau sunt furnizate ca urmare a cererii menționate la alin. (5).

(9)Informațiile definite la alin. (8) lit. a),b), h) și k) nu se comunică Comisiei Europene.

(10)Autoritatea competentă din România confirmă primirea informațiilor comunicate în temeiul alin. (8) lit. j), dacă este posibil prin mijloace electronice, autorității competente care le-a furnizat, fără întârziere și, în orice caz, în cel mult 7 zile lucrătoare de la primire. Această măsură se aplică până când registrul central securizat la nivel de stat membru devine funcțional.

(11)Autoritatea competentă din România poate, în conformitate cu art. 288 și art. 304 alin. (3), să solicite informații suplimentare, inclusiv textul integral al unei decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al unui acord prealabil privind prețul de transfer.

01.01.2017Sectiunea a 2-a din Capitolul I, Titlul X a fost completata de Punctul 21, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

Articolul 291^2Statistici privind schimburile automate

Autoritatea competentă din România pune la dispoziția Comisiei Europene, anual, statistici cu privire la volumul schimburilor automate prevăzute la art. 291 alin. (1) și (4) și la art. 291^3, 291^5 și 291^7 și informații cu privire la costurile și beneficiile administrative și la alte costuri și beneficii relevante legate de schimburile care au avut loc și cu privire la orice potențiale modificări, atât pentru administrația fiscală din România, cât și pentru terți.

02.02.2026Articolul 291^2, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 4., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

Articolul 291^3

Domeniul de aplicare și condițiile schimbului automat obligatoriu de informații cu privire la raportul pentru fiecare țară în parte

(1)O societate-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale care își are rezidența fiscală în România sau o altă entitate raportoare, în conformitate cu secțiunea II din anexa nr. 3 la prezentul cod, au obligația să depună un raport pentru fiecare țară în parte, pentru fiecare an fiscal de raportare, în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare a grupului de întreprinderi multinaționale, în conformitate cu secțiunea II din anexa nr. 3 la prezentul cod.

(2)Autoritatea competentă din România care primește raportul pentru fiecare țară în parte prevăzut la alin. (1) transmite, prin intermediul schimbului de informații automat și în termenul stabilit la alin. (4), raportul pentru fiecare țară în parte oricărui altui stat membru în care, pe baza informațiilor din raportul pentru fiecare țară în parte, una sau mai multe entități constitutive din grupul de întreprinderi multinaționale al entității raportoare își au rezidența fiscală sau sunt supuse impozitării pentru activitatea economică desfășurată prin intermediul unui sediu permanent.

(3)Raportul pentru fiecare țară în parte trebuie să conțină următoarele informații cu privire la grupul de întreprinderi multinaționale:

a)informații agregate referitoare la suma veniturilor, profitul/pierderile anterioare impozitării veniturilor, impozitul pe venit plătit, impozitul pe venit acumulat, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numărul de salariați și imobilizările corporale, altele decât numerarul sau echivalentele de numerar pentru fiecare jurisdicție în care își desfășoară activitatea grupul de întreprinderi multinaționale;

b)identificarea fiecărei entități constitutive din grupul de întreprinderi multinaționale, precizând jurisdicția în care își are rezidența fiscală respectiva entitate constitutivă și, în cazul în care este diferită de respectiva jurisdicție de rezidență fiscală, jurisdicția potrivit legislației în temeiul căreia este organizată respectiva entitate constitutivă și natura principalei sau principalelor activități economice ale respectivei entități constitutive.

(4)Transmiterea are loc în termen de 15 luni de la ultima zi a anului fiscal al grupului de întreprinderi multinaționale la care se referă raportul pentru fiecare țară în parte. Primul raport pentru fiecare țară în parte se transmite pentru anul fiscal al grupului de întreprinderi multinaționale care începe de la data de 1 ianuarie 2016 sau ulterior acestei date, în termen de 18 luni de la ultima zi a anului fiscal respectiv.

13.06.2017Sectiunea a 2-a din Capitolul I, Titlul X a fost completata de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 42 din 9 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 438 din 13 iunie 2017

Articolul 291^4

Domeniul de aplicare și condițiile schimbului automat obligatoriu de informații cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării

(1)În termen de 30 de zile, intermediarii raportează A.N.A.F. informații, de care au luat cunoștință sau care se află în posesia ori sub controlul lor, cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării.

(2)În funcție de momentul la care survine mai întâi oricare dintre cazurile de mai jos, termenul de 30 de zile de la alin. (1) începe să curgă:

a)din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pus la dispoziție în vederea implementării; saub) din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pregătit pentru implementare; sauc) din momentul în care a fost făcut primul pas în demersul de implementare a aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării.

(3)Prin excepție de la alin. (1), intermediarii prevăzuți la al doilea paragraf al art. 286 lit. v) au obligația de a raporta A.N.A.F. informațiile relevante în termen de 30 de zile începând din ziua următoare datei la care au furnizat ajutor, asistență sau consiliere în mod direct sau prin intermediul altor persoane.

(4)În cazul aranjamentelor comercializabile, intermediarul întocmește la fiecare 3 luni un raport prin care furnizează A.N.A.F. informațiile noi sau actualizate care fac obiectul raportării, prevăzute la alin. (19) lit. a), d), g) și h), devenite disponibile de la depunerea ultimului raport.

(5)În cazul în care intermediarul are obligația de raportare a informațiilor cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării la autoritățile competente din mai multe state membre, atunci aceste informații vor fi raportate numai la autoritățile competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:

a)statul membru în care intermediarul își are rezidența fiscală;

b)statul membru în care intermediarul are un sediu permanent prin intermediul căruia sunt furnizate serviciile legate de aranjamentul în cauză;

c)statul membru în care intermediarul este constituit sau de a cărui legislație este reglementat;

d)statul membru în care intermediarul este înregistrat într-o asociație profesională în legătură cu servicii de natură juridică, fiscală sau de consultanță.

(6)În cazul în care, potrivit alin. (5), există o obligație de raportare multiplă, intermediarul este exonerat de la îndeplinirea acesteia în România dacă deține și prezintă A.N.A.F. dovezi concludente din care reiese că aceleași informații au fost raportate autorității competente într-un alt stat membru.

(7)În cazul intermediarilor care, potrivit legii, fac obiectul unei obligații de păstrare a secretului profesional, aceștia raportează aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării doar cu acordul scris al contribuabilului relevant.

(8)În lipsa acordului prevăzut la alin. (7):

a)intermediarul notifică, fără întârziere, în scris, oricărui alt intermediar obligația de raportare a informațiilor prevăzute la alin. (19), cu excepția avocatului care are calitatea de intermediar;

10.12.2025Litera a), Alineatul (8), Articolul 291^4, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificată de Punctul 10., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

b)intermediarul notifică, fără întârziere, în scris, contribuabilului relevant obligația de raportare a informațiilor prevăzute la alin. (19), în cazul în care nu există un alt intermediar.

(9)În cazul în care nu există niciun intermediar, obligația de raportare a informațiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării revine contribuabilului relevant.

(10)Contribuabilul relevant căruia îi revine obligația de raportare raportează informațiile prevăzute la alin. (19) către A.N.A.F. în termen de 30 de zile. Termenul de 30 de zile începe să curgă din ziua următoare datei în care survine mai întâi oricare dintre momentele următoare:

a)aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pus la dispoziția respectivului contribuabil relevant în vederea implementării;

b)aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pregătit pentru implementarea de către contribuabilul relevant;

c)momentul în care a fost făcut primul pas în procesul de implementare în legătură cu contribuabilul relevant.

(11)În cazul în care contribuabilul relevant are obligația de raportare a informațiilor privind aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării la autoritățile competente din mai multe state membre, aceste informații sunt raportate numai autorităților competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:

a)statul membru în care contribuabilul relevant își are rezidența fiscală;

b)statul membru în care contribuabilul relevant are un sediu permanent care beneficiază de aranjamentul în cauză;

c)statul membru în care contribuabilul relevant obține venituri sau generează profituri, deși nu își are rezidența fiscală și nici nu are un sediu permanent într-un stat membru;

d)statul membru în care contribuabilul relevant desfășoară o activitate, deși nu își are rezidența fiscală și nici nu are un sediu permanent într-un stat membru.

(12)În cazul în care, potrivit alin. (11), există o obligație de raportare în mai multe state membre, contribuabilul relevant este exonerat de obligația de a raporta dacă prezintă A.N.A.F. dovezi concludente din care să rezulte că obligația de raportare a fost îndeplinită prin raportarea informațiile prevăzute la alin. (19) autorității competente dintr-un alt stat membru.

(13)În cazul în care există mai mulți intermediari, obligația de raportare a informațiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării revine tuturor intermediarilor implicați în același aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. Oricare dintre intermediarii implicați în același aranjament transfrontalier care face obiectul raportării poate fi exonerat de la obligația de raportare a informațiilor prevăzute la alin. (19) către A.N.A.F. dacă deține dovezi concludente, din care să rezulte dincolo de orice dubiu că informațiile prevăzute la alin. (19) au fost deja raportate către A.N.A.F. sau către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru de un alt intermediar.

10.05.2021Alineatul (13) din Articolul 291^4, Paragraful §2., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 1, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

(14)În cazul în care obligația de raportare revine contribuabilului relevant, dar există mai mulți contribuabili relevanți, contribuabilul relevant care raportează informațiile potrivit alin. (8) și (9) este cel care ocupă primul loc în lista de mai jos:

a)contribuabilul relevant care a convenit cu intermediarul cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării;

b)contribuabilul relevant care gestionează implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării.

(15)Sunt exonerați de la îndeplinirea obligației de raportare contribuabilii relevanți care dețin dovezi concludente din care rezultă dincolo de orice dubiu că informațiile menționate la alin. (19) au fost deja raportate către A.N.A.F. sau către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru de un alt contribuabil relevant.

10.05.2021Alineatul (15) din Articolul 291^4, Paragraful §2., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 1, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

(16)Contribuabilul relevant raportează A.N.A.F. informațiile cu privire la utilizarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării în fiecare an în care acesta a fost utilizat.

(17)Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se aprobă formularul utilizat de intermediarii sau contribuabilii relevanți, după caz, în vederea raportării informațiilor cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării, potrivit alin. (1)-(16).

(18)Ulterior raportării informațiilor de către intermediarii sau contribuabilii relevanți, după caz, potrivit alin. (1)-(16), A.N.A.F. comunică autorităților competente din celelalte state membre, prin intermediul schimbului automat, informațiile prevăzute la alin. (19), utilizând formularele-tip și procedurile specifice în conformitate cu art. 303 și 304.

(19)Informațiile comunicate de A.N.A.F. în temeiul alin. (18) includ, după caz, următoarele:

a)identitatea intermediarilor, alții decât intermediarii exonerați de obligația de raportare ca urmare a privilegiului profesional legal pe care trebuie să îl respecte potrivit alin. (7), precum și a contribuabililor relevanți, inclusiv numele, data și locul nașterii (în cazul unei persoane fizice), rezidența fiscală, NIF ale acestora, și, dacă este cazul, identitatea persoanelor care sunt întreprinderi asociate cu contribuabilul relevant;

10.12.2025Litera a), Alineatul (19), Articolul 291^4, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificată de Punctul 11., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

b)detalii privind semnele distinctive stabilite în anexa nr. 4 care au fost utilizate pentru a determina caracterul raportabil al aranjamentului transfrontalier;

c)un rezumat al conținutului aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscut de regulă, dacă aceasta există, și o descriere generală a aranjamentelor relevante și a oricăror alte informații care ar putea ajuta autoritatea competentă să evalueze un posibil risc fiscal, fără a duce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui proces comercial ori a unor informații a căror dezvăluire ar fi contrară politicilor publice;

10.12.2025Litera c), Alineatul (19), Articolul 291^4, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificată de Punctul 11., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

d)data la care prima etapă pentru implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării a fost efectuată sau urmează a fi efectuată;

e)detalii privind dispozițiile din legislația națională relevantă care constituie baza aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării;

f)valoarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării;

g)identificarea statului membru al contribuabilului relevant și a oricăror alte state membre care este probabil să fie vizate de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării;

h)identificarea oricărei alte persoane dintr-un stat membru care este probabil să fie afectată de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării, indicând care sunt statele membre de care este legată o astfel de persoană.

(20)Lipsa de reacție a A.N.A.F. cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării nu implică acceptarea validității sau tratamentul fiscal al respectivului aranjament.

(21)Schimbul automat de informații are loc în termen de o lună de la sfârșitul trimestrului în care au fost raportate informațiile prevăzute la alin. (19). A.N.A.F. comunică, prin intermediul schimbului automat, primele informații până la data de 31 octombrie 2020.

(22)A.N.A.F. emite și publică pe pagina de internet proprie ghidul prin care detaliază aspectele referitoare la modul de aplicare a prevederilor anexei nr. 4.

01.07.2020Paragraful §2. din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 12, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

Notă

Articolul II din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020, astfel cum a fost modificat de art. I din ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 107 din 1 iulie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 1 iulie 2020, prevede:

Articolul II

(1)Intermediarii sau contribuabilii relevanți, după caz, raportează până la data de 28 februarie 2021, potrivit prevederilor art. 291^4 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, informațiile prevăzute la art. 291^4 alin. (19) din aceeași lege cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării al căror prim pas în demersul de implementare a fost efectuat în perioada 25 iunie 2018-30 iunie 2020.

(2)Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală prevăzut la art. 291^4 alin. (17) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, se aprobă în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanțe.

Articolul 291^5Domeniul de aplicare și condițiile schimbului automat obligatoriu de informații raportate de Operatorii de platforme

(1)Operatorii de platforme cărora le revine obligația de raportare trebuie să îndeplinească procedurile de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5.

(2)În temeiul procedurilor de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5, autoritatea competentă din România comunică, prin intermediul schimbului automat și în termenul prevăzut la alin. (5), autorității competente a statului membru de rezidență al Vânzătorului raportabil, determinat în temeiul subsecțiunii D din secțiunea II a anexei nr. 5, iar în cazul în care Vânzătorul raportabil prestează servicii de închiriere de bunuri imobile, autorității competente a statului membru în care sunt situate bunurile imobile următoarele informații referitoare la fiecare Vânzător raportabil:

a)numele, adresa sediului social, NIF-ul și, dacă este cazul, numărul individual de identificare alocat în temeiul alin. (10) ale Operatorului de platformă care are obligația de raportare, precum și denumirea comercială/denumirile comerciale a(le) Platformei/Platformelor pentru care Operatorul de platformă care are obligația de raportare în cauză raportează informații;

b)prenumele și numele Vânzătorului raportabil care este o persoană fizică și denumirea juridică a Vânzătorului raportabil care este o Entitate;

c)adresa principală;

d)orice NIF al Vânzătorului raportabil, inclusiv fiecare stat membru emitent, sau, în absența unui NIF, locul nașterii Vânzătorului raportabil care este o persoană fizică;

e)numărul de înregistrare în Registrul Comerțului al Vânzătorului raportabil care este o Entitate;

f)numărul de identificare în scopuri de TVA al Vânzătorului raportabil, dacă există;

g)data nașterii Vânzătorului raportabil care este o persoană fizică;

h)Numărul de identificare a contului financiar în care se plătește sau se creditează Contraprestația, în măsura în care acesta este disponibil pentru Operatorul de platformă care are obligația de raportare și dacă autoritatea competentă din statul membru de rezidență al Vânzătorului raportabil, în sensul subsecțiunii D din secțiunea II a anexei nr. 5, nu a informat autoritățile competente din toate celelalte state membre că nu intenționează să utilizeze Numărul de identificare a contului financiar în acest scop;

i)în cazul în care este diferit de numele Vânzătorului raportabil, pe lângă Numărul de identificare a contului financiar, numele titularului contului financiar în care se plătește sau se creditează Contraprestația, în măsura în care Operatorul de platformă căruia îi revine obligația de raportare cunoaște acest nume, precum și orice alte informații de identificare financiară a titularului contului respectiv disponibile pentru Operatorul de platformă care are obligația de raportare;

j)fiecare stat membru de rezidență al Vânzătorului raportabil, determinat în temeiul subsecțiunii D din secțiunea II a anexei nr. 5;

k)Contraprestația totală plătită sau creditată în fiecare trimestru al Perioadei de raportare și numărul de Activități relevante pentru care aceasta a fost plătită sau creditată;

l)orice onorarii, comisioane sau taxe reținute sau percepute de Operatorul de platforme care are obligația de raportare în fiecare trimestru al Perioadei de raportare.

m)identificatorul Serviciului de Identificare și statul membru emitent, în cazul în care Operatorul de Platformă care are obligația de raportare se bazează pe confirmarea directă a identității și a reședinței Vânzătorului prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziție de un stat membru sau de Uniunea Europeană pentru a stabili identitatea și rezidența fiscală a Vânzătorului; în astfel de cazuri, nu este necesar să se comunice statului membru emitent al identificatorului Serviciului de Identificare informațiile menționate la lit. c)-g).

10.12.2025Alineatul (2), Articolul 291^5, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 12., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(3)În cazul în care Vânzătorul raportabil prestează servicii de închiriere de bunuri imobile, se comunică următoarele informații suplimentare:

a)adresa fiecărui Bun imobil listat, stabilită pe baza procedurii prevăzute în subsecțiunea E din secțiunea II a anexei nr. 5 și numărul cărții funciare respective sau echivalentul acestuia în temeiul dreptului intern al statului membru în care se află Bunul imobil respectiv, dacă este disponibil;

b)Contraprestația totală plătită sau creditată în fiecare trimestru al Perioadei de raportare și numărul de Activități relevante corespunzător fiecărui Bun imobil listat;

c)dacă este disponibil, numărul de zile pentru care a fost închiriat fiecare Bun imobil listat în timpul Perioadei de raportare și tipul fiecărui Bun imobil listat.

(4)În cazul în care un Operator de platformă care are obligația de raportare comunică informații incorecte sau incomplete, autoritatea competentă din România îi trimite o notificare acestuia pentru a-i furniza toate informațiile necesare astfel încât să își poată îndeplini obligația prevăzută la alin. (2).

(5)Comunicarea în temeiul alin. (2) se efectuează prin intermediul formularului-tip prevăzut la art. 303 alin. (5), în termen de două luni de la încheierea Perioadei de raportare aferente procedurilor de raportare aplicabile Operatorului de platformă care are obligația de raportare. Autoritatea competentă din România comunică primele informații, în temeiul alin. (2), pentru Perioadele de raportare care încep la 1 ianuarie 2023.

(6)În cazul în care un Vânzător nu comunică informațiile prevăzute în secțiunea II din anexa nr. 5 nici după primirea a două atenționări transmise ulterior solicitării inițiale din partea Operatorului de platformă care are obligația de raportare, dar nu înainte de expirarea unui termen de 60 de zile de la solicitarea inițială, Operatorul de platformă care are obligația de raportare închide contul Vânzătorului și nu îi permite acestuia să se înregistreze din nou pe platformă sau reține plata Contraprestației către Vânzător atât timp cât Vânzătorul nu comunică informațiile solicitate.

(7)Operatorii de platforme care au obligația de raportare trebuie să păstreze evidența măsurilor întreprinse și orice informații pe care s-au bazat pentru efectuarea procedurii de diligență fiscală și a procedurilor de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5. Operatorii de platforme care au obligația de raportare păstrează aceste evidențe pentru o perioadă suficient de lungă și, în orice caz, pentru cel puțin cinci ani, dar nu mai mult de zece ani după încheierea Perioadei de Raportare la care se referă informațiile.

(8)În vederea verificării respectării de către Operatorii de platforme, care au obligația de raportare, a procedurii de diligență fiscală și a procedurilor de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5, Agenția Națională de Administrare Fiscală poate efectua verificări și controale în acest sens. Procedurile administrative și de punere în aplicare a prezentului alineat se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(9)Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se elaborează proceduri administrative de comunicare ulterioară cu Operatorul de platformă care are obligația de raportare în situațiile în care informațiile raportate sunt incomplete sau incorecte.

(10)Operatorul de platformă care are obligația de raportare, în sensul lit. b) de la pct. 4, subsecțiunea A, secțiunea I din anexa nr. 5, trebuie să se înregistreze la autoritatea competentă din România sau din oricare alt stat membru în vederea respectării procedurilor de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5.

În cazul în care Operatorul de platformă care are obligația de raportare în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A al secțiunii I din anexa nr. 5 solicită să se înregistreze la autoritatea competentă din România, aceasta îi alocă un număr individual de identificare și notifică acest număr autorităților competente din toate statele membre prin mijloace electronice.

Un Operator de platformă care are obligația de raportare poate alege să se înregistreze la autoritatea competentă dintrun singur stat membru.

(11)Autoritatea competentă din România poate să reînregistreze un Operator de platformă care are obligația de raportare a cărui înregistrare a fost revocată în conformitate cu alin. (15) numai dacă acesta furnizează garanții adecvate privind angajamentul său, respectiv declarații pe propria răspundere și garanții financiare, de a respecta cerințele de raportare din Uniunea Europeană, inclusiv orice cerință de raportare neîndeplinită. Procedura de aplicare a prezentului alineat se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(12)În cazul în care Operatorul de platformă care are obligația de raportare alege să se înregistreze în România, conform alin. (10), comunică autorității competente din România următoarele informații:

a)numele;

b)adresa poștală;

c)adresele electronice, inclusiv site-urile web;

d)orice NIF care i s-a emis Operatorului de platformă care are obligația de raportare;

e)o declarație cu informații privind identificarea Operatorului de platformă care are obligația de raportare în scopuri de TVA în Uniunea Europeană, în temeiul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;

f)statele membre în care Vânzătorii Raportabili sunt rezidenți în sensul subsecțiunii D, secțiunea II.

(13)După înregistrare, Operatorul de platformă informează autoritatea competentă din România cu privire la orice modificări ale informațiilor prevăzute la alin. (12).

(14)Dacă un Operator de platformă care are obligația de raportare nu respectă obligația de înregistrare sau dacă înregistrarea sa a fost revocată în conformitate cu alin. (15), autoritatea competentă din România ia măsuri efective, proporționale și disuasive, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. ț)-ff) și alin. (2) lit. k^1)-r), pentru a asigura conformarea cu prevederile prezentului articol. Autoritatea competentă din România împreună cu toate celelalte autorități ale statelor membre își coordonează acțiunile menite să asigure conformitatea, inclusiv, în ultimă instanță, să împiedice Operatorul de platformă care are obligația de raportare să își desfășoare activitatea în cadrul Uniunii.

(15)Dacă un Operator de platformă care are obligația de raportare în sensul lit. b) de la pct. 4, subsecțiunea A, secțiunea I din anexa nr. 5, nu respectă obligația de raportare prevăzută în anexa nr. 5 după două atenționări din partea autorității competente din România, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. ț)-ff) și alin. (2) lit. k^1)-r), aceasta îi revocă înregistrarea efectuată în temeiul alin. (10). Înregistrarea se revocă cel târziu după expirarea unui termen de 90 de zile, dar nu înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la a doua atenționare.

(16)În situația prevăzută la alin. (14) autoritatea competentă din România solicită furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice oprirea accesului la site-ul sau aplicația Operatorului de platformă care are obligația de raportare în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5, până când operatorul respectiv se înregistrează în România sau într-un alt stat membru.

(17)Furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice sunt obligați să oprească accesul la site-ul sau aplicația Operatorului de platformă care are obligația de raportare în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5, în termen de 24 de ore de la data primirii solicitării prevăzute la alin. (16).

(18)Atunci când Operatorul de platformă pentru care se aplică măsura prevăzută la alin. (16) se înregistrează în România sau în alt stat membru, autoritatea competentă din România notifică furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice pentru a restabili accesul la site-ul sau aplicația Operatorului de platformă în termen de 24 de ore de la notificare.

(19)Autoritatea competentă din România elimină din registrul central un Operator de platformă care are obligația de raportare în următoarele cazuri:

10.12.2025Partea introductivă a alineatului (19), Articolul 291^5, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificată de Punctul 13., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

a)Operatorul de platformă informează autoritatea competentă din România că nu mai desfășoară nicio activitate în calitate de Operator de platformă;

b)în absența unei notificări în temeiul lit. a), autoritatea competentă din România are motive să creadă că activitatea unui Operator de platformă a încetat;

c)Operatorul de platformă nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5;

d)autoritatea competentă din România a revocat înregistrarea în temeiul alin. (15).

(20)Autoritatea competentă din România informează de îndată Comisia Europeană cu privire la orice Operator de platformă în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5, care își începe activitatea de Operator de platformă fără să se înregistreze în conformitate cu prezenta subsecțiune.

(21)În cazul în care autoritatea competentă din România consideră un Operator de Platformă Exclus, în conformitate cu pct. 3 din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5, notifică acest lucru autorităților competente din toate celelalte state membre, inclusiv orice modificări ulterioare.

(22)Autoritatea competentă poate solicita, motivat, Comisiei Europene să stabilească prin intermediul unor acte de punere în aplicare dacă informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informații în temeiul unui acord între autoritatea competentă din România și o jurisdicție din afara Uniunii, în sensul pct. 7 din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5, sunt echivalente cu cele precizate în subsecțiunea B a secțiunii III din anexa nr. 5.

(23)În cazul în care autoritatea competentă din România solicită măsura prevăzută la alin. (22), trimite Comisiei Europene o cerere motivată.

(24)La solicitarea Comisiei Europene, Autoritatea competentă din România transmite informații suplimentare necesare pentru evaluarea cererii prevăzute la alin. (23).

03.02.2023Paragraful §2. din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 16, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

Articolul 291^6

Domeniul de aplicare și condițiile pentru schimbul automat obligatoriu de informații raportate de Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori

(1)Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să îndeplinească cerințele de raportare și procedurile de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 6. Formularul utilizat de Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori pentru îndeplinirea cerințelor de raportare se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(2)În temeiul cerințelor de raportare aplicabile și al procedurilor de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 6, autoritatea competentă din România comunică informațiile menționate la alin. (3) aferente perioadelor impozabile care încep la 1 ianuarie 2026, prin intermediul unui schimb automat și în termenul stabilit la alin. (5), către autoritățile competente din toate celelalte state membre, în conformitate cu măsurile practice adoptate în temeiul art. 304.

(3)Autoritatea competentă din România comunică următoarele informații cu privire la fiecare persoană care face obiectul raportării:

a)numele, adresa, statul membru sau statele membre de rezidență, după caz, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) și, în cazul unei persoane fizice, data și locul nașterii fiecărui Utilizator care face obiectul raportării, iar în cazul oricărei entități care, după aplicarea procedurilor de diligență fiscală prevăzute în secțiunea III din anexa nr. 6, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care Exercită Controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării, numele, adresa, statul membru sau statele membre de rezidență, după caz, și numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale entității, precum și numele, adresa, statul membru sau statele membre de rezidență, după caz, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) și data și locul nașterii fiecărei persoane care face obiectul raportării, împreună cu rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare persoană care face obiectul raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra entității. În cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor raportează unei autorități competente care utilizează un Serviciu de Identificare și se bazează pe confirmarea directă a identității și a rezidenței Persoanei care face obiectul raportării prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziție de un stat membru sau de Uniunea Europeană pentru a stabili identitatea și rezidența fiscală a Persoanei care face obiectul raportării, informațiile ce se raportează de către autoritatea competentă cu privire la Persoana care face obiectul sunt: numele, identificatorul din Serviciul de Identificare și statul membru emitent, precum și rolul (rolurile) în virtutea căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra Entității;

b)numele, adresa, numărul de identificare fiscală (NIF) și, dacă este disponibil, numărul individual de identificare menționat la alin. (10) și Identificatorul global al entității juridice ale Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor;

c)pentru fiecare tip de Criptoactiv care face obiectul raportării și cu care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor a efectuat Tranzacții care fac obiectul raportării în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, dacă este cazul:

1.denumirea completă a tipului de Criptoactiv care face obiectul raportării;

2.suma brută agregată plătită, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul achizițiilor în schimbul monedei fiduciare;

3.suma brută agregată încasată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul vânzărilor în schimbul monedei fiduciare;

4.valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul achizițiilor în schimbul altor Criptoactive care fac obiectul raportării;

5.valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul vânzărilor în schimbul altor Criptoactive care fac obiectul raportării;

6.valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții de Plată cu Amănuntul care fac obiectul raportării;

7.valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării, defalcate pe tipuri de transfer, în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, în cazul acelor Transferuri către Utilizatorul care face obiectul raportării care nu intră sub incidența pct. 2 și 4;

8.valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării, defalcate pe tipuri de transfer, în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, în cazul acelor Transferuri din partea Utilizatorului care fac obiectul raportării care nu intră sub incidența pct. 3, 5 și 6;

9.valoarea justă de piață agregată, precum și numărul agregat de unități de Transferuri efectuate de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor către adresele registrelor distribuite, menționate în Regulamentul (UE) 2023/1.114, despre care nu se știe că ar fi asociate cu un furnizor de servicii de active virtuale sau cu o instituție financiară.

10.Suma plătită sau încasată prevăzută la lit. c) pct. 2 și 3 se raportează în moneda fiduciară în care a fost plătită sau încasată. În cazul în care sumele au fost plătite sau încasate în mai multe monede fiduciare, sumele se comunică într-o singură monedă, convertită la momentul fiecărei tranzacții care face obiectul raportării, într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor.

11.Valoarea justă de piață prevăzută la lit. c) pct. 4-9 se determină și se comunică într-o singură monedă fiduciară, evaluată la momentul fiecărei Tranzacții care face obiectul raportării într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor.

12.În cadrul informațiilor comunicate se specifică Moneda Fiduciară în care este raportată fiecare sumă.

(4)În cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor comunică informații incorecte sau incomplete în ceea ce privește Utilizatorul său de Criptoactive, autoritatea competentă din România îi transmite o notificare acestuia pentru a-i furniza toate informațiile necesare, în termen de 30 de zile de la comunicarea notificării, astfel încât să-și poată îndeplini obligația prevăzută la alin. (3).

(5)Comunicarea în temeiul alin. (3) se efectuează prin intermediul formularului-tip electronic prevăzut la art. 303 alin. (5), anual, în termen de 9 luni de la sfârșitul anului calendaristic sau a altei perioade de raportare adecvate la care se referă informațiile. Primele informații se comunică pentru anul calendaristic relevant sau pentru altă perioadă de raportare adecvată începând cu 1 ianuarie 2026.

(6)În cazul în care un Utilizator de Criptoactive nu furnizează informațiile prevăzute în secțiunea III din anexa nr. 6 nici după primirea a două atenționări transmise ulterior solicitării inițiale din partea Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor, dar nu înainte de expirarea unui termen de 60 de zile de la solicitarea inițială, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu îi permite Utilizatorului de Criptoactive să efectueze Tranzacții de Schimb.

(7)Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să păstreze evidența măsurilor întreprinse și a oricăror informații pe care s-au bazat în îndeplinirea procedurilor de raportare și a procedurilor de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 6. Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori păstrează aceste evidențe pentru o perioadă suficient de lungă și, în orice caz, pentru cel puțin cinci ani, dar nu mai mult de zece ani după încheierea perioadei în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor are obligația de a raporta informațiile în cazul în care informațiile fac obiectul obligației de raportare conform secțiunii II din anexa nr. 6.

(8)În vederea verificării respectării de către Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori a procedurilor de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 6, Agenția Națională de Administrare Fiscală poate efectua verificări și controale în acest sens. Procedurile administrative și de punere în aplicare a prezentului alineat se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

02.02.2026Alineatul (8), Articolul 291^6, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 5., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

(9)Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se aprobă proceduri administrative de comunicare ulterioară cu Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor în situațiile în care informațiile raportate sunt incorecte sau incomplete.

(10)Operatorul de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit la secțiunea IV subsecțiunea B pct. 3 din anexa nr. 6, trebuie să se înregistreze la autoritatea competentă din România sau din oricare alt stat membru, determinată în conformitate cu secțiunea I subsecțiunea A pct. 2 lit. a), b), c) sau d) sau subsecțiunea B din anexa nr. 6, înainte de sfârșitul perioadei în care trebuie să raporteze informațiile prevăzute la secțiunea II subsecțiunea B din anexa nr. 6, în vederea respectării procedurilor de raportare prevăzute la alin. (1). În cazul în care Operatorul de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit la secțiunea IV subsecțiunea B pct. 3 din anexa nr. 6, solicită să se înregistreze la autoritatea competentă din România, aceasta îi alocă un număr individual de identificare și notifică acest număr autorităților competente din toate statele membre prin mijloace electronice. Un Operator de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor poate alege să se înregistreze la autoritatea competentă dintr-un singur stat membru. Fără a aduce atingere, un Operator de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit în secțiunea IV subsecțiunea B pct. 3 din anexa nr. 6, nu se înregistrează la autoritatea competentă a unui stat membru în care Operatorul de Criptoactive respectiv nu are obligația de a îndeplini cerințele de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III în temeiul secțiunii I subsecțiunile C, D, E, F, G sau H din anexa nr. 6, în temeiul faptului că cerințele respective sunt îndeplinite de către Operatorul de Criptoactive respectiv în orice alt stat membru.

(11)Autoritatea competentă din România poate să reînregistreze un Operator de Criptoactive care are obligația de raportare a cărui înregistrare a fost revocată în conformitate cu alin. (17) numai dacă acesta furnizează garanții adecvate privind angajamentul său, respectiv declarații pe propria răspundere și garanții financiare, de a respecta cerințele de raportare din Uniunea Europeană, inclusiv orice cerință de raportare neîndeplinită.

(12)Prevederile alin. (10) nu se aplică Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori definiți conform secțiunii IV subsecțiunea B pct. 1 din anexa nr. 6.

(13)Autoritatea competentă care acordă autorizația Furnizorilor de Servicii de Criptoactive în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1.114 comunică, în mod regulat și cel târziu până la data de 31 decembrie a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare, A.N.A.F. o listă a tuturor Furnizorilor de Servicii de Criptoactive autorizați.

(14)În cazul în care Operatorul de Criptoactive care are obligația de raportare alege să se înregistreze în România, conform alin. (10), comunică autorității competente din România următoarele informații:

a)numele;

b)adresa poștală;

c)adresele electronice, inclusiv site-urile web;

d)orice NIF care s-a emis Operatorului de Criptoactive;

e)statele membre în care Utilizatorii care fac obiectul Raportării sunt rezidenți în sensul secțiunii III subsecțiunile A și B din anexa nr. 6;

f)orice Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene menționată la secțiunea I subsecțiunile C, D, E, F sau H din anexa nr. 6.

(15)După înregistrare, Operatorul de Criptoactive informează autoritatea competentă din România cu privire la orice modificări ale informațiilor prevăzute la alin. (14).

(16)Autoritatea competentă din România informează de îndată Comisia cu privire la orice Operator de Criptoactive, în sensul secțiunii IV subsecțiunii B pct. 2 din anexa nr. 6, care are utilizatori care fac obiectul Raportării rezidenți în Uniune fără să fie înregistrat în conformitate cu prezentul articol.

(17)Dacă un Operator de Criptoactive care are obligația de raportare nu respectă obligația de înregistrare sau dacă înregistrarea sa a fost revocată în conformitate cu alin. (18), autoritatea competentă din România ia măsuri efective, proporționale și disuasive, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. nn) și alin. (2) lit. v), pentru a asigura conformarea cu prevederile prezentului articol. Autoritatea competentă din România împreună cu toate celelalte autorități ale statelor membre își coordonează acțiunile menite să asigure conformitatea, inclusiv, în ultimă instanță, să împiedice Operatorul de Criptoactive care are obligația de raportare să își desfășoare activitatea în cadrul Uniunii Europene.

(18)Dacă un Operator de Criptoactive care are obligația de raportare în sensul secțiunii II subsecțiunea B din anexa nr. 6 nu respectă obligația de raportare prevăzută în anexa nr. 6, după două atenționări din partea autorității competente din România, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) și (2), aceasta îi revocă înregistrarea efectuată în temeiul alin. (10). Înregistrarea se revocă cel târziu după expirarea unui termen de 90 de zile, dar nu înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la a doua atenționare.

(19)În situația prevăzută la alin. (17), Autoritatea competentă din România solicită furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice oprirea accesului la site-ul sau aplicația Operatorului de Criptoactive care are obligația de raportare în sensul subsecțiunii B a secțiunii II din anexa nr. 6, până când operatorul respectiv se înregistrează în România sau într-un alt stat membru.

(20)Furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice sunt obligați să oprească accesul la site-ul sau aplicația Operatorului de criptoactive care are obligația de raportare în sensul subsecțiunii B a secțiunii II din anexa nr. 6, în termen de 24 de ore de la data primirii solicitării prevăzute la alin. (19).

(21)Atunci când Operatorul de criptoactive pentru care se aplică măsura prevăzută la alin. (19) se înregistrează în România sau în alt stat membru, autoritatea competentă din România notifică furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice pentru a restabili accesul la site-ul sau aplicația Operatorului de criptoactive în termen de 24 de ore de la notificare.

(22)Autoritatea competentă din România elimină un Operator de Criptoactive din registrul Operatorilor de Criptoactive în următoarele cazuri:

a)Operatorul de Criptoactive informează autoritatea competentă din România cu privire la faptul că nu mai are Utilizatori care fac obiectul Raportării în Uniunea Europeană;

b)în absența unei notificări conform lit. a) există motive pentru a presupune că activitatea Operatorului de Criptoactive a încetat;

c)Operatorul de Criptoactive nu mai îndeplinește condițiile prevăzute în secțiunea IV subsecțiunea B pct. 2 din anexa nr. 6;

d)autoritatea competentă din România a revocat înregistrarea în temeiul alin. (17).

(23)Autoritatea competentă poate solicita, motivat, Comisiei Europene să stabilească, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informații în temeiul unui acord între autoritatea competentă din România și o jurisdicție din afara Uniunii Europene corespund celor indicate în secțiunea II punctul B din anexa nr. 6, în sensul secțiunii IV subsecțiunea F pct. 5 din aceeași anexă.

(24)În cazul în care autoritatea competentă din România solicită măsura prevăzută la alin. (23) trimite Comisiei Europene o cerere motivată.

(25)La solicitarea Comisiei Europene, Autoritatea competentă din România transmite informații suplimentare necesare pentru evaluarea cererii prevăzute la alin. (23).

(26)A.N.A.F. emite și publică pe pagina de internet proprie ghidul prin care detaliază aspectele referitoare la anexa nr. 6, cu luarea în considerare a comentariilor la Cadrul de raportare privind criptoactivele publicat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

10.12.2025Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost completată de Punctul 14., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

Articolul 291^7

Formatul pentru depunerea declarațiilor și schimbul de informații cu privire la Declarațiile informative privind impozitul suplimentar în temeiul art. 48 din Legea nr. 431/2023, cu modificările și completările ulterioare

(1)Entitatea Constitutivă care depune declarația din cadrul unui Grup de Întreprinderi Multinaționale, precum și Societatea-Mamă care deține o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei Asocieri în Participație sau ale unei filiale a unei Asocieri în Participație care face obiectul unui Impozit Suplimentar Național Calificat într-un alt stat membru din cadrul unui Grup Național de Mari Dimensiuni, în conformitate cu prevederile secțiunii III din anexa nr. 7, trebuie să utilizeze modelul standard în vederea îndeplinirii obligațiilor de declarare în temeiul art. 48 din Legea nr. 431/2023, cu modificările și completările ulterioare.

(2)Autoritatea competentă din România care a primit Declarația informativă privind impozitul suplimentar depusă de Societatea-Mamă Finală sau de Entitatea Desemnată care depune declarația, astfel cum se menționează la art. 48 alin. (3) din Legea nr. 431/2023, cu modificările și completările ulterioare, comunică prin intermediul schimbului automat și în conformitate cu următoarea abordare în materie de diseminare următoarele:

a)Secțiunea generală din Declarația informativă privind impozitul suplimentar către Statul membru de punere în aplicare în care sunt situate Societatea-Mamă Finală sau Entitățile Constitutive ale Grupului de Întreprinderi Multinaționale;

b)Secțiunea generală din Declarația informativă privind impozitul suplimentar, cu excepția sintezei generale a informațiilor din secțiunea 1.4 din cadrul acesteia, către statele membre care aplică doar un Impozit Suplimentar Național Calificat și:

1.în care sunt situate Entitățile Constitutive ale Grupului de Întreprinderi Multinaționale;

2.în care este situată o Asociere în Participație sau un membru al unui grup de Asocieri în Participație ale Grupului de Întreprinderi Multinaționale, dacă Impozitul Suplimentar Național Calificat este impus Asocierilor în Participație din statele membre respective;

3.dacă, în statele membre respective, Impozitul Suplimentar Național Calificat este impus unei Entități Constitutive Apatride sau unei Asocieri în Participație Apatride a Grupului de Întreprinderi Multinaționale;

c)una sau mai multe Secțiuni Jurisdicționale din Declarația informativă privind impozitul suplimentar către statele membre care au drepturi de impozitare în temeiul Directivei (UE) 2022/2.523 a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni în Uniune, inclusiv dreptul de a aplica Impozitul Suplimentar Național Calificat, în cazul statelor membre vizate de respectivele Secțiuni Jurisdicționale.

(3)Prin excepție de la prevederile alin. (2) lit. c), autoritatea competentă din România pune la dispoziție jurisdicțiilor care aplică regula profiturilor subimpozitate, denumită în continuare UTPR, cu un procent alocat în temeiul UTPR egal cu zero, doar partea din Declarația informativă privind impozitul suplimentar care conține informații privind atribuirea impozitului suplimentar în temeiul UTPR în ceea ce privește jurisdicția respectivă, aceste informații fiind în concordanță cu un extras din secțiunea 3.4.3 din Declarația informativă privind impozitul suplimentar. Statului membru de punere în aplicare în care este situată Societatea-Mamă Finală i se pun la dispoziție toate Secțiunile Jurisdicționale.

(4)Autoritatea competentă din România comunică Declarația informativă privind impozitul suplimentar primită în temeiul alin. (2) în termen de cel mult 90 de zile de la termenul de depunere pentru Anul fiscal de raportare.

(5)În cazul în care autoritatea competentă din România primește Declarația informativă privind impozitul suplimentar după termenul de depunere, aceasta comunică respectiva declarație în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii.

(6)Prevederile alin. (2) sunt aplicabile și pentru Grupurile Naționale de Mari Dimensiuni a căror Societate-Mamă deține o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei Asocieri în Participație sau ale unei filiale a unei Asocieri în Participație care face obiectul unui Impozit Suplimentar Național Calificat într-un alt stat membru, în conformitate cu prevederile secțiunii III din anexa nr. 7.

02.02.2026Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost completată de Punctul 6., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

Articolul 291^8Primul An fiscal de raportare și comunicarea de informații în temeiul art. 291^7

(1)Primul An fiscal de raportare pentru care autoritatea competentă din România comunică informațiile prevăzute la art. 291^7 este primul an fiscal care începe de la 31 decembrie 2023.

(2)Pentru statele membre care au optat să nu aplice regula de includere a veniturilor, denumită în continuare IIR, și UTPR în temeiul art. 50 alin. (1) din Directiva (UE) 2022/2.523, primul An fiscal de raportare pentru care autoritatea competentă din România trebuie să comunice informații în temeiul art. 291^7 este primul an fiscal de după încheierea perioadei unei astfel de opțiuni a respectivelor state membre.

(3)Prin excepție de la alin. (2), pentru statele membre care au optat să nu aplice IIR și UTPR în temeiul art. 50 alin. (1) din Directiva (UE) 2022/2.523 și care au optat să aplice un Impozit Suplimentar Național Calificat în temeiul art. 11 alin. (1) din Directiva (UE) 2022/2.523, primul An fiscal de raportare pentru care autoritatea competentă din România comunică informațiile prevăzute la art. 291^7 este primul an fiscal în care respectivele state membre aplică Impozitul Suplimentar Național Calificat.

(4)Autoritatea competentă din România comunică informațiile prevăzute la art. 291^7 cu privire la primul An fiscal de raportare la cel mult 180 de zile de la termenul de depunere prevăzut la art. 48 alin. (9) din Legea nr. 431/2023, cu modificările și completările ulterioare.

(5)Autoritatea competentă din România comunică informațiile prevăzute la art. 291^7 pentru prima dată cel mai devreme la 1 decembrie 2026.

02.02.2026Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost completată de Punctul 6., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

Articolul 291^9

Colaborarea în ceea ce privește corecțiile, respectarea și aplicarea normelor în legătură cu Declarațiile informative privind impozitul suplimentar

(1)În cazul în care autoritatea competentă din România are motive să creadă că informațiile, comunicate în temeiul art. 291^7, din Declarația informativă privind impozitul suplimentar depusă de o Societate-Mamă Finală sau de o Entitate Desemnată care depune declarația situată în jurisdicția altui stat membru necesită corectarea unor erori evidente, aceasta transmite o notificare, fără întârzieri nejustificate, autorității competente a celuilalt stat membru.

(2)În cazul în care autoritatea competentă din România este notificată și este de acord că informațiile din Declarația informativă privind Impozitul suplimentar necesită corecții, aceasta ia, fără întârzieri nejustificate, măsuri adecvate pentru a obține o Declarație informativă privind impozitul suplimentar corectată din partea Societății-Mamă Finale sau a Entității Desemnate care depune declarația.

(3)Autoritatea competentă din România notificată comunică, fără întârzieri nejustificate, Declarația informativă privind impozitul suplimentar corectată tuturor autorităților competente pentru care informațiile respective fac obiectul schimbului, în conformitate cu prevederile art. 291^7 și cu anexa nr. 7.

(4)Când autoritatea competentă din România primește o notificare din partea uneia sau mai multor Entități Constitutive care sunt situate în România, conform art. 48 alin. (4) din Legea nr. 431/2023, cu modificările și completările ulterioare, dar informațiile nu au fost comunicate în termenele specificate la art. 291^7 alin. (4) sau la art. 291^8 alin. (4) și (5), autoritatea competentă din România notifică, fără întârzieri nejustificate, celeilalte autorități competente faptul că informațiile nu au fost primite.

(5)Autoritatea competentă din România este notificată de către o autoritate competentă dintr-un alt stat membru că informațiile din Declarația informativă privind impozitul suplimentar nu au fost comunicate în termenele specificate la art. 8ae alin. (3) sau la art. 27d alin. (3) și (4) din Directiva (UE) 2025/872 a Consiliului din 14 aprilie 2025 de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal, după ce una sau mai multe Entități Constitutive care sunt situate în statul membru respectiv au notificat că Declarația informativă privind impozitul suplimentar pentru respectivele Entități Constitutive trebuia să fie depusă de Societatea-Mamă Finală sau de Entitatea Desemnată care depune declarația situată în România. În această situație, autoritatea competentă din România notifică Societatea-Mamă Finală sau Entitatea Desemnată din România care are obligația să depună Declarația informativă privind impozitul suplimentar că trebuie să transmită această Declarație în termen de 90 de zile, de la data comunicării notificării.

(6)Autoritatea competentă din România notificată conform alin. (5) stabilește, fără întârzieri nejustificate, motivul pentru care Declarația privind impozitul suplimentar în cauză nu a fost comunicată și informează autoritatea competentă din celălalt stat membru în termen de 30 de zile de la primirea notificării, indicând inclusiv data preconizată a schimbului de informații referitor la declarația respectivă, dacă este cazul.

(7)Autoritatea competentă din România comunică informațiile din Declarația informativă privind impozitul suplimentar, depusă de Societatea-Mamă Finală sau de o Entitatea Desemnată care are sediul în România, către autoritatea competentă care a transmis notificarea, în termen de 90 de zile de la data primirii notificării privind nerealizarea schimbului.

02.02.2026Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost completată de Punctul 6., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

Paragraful §3Schimbul spontan de informații

Articolul 292Sfera de aplicare și condițiile schimbului spontan de informații

(1)Autoritatea competentă din România comunică autorității competente din orice alt stat membru interesat informațiile prevăzute la art. 284 alin. (1), în oricare dintre următoarele situații:

a)autoritatea competentă din România are dovezi pe baza cărora presupune că pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru;

b)o persoană impozabilă obține o reducere sau o scutire de impozit în România, care ar putea determina o mărire a impozitului ori o obligație de plată a impozitului într-un alt stat membru;

c)afacerile între o persoană impozabilă din România și o persoană impozabilă din alt stat membru sunt realizate printr-una sau mai multe țări, astfel încât să rezulte o scădere a impozitului în România ori în celălalt stat membru sau în amândouă;

d)autoritatea competentă din România are dovezi pe baza cărora presupune că poate avea loc o diminuare a impozitului în urma unor transferuri artificiale ale profiturilor în cadrul unor grupuri de întreprinderi;

e)informațiile transmise unui stat membru de către autoritatea competentă a altui stat membru au permis obținerea unor informații care pot fi importante în evaluarea impozitului datorat în cel de-al doilea stat membru.

(2)Autoritatea competentă din România poate să comunice, prin schimb spontan, autorităților competente din celelalte state membre orice informații de care are cunoștință și care pot fi utile acestora.

Articolul 293Termene pentru schimbul spontan de informații

(1)Autoritatea competentă din România căreia i se pun la dispoziție informațiile prevăzute la art. 292 alin. (1) transmite informațiile respective autorității competente a oricărui alt stat membru interesat, cât de curând posibil, dar nu mai târziu de o lună de la data la care informațiile au fost puse la dispoziție.

(2)Autoritatea competentă din România căreia i se comunică informațiile în temeiul art. 292 confirmă, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea acestor informații autorității competente care le-a furnizat, fără întârziere, dar nu mai mult de 7 zile lucrătoare de la primire.

Secţiunea a 3-aAlte forme de cooperare administrativă

Paragraful §1Prezența în birourile administrative și participarea la anchetele administrative

Articolul 294Sfera de aplicare și condiții

(1)În scopul realizării schimbului de informații prevăzut la art. 284 alin. (1), autoritatea solicitantă a unui stat membru poate cere autorității solicitate a unui alt stat membru ca, în conformitate cu normele procedurale prevăzute de cea din urmă, funcționarii autorizați de cea dintâi:

a)să fie prezenți în birourile în care își desfășoară activitatea autoritățile administrative ale statului membru solicitat;

b)să fie prezenți în timpul anchetelor administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;

c)să participe la anchetele administrative desfășurate de statul membru solicitat prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, după caz.

(2)Autoritatea solicitată răspunde la cererea prevăzută la alin. (1) în termen de 60 de zile de la primirea acesteia pentru ași da acordul sau a-și comunica refuzul motivat autorității solicitante.

În cazul în care informațiile solicitate sunt incluse în documente la care funcționarii autorității solicitate au acces, funcționarii autorității solicitante primesc copii ale acestor documente.

(3)În cazul în care funcționarii autorității solicitante sunt prezenți în timpul anchetelor administrative sau participă la anchetele administrative prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, aceștia pot să intervieveze persoane și să examineze evidențe, sub rezerva normelor procedurale stabilite de autoritatea solicitată. Refuzul unei persoane care face obiectul unei anchete de a respecta măsurile de control luate de funcționarii autorității solicitante este tratat de către autoritatea solicitată drept un refuz împotriva propriilor săi funcționari.

(4)Funcționarii împuterniciți de autoritatea solicitantă prezenți în România potrivit alin. (1) trebuie să fie în măsură să prezinte în orice moment o împuternicire scrisă în care le sunt indicate identitatea și calitatea oficială.

03.02.2023Articolul 294 din Paragraful §1., Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 17, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

Paragraful §2Cooperarea administrativă prin efectuarea de controale simultane

Articolul 295Controale simultane

(1)În cazul în care România convine cu unul sau mai multe state membre să efectueze controale simultane, fiecare pe teritoriul propriu, ale uneia ori mai multor persoane care prezintă un interes comun sau complementar, pentru a face schimb cu informațiile astfel obținute, sunt aplicabile prevederile alin. (2)-(4).

(2)Autoritatea competentă din România identifică în mod independent persoanele pentru care intenționează să propună un control simultan. Ea notifică autorităților competente din celelalte state membre implicate orice cazuri pentru care propune efectuarea unui control simultan și indică motivele acestei alegeri, precum și perioada în care trebuie efectuate aceste controale.

(3)Autoritatea competentă din România decide dacă dorește să participe la controalele simultane și confirmă autorității competente care a propus controlul simultan acordul său sau îi comunică refuzul său motivat în termen de 60 de zile de la primirea propunerii.

03.02.2023Alineatul (3) din Articolul 295, Paragraful §2., Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 18, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

(4)Autoritatea competentă din România desemnează un reprezentant însărcinat cu supravegherea și coordonarea operațiunii de control.

Articolul 295^1Controale comune

(1)Autoritatea solicitantă dintr-unul sau mai multe state membre poate cere autorității solicitate din unul sau mai multe state membre să desfășoare un control comun într-un mod coordonat, convenit în prealabil, inclusiv în ceea ce privește regimul lingvistic.

(2)Autoritatea solicitată din România răspunde la cererea de efectuare a controlului comun în termen de 60 de zile de la primirea acesteia. Autoritatea solicitată din România poate respinge o cerere de efectuare a unui control comun din partea unei autorități solicitante dintr-un stat membru din motive justificate.

(3)Atunci când controlul are loc pe teritoriul României, acesta se desfășoară în conformitate cu normele legale în vigoare. În acest caz, autoritatea solicitată din România desemnează un reprezentant însărcinat cu supravegherea și coordonarea operațiunii de control.

(4)Drepturile și obligațiile funcționarilor desemnați de statele membre care participă la controlul comun desfășurat pe teritoriul României se stabilesc în conformitate cu normele legale în vigoare, fără a depăși sfera competențelor care le sunt conferite în temeiul legislației propriului stat membru.

(5)Drepturile și obligațiile funcționarilor, desemnați de autoritatea competentă din România, care participă la un control comun desfășurat pe teritoriul altui stat membru sunt cele prevăzute de dreptul intern al statului membru respectiv, cu condiția ca aceștia să nu exercite nicio competență care ar depăși sfera competențelor care le sunt conferite în temeiul normelor legale în vigoare din România.

(6)Fără a aduce atingere alin. (1)-(5), atunci când controlul comun se desfășoară pe teritoriul României:

a)funcționarii desemnați de alte state membre care participă la activitățile controlului comun pot intervieva persoane și examina evidențe împreună cu funcționarii publici ai autorității solicitate din România, cu respectarea normelor legale în vigoare;

b)probele colectate în timpul activităților controlului comun sunt evaluate în conformitate cu normele legale în vigoare, inclusiv în ceea ce privește admisibilitatea lor, precum și în ceea ce privește eventuale proceduri privind plângeri, reexaminări sau căi de atac; șic) persoana sau persoanele care fac obiectul unui control comun sau care sunt afectate de acesta beneficiază de aceleași drepturi și au aceleași obligații ca în cazul unui control la care ar participa numai funcționarii publici din România, inclusiv în cursul unor eventuale proceduri privind plângeri, reexaminări sau căi de atac.

(7)Atunci când autoritatea competentă din România și autoritatea competentă din unul sau mai multe state membre desfășoară un control comun, acestea convin asupra faptelor și circumstanțelor relevante și ajung la un acord privind situația fiscală a persoanei sau a persoanelor controlate pe baza rezultatelor controlului comun. Constatările controlului comun sunt incluse într-un raport final.

(8)Aspectele asupra cărora autoritățile competente convin sunt reflectate în raportul final și sunt luate în considerare în cadrul instrumentelor relevante emise de autoritatea competentă din România.

(9)Sub rezerva alin. (7) și (8), acțiunile întreprinse în urma unui control comun, de autoritatea competentă din România sau de către funcționarii desemnați să participe la controlul comun, precum și orice alte proceduri, cum ar fi o decizie a autorității fiscale, o procedură privind o cale de atac sau soluționarea aferentă, se desfășoară conform normelor legale în vigoare.

(10)Persoana sau persoanele supuse unui control comun sunt informate de autoritatea competentă din România cu privire la rezultatul controlului comun, primind inclusiv o copie a raportului final, în termen de 60 de zile de la data emiterii raportului final.

03.02.2023Paragraful §2. din Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 19, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

Paragraful §3Notificări administrative

Articolul 296Cereri de notificare

(1)La cererea autorității competente a unui stat membru, autoritatea competentă din România comunică destinatarului, potrivit art. 47, toate actele și deciziile emise de autoritățile administrative ale statului membru solicitant și care se referă la aplicarea pe teritoriul său a legislației privind taxele și impozitele reglementate de prezentul capitol.

(2)Cererile de notificare precizează obiectul actului sau al deciziei care trebuie notificat(ă) și indică numele și adresa destinatarului, precum și orice alte informații care pot facilita identificarea acestuia.

(3)Autoritatea solicitată din România informează de îndată autoritatea solicitantă din alt stat membru cu privire la răspunsul său la cererea respectivă și îi comunică, în special, data la care actul sau decizia a fost notificat(ă) destinatarului.

(4)Autoritatea solicitantă din România formulează o cerere de notificare în temeiul prezentului articol numai în cazul în care nu este în măsură să efectueze notificarea potrivit normelor care reglementează notificarea instrumentelor în cauză în România sau în cazul în care o astfel de notificare ar cauza dificultăți disproporționate. Autoritatea competentă din România poate transmite orice document, prin scrisoare recomandată sau prin sisteme electronice de transmitere la distanță, în mod direct unei persoane aflate pe teritoriul unui alt stat membru.

Paragraful §4Rezultatul utilizării informațiilor

Articolul 297Condiții

(1)În cazul în care autoritatea competentă din România furnizează informații în temeiul art. 288 sau art. 292, aceasta poate solicita autorității competente care primește informațiile să transmită rezultatul utilizării informațiilor primite. În cazul în care i se solicită un asemenea răspuns, autoritatea competentă din România care a primit informațiile transmite autorității competente care a furnizat informațiile rezultatul utilizării informațiilor, fără a aduce atingere normelor privind secretul fiscal și protecția datelor, aplicabile în România, în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 3 luni de la momentul în care se cunoaște rezultatul utilizării informațiilor solicitate.

(2)Autoritatea competentă din România transmite anual celorlalte state membre rezultatul utilizării informațiilor ce fac obiectul schimbului automat de informații, potrivit măsurilor practice convenite bilateral.

Paragraful §5Schimbul de experiență și de bune practici

Articolul 298Sfera de aplicare și condiții

(1)Împreună cu Comisia Europeană și celelalte state membre, autoritatea competentă din România examinează și evaluează cooperarea administrativă prevăzută de prezentul capitol și fac schimb de experiență în scopul îmbunătățirii acestei cooperări și, dacă este cazul, al elaborării unor norme în domeniile respective.

(2)Alături de Comisia Europeană și celelalte state membre, autoritatea competentă din România poate elabora orientări cu privire la orice aspect considerat necesar pentru schimbul de bune practici și schimbul de experiență.

Secţiunea a 4-aCondiții aplicabile cooperării administrative

Articolul 299Transmiterea de informații și documente

(1)Informațiile comunicate între România și alte state membre potrivit prezentului capitol intră sub incidența secretului profesional și se bucură de protecția conferită informațiilor de acest tip în temeiul legislației din România. Astfel de informații pot fi utilizate pentru evaluarea, administrarea și aplicarea legislației din România referitoare la taxele și impozitele prevăzute la art. 285, la TVA, la alte impozite indirecte, la taxele vamale și la combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Aceste informații pot fi utilizate, de asemenea, pentru stabilirea și recuperarea altor taxe și impozite prevăzute la art. 311 sau pentru stabilirea și recuperarea contribuțiilor obligatorii la sistemul de securitate socială. De asemenea, acestea pot fi folosite în legătură cu procedurile judiciare și administrative care pot implica sancțiuni, inițiate ca urmare a încălcării legislației fiscale, fără a aduce atingere normelor și dispozițiilor generale care reglementează drepturile făptuitorului, suspectului sau inculpatului ori contravenientului, precum și ale martorilor în cadrul acestor proceduri.

10.12.2025Alineatul (1), Articolul 299, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 15., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(2)Informațiile și documentele primite de România potrivit prezentului capitol pot fi utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1), cu permisiunea autorității competente a statului membru care comunică informații potrivit prezentului capitol și numai în măsura în care acest lucru este permis în temeiul legislației din România. O astfel de permisiune se acordă de România dacă informațiile pot fi utilizate în scopuri asemănătoare în România.

(2^1)Autoritatea competentă din România poate comunica autorităților competente din toate celelalte state membre o listă cu scopurile pentru care se pot utiliza informațiile și documentele, în afară de cele prevăzute la alin. (1), în conformitate cu legislația din România. Autoritatea competentă din orice alt stat membru poate utiliza informațiile transmise de autoritatea competentă din România pentru oricare dintre aceste scopuri, fără a mai fi necesară permisiunea prevăzută la alin. (2).

03.02.2023Articolul 299 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 21, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

(2^2)Atunci când autoritatea competentă din România primește informații și documente, aceasta le poate utiliza fără permisiunea prevăzută la alin. (2) pentru oricare dintre scopurile enumerate într-o listă comunicată de către statul membru care transmite informațiile.

(2^3)Autoritatea competentă din România poate să utilizeze informațiile și documentele primite fără permisiunea menționată la alin. (2) în orice scop care face obiectul unui act întemeiat pe art. 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și să le comunice în acest scop autorității competente responsabile cu măsurile restrictive din statul membru în cauză.

10.12.2025Articolul 299, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 16., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(3)Dacă autoritatea competentă din România consideră că informațiile primite de la autoritatea competentă a unui alt stat membru pot fi utile, în scopurile prevăzute la alin. (1), autorității competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acesteia din urmă, cu condiția ca această partajare să respecte normele și procedurile prevăzute de prezentul capitol. Autoritatea competentă din România informează autoritatea competentă a statului membru din care provin informațiile cu privire la intenția sa de a partaja informațiile respective unui stat membru terț. În situația în care România este stat membru din care provin informațiile, aceasta se poate opune partajării informațiilor respective în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii comunicării din partea statului membru care dorește să transmită informațiile.

10.12.2025Alineatul (3), Articolul 299, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 17., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(4)Permisiunea de a utiliza potrivit alin. (2) informațiile transmise în temeiul alin. (3) poate fi acordată numai de către autoritatea competentă din România.

(5)Informațiile, rapoartele, declarațiile și orice alte documente, precum și copiile certificate sau extrasele din aceste documente, obținute de autoritatea solicitată din alt stat membru și comunicate autorității solicitante din România în temeiul prezentului capitol, pot fi invocate ca dovezi de către organismele competente din România, în același mod ca informațiile, rapoartele, declarațiile și orice alte documente similare furnizate de o autoritate din România.

(6)Prin excepție de la prevederile alin. (1)-(4), informațiile comunicate de statele membre între ele în temeiul art. 291^3 sunt utilizate în scopul evaluării riscurilor de nivel înalt aferente prețurilor de transfer și a riscurilor aferente erodării bazei impozabile și transferului profiturilor, inclusiv al evaluării riscului de neconformare de către membrii grupului de întreprinderi multinaționale la normele aplicabile în materie de prețuri de transfer și, după caz, în scopul analizelor economice și statistice.

13.06.2017Articolul 299 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 42 din 9 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 438 din 13 iunie 2017

(7)Ajustarea prețurilor de transfer de către autoritățile fiscale din statul membru destinatar nu se bazează pe informațiile care fac obiectul schimbului în temeiul art. 291^3.

(8)Autoritatea competentă din România poate utiliza informațiile primite, în temeiul art. 291^3, de la celelalte autorități competente din statele membre, ca bază pentru efectuarea de cercetări suplimentare ale acordurilor prealabile privind prețul de transfer prevăzute la art. 52, ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale altor aspecte de natură fiscală în cursul unui control fiscal și pot fi făcute ajustări corespunzătoare ale venitului impozabil al entității constitutive.

Articolul 300Limite

(1)Autoritatea solicitată din România furnizează autorității solicitante dintr-un alt stat membru informațiile prevăzute la art. 288, cu condiția ca autoritatea solicitantă să fi epuizat sursele uzuale de informații pe care le-ar fi putut utiliza în această situație pentru a obține informațiile solicitate, fără a risca să pună în pericol atingerea scopului urmărit. Autoritatea solicitantă din România solicită informațiile prevăzute la art. 288 autorității solicitate din alt stat membru numai în situația în care au fost epuizate sursele uzuale de informații pe care le-ar fi putut utiliza în această situație pentru a obține informațiile solicitate, fără a risca să pună în pericol atingerea scopului urmărit.

(2)Prezentul capitol nu impune României obligația de a efectua anchete sau de a comunica informații, în cazul în care efectuarea acestor anchete sau obținerea informațiilor respective pentru propriile scopuri ar fi contrară legislației din România.

(3)Autoritatea competentă din România poate refuza să furnizeze informații, în cazul în care statul membru solicitant nu este în măsură, din motive juridice, să furnizeze informații similare.

(4)Furnizarea de informații poate fi refuzată în cazul în care ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui procedeu comercial sau a unor informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

(5)Autoritatea solicitată din România comunică autorității solicitante din alt stat membru motivele refuzului de a răspunde la cererea de informații.

Articolul 301Obligații

(1)În cazul în care un stat membru solicită informații în temeiul prezentului capitol, România recurge la mecanismul său de colectare de informații pentru a obține informațiile solicitate, chiar dacă acestea nu îi sunt necesare pentru propriile scopuri fiscale. Această obligație nu aduce atingere art. 300 alin. (2)-(4), ale căror dispoziții nu pot fi în niciun caz interpretate în sensul autorizării României să refuze furnizarea informațiilor pentru motivul că acestea nu prezintă un interes național.

(2)Prevederile art. 300 alin. (2) și (4) nu pot fi în niciun caz interpretate ca permițând autorității solicitate din România să refuze furnizarea de informații pentru motivul că aceste informații sunt deținute de o bancă, de o altă instituție financiară, de o persoană desemnată sau care acționează în calitate de agent ori de administrator sau că informațiile respective se referă la participațiile la capitalul unei persoane.

(3)Fără a aduce atingere alin. (2), România poate refuza transmiterea informațiilor solicitate în cazul în care aceste informații se referă la perioade de impozitare dinainte de data de 1 ianuarie 2011, iar transmiterea unor astfel de informații ar fi putut fi refuzată în temeiul art. 8 alin. (1) din Directiva 77/799/CEE din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe și al impozitării primelor de asigurare, dacă ar fi fost solicitate înainte de data de 11 martie 2011.

(4)Autoritatea competentă din România elaborează proceduri interne în vederea instituirii unui mecanism eficace prin care se garantează utilizarea și valorificarea informațiilor obținute în urma raportării sau a schimbului de informații prevăzute la art. 291-291^7.

02.02.2026Alineatul (4), Articolul 301, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 7., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

Articolul 302Lărgirea cooperării extinse oferite unei țări terțe

În cazul în care România oferă unei țări terțe o cooperare mai extinsă decât cea prevăzută de prezentul capitol, România nu poate refuza o astfel de cooperare extinsă cu niciunul dintre celelalte state membre care doresc să inițieze o astfel de cooperare extinsă reciprocă cu România.

Articolul 303Formulare-tip și formate electronice

(1)Cererile de informații și de anchete administrative formulate potrivit art. 288 și răspunsurile aferente, confirmările de primire, cererile de informații generale suplimentare și declarațiile de incapacitate sau de refuz formulate în temeiul art. 290 se trimit, în măsura posibilului, pe baza unui formular-tip adoptat de Comisia Europeană, potrivit procedurii prevăzute la art. 5 și 10 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie. Formularele-tip pot fi însoțite de rapoarte, declarații sau orice alte documente, precum și de copii certificate ori de extrase din acestea.

(2)Formularul-tip prevăzut la alin. (1) include cel puțin următoarele informații care trebuie furnizate de către autoritatea solicitantă:

a)identitatea persoanei care face obiectul examinării sau al anchetei și, în cazul cererilor referitoare la grupuri, astfel cum sunt prevăzute la art. 288^1 alin. (3), o descriere detaliată a grupului;

b)scopul fiscal pentru care se solicită informația.

03.02.2023Alineatul (2) din Articolul 303, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 22, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

(3)În măsura în care se cunosc și în acord cu evoluțiile internaționale, autoritatea solicitantă din România poate furniza numele și adresa oricărei persoane despre care se crede că deține informațiile solicitate, precum și orice element care poate facilita colectarea de informații de către autoritatea solicitată din alt stat membru.

(4)Informațiile comunicate în mod spontan și confirmarea primirii acestora, prevăzute la art. 292 și, respectiv, la art. 293, cererile de notificări administrative prevăzute la art. 296, rezultatul utilizării informațiilor prevăzut la art. 297 și comunicările prevăzute la art. 299 alin. (2) și (3) și la art. 307 alin. (2), se transmit prin intermediul formularelor-tip adoptate de Comisia Europeană, potrivit procedurii prevăzute la art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

03.02.2023Alineatul (4) din Articolul 303, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 22, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

(5)Schimbul automat obligatoriu de informații prevăzut la art. 291, art. 291^5 și art. 291^7 se efectuează utilizând un format electronic standardizat elaborat pentru facilitarea unui astfel de schimb automat de informații, adoptat de Comisia Europeană în conformitate cu procedura prevăzută la art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

02.02.2026Alineatul (5), Articolul 303, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 8., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

(5^1)Autoritatea competentă din România comunică informațiile în temeiul art. 291^7 alin. (2)-(5) prin intermediul formatului electronic standardizat prevăzut la art. 303 alin. (5).

02.02.2026Articolul 303, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 9., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

(6)Schimbul automat de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer în temeiul art. 291^1 se efectuează utilizând formularul-tip adoptat de Comisia Europeană.

01.01.2017Articolul 303 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 22, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

(6^1)Schimbul automat de informații privind criptoactivele care fac obiectul raportării în temeiul art. 291^6 se efectuează utilizând formularul-tip electronic stabilit de Comisia Europeană.

10.12.2025Articolul 303, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 19., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(7)A.N.A.F. comunică informațiile prevăzute la art. 291^1, 291^3, 291^4 și 291^6 în limba română. În funcție de regimul lingvistic adoptat de Comisia Europeană, în temeiul art. 20 alin. (5) primul paragraf din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2016/881 din 25 mai 2016 și, respectiv, Directiva (UE) 2018/822 din 25 mai 2018 și, respectiv, Directiva (UE) 2023/2.226 din 17 octombrie 2023, A.N.A.F. comunică elementele esențiale ale informațiilor respective și într-o altă limbă oficială a Uniunii Europene.

10.12.2025Alineatul (7), Articolul 303, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 20., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(8)Schimbul de informații automat cu privire la raportul pentru fiecare țară în parte în conformitate cu prevederile art. 291^3 se efectuează utilizând formularul-tip aprobat prin ordin al președintelui A.N.A.F.

13.06.2017Articolul 303 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 5, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 42 din 9 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 438 din 13 iunie 2017

Articolul 304Măsuri practice

(1)Informațiile comunicate în temeiul prezentului capitol se furnizează, în măsura posibilului, prin mijloace electronice, utilizând rețeaua CCN.

(2)În situația în care Comisia Europeană efectuează orice adaptare a rețelei CCN, România este responsabilă să efectueze orice adaptare a sistemelor sale necesară pentru a permite schimbul de informații de acest tip prin intermediul rețelei CCN și să asigure securitatea sistemelor sale. Autoritatea competentă din România notifică fiecărei persoane care face obiectul raportării încălcarea securității datelor sale atunci când respectiva încălcare este de natură să afecteze în mod negativ protecția datelor cu caracter personal sau a vieții private a persoanei în cauză. România renunță la orice cerere de rambursare a cheltuielilor ocazionate de aplicarea prezentului capitol, exceptând, după caz, cheltuielile cu onorariile plătite experților.

(3)Cererile de cooperare, inclusiv cererile de notificare, și documentele anexate pot fi redactate în orice limbă aleasă de comun acord de autoritatea solicitată și autoritatea solicitantă. Cererile respective sunt însoțite de o traducere în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru al autorității solicitate numai în situații speciale, când autoritatea solicitată motivează cererea de traducere.

(4)Prin excepție de la prevederile alin. (1), informațiile comunicate în temeiul art. 291^3 alin. (2) se furnizează exclusiv prin mijloace electronice utilizând rețeaua CCN.

13.06.2017Articolul 304 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 6, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 42 din 9 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 438 din 13 iunie 2017

(4^1)Informațiile comunicate în temeiul art. 291^1 alin. (1) și (2), art. 291^4 alin. (18) și (19) și art. 291^6 alin. (2) și (3) se furnizează în conformitate cu alin. (1).

10.12.2025Articolul 304, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 21., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(5)Autoritatea competentă din România are acces la interfața centrală securizată dezvoltată de Comisia Europeană în temeiul art. 21 alin. (7) din Directiva 2011/16/UE.

03.02.2023Articolul 304 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 23, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

Articolul 305Obligații speciale

Autoritatea competentă din România dispune toate măsurile necesare pentru:

a)a asigura o coordonare internă eficace a măsurilor de organizare prevăzute la art. 287;

b)a stabili o cooperare directă cu autoritățile celorlalte state membre, prevăzute la art. 287;

c)a asigura buna funcționare a sistemului de cooperare administrativă prevăzut de prezentul capitol.

d)a păstra evidențele informațiilor primite prin intermediul schimbului automat de informații în temeiul art. 291-291^7, pentru o perioadă care nu depășește perioada necesară, dar în orice caz nu mai puțin de cinci ani de la data primirii lor.

02.02.2026Litera d), Articolul 305, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificată de Punctul 10., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

Articolul 305^1

(1)Autoritatea competentă din România se asigură că unei entități raportoare i se permite să obțină confirmarea prin mijloace electronice a valabilității informațiilor referitoare la NIF al oricărui contribuabil care face obiectul schimbului de informații în temeiul art. 291-291^7. Confirmarea informațiilor referitoare la NIF poate fi solicitată numai în scopul validării corectitudinii datelor menționate la art. 291 alin. (1) și (4), art. 291^1 alin. (8), art. 291^3 alin. (3), art. 291^4 alin. (19), art. 291^5 alin. (2), art. 291^6 alin. (3) și la art. 291^7 alin. (2).

02.02.2026Alineatul (1), Articolul 305^1, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 11., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

(2)Autoritatea competentă din România ia măsurile necesare pentru a impune ca NIF al persoanelor sau entităților raportate, emis de statul membru de rezidență, să fie raportat de entitatea raportoare sau de persoana raportoare și să fie comunicat acesteia atunci când se impune.

(3)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2030 sau ulterior acestei date, autoritatea competentă din România ia măsurile necesare pentru a impune obligația ca NIF al rezidenților emis de statul membru de rezidență să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce privește informațiile menționate la art. 291 alin. (1) lit. a), b) și d), în măsura în care aceste informații se referă la categorii de venituri și de capital cu privire la care ar fi fost comunicate informații chiar dacă NIF nu ar fi fost disponibil.

(4)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, autoritatea competentă din România ia măsurile necesare pentru a impune obligația ca NIF al persoanelor și entităților emise de statul membru de rezidență să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce privește informațiile menționate la art. 291^1 alin. (8) lit. a) și k), precum și al persoanelor și entităților raportate în ceea ce privește informațiile menționate la art. 291^3 alin. (3) lit. b) și la art. 291^4 alin. (19) lit. h).

(5)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, autoritatea competentă din România include, în cazul în care a fost obținut, NIF al persoanelor și entităților emis de statul membru de rezidență, în comunicarea informațiilor menționate la art. 291^1 alin. (8) lit. a) și k), precum și al persoanelor și entităților raportate în comunicarea informațiilor menționate la art. 291^3 alin. (3) lit. b) și la art. 291^4 alin. (19) lit. h).

(6)Procedurile administrative corespunzătoare ducerii la îndeplinire a prevederilor alin. (3)-(5) se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

10.12.2025Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul X a fost completată de Punctul 23., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

Secţiunea a 5-aRelațiile cu Comisia Europeană

Articolul 306Evaluare

(1)Autoritatea competentă din România examinează și evaluează funcționarea sistemului de cooperare administrativă prevăzut de prezentul capitol.

(2)Autoritatea competentă din România transmite Comisiei Europene orice informații pertinente necesare pentru evaluarea eficacității cooperării administrative prevăzute de prezentul capitol în ceea ce privește combaterea fraudei și a evaziunii fiscale.

(3)Autoritatea competentă din România transmite Comisiei Europene o evaluare anuală a eficacității cooperării administrative prevăzute de prezentul capitol, inclusiv în scopul combaterii evaziunii fiscale și al evitării obligațiilor fiscale, precum și rezultatele practice obținute, utilizând formularul și condițiile de transmitere adoptate de către Comisia Europeană, conform art. 23 din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011.

10.12.2025Alineatul (3), Articolul 306, Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 24., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(3^1)Autoritatea competentă din România transmite datele statistice prevăzute în lista elaborată de Comisia Europeană potrivit art. 23 alin. (4) din Directiva 2011/16/UE.

03.02.2023Articolul 306 din Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul X a fost completat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

(4)Abrogat.

01.01.2017Alineatul (4) din Articolul 306, Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul X a fost abrogat de Punctul 24, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

Articolul 306^1Confidențialitatea informațiilor

(1)Informațiile comunicate Comisiei Europene de către autoritatea competentă din România în temeiul art. 306, precum și orice raport sau document elaborat de Comisia Europeană pe baza acestor informații pot fi transmise altor state membre. Informațiile transmise intră sub incidența secretului de serviciu și beneficiază de protecția acordată informațiilor asemănătoare conform legislației interne a statului membru care le-a primit.

(2)Rapoartele și documentele întocmite de Comisia Europeană, prevăzute la alin. (1), pot fi utilizate de România doar în scopuri analitice, nu se publică și nici nu se pun la dispoziția unei alte persoane sau a unui alt organism fără acordul expres al Comisiei Europene.

01.01.2017Sectiunea a 5-a din Capitolul I, Titlul X a fost completata de Punctul 25, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 06 decembrie 2016

Secţiunea a 6-aRelațiile cu țările terțe

Articolul 307Schimbul de informații cu țările terțe

(1)În cazul în care autoritatea competentă din România primește de la o țară terță informații care sunt în mod previzibil relevante pentru administrarea și aplicarea legislației române în privința taxelor și impozitelor prevăzute la art. 285, autoritatea competentă din România poate, în măsura în care acest lucru este permis în temeiul unui acord cu țara terță respectivă, să comunice aceste informații autorităților competente ale statelor membre pentru care ar putea fi utile și oricărei autorități solicitante din alt stat membru.

(2)Autoritatea competentă din România poate transmite unei țări terțe, potrivit normelor interne privind comunicarea datelor cu caracter personal către țările terțe, informații obținute în temeiul prezentului capitol, dacă toate condițiile de mai jos sunt îndeplinite:

a)autoritatea competentă a statului membru din care provin informațiile și-a dat acordul cu privire la comunicarea acestora;

b)țara terță în cauză s-a angajat să coopereze pentru strângerea dovezilor care să ateste caracterul neregulamentar sau ilegal al tranzacțiilor care sunt susceptibile să contravină legislației fiscale ori să constituie o încălcare a acesteia.Secţiunea a 7-a Dispoziții generale și finale

Articolul 308Protecția datelor

(1)Orice schimb de informații efectuat în temeiul prezentului capitol se realizează cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare. Cu toate acestea, în scopul aplicării corecte a prezentului capitol, operatorii de date din România prevăzuți la alin. (2) restrâng domeniul de aplicare a obligațiilor și drepturilor prevăzute la art. 13, la art. 14 alin. (1) și la art. 15 din Regulamentul (UE) 2016/679 în măsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. (e) din regulamentul respectiv.

(2)Instituțiile financiare raportoare, intermediarii, Operatorii de platforme care au obligația de raportare, Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori și autoritățile competente din România sunt considerați operatori de date care acționează individual sau în comun atunci când, acționând individual sau în comun, stabilesc scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal în sensul Regulamentului (UE) 2016/679.

10.12.2025Alineatul (2), Articolul 308, Sectiunea a 7-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 25., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(3)Fără a aduce atingere alin. (1), fiecare Instituție financiară raportoare, intermediar, Operator de platformă, sau, după caz, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să:

a)informeze fiecare persoană vizată că informațiile care o privesc vor fi colectate și transferate în conformitate cu prezentul capitol; șib) comunice fiecărei persoane vizate toate informațiile pe care aceasta are dreptul să le primească de la operatorul de date, în timp util, astfel încât persoana respectivă să aibă suficient timp să își exercite drepturile în materie de protecție a datelor și, în orice caz, înainte de raportarea informațiilor.

10.12.2025Alineatul (3), Articolul 308, Sectiunea a 7-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 25., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(4)Fără a aduce atingere alin. (3) lit. b), Operatorii de platforme care au obligația de raportare trebuie să informeze Vânzătorii raportabili în legătură cu Contraprestația raportată.

(5)În cazul în care în România are loc o încălcare a securității datelor, autoritatea competentă din România raportează fără întârziere Comisiei Europene încălcarea securității datelor și eventuale măsuri de remediere ulterioare.

(6)În cazul în care în România are loc o încălcare a securității datelor, autoritățile competente din România investighează, opresc și remediază încălcarea securității datelor și solicită Comisiei Europene, printr-o cerere scrisă, suspendarea accesului la platforma comună bazată pe rețeaua comună de telecomunicații (CCN) în sensul prezentului capitol, dacă încălcarea securității datelor nu poate fi oprită imediat și în mod corespunzător. Autoritatea competentă din România raportează Comisiei Europene remedierea încălcării securității datelor pentru ca aceasta să îi poată restabili accesul la CCN.

(7)Autoritatea competentă din România poate suspenda schimbul de informații către statul/statele membru/membre al/ale Uniunii Europene în care a avut loc încălcarea securității datelor, notificând în scris Comisia Europeană și statul/statele membru/membre al/ale Uniunii Europene în cauză. O astfel de suspendare are efect imediat.

Autoritatea competentă din România poate solicita Comisiei Europene să verifice în comun dacă încălcarea securității datelor a fost remediată cu succes de către statul în care a avut loc încălcarea securității datelor.

(8)Autoritatea competentă din România împreună cu autoritățile competente din celelalte state membre, asistate de Comisia Europeană, convin asupra modalităților practice necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv asupra unor proceduri de gestionare a încălcărilor securității datelor care sunt aliniate la bunele practici recunoscute la nivel internațional, și, după caz, asupra unui acord comun între operatori de date, a unui acord între operatorul de date și persoana împuternicită de operator sau a unor modele ale acestora.

03.02.2023Articolul 308 din Sectiunea a 7-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 25, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

Articolul 309Păstrarea informațiilor

Informațiile prelucrate în conformitate cu prezentul capitol se păstrează o perioadă care nu depășește perioada necesară pentru atingerea obiectivelor prezentului capitol și, în orice caz, în conformitate cu legislația din România referitoare la termenele de prescripție, ale fiecărui operator de date.

Capitolul IIAsistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de taxe, impozite, drepturi și alte măsuri

Secţiunea 1Dispoziții generale

Articolul 310Scopul

Prezentul capitol stabilește norme privind asistența în vederea recuperării în România a unor creanțe stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum și asistența în vederea recuperării într-un alt stat membru al Uniunii Europene a creanțelor stabilite în România.

Articolul 311Sfera de aplicare

(1)Prezentul capitol se aplică următoarelor creanțe:

a)tuturor taxelor, impozitelor și drepturilor de orice fel prelevate de către un stat membru sau în numele acestuia ori de către subdiviziunile sale teritoriale sau administrative, inclusiv autorități locale, sau în numele acestora ori în numele Uniunii Europene;

b)rambursărilor, intervențiilor și altor măsuri care fac parte din sistemul de finanțare integrală sau parțială a Fondului European de Garantare Agricolă (FEGA) și a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), inclusiv sumelor care se percep în legătură cu aceste acțiuni;

c)prelevărilor și altor drepturi prevăzute în cadrul organizării comune a pieței din sectorul zahărului.

(2)Prezentul capitol se aplică și pentru:

a)sancțiunile administrative, amenzile, taxele și suprataxele în legătură cu creanțele pentru care se poate solicita asistență reciprocă potrivit alin. (1), care sunt stabilite de autoritățile administrative responsabile de perceperea taxelor, impozitelor sau drepturilor în cauză ori de desfășurarea de anchete administrative în privința acestora sau care sunt confirmate de organismele administrative sau judiciare la cererea autorităților administrative menționate;

b)taxele pentru certificate și alte documente similare emise în legătură cu procedurile administrative privind taxele, impozitele și drepturile;

c)obligațiile fiscale accesorii și costurile în legătură cu creanțele pentru care poate fi solicitată asistență reciprocă potrivit alin. (1) ori potrivit lit. a) sau b) a prezentului alineat, după caz.

(3)Prezentul capitol nu se aplică:

a)contribuțiilor obligatorii la sistemul de securitate socială care trebuie plătite fie statului membru sau unei subdiviziuni a acestuia, fie instituțiilor de securitate socială de drept public;

b)taxelor care nu sunt prevăzute la alin. (2);

c)drepturilor de natură contractuală, cum ar fi sumele stabilite pentru utilități publice;

d)sancțiunilor cu caracter penal impuse în cadrul unei proceduri penale sau altor sancțiuni cu caracter penal care nu intră sub incidența prevederilor alin. (2) lit. a).

Articolul 312Definiții

În sensul prezentului capitol, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a)autoritate solicitantă - un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru care transmite o cerere de asistență cu privire la o creanță prevăzută la art. 311;

b)autoritate solicitată - un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru căruia îi este transmisă o cerere de asistență;

c)persoană - orice persoană fizică sau juridică, orice asociere de persoane căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu are personalitate juridică, ce deține ori gestionează active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe, impozite sau drepturi care fac obiectul prezentului capitol;

d)mijloace electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală, și stocarea datelor și utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;

e)rețea RCC - platforma comună bazată pe rețeaua comună de comunicații (RCC) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru toate transmisiile prin mijloace electronice între autoritățile competente din domeniul vamal și fiscal.

Articolul 313Autoritatea competentă din România

(1)Autoritățile competente din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:

a)A.N.A.F., pentru creanțele prevăzute la art. 311 alin. (1) lit. a) și b);

b)Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, pentru creanțele prevăzute la art. 311 alin. (1) lit. c).

(2)Autoritățile prevăzute la alin. (1) sunt competente și pentru asistență la recuperarea creanțelor prevăzute la art. 311 alin. (2), aferente creanțelor principale pentru a căror asistență la recuperare sunt competente.

(3)Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se desemnează biroul central de legătură, care este responsabil pentru contactele cu alte state membre în domeniul asistenței reciproce care face obiectul prezentului capitol, precum și pentru contactele cu Comisia Europeană.

(4)Autoritățile competente din România pot desemna birouri de legătură care să fie responsabile de contactele cu alte state membre în materie de asistență reciprocă în ceea ce privește unul sau mai multe tipuri sau categorii specifice de taxe, impozite și drepturi prevăzute la art. 311.

(5)În cazul în care un birou de legătură primește o cerere de asistență reciprocă ce necesită măsuri care nu țin de competența ce i-a fost atribuită, acesta înaintează cererea, fără întârziere, biroului competent, dacă este cunoscut, sau biroului central de legătură și informează autoritatea solicitantă în consecință.

(6)Autoritățile competente din România informează Comisia Europeană cu privire la biroul său central de legătură și la orice birouri de legătură pe care le-a desemnat.

(7)Toate comunicările sunt trimise de către biroul central de legătură sau în numele acestuia, de la caz la caz, cu acordul biroului central de legătură, asigurându-se eficiența comunicării.

Secţiunea a 2-aSchimbul de informații

Articolul 314Furnizarea de informații

(1)La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată furnizează orice informații pe care le apreciază că sunt relevante pentru autoritatea solicitantă, în vederea recuperării creanțelor sale prevăzute la art. 311. În scopul furnizării acestor informații, autoritatea solicitată asigură realizarea oricăror anchete administrative necesare pentru obținerea acestora.

(2)Autoritatea solicitată nu este obligată să furnizeze informații:

a)pe care nu le-ar putea obține în vederea recuperării creanțelor similare născute în statul membru solicitat;

b)care ar divulga un secret comercial, industrial sau profesional;

c)a căror divulgare ar aduce atingere securității statului membru solicitat sau care ar fi contrare ordinii publice a acestuia.

(3)Autoritatea solicitată nu poate refuza furnizarea de informații pentru motivul că aceste informații sunt deținute de o bancă, de o altă instituție financiară, de o persoană desemnată sau care acționează în calitate de agent ori de administrator sau că informațiile respective se referă la participațiile la capitalul unei persoane.

(4)Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele de refuz al unei cereri de informații.

Articolul 315Schimbul de informații fără cerere prealabilă

În cazul în care urmează să se efectueze o rambursare/restituire de impozite, taxe sau drepturi, altele decât taxa pe valoarea adăugată, către o persoană stabilită ori având domiciliul într-un alt stat membru, statul membru din care urmează să se efectueze rambursarea/restituirea poate informa statul membru unde este stabilită sau unde își are domiciliul persoana respectivă cu privire la rambursarea/restituirea ce urmează a se efectua.

Articolul 316Prezența în birourile administrative și participarea la anchetele administrative

(1)Prin acord între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată și în concordanță cu procedurile stabilite de autoritatea solicitată, funcționarii autorizați de autoritatea solicitantă pot, în vederea promovării asistenței reciproce prevăzute de prezentul capitol:

a)să fie prezenți în birourile în care autoritățile administrative ale statului membru solicitat își desfășoară activitatea;

b)să fie prezenți la anchetele administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;

c)să însoțească funcționarii competenți din statul membru solicitat în cursul procedurilor judiciare din respectivul stat membru.

(2)Acordul prevăzut la alin. (1) lit. b) poate prevedea ca funcționarii din statul membru solicitant să poată intervieva persoane și examina registre, în cazul în care legislația în vigoare în statul membru solicitat permite acest lucru.

(3)Funcționarii autorizați de autoritatea solicitantă care utilizează posibilitățile oferite prin alin. (1) și (2) sunt în măsură să prezinte în orice moment o împuternicire scrisă în care le sunt indicate identitatea și calitatea oficială.

Secţiunea a 3-aAsistență pentru notificarea documentelor

Articolul 317Cererea de notificare a anumitor documente referitoare la creanțe

(1)La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată notifică persoanei căreia îi sunt destinate, denumită în continuare destinatar, toate actele și deciziile, inclusiv pe cele de natură judiciară, privind o creanță sau recuperarea acesteia, emise de statul membru solicitant.

(2)Cererea de notificare prevăzută la alin. (1) este însoțită de un formular-tip care conține cel puțin următoarele informații:

a)numele, adresa și orice alte informații utile pentru identificarea destinatarului;

b)scopul notificării și termenul în care aceasta ar trebui efectuată;

c)o descriere a documentelor anexate, a tipului de creanță și a valorii creanței pentru care se formulează cererea;

d)numele, adresa și alte date de contact cu privire la biroul responsabil de documentele anexate și, în cazul în care este diferit, biroul de la care se pot obține informații suplimentare privind documentele notificate sau posibilitățile de a contesta obligația de plată.

(3)Autoritatea solicitantă depune o cerere de notificare în temeiul prezentului capitol numai atunci când nu poate efectua notificarea în conformitate cu normele care reglementează notificarea documentului în cauză în statul membru solicitant sau atunci când o astfel de notificare ar cauza dificultăți disproporționate.

(4)Autoritatea solicitată informează de îndată autoritatea solicitantă în privința oricărei acțiuni întreprinse în urma cererii de notificare, în special în legătură cu data notificării documentului către destinatar.

Articolul 318Mijloace de notificare

(1)Autoritatea solicitată se asigură că procedura de notificare în statul membru solicitat se efectuează potrivit reglementărilor legale și practicilor administrative naționale în vigoare în statul membru solicitat.

(2)Prevederile alin. (1) nu aduc atingere niciunei alte forme de notificare utilizate de o autoritate competentă a statului membru solicitant, în conformitate cu normele în vigoare în respectivul stat membru.

(3)O autoritate competentă stabilită pe teritoriul statului membru solicitant poate notifica direct orice document prin scrisoare recomandată sau prin poștă electronică unei persoane dintr-un alt stat membru.

Secţiunea a 4-aMăsurile asigurătorii sau de recuperare

Articolul 319Cererea de recuperare

(1)La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată recuperează creanțele care fac obiectul unui titlu ce permite executarea în statul membru solicitant.

(2)De îndată ce autoritatea solicitantă are cunoștință despre orice informații relevante cu privire la cazul care a motivat cererea de recuperare, aceasta le transmite autorității solicitate.

Articolul 320Condiții aplicabile cererilor de recuperare

(1)Autoritatea solicitantă nu poate formula o cerere de recuperare dacă și atâta vreme cât creanța și/sau titlul care permite executarea acesteia în statul membru solicitant sunt contestate în statul membru respectiv, cu excepția cazurilor în care se aplică art. 323 alin. (6).

(2)Înainte ca autoritatea solicitantă să formuleze o cerere de recuperare se aplică procedurile de recuperare adecvate disponibile în statul membru solicitant, cu următoarele excepții:

a)atunci când este evident că nu există active pentru recuperare în statul membru solicitant sau că astfel de proceduri nu vor duce la plata integrală a creanței și că autoritatea solicitantă deține informații specifice care indică faptul că persoana în cauză are active în statul membru solicitat;

b)atunci când aplicarea unor astfel de proceduri în statul membru solicitant ar cauza dificultăți disproporționate.

Articolul 321Titlul executoriu și alte documente însoțitoare

(1)Orice cerere de recuperare este însoțită de un titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat. Acest titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat reflectă conținutul principal al titlului inițial care permite executarea și constituie baza unică a măsurilor asigurătorii și de recuperare luate în statul membru solicitat. Acesta nu face obiectul niciunui act de recunoaștere, completare sau înlocuire în respectivul stat membru.

(2)Titlul uniform care permite executarea conține cel puțin următoarele informații:

a)informații relevante pentru identificarea titlului inițial care permite executarea, o descriere a creanței, inclusiv natura acesteia, perioada acoperită de creanță, orice date relevante pentru procesul de executare și valoarea creanței și diferitele componente ale acesteia, precum creanța principală și creanțele fiscale accesorii datorate;

b)numele, adresa și alte informații utile pentru identificarea debitorului;

c)numele, adresa și alte date de contact cu privire la biroul responsabil de evaluarea creanței și, în cazul în care acesta este diferit, biroul de la care se pot obține informații suplimentare privind creanța sau posibilitățile de a contesta obligația de plată.

(3)Cererea de recuperare a unei creanțe poate fi însoțită de alte documente referitoare la creanță emise de statul membru solicitant.

Articolul 322Recuperarea creanței

(1)În scopul recuperării creanței în statul membru solicitat, orice creanță pentru care a fost formulată o cerere de recuperare este tratată ca și când ar fi o creanță a statului membru solicitat, cu excepția cazului în care prezentul capitol prevede altfel. Autoritatea solicitată utilizează prerogativele conferite și procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanțelor cu privire la aceleași taxe, impozite sau drepturi ori, în absența acestora, cu privire la taxe, impozite sau drepturi similare, cu excepția cazului în care prezentul capitol prevede altfel.

(2)Dacă autoritatea solicitată consideră că pe teritoriul statului său nu se colectează taxe, impozite sau drepturi identice ori similare, aceasta utilizează prerogativele conferite și procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanțelor rezultate din impozitul pe venitul persoanelor fizice, cu excepția cazului în care prezentul capitol prevede altfel.

(3)Statul membru solicitat nu este obligat să acorde creanțelor altor state membre preferințele acordate pentru creanțe similare apărute în respectivul stat membru, cu excepția cazurilor în care statele membre vizate convin altfel sau există dispoziții contrare în legislația statului membru solicitat. Un stat membru care acordă preferințe pentru creanțe altui stat membru nu poate refuza acordarea acelorași facilități pentru aceleași creanțe sau pentru creanțe similare altor state membre, în aceleași condiții.

(4)Statul membru solicitat recuperează creanța în moneda sa națională.

(5)Autoritatea solicitată informează cu diligența necesară autoritatea solicitantă cu privire la orice acțiune întreprinsă cu privire la cererea de recuperare.

(6)Începând cu data la care este primită cererea de recuperare, autoritatea solicitată percepe dobânzi pentru plata cu întârziere, potrivit legislației în vigoare în statul membru solicitat. În cazul României sunt aplicabile prevederile art. 174.

(7)Autoritatea solicitată poate, în cazul în care legislația în vigoare în statul membru solicitat permite acest lucru, să acorde debitorului un termen de plată sau să acorde pentru aceste creanțe eșalonarea la plată și să perceapă dobândă în acest sens. Autoritatea solicitată informează ulterior autoritatea solicitantă cu privire la orice astfel de decizie.

(8)Fără a aduce atingere prevederilor art. 329 alin. (1), autoritatea solicitată îi transferă autorității solicitante sumele recuperate aferente creanței, precum și dobânzile prevăzute la alin. (6) și (7).

Articolul 323Litigii

(1)Litigiile cu privire la creanță, la titlul inițial care permite executarea în statul membru solicitant sau la titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat și litigiile legate de validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitant sunt de competența autorităților competente ale statului membru solicitant. Dacă, în cursul procedurii de recuperare, creanța, titlul inițial care permite executarea în statul membru solicitant sau titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat este contestată/contestat de o parte interesată, autoritatea solicitată informează respectiva parte interesată că o astfel de acțiune trebuie introdusă de aceasta din urmă în fața autorității competente a statului membru solicitant, potrivit legislației în vigoare în statul respectiv.

(2)Litigiile cu privire la măsurile de executare luate în statul membru solicitat sau cu privire la validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitat sunt introduse în fața organismului competent pentru soluționarea litigiului al statului membru respectiv, potrivit legislației în vigoare a acestui stat.

(3)Atunci când una dintre acțiunile prevăzute la alin. (1) a fost introdusă în fața organismului competent al statului membru solicitant, autoritatea solicitantă informează autoritatea solicitată cu privire la aceasta și precizează care sunt elementele creanței ce nu fac obiectul contestației.

(4)De îndată ce autoritatea solicitată primește informațiile prevăzute la alin. (3), fie din partea autorității solicitante, fie din partea părții interesate, aceasta suspendă procedura de executare în ceea ce privește partea contestată a creanței, până la primirea deciziei organismului competent în materie, cu excepția cazurilor în care autoritatea solicitantă formulează o cerere contrară, potrivit alin. (6).

(5)La cererea autorității solicitante sau în cazul în care se consideră necesar de către autoritatea solicitată, fără să se aducă atingere prevederilor art. 325, autoritatea solicitată poate recurge la măsuri asigurătorii pentru a garanta recuperarea, în măsura în care reglementările legale în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru.

(6)Potrivit reglementărilor legale și practicilor administrative în vigoare în statul membru în care își are sediul, autoritatea solicitantă poate cere autorității solicitate să recupereze o creanță contestată sau o parte contestată a creanței, în măsura în care reglementările legale și practicile administrative în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru. Orice astfel de cerere se motivează. Dacă rezultatul ulterior al contestației este favorabil debitorului, autoritatea solicitantă are obligația de a rambursa orice sumă recuperată, precum și de a plăti orice compensație datorată, potrivit reglementărilor legale în vigoare în statul membru solicitat.

(7)Dacă autoritățile competente ale statului membru solicitant sau ale statului membru solicitat au inițiat o procedură amiabilă, iar rezultatul procedurii poate afecta creanța cu privire la care a fost solicitată asistență, măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate până la încheierea procedurii respective, cu excepția cazurilor de urgență imediată datorate fraudei sau insolvenței. În cazul în care măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate, sunt aplicabile prevederile alin. (5).

Articolul 324Modificarea sau retragerea cererii de asistență pentru recuperare

(1)Autoritatea solicitantă informează imediat autoritatea solicitată cu privire la orice modificare ulterioară adusă cererii sale de recuperare sau cu privire la retragerea cererii sale, precizând motivele modificării sau retragerii acesteia.

(2)Dacă modificarea cererii este rezultatul unei decizii luate de organismul competent prevăzut la art. 323 alin. (1), autoritatea solicitantă comunică decizia respectivă împreună cu un titlu uniform revizuit care permite executarea în statul membru solicitat. Autoritatea solicitată continuă măsurile de recuperare pe baza titlului revizuit. Măsurile asigurătorii sau de recuperare deja luate pe baza titlului uniform inițial care permite executarea în statul membru solicitat pot continua pe baza titlului revizuit, cu excepția cazului în care modificarea cererii se datorează lipsei de valabilitate a titlului inițial care permite executarea în statul membru solicitant sau a titlului uniform inițial care permite executarea în statul membru solicitat. Dispozițiile art. 321 și 323 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Articolul 325Cererea de măsuri asigurătorii

(1)La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată ia măsurile asigurătorii necesare, dacă acestea sunt permise de legislația sa națională și în conformitate cu practicile sale administrative, pentru a asigura recuperarea în cazul în care creanța sau titlul care permite executarea în statul membru solicitant este contestată/contestat la momentul formulării cererii sau în cazul în care creanța nu face încă obiectul unui titlu care să permită executarea în statul membru solicitant, în măsura în care sunt, de asemenea, posibile măsuri asigurătorii, într-o situație similară, în temeiul legislației naționale și al practicilor administrative ale statului membru solicitant. Documentul elaborat pentru a permite aplicarea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitant și referitor la creanța pentru care se solicită asistența reciprocă, dacă este cazul, însoțește cererea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitat. Acest document nu face obiectul niciunui act de recunoaștere, completare sau înlocuire în statul membru solicitat.

(2)Cererea de măsuri asigurătorii poate fi însoțită de alte documente referitoare la creanță, emise în statul membru solicitant.

Articolul 326Normele aplicabile cererilor de măsuri asigurătorii

Pentru aplicarea dispozițiilor art. 325 sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispozițiile art. 319 alin. (2), art. 322 alin. (1)-(5), art. 323 și 324.

Articolul 327Limite ale obligațiilor autorității solicitate

(1)Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistența prevăzută la art. 319-325 dacă recuperarea creanței este de natură să genereze, din cauza situației debitorului, grave dificultăți de ordin economic sau social în statul membru solicitat, în măsura în care reglementările legale și practicile administrative în vigoare în respectivul stat membru permit o astfel de excepție în cazul creanțelor naționale.

(2)Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistența prevăzută la art. 314 și la art. 316-325 dacă cererea inițială de asistență, potrivit prevederilor art. 314, 316, 317, 319 sau art. 325, este efectuată cu privire la creanțe care au o vechime mai mare de 5 ani, acest termen începând de la momentul scadenței creanței în statul membru solicitant și până la momentul cererii inițiale de asistență. În cazul în care creanța sau titlul inițial care permite executarea în statul membru solicitant este contestată/contestat, termenul de 5 ani începe din momentul în care în statul membru solicitant se stabilește faptul că nu mai este posibilă contestarea creanței sau a titlului care permite executarea. În cazul în care se acordă o amânare a plății sau un plan de eșalonare a plății de către autoritățile competente din statul membru solicitant, termenul de 5 ani începe din momentul în care întregul termen de plată a expirat. Cu toate acestea, în aceste cazuri, autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistență cu privire la creanțe care sunt mai vechi de 10 ani, termen calculat de la momentul scadenței creanței în statul membru solicitant.

(3)Un stat membru nu este obligat să acorde asistență dacă valoarea totală a creanțelor reglementate de prezentul capitol, pentru care se solicită asistență, este mai mică de 1.500 euro.

(4)Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele refuzului unei cereri de asistență.

Articolul 328Aspecte privind prescripția

(1)Aspectele privind termenele de prescripție sunt reglementate exclusiv de legislația în vigoare în statul membru solicitant.

(2)În ceea ce privește suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție, toate demersurile efectuate în vederea recuperării creanțelor de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia, în temeiul unei cereri de asistență, care au drept efect suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție, în conformitate cu legislația în vigoare în statul membru solicitat, sunt considerate a avea același efect în statul membru solicitant, cu condiția ca efectul corespunzător să fie prevăzut în reglementările legale în vigoare în statul membru solicitant.

(3)Dacă suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție nu este posibilă în temeiul reglementărilor legale în vigoare în statul membru solicitat, toate demersurile efectuate în vederea recuperării creanțelor de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia în temeiul unei cereri de asistență care, dacă ar fi fost efectuate de către autoritatea solicitantă în propriul stat membru sau în numele acesteia, ar fi dus la suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție, potrivit legislației în vigoare în statul membru solicitant, sunt considerate a fi fost efectuate în statul membru solicitant, în ceea ce privește efectul respectiv.

(4)Prevederile alin. (2) și (3) nu afectează dreptul autorităților competente din statul membru solicitant de a lua măsuri pentru a suspenda, întrerupe sau prelungi termenul de prescripție, potrivit reglementărilor în vigoare în statul membru respectiv.

(5)Autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată se informează reciproc cu privire la orice acțiune care întrerupe, suspendă sau prelungește termenul de prescripție a creanței pentru care au fost solicitate măsuri asigurătorii sau de recuperare sau care poate produce acest efect.

Articolul 329Costuri

(1)În plus față de sumele prevăzute la art. 322 alin. (8), autoritatea solicitată urmărește să recupereze de la debitor cheltuielile legate de recuperare pe care le-a suportat și le reține, potrivit reglementărilor legale în vigoare din statul membru solicitat.

(2)Statele membre renunță reciproc la toate cererile privind rambursarea cheltuielilor rezultate din asistența reciprocă pe care și-o acordă potrivit prezentului capitol.

(3)Cu toate acestea, în cazul unor recuperări care creează dificultăți deosebite, care implică cheltuieli foarte mari sau care se referă la crima organizată, autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată pot să convină asupra unor modalități de rambursare specifice cazurilor în speță.

(4)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) și (3), statul membru solicitant rămâne răspunzător față de statul membru solicitat pentru toate cheltuielile și toate pierderile suportate în legătură cu acțiunile recunoscute ca fiind nejustificate, în ceea ce privește fie fondul creanței, fie valabilitatea titlului emis de autoritatea solicitantă care permite executarea și/sau aplicarea de măsuri asigurătorii.

Secţiunea a 5-aDispoziții generale aplicabile tuturor tipurilor de cereri de asistență

Articolul 330Formulare-tip și mijloace de comunicare

(1)Cererile de informații în temeiul art. 314 alin. (1), cererile de notificare în temeiul art. 317 alin. (1), cererile de recuperare în temeiul art. 319 alin. (1) sau cererile de măsuri asigurătorii în temeiul art. 325 alin. (1) se transmit prin mijloace electronice, utilizându-se un formular-tip, cu excepția cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice. În măsura posibilului, aceste formulare se folosesc și pentru comunicările ulterioare cu privire la cerere.

(2)Titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat, documentul care permite aplicarea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitant și celelalte documente prevăzute la art. 321 și 325 se transmit, de asemenea, prin mijloace electronice, cu excepția cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.

(3)Formularul-tip poate fi însoțit, dacă este cazul, de rapoarte, declarații și orice alte documente sau de copii certificate pentru conformitate sau extrase din acestea, care sunt, de asemenea, transmise pe cale electronică, cu excepția cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.

(4)Formularele-tip și comunicările pe cale electronică pot, de asemenea, să fie utilizate pentru schimbul de informații în temeiul art. 315.

(5)Dispozițiile alin. (1)-(4) nu se aplică informațiilor și documentației obținute prin prezența în birourile administrative dintr-un alt stat membru sau prin participarea la anchetele administrative dintr-un alt stat membru, potrivit art. 316.

(6)În cazul în care comunicările nu se efectuează pe cale electronică sau prin intermediul formularelor-tip, acest lucru nu va afecta valabilitatea informațiilor obținute sau a măsurilor luate pentru executarea cererii de asistență.

Articolul 331Limba utilizată

(1)Toate cererile de asistență, formularele-tip pentru notificare și titlurile uniforme care permit executarea în statul membru solicitat sunt trimise în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau sunt însoțite de o traducere în una dintre aceste limbi. Faptul că anumite părți sunt scrise într-o limbă, alta decât limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat, nu afectează valabilitatea acestora sau a procedurii, în măsura în care acea limbă este stabilită de comun acord între statele membre interesate.

(2)Documentele a căror notificare este solicitată potrivit art. 317 pot fi transmise autorității solicitate într-o limbă oficială a statului membru solicitant.

(3)În cazul în care o cerere este însoțită de alte documente decât cele prevăzute la alin. (1) și (2), autoritatea solicitată poate, dacă este necesar, să ceară autorității solicitante o traducere a acestor documente în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau în orice altă limbă asupra căreia statele membre interesate au convenit bilateral.

Articolul 332Divulgarea informațiilor și a documentelor

(1)Informațiile comunicate sub orice formă, în temeiul prezentului capitol, sunt reglementate de obligația păstrării secretului fiscal și beneficiază de protecția acordată informațiilor similare în temeiul legislației naționale a statului membru care le-a primit. Astfel de informații pot fi utilizate în scopul aplicării de măsuri asigurătorii sau de executare în privința creanțelor care intră sub incidența prezentului capitol. De asemenea, astfel de informații pot fi utilizate pentru evaluarea și impunerea contribuțiilor obligatorii la sistemul de securitate socială.

(2)Persoanele acreditate în mod corespunzător de Autoritatea de Acreditare de Securitate a Comisiei Europene pot avea acces la aceste informații numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru întreținerea și dezvoltarea rețelei RCC.

(3)Statul membru care furnizează informațiile permite utilizarea acestora în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1) în statul membru care primește informațiile, în cazul în care, în temeiul legislației statului membru care furnizează informațiile, acestea pot fi utilizate în scopuri similare.

(4)În cazul în care autoritatea solicitantă sau solicitată consideră că informațiile obținute în temeiul prezentului capitol ar putea fi folositoare, în scopurile prevăzute la alin. (1), unui al treilea stat membru, ea poate să transmită respectivele informații acestui al treilea stat membru, cu condiția ca transmiterea acestor informații să fie conformă cu normele și procedurile stabilite în prezentul capitol. Aceasta informează statul membru de la care provin informațiile cu privire la intenția sa de a transmite informațiile respective unui stat membru terț. Statul membru de la care provin informațiile se poate opune acestei transmiteri a informațiilor, în termen de 10 zile lucrătoare de la data la care a primit comunicarea din partea statului membru care dorește să transmită informațiile.

(5)Permisiunea de a utiliza, în temeiul alin. (3), informații care au fost transmise în temeiul alin. (4) poate fi acordată numai de către statul membru de unde provin informațiile.

(6)Informațiile comunicate sub orice formă în temeiul prezentului capitol pot fi invocate sau utilizate drept probe de toate autoritățile din statul membru care primește informațiile, pe aceeași bază ca și informațiile similare obținute în respectivul stat.

Secţiunea a 6-aDispoziții finale

Articolul 333Aplicarea altor acorduri privind asistența

(1)Prezentul capitol nu aduce atingere îndeplinirii niciunei obligații de furnizare de asistență mai extinsă, care decurge din acorduri sau înțelegeri bilaterale ori multilaterale, inclusiv în domeniul notificării actelor judiciare sau extrajudiciare.

(2)În cazul în care România încheie astfel de acorduri sau înțelegeri bilaterale ori multilaterale cu privire la aspecte reglementate de prezentul capitol și care nu se referă la cazuri individuale, informează fără întârziere Comisia Europeană în acest sens.

(3)Atunci când acordă asistență reciprocă mai extinsă în temeiul unui acord sau al unei înțelegeri bilateral/bilaterale ori multilateral/multilaterale, România poate utiliza rețeaua de comunicații electronice și formularele-tip adoptate pentru punerea în aplicare a prezentului capitol.

Articolul 334Norme de aplicare

Normele de aplicare a dispozițiilor art. 313 alin. (3) și (4), art. 314 alin. (1), art. 317, 319, art. 321 alin. (1) și (2), art. 322 alin. (5)-(8), art. 324, art. 325 alin. (1) și ale art. 330 alin. (1)-(4) sunt normele aprobate de Comisia Europeană.

Articolul 335Raportare

(1)România, prin intermediul biroului central de legătură, informează Comisia Europeană anual, cel târziu până la 31 martie, cu privire la următoarele:

a)numărul de cereri de informații, de comunicare și de recuperare sau de măsuri asigurătorii transmise fiecărui stat membru solicitat și primite de la fiecare stat membru solicitant în fiecare an;

b)valoarea creanțelor pentru care se solicită asistență pentru recuperare și sumele recuperate.

(2)România, prin intermediul biroului central de legătură, poate furniza, de asemenea, orice alte informații care ar putea fi folositoare pentru a evalua asistența reciprocă oferită în temeiul prezentului capitol.

Capitolul IIIAsistență reciprocă în materie de recuperare a creanțelor în baza regulamentelor europene și a convențiilor internaționale la care România este parte

03.09.2017Titlul X a fost completat de Punctul 109, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 335^1Scopul

Prezentul capitol stabilește competența privind asistența reciprocă la recuperare a creanțelor în baza:

a)Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială;

b)convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state;

c)Legii nr. 13/2014 pentru ratificarea Convenției privind asistența administrativă reciprocă în domeniul fiscal, adoptată la Strasbourg la 25 ianuarie 1988, și a Protocolului de modificare a Convenției privind asistența administrativă reciprocă în domeniul fiscal, adoptat la Paris la 27 mai 2010, semnate de partea română la 15 octombrie 2012.

03.09.2017Capitolul III din Titlul X a fost completat de Punctul 109, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 335^2Sfera de aplicare

Prezentul capitol se aplică următoarelor creanțe:

a)creanțelor fiscale datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj din România, respectiv bugetelor și fondurilor de securitate socială din alte state, pentru care se aplică regulamentele prevăzute la art. 335^1 lit. a);

b)impozitelor pe venit și pe capital, pentru care recuperarea se realizează în baza convențiilor prevăzute la art. 335^1 lit. b);

c)impozitelor pe venit sau profit, creanțelor fiscale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj, taxei pe valoarea adăugată, accizelor, pentru care se aplică prevederile legii prevăzute la art. 335^1 lit. c);

d)creanțelor definite la art. 75 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare.

03.09.2017Capitolul III din Titlul X a fost completat de Punctul 109, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 335^3Autoritatea competentă

(1)A.N.A.F. este autoritatea competentă pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la asistența reciprocă la recuperare, pentru creanțele prevăzute la art. 335^2 lit. a) și d).

(2)Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., este autoritatea competentă pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la asistența reciprocă la recuperare, pentru creanțele prevăzute la art. 335^2 lit. b) și c).

(3)Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se desemnează biroul de legătură, care este responsabil pentru contactele cu alte state pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol.

(4)Ministerul Muncii și Justiției Sociale, în calitate de autoritate competentă în domeniul securității sociale, informează Comisia Europeană și celelalte state cu privire la denumirea și adresa autorității competente pentru recuperarea creanțelor prevăzute la art. 335^2 lit. a).

03.09.2017Capitolul III din Titlul X a fost completat de Punctul 109, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Titlul XISancțiuni

Articolul 336Contravenții

(1)Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii, infracțiuni:

a)nedepunerea de către contribuabil/plătitor la termenele prevăzute de lege a declarațiilor de înregistrare fiscală, de radiere a înregistrării fiscale sau de mențiuni;

b)neîndeplinirea de către contribuabil/plătitor la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora;

c)nerespectarea de către contribuabil/plătitor, precum și de persoanele cu care acesta are sau a avut raporturi economice sau juridice a obligației de a pune la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri la locul indicat de organul fiscal potrivit art. 64, precum și nerespectarea de către contribuabil/plătitor a obligației prevăzute la art. 65 alin. (3);

d)nerespectarea de către contribuabil/plătitor a obligației prevăzute la art. 118 alin. (7);

e)nerespectarea de către contribuabil/plătitor a obligațiilor de întocmire a dosarului prețurilor de transfer în condițiile și la termenele prevăzute prin ordinul președintelui A.N.A.F., precum și nerespectarea de către contribuabil/plătitor a obligației de a prezenta dosarul prețurilor de transfer la solicitarea organului fiscal central în condițiile art. 108 alin. (2);

f)nerespectarea de către contribuabil/plătitor a obligației de a păstra, precum și a obligației de a prezenta organului fiscal, a datelor arhivate în format electronic și a aplicațiilor informatice cu ajutorul cărora le-a generat, potrivit art. 109 alin. (4);

g)neîndeplinirea măsurilor dispuse în termenele și condițiile stabilite de organul de inspecție fiscală potrivit art. 118 alin. (8), precum și a măsurilor dispuse de organul de control antifraudă fiscală;

07.01.2023Litera g) din Alineatul (1), Articolul 336, Titlul XI a fost modificată de Punctul 43, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 188 din 28 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1272 din 29 decembrie 2022

h)nefurnizarea la termen de către contribuabil/plătitor a informațiilor periodice solicitate de organul fiscal potrivit art. 59;

i)nerespectarea de către instituțiile de credit, precum și de alte persoane care transmit informații către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a oricărei obligații privind furnizarea informațiilor prevăzute la art. 61 sau transmiterea de informații incorecte sau incomplete, precum și nerespectarea de către bănci a obligațiilor de decontare prevăzute la art. 172;

09.01.2026Litera i), Alineatul (1), Articolul 336, Titlul XI a fost modificată de Punctul 26., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

j)nerespectarea de către orice entitate a obligației privind furnizarea informațiilor, potrivit art. 61, sau transmiterea de informații incorecte sau incomplete;

09.01.2026Litera j), Alineatul (1), Articolul 336, Titlul XI a fost modificată de Punctul 26., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

k)nerespectarea obligațiilor ce îi revin terțului poprit, potrivit art. 236 alin. (9)-(11) și (21);

03.02.2020Litera k) din Alineatul (1), Articolul 336, Titlul XI a fost modificată de Punctul 15, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

l)neîndeplinirea la termen de către Biroul de carte funciară a obligației de comunicare prevăzute la art. 242 alin. (9);

m)refuzul debitorului supus executării silite de a preda bunurile organului de executare silită spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispoziție acestuia pentru a fi identificate și evaluate;

n)refuzul contribuabilului/plătitorului de a prezenta organului fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale, în vederea stabilirii realității declarației fiscale;

o)nereținerea, potrivit legii, de către plătitorii obligațiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă;

p)reținerea și nevărsarea în totalitate, de către plătitorii obligațiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă;

r)nerespectarea de către contribuabil/plătitor sau persoana împuternicită de acesta, precum și nerespectarea de către persoanele cu care contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice, a obligației de a furniza organului fiscal informațiile necesare determinării stării de fapt fiscale potrivit art. 58 alin. (1);

s)nerespectarea de către persoana supusă verificării situației fiscale personale a obligației de a depune declarația de patrimoniu și de venituri, potrivit art. 138 alin. (7);

03.09.2017Litera s) din Alineatul (1), Articolul 336, Titlul XI a fost modificată de Punctul 110, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

ș) efectuarea de operațiuni intracomunitare de către persoanele care au obligația înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari fără a fi înscrise, conform legii, în acest registru;

t)nerespectarea de către instituția solicitantă a obligației de a iniția hotărârea de constituire a dreptului de administrare, potrivit art. 263 alin. (4);ț) raportarea cu întârziere sau raportarea incorectă ori incompletă de către instituțiile financiare raportoare a informațiilor prevăzute la art. 62 alin. (1)-(3) și art. 291 alin. (4);

02.03.2023Litera ț) din Alineatul (1), Articolul 336, Titlul XI a fost modificată de Punctul 26, Articolul I din ORDONANȚA ORDONANȚĂ nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

ț^1) neaplicarea de către instituțiile financiare raportoare a procedurilor de diligență fiscală, a procedurilor de raportare, a procedurilor speciale de diligență fiscală, precum și a procedurilor suplimentare de raportare și de diligență fiscală prevăzute în anexele nr. 1 și 2 sau a procedurilor de conformare prevăzute în anexa I la Acordul FATCA, după caz;

30.07.2022Alineatul (1) din Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 6, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 102 din 29 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 30 iunie 2022

ț^2) nerespectarea de către instituțiile financiare raportoare a obligației prevăzute la art. 62 alin. (11);

ț^3) nerespectarea de către instituțiile financiare raportoare a obligației prevăzute la art. 62 alin. (12);

ț^4) neraportarea de către instituțiile financiare raportoare a informațiilor prevăzute la art. 62 alin. (1)-(3) și art. 291 alin. (4);

02.03.2023Alineatul (1) din Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 27, Articolul I din ORDONANȚA ORDONANȚĂ nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

ț^5) nerespectarea de către entitățile raportoare a obligației prevăzute la art. 62^1;

09.01.2026Alineatul (1), Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 27., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

u)depunerea cu întârziere de către entitățile raportoare a raportului pentru fiecare țară în parte, potrivit art. 291^3 alin. (1), sau transmiterea de informații incorecte ori incomplete;

13.06.2017Alineatul (1) din Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 8, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 42 din 9 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 438 din 13 iunie 2017

v)nedepunerea de către entitățile raportoare a raportului pentru fiecare țară în parte, potrivit art. 291^3 alin. (1).

w)neraportarea ori raportarea cu întârziere de către intermediarii sau contribuabilii relevanți, după caz, a aranjamentelor transfrontaliere care fac obiectul raportării;

01.07.2020Alineatul (1) din Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 16, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

x)neîndeplinirea de către intermediar a obligației de notificare a altui intermediar sau a contribuabilului relevant, astfel cum este prevăzută la art. 291^4 alin. (8).

y)neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea incorectă ori incompletă de către Operatorii de platformă care au obligația de raportare, în sensul pct. 4 lit. a) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5, a informațiilor prevăzute la art. 291^5;

02.03.2023Alineatul (1) din Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 28, Articolul I din ORDONANȚA ORDONANȚĂ nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

z)neraportarea de către Operatorii de platformă care au obligația de raportare, în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5, a informațiilor prevăzute la art. 291^5;

z^1)netransmiterea, transmiterea cu întârziere, transmiterea incorectă și/sau incompletă de către organele fiscale locale a informațiilor prevăzute la art. 60 alin. (4) și art. 68 alin. (2);

11.11.2023Alineatul (1), Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 4., Articolul LX, Sectiunea a 3-a, Capitolul IV din LEGEA nr. 296 din 26 octombrie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 27 octombrie 2023

z^2)netransmiterea, transmiterea cu întârziere, transmiterea incorectă și/sau incompletă de către organele fiscale centrale a informațiilor cu relevanță fiscală stabilite pe bază de protocol potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (6) și art. 61^1 alin. (4);

aa) raportarea cu întârziere sau raportarea incorectă ori incompletă de către Operatorii de platformă care au obligația de raportare, în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5, a informațiilor prevăzute la art. 291^5;

bb) nerespectarea de către Operatorii de platformă care au obligația de raportare a procedurilor de diligență fiscală și a procedurilor de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5;

cc) nerespectarea de către Operatorii de platformă care au obligația de raportare, în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5, a obligației de înregistrare prevăzute la art. 291^5 alin. (10);

dd) nerespectarea de către Operatorii de platformă care au obligația de raportare a obligației prevăzute la art. 291^5 alin. (6);

ee) nerespectarea de către Operatorii de platformă care au obligația de raportare a obligației prevăzute la art. 291^5 alin. (7);

ff) nerespectarea de către Operatorii de platformă care au obligația de raportare, în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5, a obligației prevăzute la art. 291^5 alin. (13);

gg) nerespectarea de către furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice a obligațiilor prevăzute la art. 291^5 alin. (17) și (18) și art. 291^6 alin. (20) și (21);

09.01.2026Litera gg), Alineatul (1), Articolul 336, Titlul XI a fost modificată de Punctul 28., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

hh) împiedicarea, prin orice mijloace, de către instituțiile financiare raportoare, Operatorii de platforme și Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori a verificărilor și controalelor prevăzute la art. 62 alin. (5), art. 291^5 alin. (8) și art. 291^6 alin. (8);

09.01.2026Litera hh), Alineatul (1), Articolul 336, Titlul XI a fost modificată de Punctul 28., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

ii) raportarea de către instituțiile financiare raportoare a altor conturi decât cele prevăzute la subsecțiunea D a secțiunii VIII din anexa nr. 1 și cele din Acordul FATCA.

jj) nerespectarea de către entitățile prevăzute la art. 61^2 alin. (1) a obligației de raportare, precum și raportarea de informații incorecte sau incomplete;

01.01.2025Alineatul (1), Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 2., Articolul IV din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 125 din 23 octombrie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1073 din 25 octombrie 2024

kk) raportarea cu întârziere sau raportarea incorectă ori incompletă de către Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori a informațiilor prevăzute la art. 291^6;

09.01.2026Alineatul (1), Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 29., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

ll) neaplicarea de către Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori a procedurilor de diligență fiscală, a procedurilor de raportare, a procedurilor speciale de diligență fiscală, precum și a procedurilor suplimentare de raportare și de diligență fiscală prevăzute în anexa nr. 6;

mm) nerespectarea de către Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori a obligației prevăzute la art. 291^6 alin. (7);

nn) nerespectarea de către Operatorii de criptoactive care au obligația de raportare a obligației prevăzute la art. 291^6 alin. (14) și (15);

oo) neraportarea de către Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori a informațiilor prevăzute la art. 291^6.

pp) utilizarea de către Grupurile de Întreprinderi Multinaționale și de către Grupurile Naționale de Mari Dimensiuni prevăzute în secțiunea III din anexa nr. 7 a altui formular decât cel prevăzut la art. 291^7 alin. (1).

02.02.2026Alineatul (1), Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 12., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

(2)Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel:

a)cu amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c);

b)cu amendă de la 5.000 lei la 7.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice, în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. d);

c)cu amendă de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice, în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. e)-h);

d)cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice, în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și i)-m);

30.07.2022Litera d) din Alineatul (2), Articolul 336, Titlul XI a fost modificată de Punctul 7, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 102 din 29 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 30 iunie 2022

e)cu amendă de la 4.000 lei la 10.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. n) și r);

f)cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. o) și p), dacă obligațiile fiscale sustrase la plată sunt de până la 50.000 lei inclusiv;

g)cu amendă de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. o) și p), dacă obligațiile fiscale sustrase la plată sunt cuprinse între 50.000 lei și 100.000 lei inclusiv;

h)cu amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. o) și p), dacă obligațiile fiscale sustrase la plată sunt mai mari de 100.000 lei;

i)cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. s);

j)cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. ș);

k)cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. t).

k^1)cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei pentru fiecare cont care face obiectul raportării, în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. ț);

30.07.2022Alineatul (2) din Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 8, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 102 din 29 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 30 iunie 2022

k^2)cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru fiecare cont care face obiectul raportării, în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. ț^1);

k^3)cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. ț^2), ț^3) și ț^4);

02.03.2023Litera k^3) din Alineatul (2), Articolul 336, Titlul XI a fost modificată de Punctul 29, Articolul I din ORDONANȚA ORDONANȚĂ nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

k^4)abrogată.

03.02.2023Litera k^4) din Alineatul (2), Articolul 336, Titlul XI a fost abrogată de Punctul 30, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

k^5)cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei în cazul persoanelor juridice și cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei în cazul persoanelor fizice, în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. ț^5);

09.01.2026Alineatul (2), Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 30., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

l)cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. u);

23.06.2017Alineatul (2) din Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 9, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 42 din 9 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 438 din 13 iunie 2017

m)cu amendă de la 70.000 lei la 100.000 lei în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. v).

n)cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. w);

01.07.2020Alineatul (2) din Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 17, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

o)cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. x).

p)cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. y), aa), bb) și dd)-hh);

02.03.2023Alineatul (2) din Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 31, Articolul I din ORDONANȚA ORDONANȚĂ nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

q)cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei și revocarea înregistrării Operatorului de platformă care are obligația de raportare în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. z);

r)cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. cc);

s)în situația în care, în termen de 30 de zile de la ultima sancționare a faptei prevăzute la alin. (1) lit. cc), Operatorul de platformă care are obligația de raportare nu se înregistrează potrivit art. 291^5 alin. (10), cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei și oprirea accesului la site-ul sau aplicația acestuia;

ș) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei pentru fiecare cont raportat, în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. ii).

t)cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. z^1);

18.12.2025Litera t), Alineatul (2), Articolul 336, Titlul XI a fost modificată de Punctul 23., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

t^1)cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. z^2);

18.12.2025Alineatul (2), Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 24., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

ț) cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. jj);

01.01.2025Alineatul (2), Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 3., Articolul IV din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 125 din 23 octombrie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1073 din 25 octombrie 2024

u)cu amendă de la 50.000 lei la 150.000 lei în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. kk), ll) și oo);

09.01.2026Alineatul (2), Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 31., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

v)cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. mm) și nn);

w)cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. pp).

02.02.2026Alineatul (2), Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 13., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

(2^1)În cazul nerespectării de către autoritățile administrației publice locale, în calitatea acestora de organ fiscal local, a prevederilor art. 60 alin. (4), art. 68 alin. (2) și art. 69 alin. (1^1), după constatarea contravenției prevăzute la art. 336 alin. (1) lit. z^1), Ministerul Finanțelor, prin structura de specialitate, solicită în scris direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice în a căror rază teritorială se află unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale respective sistarea alimentării atât cu cote defalcate din impozitul pe venit, cât și cu sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrare, cu excepția plăților pentru achitarea drepturilor salariale și a contribuțiilor aferente, inclusiv a drepturilor cuvenite asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav, precum și a indemnizațiilor lunare ale persoanelor cu handicap grav și a plăților privind finanțarea sistemului de protecție socială, după caz, atunci când nu pot fi asigurate din venituri proprii. Alocarea și utilizarea cotelor defalcate din impozitul pe venit și a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, care au fost sistate în condițiile altor acte normative, se mențin. Alimentarea cu cote defalcate din impozitul pe venit și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale se reia la data respectării obligațiilor ce le revin autorităților administrației publice locale.

18.12.2025Articolul 336, Titlul XI a fost completat de Punctul 25., Articolul I din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025

(3)În cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declarațiilor de venit, precum și a declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 500 lei.

24.12.2020Alineatul (3) din Articolul 336, Titlul XI a fost modificat de Punctul 96, Articolul I din LEGEA nr. 295 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1266 din 21 decembrie 2020

(3^1)Nedepunerea în termen a Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la sosirea în România, respectiv a Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la plecarea din România, de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 100 lei.

01.01.2018Articolul 336 din Titlul XI a fost completat de Punctul 111, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(3^2)Nedepunerea în termenul de 45 de zile a scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție de către debitorul care a notificat organul fiscal potrivit art. 233 alin. (2^1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice.

13.09.2017Articolul 336 din Titlul XI a fost completat de Punctul 111, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(4)În cazul asocierilor și al altor entități fără personalitate juridică, contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amenda prevăzută pentru persoanele fizice.

(5)Nedepunerea la termen a declarațiilor fiscale pentru obligațiile datorate bugetelor locale se sancționează potrivit Codului fiscal.

(6)Sumele încasate în condițiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz.

Articolul 337Contravenții în cazul declarațiilor recapitulative

(1)Constituie contravenții următoarele fapte:

a)nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declarațiilor recapitulative reglementate de normele din Codul fiscal privind taxa pe valoarea adăugată;

b)depunerea de declarații recapitulative incorecte ori incomplete.

(2)Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel:

a)cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la lit. a);

b)cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la lit. b).

(3)Nu se sancționează contravențional:

a)persoanele care corectează declarația recapitulativă până la termenul legal de depunere a următoarei declarații recapitulative, dacă fapta prevăzută la alin. (1) lit. b) nu a fost constatată de organul fiscal anterior corectării;

b)persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corectează declarațiile ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.

Articolul 337^1Contravenții aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor referitoare la fișierul standard de control fiscal

(1)Constituie contravenții următoarele fapte:

a)nedepunerea la termenele prevăzute de lege a fișierului standard de control fiscal;

b)depunerea incorectă ori incompletă a fișierului standard de control fiscal.

(2)Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel:

a)cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la lit. a);

b)cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la lit. b).

(3)Nu se sancționează contravențional:

a)persoanele care corectează fișierul standard de control fiscal până la termenul legal de depunere a următorului fișier;

b)persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corectează fișierul standard de control fiscal ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.

01.01.2022Titlul XI a fost completat de Punctul 29, Articolul I din ORDONANȚA nr. 11 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021

Articolul 338Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor

(1)Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele fiscale competente, cu excepția contravenției prevăzute la art. 336 alin. (1) lit. t) pentru care constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii se face de persoanele stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice sau, după caz, hotărâre a autorității deliberative.

(1^1)Constatarea și sancționarea faptelor ce constituie contravenție potrivit dispozițiilor art. 336 alin. (1) lit. z^1) se fac de către persoanele din cadrul aparatului de inspecție economico-financiară, iar constatarea și sancționarea faptelor ce constituie contravenție potrivit dispozițiilor art. 336 alin. (1) lit. z^2) se fac de către persoanele din cadrul autorităților administrației publice locale stabilite prin hotărâre a autorității deliberative.

11.11.2023Articolul 338, Titlul XI a fost completat de Punctul 6., Articolul LX, Sectiunea a 3-a, Capitolul IV din LEGEA nr. 296 din 26 octombrie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 27 octombrie 2023

(2)Sancțiunile contravenționale prevăzute la art. 336 și 337 se aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice. În cazul asocierilor și al altor entități fără personalitate juridică, sancțiunile se aplică reprezentanților acestora.

(3)Abrogat.

11.11.2023Alineatul (3), Articolul 338, Titlul XI a fost abrogat de Punctul 7., Articolul LX, Sectiunea a 3-a, Capitolul IV din LEGEA nr. 296 din 26 octombrie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 27 octombrie 2023

Notă

Articolul LVIII, Secțiunea a 2-a, Capitolul IV din LEGEA nr. 296 din 26 octombrie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 27 octombrie 2023 prevede:

Articolul LVIII

Prin derogare de la prevederile art. 16 alin. (1) și art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale, cu modificările și completările ulterioare, contravenienții sancționați în baza prevederilor prezentului capitol, secțiunea 1 și secțiunea a 2-a, art. LVII și LXV, ale Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operațiunile de încasări și plăți în numerar și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2022 pentru instituirea Sistemului național privind monitorizarea transporturilor rutiere de bunuri cu risc fiscal ridicat RO e-Transport și de abrogare a art. XXVIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, nu beneficiază de posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ.

Articolul 339Dispoziții aplicabile

(1)Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicarea sancțiunii amenzii pentru contravențiile prevăzute în prezentul titlu se prescrie în termen de 5 ani de la data săvârșirii faptei.

(2)Dispozițiile prezentului titlu se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(3)În cazul constatării săvârșirii contravențiilor prevăzute la art. 336 alin. (1) lit. ț), ț^1), ii), kk), ll) și oo), amenzile prevăzute la art. 336 alin. (2) lit. k^1), k^2), ș) și u) sunt stabilite prin derogare de la dispozițiile art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

09.01.2026Articolul 339, Titlul XI a fost completat de Punctul 32., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

(4)În cazul constatării săvârșirii contravențiilor prevăzute la art. 336 alin. (1) lit. ț), ț^1), ii), kk), ll) și oo), amenzile prevăzute la art. 336 alin. (2) lit. k^1), k^2), ș) și u) se aplică prin derogare de la art. 10 alin. (2) prima teză referitoare la dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

30.06.2022Articolul 339 din Titlul XI a fost modificat de Punctul 9, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 102 din 29 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 30 iunie 2022

Titlul XIIDispoziții tranzitorii și finale

Articolul 340Dispoziții privind regimul vamal

Neplata la termenul legal a taxelor care se datorează în vamă, potrivit legii, cu excepția celor prevăzute la art. 157 alin. (2), atrage interzicerea efectuării operațiunilor de vămuire până la stingerea integrală a acestora.

Articolul 341Dispoziții privind funcționarii publici din cadrul organelor fiscale

(1)În exercitarea atribuțiilor de serviciu funcționarii publici din cadrul organelor fiscale sunt învestiți cu exercițiul autorității publice și beneficiază de protecție potrivit legii.

(2)Statul și unitățile administrativ-teritoriale răspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de funcționarii publici din cadrul organelor fiscale, în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

(3)Încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Prevederile art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătățirea procedurilor fiscale și diminuarea evaziunii fiscale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2009, rămân aplicabile.

Articolul 342Acte normative de aplicare

(1)Formularele necesare și instrucțiunile de utilizare a acestora privind administrarea creanțelor fiscale de către organul fiscal central, precum și orice norme sau instrucțiuni necesare aplicării unitare a prezentului cod se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(2)Formularele necesare și instrucțiunile de utilizare a acestora, pentru administrarea creanțelor fiscale de către organul fiscal local, precum și orice norme sau instrucțiuni necesare aplicării unitare a prezentului cod, se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.

01.01.2016Alin. (2) al art. 342, Titlul XII a fost modificată de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015, prin modificarea unei sintagme.

(3)Formularele necesare și instrucțiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creanțelor bugetului general consolidat administrate de alte autorități publice care administrează creanțe fiscale, precum și orice norme sau instrucțiuni necesare aplicării unitare a prezentului cod se aprobă prin ordin al ministrului de resort sau al conducătorului instituției publice, după caz, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.

03.09.2017Alineatul (3) din Articolul 342, Titlul XII a fost modificat de Punctul 112, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

(4)Ordinele ministrului finanțelor publice, ale președintelui A.N.A.F., precum și celelalte ordine prevăzute de prezentul cod se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția ordinelor prin care sunt reglementate exclusiv norme de lucru interne care vizează atribuții și schimbul de informații între structurile organului fiscal.

(5)Ordinele președintelui A.N.A.F., cu caracter normativ, emise în temeiul Codului fiscal, Codului de procedură fiscală, precum și a altor reglementări din domeniul de competență al Ministerului Finanțelor Publice se supun, în mod obligatoriu, avizării acestui minister. Avizul Ministerului Finanțelor Publice este un aviz conform.

03.09.2017Articolul 342 din Titlul XII a fost completat de Punctul 113, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 343Scutirea organelor fiscale de plata taxelor

Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane, cauțiuni și alte asemenea sume pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale, cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ fiscal.

03.09.2017Articolul 343 din Titlul XII a fost modificat de Punctul 114, Articolul I din ORDONANȚA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017

Articolul 344Scutirea de la plata taxelor extrajudiciare de timbru

Certificatele, adeverințele sau alte documente pentru care legea prevede plata taxei extrajudiciare de timbru, eliberate de organele fiscale sunt scutite de taxe extrajudiciare de timbru.

Articolul 345Înscrierea creanțelor la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare

A.N.A.F. este autorizată ca operator care, prin structurile de specialitate cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale, inclusiv unitățile subordonate A.N.A.F., ca agenți împuterniciți, să înscrie garanțiile reale la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare pentru creanțele fiscale administrate de către organul fiscal central, precum și pentru creanțele fiscale administrate de organele fiscale locale.

Articolul 346Conflictul temporal al actelor normative

(1)Reglementările emise în temeiul actelor normative prevăzute la art. 354 rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare a prezentului cod, în măsura în care nu contravin prevederilor acestuia.

(2)Trimiterile făcute prin alte acte normative la Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se consideră a fi făcute la prezentul cod.

Articolul 347Dispoziții privind termenele

(1)Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentului cod se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă.

(2)Cauzele de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție se supun legii în vigoare la data la care acestea au intervenit.

01.01.2016Alin. (2) al art. 347, Titlul XII a fost introdus de pct. 13 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015

Articolul 348Confiscări

(1)Confiscările dispuse potrivit legii se duc la îndeplinire de către organele care au dispus confiscarea. Confiscările dispuse de instanțele de judecată se duc la îndeplinire de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Afacerilor Interne sau, după caz, de către alte autorități publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducătorilor instituțiilor în cauză, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Finanțelor Publice, sau de către alte autorități publice abilitate de lege, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2)În situația în care confiscările privesc sume exprimate în monedă străină, sumele se convertesc în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, valabil la data rămânerii definitive a măsurii confiscării.

(3)Sumele confiscate, precum și cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, mai puțin cheltuielile impuse de ducerea la îndeplinire și de valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz, conform legii.

Articolul 349Constatarea faptelor ce pot constitui infracțiuni

(1)Ori de câte ori, organele fiscale constată că există indicii privind săvârșirea unor infracțiuni în legătură cu situații de fapt ce intră în competența de constatare a organelor fiscale, acestea întocmesc procese-verbale/acte de control, în baza cărora sesizează organele de urmărire penală cu privire la faptele constatate.

(2)Procesul-verbal sau actul de control încheiat potrivit competențelor ce revin organelor fiscale, documentele ridicate și explicațiile scrise solicitate, potrivit legii, după caz, precum și alte înscrisuri care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal se trimit organelor de urmărire penală împreună cu actul de sesizare.

Articolul 350Colaborarea cu organele de urmărire penală

(1)Abrogat.

03.09.2022Alineatul (1) din Articolul 350, Titlul XII a fost abrogat de Punctul 37, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(2)În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată A.N.A.F. și/sau Autorității Vamale Române, în funcție de obligațiile fiscale pe care le administrează fiecare autoritate, efectuarea de controale fiscale, conform obiectivelor stabilite.

03.09.2022Alineatul (2) din Articolul 350, Titlul XII a fost modificat de Punctul 38, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

(3)Rezultatul controalelor prevăzute la alin. (2) se consemnează în procese-verbale care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanță fiscală în sensul prezentului cod.

03.09.2022Alineatul (3) din Articolul 350, Titlul XII a fost modificat de Punctul 38, Articolul I din ORDONANȚA nr. 31 din 31 august 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 31 august 2022

Articolul 351Soluționarea căilor de atac în cazul actelor administrative fiscale privind debitorii în insolvență

Prin derogare de la dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, actele administrative fiscale emise înainte și după intrarea în insolvență se supun controlului instanțelor specializate de contencios administrativ fiscal.

Articolul 352Aplicarea legii noi și ultraactivarea legii vechi

(1)Dispozițiile prezentului cod se aplică numai procedurilor de administrare începute după intrarea acestuia în vigoare.

(2)Procedurile de administrare începute înainte de data intrării în vigoare a prezentului cod rămân supuse legii vechi.

(3)Dispozițiile art. 181 sunt aplicabile creanțelor fiscale născute după data de 1 ianuarie 2016.

(4)Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi se continuă potrivit dispozițiilor prezentului cod, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

01.01.2016Alin. (4) al art. 352 a fost introdus de pct. 14 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

(5)Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), dispozițiile art. 6, 8, 13 și 133 se aplică și procedurilor de administrare în derulare la data de 1 ianuarie 2016.

01.01.2016Alin. (5) al art. 352 a fost introdus de pct. 14 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

(6)Taxele prevăzute la art. 52 se aplică pentru cererile de emitere/modificare a unui acord de preț în avans sau soluție fiscală individuală anticipată, după caz, depuse după data de 1 ianuarie 2016.

01.01.2016Alin. (6) al art. 352 a fost introdus de pct. 14 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

(7)Prevederile art. 129 se aplică pentru refacerea inspecției fiscale dispusă prin decizii de soluționare a contestațiilor emise după data de 1 ianuarie 2016.

01.01.2016Alin. (7) al art. 352 a fost introdus de pct. 14 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

(8)Prevederile art. 186-209 se aplică și pentru obligațiile fiscale pentru care au fost acordate eșalonări la plată până la data de 1 ianuarie 2016.

01.01.2016Alin. (8) al art. 352 a fost introdus de pct. 14 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

(9)Prevederile art. 213 alin. (7) se aplică și măsurilor asigurătorii aplicate înainte de 1 ianuarie 2016. În acest caz, termenele de 6 luni sau 1 an încep să curgă de la 1 ianuarie 2016.

01.01.2016Alin. (9) al art. 352 a fost introdus de pct. 14 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

(10)Prevederile art. 278 alin. (2) se aplică cererilor de suspendare a executării actului administrativ fiscal depuse după data de 1 ianuarie 2016, precum și cererilor de suspendare în curs de soluționare la această dată.

01.01.2016Alin. (10) al art. 352 a fost introdus de pct. 14 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

(11)Prevederile art. 278 alin. (4) se aplică pentru cererile de suspendare a executării actului administrativ fiscal admise de instanța judecătorească după 1 ianuarie 2016.

01.01.2016Alin. (11) al art. 352 a fost introdus de pct. 14 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.

Articolul 353Intrarea în vigoare

Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016.

Articolul 354Abrogări

La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:

a)Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare;

b)Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările și completările ulterioare;

c)Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 20 iulie 2004;

d)Hotărârea Guvernului nr. 529/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a soluției fiscale individuale anticipate și a acordului de preț în avans, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 12 iunie 2007;

e)art. 1-5 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare;

f)Hotărârea Guvernului nr. 248/2011 privind aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 18 martie 2011, cu modificările și completările ulterioare.

Prevederile capitolului I al titlului X transpun Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 64 din 11 martie 2011, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 359 din 16 decembrie 2014.

Prevederile capitolului II al titlului X transpun Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 84 din 31 martie 2010 și rectificată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 100 din 22 aprilie 2010.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR

VALERIU-ȘTEFAN ZGONEA

PREȘEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

București, 20 iulie 2015.

Nr. 207.

Anexa nr. 1

PROCEDURI

de raportare și de diligență fiscală pentru schimbul de informații referitoare la conturile financiare

Secţiunea I Proceduri generale de raportareA. Sub rezerva dispozițiilor subsecțiunilor C-F ale prezentei secțiuni, fiecare instituție financiară raportoare raportează autorității competente din România următoarele informații cu privire la fiecare cont care face obiectul raportării al respectivelor instituții financiare raportoare:

10.12.2025Partea introductivă a Literei A., Sectiunea I, Anexa nr. 1 a fost modificată de Punctul 33., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

1.În cazul unei persoane fizice care este o persoană care face obiectul raportării și care este titular de cont al respectivului cont: numele, adresa, jurisdicția/jurisdicțiile de rezidență, numărul/numerele de identificare fiscală (NIF), data și locul nașterii și informația dacă a furnizat o declarație pe propria răspundere valabilă.

În cazul unei entități care este titular de cont și o persoană care face obiectul raportării: denumirea, adresa, jurisdicția/jurisdicțiile de rezidență, numărul/numerele de identificare fiscală și informația dacă a furnizat o declarație pe propria răspundere valabilă.

În cazul unei entități care este titular de cont și care, după aplicarea procedurilor de diligență fiscală în conformitate cu secțiunile V, VI și VII este identificată ca având una sau mai multe persoane care exercită controlul și care sunt persoane care fac obiectul raportării: numele, adresa, jurisdicția/jurisdicțiile de rezidență, și numărul/numerele de identificare fiscală (NIF) ale entității, precum și numele, adresa, jurisdicția/jurisdicțiile de rezidență și numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), data și locul nașterii fiecărei persoane care face obiectul raportării, precum și rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare persoană care face obiectul raportării este o persoană care exercită controlul asupra entității și informația dacă a fost furnizată o declarație pe propria răspundere valabilă pentru fiecare persoană care face obiectul raportării și informația dacă contul este un cont comun, precizându-se numărul de titulari de cont comuni.

Rolul (rolurile) fiecărei persoane care face obiectul raportării care este persoană care exercită controlul în ceea ce privește o entitate se află sub obligația de raportare.

Cerințele de identificare a persoanelor care exercită controlul, precum și rolurile acestora în ceea ce privește entitatea sunt reglementate de legislația pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului. În cazul în care o persoană care face obiectul raportării este o persoană care exercită controlul în virtutea mai multor roluri în ceea ce privește o entitate, alta decât o fiducie sau o construcție juridică similară, instituția financiară raportoare trebuie să raporteze în conformitate cu ierarhia rolurilor stabilită de Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (și anume, participațiile, controlul prin alte mijloace, funcție de conducere de rang superior), cu condiția ca identificarea rolului să fie impusă de această legislație.

În cazul în care o persoană care face obiectul raportării este o persoană care exercită controlul asupra unei fiducii sau asupra unei construcții juridice similare în virtutea mai multor roluri, instituția financiară raportoare trebuie să raporteze fiecare rol, cu condiția ca identificarea rolurilor să fie impusă de Legea nr. 129/2019, cu modificările și completările ulterioare. Această cerință se aplică, de asemenea, în ceea ce privește identificarea rolurilor deținătorilor de participații în capitalurile proprii, potrivit pct. 61, ale unei fiducii sau ale unei construcții juridice similare.

10.12.2025Punctul 1., Litera A., Sectiunea I, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 33., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

2.Numărul de cont sau echivalentul său funcțional în absența unui număr de cont, tipul de cont și informația dacă contul este un cont preexistent sau un cont nou.

Instituția financiară raportoare trebuie, de asemenea, să raporteze dacă un cont este un cont preexistent sau un cont nou, astfel cum este definit în secțiunea VIII subsecțiunea C pct. 11 și, respectiv, subsecțiunea C pct.12.

Tipul de cont care se află sub obligația de raportare cu privire la un cont este tipul de cont financiar administrat de instituția financiară raportoare pentru titularul de cont, astfel cum este prevăzut în secțiunea VIII subsecțiunea C pct. 1.

10.12.2025Punctul 2., Litera A., Sectiunea I, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 33., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

3.numele și numărul de identificare, dacă este cazul, al instituției financiare raportoare;

4.Soldul sau valoarea contului, inclusiv valoarea de răscumpărare în cazul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui contract de rentă viageră, valabil/ă la sfârșitul anului calendaristic relevant sau la sfârșitul altei perioade de raportare adecvate sau închiderea contului în cazul în care contul a fost închis în cursul anului calendaristic relevant. În cazul închiderii unui cont, instituția financiară raportoare nu are obligația de a raporta soldul sau valoarea contului înainte sau la închidere, dar trebuie să raporteze închiderea contului. De exemplu, un titlu de capital sau de creanță într-o instituție financiară ar fi, în general, considerat închis în momentul rezilierii, transferului, răscumpărării, anulării sau lichidării. Un cont cu un sold sau o valoare egală cu zero sau care este negativ nu va fi un cont închis numai din cauza unui astfel de sold sau valoare. În mod similar, dacă un beneficiar discreționar al unei fiducii care este o instituție financiară primește o distribuire din fiducie într-un anumit an, dar nu într-un an următor, absența unei distribuiri nu constituie o închidere a contului, atât timp cât beneficiarul nu este exclus permanent de la primirea viitoarelor distribuiri din fiducie.

10.12.2025Punctul 4., Litera A., Sectiunea I, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 33., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

5.în cazul oricărui cont de custodie:

a)cuantumul brut total al dobânzilor, cuantumul brut total al dividendelor și cuantumul brut total al altor venituri generate în legătură cu activele deținute în cont, în fiecare caz plătite sau creditate în contul respectiv sau în legătură cu respectivul cont în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate; șib) încasările brute totale din vânzarea sau răscumpărarea activelor financiare plătite sau creditate în cont sau în legătură cu contul în anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate, în legătură cu care instituția financiară raportoare a acționat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al titularului de cont; termenul „vânzare sau răscumpărare“ înseamnă orice vânzare sau răscumpărare de active financiare, determinată fără a ține seama de faptul dacă proprietarul acestor active financiare este supus impozitului cu privire la o astfel de vânzare sau răscumpărare.

În ceea ce privește o vânzare care este efectuată de un broker care are ca rezultat o plată a încasărilor brute, data la care încasările brute sunt considerate plătite este data la care încasările unei astfel de vânzări sunt creditate sau în legătură cu contul sau puse în alt mod la dispoziția persoanei îndreptățite la plată.

Veniturile brute totale dintr-o vânzare sau răscumpărare înseamnă suma totală realizată ca urmare a unei vânzări sau răscumpărări de active financiare. În cazul unei vânzări efectuate de un broker, încasările brute totale dintr-o vânzare sau răscumpărare înseamnă suma totală plătită sau creditată în sau cu privire la contul persoanei îndreptățite la plată, majorată cu orice sumă care nu a fost plătită din cauza rambursării marjei împrumutului; brokerul poate, dar nu este obligat, să ia în considerare comisioanele cu privire la vânzare pentru a stabili încasările brute totale. În cazul vânzării unui titlu de creanță purtător de dobândă, încasările brute includ orice dobândă acumulată între datele de plată a dobânzii;

10.12.2025Litera b), Punctul 5., Litera A., Sectiunea I, Anexa nr. 1 a fost modificată de Punctul 34., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

6.în cazul oricărui cont de depozit, cuantumul brut total al dobânzilor plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;

10.12.2025Punctul 6., Litera A., Sectiunea I, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 35., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

6^1.în cazul oricărei participații în capitalurile proprii deținute într-o entitate de investiții care este o construcție juridică, rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) persoana care face obiectul raportării este un deținător de participații în capitalurile proprii;

10.12.2025Litera A., Sectiunea I, Anexa nr. 1 a fost completată de Punctul 36., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

7.în cazul oricărui cont care nu este descris la pct. 5 sau la pct. 6, cuantumul brut total plătit sau creditat titularului de cont în legătură cu respectivul cont în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care instituția financiară raportoare este debitoare sau datoare să îl plătească, inclusiv cuantumul agregat al oricăror răscumpărări plătite titularului de cont în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate.

02.02.2026Punctul 7., Litera A., Sectiunea I, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 14., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

B. Informațiile trebuie raportate în moneda în care este exprimat contul, iar informațiile raportate trebuie să identifice moneda în care este exprimată fiecare sumă. În cazul unui cont exprimat în mai multe monede, instituția financiară raportoare poate alege să raporteze informațiile într-o monedă în care este exprimat contul și este obligată să identifice moneda în care este raportat contul.

Dacă soldul sau valoarea unui cont financiar sau orice altă sumă este exprimată într-o monedă diferită de moneda utilizată de către România, în scopul stabilirii pragurilor și al limitelor, instituțiile financiare raportoare din România trebuie să calculeze soldul sau valoarea prin aplicarea cursului zilnic de referință, valabil în ultima zi a anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvată pentru care contul respectiv este raportat, pentru a transforma soldul sau valoarea în moneda echivalentă.

C. Fără a aduce atingere pct. 1 din subsecțiunea A, cu privire la fiecare cont care face obiectul raportării care este un cont preexistent:

1.Nu este obligatorie raportarea numărului/numerelor de identificare fiscală sau a datei nașterii în cazul în care:

a)acestea nu figurează în registrele instituției financiare raportoare; șib) nu există o altă cerință care să impună respectivei instituții financiare raportoare să colecteze aceste informații în temeiul normelor legale în vigoare.

2.În situația în care instituția financiară raportoare nu deține numărul/numerele de identificare fiscală sau data nașterii ale titularului de cont preexistent în evidențele sale și nu este obligată să obțină aceste informații în temeiul normelor legale în vigoare sau al oricărui instrument juridic al Uniunii Europene, instituția financiară raportoare are obligația să depună eforturi rezonabile pentru a obține numărul/numerele de identificare fiscală și data nașterii în ceea ce privește conturile preexistente până la sfârșitul celui de al doilea an calendaristic care urmează anului în care respectivele conturi preexistente au fost identificate drept conturi care fac obiectul raportării și ori de câte ori este necesară actualizarea informațiilor referitoare la contul preexistent în temeiul legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.

10.12.2025Punctul 2., Litera C., Sectiunea I, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 37., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

3.În situația prevăzută la pct. 1 lit. b), numărul/numerele de identificare fiscală sau data nașterii trebuie să fie raportate dacă:

a)acestea figurează în evidențele instituției financiare raportoare; saub) acestea nu figurează în evidențele instituției financiare raportoare, dar sunt colectate de către instituția financiară raportoare în alt mod sau în temeiul normelor legale în vigoare sau al oricărui instrument juridic al Uniunii Europene.

4.Termenul „evidențele“ instituției financiare raportoare include dosarul principal al clientului și informațiile disponibile în format electronic.

5.Termenul „dosar principal al clientului“ include dosarele instituției financiare raportoare care conțin informațiile despre titularul contului, precum informațiile utilizate pentru contactarea titularilor de cont sau pentru aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.

6.Prin «eforturi rezonabile» se înțelege încercările reale de a obține numărul/numerele de identificare fiscală și data nașterii titularului de cont care face obiectul raportării și nu necesită neapărat închiderea, blocarea sau transferul contului, nici condiționarea sau limitarea în alt mod a utilizării acestuia. Astfel de eforturi rezonabile trebuie făcute cel puțin o dată pe an până la termenul prevăzut la art. 62 alin. (7) și ori de câte ori este necesar să se actualizeze informațiile referitoare la contul preexistent în conformitate cu legislația pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului. Astfel, pot fi depuse în continuare eforturi rezonabile în orice moment.

10.12.2025Punctul 6., Litera C., Sectiunea I, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 37., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

D. Fără a aduce atingere pct. 1 din subsecțiunea A, nu există obligația raportării numărului/numerelor de identificare fiscală pentru titularul conturilor noi și pentru titularul conturilor preexistente în cazul în care:

1.nu este emis de către jurisdicția care face obiectul raportării sau de altă jurisdicție de rezidență;

2.nu este impusă obținerea acestor informații în temeiul normelor legale în vigoare sau al oricărui instrument juridic al Uniunii Europene;

3.numărul/numerele de identificare fiscală este/sunt considerat(e) a nu fi emis(e) de jurisdicția de rezidență dacă:

a)jurisdicția care face obiectul raportării sau altă jurisdicție de rezidență nu emite un număr/numere de identificare fiscală și niciun echivalent funcțional în absența acestuia; saub) jurisdicția care face obiectul raportării sau altă jurisdicție de rezidență nu a emis un număr/numere de identificare fiscală pentru o anumită persoană fizică sau entitate;

4.în cazul în care jurisdicția care face obiectul raportării sau altă jurisdicție de rezidență începe să emită număr/numere de identificare fiscală în general sau pentru anumite persoane care fac obiectul raportării, excepțiile prevăzute la pct. 1-3 nu se mai aplică și instituția financiară raportoare trebuie să raporteze numărul/numerele de identificare fiscală al/ale persoanei care face obiectul raportării dacă obține o declarație pe propria răspundere care conține numărul/numerele de identificare fiscală sau obține această informație în alt mod.E. Fără a aduce atingere pct. 1 din subsecțiunea A:

1.Nu există obligația raportării locului nașterii în ceea ce privește conturile preexistente și conturile noi, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a)instituția financiară raportoare este obligată, în orice mod, să obțină și să raporteze această informație în temeiul normelor legale în vigoare; șib) informația este disponibilă și poate fi căutată în evidența electronică păstrată de instituția financiară raportoare.

2.Termenul „informații/date din evidența sa electronică“ se referă la informațiile pe care o instituție financiară raportoare le păstrează în dosarele sale de raportare în scopuri fiscale în dosarele principale ale clienților sau în alte asemenea dosare, care sunt stocate sub forma unei baze de date electronice asupra cărora se rulează cereri în limbaje de programare (de exemplu: Structured Query Language etc.).F. Fără a aduce atingere subsecțiunii A pct. 5 lit. b), cu excepția cazului în care instituția financiară raportoare decide altfel cu privire la orice grup de conturi identificat în mod clar, raportarea încasărilor brute din vânzarea sau răscumpărarea unui activ financiar nu este obligatorie, dacă încasările brute din vânzarea sau răscumpărarea activului financiar respectiv sunt raportate de instituția financiară raportoare în conformitate cu anexa nr. 6.

10.12.2025Sectiunea I, Anexa nr. 1 a fost completată de Punctul 38., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

Secţiunea II Proceduri generale de diligență fiscalăA. Un cont este considerat drept cont care face obiectul raportării începând de la data la care este identificat ca atare în conformitate cu procedurile de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II-VII.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, informațiile cu privire la un cont care face obiectul raportării trebuie raportate anual, în anul calendaristic următor anului la care se referă informațiile. Din momentul în care un cont este considerat un cont care face obiectul raportării, acesta își menține această funcție până la data la care încetează a mai fi un cont care face obiectul raportării, chiar dacă soldul sau valoarea contului este egală cu zero sau este negativă sau nu există nicio sumă plătită sau creditată în contul respectiv sau în legătură cu respectivul cont.

Atunci când un cont este identificat ca fiind un cont care face obiectul raportării, în funcție de situația acestuia la sfârșitul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, informațiile în legătură cu acest cont trebuie raportate ca și când ar fi fost un cont care face obiectul raportării pe tot parcursul anului calendaristic sau al alte perioade de raportare adecvate în care a fost identificat ca atare.

Când un cont care face obiectul raportării este închis, informațiile raportate cu privire la acel cont trebuie să acopere perioada în care acesta a fost deschis.

B. Soldul sau valoarea unui cont se stabilește ca fiind cel/cea valabil/valabilă în ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare.

În cazul în care soldul sau pragul valorii urmează să se stabilească în ultima zi a unui an calendaristic, soldul sau valoarea în cauză trebuie stabilit(ă) în ultima zi a perioadei de raportare care se încheie cu sau în anul calendaristic respectiv.

C. Instituțiile financiare raportoare pot să utilizeze prestatori de servicii, în scopul îndeplinirii obligațiilor de raportare și de diligență fiscală.

În situația prevăzută la primul paragraf, responsabilitatea pentru respectivele obligații revine în continuare instituțiilor financiare raportoare, inclusiv pentru obligațiile lor cu privire la respectarea prevederilor Regulamentului UE 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare, ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, cu modificările ulterioare, Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 363/2018 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale și combaterii infracțiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative și de siguranță, precum și privind libera circulație a acestor date.

D. Instituțiile financiare raportoare pot aplica următoarele proceduri în ceea ce privește conformarea cu procedurile generale de diligență fiscală.

1.Instituțiile financiare raportoare pot aplica procedurile de diligență fiscală pentru conturile noi în cazul conturilor preexistente. Procedurile specifice conturilor preexistente trebuie aplicate în continuare.

2.Instituțiile financiare raportoare pot aplica procedurile de diligență fiscală pentru conturile cu valoare mare în cazul conturilor cu valoare mai mică.

3.Instituțiile financiare raportoare pot aplica prevederile pct. 1 și 2 în legătură cu toate conturile preexistente relevante sau separat, în legătură cu orice grup clar identificat de astfel de conturi, în funcție de domeniul de activitate sau de locația unde conturile sunt menținute, cum ar fi linia de activitate sau locul unde este menținut contul.

4.O instituție financiară raportoare poate aplica procedurile de diligență fiscală pentru conturile noi fără a renunța la aplicarea excepțiilor care se aplică conturilor preexistente, precum cele de la subsecțiunea C din secțiunea I, subsecțiunea A din secțiunea III și de la subsecțiunea A din secțiunea V. De asemenea, în concordanță cu subsecțiunea B din secțiunea III, raportarea unei singure adrese de rezidență pentru un cont de persoană fizică preexistent este suficientă pentru conformarea cu procedurile de raportare din secțiunea I.Secţiunea III Proceduri de diligență fiscală în ceea ce privește conturile de persoană fizică preexistenteA. Următoarele proceduri de diligență fiscală se aplică în scopul identificării conturilor care fac obiectul raportării dintre conturile de persoană fizică preexistente.

1.Instituția financiară raportoare nu trebuie să verifice, să identifice sau să raporteze conturile de persoană fizică preexistente ce reprezintă contracte de asigurare cu valoare de răscumpărare și contracte de rentă viageră, cu condiția ca instituției financiare raportoare să îi fie strict interzis prin lege să vândă astfel de contracte rezidenților unei jurisdicții care face obiectul raportării.

2.În cazul în care legea nu interzice direct instituției financiare raportoare să vândă contracte de asigurare sau de rentă viageră, dar îi impune îndeplinirea unor condiții prealabile posibilității de a vinde astfel de contracte rezidenților unei jurisdicții care face obiectul raportării, precum obținerea unei autorizații și înregistrarea contractelor, instituția financiară raportoare care nu a îndeplinit aceste condiții, conform normelor legale în vigoare, este considerată drept instituție căreia „legea îi interzice strict“ să vândă astfel de contracte rezidenților unei jurisdicții care face obiectul raportării.B. Conturi cu valoare mai mică. În cazul conturilor cu valoare mai mică se aplică următoarele proceduri.

1.instituțiile financiare raportoare aplică:

a)testul adresei de rezidență prevăzut la pct. 2-11 sau căutarea în evidența electronică prevăzută la pct. 12-20;

b)căutarea în evidența electronică prevăzută la pct. 12-20.

În cazul în care instituția financiară raportoare alege să aplice testul adresei de rezidență, aceasta trebuie să aplice testul cu privire la fiecare cont cu valoare mai mică.

În cazul în care instituția financiară raportoare alege să nu aplice testul adresei de rezidență sau una sau mai multe cerințe ale testului nu sunt îndeplinite, atunci trebuie să efectueze căutarea în evidența electronică cu privire la respectivul cont cu valoare mai mică.

2.Testul adresei de rezidență. Pentru a stabili dacă titularul de cont persoană fizică este o persoană care face obiectul raportării, instituția financiară raportoare poate considera titularul de cont persoană fizică ca având rezidența fiscală în jurisdicția în care este situată adresa, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a)instituția financiară raportoare deține în evidențele sale adresa de rezidență pentru titularul de cont persoană fizică;

b)acea adresă de rezidență este actuală; șic) acea adresă de rezidență se bazează pe documente justificative.

3.O căsuță poștală poate să fie considerată în general o adresă de rezidență dacă face parte dintr-o adresă care cuprinde, de exemplu, o stradă, un număr de apartament sau cameră, sau un drum de țară și identifică în mod clar astfel rezidența actuală a titularului de cont.

4.Adresa de rezidență este considerată a fi „actuală“ în cazul în care este adresa de rezidență cea mai recentă care a fost înregistrată de către instituția financiară raportoare cu privire la titularul de cont persoană fizică. Cu toate acestea, adresa de rezidență nu este considerată a fi „actuală“ dacă a fost folosită pentru corespondență, iar aceasta a fost returnată cu mențiunea „adresă necunoscută din alt motiv decât o eroare“. O adresă de rezidență asociată cu un cont care este inactiv este considerată „actuală“ pe durata inactivității.

Un cont, altul decât un contract de rentă viageră, este „un cont inactiv“ dacă:

a)titularul de cont nu a realizat nicio tranzacție în legătură cu acel cont sau cu orice alt cont deținut de titularul de cont la instituția financiară raportoare în ultimii trei ani;

b)titularul de cont nu a comunicat cu instituția financiară raportoare la care este deschis respectivul cont cu privire la acesta sau orice alt cont deținut de titularul de cont la respectiva instituție financiară raportoare în ultimii șase ani; șic) în cazul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare, instituția financiară raportoare nu a comunicat cu titularul de cont care deține respectivul cont cu privire la acesta sau orice alt cont deținut de titularul de cont la respectiva instituție financiară raportoare în ultimii șase ani.

În mod alternativ, un cont, altul decât un contract de rentă viageră, poate de asemenea fi considerat un „cont inactiv“ în temeiul normelor legale în vigoare sau normelor sau procedurilor de operare obișnuite ale instituției financiare raportoare care sunt aplicate în mod consecvent pentru toate conturile păstrate de respectiva instituție, cu condiția ca aceste norme legale, regulamente sau proceduri să conțină prevederi substanțial similare celor din paragraful anterior.

Un cont încetează să mai fie considerat drept un cont inactiv atunci când:

(i)titularul de cont inițiază o tranzacție cu privire la contul respectiv sau orice alt cont deținut de titularul de cont la respectiva instituție financiară raportoare;

(ii titularul de cont comunică cu instituția financiară raportoare care păstrează un astfel de cont cu privire la acesta sau la orice alt cont deținut de titularul de cont la instituția financiară raportoare; sau

(iii)contul încetează să mai fie considerat drept un cont inactiv în temeiul normelor legale în vigoare sau în temeiul procedurilor de operare obișnuite ale instituției financiare raportoare.

5.În ceea ce privește cerința de la pct. 2 lit. c), aceasta se consideră a fi îndeplinită în următoarele situații:

a)politicile și procedurile instituției financiare raportoare asigură că adresa de rezidență actuală din registrele sale este aceeași adresă sau în același stat cu cea din documentele justificative; saub) politicile și procedurile instituției financiare raportoare asigură că în cazul în care deține documente justificative emise de o autoritate publică, dar aceste documente justificative nu conțin adresa de rezidență recentă sau nu conțin nicio adresă, adresa de rezidență actuală din registrele Instituției financiare raportoare este aceeași adresă sau în aceeași jurisdicție cu cea din documentele recente emise de o autoritate publică sau de o companie de utilități sau dintr-o declarație a titularului contului de persoană fizică preexistent, dată sub sancțiunea falsului în declarații;

c)politicile și procedurile sale asigură că jurisdicția menționată în adresa de rezidență corespunde jurisdicției care a emis documentele justificative emise de autoritatea publică.

6.Cu titlu de exemplu pot fi considerate documente justificative cartea de identitate, certificatul de rezidență fiscală, pașaportul, permisul de conducere auto sau orice alt document emis de către o autoritate publică.

Documentele acceptabile emise de o autoritate publică includ, spre exemplu, notificări oficiale sau decizii ale unei administrații fiscale. Documentele acceptabile emise de companiile de utilități se referă la utilitățile unei anumite proprietăți și includ factura pentru apă, electricitate, telefon fix, gaze sau combustibil.

7.În cazul în care adresa de rezidență nu poate fi confirmată prin documentele justificative sau se dorește confirmarea acestei adrese, instituțiile financiare raportoare pot solicita o declarație pe propria răspundere titularului contului de persoană fizică preexistent, sub sancțiunea falsului în declarații.

8.Declarația titularului contului de persoană fizică preexistent dată sub sancțiunea falsului în declarații este valabilă doar dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a)instituția financiară raportoare a trebuit să obțină această declarație pentru mai mulți ani la rând, conform normelor legale în vigoare;

b)conține adresa de rezidență a titularului contului de persoană fizică preexistent; șic) este datată și semnată de titularul contului de persoană fizică preexistent.

În aceste situații, procedurile speciale de diligență fiscală prevăzute la subsecțiunea A din secțiunea VII aplicabile documentelor justificative se aplică de asemenea și documentelor pe care instituția financiară raportoare se bazează.

9.Instituțiile financiare raportoare au obligația să depună eforturi rezonabile și să își contacteze clienții pentru a obține documente justificative cu privire la conturile preexistente ce fac obiectul raportării pentru care nu au fost aplicate măsurile de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului la momentul deschiderii unor astfel de conturi.

10.În situația în care există conturi deschise anterior introducerii în legislația națională a măsurilor de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, iar instituția financiară raportoare nu a verificat documentele justificative de la momentul înregistrării titularului contului de persoană fizică preexistent, cerința reglementată la pct. 2 lit. c) se consideră a fi îndeplinită și dacă procedurile și politicile instituției financiare raportoare asigură faptul că adresa de rezidență actuală din evidențele sale se află în aceeași jurisdicție:

a)ca și cea unde se află adresa din cel mai recent document obținut de instituția financiară raportoare, de exemplu, factură de utilități, contract de închiriere spațiu sau declarația titularului contului de persoană fizică, sub sancțiunea falsului în declarații; șib) ca și cea raportată de către instituția financiară raportoare în legătură cu titularul contului de persoană fizică preexistent în temeiul altor cerințe de raportare în scop fiscal aplicabile, dacă există.

11.În vederea îndeplinirii cerinței de la pct. 2 lit. c), în cazul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare, instituția financiară raportoare se poate baza pe adresa de rezidență actuală din registrele sale până la momentul la care:

a)intervine o modificare a circumstanțelor care determină instituția financiară raportoare să cunoască sau să aibă motive să cunoască că acea adresă de rezidență este incorectă ori nu mai este de încredere; saub) intervine plata totală sau parțială sau scadența contractului de asigurare cu valoare de răscumpărare. Plata sau scadența unui astfel de contract constituie modificarea circumstanțelor și determină aplicarea procedurilor reglementate la pct. 1 din anexa nr. 2.12. Căutarea în evidența electronică. În cazul în care o instituție financiară raportoare nu se bazează pe o adresă actuală de rezidență a titularului de cont persoană fizică pe baza unor documente justificative, astfel cum este prevăzut la pct. 2, instituția financiară raportoare trebuie să examineze datele accesibile în evidența electronică cu privire la următoarele indicii, aplicând dispozițiile de la pct. 14-19:

a)identificarea titularului de cont drept rezident al unei jurisdicții care face obiectul raportării;

b)adresa de corespondență sau de rezidență actuală, inclusiv o căsuță poștală, dintr-o jurisdicție care face obiectul raportării;

c)unul sau mai multe numere de telefon dintr-o jurisdicție care face obiectul raportării și niciun număr de telefon în România;

d)instrucțiunile permanente, altele decât cele privind un cont de depozit, de a transfera fonduri într-un cont administrat într-o jurisdicție care face obiectul raportării;

e)o împuternicire sau o delegare de semnătură valabilă, acordată unei persoane cu adresa într-o jurisdicție care face obiectul raportării;

f)o adresă purtând mențiunea „post-restant“ sau „în atenția“ într-o jurisdicție care face obiectul raportării, în cazul în care instituția financiară raportoare nu are la dosar nicio altă adresă pentru titularul contului de persoană fizică preexistent.

13.Indiciul prevăzut la pct. 12 lit. b) este îndeplinit dacă informațiile accesibile pentru căutarea electronică conțin o referire la titularul contului de persoană fizică preexistent ca având rezidența într-o jurisdicție care face obiectul raportării.

În cazul în care instituția financiară raportoare a înregistrat două sau mai multe adrese de corespondență sau de rezidență în legătură cu titularul contului de persoană fizică preexistent și una dintre aceste adrese este cea a unui furnizor de servicii al acestuia, instituția financiară raportoare nu trebuie să considere adresa furnizorului de servicii ca indiciu privind rezidența titularului contului de persoană fizică preexistent. Numărul/Numerele de telefon dintr-o jurisdicție care face obiectul raportării sunt considerate indicii în sensul pct. 12 lit. c) numai atunci când este/sunt număr/numere de telefon „actual“/„actuale“ dintr-o jurisdicție care face obiectul raportării. Un număr/numere de telefon este/sunt considerat/e a fi „actual“/„actuale“ dacă este/sunt ultimul număr/ultimele numere înregistrat/e de Instituția Financiară Raportoare în legătură cu titularul contului de persoană fizică preexistent. În cazul în care instituția financiară raportoare a înregistrat două sau mai multe numere de telefon în legătură cu titularul contului de persoană fizică preexistent și unul dintre aceste numere de telefon este al unuia dintre prestatorii de servicii ai titularului contului de persoană fizică preexistent, instituția financiară raportoare nu trebuie să considere numărul de telefon al furnizorului de servicii drept un indiciu privind rezidența titularului contului de persoană fizică preexistent.

Termenul „instrucțiuni permanente de a transfera fonduri“ în sensul pct. 12 lit. d) se referă la instrucțiunile de plăți curente furnizate de titularul contului de persoană fizică preexistent sau de un reprezentant al acestuia, care rămân în vigoare fără instrucțiuni suplimentare din partea titularului contului de persoană fizică preexistent.

Indiciile prevăzute la pct. 12 lit. f) se referă la adresele purtând mențiunea „post-restant“ sau „în atenția“ într-o jurisdicție care face obiectul raportării, în cazul în care instituția financiară raportoare nu are la dosar nicio altă adresă pentru titularul contului de persoană fizică preexistent. Mențiunea „post-restant“ este o instrucțiune curentă a titularului contului de persoană fizică preexistent sau a unui reprezentant al acestuia, de a păstra corespondența până la modificarea unei astfel de instrucțiuni. În cazul în care există o astfel de instrucțiune și instituția financiară raportoare nu are la dosar nicio altă adresă pentru titularul contului de persoană fizică preexistent, indiciul este realizat. Instrucțiunea de a trimite toată corespondența „electronic“ nu este o mențiune „post-restant“. În cazul în care instituția financiară raportoare deține o adresă „în atenția“ într-o jurisdicție care face obiectul raportării și nu are la dosar nicio altă adresă pentru titularul contului de persoană fizică preexistent, indiciul este realizat.

14.În cazul în care nu se descoperă în urma căutării electronice niciunul dintre indiciile enumerate la pct. 12, nu se impune nicio măsură suplimentară până în momentul în care intervine o modificare a circumstanțelor care să ducă fie la asocierea unuia sau mai multor indicii cu contul de persoană fizică preexistent, fie la transformarea contului într-un cont cu valoare mare.

15.În cazul în care oricare dintre indiciile enumerate la pct. 12 lit. a)-e) este descoperit în evidența sa electronică sau în cazul în care intervine o modificare a circumstanțelor care să ducă la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul de persoană fizică preexistent, instituția financiară raportoare trebuie să considere titularul contului de persoană fizică preexistent drept rezident fiscal în fiecare jurisdicție care face obiectul raportării pentru care este identificat un indiciu, cu excepția cazului în care aceasta alege să aplice pct. 19 și, cu privire la respectivul cont, se aplică una dintre excepțiile prevăzute la respectivul punct.

16.În cazul modificării circumstanțelor, instituția financiară raportoare poate considera titularul contului de persoană fizică preexistent ca având aceeași situație ca cea anterioară modificării circumstanțelor până cel mai târziu în ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare adecvate ori în 90 de zile calendaristice de la data la care indiciul a fost descoperit ca urmare a modificării circumstanțelor.

17.În cazul în care o adresă purtând mențiunea „post-restant“ sau „în atenția“ este descoperită în urma căutării electronice și nicio altă adresă și niciunul dintre celelalte indicii enumerate la pct. 12 lit. a)-e) nu sunt identificate cu privire la titularul contului de persoană fizică preexistent, instituția financiară raportoare trebuie, în ordinea cea mai adecvată circumstanțelor, să efectueze căutarea în registrul pe suport hârtie prevăzut la pct. 2, subsecțiunea C din prezenta secțiune sau să încerce să obțină din partea titularului contului de persoană fizică preexistent o declarație pe propria răspundere sau documente justificative pentru a stabili rezidența fiscală/rezidențele fiscale a/ale respectivului titular de cont de persoană fizică preexistent. În cazul în care în urma căutării în dosar nu se constată niciun indiciu, iar încercarea de a obține declarația pe propria răspundere sau documentele justificative nu dă rezultate, instituția financiară raportoare trebuie să raporteze contul autorității competente din România drept cont nedocumentat.

18.În momentul în care instituția financiară raportoare stabilește că un cont cu valoare mai mică este un cont nedocumentat, instituția financiară raportoare nu trebuie să aplice din nou procedura prevăzută la pct. 17 aceluiași cont cu valoare mai mică în anii următori, până când nu intervine o modificare a circumstanțelor care să aibă ca rezultat unul sau mai multe indicii asociate cu respectivul cont sau transformarea contului într-un cont cu valoare mare. Instituția financiară raportoare trebuie să raporteze contul cu valoare mai mică drept un cont nedocumentat până acest cont încetează să mai fie un cont nedocumentat.

19.Prevederile acestui punct reprezintă o procedură de clarificare în urma identificării unor indicii în temeiul pct. 12.

Sub rezerva identificării unor indicii în temeiul pct. 12, instituția financiară raportoare nu este obligată să considere un titular de cont drept rezident al unei jurisdicții care face obiectul raportării în cazul în care:

a)informațiile referitoare la titularul contului de persoană fizică preexistent conțin o adresă de corespondență sau de rezidență actuală în jurisdicția respectivă care face obiectul raportării, unul sau mai multe numere de telefon în jurisdicția respectivă care face obiectul raportării și niciun număr de telefon în România sau instrucțiuni permanente cu privire la conturi financiare, altele decât conturile de depozit, de a transfera fonduri într-un cont administrat într-o jurisdicție care face obiectul raportării, iar instituția financiară raportoare obține sau a examinat anterior și păstrează evidența următoarelor informații:

(i)o declarație pe propria răspundere din partea titularului contului de persoană fizică preexistent privind jurisdicția/jurisdicțiile de rezidență care nu include/includ jurisdicția/jurisdicțiile care face/fac obiectul raportării; și(ii) documente justificative care stabilesc statutul titularului contului de persoană fizică preexistent ca nefăcând obiectul raportării.

b)informațiile referitoare la titularul contului de persoană fizică preexistent conțin o împuternicire sau o delegare de semnătură valabilă, acordată unei persoane cu adresa în jurisdicția respectivă care face obiectul raportării, iar instituția financiară raportoare obține sau a examinat anterior și păstrează evidența următoarelor informații:

(i)o declarație pe propria răspundere din partea titularului contului de persoană fizică preexistent privind jurisdicția/jurisdicțiile de rezidență care nu include/includ jurisdicția/jurisdicțiile care face/fac obiectul raportării; sau(ii) documente justificative care stabilesc statutul titularului contului de persoană fizică preexistent ca nefăcând obiectul raportării.

O declarație pe propria răspundere din partea titularului contului de persoană fizică preexistent sau documentele justificative care au fost examinate anterior pot fi luate în considerare în scopurile procedurii de clarificare, cu excepția cazului în care instituția financiară raportoare află că declarația pe propria răspundere din partea titularului contului de persoană fizică preexistent sau documentele justificative sunt incorecte sau nu mai sunt de încredere.

20.Declarația pe propria răspundere care este parte din procedura de clarificare nu trebuie să conțină o confirmare expresă că titularul contului de persoană fizică preexistent nu este rezident într-o anumită jurisdicție care face obiectul raportării, dacă titularul contului de persoană fizică preexistent confirmă faptul că aceasta conține toate jurisdicțiile sale de rezidență, cum ar fi, spre exemplu, faptul că informațiile despre jurisdicțiile de rezidență ale titularului contului de persoană fizică preexistent sunt corecte și complete. Documentele justificative sunt suficiente pentru a stabili statutul titularului contului de persoană fizică preexistent ca nefăcând obiectul raportării, dacă documentele justificative:

a)confirmă că titularul contului de persoană fizică preexistent este rezident într-o altă jurisdicție decât cea care face obiectul raportării;

b)conțin o adresă de rezidență actuală în afara jurisdicției respective care face obiectul raportării; sauc) sunt emise de o autoritate publică a unei jurisdicții, alta decât jurisdicția respectivă care face obiectul raportării.C. Proceduri de examinare aprofundată pentru conturile cu valoare mare. Pentru conturile cu valoare mare se aplică următoarele proceduri de examinare aprofundată.

1.Căutarea în evidența electronică. Examinarea datelor accesibile pentru căutarea în evidența electronică trebuie efectuată pentru toate conturile cu valoare mare, iar instituția financiară raportoare trebuie să examineze datele accesibile pentru căutarea în evidența electronică cu privire la oricare dintre indiciile descrise la pct. 12 al subsecțiunii B.2. Căutarea în registrul pe suport hârtie. În cazul în care baza de date accesibilă pentru căutare electronică a instituției financiare raportoare include domenii destinate tuturor informațiilor prevăzute la pct. 3 și toate informațiile respective, nu este necesară căutarea suplimentară în registrul pe suport hârtie.

În cazul în care evidența electronică a instituției financiare raportoare nu cuprinde toate informațiile prevăzute la pct. 3, atunci aceasta este obligată să efectueze căutarea în registrul pe suport hârtie doar cu privire la informațiile de la pct. 3 ce nu sunt disponibile electronic.

În cazul în care evidența electronică nu cuprinde toate informațiile respective, atunci, în ceea ce privește conturile cu valoare mare, instituția financiară raportoare trebuie să examineze registrul pe suport hârtie. În măsura în care informațiile respective nu sunt cuprinse în registrul pe suport hârtie instituția financiară raportoare trebuie să examineze următoarele documente asociate contului și obținute de aceasta în cursul ultimilor 5 ani pentru oricare dintre indiciile prevăzute la pct. 12 al subsecțiunii B:

a)cele mai recente documente justificative colectate cu privire la contul respectiv;

b)cel mai recent contract sau cea mai recentă documentație cu privire la deschiderea contului;

c)cea mai recentă documentație obținută de instituția financiară raportoare în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei prevăzute de legislația specifică prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului sau în alte scopuri de reglementare;

d)orice formulare de împuternicire sau de delegare de semnătură valabile; șie) orice instrucțiuni permanente în vigoare, altele decât cele referitoare la un cont de depozit, de a transfera fonduri.

3.O instituție financiară raportoare nu este obligată să efectueze căutarea în registrul pe suport hârtie prevăzut la pct. 2, în măsura în care informațiile disponibile în evidența electronică a instituției financiare raportoare includ:

a)statutul titularului contului de persoană fizică preexistent în ceea ce privește rezidența;

b)adresa de rezidență și adresa de corespondență ale titularului contului de persoană fizică preexistent, aflate în prezent la dosarul instituției financiare raportoare;

c)numărul/numerele de telefon al/ale titularului de cont de persoană fizică preexistent, aflat/aflate în prezent la dosarul instituției financiare raportoare, dacă este cazul;

d)în cazul conturilor financiare, altele decât conturile de depozit, dacă există instrucțiuni permanente pentru a transfera fonduri din respectivul cont într-un alt cont, inclusiv un cont aflat la o altă sucursală a instituției financiare raportoare sau la o altă instituție financiară;

e)dacă există în prezent o mențiune „post-restant“ sau „în atenția“ pentru titularul de cont de persoană fizică preexistent; șif) dacă există orice împuternicire sau delegare de semnătură pentru contul respectiv.

4.Consultarea responsabilului pentru relații cu clienții în scopul obținerii de informații concrete. În afară de căutarea în evidența electronică și în registrul pe suport hârtie prevăzute la pct. 1 și 2, instituția financiară raportoare trebuie să considere drept cont care face obiectul raportării orice cont cu valoare mare încredințat unui responsabil pentru relații cu clienții, inclusiv orice conturi financiare agregate respectivului cont cu valoare mare, în cazul în care responsabilul pentru relații cu clienții deține informații concrete conform cărora titularul contului de persoană fizică preexistent este o persoană care face obiectul raportării. În vederea îndeplinirii acestei obligații, instituția financiară raportoare desemnează o persoană/persoane responsabilă/responsabile pentru relații cu clienții doar în acest scop în legătură cu contul care are un sold sau o valoare agregată de mai mult de 1.000.000 USD, având în vedere agregarea conturilor și regulile de conversie a monedei prevăzute la subsecțiunea C din secțiunea VII.

5.Efectele identificării unor indicii:

a)Dacă, în urma examinării aprofundate a conturilor cu valoare mare, prevăzută la punctele anterioare, nu este descoperit niciunul dintre indiciile enumerate la pct. 12 al subsecțiunii B, iar contul nu este identificat ca fiind deținut de o persoană care face obiectul raportării, astfel cum e descris la pct. 4, atunci nu sunt necesare acțiuni suplimentare până în momentul în care intervine o modificare a circumstanțelor care să ducă la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul respectiv.

b)În cazul în care, în urma examinării aprofundate a conturilor cu valoare mare, este descoperit oricare dintre indiciile enumerate la pct. 12 lit. a)-e) din subsecțiunea B sau în cazul în care intervine ulterior o modificare a circumstanțelor care duce la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul, instituția financiară raportoare trebuie să considere contul drept cont care face obiectul raportării în fiecare jurisdicție pentru care este identificat un indiciu, cu excepția cazului în care aceasta alege să aplice pct. 19 al subsecțiunii B și, cu privire la respectivul cont, se aplică una dintre excepțiile prevăzute la respectivul punct.

Indiciul identificat cu ocazia procedurii de examinare (de exemplu: căutarea în registrul pe suport hârtie sau consultarea responsabilului pentru relații cu clienții) nu poate fi folosit pentru a clarifica un indiciu identificat cu ocazia altei proceduri de examinare (de exemplu: căutarea în evidența electronică).

c)În cazul în care, în urma examinării aprofundate, este descoperită o adresă purtând mențiunea „post-restant“ sau „în atenția“ și pentru titularul contului de persoană fizică preexistent nu sunt identificate nicio altă adresă și niciunul dintre celelalte indicii enumerate la subsecțiunea B pct. 12 lit. a)-e), instituția financiară raportoare trebuie să obțină din partea titularului contului de persoană fizică preexistent respectiv o declarație pe propria răspundere sau documente justificative pentru a stabili rezidența fiscală/rezidențele fiscale a/ale respectivului titular de cont. În cazul în care instituția financiară raportoare nu poate obține declarația pe propria răspundere sau documentele justificative respective, aceasta trebuie să raporteze contul autorității competente din România drept cont nedocumentat.

6.În cazul în care un cont de persoană fizică preexistent nu este un cont cu valoare mare la data de 31 decembrie 2015, dar devine un cont cu valoare mare începând cu ultima zi a anului calendaristic următor, instituția financiară raportoare trebuie să finalizeze procedurile de examinare aprofundată cu privire la respectivul cont în anul calendaristic următor anului în care contul devine un cont cu valoare mare. Dacă, pe baza acestei examinări, respectivul cont este identificat drept cont care face obiectul raportării, instituția financiară raportoare are obligația de a raporta, anual, informațiile necesare cu privire la respectivul cont pentru anul în care acesta este identificat drept cont care face obiectul raportării și pentru anii următori, cu excepția cazului în care titularul contului de persoană fizică preexistent încetează să mai fie o persoană care face obiectul raportării.

7.Atunci când instituția financiară raportoare aplică procedurile de examinare aprofundată pentru un cont cu valoare mare, instituția financiară raportoare nu este obligată să aplice din nou respectivele proceduri, în afară de consultarea responsabilului pentru relații cu clienții prevăzută la pct. 4, cu privire la același cont cu valoare mare în orice an ulterior, cu excepția cazului în care contul este nedocumentat, caz în care instituția financiară raportoare ar trebui să aplice din nou, anual, respectivele proceduri, până în momentul în care respectivul cont încetează să mai fie nedocumentat.

8.În cazul în care intervine o modificare a circumstanțelor privind un cont cu valoare mare care duce la asocierea cu contul respectiv a unuia sau a mai multor indicii, prevăzute la pct. 12 al subsecțiunii B, instituția financiară raportoare trebuie să considere contul drept cont care face obiectul raportării în legătură cu fiecare jurisdicție care face obiectul raportării pentru care este identificat un indiciu, cu excepția cazului în care aceasta alege să aplice pct. 19 al subsecțiunii B și cu privire la respectivul cont se aplică una dintre excepțiile prevăzute la respectivul punct.

9.Instituția financiară raportoare trebuie să pună în aplicare proceduri prin care să se asigure că un responsabil pentru relații cu clienții identifică orice modificare a circumstanțelor referitoare la un cont. De exemplu, în cazul în care responsabilului pentru relații cu clienții i se comunică faptul că titularul de cont are o nouă adresă de corespondență într-o jurisdicție care face obiectul raportării, instituția financiară raportoare are obligația de a considera noua adresă drept o modificare a circumstanțelor și, în cazul în care aceasta alege să aplice pct. 19 al subsecțiunii B, este obligată să obțină documentele adecvate din partea titularului contului de persoană fizică preexistent.D. Examinarea conturilor de persoană fizică cu valoare mare preexistente trebuie finalizată până la 31 decembrie 2016. Examinarea conturilor de persoană fizică cu valoare mai mică preexistente trebuie finalizată până la 31 decembrie 2017.E. Orice cont de persoană fizică preexistent, care a fost identificat drept cont ce face obiectul raportării în temeiul prezentei secțiuni, trebuie considerat drept cont care face obiectul raportării în toți anii următori, cu excepția cazului în care titularul contului de persoană fizică preexistent încetează să mai fie o persoană care face obiectul raportării.Secţiunea IV Proceduri de diligență fiscală în ceea ce privește conturile de persoană fizică noiA. Următoarele proceduri se aplică în scopul identificării conturilor care fac obiectul raportării dintre conturile de persoană fizică noi.

1.În ceea ce privește conturile de persoană fizică noi, în momentul deschiderii contului, instituția financiară raportoare trebuie:

a)să obțină o declarație pe propria răspundere, care poate face parte din documentația de deschidere a contului, care permite instituției financiare raportoare să stabilească rezidența fiscală/rezidențele fiscale a/ale titularului contului de persoană fizică nou; șib) să confirme caracterul rezonabil al respectivei declarații pe propria răspundere pe baza informațiilor obținute de instituția financiară raportoare în legătură cu deschiderea contului, inclusiv eventualele documente colectate în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.B. În cazul în care prin declarația pe propria răspundere se stabilește că titularul contului de persoană fizică nou este rezident fiscal într-o jurisdicție care face obiectul raportării, instituția financiară raportoare trebuie să considere contul drept cont care face obiectul raportării.

1.Declarația pe propria răspundere trebuie să permită stabilirea rezidenței fiscale/rezidențelor fiscale a/ale titularului contului de persoană fizică nou. În cazul în care prin declarația pe propria răspundere sunt declarate mai multe jurisdicții de rezidență, instituția financiară raportoare trebuie să considere contul drept cont care face obiectul raportării pentru fiecare jurisdicție care face obiectul raportării.

10.12.2025Punctul 1., Litera B., Sectiunea IV, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 39., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

2.Declarația pe propria răspundere a titularului contului de persoană fizică nou este declarația care furnizează statutul acestuia și orice altă informație care poate să fie solicitată în mod rezonabil de către instituția financiară raportoare pentru a-și îndeplini obligațiile de raportare și de diligență fiscală, de exemplu, dacă titularul contului de persoană fizică nou are rezidența fiscală într-o jurisdicție care face obiectul raportării.

3.Cu privire la conturile de persoană fizică noi, declarația pe propria răspundere a titularului contului de persoană fizică nou este valabilă doar dacă este semnată sau confirmată în alt mod de către acesta, este datată cel mai târziu cu data primirii și conține următoarele date despre titularul contului de persoană fizică nou:

a)numele și prenumele;

b)adresa de rezidență/domiciliu;

c)jurisdicția/jurisdicțiile de rezidență pentru scopuri fiscale;

d)numărul/numerele de identificare fiscală cu privire la fiecare jurisdicție care face obiectul raportării; șie) data nașterii.

Declarația pe propria răspundere poate să fie precompletată de instituția financiară raportoare astfel încât să cuprindă informațiile despre titularul contului de persoană fizică nou, cu excepția jurisdicțiilor în care își are rezidențele fiscale, în afară de cele care există deja în registrele acesteia.

4.Dacă titularul contului de persoană fizică nou este rezident fiscal într-o jurisdicție care face obiectul raportării, declarația pe propria răspundere trebuie să includă:

a)numărul/numerele de identificare fiscală al/ale titularului contului de persoană fizică nou pentru fiecare jurisdicție care face obiectul raportării, sub rezerva pct. 1 din subsecțiunea D din secțiunea I; șib) data nașterii.

5.Declarația pe propria răspundere poate să fie furnizată în orice modalitate și sub orice formă (de exemplu, electronic, în format pdf. sau sub forma unui document scanat). Dacă declarația pe propria răspundere este furnizată electronic, sistemul electronic trebuie să asigure faptul că informațiile primite sunt informațiile trimise și trebuie să documenteze toate sesiunile de acces ale utilizatorului care au ca rezultat trimiterea, reînnoirea sau modificarea declarației pe propria răspundere. În plus, designul și funcționarea sistemului electronic, inclusiv procedurile de acces, trebuie să asigure faptul că persoana care accesează sistemul și furnizează declarația pe propria răspundere este persoana menționată în aceasta și trebuie să fie capabilă să furnizeze, la cerere, o copie pe suport hârtie a tuturor declarațiilor pe propria răspundere furnizate electronic.

6.Declarația pe propria răspundere a titularului contului de persoană fizică nou poate fi semnată (sau confirmată în alt mod) de un reprezentant legal, împuternicit, curator, tutore sau în orice altă calitate legală a acestuia. Instituția financiară raportoare obține și verifică informațiile și documentele corespunzătoare cu privire la identitatea reprezentantului, natura și limitele reprezentării.

7.În cazul în care declarația pe propria răspundere este confirmată, această confirmare este cuprinsă de instituția financiară raportoare într-o evidență care să poată demonstra, în mod credibil, că declarația pe propria răspundere a fost confirmată. Instituția financiară raportoare păstrează această evidență în scopuri de audit, pe lângă declarația pe propria răspundere furnizată.

10.12.2025Litera B., Sectiunea IV, Anexa nr. 1 a fost completată de Punctul 40., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

C. 1. În cazul în care intervine o modificare a circumstanțelor cu privire la un cont de persoană fizică nou în urma căreia instituția financiară raportoare cunoaște sau are motive să cunoască faptul că declarația pe propria răspundere inițială este incorectă sau nu mai este de încredere, instituția financiară raportoare nu se poate baza pe declarația pe propria răspundere inițială. În acest caz, instituția financiară raportoare trebuie să obțină:

a)fie o declarație pe propria răspundere valabilă, care să stabilească rezidența fiscală/rezidențele fiscale a/ale titularului contului de persoană fizică nou;

b)fie o explicație rezonabilă și documente aferente (dacă este cazul) care să confirme valabilitatea declarației pe propria răspundere inițială. Instituția financiară raportoare trebuie să păstreze o copie sau o consemnare a unei astfel de explicații și a documentelor aferente.

2.Instituția financiară raportoare trebuie să dețină procedurile necesare prin care să se asigure că orice modificare, care reprezintă o modificare a circumstanțelor, este identificată de instituția financiară raportoare.

3.Instituția financiară raportoare trebuie să notifice orice persoană care furnizează o declarație pe propria răspundere asupra obligației acestei persoane de a înștiința instituția financiară raportoare asupra oricărei modificări de circumstanțe.

4.O modificare a circumstanțelor încetează valabilitatea declarației pe propria răspundere cu privire la informațiile care nu mai sunt corecte sau nu mai sunt de încredere, până când respectivele informații sunt actualizate.

5.Declarația pe propria răspundere își pierde valabilitatea la data la care instituția financiară raportoare care deține declarația cunoaște sau are motive să cunoască că circumstanțele s-au schimbat. Instituția financiară raportoare poate să decidă să considere că o persoană are același statut pe care l-a avut înainte de modificarea circumstanțelor până la expirarea a 90 de zile calendaristice de la data la care declarația pe propria răspundere își pierde valabilitatea ca urmare a modificării circumstanțelor, până la data la care valabilitatea declarației este confirmată sau până la data la care se obține o nouă declarație.

6.Instituția financiară raportoare poate să se bazeze pe declarația pe propria răspundere a titularului contului de persoană fizică nou fără să fie obligată să examineze posibilele modificări de circumstanțe care pot afecta valabilitatea declarației, în afară de situația în care se află în posesia unor documente care o pot face să cunoască sau să aibă motive să cunoască faptul că aceste circumstanțe s-au schimbat.

7.Dacă instituția financiară raportoare nu poate să obțină o confirmare a valabilității declarației inițiale sau o declarație valabilă în termenul de 90 de zile calendaristice de la data la care declarația pe propria răspundere își pierde valabilitatea ca urmare a modificării circumstanțelor, instituția financiară raportoare trebuie să considere titularul contului de persoană fizică nou ca fiind rezident al jurisdicției în care acesta a declarat că este rezident în declarația inițială și în jurisdicția în care acesta ar putea fi rezident ca urmare a modificării circumstanțelor.

8.Instituția financiară raportoare poate să rețină declarația pe propria răspundere în original, în copie certificată sau copie simplă (inclusiv microfișă, document scanat electronic sau alte metode similare de stocare electronică), conform procedurilor interne proprii.

9.Orice document care este stocat electronic trebuie să fie disponibil pe suport hârtie, la cerere.

10.Instituția financiară raportoare poate să considere o declarație pe propria răspundere a titularului contului de persoană fizică nou ca fiind valabilă, chiar dacă acea declarație conține o eroare neimportantă, dacă instituția financiară raportoare deține suficiente documente la dosar pentru a acoperi informațiile lipsă din declarația pe propria răspundere.

11.Instituția financiară raportoare poate să obțină o declarație pe propria răspundere furnizată de client fie pentru toate conturile, fie pentru fiecare cont în parte, în scopul îndeplinirii procedurilor speciale de diligență fiscală prevăzute la subsecțiunea A din secțiunea VII. Cu toate acestea, instituția financiară raportoare poate să se bazeze pe declarația pe propria răspundere furnizată de un client pentru un alt cont dacă ambele conturi sunt considerate un singur cont în scopul îndeplinirii procedurilor speciale de diligență fiscală prevăzute la subsecțiunea A din secțiunea VII.

12.Instituțiile financiare raportoare pot să utilizeze prestatori de servicii în scopul îndeplinirii obligațiilor de raportare și de diligență fiscală. Instituția financiară raportoare poate să folosească documentele obținute de prestatorii de servicii pentru a-și îndeplini obligațiile de raportare și de diligență fiscală, iar obligațiile de raportare și de diligență fiscală rămân în sarcina instituției financiare raportoare.

13.Instituția financiară raportoare poate să se bazeze pe documentele colectate de un agent, inclusiv un consilier de fonduri pentru fonduri mutuale, fonduri speculative sau un grup privat de investiții al instituției financiare raportoare.

14.Instituția financiară raportoare care obține un cont de la un predecesor sau cedent în cazul unei fuziuni sau absorbții de conturi cu titlu oneros trebuie să se bazeze în general pe documentele valabile, inclusiv pe o declarație pe propria răspundere valabilă, sau pe copii de pe aceste documente valabile obținute de predecesor sau cesionar.

15.Instituția financiară raportoare care obține un cont printr-o fuziune sau absorbție de conturi cu titlu oneros de la o altă instituție financiară raportoare care a finalizat toate procedurile de diligență fiscală prevăzute la secțiunile II-VII cu privire la conturile cesionate trebuie să se bazeze, în general, pe documentația de stabilire a statutului titularului contului de persoană fizică nou aparținând predecesorului sau cesionarului până la momentul în care cunoaște sau are motive să cunoască faptul că declarația pe propria răspundere inițială este incorectă sau a intervenit o modificare a circumstanțelor, potrivit pct. 1 din anexa nr. 2.16. La deschiderea contului, odată ce instituția financiară raportoare a obținut declarația pe propria răspundere care îi permite să stabilească rezidența fiscală/rezidențele fiscale a/ale titularului contului de persoană fizică nou, trebuie să confirme caracterul rezonabil al unei astfel de declarații, pe baza unor informații obținute la deschiderea contului, inclusiv orice documente colectate în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, acestea reprezentând „testul de rezonabilitate“.

17.Caracterul rezonabil al declarației pe propria răspundere este confirmat dacă pe parcursul procedurilor de deschidere de cont și cu ocazia examinării informațiilor obținute la momentul deschiderii contului, inclusiv orice documente colectate în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, instituția financiară raportoare nu cunoaște sau nu are motive să cunoască faptul că declarația pe propria răspundere este incorectă sau nu este de încredere.

18.În cazul unei declarații pe propria răspundere care nu trece testul de rezonabilitate, instituția financiară raportoare face demersuri ca, pe parcursul procedurilor de deschidere de cont, să obțină o declarație pe propria răspundere valabilă sau o explicație rezonabilă și documentele aferente, dacă este cazul, care să confirme caracterul rezonabil al declarației pe propria răspundere, situație în care trebuie să păstreze o copie sau o consemnare a unei astfel de explicații și a documentelor aferente.

19.În cazul în care o persoană fizică care este titular de cont indică într-o declarație pe propria răspundere că nu are rezidență fiscală, instituția financiară raportoare are obligația de a confirma caracterul rezonabil al declarației pe propria răspundere pe baza altor documente, inclusiv orice documentație colectată în conformitate cu legislația pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului. În cazul în care instituția financiară raportoare nu obține o explicație rezonabilă cu privire la caracterul rezonabil al declarației pe propria răspundere, instituția financiară raportoare nu se poate baza pe aceasta și trebuie să obțină o nouă declarație pe propria răspundere valabilă de la titularul de cont.

10.12.2025Litera C., Sectiunea IV, Anexa nr. 1 a fost completată de Punctul 41., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

Secţiunea VProceduri de diligență fiscală în ceea ce privește conturile de entitate preexistente

Următoarele proceduri se aplică în scopul identificării conturilor care fac obiectul raportării dintre conturile de entitate preexistente.A. Conturi de entitate care nu fac obiectul obligației de examinare, identificare sau raportare. Cu excepția cazului în care instituția financiară raportoare decide altfel, fie cu privire la toate conturile de entitate preexistente, fie separat, cu privire la orice grup clar identificat de astfel de conturi, un cont de entitate preexistent cu un sold agregat sau o valoare agregată a contului care nu depășește, la data de 31 decembrie 2015, echivalentul în lei a 250.000 USD nu face obiectul obligației de examinare, identificare sau raportare drept un cont care face obiectul raportării, până în momentul în care soldul agregat sau valoarea agregată a contului depășește cuantumul respectiv în ultima zi din orice an calendaristic ulterior.

În cazul în care instituția financiară raportoare alege să nu aplice excepția prevăzută în paragraful anterior, atunci toate conturile de entitate preexistente trebuie examinate în conformitate cu procedurile prevăzute la subsecțiunea D.

B. Conturi de entitate care fac obiectul examinării. Conturile de entitate preexistente care trebuie examinate în conformitate cu procedurile prevăzute la subsecțiunea D sunt:

a)un cont de entitate preexistent cu un sold sau o valoare agregată a contului care depășește echivalentul în lei a 250.000 USD la data de 31 decembrie 2015; șib) un cont de entitate preexistent care nu depășește echivalentul în lei a 250.000 USD, la data de 31 decembrie 2015, dar cu un sold sau o valoare agregată a contului care depășește acest cuantum în ultima zi din orice an calendaristic ulterior.C. Conturi de entitate care fac obiectul obligației de raportare. În ceea ce privește conturile de entitate preexistente prevăzute la subsecțiunea B, sunt considerate drept conturi care fac obiectul raportării numai:

a)conturile care sunt deținute de una sau mai multe entități care sunt persoane care fac obiectul raportării; saub) conturile care sunt deținute de una sau mai multe entități care sunt ENF (entitate nonfinanciară) pasive cu una sau mai multe persoane care exercită controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării.

Un cont de entitate preexistent deținut de o ENF pasivă cu una sau mai multe persoane care exercită controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării trebuie considerat un cont care face obiectul raportării, chiar dacă entitatea însăși nu este o persoană care face obiectul raportării sau niciuna dintre persoanele care exercită controlul asupra ENF pasivă nu este rezidentă a aceluiași stat ca și ENF pasivă.

D. Proceduri de examinare pentru identificarea conturilor de entitate care fac obiectul obligației de raportare. Pentru conturile de entitate preexistente prevăzute la subsecțiunea B, instituția financiară raportoare trebuie să aplice procedurile de examinare, prevăzute la pct. 1 și la pct. 6, pentru a stabili dacă contul este deținut de una sau mai multe entități care sunt persoane care fac obiectul raportării sau de una sau mai multe entități care sunt ENF pasive cu una sau mai multe persoane care exercită controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării.

1.Să stabilească dacă entitatea este o persoană care face obiectul raportării, după cum urmează:

a)să examineze informațiile păstrate în scopuri de reglementare sau de relații cu clienții, inclusiv informații colectate în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, pentru a stabili dacă informațiile indică faptul că titularul contului de entitate preexistent este rezident într-o jurisdicție care face obiectul raportării. În acest scop, informațiile care indică faptul că titularul contului de entitate preexistent este rezident într-o jurisdicție care face obiectul raportării includ:

(i)un loc de înregistrare ori de constituire într-o jurisdicție care face obiectul raportării; sau(ii) o adresă într-o jurisdicție care face obiectul raportării; sau(iii) o adresă a unuia sau mai multor fiduciari ai fiduciei/trustului, după caz, într-o jurisdicție care face obiectul raportării, în măsura în care această informație este disponibilă.

Cu toate acestea, existența unui sediu permanent, inclusiv o adresă a unui sediu permanent sau o sucursală, într-o jurisdicție care face obiectul raportării nu indică în sine rezidența în scopul raportării.

b)Dacă informațiile indică faptul că titularul contului de entitate preexistent este rezident într-o jurisdicție care face obiectul raportării, instituția financiară raportoare trebuie să considere contul drept cont care face obiectul raportării, cu excepția cazului în care aceasta obține o declarație pe propria răspundere din partea titularului contului de entitate preexistent sau stabilește, în mod rezonabil, pe baza informațiilor aflate în posesia sa sau care sunt disponibile public, că titularul contului de entitate preexistent nu este o persoană care face obiectul raportării.

2.Informațiile „disponibile public“ includ informațiile publicate de către o autoritate publică dintr-o jurisdicție care face obiectul raportării, cum ar fi informațiile publicate sub formă de listă care conține numele și numerele de identificare ale instituțiilor financiare, informațiile dintr-un registru disponibil public, informațiile raportate pe o piață reglementată, orice clasificare accesibilă public în legătură cu titularul contului de entitate preexistent stabilită pe baza codurilor standardizate ale activităților economice. În acest scop, instituția financiară raportoare trebuie să păstreze o consemnare a tipului de informație examinată și data la care acea informație a fost examinată.

3.Declarația pe propria răspundere este declarația dată de titularul contului de entitate preexistent care furnizează statutul acestuia și orice altă informație care poate să fie solicitată în mod rezonabil de instituția financiară raportoare pentru a-și îndeplini obligațiile de raportare și de diligență fiscală, cum ar fi, dacă titularul contului de entitate preexistent are rezidența fiscală într-o jurisdicție care face obiectul raportării sau dacă titularul contului de entitate preexistent este o ENF pasivă.

4.Declarația pe propria răspundere este valabilă doar dacă este semnată sau confirmată în alt mod de către reprezentantul legal, împuternicitul, curatorul, tutorele sau în orice altă calitate legală al titularului contului de entitate preexistent, este datată cel mai târziu în ziua primirii și conține informațiile despre titularul contului de entitate preexistent referitoare la:

a)nume;

b)adresă;

c)rezidența fiscală/rezidențele fiscale; șid) numărul/numerele de identificare fiscală din fiecare jurisdicție care face obiectul raportării.

Declarația pe propria răspundere poate să fie precompletată de instituția financiară raportoare astfel încât să includă informațiile despre titularul contului de entitate preexistent, cu excepția rezidenței fiscale/rezidențelor fiscale, în măsura în care acestea sunt deja disponibile în registrele sale. Instituția financiară raportoare obține și verifică informațiile și documentele corespunzătoare cu privire la identitatea reprezentantului, natura și limitele reprezentării.

5.O declarație pe propria răspundere cu privire la conturile preexistente ale entității poate, de asemenea, să conțină statutul titularului contului de entitate preexistent. În acest caz, statutul acestuia poate să fie unul dintre următoarele:

a)instituție financiară:

(i)entitate de investiții prevăzută la lit. b), pct. 17, subsecțiunea A din secțiunea VIII;

(ii)altă instituție financiară.

b)ENF:

(i)societate care este pe o piață reglementată sau un afiliat al unei societăți care este pe o piață reglementată;

(ii)entitate guvernamentală;

(iii)organizație internațională;

(iv)ENF activă, alta decât cea prevăzută la pct. (i)-(iii) de mai sus;

(v)ENF pasivă, în afară de entitatea de investiții prevăzută la lit. b), pct. 17, subsecțiunea A din secțiunea VIII.

6.Să stabilească dacă entitatea este o ENF pasivă cu una sau mai multe persoane care exercită controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării.

Cu privire la titularul contului de entitate preexistent, inclusiv o entitate care este o persoană care face obiectul raportării, instituția financiară raportoare trebuie să stabilească dacă titularul contului de entitate preexistent este o ENF pasivă cu una sau mai multe persoane care exercită controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării. În cazul în care oricare dintre persoanele care exercită controlul asupra unei ENF pasive este o persoană care face obiectul raportării, atunci contul trebuie considerat drept un cont care face obiectul raportării, chiar dacă persoana care exercită controlul este rezidentă în aceeași jurisdicție ca ENF pasivă. În cursul stabilirii acestor elemente, instituția financiară raportoare trebuie să respecte următoarele orientări în ordinea cea mai adecvată a circumstanțelor:

a)să stabilească dacă titularul contului de entitate preexistent este o ENF pasivă. În scopul de a stabili dacă titularul contului de entitate preexistent este o ENF pasivă, instituția financiară raportoare trebuie să obțină o declarație pe propria răspundere din partea titularului contului de entitate preexistent pentru a stabili statutul acestuia, cu excepția cazului în care există informații aflate în posesia sa sau disponibile public, pe baza cărora poate stabili în mod rezonabil că titularul contului de entitate preexistent este o ENF activă sau o instituție financiară, alta decât o entitate de investiții prevăzută la lit. b), pct. 17, subsecțiunea A din secțiunea a VIII-a care nu este o instituție financiară dintr-o jurisdicție participantă; saub) să stabilească persoanele care exercită controlul asupra titularului contului de entitate preexistent. În scopul stabilirii persoanelor care exercită controlul asupra titularului contului de entitate preexistent, instituția financiară raportoare se poate baza pe informațiile colectate și păstrate în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului;

c)să stabilească dacă o persoană care exercită controlul asupra unei ENF pasive este o persoană care face obiectul raportării. Pentru a stabili dacă o persoană care exercită controlul asupra unei ENF pasive este o persoană care face obiectul raportării, instituția financiară raportoare se poate baza pe:

(i)informații colectate și păstrate în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, în cazul contului de entitate preexistent deținut de una sau mai multe ENF cu un sold sau o valoare agregată care nu depășește echivalentul în lei a 1.000.000 USD; sau(ii) o declarație pe propria răspundere din partea titularului contului de entitate preexistent sau a persoanei care exercită controlul, care poate fi furnizată în aceeași declarație a titularului contului de entitate preexistent privind statutul său, referitoare la jurisdicția/jurisdicțiile în care persoana care exercită controlul are rezidența fiscală.

7.Declarația pe propria răspundere este valabilă doar dacă este semnată sau confirmată în alt mod de către persoana care exercită controlul sau de către reprezentantul legal, împuternicitul, curatorul, tutorele sau în orice altă calitate legală al titularului contului de entitate preexistent sau al persoanei care exercită controlul, este datată cel mai târziu în ziua primirii și conține următoarele informații despre fiecare persoană care exercită controlul:

a)nume;

b)adresă;

c)rezidență fiscală/rezidențele fiscale;

d)numărul/numerele de identificare fiscală cu privire la fiecare jurisdicție care face obiectul raportării; șie) data nașterii.

8.Cerințele pentru valabilitatea declarațiilor pe propria răspundere în legătură cu conturile de persoană fizică noi, prevăzute la pct. 3-6 subsecțiunea B și la pct. 4-9 subsecțiunea C din secțiunea IV, sunt aplicabile și pentru valabilitatea declarațiilor pe propria răspundere în legătură cu conturile de entitate preexistente.

Cerințele privind procedura de remediere a erorilor din declarațiile pe propria răspundere în legătură cu conturile de persoană fizică noi și cerința de a obține declarații pe propria răspundere pentru fiecare cont în parte și documentele colectate de alte persoane, prevăzute la pct. 10-14 de la subsecțiunea C din secțiunea IV, sunt aplicabile și pentru declarațiile referitoare la conturile de entitate preexistente.

9.Dacă există cerința obținerii unei declarații pe propria răspundere și aceasta nu este obținută în legătură cu o persoană care exercită controlul asupra unei ENF pasive, instituția financiară raportoare trebuie să se bazeze pe indiciile prevăzute la pct. 12 de la subsecțiunea B din secțiunea III, pe care le deține în evidențele sale pentru persoanele care exercită controlul, pentru a determina dacă sunt persoane care fac obiectul raportării.

10.Dacă instituția financiară raportoare nu are niciunul dintre aceste indicii în evidențele sale, atunci nu se impune nicio acțiune suplimentară până când nu intervine o modificare a circumstanțelor care să aibă ca rezultat unul sau mai multe indicii cu privire la persoana care exercită controlul și care are legătură cu respectivul cont.E. Calendarul punerii în aplicare a examinării și procedurile suplimentare aplicabile conturilor de entitate preexistente1. Examinarea conturilor de entitate preexistente cu un sold sau o valoare agregată a contului care depășește, la data de 31 decembrie 2015, echivalentul în lei a 250.000 USD trebuie finalizată până la data de 31 decembrie 2017.2. Examinarea conturilor de entitate preexistente cu un sold sau o valoare agregată a contului care nu depășește la data de 31 decembrie 2015 echivalentul în lei a 250.000 USD, dar depășește cuantumul respectiv la data de 31 decembrie a unui an ulterior, trebuie finalizată în anul calendaristic următor anului în care soldul sau valoarea agregată a contului depășește acest cuantum.

3.În cazul în care intervine o modificare a circumstanțelor cu privire la un cont de entitate preexistent în urma căreia instituția financiară raportoare cunoaște sau are motive să cunoască faptul că declarația pe propria răspundere sau alte documente asociate cu un cont sunt incorecte sau nu sunt de încredere, instituția financiară raportoare trebuie să stabilească din nou statutul contului în conformitate cu procedurile prevăzute la subsecțiunea D din prezenta secțiune. Procedurile speciale de diligență fiscală prevăzute la subsecțiunea A din secțiunea VII aplicabile documentelor justificative se aplică, de asemenea, și oricărei alte documentații pe care se bazează procedurile prevăzute la subsecțiunea D.4. Instituția financiară raportoare trebuie să aplice următoarele proceduri cel târziu în ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare adecvate sau cel târziu în 90 de zile calendaristice de la descoperirea modificării circumstanțelor cu privire la contul de entitate preexistent:

a)pentru a determina dacă titularul contului de entitate preexistent este o persoană care face obiectul raportării, instituția financiară raportoare trebuie să obțină fie o declarație pe propria răspundere, fie documente care să dovedească valabilitatea declarației pe propria răspundere sau a documentelor inițiale. De asemenea, instituția financiară raportoare trebuie să păstreze noua declarație pe propria răspundere sau documentele noi în copie certificată sau copie simplă, conform procedurilor interne proprii. În cazul în care instituția financiară raportoare nu poate să obțină o declarație pe propria răspundere nouă sau să confirme valabilitatea declarației pe propria răspundere sau a documentelor inițiale, trebuie să trateze titularul contului de entitate preexistent ca fiind rezident al jurisdicției care face obiectul raportării în care titularul contului de entitate preexistent a declarat că este rezident în declarația inițială, dar și în jurisdicția care face obiectul raportării în care titularul contului de entitate preexistent ar putea fi rezident ca urmare a modificării circumstanțelor;

b)pentru a determina dacă titularul contului de entitate preexistent este o instituție financiară, o ENF activă sau o ENF pasivă, instituția financiară raportoare trebuie să obțină documente suplimentare sau o declarație pe propria răspundere pentru a stabili statutul titularului contului de entitate preexistent drept o ENF activă sau o instituție financiară. În cazul în care instituția financiară raportoare nu poate să obțină documentele suplimentare sau declarația pe propria răspundere, trebuie să trateze titularul contului de entitate preexistent drept ENF pasivă;

c)pentru a determina dacă persoana care exercită controlul asupra unei ENF pasive este o persoană care face obiectul raportării, instituția financiară raportoare trebuie să obțină fie o declarație pe propria răspundere nouă, fie documente care să dovedească valabilitatea declarației pe propria răspundere sau a documentelor inițiale. De asemenea, instituția financiară raportoare trebuie să păstreze noua declarație pe propria răspundere sau documentele noi, în copie certificată sau copie simplă, conform procedurilor interne proprii. În cazul în care instituția financiară raportoare nu poate să obțină o declarație pe propria răspundere nouă sau să confirme valabilitatea declarației pe propria răspundere sau a documentelor inițiale, aceasta trebuie să se bazeze pe indiciile descrise la pct. 12 subsecțiunea B din secțiunea III pe care le deține în registrele sale pentru o astfel de persoană care exercită controlul pentru a determina dacă este o persoană care face obiectul raportării.

Secţiunea VIProceduri de diligență fiscală în ceea ce privește conturile de entitate noi

Următoarele proceduri se aplică în scopul identificării conturilor care fac obiectul raportării dintre conturile de entitate noi.

Pentru conturile de entitate noi, instituția financiară raportoare trebuie să aplice următoarele proceduri de examinare, prevăzute la pct. 1 și pct. 2, pentru a stabili dacă contul este deținut de una sau mai multe persoane care fac obiectul raportării sau de ENF pasive cu una sau mai multe persoane care exercită controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării:

1.să stabilească dacă entitatea este o persoană care face obiectul raportării, sens în care instituția financiară trebuie:

a)să obțină o declarație pe propria răspundere, care poate face parte din documentația de deschidere a contului, care permite instituției financiare raportoare să stabilească rezidența fiscală/rezidențele fiscale a/ale titularului contului de entitate nou și să confirme caracterul rezonabil al respectivei declarații pe propria răspundere pe baza informațiilor obținute de instituția financiară raportoare în legătură cu deschiderea contului, inclusiv eventualele documente colectate în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului. În cazul în care entitatea certifică faptul că nu are rezidență fiscală, instituția financiară raportoare se poate baza pe adresa sediului principal al entității pentru a stabili rezidența titularului contului de entitate nou;

b)să considere contul drept cont care face obiectul raportării dacă declarația pe propria răspundere indică faptul că titularul contului de entitate nou este rezident într-o jurisdicție care face obiectul raportării, cu excepția cazului în care aceasta stabilește în mod rezonabil, pe baza informațiilor aflate în posesia sa sau care sunt disponibile public, astfel cum sunt definite la pct. 2, subsecțiunea D din secțiunea V, că titularul contului de entitate nou nu este o persoană care face obiectul raportării în legătură cu respectiva jurisdicție care face obiectul raportării;

2.să stabilească dacă entitatea este o ENF pasivă cu una sau mai multe persoane care exercită controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării. Cu privire la titularul contului de entitate nou, inclusiv o entitate care este o persoană care face obiectul raportării, instituția financiară raportoare trebuie să stabilească dacă titularul contului de entitate nou este o ENF pasivă cu una sau mai multe persoane care exercită controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării. În cazul în care oricare dintre persoanele care exercită controlul asupra unei ENF pasive este o persoană care face obiectul raportării, atunci contul trebuie considerat drept un cont care face obiectul raportării. În cursul stabilirii acestor elemente, instituția financiară raportoare trebuie să respecte orientările de la lit. a)-c) în ordinea cea mai adecvată circumstanțelor:

a)să stabilească dacă titularul contului de entitate nou este o ENF pasivă. În acest scop, instituția financiară raportoare trebuie să se bazeze pe o declarație pe propria răspundere din partea titularului contului de entitate nou pentru a stabili statutul acestuia, cu excepția cazului în care există informații aflate în posesia sa sau disponibile public, astfel cum sunt definite la pct. 2, subsecțiunea D din secțiunea V, pe baza cărora poate stabili în mod rezonabil că titularul contului de entitate nou este o ENF activă sau o instituție financiară, alta decât o entitate de investiții prevăzută la lit. b), pct. 17, subsecțiunea A din secțiunea a VIII-a care nu este o instituție financiară dintr-o jurisdicție participantă. În cazul în care instituția financiară raportoare nu poate determina statutul titularului contului de entitate nou ca fiind o ENF activă sau o instituție financiară, alta decât o entitate de investiții prevăzută la lit. b), pct. 17, subsecțiunea A din secțiunea a VIII-a care nu este o instituție financiară dintr-o jurisdicție participantă, atunci instituția financiară raportoare trebuie să îl considere pe acesta drept o ENF pasivă;

b)să stabilească persoanele care exercită controlul asupra unui titular de cont.

În scopul stabilirii persoanelor care exercită controlul asupra unui titular de cont, o instituție financiară raportoare se poate baza pe informațiile colectate și păstrate în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului. În cazul în care instituția financiară raportoare nu are obligația legală de a aplica astfel de proceduri, aceasta aplică proceduri similare în esență în scopul stabilirii persoanelor care exercită controlul.

10.12.2025Litera b), Punctul 2., Sectiunea VI, Anexa nr. 1 a fost modificată de Punctul 42., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

c)să stabilească dacă o persoană care exercită controlul asupra unei ENF pasive este o persoană care face obiectul raportării. În acest scop, instituția financiară raportoare se poate baza pe o declarație pe propria răspundere din partea titularului contului de entitate nou sau a respectivei persoane care exercită controlul, în conformitate cu prevederile de la lit. c), pct. 6, subsecțiunea D din secțiunea V;

3.pentru a stabili dacă un cont de entitate nou este deținut de una sau mai multe entități care sunt persoane care fac obiectul raportării, instituția financiară raportoare trebuie să urmeze procedurile de examinare de la pct. 1 în ordinea cea mai adecvată circumstanțelor. În cazul în care un cont de entitate nou este deținut de mai multe entități, iar oricare dintre aceste entități este o persoană care face obiectul raportării atunci contul trebuie tratat drept cont care face obiectul raportării;

4.prevederile referitoare la declarația pe propria răspundere aplicabile conturilor de entitate preexistente prevăzute la secțiunea V, subsecțiunea D, pct. 3 sunt aplicabile și declarațiilor pe propria răspundere prevăzute de această secțiune.

De asemenea, instituția financiară raportoare în cadrul procedurii de deschidere a unui cont se poate baza pe declarația pe propria răspundere furnizată de un client pentru un alt cont al său, astfel cum este prevăzut la pct. 11, subsecțiunea C din secțiunea IV;

5.la deschiderea contului, odată ce instituția financiară raportoare a obținut declarația pe propria răspundere care îi permite să stabilească rezidența fiscală/rezidențele fiscale ale titularului de cont, instituția financiară raportoare trebuie să confirme caracterul rezonabil al unei astfel de declarații în conformitate cu prevederile de la pct. 16-18, subsecțiunea C din secțiunea IV;

6.declarația pe propria răspundere poate să fie precompletată de instituția financiară raportoare astfel încât să includă informațiile despre titularul contului de entitate nou, cu excepția rezidenței fiscale/rezidențelor fiscale, în măsura în care acestea sunt deja în registrele sale;

7.cerințele pentru valabilitatea declarațiilor pe propria răspundere în legătură cu conturile de persoană fizică noi, prevăzute la pct. 3-6, subsecțiunea B și la pct. 4-9, subsecțiunea C din secțiunea IV, sunt aplicabile și pentru valabilitatea declarațiilor pe propria răspundere în legătură cu conturile de entitate noi.

8.în cazul în care intervine o modificare a circumstanțelor cu privire la un cont de entitate nou în urma căreia instituția financiară raportoare cunoaște sau are motive să cunoască faptul că declarația pe propria răspundere sau alte documente asociate contului sunt incorecte sau nu mai sunt de încredere, instituția financiară raportoare trebuie să stabilească din nou statutul contului în conformitate cu procedurile prevăzute la pct. 3 și pct. 4, subsecțiunea E de la secțiunea V.

Secţiunea VIIProceduri speciale de diligență fiscală

Prezenta secțiune conține proceduri speciale de diligență fiscală pe care instituțiile financiare raportoare trebuie să le aplice în plus față de procedurile generale de diligență fiscală prevăzute în secțiunea II și față de oricare alte proceduri specifice de diligență fiscală aplicabile conturilor păstrate de acestea. Aceste proceduri reprezintă măsurile de încredere aplicabile declarației pe propria răspundere și documentelor justificative, o procedură de diligență fiscală alternativă pentru contractele de asigurare cu valoare de răscumpărare și pentru contractele cu rentă viageră deținute de beneficiarii persoane fizice și, pentru agregarea conturilor, și normele de conversie a monedei.A. Utilizarea declarațiilor pe propria răspundere și a documentelor justificative. Prezenta subsecțiune conține măsurile de încredere aplicabile declarației pe propria răspundere și documentelor justificative.

1.Instituția financiară raportoare nu se poate baza pe o declarație pe propria răspundere sau pe documente justificative în cazul în care instituția financiară raportoare cunoaște sau are motive să cunoască faptul că declarația pe propria răspundere sau documentele justificative sunt incorecte sau nu mai sunt de încredere.

2.Instituția financiară raportoare cunoaște sau are motive să cunoască faptul că declarația pe propria răspundere sau documentele justificative sunt incorecte sau nu mai sunt de încredere dacă deține date cu privire la faptele sau afirmațiile dintr-o declarație pe propria răspundere sau din alte documente, inclusiv informațiile deținute de responsabilul pentru relația cu clienții, dacă este cazul, care sunt de natură să determine instituția financiară raportoare să nu mai considere de încredere informațiile primite. Instituția financiară raportoare nu se poate baza pe o declarație pe propria răspundere a titularului de cont, dacă declarația sau documentele justificative sunt incorecte sau contrazic declarația persoanei care face obiectul raportării cu privire la statutul acesteia. Instituția financiară raportoare, în baza furnizării de către titularul de cont sau persoana care exercită controlul a unor documente eliberate în temeiul unei scheme de investiții pentru cetățenie sau de rezidență, are îndoieli cu privire la rezidența fiscală (rezidențele fiscale) a (ale) unui titular de cont sau unei persoane care exercită controlul în legătură cu faptul că o astfel de persoană solicită rezidența într-o jurisdicție.

10.12.2025Punctul 2., Litera A., Sectiunea VII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 43., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

3.Măsuri de încredere aplicabile declarației pe propria răspundere:

a)instituția financiară raportoare cunoaște sau are motive să cunoască faptul că o declarație pe propria răspundere furnizată de o persoană este incorectă sau nu mai este de încredere dacă:

(i)declarația este incompletă cu privire la oricare dintre elementele declarației pe propria răspundere care sunt relevante pentru afirmațiile făcute de persoana respectivă;

(ii)declarația conține orice informații contradictorii cu afirmațiile persoanei respective; sau(iii) instituția financiară raportoare deține informații aferente altui cont care diferă de afirmațiile persoanei respective.

(iv)instituția financiară raportoare deține informații privind obligativitatea emiterii numărului de identificare fiscală (NIF) tuturor rezidenților fiscali de către jurisdicția care face obiectul raportării, iar declarația nu conține NIF;

10.12.2025Litera a), Punctul 3., Litera A., Sectiunea VII, Anexa nr. 1 a fost completată de Punctul 44., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

b)instituția financiară raportoare care recurge la un furnizor de servicii pentru examinarea și păstrarea declarațiilor pe propria răspundere este considerată a cunoaște sau a avea motive să cunoască faptele cunoscute de furnizorul de servicii.

4.Măsuri de încredere aplicabile documentelor justificative:

a)instituția financiară raportoare poate să nu se bazeze pe documentele justificative furnizate de o persoană dacă documentele justificative nu stabilesc în mod rezonabil identitatea persoanei care prezintă documentele justificative;

b)instituția financiară raportoare poate să nu se bazeze pe documentele justificative dacă:

(i)acestea conțin informații care se contrazic cu afirmațiile persoanei cu privire la statutul acesteia;

(ii)instituția financiară raportoare are informații provenite de la alt cont care sunt în contradicție cu statutul persoanei; sau(iii) documentele justificative nu conțin informațiile necesare pentru a stabili statutul unei persoane.

c)instituția financiară raportoare nu este obligată să se bazeze pe o situație financiară auditată pentru a stabili dacă un titular de cont realizează un anumit prag de active. Dacă instituția financiară raportoare alege să se bazeze pe situația financiară, aceasta cunoaște sau are motive să cunoască faptul că statutul declarat nu mai este de încredere sau este incorect doar dacă activele totale din situația financiară a titularului de cont nu se încadrează în pragurile admise sau notele explicative la situația financiară arată că titularul contului nu este eligibil pentru statutul declarat;

d)dacă instituția financiară raportoare alege să se bazeze pe o situație financiară auditată pentru a stabili dacă titularul de cont este o ENF activă, trebuie să examineze bilanțul și contul de profit și pierdere pentru a determina dacă titularul contului realizează pragurile de venit și de active prevăzute la lit. a), pct. 9, subsecțiunea D din secțiunea VIII și notele explicative la situațiile financiare pentru a descoperi dacă există vreun criteriu care să indice faptul că titularul contului este o instituție financiară;

e)dacă instituția financiară raportoare alege să se bazeze pe o situație financiară auditată pentru a stabili statutul titularului de cont care nu presupune îndeplinirea de către titularul de cont a unui anumit prag de venituri sau de active, aceasta trebuie să examineze doar notele explicative la situația financiară pentru a determina dacă aceasta justifică statutul declarat. Dacă instituția financiară raportoare nu alege să se bazeze pe o situația financiară auditată pentru a stabili statutul titularului de cont (spre exemplu, pentru că deține alte documente care stabilesc statutul titularului de cont), instituția financiară raportoare nu trebuie să efectueze o analiză independentă a situației financiare doar pentru că a obținut situația financiară auditată în cursul procedurii de deschidere de cont sau al altor proceduri.

f)instituția financiară raportoare nu este obligată să se bazeze pe actele de constituire pentru a stabili dacă entitatea are un anume statut. Cu toate acestea, dacă instituția financiară raportoare alege să facă acest lucru, aceasta trebuie să examineze actele de constituire în măsura în care este necesar pentru a stabili dacă cerințele aplicabile unui anumit statut sunt îndeplinite și dacă aceste acte sunt valabile, fără a fi nevoită să analizeze și restul actelor de constituire.

5.Limite de a cunoaște sau a avea motive să cunoască:

a)pentru a stabili dacă instituția financiară raportoare care păstrează un cont de entitate preexistent cunoaște sau are motive să cunoască faptul că statutul aplicat entității este incorect sau nu este de încredere, aceasta trebuie să verifice doar informațiile care contrazic statutul declarat, dacă aceste informații sunt cuprinse în dosarul principal al clientului, în cele mai recente declarații pe propria răspundere, în documentele justificative, în cel mai recent contract de deschidere de cont și în cea mai recentă documentație cu privire la măsurile de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului sau cu privire la alte scopuri de reglementare;

b)instituția financiară raportoare care păstrează mai multe conturi pentru o singură persoană cunoaște sau are motive să cunoască dacă statutul persoanei respective este incorect în baza informațiilor deținute pentru un alt cont al persoanei respective, doar în măsura în care conturile trebuie să fie agregate în temeiul subsecțiunii C din prezenta secțiune sau să fie considerate drept un singur cont în scopul îndeplinirii procedurilor de la pct. 1-4 din prezenta subsecțiune;

c)instituția financiară raportoare nu consideră o declarație pe propria răspundere sau documentele justificative ca fiind incorecte doar pentru că a intervenit o schimbare de adresă în cadrul aceleiași jurisdicții care face obiectul raportării, față de prima adresă;

d)instituția financiară raportoare nu consideră o declarație pe propria răspundere sau documentele justificative ca fiind incorecte doar pentru că descoperă oricare dintre indiciile prevăzute la lit. b)-d), pct. 12, subsecțiunea B din cadrul secțiunii III, iar aceste indicii contrazic declarația sau documentele justificative.A^1. Lipsa temporară a declarației pe propria răspundere

În circumstanțe excepționale în care o instituție financiară raportoare nu poate obține o declarație pe propria răspundere în ceea ce privește un cont nou în timp util pentru a-și îndeplini obligațiile de diligență fiscală și de raportare cu privire la perioada de raportare în care a fost deschis contul, instituția financiară raportoare aplică procedurile de diligență fiscală pentru conturile preexistente, până la obținerea și validarea unei astfel de declarații pe propria răspundere.

10.12.2025Sectiunea VII, Anexa nr. 1 a fost completată de Punctul 45., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

B. Proceduri alternative pentru conturile financiare deținute de beneficiari persoane fizice ai unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau ai unui contract de rentă viageră și pentru contractele de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup sau pentru contractele de rentă viageră de grup.

1.Instituția financiară raportoare poate considera că un beneficiar persoană fizică (altul decât deținătorul) al unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui contract de rentă viageră care beneficiază de o indemnizație de deces nu este o persoană care face obiectul raportării și poate considera un astfel de cont financiar ca nefiind un cont care face obiectul raportării, cu excepția cazului în care instituția financiară raportoare are informații concrete sau are motive să cunoască faptul că beneficiarul este o persoană care face obiectul raportării.

2.Instituția financiară raportoare are motive să cunoască faptul că beneficiarul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui contract de rentă viageră este o persoană care face obiectul raportării dacă informațiile colectate și asociate respectivului beneficiar conțin indicii conform celor prevăzute la pct. 12, subsecțiunea B din secțiunea III. În cazul în care o instituție financiară raportoare deține informații concrete sau are motive să cunoască faptul că beneficiarul este o persoană care face obiectul raportării, instituția financiară raportoare trebuie să respecte procedurile de la subsecțiunea B din secțiunea III.

3.Instituția financiară raportoare poate considera un cont financiar care constă în participația de care beneficiază un membru în cadrul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup sau al unui contract de rentă viageră de grup drept un cont financiar care este un cont care nu face obiectul raportării, până la data la care suma respectivă trebuie plătită angajatului/deținătorului unui certificat sau beneficiarului, în cazul în care contul financiar care constă în participația de care beneficiază un membru în cadrul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup sau al unui contract de rentă viageră de grup îndeplinește următoarele cerințe:

a)contractul de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup sau contractul de rentă viageră de grup îi este emis unui angajator și asigură cel puțin 25 de angajați/deținători de certificate;

b)angajatul/deținătorul/ii de certificate au dreptul să beneficieze de orice valoare înscrisă în contract în legătură cu participația lor și să numească beneficiari pentru indemnizația plătibilă la decesul angajatului; șic) suma agregată plătibilă oricărui angajat/deținător de certificat sau beneficiar nu depășește echivalentul în lei a 1.000.000 USD.

4.Termenul „Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup“ înseamnă un contract de asigurare cu valoare de răscumpărare care:

a)asigură persoanelor fizice care sunt afiliate prin intermediul unui angajator, al unei organizații profesionale, al unui sindicat ori al altei asociații sau grupări; șib) impune plata unei prime pentru fiecare membru al grupului (sau membru al unei categorii din cadrul grupului), care este stabilită fără a lua în considerare caracteristicile individuale de sănătate, altele decât vârsta, genul și obiceiurile legate de fumat ale respectivului membru al grupului (sau ale categoriei de membri).

5.Termenul „Contract de rentă viageră de grup“ înseamnă un contract de rentă viageră în care creditorii sunt persoane fizice care sunt afiliate prin intermediul unui angajator, al unei organizații profesionale, al unui sindicat ori al altei asociații sau grupări.C. Norme privind agregarea soldurilor conturilor și conversia monetară1. Agregarea conturilor de persoană fizică și a conturilor de entitate se realizează astfel:

a)instituția financiară raportoare are obligația de a agrega sau de a lua în considerare toate conturile financiare administrate de către aceasta sau de o entitate afiliată, dar numai în măsura în care sistemele informatice ale instituției financiare raportoare arată o legătură între conturile financiare prin referire la un element de date, cum ar fi numărul de client sau numărul/numerele de identificare fiscală, și permite agregarea soldurilor sau a valorii conturilor;

b)fiecărui titular al unui cont financiar deținut în comun i se atribuie soldul sau valoarea integrală a contului financiar deținut în comun în scopul aplicării cerințelor privind agregarea.

2.În scopul stabilirii soldului sau a valorii agregate a conturilor financiare deținute de o persoană, pentru a stabili dacă un cont financiar este un cont cu valoare mare, instituția financiară raportoare are, de asemenea, obligația ca, pe lângă normele de agregare a conturilor prevăzute mai sus, în cazul oricăror conturi financiare cu privire la care responsabilul pentru relații cu clienții cunoaște sau are motive să cunoască faptul că sunt în mod direct sau indirect deținute, controlate sau instituite (altfel decât în capacitate fiduciară) de către aceeași persoană, de a agrega toate conturile respective. Această cerință prevede agregarea tuturor conturilor pe care responsabilul pentru relații cu clienții le-a asociat între ele prin intermediul unui nume, cod de relație, număr de identificare client, numărul/numerele de identificare fiscală sau alt indicator similar sau pe care responsabilul pentru relații cu clienții le-ar asocia în mod regulat între ele în temeiul procedurilor instituției financiare sau ale departamentului, diviziei sau unității cu care responsabilul pentru relații cu clienții este asociat.

3.Instituțiile financiare raportoare trebuie să folosească sumele echivalente în lei pentru sumele exprimate în dolari SUA, în vederea stabilirii pragurilor de raportare din prezenta anexă. Instituțiile financiare raportoare care funcționează în mai multe state pot să aplice sumele cu titlu de prag exprimate în dolari SUA, alături de sumele echivalente în alte monede naționale.

Secţiunea VIIIDefinițiile termenilor

Următorii termeni sunt definiți în continuare:A. Instituție financiară raportoare1. Termenul „instituție financiară raportoare“ înseamnă orice instituție financiară care nu este o instituție financiară nonraportoare. Termenul „instituție financiară“ înseamnă:

(i)orice instituție financiară care este rezidentă în România, dar exclude orice sucursală a respectivei instituții financiare care se află în afara teritoriului României; și (ii) orice sucursală a unei instituții financiare care nu este rezidentă în România, în cazul în care sucursala respectivă se află în România.

2.Termenul „instituție financiară dintr-o jurisdicție participantă“ înseamnă:

a)orice instituție financiară care este rezidentă într-o jurisdicție participantă, dar exclude orice sucursală a respectivei instituții financiare care se află în afara teritoriului jurisdicției participante; și b) orice sucursală a unei instituții financiare care nu este rezidentă într-o jurisdicție participantă, în cazul în care sucursala respectivă se află într-o jurisdicție participantă.

3.Instituția financiară dintr-o jurisdicție participantă, așa cum este definită la pct. 2, este „rezidentă“ într-o jurisdicție participantă dacă este supusă cadrului legal al respectivei jurisdicții participante.

4.În cazul în care o/un fiducie/trust, după caz, este o Instituție financiară, indiferent în ce jurisdicție participantă are rezidența fiscală, fiducia/trustul este considerat(ă) a se supune cadrului legal al respectivei jurisdicții dacă unul sau mai mulți fiduciari sunt rezidenți în respectiva jurisdicție, cu excepția cazului în care fiducia/trustul raportează toate informațiile altei jurisdicții participante unde are rezidența fiscală, în conformitate cu prezenta anexă cu privire la conturile care fac obiectul raportării administrate de fiducie/trust.

5.În cazul în care o instituție financiară, alta în afară de fiducie/trust, după caz, nu are o rezidență fiscală, fie pentru că este considerată ca fiind transparentă din punct de vedere fiscal sau este localizată într-o jurisdicție care nu impozitează veniturile, atunci această instituție financiară este considerată ca fiind rezidentă a jurisdicției participante și este, în consecință, o instituție financiară a jurisdicției respective dacă:

a)este înființată în baza legilor din jurisdicția participantă; saub) locul conducerii sale efective se află în jurisdicția participantă; sauc) se supune supravegherii financiare din jurisdicția participantă.

6.În cazul în care instituția financiară, alta decât o fiducie/un trust, după caz, are rezidența în două sau mai multe jurisdicții participante, această instituție financiară se supune obligațiilor de raportare și de diligență fiscală din jurisdicția participantă în care își administrează contul/conturile financiar/e.7. În scopul aplicării procedurilor de diligență fiscală și de raportare prevăzute în prezenta anexă, termenul „sucursală“ înseamnă un loc de afaceri sau un birou al unei instituții financiare care este considerat o sucursală în temeiul legislației privind înființarea într-o jurisdicție sau care este reglementat în alt mod de legislația unei jurisdicții ca fiind diferită de alte locuri de afaceri sau birouri sau sucursale ale instituției financiare. O sucursală include un loc de afaceri sau un birou al instituției financiare situat într-o jurisdicție în care instituția financiară este rezidentă și un birou al instituției financiare situat într-o jurisdicție în care instituția financiară este înființată. Toate locurile de afaceri sau birourile instituției financiare raportoare dintr-o singură jurisdicție vor fi considerate drept o singură sucursală.

8.Termenul „instituție financiară“ înseamnă o instituție de custodie, o instituție depozitară, o entitate de investiții sau o companie de asigurări specificată.

9.Termenul „instituție de custodie“ înseamnă orice entitate care deține, ca parte substanțială a activității sale, active financiare în contul unor terți. O entitate deține, ca parte substanțială a activității sale, active financiare în contul unor terți dacă venitul brut al entității atribuibil deținerii de active financiare și serviciilor financiare conexe este egal sau mai mare de 20% din venitul brut al entității pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele:

a)perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie sau în ultima zi a unei perioade contabile care nu este un an calendaristic dinaintea anului în care se efectuează calculul; sau b) perioada în cursul căreia entitatea a existat.

10.Termenul „venit atribuibil deținerii de active financiare și servicii financiare conexe“ se referă la:

a)onorarii pentru custodia, administrarea contului și taxe de transfer;

b)comisioanele și taxele realizate din executarea și taxarea tranzacțiilor de titluri cu privire la activele financiare deținute în custodie;

c)veniturile realizate din extinderea creditului către clienți cu privire la activele financiare deținute în custodie sau obținute printr-o extindere de credit;

d)venituri realizate pe o plajă de licitare a activelor financiare deținute în custodie;

e)onorarii pentru furnizarea consultațiilor financiare în legătură cu activele financiare deținute sau susceptibil să fie deținute în custodie de entitate; șif) pentru serviciile de compensare și decontare.

g)comisioanele și taxele din deținerea, transferul și schimbul de criptoactive relevante păstrate în custodie.

10.12.2025Punctul 10., Litera A., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost completat de Punctul 46., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

10^1.«Testul venitului brut» se referă la toate remunerațiile pentru activitățile relevante ale unei entități, indiferent dacă această remunerație este plătită direct entității căreia i se aplică testul sau unei alte entități.

10.12.2025Litera A., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost completată de Punctul 47., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

11.Entitățile care păstrează și administrează active financiare în numele unor terți, precum băncile de custodie, brokerii și depozitarii centrali de valori mobiliare, sunt considerate în general drept instituții de custodie. Entitățile care nu dețin active financiare pentru terți nu sunt considerate instituții de custodie.

11^1.În cazul activelor financiare emise sub forma unui criptoactiv relevant, termenul «păstrare» include, de asemenea, păstrarea sau administrarea instrumentelor care permit controlul asupra acestor active (de exemplu, chei private), în măsura în care entitatea are capacitatea de a gestiona, tranzacționa sau transfera către terți activele financiare subiacente în numele utilizatorului. În consecință, o entitate care oferă numai servicii de stocare sau securitate pentru cheile private ale unor astfel de active financiare nu ar fi considerată o instituție de custodie.

10.12.2025Litera A., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost completată de Punctul 48., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

12.Termenul «instituție depozitară» înseamnă orice entitate care:

a)atrage depozite în cadrul obișnuit al activității bancare sau al unei activități similare; sau b) deține, în beneficiul clienților, monedă electronică sau monede digitale emise de bănci centrale.

10.12.2025Punctul 12., Litera A., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 49., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

13.O entitate este considerată a fi implicată în «activități bancare sau alte activități similare» dacă, în cadrul obișnuit al activității sale cu clienții, atrage depozite sau alte investiții similare de fonduri și se angajează în mod regulat sau este autorizată să se angajeze în una sau multe dintre activitățile de mai jos:

a)acordarea de împrumuturi personale, ipotecare, industriale sau de altă natură sau acordarea altor prelungiri ale creditului;

b)cumpărări, vânzări, reduceri sau negocieri de conturi de creanțe, obligații de rate, note, trate, cecuri, cambii, acceptări sau alte dovezi de îndatorare;

c)emiterea de acreditive și să negocieze proiectele întocmite în temeiul acestora;

d)furnizarea de servicii de fiducie sau fiduciare;

e)finanțare tranzacțiilor valutare; sauf) să încheie, să achiziționeze sau să cedeze contracte de leasing financiar sau active închiriate.

10.12.2025Punctul 13., Litera A., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 49., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

14.O entitate este, de asemenea, considerată o instituție depozitară dacă deține produse de monedă electronică specificate sau monede digitale emise de banca centrală în beneficiul clienților. În majoritatea cazurilor, o astfel de entitate va fi emitentul produselor de monedă electronică specificate sau al monedelor digitale emise de banca centrală. În ceea ce privește produsele de monedă electronică specificate emise sub forma unui criptoactiv, instituția depozitară care deține un astfel de produs va fi, de obicei, un furnizor de schimb sau de portofel de criptoactiv.

10.12.2025Punctul 14., Litera A., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 49., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

15.În categoria instituțiilor depozitare definite conform prezentei subsecțiuni se încadrează și casele de ajutor reciproc, reglementate potrivit legislației specifice.

16.O instituție nu este considerată a fi implicată într-o activitate bancară sau în alte activități similare dacă instituția acceptă depozite de la persoane, doar ca garanții aferente unei vânzări sau închirieri de bunuri imobile sau conform unei alte convenții financiare încheiate între instituție și persoana care deține depozitul la această entitate.

17.Termenul «entitate de investiții» înseamnă orice entitate:

a)care desfășoară, ca activitate principală, una sau mai multe dintre următoarele activități sau operațiuni pentru sau în numele unui client:

(i)tranzacții cu instrumente de piață monetară (cecuri, certificate de trezorerie, certificate de depozit, instrumente derivate etc.); schimb valutar; instrumente în materie de schimb valutar, rata dobânzii și indici bursieri; titluri de valoare transferabile sau tranzacții la termen cu mărfuri;

(ii)administrarea individuală și colectivă a portofoliului; sau(iii) care investește, administrează sau gestionează în alt mod în numele altor persoane active financiare, bani (inclusiv monede digitale emise de banca centrală) sau criptoactive relevante; saub) al cărei venit brut provine în principal din activități de investire, reinvestire sau tranzacționare de active financiare sau criptoactive relevante, în cazul în care entitatea este administrată de către o altă entitate care este o instituție depozitară, o Instituție de custodie, o companie de asigurări specificată sau o entitate de investiții, astfel cum sunt prevăzute la lit. a).

Termenul «client» include participația în capitalurile proprii ale unui organism de plasament colectiv, prin care se consideră că organismul de plasament colectiv își desfășoară activitățile sau operațiunile ca activitate comercială. În sensul lit. a) pct. (iii), termenul «investiție, administrare sau tranzacționare» nu cuprinde prestarea de servicii care efectuează tranzacții de schimb pentru sau în numele clienților.

10.12.2025Punctul 17., Litera A., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 49., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

18.O entitate este administrată de altă entitate dacă entitatea care o administrează desfășoară fie direct, fie prin intermediul unui furnizor de servicii, oricare dintre activitățile sau operațiunile prevăzute la pct. 17 lit. a) în numele entității administrate.

Totuși, o entitate nu administrează o altă entitate în cazul în care nu are competență discreționară de a administra în tot sau în parte activele acelei entități.

În cazul în care o entitate este administrată de un mix de instituții financiare, ENF sau de persoane fizice, entitatea este considerată a fi administrată de o altă entitate care este o instituție depozitară, o instituție de custodie, o companie de asigurări specificată sau o entitate de investiții, astfel cum sunt prevăzute la pct. 17 lit. a), dacă una dintre entitățile care o administrează este o entitate de acest fel.

19.O entitate este considerată a desfășura ca activitate principală una sau mai multe dintre activitățile prevăzute la pct. 17 lit. a) sau venitul brut al unei entități este atribuibil în principal activităților de investire, reinvestire sau tranzacționare de active financiare sau de criptoactive relevante în sensul pct. 17 lit. b), în cazul în care venitul brut al entității atribuibil activităților relevante este egal sau mai mare de 50% din venitul brut al entității pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele:

a)perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului în care se efectuează calculul; saub) perioada în cursul căreia entitatea a existat.

În sensul pct. 17 lit. a) subpct. (iii) expresia «care investește, administrează sau gestionează în alt mod active financiare, bani sau criptoactive relevante în numele altor persoane» nu include prestarea de servicii prin care se efectuează tranzacții de schimb pentru clienți sau în numele acestora.

Termenul «entitate de investiții» nu include o entitate care este o ENF activă, întrucât entitatea respectivă îndeplinește oricare dintre criteriile prevăzute la pct. 9 lit. d)-g), subsecțiunea D.

10.12.2025Punctul 19., Litera A., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 49., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

20.O entitate este considerată a fi o entitate de investiții dacă funcționează sau se declară drept un organism de plasament colectiv, fond mutual, fond tranzacționat la bursă, fond de capital privat, fond speculativ, fond cu capital de risc, fond pentru preluări realizate cu capital împrumutat sau orice alt organism de investiții similar înființat în baza unei strategii de investiții pentru investire, reinvestire sau tranzacționare de active financiare.

Nu se consideră entitate de investiții entitatea care se comportă ca o societate de investire, administrare sau gestionare a drepturilor asupra unor bunuri imobile care nu sunt titluri de datorie în numele altor persoane, precum o fiducie de investiții imobiliare.

21.Termenul de entitate de investiții trebuie interpretat într-o manieră consecventă cu cea utilizată în definiția termenului „instituție financiară“ din recomandările Grupului de acțiune financiară.

22.Termenul «activ financiar» include un titlu de valoare, de exemplu, acțiuni în cadrul capitalului unei societăți; participații în capitalurile proprii sau dreptul la beneficii în cadrul unui parteneriat deținut de mulți asociați sau cotat la bursă sau în cadrul unei fiducii; bilete la ordin, obligațiuni sau alte titluri de datorie. De asemenea, termenul «activ financiar» include drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap, de exemplu, swap pe rata dobânzii, swap valutar, swap de bază, rată de dobândă cu plafon maxim, rată de dobândă cu prag minim, swap pe mărfuri, swap pe acțiuni, swap pe indici bursieri și acorduri similare, un contract de asigurare sau un contract de rentă viageră sau orice dobândă, inclusiv un contract de tip futures sau forward sau o opțiune în legătură cu un titlu de valoare, un criptoactiv relevant, drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap, un contract de asigurare sau un contract de rentă viageră.

Termenul activ financiar nu include drepturile directe asupra unor bunuri imobile, care să nu fie titluri de datorie.

În fiecare caz, stabilirea dacă un activ este un activ financiar este independentă de forma în care este emis un astfel de activ. Prin urmare, un activ emis sub forma unui criptoactiv poate fi simultan un activ financiar.

10.12.2025Punctul 22., Litera A., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 49., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

23.Titlurile de creanță negociabile care sunt tranzacționate pe o piață reglementată sau pe o piață extrabursieră și distribuite și deținute prin intermediul instituțiilor financiare și acțiunile sau titlurile la o fiducie de investiții imobiliare sunt considerate în general active financiare.

24.Termenul „companie de asigurări specificată“ înseamnă orice entitate care este o companie de asigurări sau societatea holding a unei companii de asigurări reglementată ca o societate de asigurări în temeiul Legii nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, cu modificările și completările ulterioare, care emite sau este obligată să efectueze plăți cu privire la un contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau la un contract de rentă viageră.

25.O companie de asigurări este o entitate:

a)al cărei venit brut, spre exemplu, veniturile din primele brute și din investițiile brute, asociate cu asigurarea, reasigurarea, și contractul cu rentă viageră, depășește 50% din venitul total brut din anul calendaristic imediat precedent; sau b) a cărei valoare agregată a activelor asociate cu asigurarea, reasigurarea și contractele cu rentă viageră depășește 50% din totalul activelor în orice moment pe durata anului calendaristic anterior.

26.Majoritatea companiilor de asigurări de viață sunt considerate în general companii de asigurare specificate. Entitățile care nu emit contracte de asigurare cu valoare de răscumpărare sau contracte cu rentă viageră și nici nu sunt obligate să facă plăți cu privire la acestea nu sunt considerate a fi companii de asigurare specificate.

27.Activitățile de constituire de rezerve ale unei companii de asigurare nu determină considerarea companiei drept o instituție de custodie, o instituție depozitară sau o entitate de investiții.

28.Termenul «monedă electronică (produs de monedă electronică specificat)» înseamnă orice produs care este:

a)o reprezentare digitală a unei singure monede fiduciare;

Se va considera că un produs reprezintă și reflectă digital valoarea monedei fiduciare în care este exprimat. În consecință, un produs care reflectă valoarea mai multor monede sau active nu este un produs de monedă electronică specificat.

b)emis la primirea de fonduri în scopul efectuării de operațiuni de plată;

Actul de «emitere» se interpretează ca incluzând activitatea de punere la dispoziție a valorii stocate preplătite și a mijloacelor de plată în schimbul fondurilor. În acest sens, pot fi «emise» atât produse stocate electronic, cât și produse stocate magnetic, inclusiv conturi de plată online și carduri fizice care utilizează tehnologia benzii magnetice. În plus, acest alineat prevede că produsul trebuie emis în scopul efectuării tranzacțiilor de plată.

c)reprezentat de o creanță asupra emitentului exprimată în aceeași monedă fiduciară;

În acest sens, o «creanță» include orice creanță monetară împotriva emitentului, reflectând valoarea monedei fiduciare reprezentată de produsul de monedă electronică emis clientului.

d)acceptat ca plată de către o persoană fizică sau juridică, alta decât emitentul; și

Valoarea monetară stocată pe instrumente preplătite specifice, concepute pentru a răspunde unor nevoi precise care pot fi utilizate numai într-un mod limitat, deoarece permit deținătorului de monedă electronică să achiziționeze bunuri sau servicii numai în incinta emitentului de monedă electronică sau în cadrul unei rețele limitate de furnizori de servicii în temeiul unui acord comercial direct cu un emitent profesionist sau deoarece pot fi utilizate numai pentru a achiziționa o gamă limitată de bunuri sau servicii, nu sunt considerate produse de monedă electronică specificate.

e)în temeiul cerințelor de reglementare aplicabile emitentului, rambursabil în orice moment și la valoarea nominală pentru aceeași monedă fiduciară, la cererea deținătorului produsului.

În acest sens, «aceeași» monedă fiduciară se referă la moneda fiduciară pentru care produsul monetar electronic este o reprezentare digitală. Atunci când se procedează la o răscumpărare, se recunoaște că emitentul poate deduce din suma de răscumpărare orice comisioane sau costuri de tranzacție.

Termenul «monedă electronică (produs de monedă electronică specificat)» nu include un produs creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri de la un client la o altă persoană în conformitate cu instrucțiunile clientului. Un produs nu este creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri dacă, pe parcursul desfășurării normale a activității entității care efectuează transferul, fie fondurile legate de produsul respectiv sunt deținute mai mult de 60 de zile de la primirea instrucțiunilor de facilitare a transferului, fie, în cazul în care nu se primesc instrucțiuni, fondurile legate de produsul respectiv sunt deținute mai mult de 60 de zile de la primirea fondurilor.

Termenul «monedă electronică (produs de monedă electronică specificat)» exclude acele produse care sunt create exclusiv pentru a facilita un transfer de fonduri în conformitate cu instrucțiunile unui client și care nu pot fi utilizate pentru a stoca valoare.

10.12.2025Litera A., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost completată de Punctul 50., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

29.Termenul «monedă fiduciară» înseamnă moneda oficială a unei jurisdicții, emisă de o jurisdicție sau de o bancă centrală sau de o autoritate monetară desemnată de o jurisdicție, reprezentată de bancnote sau monede fizice sau de monede în diferite forme digitale, printre care rezerve bancare și monedele digitale emise de banca centrală, printre care rezerve bancare, moneda băncii comerciale, produse de monedă electronică și monedele digitale emise de banca centrală.

30.Termenul «monedă digitală emisă de banca centrală» înseamnă orice monedă fiduciară digitală emisă de o bancă centrală sau de o altă autoritate monetară.

31.Termenul «criptoactiv» înseamnă criptoactiv în sensul definiției prevăzute la art. 3 alin. (1) pct. 5 din Regulamentul (UE) 2023/1.114.

32.Termenul «criptoactiv care face obiectul raportării sau criptoactiv relevant» înseamnă orice criptoactiv care nu este o monedă digitală emisă de banca centrală, un produs de monedă electronică specificată sau orice criptoactiv în privința căruia furnizorul de servicii de criptoactive raportor stabilit în mod corespunzător că nu poate fi utilizat în scopuri de plată sau de investiții.

33.Termenul «tranzacție de schimb» înseamnă orice:

a)schimb între criptoactivele relevante și monedele fiduciare; și b) schimb între una sau mai multe forme de criptoactive relevante.

B. Instituție financiară nonraportoare 1. Termenul „instituție financiară nonraportoare“ înseamnă orice instituție financiară care este:

a)o entitate guvernamentală, o organizație internațională sau o bancă centrală, în afară de situațiile care:

(i)se referă la o plată care derivă dintr-o obligație care incumbă în legătură cu o activitate financiară comercială de tipul celor desfășurate de o companie de asigurări specificată, de o instituție de custodie sau de o instituție depozitară; sau(ii) se referă la activitatea de menținere a monedei digitale emise de banca centrală pentru titularii de cont care nu sunt instituții financiare, entități guvernamentale, organizații internaționale sau bănci centrale.

10.12.2025Litera a), Punctul 1., Litera B., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificată de Punctul 51., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

b)un fond de pensii cu participare largă; un fond de pensii cu participare restrânsă; un fond de pensii al unei entități guvernamentale, al unei organizații internaționale sau al unei bănci centrale; sau un emitent de carduri de credit calificat;

c)orice altă entitate care prezintă un risc scăzut de a fi utilizată pentru evaziune fiscală care are caracteristici similare în mod substanțial cu oricare dintre entitățile prevăzute la lit. a) și b), cu condiția ca statutul respectivei entități drept instituție financiară nonraportoare să nu aducă atingere prevederilor art. 62 alin. (1) și (2) și art. 291 alin. (4);

d)un organism de plasament colectiv exceptat; sau e) o fiducie, în măsura în care fiduciarul este o instituție financiară raportoare și raportează toate informațiile în conformitate cu secțiunea I cu privire la toate conturile fiduciei care fac obiectul raportării.

2.Termenul „entitate guvernamentală“ înseamnă Guvernul României sau al unei alte jurisdicții, orice subdiviziune politică a României sau a unei alte jurisdicții care include un stat, o provincie, un județ sau o localitate. De asemenea, înseamnă orice organism sau agenție deținut/ă integral de România sau de o altă jurisdicție ori de una sau mai multe dintre subdiviziunile sus-menționate, fiecare reprezentând o entitate guvernamentală. Această categorie este alcătuită din părți integrante, entități controlate și subdiviziuni politice ale României sau ale unei alte jurisdicții:

a)O „parte integrantă“ a României sau a unei alte jurisdicții înseamnă orice persoană, organizație, agenție, birou, fond, organism public sau alt organism, oricare ar fi denumirea sa, care constituie o autoritate administrativă a României sau a unei alte jurisdicții. Veniturile nete ale autorității administrative trebuie să fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale României sau al unei alte jurisdicții și nicio parte a acestora nu trebuie să revină în beneficiul vreunei persoane private. O parte integrantă nu include nicio persoană fizică ce este un membru al Guvernului, funcționar sau administrator care acționează cu titlu privat sau personal;

b)O „entitate controlată“ înseamnă o entitate care este, formal, separată de România sau de altă jurisdicție sau care constituie, în alt mod, o entitate juridică separată, cu condiția ca:

(i)entitatea să fie deținută și controlată, în totalitate, de una sau mai multe entități guvernamentale, direct sau prin intermediul uneia sau al mai multor entități controlate;

(ii)veniturile nete ale entității să fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale uneia sau ale mai multor entități guvernamentale și nicio parte a acestora să nu revină în beneficiul vreunei persoane private; și(iii) activele entității să revină uneia sau mai multor entități guvernamentale în momentul dizolvării acesteia.

c)Venitul nu revine în beneficiul persoanelor în cazul în care respectivele persoane sunt beneficiarii-țintă ai unui program guvernamental, iar activitățile din cadrul programului sunt desfășurate pentru publicul larg în interes general sau se referă la administrarea unei părți a Guvernului. Cu toate acestea, sub rezerva dispozițiilor anterioare, se consideră că venitul revine în beneficiul persoanelor în cazul în care este obținut din folosirea unei entități guvernamentale pentru a desfășura o activitate comercială, cum ar fi o activitate bancară comercială, care furnizează servicii financiare persoanelor.

3.Termenul „organizație internațională“ înseamnă orice organizație internațională ori agenție sau organism deținut în totalitate de aceasta. Această categorie include orice organizație interguvernamentală (inclusiv o organizație supranațională) care:

(i)este alcătuită în primul rând din guverne;

(ii)are în vigoare un acord privind sediul sau un acord în mod fundamental similar cu România; și(iii) al cărei venit nu revine în beneficiul unor persoane private.

4.În România, termenul „bancă centrală“ înseamnă Banca Națională a României, astfel cum este definită de prevederile art. 1 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, cu modificările și completările ulterioare.

5.Termenul „fond de pensii cu participare largă“ înseamnă un fond instituit pentru a furniza beneficii cu titlu de pensie, indemnizații de invaliditate sau de deces sau orice combinație a acestora către beneficiari care sunt actuali sau foști angajați sau persoanele desemnate de către respectivii angajați ai unuia sau ai mai multor angajatori în schimbul unor servicii prestate, cu condiția ca fondul:

a)să nu aibă un singur beneficiar cu dreptul la mai mult de 5% din activele fondului. În cazul în care fondul este compartimentat în subfonduri care funcționează în practică ca produse de pensii separate, inclusiv prin segregarea activelor, riscurilor și veniturilor atribuite acestor subfonduri, testul dacă un singur beneficiar are dreptul la mai mult de 5% din activele fondului trebuie aplicat la nivelul fiecărui subfond;

10.12.2025Litera a), Punctul 5., Litera B., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificată de Punctul 52., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

b)să fie autorizat și să raporteze informații autorităților fiscale; șic) să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele cerințe:

(i)fondul este, în general, scutit de la plata impozitului pe veniturile din investiții sau impozitarea acestor venituri este amânată sau impozitată cu o cotă redusă, datorită statutului său de fond de pensii sau regim de pensii;

(ii)fondul primește cel puțin 50% din contribuțiile sale totale, altele decât transferurile de active de la alte regimuri prevăzute la pct. 5-7 din prezenta subsecțiune sau din conturile de pensii prevăzute la lit. a), pct. 19 de la subsecțiunea C, din partea angajatorilor care le finanțează;

(iii)plățile sau retragerile din fond sunt permise numai în cazul producerii unor evenimente determinate legate de pensionare, invaliditate sau deces, cu excepția plăților periodice către alte fonduri de pensii prevăzute la pct. 5-7 din prezenta subsecțiune și a conturilor de pensii prevăzute la lit. a), pct. 19 de la subsecțiunea C sau, în cazul efectuării de plăți sau de retrageri înainte de evenimentele determinate, se aplică sancțiuni; sau(iv) contribuțiile angajaților, altele decât anumite contribuții autorizate la fond sunt limitate în funcție de venitul câștigat de angajat sau nu pot depăși, anual, echivalentul în lei a 50.000 USD, aplicând normele stabilite la subsecțiunea C de la secțiunea a VII-a privind agregarea soldurilor conturilor și conversia monetară.

6.Termenul „fond de pensii cu participare restrânsă“ înseamnă un fond instituit pentru a furniza beneficii cu titlu de pensii sau indemnizații de invaliditate sau de deces către beneficiari care sunt actuali sau foști angajați sau persoanele desemnate de către respectivii angajați ai unuia sau ai mai multor angajatori în schimbul unor servicii prestate, cu următoarele condiții:

a)fondul să aibă mai puțin de 50 de participanți;

b)fondul să fie finanțat de unul sau mai mulți angajatori care nu sunt entități de investiții sau ENF pasive;

c)contribuțiile angajatului și ale angajatorului la fond, altele decât transferurile de active din conturile de pensii prevăzute la lit. a), pct. 20 de la subsecțiunea C, să fie limitate în funcție de venitul câștigat și, respectiv, de remunerarea angajaților;

d)participanții care nu sunt rezidenți ai României să nu aibă dreptul la mai mult de 20% din activele fondului; șie) fondul să facă obiectul normelor legale în vigoare și să raporteze informații autorităților fiscale.

7.Termenul „fond de pensii al unei entități guvernamentale, al unei organizații internaționale sau al unei bănci centrale“ înseamnă un fond instituit de o entitate guvernamentală, o organizație internațională sau o bancă centrală pentru a furniza beneficii cu titlu de pensii sau indemnizații de invaliditate sau de deces către beneficiari sau participanți care sunt actuali sau foști angajați sau persoanele desemnate de către respectivii angajați sau care nu sunt actuali sau foști angajați, dacă respectivele beneficii sunt acordate unor astfel de beneficiari sau participanți în schimbul unor servicii personale prestate pentru entitatea guvernamentală, organizația internațională sau banca centrală respectivă.

8.Termenul „emitent de carduri de credit calificat“ înseamnă o instituție financiară care îndeplinește următoarele cerințe:

a)instituția financiară este o instituție financiară doar pentru că este un emitent de carduri de credit care atrage depozite numai atunci când un client face o plată care depășește soldul datorat cu privire la card și plățile în exces nu sunt restituite imediat clientului; și b) anterior datei de 1 ianuarie 2016 sau începând cu această dată, instituția financiară pune în aplicare politici și proceduri fie pentru a împiedica un client de la a face o plată excedentară care depășește echivalentul în lei a 50.000 USD, fie pentru a asigura faptul că orice plată excedentară efectuată de un client peste cuantumul respectiv este restituită clientului în termen de 60 de zile, aplicând, în fiecare caz, normele prevăzute la subsecțiunea C de la secțiunea a VII-a, privind agregarea conturilor și conversia monetară. În acest sens, o plată excedentară a unui client nu se referă la solduri creditoare aferente unor debite contestate, ci include soldurile creditoare rezultate din restituiri de mărfuri.

9.Termenul „organism de plasament colectiv exceptat“ înseamnă o entitate de investiții care este reglementată ca organism de plasament colectiv, cu condiția ca toate drepturile asupra organismului de plasament colectiv să fie deținute de către sau prin intermediul unor persoane fizice sau entități care nu sunt persoane care fac obiectul raportării, cu excepția unei ENF pasive cu persoane care exercită controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării.

Simplul fapt că organismul de plasament colectiv a emis acțiuni fizice la purtător nu împiedică o entitate de investiții care este reglementată ca organism de plasament colectiv să se încadreze drept organism de plasament colectiv exceptat, în următoarele condiții:

a)organismul de plasament colectiv să nu fi emis și să nu emită niciun fel de acțiuni fizice la purtător ulterior datei de 31 decembrie 2015;

b)organismul de plasament colectiv să retragă toate acțiunile respective în caz de răscumpărare;

c)organismul de plasament colectiv să îndeplinească procedurile de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II-VII și să raporteze orice informații solicitate care trebuie raportate cu privire la orice astfel de acțiuni atunci când respectivele acțiuni sunt prezentate pentru răscumpărare sau alte forme de plată; șid) organismul de plasament colectiv să fi instituit politici și proceduri pentru a se asigura că astfel de acțiuni sunt răscumpărate sau imobilizate cât mai curând posibil și, în orice caz, anterior datei de 1 ianuarie 2018.

C. Cont financiar1. Termenul „cont financiar“ înseamnă un cont administrat de o instituție financiară și include un cont de depozit, un cont de custodie și:

a)în cazul unei entități de investiții, orice drepturi aferente capitalului sau datoriei aparținând instituției financiare. Fără a aduce atingere dispozițiilor anterioare, termenul „cont financiar“ nu include niciun drept aferent capitalului sau datoriei unei entități care este o entitate de investiții doar din motivul că aceasta:

(i)prestează un serviciu de consiliere în investiții și acționează în numele; sau (ii) administrează portofolii ale unui client și acționează în numele acestuia în scopul realizării de investiții, de gestionare sau de administrare a activelor financiare depuse în numele clientului la o instituție financiară, alta decât respectiva entitate.

b)în cazul unei instituții financiare care nu este prevăzută la lit. a), orice drept aferent capitalului sau datoriei instituției financiare, în cazul în care categoria de drepturi a fost stabilită cu scopul de a evita raportarea în conformitate cu secțiunea I; șic) orice contract de asigurare cu valoare de răscumpărare și orice contract de rentă viageră emis sau administrat de către o instituție financiară, altul decât o rentă viageră imediată, nelegată de investiții, netransferabilă care îi este emisă unei persoane fizice și corespunde unei pensii sau unei indemnizații de invaliditate furnizate în cadrul unui cont care este un cont exclus.

Termenul „cont financiar“ nu include niciun cont care este un cont exclus.

Pensia sau indemnizația de invaliditate includ indemnizațiile de pensie sau deces.

O „rentă imediată, nelegată de investiții, netransferabilă“ este un contract cu rentă viageră netransferabilă care:

(i)nu este un contract cu rentă viageră legat de investiții;

(ii)este o rentă imediată; și (iii) este un contract cu rentă viageră.

Termenul „contract cu rentă viageră legată de investiții“ este un contract cu rentă viageră în baza căruia beneficiile sau primele sunt modificate astfel încât să reflecte randamentul investiției sau valoarea de piață a activelor asociate cu contractul. Termenul „rentă imediată“ înseamnă un contract cu rentă viageră care:

(i)este achiziționat în schimbul unei singure prime sau rente;

(ii)și nu mai târziu de un an de la data de achiziționare a contractului începe efectuarea de plăți anuale sau mai frecvente, substanțial egale și periodice. Termenul „contract cu rentă viageră“ înseamnă un contract cu rentă viageră care prevede plăți pe timpul vieții unuia sau mai multor persoane fizice.

2.Termenul «cont de depozit» include orice cont comercial, de debit, de economii, la termen, de consemnațiuni sau un cont a cărui existență este documentată printr-un certificat de depozit, de economii, de investiții, un certificat de îndatorare sau un alt instrument similar păstrat de o instituție depozitară. Un cont de depozit include, de asemenea:

a)o sumă deținută de o companie de asigurări în temeiul unui contract de investiții cu garanție sau al unui acord similar care are drept scop plata sau creditarea de dobânzi către titular;

b)un cont sau un cont noțional care reprezintă toate monedele electronice deținute în beneficiul unui client; precum și c) un cont în care se dețin una sau mai multe monede digitale emise de banca centrală în beneficiul unui client.

Titlurile de creanță negociabile care sunt tranzacționate pe o piață reglementată sau pe o piață extrabursieră și distribuite și deținute prin intermediul instituțiilor financiare nu sunt considerate în general conturi de depozit, ci active financiare.

Toate produsele de monedă electronică specificate pe care o entitate le deține în beneficiul unui client sunt considerate împreună un cont de depozit al acelui client. În scopul determinării valorii unui astfel de cont de depozit, o instituție financiară raportoare este obligată să cumuleze valoarea tuturor produselor de monedă electronică specificate pe care titularul de cont le deține la instituția financiară raportoare. În mod similar, orice acord prin care entitatea deține monedă digitală emisă de banca centrală în beneficiul unui client va fi considerat un cont de depozit. În cazurile în care un produs de monedă electronică specificat sau o monedă digitală emisă de banca centrală a fost emis cu titlu de criptoactiv, se consideră că o entitate deține un astfel de activ în beneficiul unui client în măsura în care păstrează sau administrează instrumentele care permit controlul asupra activului (de exemplu, chei private), iar entitatea are capacitatea de a gestiona, tranzacționa sau transfera terților activul subiacent în numele unui astfel de client.

10.12.2025Punctul 2., Litera C., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 53., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

3.Termenul «cont de custodie» înseamnă un cont, altul decât un contract de asigurare sau un contract de rentă viageră, care conține unul sau mai multe active financiare în beneficiul altei persoane.

Un acord de păstrare sau administrare în siguranță a instrumentului care permite controlul asupra unuia sau mai multor active financiare emise sub forma unui criptoactiv în beneficiul unei alte persoane este, de asemenea, un cont de custodie, în măsura în care entitatea are capacitatea de a gestiona, tranzacționa sau transfera către terți activele financiare subiacente în numele persoanei.

10.12.2025Punctul 3., Litera C., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 53., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

4.Termenul «participație în capitalurile proprii» înseamnă, în cazul unui parteneriat care este o instituție financiară, o participație fie la capitalul, fie la profitul parteneriatului. În cazul unei fiducii care este o instituție financiară, o participație în capitalurile proprii este considerată a fi deținută de către orice persoană asimilată unui constituitor sau unui beneficiar al întregii fiducii sau a unei părți a acesteia sau a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei.

O persoană care face obiectul raportării va fi considerată beneficiar al unei fiducii dacă respectiva persoană care face obiectul raportării are dreptul de a primi, direct sau indirect, de exemplu, prin intermediul unui mandatar, o distribuție obligatorie sau poate primi, direct sau indirect, o distribuție discreționară din fiducie. Distribuțiile indirecte de către o fiducie pot apărea atunci când fiducia efectuează plăți către o terță parte în beneficiul unei alte persoane. Distribuțiile indirecte includ, de asemenea, cazurile în care fiducia acordă un împrumut fără dobândă sau la o rată a dobânzii mai mică decât rata dobânzii de pe piață sau în alte condiții care nu țin de principiul valorii de piață. În plus, anularea unui împrumut acordat de o fiducie beneficiarului său constituie o distribuție indirectă în anul în care împrumutul este anulat. În toate cazurile de mai sus, persoana care face obiectul raportării va fi persoana care este beneficiarul fiduciei care primește distribuirea indirectă. Un beneficiar care poate primi o distribuție discreționară din fiducie poate să fie considerat doar un beneficiar al fiduciei dacă această persoană primește o distribuție în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, adică fie distribuția a fost plătită, fie este de plătit.

În cazul în care participațiile în capitalurile proprii sunt deținute prin intermediul unei instituții de custodie, această instituție este responsabilă pentru raportare.

10.12.2025Punctul 4., Litera C., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 53., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

5.Termenul „contract de asigurare“ înseamnă un contract, altul decât un contract de rentă viageră, în conformitate cu care emitentul este de acord să plătească o sumă în momentul în care survine un eveniment asigurat specificat, legat de mortalitate, morbiditate, accident, răspundere civilă sau pagubă materială afectând o proprietate.

6.Termenul „contract de rentă viageră“ înseamnă un contract în conformitate cu care emitentul este de acord să efectueze plăți pentru o anumită perioadă de timp, determinată, în totalitate sau parțial, în funcție de speranța de viață a uneia sau mai multor persoane fizice. Termenul include, de asemenea, un contract care este considerat a fi un contract de rentă viageră în conformitate cu prevederile legale în vigoare din România sau din altă jurisdicție în care contractul a fost emis și în conformitate cu care emitentul este de acord să facă plățile pentru o perioadă de mai mulți ani.

7.Termenul „contract de asigurare cu valoare de răscumpărare“ înseamnă un contract de asigurare, altul decât un contract de reasigurare încheiat între două societăți de asigurare, care are o valoare de răscumpărare.

8.Termenul „valoare de răscumpărare“ înseamnă valoarea cea mai mare dintre:

(i)suma pe care deținătorul poliței de asigurare este îndreptățit să o primească în cazul răscumpărării sau rezilierii contractului (calculată fără a scădea eventualele taxe de răscumpărare sau împrumuturi din poliță); și (ii) suma pe care deținătorul poliței de asigurare o poate împrumuta în temeiul contractului sau în legătură cu acesta.

Fără a aduce atingere dispozițiilor de mai sus, termenul „valoare de răscumpărare“ nu include o sumă de plătit în temeiul unui contract de asigurare:

a)doar din motivul decesului unei persoane fizice asigurate în temeiul unui contract de asigurare de viață;

b)drept indemnizație pentru o daună corporală, o boală sau o altă plată reparatorie pentru o pierdere economică ce survine în momentul producerii evenimentului asigurat;

c)drept rambursare a unei prime plătite anterior (mai puțin costul taxelor de asigurare, fie că acestea sunt sau nu efectiv aplicate) în conformitate cu un contract de asigurare (altul decât un contract de asigurare de viață cu componentă de investiții sau un contract de rentă viageră) ca urmare a anulării sau a rezilierii contractului, a diminuării expunerii la risc pe parcursul perioadei în care contractul este efectiv în vigoare ori rezultând din corectarea unei erori de înscriere sau a unei erori similare cu privire la prima stipulată în contract;

d)drept dividend în beneficiul deținătorului poliței de asigurare (în afară de dividendele transferate la rezilierea contractului), cu condiția ca respectivele dividende să fie legate de un contract de asigurare în conformitate cu care singurele indemnizații de plătit sunt cele prevăzute la lit. b); saue) drept restituire a unei prime în avans sau a unui depozit de primă pentru un contract de asigurare a cărui primă trebuie plătită cel puțin o dată pe an, dacă suma reprezentând prima anticipată sau depozitul de primă nu depășește suma primei anuale de plată pentru anul următor în temeiul contractului.

În sensul lit. b), termenul „altă plată“ nu include nicio indemnizație de plătit în temeiul unui contract de asigurare cu componentă de investiții. Un „contract de asigurare cu componentă de investiții“ înseamnă un contract de asigurare în temeiul căruia indemnizațiile, primele sau perioada de acoperire sunt ajustate astfel încât să reflecte randamentul investiției sau valoarea de piață a activelor asociate cu respectivul contract.

9.Termenul „dividendele unui deținător al poliței de asigurare“ se referă la orice dividende sau altă distribuție similară către deținători de polițe de asigurare, incluzând:

a)o sumă plătită sau creditată, inclusiv ca o creștere a indemnizațiilor, dacă suma de bani nu este determinată în contract și depinde mai degrabă de experiența companiei de asigurări sau de discreția conducerii;

b)o reducere a primei care, dacă nu s-ar fi realizat reducerea, trebuia să fie plătită;

c)un fond cu experiență sau un credit bazat doar pe pretențiile de experiență ale contractului sau ale grupului implicat.

Dividendele unui deținător de poliță de asigurare nu pot să depășească primele plătite anterior în considerarea contractului, mai puțin suma costului asigurării și modificărilor cheltuielilor, chiar dacă se aplică sau nu, pe durata existenței contractului, și suma agregată a oricăror dividende plătite sau creditate anterior cu privire la contract.

Dividendele unui deținător de poliță de asigurare nu includ nicio sumă care este de natura dobânzii care este plătită sau creditată unui titular de contract în măsura în care acea sumă depășește valoarea minimă a dobânzii necesar a fi creditată cu privire la valorile contractuale în temeiul legii.

Dividendele unui deținător al poliței de asigurare care îndeplinesc toate condițiile prevăzute la pct. 8 lit. d) sunt excluse din termenul „valoare de răscumpărare“.

10.Microcontractele de asigurare care nu au o valoare de răscumpărare, inclusiv o valoare de răscumpărare egală cu zero, nu vor fi considerate contracte de asigurare cu valoare de răscumpărare.

Produsele de investiții sub formă de asigurare, precum contractele de asigurare de viață cu plasament privat sunt considerate în general contracte de asigurare cu valoare de răscumpărare.

Termenul „produs de investiții sub formă de asigurare“ include un contract de asigurare ale cărui active sunt:

a)deținute într-un cont administrat de o instituție financiară; șib) gestionate în conformitate cu o strategie de investiții personalizată sau sub controlul sau influența deținătorului de poliță, proprietarului sau beneficiarului contractului.

11.Termenul «cont preexistent» înseamnă:

a)un cont financiar administrat de o instituție financiară raportoare începând cu data de 31 decembrie 2015 sau în cazul în care contul este considerat drept cont financiar exclusiv de la data intrării în vigoare a reglementărilor cuprinse în prezenta anexă, începând cu data de 31 decembrie 2025;

b)orice cont financiar al unui titular de cont, indiferent de data la care a fost deschis respectivul cont financiar, în cazul în care:

(i)titularul de cont deține, de asemenea, la instituția financiară raportoare sau la o entitate afiliată acesteia din România un cont financiar care este un cont preexistent în conformitate cu lit. a);

(ii)instituția financiară raportoare și, după caz, entitatea afiliată acesteia din România tratează atât conturile financiare menționate anterior, precum și orice alte conturi financiare ale titularului de cont care sunt considerate drept conturi preexistente în temeiul lit. b) drept un singur cont financiar în scopul respectării măsurilor de încredere prevăzute la subsecțiunea A din secțiunea VII și în scopul stabilirii soldului sau a valorii oricăruia dintre conturile financiare, atunci când aplică oricare dintre pragurile referitoare la cont;

(iii)în ceea ce privește un cont financiar care face obiectul măsurilor de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, instituția financiară raportoare este autorizată să respecte respectivele măsuri referitoare la contul financiar bazându-se pe aceste măsuri efectuate pentru contul preexistent prevăzut la lit. a); și(iv) deschiderea contului financiar nu implică obligația de a furniza informații noi, suplimentare sau modificate de către titularul de cont despre un client, în afara celor necesare în scopul aplicării art. 62 alin. (1) și art. 291 alin. (4).

10.12.2025Punctul 11., Litera C., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 53., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

12.Termenul «cont nou» înseamnă un cont financiar administrat de o instituție financiară raportoare deschis la data de 1 ianuarie 2016 sau ulterior acestei date ori în cazul în care contul este considerat drept cont financiar exclusiv de la data intrării în vigoare a reglementărilor cuprinse în prezenta anexă, la data de 1 ianuarie 2026 sau ulterior acestei date.

10.12.2025Punctul 12., Litera C., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 53., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

13.Termenul „cont de persoană fizică preexistent“ înseamnă un cont preexistent deținut de una sau mai multe persoane fizice.

14.Termenul „cont de persoană fizică nou“ înseamnă un cont nou deținut de una sau mai multe persoane fizice.

15.Termenul „cont de entitate preexistent“ înseamnă un cont preexistent deținut de una sau mai multe entități.

16.Termenul „cont cu valoare mai mică“ înseamnă un cont de persoană fizică preexistent cu un sold sau o valoare agregată a contului care, la data de 31 decembrie 2015, nu depășește echivalentul în lei a 1.000.000 USD.

17.Termenul „cont cu valoare mare“ înseamnă un cont de persoană fizică preexistent cu un sold sau o valoare agregată a contului care depășește, la data de 31 decembrie 2015 sau la data de 31 decembrie a oricărui an ulterior, echivalentul în lei a 1.000.000 USD.

Din momentul în care un cont devine un cont cu valoare mare, aceasta își păstrează acest statut până la data închiderii și prin urmare nu mai poate fi considerat un cont cu valoare mai mică.

18.Termenul „cont de entitate nou“ înseamnă un cont nou deținut de una sau mai multe entități.

19.Termenul „cont exclus“ înseamnă oricare dintre următoarele conturi:

a)un cont de pensii;

b)un cont reglementat în alte scopuri decât pentru pensii, care beneficiază de un tratament fiscal favorabil;

c)un contract de asigurare de viață pe o anumită perioadă de timp;

d)un cont de patrimoniu succesoral;

e)un cont escrow;

f)un cont de depozit datorat plăților în exces; șig) un cont exclus cu risc scăzut de a fi utilizat pentru evaziune fiscală.

Pentru a determina dacă un cont respectă toate cerințele unei anumite categorii de cont exclus, instituția financiară raportoare poate să se bazeze pe informațiile aflate în posesia sa, inclusiv informațiile colectate în urma aplicării măsurilor de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, sau care sunt disponibile public, conform cărora poate să stabilească în mod rezonabil că un anume cont este un cont exclus.

20.În ceea ce privește pct. 19, lit. a) un cont de pensie este un cont exclus dacă îndeplinește cumulativ următoarele cerințe:

a)contul este reglementat drept cont de pensie cu caracter personal sau face parte dintr-un plan de pensii reglementat pentru furnizarea de beneficii cu titlu de pensii sau de indemnizații, inclusiv indemnizații de invaliditate sau de deces;

b)contul beneficiază de un tratament fiscal favorabil, respectiv contribuțiile în cont care ar face în mod normal obiectul impozitării sunt deductibile sau excluse din venitul brut al titularului de cont sau impozitate la o cotă redusă ori impozitarea venitului din investiții generat de contul respectiv este amânată sau venitul din investiții este impozitat la o cotă redusă;

c)este obligatorie raportarea informațiilor cu privire la cont către autoritățile fiscale;

d)retragerile sunt condiționate de atingerea unei vârste de pensionare determinate, de invaliditate sau deces sau se aplică sancțiuni în cazul retragerilor efectuate înainte de astfel de evenimente determinate; șie) contribuțiile anuale sunt limitate la echivalentul în lei a 50.000 USD sau mai puțin, fie există o limită maximă de contribuție pe durata vieții, egală cu echivalentul în lei a 1.000.000 USD sau inferioară, aplicându-se, în fiecare caz, normele prevăzute la subsecțiunea C de la secțiunea a VII-a, privind agregarea conturilor și conversia monetară. Un cont financiar care îndeplinește în alt mod cerința prezentei litere nu încetează să îndeplinească această cerință numai din cauza faptului că respectivul cont financiar poate primi active sau fonduri virate din unul sau mai multe conturi financiare care îndeplinesc cerințele prezentului punct sau ale pct. 21 sau din unul sau mai multe fonduri de pensii care îndeplinesc cerințele de la oricare dintre pct. 5-7 de la subsecțiunea B.21. În ceea ce privește pct. 19, lit. b), contul reglementat în alt scop decât pentru pensii, care beneficiază de un tratament fiscal favorabil, este considerat cont exclus dacă îndeplinește cumulativ următoarele cerințe:

a)contul este reglementat drept organism de plasament în alte scopuri decât pentru pensie și este tranzacționat în mod regulat pe o piață reglementată sau contul este reglementat drept instrument pentru economii în alte scopuri decât pentru pensie;

b)contul beneficiază de un tratament fiscal favorabil respectiv contribuțiile în cont care ar face în mod normal obiectul impozitării sunt deductibile sau excluse din venitul brut al titularului de cont sau impozitate la o cotă redusă ori impozitarea venitului din investiții generat de contul respectiv este amânată sau venitul din investiții este impozitat la o cotă redusă;

c)retragerile sunt condiționate de îndeplinirea unor criterii specifice legate de scopul contului de investiții sau de economii (de exemplu, acordarea de beneficii medicale sau pentru educație) sau se aplică sancțiuni în cazul unor retrageri efectuate înainte ca aceste criterii să fie îndeplinite; șid) contribuțiile anuale sunt limitate la echivalentul în lei a 50.000 USD sau mai puțin, aplicându-se normele prevăzute la subsecțiunea C de la secțiunea a VII-a privind agregarea conturilor și conversia monetară. Un cont financiar care îndeplinește în alt mod această cerință nu încetează să îndeplinească această cerință numai din cauza faptului că respectivul cont financiar poate primi active sau fonduri virate din unul sau mai multe conturi financiare care îndeplinesc cerințele de la pct. 20 sau de la prezentul punct sau din unul sau mai multe fonduri de pensii care îndeplinesc cerințele de la oricare dintre pct. 5-7 de la subsecțiunea B.22. În ceea ce privește pct. 19, lit. c), un contract de asigurare de viață pe o perioadă care urmează să se încheie înainte ca persoana fizică asigurată să împlinească vârsta de 90 de ani poate fi un cont exclus, cu condiția ca acest contract să îndeplinească cumulativ următoarele cerințe:

a)primele sunt periodice, nu se diminuează în timp, se plătesc cel puțin o dată pe an pe parcursul perioadei în care contractul este în vigoare sau până în momentul în care persoana asigurată împlinește vârsta de 90 de ani, oricare dintre aceste perioade este mai scurtă;

b)nicio persoană nu poate avea acces la valoarea contractului prin retragere, împrumut sau altfel, fără rezilierea contractului;

c)suma, alta decât o indemnizație de deces, care trebuie plătită în cazul anulării sau al rezilierii contractului nu poate depăși totalul primelor plătite pentru contract, minus suma reprezentând taxe aferente mortalității, morbidității și cheltuielilor, fie că au fost sau nu aplicate efectiv, pentru perioada sau perioadele în care contractul este în vigoare și orice sume plătite înainte de anularea sau rezilierea contractului; șid) contractul nu este deținut de un cesionar cu titlu oneros.

23.În ceea ce privește pct. 19 lit. d), un cont care este deținut exclusiv de un patrimoniu succesoral poate fi un cont exclus dacă documentația pentru respectivul cont include o copie a testamentului sau a certificatului de deces al persoanei decedate. În acest sens, instituția financiară raportoare trebuie să trateze contul ca având același statut pe care l-a avut anterior decesului titularului de cont până la data la care obține o astfel de copie.

24.În ceea ce privește contul prevăzut la pct. 19 lit. e), acesta poate fi un cont exclus dacă este instituit în legătură cu oricare dintre următoarele elemente:

a)un ordin judecătoresc sau o hotărâre judecătorească;

b)o vânzare, un schimb, închirierea unei proprietăți imobiliare sau personale, cu condiția ca acest cont să îndeplinească următoarele cerințe:

(i)contul este finanțat exclusiv cu o plată în avans, o sumă reprezentând o plată anticipată care constituie un acont, o sumă corespunzătoare pentru a asigura o obligație direct legată de tranzacție sau o plată similară, ori este finanțat cu un activ financiar care este depus în cont în legătură cu vânzarea, cedarea sau închirierea proprietății;

(ii)contul este instituit și utilizat exclusiv pentru a garanta obligația cumpărătorului de a plăti prețul de achiziție a proprietății, obligația vânzătorului de a plăti orice datorie neprevăzută ori a locatorului sau a locatarului de a plăti orice despăgubiri legate de proprietatea închiriată, după cum s-a convenit în contractul de închiriere;

(iii)activele contului, inclusiv veniturile câștigate din aceste active vor fi plătite sau altfel distribuite în beneficiul vânzătorului, cumpărătorului, locatorului sau locatarului, inclusiv în scopul îndeplinirii unei obligații a persoanei respective, atunci când bunul este vândut, cedat sau predat sau când contractul de închiriere este reziliat;

(iv)contul nu este un cont în marjă sau un cont similar instituit în legătură cu vânzarea sau tranzacționarea unui activ financiar; și(v) contul nu este asociat unui cont prevăzut la pct. 19 lit. f).

c)obligația unei instituții financiare care achită ratele unui împrumut garantat cu bunuri imobiliare de a rezerva o parte din plată exclusiv în scopul facilitării plății impozitelor sau a asigurării referitoare la respectivul bun imobiliar la un moment ulterior;

d)obligația unei instituții financiare de a facilita plata impozitelor la un moment ulterior.

e)constituirea sau majorarea capitalului unei societăți, cu condiția ca respectivul cont să îndeplinească următoarele cerințe:

(i)contul este utilizat exclusiv pentru depunerea capitalului care urmează să fie utilizat în scopul constituirii sau al majorării capitalului unei societăți, în conformitate cu dispozițiile legale;

(ii)orice cuantumuri deținute în cont sunt blocate până când instituția financiară raportoare obține o confirmare independentă cu privire la constituirea sau majorarea capitalului;

O «confirmare independentă» înseamnă o confirmare scrisă care atestă constituirea companiei sau majorarea capitalului, cum ar fi un extras de la registrul comerțului sau o confirmare din partea avocatului, a notarului sau a altui furnizor de servicii care facilitează tranzacția în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(iii)contul este închis sau transformat într-un cont în numele societății după constituirea sau majorarea capitalului;

(iv)toate rambursările rezultate ca urmare a faptului că nu a avut loc constituirea sau majorarea capitalului, excluzând taxele prestatorului de servicii și alte taxe similare, sunt efectuate exclusiv către persoanele care au contribuit cu sumele;

Potrivit subpunctului (iv), taxele prestatorului de servicii și alte taxe similare includ sumele plătite avocaților, notarilor, birourilor de înregistrare, precum și alte plăți necesare pentru a facilita constituirea sau aportul la capital.

(v)contul nu a fost creat cu mai mult de 12 luni în urmă;

10.12.2025Punctul 24., Litera C., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost completat de Punctul 54., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

f)un cont de depozit care reprezintă toate monedele electronice (produsele de monedă electronică specificată) deținute în beneficiul unui client, în cazul în care soldul agregat pe o perioadă de 90 de zile la închiderea zilei sau valoarea pe parcursul oricărei perioade de 90 de zile consecutive ca medie mobilă nu a depășit 10.000 USD în nicio zi a anului calendaristic sau a altei perioade de raportare adecvate.

Soldul sau valoarea medie mobilă a contului pe o perioadă de 90 de zile consecutive la închiderea zilei trebuie determinată pentru fiecare zi în parte și se obține prin adăugarea soldului contului de la sfârșitul fiecărei zile din ultimele 90 de zile consecutive și împărțirea sumei obținute la 90.

25.În ceea ce privește pct. 19, lit. f), un cont de depozit datorat plăților în exces poate fi un cont exclus dacă îndeplinește următoarele cerințe:

a)contul există numai din motivul că un client face o plată care depășește soldul debitor cu privire la un card de credit sau la altă facilitate de credit reînnoibilă și plata excedentară nu este restituită imediat clientului; șib) de la data de 1 ianuarie 2016 sau anterior acestei date, instituția financiară pune în aplicare politici și proceduri, fie pentru a împiedica un client de la a face o plată excedentară care depășește echivalentul în lei a 50.000 USD, fie pentru a asigura faptul că orice plată excedentară efectuată de un client și care depășește cuantumul respectiv este restituită clientului în termen de 60 de zile, aplicând, în fiecare caz, normele prevăzute la subsecțiunea C de la secțiunea a VII-a, privind conversia monetară. În acest sens, o plată excedentară a unui client nu se referă la solduri creditoare aferente unor debite contestate, dar include soldurile creditoare rezultate din restituiri de mărfuri.

În acest scop, instituția financiară raportoare care se constituie după 1 ianuarie 2016 trebuie să se conformeze cu cerința prevăzută la prezenta literă în termen de șase luni după data la care acea instituție financiară raportoare a fost constituită.

26.În ceea ce privește pct. 19, lit. g), un cont care prezintă un risc scăzut de a fi utilizat pentru evaziune fiscală poate fi considerat un cont exclus dacă are caracteristici în mod substanțial similare cu oricare dintre conturile prevăzute la punctele 19-25 de mai sus, cu condiția ca statutul respectivului cont drept cont exclus să nu aducă atingere aplicării prevederilor art. 62 alin. (1) și art. 291 alin. (4).D. Cont care face obiectul raportării1. Termenul „cont care face obiectul raportării“ înseamnă un cont financiar care este administrat de o instituție financiară raportoare din România și este deținut de una sau mai multe persoane care fac obiectul raportării sau de o ENF pasivă cu una sau mai multe persoane care exercită controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării, cu condiția ca aceasta să fi fost identificată ca atare în temeiul procedurilor de diligență fiscală prevăzute la secțiunile II-VII.

2.Termenul «persoană care face obiectul raportării» înseamnă o persoană care este rezidentă într-o jurisdicție care face obiectul raportării, dar care nu este:

a)o entitate al cărei capital este tranzacționat în mod regulat pe una sau mai multe piețe reglementate;

b)orice entitate care este o entitate afiliată entității prevăzute la lit. a);

c)o entitate guvernamentală;

d)o organizație internațională;

e)o bancă centrală; sauf) o instituție financiară.

10.12.2025Punctul 2., Litera D., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 55., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

3.Termenul „persoană dintr-o jurisdicție care face obiectul raportării“ înseamnă o persoană fizică sau o entitate care are rezidența în orice altă jurisdicție, în temeiul legislației fiscale a respectivei jurisdicții, sau patrimoniul succesoral al unei persoane decedate care era rezidentă a oricărei alte jurisdicții. În acest sens, o entitate precum o societate civilă, o societate cu răspundere limitată sau o construcție juridică similară care nu are rezidență fiscală este considerată ca fiind rezidentă în jurisdicția în care se află sediul conducerii efective.

4.Termenul „jurisdicție care face obiectul raportării“ înseamnă:

a)orice alt stat membru al Uniunii Europene;

b)orice altă jurisdicție, alta decât statele membre ale Uniunii Europene, astfel cum este definită la secțiunea 1 paragraful 1 lit. a) din Acordul multilateral al autorităților competente pentru schimb automat de informații privind conturi financiare, semnat la Berlin la 29 octombrie 2014, ratificat prin Legea nr. 70/2016, cu care România sau Uniunea Europeană, după caz, are un acord în vigoare în temeiul căruia există obligația respectivei jurisdicții de a furniza informațiile prevăzute la secțiunea 2 pct. 2 din acordul ratificat prin Legea nr. 70/2016.

5.Termenul „jurisdicție participantă“ cu privire la România înseamnă:

a)orice alt stat membru al Uniunii Europene;

b)orice altă jurisdicție:

(i)cu care România are un acord în vigoare în temeiul căruia respectiva jurisdicție va furniza informațiile prevăzute la secțiunea I; și(ii) care este identificată pe o listă publicată de România și notificată Comisiei Europene.

c)orice altă jurisdicție:

(i)cu care Uniunea are un acord în vigoare în temeiul căruia respectiva jurisdicție va furniza informațiile prevăzute la secțiunea I; și(ii) care este identificată pe o listă publicată de Comisia Europeană.

6.Termenul „persoane care exercită controlul“ înseamnă persoanele fizice care exercită controlul asupra unei entități.

Termenul „persoane care exercită controlul“ este echivalent cu termenul „beneficiar real“, așa cum este definit la art. 4 din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare.

În mod corespunzător, instituțiile financiare raportoare trebuie să se bazeze pe informațiile colectate și păstrate în baza măsurilor de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, în scopul determinării persoanelor care exercită controlul unui titular de cont al unui cont de entitate nou, precum și al unui cont de entitate preexistent.

Pentru stabilirea sursei fondurilor din contul/conturile deținut(e) de fiducie, în cazul în care un constitutor/constitutorii unei fiducii este/sunt o entitate, instituțiile financiare raportoare trebuie să identifice și persoanele care exercită controlul constitutorului/ constitutorilor și să le raporteze drept persoane care exercită controlul fiduciei. Pentru beneficiarul/beneficiarii fiduciilor care sunt desemnați în funcție de caracteristici sau clasă, instituțiile financiare raportoare ar trebui să obțină suficiente informații despre beneficiar/beneficiari pentru ca instituția financiară raportoare să poată să stabilească identitatea beneficiarului/beneficiarilor la momentul plății sau când beneficiarul/beneficiarii intenționează să-și exercite drepturile dobândite. Această ocazie reprezintă o modificare a circumstanțelor și declanșează procedurile specifice. Instituțiile financiare raportoare pot asimila beneficiarul/beneficiarii unei fiducii considerat/considerați drept persoană/persoane care exercită controlul unei fiducii cu beneficiarul/beneficiarii unei fiducii considerat/considerați persoană/persoane care face/fac obiectul raportării a/ale unei fiducii care este o instituție financiară.

7.Termenul „ENF“ înseamnă orice entitate care nu este o instituție financiară.

8.Termenul „ENF pasivă“ înseamnă orice:

a)ENF care nu este o ENF activă; saub) o entitate de investiții prevăzută la lit. b), pct. 17 din subsecțiunea A de mai sus, care nu este o instituție financiară dintr-o jurisdicție participantă.

9.Termenul „ENF activă“ înseamnă orice ENF care îndeplinește oricare dintre următoarele criterii:

a)mai puțin de 50% din venitul brut al ENF pentru anul calendaristic precedent este venit pasiv și mai puțin de 50% din activele deținute de ENF în cursul anului calendaristic precedent sunt active care produc sau sunt deținute pentru a produce venit pasiv;

b)acțiunile ENF sunt tranzacționate în mod regulat pe o piață reglementată sau ENF este o entitate afiliată unei entități ale cărei acțiuni sunt tranzacționate în mod regulat pe o piață reglementată;

c)ENF este o entitate guvernamentală, o organizație internațională, o bancă centrală sau o entitate deținută, în totalitate, de una sau mai multe dintre aceste entități;

d)toate activitățile ENF constau, în esență, în deținerea (în totalitate sau parțial) acțiunilor subscrise emise de una sau mai multe filiale ale căror tranzacții sau activități sunt diferite de activitățile unei instituții financiare sau în finanțarea și prestarea de servicii respectivelor filiale. Cu toate acestea, o entitate nu are statutul de entitate activă dacă funcționează (sau se prezintă) drept un fond de investiții, cum ar fi un fond de investiții în societăți necotate, un fond cu capital de risc, un fond de achiziție prin îndatorarea companiei sau orice alt organism de plasament al cărui scop este de a achiziționa sau de a finanța companii și de a deține capital în cadrul respectivelor companii, reprezentând active de capital în scopul unor investiții;

e)ENF nu desfășoară încă activități comerciale și nu a mai desfășurat niciodată, dar investește capital în active cu intenția de a desfășura o activitate comercială, alta decât cea a unei instituții financiare, cu condiția ca ENF să nu se califice pentru această excepție ulterior datei la care se împlinesc 24 de luni de la data inițială a constituirii ENF;

f)ENF nu a fost o instituție financiară în ultimii 5 ani și este în proces de lichidare a activelor sale sau de restructurare, cu intenția de a continua sau de a relua operațiunile în alte activități decât cele ale unei instituții financiare;

g)activitățile ENF constau în principal în finanțare și operațiuni de acoperire a riscurilor cu sau pentru entități afiliate care nu sunt instituții financiare, iar ENF nu prestează servicii de finanțare sau de acoperire a riscurilor niciunei alte entități care nu este o entitate asimilată, cu condiția ca grupul din care fac parte respectivele entități afiliate să desfășoare în principal o activitate diferită de activitățile unei instituții financiare; sauh) ENF îndeplinește toate condițiile următoare:

(i)este constituită și își desfășoară activitatea în România sau în altă jurisdicție de rezidență exclusiv în scopuri religioase, caritabile, științifice, artistice, culturale, sportive sau educaționale; sau este constituită și își desfășoară activitatea în România sau în altă jurisdicție de rezidență și este o organizație profesională, o asociație de afaceri, o cameră de comerț, o organizație a muncii, o organizație din sectorul agriculturii sau al horticulturii, o asociație civică sau o organizație care funcționează exclusiv pentru promovarea bunăstării sociale;

(ii)este scutită de impozitul pe venit în România sau în altă jurisdicție de rezidență;

(iii)nu are acționari sau membri care au drepturi de proprietate sau beneficii legate de activele sau veniturile sale;

(iv)legislația națională aplicabilă ENF sau a altei jurisdicții de rezidență a ENF ori documentele de constituire a ENF nu permit ca vreun venit ori vreun activ al ENF să fie distribuit sau utilizat în beneficiul unei persoane private sau al unei entități noncaritabile în alt mod decât în scopul desfășurării de activități caritabile ale ENF sau drept plată a unor compensații rezonabile pentru servicii prestate ori drept plată reprezentând valoarea justă de piață a proprietății pe care ENF a cumpărat-o; și(v) legislația națională aplicabilă ENF sau a altei jurisdicții de rezidență a ENF ori documentele de constituire a ENF impun ca, în momentul lichidării sau dizolvării ENF, toate activele sale să fie distribuite către o entitate guvernamentală sau altă organizație nonprofit sau să revină Guvernului României sau al altei jurisdicții de rezidență a ENF sau oricărei subdiviziuni politice a acestora.

10.«Venitul pasiv» include, în general, partea din venitul brut care constă în:

a)dividende;

b)dobânzi și alte venituri echivalente din punct de vedere economic dobânzilor;

c)chirii și redevențe, altele decât chiriile și redevențele derivate în urma desfășurării active a unei afaceri gestionate, cel puțin parțial, de angajații unei ENF;

d)anuități;

e)venituri provenite din criptoactive relevante;

f)câștigurile din vânzarea sau tranzacționarea de active financiare sau criptoactive relevante care generează venitul pasiv prevăzut mai sus;

g)câștigurile din tranzacții (inclusiv contracte futures, contracte forward, contracte options și tranzacții similare) de orice active financiare sau criptoactive relevante;

h)câștigurile din diferențele de curs valutar;

i)venit net din operațiuni swap; sauj) sumele primite în baza contractelor de asigurare cu valoare de răscumpărare.

Fără a aduce atingere celor de mai sus, venitul pasiv nu include, în cazul unei ENF care acționează în mod regulat ca intermediar în piața activelor financiare, niciun venit din orice tranzacție desfășurată în cursul obișnuit al afacerii unui astfel de intermediar.

10.12.2025Punctul 10., Litera D., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 55., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

E. Diverse1. Termenul «titular de cont» înseamnă persoana inclusă pe o listă sau identificată drept titularul unui cont financiar de către instituția financiară care menține contul. O persoană, alta decât o instituție financiară, care deține un cont financiar în beneficiul sau în numele altei persoane, în calitate de agent, custode, mandatar, semnatar, consilier de investiții sau intermediar, nu este considerată drept deținătoare a contului în sensul art. 62 alin. (1) și art. 291 alin. (4), ci cealaltă persoană este considerată drept titulară a contului. În acest sens, instituția financiară raportoare poate să se bazeze pe informațiile din posesia sa, inclusiv informațiile colectate în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, pe baza cărora poate să stabilească în mod rezonabil dacă o persoană acționează în beneficiul sau în numele unei alte persoane.

În cazul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui contract de rentă viageră, titularul de cont este orice persoană care are dreptul să acceseze valoarea de răscumpărare sau să modifice beneficiarul contractului. În cazul în care nicio persoană nu poate să aibă acces la valoarea de răscumpărare sau să modifice beneficiarul, titularul de cont este orice persoană desemnată în calitate de proprietar în contract și orice persoană cu un drept la plată în conformitate cu termenii contractuali. La scadența unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau a unui contract de rentă viageră, fiecare persoană care are dreptul să primească o plată în conformitate cu contractul este considerată ca fiind un titular de cont.

Persoanele care au dreptul de acces la valoarea de răscumpărare sau dreptul de a modifica beneficiarii contractului sunt considerate titularii de cont în ceea ce privește contractul de asigurare cu valoare de răscumpărare în toate cazurile, cu excepția cazului în care au renunțat definitiv, integral și irevocabil atât la dreptul de acces la valoarea de răscumpărare, cât și la dreptul de a modifica beneficiarii contractului de asigurare cu valoare de răscumpărare.

10.12.2025Punctul 1., Litera E., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 56., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

2.În cazul unui cont deținut în comun, fiecare titular este considerat un titular de cont în scopul de a stabili dacă contul este un cont care face obiectul raportării. Astfel, un cont este un cont care face obiectul raportării dacă oricare dintre titularii de cont este o persoană care face obiectul raportării sau este o ENF pasivă cu una sau mai multe persoane care controlează și care fac obiectul raportării.

3.În cazul în care există mai multe persoane care dețin în comun un cont, fiecare persoană care face obiectul raportării este considerată drept titular de cont și îi este atribuit întregul sold al contului deținut în comun, inclusiv în scopul de a aplica regulile de agregare prevăzute la pct. 1 și pct. 2, subsecțiunea C din secțiunea VII.

3^1.În cazul unui cont pentru care drepturile de proprietate sunt împărțite între nudul proprietar și un uzufructuar, atât nudul proprietar, cât și uzufructuarul pot fi considerați titulari de cont în comun sau persoane care exercită controlul asupra unei fiducii în scopuri de diligență fiscală și raportare.

10.12.2025Litera E., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost completată de Punctul 57., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

4.Termenul „entitate“ înseamnă o persoană juridică sau o construcție juridică, de exemplu, o fiducie/un trust, o asociere în participațiune sau o altă asociere fără personalitate juridică.

5.O entitate este o „entitate afiliată“ în următoarele situații:

a)dacă oricare dintre cele două entități deține controlul asupra celeilalte;

b)cele două entități se află sub control comun; sauc) cele două entități sunt entități de investiții astfel cum sunt definite la lit. b) pct. 17 din subsecțiunea A din prezenta secțiune și se află sub o conducere comună, iar respectiva conducere este cea care asigură respectarea procedurilor de diligență fiscală care revine unor astfel de entități de investiții. În acest sens, noțiunea de control include deținerea directă sau indirectă a peste 50% din voturi și din valoarea unei entități. În acest sens, entitățile sunt considerate entități afiliate dacă aceste entități sunt afiliate printr-unul sau mai multe lanțuri de proprietate de către o entitate-mamă comună și dacă entitatea-mamă comună deține direct mai mult de 50% din acțiuni sau alte participații în capitalurile proprii în cel puțin una dintre celelalte entități. Un lanț de proprietate trebuie înțeles ca deținerea de către una sau mai multe entități a mai mult de 50% din puterea totală de vot a acțiunilor unei entități și mai mult de 50% din valoarea totală a acțiunilor unei entități.

Dacă o entitate este o entitate afiliată a unei alte entități este relevant pentru regulile de agregare a soldului contului prevăzute la subsecțiunea C din secțiunea VII, domeniul de aplicare al termenului «persoană care face obiectul raportării» descris la lit. b) pct. 2 din subsecțiunea D și criteriul descris la lit. b) pct. 9 din subsecțiunea D.

10.12.2025Litera c), Punctul 5., Litera E., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificată de Punctul 58., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

Dacă o entitate este o entitate afiliată a unei alte entități este relevant pentru regulile de agregare a soldului contului prevăzute la subsecțiunea C din secțiunea VII, domeniul de aplicare al termenului „Persoană care face obiectul raportării“ descris la lit. b), pct. 2 din subsecțiunea D și criteriul descris la lit. b), pct. 9 din subsecțiunea D.

6.Termenul «numărul/numerele de identificare fiscală» înseamnă:

a)un număr de identificare fiscală sau echivalentul său funcțional dacă nu există un număr/numere de identificare fiscală. Un număr de identificare fiscală este o combinație unică de litere sau de numere, atribuite de o jurisdicție unei persoane fizice sau unei persoane juridice și folosite pentru a identifica persoana fizică sau juridică în scopul aplicării legilor fiscale ale respectivei jurisdicții; saub) un număr de referință unic, un cod sau o altă confirmare primită de o instituție financiară raportoare cu privire la un titular de cont sau o persoană care exercită controlul prin intermediul unui serviciu de verificare guvernamentală.

10.12.2025Punctul 6., Litera E., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost modificat de Punctul 59., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

7.Termenul „documente justificative“ include oricare dintre următoarele:

a)un certificat de rezidență emis de o autoritate publică a unei jurisdicții în care beneficiarul plății afirmă că este rezident. Astfel de certificate de rezidență pot fi:

(i)un certificat de rezidență fiscală;

(ii)informațiile despre rezidență publicate de o autoritate publică a unei jurisdicții, spre exemplu o listă publicată de o administrație fiscală care să conțină numele și rezidențele contribuabililor;

(iii)informațiile despre rezidență dintr-un registru public ținut sau autorizat de o autoritate publică a unei jurisdicții, precum un registru public ținut de o administrație fiscală.

b)în ceea ce privește o persoană fizică, orice identificare valabilă eliberată de o autoritate publică care include numele persoanei și este utilizată, de regulă, în scopuri de identificare;

c)cu privire la o entitate, orice document oficial eliberat de o autoritate publică a unei jurisdicții (de exemplu, un guvern sau o agenție a acestuia sau o comună), care include numele entității și fie adresa sediului său principal în jurisdicția în care aceasta afirmă că este rezidentă, fie în jurisdicția în care entitatea a fost înregistrată sau constituită. Adresa unei instituții financiare la care entitatea are deschis un cont, căsuța poștală sau adresa folosită doar pentru corespondență nu este considerată a fi adresa sediului principal al entității, cu excepția cazului în care această adresă este singura adresă utilizată de entitate și apare ca adresa înregistrată a entității în documentele de înființare sau constituire ale entității. Mai mult, o adresă care este furnizată în conformitate cu instrucțiunea „post-restant“ cu privire la acea adresă nu este adresa sediului principal al entității;

d)orice situație financiară auditată, raport de credit efectuat de un terț, acte de procedură în legătură cu procedurile de insolvență sau raport al unei autorități de reglementare a pieței.

8.Cu privire la un cont de entitate preexistent, instituția financiară raportoare poate utiliza drept documente justificative orice clasificare care figurează în registrele acesteia cu privire la titularul de cont care a fost determinată pe baza unui sistem de codificare standardizat industrial și înregistrată de instituția financiară raportoare conform practicilor sale comerciale obișnuite în scopul aplicării măsurilor de cunoaștere a clientelei specifice legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului sau în alte scopuri de reglementare, altele decât fiscale, și care a fost pusă în aplicare de instituția financiară raportoare înainte de data utilizată pentru a clasifica contul financiar drept un cont preexistent, cu condiția ca instituția financiară raportoare să nu cunoască sau să nu aibă motive să cunoască că o astfel de clasificare este incorectă sau nu mai este de încredere. Termenul de „sistem de codificare industrial standardizat“ se referă la un sistem de codificare folosit pentru a clasifica construcțiile juridice în funcție de tipul acestora în alte scopuri decât cele fiscale. Exemple ale unui sistem de codificare standardizat industrial includ Clasificarea internațională industrială standard (ISIC) din SUA, Clasificarea statistică a activităților economice din Comunitatea Europeană (NACE/CAEN) și Sistemul de clasificare industrial nord american (NAICS).

9.Condiții de valabilitate ale documentelor justificative. Documentele justificative care conțin o dată de expirare a valabilității pot să fie considerate valabile până în ultima zi a perioadei de valabilitate sau în ultima zi al celui de-al cincilea an calendaristic după anul în care documentele justificative au fost furnizate instituției financiare raportoare. Cu toate acestea, următoarele documente justificative sunt considerate a rămâne valabile pe o durată nedeterminată:

a)documentele justificative furnizate de o autoritate publică (de exemplu, pașapoartele);

b)documentele justificative care nu sunt în general reînnoite sau modificate (cum ar fi certificatul de înregistrare); sauc) documentele justificative furnizate de o instituție financiară nonraportoare sau de o persoană dintr-o jurisdicție care face obiectul raportării și care nu este o persoană care face obiectul raportării.

Toate celelalte documente justificative sunt valabile până în ultima zi din cel de-al cincilea an calendaristic după anul în care documentele justificative sunt furnizate instituției financiare raportoare.

10.Prin excepție de la pct. 9, o instituție financiară raportoare poate să nu se bazeze pe documentele justificative, conform subsecțiunii A a secțiunii VII, dacă cunoaște sau are motive să cunoască faptul că documentele justificative sunt incorecte sau nu mai sunt de încredere.

Instituția financiară raportoare este obligată să instituie proceduri prin care să se asigure că orice modificare a dosarelor principale ale clienților care reprezintă o modificare a circumstanțelor să fie identificată.

11.Instituția financiară raportoare trebuie să notifice orice persoană care furnizează documente, asupra obligației de a o notifica în cazul intervenirii unei modificări a circumstanțelor.

12.Instituția financiară raportoare poate să rețină o copie certificată sau o copie simplă, inclusiv un microfișier, un document electronic scanat sau disponibil prin alte mijloace de stocare electronică, de pe documentele justificative sau cel puțin o consemnare a documentelor examinate, data examinării acestora și numărul de identificare a documentelor, dacă este cazul, (spre exemplu, un număr de pașaport). Orice document care este stocat electronic trebuie să fie disponibil la cerere și pe suport hârtie.

13.O instituție financiară raportoare poate să accepte o copie a documentelor justificative în format electronic dacă sistemul electronic asigură că informațiile primite sunt aceleași cu informațiile trimise și păstrează evidența tuturor sesiunilor de acces al utilizatorului care au ca rezultat trimiterea, reînnoirea sau modificarea documentelor justificative. În plus, design-ul și operarea sistemului electronic, inclusiv procedurile de acces, trebuie să asigure că persoana care accesează sistemul și furnizează documentele justificative este persoana titulară a acestor documente.

14.Instituția financiară raportoare la care un client deschide un cont trebuie să obțină documentele justificative pentru fiecare cont în parte. Cu toate acestea, o instituție financiară raportoare poate să se bazeze pe documentele justificative furnizate de client pentru un alt cont dacă ambele conturi sunt considerate un singur cont în scopul respectării măsurilor de încredere prevăzute la subsecțiunea A, secțiunea VII.

15.Documentele colectate de alte persoane

Instituția financiară raportoare poate să se bazeze pe documentele colectate de un agent (inclusiv un consilier de fonduri pentru fonduri mutuale, fonduri speculative sau un grup privat de investiții) al acesteia. Agentul poate să rețină documentele ca parte dintr-un sistem de informații pentru o singură instituție financiară raportoare sau pentru mai multe instituții financiare raportoare cu condiția ca pe baza sistemului respectiv orice instituție financiară raportoare în numele căreia agentul reține documentele să acceseze cu ușurință datele privind natura documentelor, informațiile conținute în respectivele documente (inclusiv o copie a documentelor) și valabilitatea acestora și trebuie să permită instituției financiare raportoare să transmită datele, fie direct într-un sistem electronic sau prin furnizarea acestor date agentului, referitoare la orice fapte pe care le află și care ar putea să afecteze credibilitatea documentelor. Instituția financiară raportoare trebuie să stabilească cum și când au fost transmise datele referitoare la orice fapte pe care le află și care pot afecta credibilitatea documentelor și trebuie să stabilească faptul că orice date pe care le-a transmis au fost procesate și au fost aplicate măsurile de încredere. Agentul trebuie să dispună de un sistem care să asigure că orice informații pe care le primește referitoare la fapte care afectează credibilitatea documentelor sau statutul atribuit clientului sunt furnizate către toate instituțiile financiare raportoare pentru care agentul reține documentele.

Instituția financiară raportoare care obține un cont de la un predecesor sau cesionar în cazul unei fuziuni sau absorbții de conturi cu titlu oneros poate în general să se bazeze pe documentele valabile sau copii de pe aceste documente valabile obținute de predecesor sau cesionar. În plus, instituția financiară raportoare care obține un cont printr-o fuziune sau absorbție de conturi cu titlu oneros de la o altă instituție financiară raportoare care a finalizat toate procedurile de diligență fiscală prevăzute de secțiunile II-VII cu privire la conturile cesionate poate în general să se bazeze pe documentația de stabilire a statutului titularului de cont aparținând predecesorului sau cesionarului până la momentul în care cunoaște sau are motive să cunoască că statutul respectiv este incorect sau a intervenit o modificare a circumstanțelor.

16.«Serviciu de verificare guvernamentală» este un proces electronic pus la dispoziția unei instituții financiare raportoare de către o jurisdicție care face obiectul raportării în scopul stabilirii identității și rezidenței fiscale a unui titular de cont sau a unei persoane care exercită controlul.

Acest serviciu poate include utilizarea interfețelor de programare a aplicațiilor (API) și orice alte soluții autorizate de guvern care permit instituțiilor financiare raportoare să confirme identitatea și rezidența fiscală a unui titular de cont sau a unei persoane care exercită cont.

10.12.2025Litera E., Sectiunea VIII, Anexa nr. 1 a fost completată de Punctul 60., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

30.06.2022Anexa nr. 1 a fost modificată de Punctul 10, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 102 din 29 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 30 iunie 2022

Anexa nr. 2

PROCEDURI SUPLIMENTARE

de raportare și de diligență fiscală pentru schimbul de informații referitoare la conturile financiare1. Modificarea circumstanțelor

O „modificare a circumstanțelor“ include orice modificare care are drept rezultat adăugarea de informații relevante privind statutul unei persoane sau intră, în alt mod, în contradicție cu statutul persoanei respective. În plus, o modificare a circumstanțelor include orice modificare sau completare a informațiilor privind contul titularului de cont (inclusiv adăugarea sau substituirea unui titular de cont ori altă modificare referitoare la acesta) sau orice modificare sau completare a informațiilor privind orice cont asociat cu un astfel de cont (aplicând normele privind agregarea conturilor prevăzute la pct. 1 și 2, subsecțiunea C, secțiunea VII din anexa nr. 1) dacă o astfel de modificare sau completare a informațiilor afectează statutul titularului de cont.

În cazul în care instituția financiară raportoare se bazează pe adresă de rezidență, stabilită în conformitate cu pct. 2-11, subsecțiunea B, secțiunea a III-a din anexa nr. 1, și intervine o modificare a circumstanțelor în urma căreia instituția financiară raportoare cunoaște sau are motive să cunoască faptul că documentele justificative inițiale sau alte documente asociate unui cont sunt incorecte sau nu mai sunt de încredere, instituția financiară raportoare are obligația ca până cel târziu în ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare adecvate ori în 90 de zile calendaristice de la notificarea sau descoperirea unei astfel de modificări a circumstanțelor, oricare dintre acestea este mai recentă, să obțină o declarație pe propria răspundere și noi documente justificative din partea titularului de cont pentru a-i stabili rezidența fiscală. În cazul în care instituția financiară raportoare nu a putut să obțină o declarație pe propria răspundere din partea titularului de cont și nici alte documente justificative în termenul menționat anterior, instituția financiară raportoare trebuie să aplice procedura de căutare în evidențele electronice prevăzută la pct. 12-15 subsecțiunea B, secțiunea a III-a din anexa nr. 1.

2.Declarația pe propria răspundere pentru conturile de entitate noi

În ceea ce privește conturile de entitate noi, pentru a stabili dacă o persoană care exercită controlul asupra unei ENF pasive este o persoană care face obiectul raportării, instituția financiară raportoare se poate baza numai pe o declarație pe propria răspundere, fie din partea titularului de cont, fie din partea persoanei care exercită controlul.

3.Rezidența unei instituții financiare

Instituție financiară este „rezidentă“ în România în cazul în care aceasta se află sub jurisdicția României (și anume, România poate impune raportarea de către instituția financiară). În general, în cazul în care o instituție financiară are rezidența fiscală într-o jurisdicție care face obiectul raportării, aceasta se află sub autoritatea unei jurisdicții care face obiectul raportării și, prin urmare, este o instituție financiară a respectivei jurisdicții. În cazul unei fiducii care este o instituție financiară (indiferent dacă aceasta este rezident fiscal într-o jurisdicție care face obiectul raportării), fiducia este considerată a se afla sub autoritatea unei jurisdicții care face obiectul raportării dacă unul sau mai mulți fiduciari sunt rezidenți în respectivele jurisdicții, cu excepția cazului în care fiducia raportează altei jurisdicții care face obiectul raportării toate informațiile care trebuie raportate în temeiul cap. I al titlului X cu privire la conturile care fac obiectul raportării administrate de fiducie, în virtutea faptului că fiducia are rezidența fiscală în acea jurisdicție care face obiectul raportării. Cu toate acestea, în cazul în care o instituție financiară (care nu este o fiducie) nu are rezidență fiscală (de exemplu, pentru că este considerată transparentă din punct de vedere fiscal sau pentru că se află într-o jurisdicție în care nu există impozit pe venit), se consideră că aceasta se află sub autoritatea unei jurisdicții care face obiectul raportării și că este, prin urmare, o instituție financiară a respectivei jurisdicții, în cazul în care:

a)este constituită în temeiul legislației respectivei jurisdicții;

b)are sediul conducerii efective (inclusiv sediul administrativ efectiv) în respectiva jurisdicție; sauc) face obiectul supravegherii financiare în respectiva jurisdicție.

În cazul în care instituția financiară (care nu este o fiducie) este rezidentă în două sau mai multe jurisdicții care fac obiectul raportării, respectiva instituție financiară face obiectul cerințelor de raportare și de diligență fiscală ale respectivei jurisdicții în care aceasta își menține contul/conturile financiar(e).

4.Cont administrat

În general, se poate considera că un cont este administrat de către o instituție financiară în următoarele situații:

a)în cazul unui cont de custodie, de instituția financiară care deține custodia activelor din contul respectiv (inclusiv o instituție financiară care deține active în regim „street name“ pentru un titular de cont în respectiva instituție);

b)în cazul unui cont de depozit, de instituția financiară care este obligată să facă plăți cu privire la contul respectiv (cu excepția unui reprezentant al unei instituții financiare, indiferent dacă acest reprezentant este sau nu o instituție financiară);

c)în cazul oricărui titlu de capital sau de creanță asupra unei instituții financiare care constituie un cont financiar, de către respectiva instituție financiară;

d)în cazul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui contract de rentă viageră, de instituția financiară care este obligată să facă plăți cu privire la respectivul contract.

5.Fiducii care sunt ENF pasive

O entitate precum o societate civilă, o societate cu răspundere limitată sau o construcție juridică similară care nu are rezidență fiscală, în conformitate cu pct. 3, subsecțiunea D, secțiunea a VIII-a din anexa nr. 1, este considerată ca fiind rezidentă în jurisdicția în care se află sediul conducerii efective. În acest sens, o persoană juridică sau o construcție juridică este considerată a fi „similară“ cu o societate civilă și cu o societate cu răspundere limitată în cazul în care aceasta nu este tratată ca o persoană impozabilă în România în temeiul legislației fiscale române. Cu toate acestea, în scopul de a evita raportarea dublă (ținând cont de sfera amplă a termenului „Persoane care exercită controlul“ în cazul fiduciilor), o fiducie care este o ENF pasivă nu poate fi considerată o construcție juridică similară.

6.Adresa sediului principal al entității

Una dintre cerințele prevăzute la pct. 7, lit. c), subsecțiunea E, secțiunea a VIII-a din anexa nr. 1 este că, în ceea ce privește o entitate, documentația oficială include fie adresa sediului principal al entității în jurisdicția care face obiectul raportării sau în altă jurisdicție în care aceasta afirmă că este rezidentă, fie din jurisdicția care face obiectul raportării sau din altă jurisdicție în care entitatea a fost înregistrată sau constituită. Adresa sediului principal al entității este, în general, locul în care se află sediul conducerii efective. Adresa unei instituții financiare la care entitatea administrează un cont, o căsuță poștală sau o adresă utilizate exclusiv pentru corespondență nu este adresa sediului principal al entității, cu excepția cazului în care respectiva adresă este singura adresă utilizată de către entitate și figurează ca adresă de înregistrare a entității în documentele de constituire. Mai mult decât atât, o adresă furnizată purtând mențiunea „post-restant“ nu este adresa sediului principal al entității.

30.06.2022Anexa nr. 2 a fost modificată de Punctul 10, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 102 din 29 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 30 iunie 2022

Anexa nr. 3

NORME

de raportare pentru grupurile de întreprinderi multinaționale

Secţiunea IDefinițiile termenilor

Următorii termeni sunt definiți în continuare:

1.Grup înseamnă un ansamblu de întreprinderi legate prin dreptul de proprietate sau prin control, astfel încât acesta fie este obligat să elaboreze situații financiare consolidate în scopuri de raportare financiară în temeiul principiilor contabile aplicabile, fie ar fi obligat să facă acest lucru dacă participațiile în capitalurile proprii ale oricăreia dintre întreprinderile respective ar fi tranzacționate la o bursă de valori publice.

2.Întreprindere înseamnă o formă de desfășurare a unei activități economice de către o persoană menționată la art. 286 lit. k), cu excepția persoanelor fizice.

3.Grup de întreprinderi multinaționale înseamnă un grup care include două sau mai multe întreprinderi a căror rezidență fiscală se află în jurisdicții diferite sau care include o întreprindere cu rezidența fiscală într-o jurisdicție, dar care este impozabilă în altă jurisdicție pentru activitatea desfășurată prin intermediul unui sediu permanent și care nu este un grup de întreprinderi multinaționale exclus.

4.Grup de întreprinderi multinaționale exclus înseamnă un grup care, în anul precedent anului fiscal de raportare, are un venit consolidat total mai mic de 750.000.000 euro sau o sumă în lei echivalentă cu 750.000.000 euro, astfel cum se reflectă în situațiile financiare consolidate ale grupului pentru respectivul an fiscal precedent.

Pentru fiecare an fiscal de raportare, la determinarea sumei în lei se va utiliza cursul de schimb mediu al lunii ianuarie 2015 comunicat de Banca Națională a României.

Venitul consolidat total se determină conform prevederilor Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului, transpusă în legislația națională.

5.Entitate constitutivă înseamnă oricare dintre următoarele:

a)o unitate operațională separată a unui grup de întreprinderi multinaționale care este inclusă în situațiile financiare consolidate ale grupului de întreprinderi multinaționale în scopul raportării financiare sau care ar fi inclusă în acestea dacă participațiile în capitalurile proprii ale respectivei unități operaționale aparținând unui grup de întreprinderi multinaționale ar fi tranzacționate la o bursă de valori publice;

b)o astfel de unitate operațională care este exclusă din situațiile financiare consolidate ale grupului de întreprinderi multinaționale exclusiv din motive de mărime sau de importanță relativă;

c)un sediu permanent al oricărei unități operaționale separate a unui grup de întreprinderi multinaționale menționate la lit. a) sau b), cu condiția ca unitatea operațională în cauză să elaboreze o situație financiară separată pentru respectivul sediu permanent în scopul raportării financiare, al raportării în scopuri de reglementare sau al raportării fiscale ori în scopuri de control intern al managementului.

6.Entitate raportoare înseamnă entitatea constitutivă însărcinată să prezinte, în numele grupului de întreprinderi multinaționale, un raport pentru fiecare țară în parte în conformitate cu cerințele art. 291^3 alin. (3) în jurisdicția în care aceasta își are rezidența fiscală. Entitatea raportoare poate fi societatea-mamă finală, societatea-mamă surogat sau o societate descrisă la secțiunea II pct. 1.7. Societate-mamă finală înseamnă o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale care îndeplinește următoarele criterii:

a)are, în mod direct sau indirect, un interes suficient în ceea ce privește una sau mai multe entități constitutive ale grupului respectiv de întreprinderi multinaționale, astfel încât este obligată să elaboreze situații financiare consolidate în temeiul principiilor contabile general aplicabile în jurisdicția în care își are rezidența fiscală sau ar fi obligată să facă acest lucru dacă participațiile sale în capitalurile proprii ar fi tranzacționate la o bursă de valori publice în jurisdicțiile în care aceasta își are rezidența fiscală;

b)în respectivul grup de întreprinderi multinaționale nu există nicio altă entitate constitutivă care să aibă, în mod direct sau indirect, un interes precum cel descris la lit. a) în prima entitate constitutivă menționată.

8.Societate-mamă surogat înseamnă o entitate constitutivă a grupului de întreprinderi multinaționale care a fost desemnată de respectivul grup de întreprinderi multinaționale ca unic substitut pentru societatea-mamă finală, cu scopul de a prezenta, în numele grupului de întreprinderi multinaționale în cauză, un raport pentru fiecare țară în parte în jurisdicția în care respectiva entitate constitutivă își are rezidența fiscală, atunci când se aplică una sau mai multe dintre condițiile stabilite la secțiunea II pct. 1 lit. b).

9.An fiscal înseamnă o perioadă contabilă anuală pentru care societatea-mamă finală a grupului de întreprinderi multinaționale își pregătește situațiile financiare.

10.An fiscal de raportare înseamnă anul fiscal ale cărui rezultate financiare și operaționale sunt reflectate în raportul pentru fiecare țară în parte menționat la art. 291^3 alin. (3).

11.Acord privind stabilirea autorității competente înseamnă un acord care se încheie între reprezentanții autorizați din România și cei ai unei jurisdicții din afara Uniunii Europene care sunt părți la un acord internațional și care prevede schimbul automat de rapoarte pentru fiecare țară în parte între jurisdicțiile semnatare.

12.Acord internațional înseamnă Convenția multilaterală privind asistența administrativă reciprocă în materie fiscală, o convenție fiscală bilaterală sau multilaterală sau un acord privind schimbul de informații în domeniul fiscal la care România este parte și care, prin clauzele sale, conferă forță juridică schimbului de informații în domeniul fiscal între jurisdicții, inclusiv schimbului automat de astfel de informații.

13.Situații financiare consolidate înseamnă situațiile financiare ale unui grup de întreprinderi multinaționale în care activele, datoriile, veniturile, cheltuielile și fluxurile de numerar ale societății-mamă finale și ale entităților constitutive sunt prezentate ca fiind ale unei singure entități economice.

14.Eșec sistemic cu privire la o jurisdicție înseamnă fie faptul că o jurisdicție a încheiat cu România un acord privind stabilirea autorității competente care este încă în vigoare, dar a suspendat schimbul automat, din alte motive decât cele conforme cu clauzele acordului, fie faptul că o jurisdicție a omis în alt fel, în mod repetat, să transmită automat României rapoartele pentru fiecare țară în parte, aflate în posesia sa, ale grupurilor de întreprinderi multinaționale care dețin entități constitutive în România.

Secţiunea a II-a Cerințe generale de raportare1. O entitate constitutivă rezidentă în România, care nu este societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale, prezintă un raport pentru fiecare țară în parte referitor la anul fiscal de raportare al unui grup de întreprinderi multinaționale din care face parte, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

a)entitatea își are rezidența fiscală în România;

b)îndeplinește una dintre următoarele condiții:

(i)societatea-mamă finală a grupului de întreprinderi multinaționale nu este obligată să prezinte un raport pentru fiecare țară în parte în jurisdicțiile în care își are rezidența fiscală;

(ii)jurisdicția în care își are rezidența fiscală societatea-mamă finală este parte la un acord internațional în vigoare, la care România este parte, dar nu este parte la un acord privind stabilirea autorității competente în vigoare la care să fie parte România, până la momentul specificat la art. 291^3 alin. (1), în vederea prezentării raportului pentru fiecare țară în parte pentru anul fiscal de raportare;

(iii)în jurisdicția în care își are rezidența fiscală societatea-mamă finală s-a produs un eșec sistemic care a fost notificat de către autoritatea competentă din România entității constitutive care își are rezidența fiscală în România.

2.Fără a aduce atingere obligației societății-mamă finale menționate la art. 291^3 alin. (1) sau a societății sale mamă surogat de a prezenta primul raport pentru fiecare țară în parte pentru anul fiscal al grupului de întreprinderi multinaționale care începe de la data de 1 ianuarie 2016 sau după această dată, obligația pentru entitățile constitutive prevăzute la pct. 1 din prezenta secțiune se aplică rapoartelor pentru fiecare țară în parte în ceea ce privește anii fiscali de raportare care încep de la data de 1 ianuarie 2017 sau după această dată.

3.O entitate constitutivă rezidentă în România, astfel cum este definită la pct. 1 din prezenta secțiune, solicită societății sale mamă finale să îi pună la dispoziție toate informațiile necesare pentru a-i permite să își îndeplinească obligațiile de a prezenta un raport pentru fiecare țară în parte, în conformitate cu art. 291^3 alin. (3). În cazul în care nu a obținut sau nu a dobândit toate informațiile necesare pentru întocmirea raportului pentru grupul de întreprinderi multinaționale, entitatea constitutivă prezintă un raport pentru fiecare țară în parte care conține toate informațiile de care dispune, obținute sau dobândite, și notifică autorității competente din România că societatea-mamă finală a refuzat să pună la dispoziție informațiile necesare. Acest lucru nu aduce atingere dreptului autorității competente din România de a aplica sancțiunile prevăzute în legislația sa națională. De asemenea, autoritatea competentă din România informează toate autoritățile competente din statele membre cu privire la refuzul sus-menționat.

4.Dacă același grup de întreprinderi multinaționale are mai mult de o entitate constitutivă cu rezidența fiscală în Uniunea Europeană și dacă se aplică una sau mai multe dintre condițiile stabilite la lit. b) de la pct. 1 din prezenta secțiune, grupul de întreprinderi multinaționale poate desemna una dintre respectivele entități constitutive să prezinte raportul pentru fiecare țară în parte în conformitate cu cerințele art. 291^3 alin. (3), cu privire la un an fiscal de raportare, în termenul specificat la art. 291^3 alin. (1) și să notifice autorității competente din România că prezentarea are ca scop îndeplinirea obligației de raportare care le revine tuturor entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale în cauză care își au rezidența fiscală în Uniunea Europeană. Autoritatea competentă din România comunică, în temeiul art. 291^3 alin. (2), raportul pentru fiecare țară în parte pe care l-a primit oricărui altui stat membru în care, pe baza informațiilor din raportul pentru fiecare țară în parte, una sau mai multe entități constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale din care face parte entitatea raportoare fie își au rezidența fiscală, fie sunt impozabile pentru activitatea economică desfășurată prin intermediul unui sediu permanent.

5.În cazul în care o entitate constitutivă nu poate obține sau dobândi toate informațiile necesare, prevăzute la art. 291^3 alin. (3), pentru a prezenta un raport pentru fiecare țară în parte, respectiva entitate constitutivă nu este eligibilă pentru a fi desemnată drept entitate raportoare pentru grupul de întreprinderi multinaționale în conformitate cu pct. 4 din prezenta secțiune. Această regulă nu aduce atingere obligației entității constitutive de a notifica autoritatea competentă din România cu privire la faptul că societatea-mamă finală a refuzat să pună la dispoziție informațiile necesare.

6.Prin excepție de la pct. 1-5 din prezenta secțiune, atunci când se aplică una sau mai multe dintre condițiile stabilite la pct. 1 lit. b) din prezenta secțiune, o entitate constitutivă nu este obligată să prezinte un raport pentru fiecare țară în parte referitor la anul fiscal de raportare, dacă grupul de întreprinderi multinaționale în cadrul căruia aceasta este o entitate constitutivă a pus la dispoziție un raport pentru fiecare țară în parte, în conformitate cu art. 291^3 alin. (3), referitor la respectivul an fiscal, prin intermediul unei societăți-mamă surogat, care prezintă respectivul raport pentru fiecare țară în parte autorității fiscale din jurisdicția în care își are rezidența fiscală la data specificată la art. 291^3 alin. (1) sau anterior acestei date și care, în cazul în care societatea-mamă surogat își are rezidența fiscală într-o jurisdicție din afara Uniunii Europene, îndeplinește următoarele condiții:

a)jurisdicția în care își are rezidența fiscală societatea-mamă surogat prevede obligația de a prezenta rapoarte pentru fiecare țară în parte în conformitate cu cerințele art. 291^3 alin. (3);

b)jurisdicția în care își are rezidența fiscală societatea-mamă surogat a încheiat un acord privind stabilirea autorității competente, care este în vigoare, la care este parte România, până la data specificată la art. 291^3 alin. (1), în vederea prezentării raportului pentru fiecare țară în parte pentru anul fiscal de raportare;

c)jurisdicția în care își are rezidența fiscală societatea-mamă surogat nu a notificat autorității competente din România un eșec sistemic;

d)cel târziu în ultima zi a anului fiscal de raportare al grupului de întreprinderi multinaționale în cauză, jurisdicția în care își are rezidența fiscală societatea-mamă surogat a fost informată de către entitatea constitutivă cu rezidența fiscală în jurisdicția respectivă că ea este societatea-mamă surogat;

e)s-a transmis o notificare autorității competente din România în conformitate cu pct. 8.7. O entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale care își are rezidența fiscală în România are obligația să notifice autorității competente din România dacă este societatea-mamă finală sau societatea-mamă surogat sau entitatea constitutivă desemnată conform pct. 1-5 din prezenta secțiune, până cel târziu în ultima zi a anului fiscal de raportare al respectivului grup de întreprinderi multinaționale, dar nu mai târziu de ultima zi de depunere a declarației fiscale a respectivei entități constitutive pentru anul fiscal precedent.

8.În cazul în care o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale care își are rezidența fiscală în România nu este societatea-mamă finală, nici societatea-mamă surogat, nici entitatea constitutivă desemnată conform pct. 1-5 din prezenta secțiune, entitatea respectivă are obligația să notifice autorității competente din România identitatea și rezidența fiscală a entității raportoare până cel târziu în ultima zi din anul fiscal de raportare al respectivului grup de întreprinderi multinaționale, dar nu mai târziu de ultima zi de depunere a declarației fiscale a respectivei entități constitutive pentru anul fiscal precedent.

9.Raportul pentru fiecare țară în parte specifică moneda în care sunt exprimate sumele menționate în raportul respectiv.

13.06.2017Actul a fost completat de Punctul 10, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 42 din 9 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 438 din 13 iunie 2017

Anexa nr. 4

SEMNE DISTINCTIVEPartea I

Testul beneficiului principal

1.Semnele distinctive generice din categoria A și semnele distinctive specifice din categoria B și din categoria C pct. 1 lit. b) subpct. (i) și lit. c) și d) pot fi luate în considerare numai în cazul în care trec „testul beneficiului principal“.

2.Testul respectiv se consideră a fi trecut dacă se poate stabili faptul că beneficiul principal sau unul dintre beneficiile principale pe care o persoană se poate aștepta în mod rezonabil să le obțină de pe urma unui aranjament transfrontalier, ținând seama de toate împrejurările și circumstanțele relevante, este obținerea unui avantaj fiscal.

3.În contextul semnului distinctiv de la categoria C pct. 1, prezența condițiilor enunțate la categoria C pct. 1 lit. b) poz. (i), lit. c) sau lit. d), necoroborată cu alte elemente, nu poate constitui singurul motiv pentru a concluziona că un aranjament transfrontalier trece testul beneficiului principal.Partea a II-a

Categorii de semne distinctiveA. Semne distinctive generice legate de testul beneficiului principal1. Un aranjament transfrontalier în cazul căruia contribuabilul relevant sau un participant la aranjamentul transfrontalier acceptă să respecte o clauză de confidențialitate care îi poate impune să nu comunice modul în care aranjamentul respectiv ar putea duce la obținerea unui avantaj fiscal către alți intermediari sau către autoritățile fiscale.

10.05.2021Punctul 1. din Litera A., Partea a II-a, Anexa nr. 4 a fost modificat de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

20.05.2021sintagma: fiscale a fost înlocuită de RECTIFICAREA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 527 din 20 mai 2021

2.Un aranjament transfrontalier pentru care intermediarul este îndreptățit să primească un comision sau o dobândă, o remunerație aferentă costurilor financiare și altor cheltuieli pentru aranjamentul respectiv, stabilite prin referire la:

a)cuantumul avantajului fiscal care rezultă din aranjamentul respectiv; saub) un avantaj fiscal care derivă sau nu din aranjamentul respectiv. Aceasta ar include obligația intermediarului să restituie parțial sau integral comisioanele, în cazul în care avantajul fiscal urmărit ce derivă din aranjamentul respectiv nu a fost obținut parțial sau integral.

3.Un aranjament transfrontalier care conține o documentație și/sau o structură puternic standardizată și care este disponibil pentru mai mult de un contribuabil relevant fără a fi necesară personalizarea substanțială a acestuia pentru implementare.

10.05.2021Punctul 3. din Litera A., Partea a II-a, Anexa nr. 4 a fost modificat de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

20.05.2021sintagma: implementare a fost înlocuită de RECTIFICAREA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 527 din 20 mai 2021

B. Semne distinctive specifice legate de testul beneficiului principal1. Un aranjament transfrontalier prin care un participant la aranjamentul respectiv ia măsuri artificiale care constau în achiziționarea unei societăți care înregistrează pierderi, întreruperea activității principale a respectivei societăți și utilizarea pierderilor societății pentru a reduce obligațiile fiscale, inclusiv prin intermediul unui transfer al acestor pierderi către o altă jurisdicție sau prin accelerarea utilizării acestor pierderi.

10.05.2021Punctul 1. din Litera B., Partea a II-a, Anexa nr. 4 a fost modificat de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

20.05.2021sintagma: pierderii a fost înlocuită de RECTIFICAREA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 527 din 20 mai 2021

2.Un aranjament transfrontalier care are ca efect conversia veniturilor în capital, donații sau alte categorii de venituri care sunt impozitate la un nivel mai redus sau sunt scutite de la plata impozitelor.

10.05.2021Punctul 2. din Litera B., Partea a II-a, Anexa nr. 4 a fost modificat de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

20.05.2021sintagma: impozitelor a fost înlocuită de RECTIFICAREA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 527 din 20 mai 2021

3.Un aranjament transfrontalier care include tranzacții circulare care au ca rezultat un carusel de fonduri (round-tripping of funds), anume prin implicarea unor entități interpuse fără alt scop comercial primar sau prin tranzacții care se compensează ori se anulează reciproc sau care au alte caracteristici similare.

10.05.2021Punctul 3. din Litera B., Partea a II-a, Anexa nr. 4 a fost modificat de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

20.05.2021sintagma: similare a fost înlocuită de RECTIFICAREA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 527 din 20 mai 2021

C. Semne distinctive specifice asociate tranzacțiilor transfrontaliere1. Un aranjament transfrontalier care implică plăți transfrontaliere deductibile efectuate între două sau mai multe întreprinderi asociate, în cazul în care este prezentă cel puțin una dintre următoarele condiții:

a)destinatarul nu este rezident fiscal în nicio jurisdicție;

b)cu toate că destinatarul este rezident fiscal într-o jurisdicție, acea jurisdicție:

(i)nu impune un impozit pe profit sau impune un impozit pe profit la o cotă egală cu zero ori mai mică de 1%; sau(ii) este inclusă într-o listă de jurisdicții ale unor țări terțe care au fost evaluate de statele membre, în mod colectiv sau în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, și au fost calificate ca fiind necooperante;

10.05.2021Litera b) din Punctul 1., Litera C., Partea a II-a, Anexa nr. 4 a fost modificată de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

c)plata beneficiază de o scutire integrală de impozit în jurisdicția în care destinatarul este rezident fiscal;

d)plata beneficiază de un regim fiscal preferențial în jurisdicția în care destinatarul este rezident fiscal.

2.Deducerile pentru aceeași amortizare a activului sunt solicitate în mai multe jurisdicții.

3.Scutirea de la dubla impunere cu privire la același element de venit sau de capital este pretinsă în mai mult de o jurisdicție.

4.Există un aranjament transfrontalier care include transferuri de active și în cazul căruia există o diferență semnificativă în ceea ce privește suma tratată ca plătibilă pentru activele respective în jurisdicțiile implicate.D. Semne distinctive specifice referitoare la schimbul automat de informații și la beneficiarii reali1. Un aranjament transfrontalier care poate avea ca efect subminarea obligației de raportare instituite potrivit normelor prin care a fost transpusă legislația Uniunii Europene în materie sau oricare alte acorduri echivalente privind schimbul automat de informații referitoare la Conturile Financiare, inclusiv acorduri cu țări terțe, sau care profită de absența unor astfel de legi sau acorduri. Aceste aranjamente transfrontaliere includ cel puțin:

a)utilizarea unui cont, a unui produs sau a unei investiții care nu reprezintă sau despre care se pretinde că nu reprezintă un Cont Financiar, dar prezintă caracteristici care sunt similare în esență cu cele ale unui Cont Financiar;

b)transferul Conturilor Financiare sau al activelor către jurisdicții în care nu există obligația schimbului automat de informații privind Conturile Financiare cu statul de reședință al contribuabilului relevant sau utilizarea jurisdicțiilor respective;

c)reclasificarea veniturilor și a capitalului în produse sau plăți care nu fac obiectul schimbului automat de informații privind Conturile Financiare;

d)transferul sau conversia unei Instituții Financiare, a unui Cont Financiar sau a activelor acestora, într-o Instituție Financiară, un Cont Financiar sau active care nu fac obiectul raportării în cadrul schimbului automat de informații privind Conturile Financiare;

e)utilizarea entităților legale, aranjamentelor sau structurilor juridice care elimină sau despre care se pretinde că înlătură obligația de raportare a unuia sau mai multor Titulari de cont sau Persoane care exercită controlul, instituită potrivit normelor privind schimbul automat de informații privind Conturile Financiare;

f)aranjamente transfrontaliere care subminează sau exploatează slăbiciunile din cadrul procedurilor de diligență fiscală utilizate de Instituțiile Financiare pentru a-și respecta obligațiile de raportare a informațiilor privind Conturi Financiare, inclusiv utilizarea jurisdicțiilor cu regimuri inadecvate sau precare de asigurare a respectării legislației privind combaterea spălării banilor ori cu cerințe precare în materie de transparență cu privire la persoanele juridice sau construcțiile juridice.

2.Un aranjament transfrontalier care implică un lanț juridic sau de beneficiari reali netransparent, ce utilizează persoane, aranjamente juridice sau structuri:

a)care nu desfășoară o activitate economică semnificativă susținută de personal, echipamente, active și spații de lucru adecvate; șib) care sunt încorporate, gestionate, rezidente, controlate sau stabilite în orice altă jurisdicție decât cea de rezidență a unuia sau mai mulți dintre beneficiarii reali ai activelor deținute de aceste persoane, construcții juridice sau structuri; șic) în cazul în care beneficiarii reali ai acestor persoane, construcții juridice sau structuri, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, devin neidentificabili.E. Semne distinctive specifice privind prețurile de transfer1. Un aranjament transfrontalier care implică utilizarea unor reglementări unilaterale privind «zona de siguranță», potrivit înțelesului atribuit acestei noțiuni de Liniile directoare privind prețurile de transfer emise de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică pentru societățile multinaționale și administrațiile fiscale, cu modificările și completările ulterioare.

10.05.2021Punctul 1. din Litera E., Partea a II-a, Anexa nr. 4 a fost modificat de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

20.05.2021sintagma: ulterioare a fost înlocuită de RECTIFICAREA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 527 din 20 mai 2021

2.Un aranjament transfrontalier care implică transferul de active necorporale greu de evaluat, potrivit înțelesului atribuit acestei noțiuni de Liniile directoare privind prețurile de transfer emise de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică pentru societățile multinaționale și administrațiile fiscale, cu modificările și completările ulterioare. Noțiunea «active necorporale greu de evaluat» vizează activele necorporale sau drepturile asupra acestora pentru care, la momentul transferului lor între întreprinderi asociate:

10.05.2021Partea introductivă a punctului 2. din Litera E., Partea a II-a, Anexa nr. 4 a fost modificată de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

a)nu există elemente comparabile fiabile; șib) la data la care a fost încheiată tranzacția, previziunile privind viitoarele fluxuri de numerar sau veniturile preconizate a fi obținute din activul necorporal transferat sau ipotezele utilizate în evaluarea activului necorporal sunt incerte, generând dificultăți în preconizarea nivelului final de succes al activului necorporal la momentul transferului.

3.Un aranjament transfrontalier care implică un transfer transfrontalier de funcții și/sau riscuri și/sau de active în interiorul unui grup, dacă profiturile anuale preconizate, determinate înainte de a calcula impactul dobânzilor și a impozitelor asupra acestora (EBIT), pentru perioada de 3 ani ulterioară transferului, de către entitatea/entitățile care efectuează transferul, sunt mai mici de 50% din EBIT anuale preconizate de către această entitate/aceste entități care efectuează transferul, dacă transferul nu ar fi avut loc.

10.05.2021Punctul 3. din Litera E., Partea a II-a, Anexa nr. 4 a fost modificat de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 07 mai 2021

20.05.2021sintagma: loc a fost înlocuită de RECTIFICAREA nr. 123 din 6 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 527 din 20 mai 2021

01.07.2020Actul a fost completat de Punctul 18, Articolul I din ORDONANȚA nr. 5 din 28 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2020

Anexa nr. 5

PROCEDURĂ

de diligență fiscală, procedură de raportare și alte norme pentru Operatorii de platforme

Prezenta anexă stabilește procedura de diligență fiscală, procedura de raportare și alte norme care trebuie să fie aplicate de către Operatorii de platforme care au obligația de raportare pentru a permite autorității competente din România să comunice, prin schimb automat, informațiile prevăzute la art. 291^5 alin. (2) și (3).

Prezenta anexă stabilește, de asemenea, normele și procedurile administrative care trebuie să fie în vigoare în România pentru a asigura atât punerea în aplicare efectivă, cât și respectarea procedurii de diligență fiscală și a procedurii de raportare prezentate în continuare.

Secţiunea IDefinițiile termenilor

Următorii termeni au sensul definit în dispozițiile următoare:A. Operatori de platforme care au obligația de raportare1. Platformă înseamnă orice software, inclusiv un site web sau o parte a unui site web, și aplicații, inclusiv aplicații mobile, care sunt accesibile utilizatorilor și care permit Vânzătorilor să fie conectați cu alți utilizatori în scopul realizării unei Activități Relevante, în mod direct sau indirect, pentru acești utilizatori. Termenul include, de asemenea, orice aranjament pentru colectarea și plata unei Contraprestații pentru realizarea Activității Relevante.

Termenul Platformă nu include software care, fără nicio intervenție suplimentară în cadrul realizării unei Activități Relevante, permite exclusiv oricare dintre următoarele:

a)procesarea plăților în legătură cu Activitatea Relevantă;

b)listarea sau promovarea de către utilizatori a unei Activități Relevante;

c)redirecționarea sau transferarea utilizatorilor către o Platformă.

2.Operator de platformă înseamnă o Entitate care pune la dispoziția Vânzătorilor, în temeiul unor contracte, o întreagă Platformă sau o parte a acesteia.

3.Operator de Platformă Exclus înseamnă un Operator de platformă care a demonstrat în prealabil și anual într-un mod convingător autorității competente din România, căreia Operatorul de platformă ar fi trebuit în mod normal să îi raporteze informații în conformitate cu normele prevăzute la pct. 1-3 ale subsecțiunii A din secțiunea III, că întregul model de afaceri al Platformei respective este de așa natură încât nu deține Vânzători Raportabili.

4.Operator de platformă care are obligația de raportare înseamnă orice Operator de platformă, altul decât un Operator de Platformă Exclus, care se află în oricare dintre situațiile următoare:

a)are rezidență fiscală în România sau într-un alt stat membru sau, atunci când respectivul Operator de platformă nu are rezidență fiscală în România și nici într-un alt stat membru, dar îndeplinește oricare dintre condițiile următoare:

(i)este constituit în temeiul legislației din România sau dintr-un alt stat membru;

(ii)are sediul conducerii, inclusiv sediul conducerii efective, în România sau într-un alt stat membru;

(iii)are un sediu permanent în România sau într-un alt stat membru și nu este un Operator de platformă Calificat din afara Uniunii;

b)nu are rezidență fiscală, nu este constituit sau administrat în România sau în oricare alt stat membru și nici nu are sediu permanent în România sau în oricare alt stat membru, dar facilitează realizarea unei Activități Relevante de către Vânzători Raportabili sau a unei Activități Relevante care implică închirierea unui bun imobil situat în România sau într-un alt stat membru și nu este un Operator de Platformă Calificat din afara Uniunii.

Notă

Conform articolului V din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe Operatorii de platformă care au obligația de raportare în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5 la Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta ordonanță, trebuie să se înregistreze potrivit art. 291^5 alin. (10).

5.Operator de Platformă Calificat din afara Uniunii înseamnă un Operator de platformă în cazul căruia toate Activitățile Relevante pe care le facilitează sunt și Activități Relevante Calificate și care are rezidență fiscală într-o Jurisdicție Calificată din afara Uniunii sau, atunci când respectivul Operator de platformă nu are rezidență fiscală într-o Jurisdicție Calificată din afara Uniunii, dar îndeplinește oricare dintre condițiile următoare:

a)este constituit în temeiul legislației unei Jurisdicții Calificate din afara Uniunii; saub) are sediul conducerii, inclusiv sediul conducerii efective, într-o Jurisdicție Calificată din afara Uniunii.

6.Jurisdicție Calificată din afara Uniunii înseamnă o jurisdicție din afara Uniunii care a încheiat un Acord Efectiv privind Stabilirea Autorității Competente cu autoritățile competente din toate statele membre care sunt identificate drept jurisdicții raportabile pe o listă publicată de jurisdicția din afara Uniunii.

7.Acord Efectiv privind Stabilirea Autorității Competente înseamnă un acord între autoritatea competentă din România și o jurisdicție din afara Uniunii care impune schimbul automat de informații echivalente cu cele specificate la subsecțiunea B a secțiunii III din prezenta anexă, astfel cum este confirmat printr-un act de punere în aplicare în conformitate cu art. 291^5 alin. (22).

8.Activitate Relevantă înseamnă o activitate realizată în schimbul unei Contraprestații și constă în oricare dintre următoarele:

a)închirierea de bunuri imobile, inclusiv rezidențiale și comerciale, precum și de orice alte bunuri imobile și spații de parcare;

b)un Serviciu Personal;

c)vânzarea de Bunuri;

d)închirierea oricărui mijloc de transport.

Termenul Activitate Relevantă nu include o activitate realizată de un Vânzător care acționează în calitate de angajat al Operatorului de platformă sau de o Entitate afiliată Operatorului de platformă.

9.Activități Relevante Calificate înseamnă orice Activitate Relevantă care face obiectul schimbului automat în temeiul unui Acord Efectiv privind Stabilirea Autorității Competente.

10.Contraprestație înseamnă orice formă de compensație, după scăderea tuturor onorariilor, comisioanelor sau taxelor reținute sau percepute de Operatorul de platformă care are obligația de raportare, care este plătită sau creditată în contul unui Vânzător în legătură cu Activitatea Relevantă și a cărei valoare este cunoscută sau ar putea fi, în mod rezonabil, cunoscută de Operatorul de platformă.

11.Serviciu Personal înseamnă un serviciu care implică o muncă pe bază de intervale de timp sau sarcini, prestată de una sau mai multe persoane care acționează fie independent, fie în numele unei Entități, și realizată la cererea unui utilizator, fie online, fie în mod fizic, offline, după ce a fost facilitată prin intermediul unei Platforme.B. Vânzători Raportabili1. Vânzător înseamnă un utilizator al unei Platforme, care poate fi o persoană fizică sau o Entitate, și care este înregistrat pe Platformă în orice moment din Perioada de raportare și realizează o Activitate Relevantă.

2.Vânzător Activ înseamnă orice Vânzător care prestează o Activitate Relevantă în timpul Perioadei de raportare sau căruia i se plătește sau i se creditează o Contraprestație în legătură cu o Activitate Relevantă în timpul Perioadei de raportare.

3.Vânzător Raportabil înseamnă orice Vânzător Activ, cu excepția Vânzătorilor Excluși, care este rezident în România sau într-un alt stat membru sau care a oferit spre închiriere un bun imobil situat în România sau într-un alt stat membru.

4.Vânzător Exclus înseamnă orice Vânzător:

a)care este o Entitate Guvernamentală;

b)care este o Entitate ale cărei acțiuni sunt tranzacționate în mod regulat pe o piață reglementată sau o Entitate afiliată unei Entități ale cărei acțiuni sunt tranzacționate în mod regulat pe o piață reglementată;

c)care este o Entitate pentru care Operatorul de platformă a facilitat peste 2.000 de Activități Relevante prin închirierea de bunuri imobile în legătură cu un Bun Imobil Listat în cursul Perioadei de raportare; saud) pentru care Operatorul de platformă a facilitat mai puțin de 30 de Activități Relevante prin vânzarea de Bunuri și pentru care valoarea totală a Contraprestației plătite sau creditate nu a depășit echivalentul în lei a 2.000 de euro în cursul Perioadei de raportare.C. Alte definiții1. Entitate înseamnă o persoană juridică sau o construcție juridică, de exemplu o companie, un parteneriat, o fiducie sau o fundație. O Entitate este o Entitate afiliată a unei alte Entități dacă oricare dintre cele două Entități deține controlul asupra celeilalte sau cele două Entități se află sub control comun. În acest sens, noțiunea de control include deținerea directă sau indirectă a peste 50% din voturi și din valoarea unei Entități. În cazul participației indirecte, îndeplinirea cerinței privind deținerea a peste 50% din dreptul de proprietate asupra capitalului celeilalte Entități se stabilește prin înmulțirea ratelor de participație pe nivelurile succesive. Se consideră că o persoană care deține mai mult de 50% din drepturile de vot deține 100% din drepturile de vot.

2.Entitate Guvernamentală înseamnă Guvernul României, al unui stat membru sau al unei alte jurisdicții, orice unitate administrativ-teritorială, subdiviziune administrativ-teritorială sau subdiviziune politică a României, a unui stat membru sau a unei alte jurisdicții (care include un stat, o provincie, un județ sau o localitate) sau orice organism sau agenție deținut/ă integral de România sau de un stat membru sau de o altă jurisdicție ori de una sau mai multe dintre subdiviziunile sus-menționate (fiecare reprezentând o «Entitate Guvernamentală»).

3.NIF înseamnă Număr de Identificare Fiscală, emis de România sau de un stat membru, sau echivalentul său funcțional dacă nu există un Număr de Identificare Fiscală.

4.Număr TVA înseamnă numărul unic care identifică o persoană impozabilă sau o entitate juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA.

5.Adresă Principală înseamnă adresa la care se află reședința principală a Vânzătorului care este o persoană fizică, respectiv adresa la care se află sediul social al Vânzătorului care este o Entitate.

6.Perioadă de raportare înseamnă anul calendaristic pentru care se face raportarea în temeiul secțiunii III.

7.Bun Imobil Listat înseamnă toate unitățile bunului imobil situate la aceeași adresă fizică, deținute de același proprietar și oferite spre închiriere pe o Platformă de către același Vânzător.

8.Număr de Identificare a Contului Financiar înseamnă numărul sau referința unic/ă de identificare a contului bancar sau a unui alt cont de servicii de plată similar în care este plătită sau creditată Contraprestația, de care dispune Operatorul de platformă.

9.Bunuri înseamnă orice bun corporal.

10.«Serviciu de Identificare» înseamnă un proces electronic pus gratuit de către un stat membru sau de către Uniunea Europeană la dispoziția unui Operator de platformă care are obligația de raportare, în scopul stabilirii identității și a rezidenței fiscale a unui Vânzător.

10.12.2025Litera C., Sectiunea I, Anexa nr. 5 a fost completată de Punctul 61., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

Secţiunea IIProcedura de diligență fiscală

În scopul identificării Vânzătorilor Raportabili se aplică procedura descrisă în continuare.

A. Vânzători care nu fac obiectul examinării

Pentru a determina dacă un Vânzător care este o Entitate se califică drept Vânzător Exclus în sensul descris la pct. 4 lit. a) și b) din subsecțiunea B din secțiunea I, un Operator de platformă care are obligația de raportare poate utiliza informațiile disponibile în mod public sau o confirmare din partea Vânzătorului care este o Entitate.

Pentru a determina dacă un Vânzător se califică drept Vânzător Exclus în sensul descris la pct. 4 lit. c) și d) din subsecțiunea B din secțiunea I, un Operator de platformă care are obligația de raportare poate utiliza evidențele aflate la dispoziția sa.

B. Colectarea informațiilor despre Vânzător1. Operatorul de platformă care are obligația de raportare colectează toate informațiile următoare pentru fiecare Vânzător care este o persoană fizică și care nu este Vânzător Exclus:

a)prenumele și numele;

b)Adresa Principală;

c)orice NIF emis Vânzătorului respectiv, inclusiv fiecare stat membru emitent, și, în absența unui NIF, locul nașterii Vânzătorului respectiv;

d)numărul TVA al Vânzătorului respectiv, dacă există;

e)data nașterii.

2.Operatorul de platformă care are obligația de raportare colectează toate informațiile următoare pentru fiecare Vânzător care este o Entitate și care nu este Vânzător Exclus:

a)denumirea juridică;

b)Adresa Principală;

c)orice NIF emis Vânzătorului respectiv, inclusiv fiecare stat membru emitent;

d)numărul TVA al Vânzătorului respectiv, dacă există;

e)numărul de înregistrare în Registrul Comerțului;

f)existența oricărui sediu permanent prin care se realizează Activități Relevante în România sau în oricare alt stat membru, dacă informația este disponibilă, indicând fiecare stat membru în care este situat un astfel de sediu permanent.

3.Abrogat.

10.12.2025Punctul 3., Litera B., Sectiunea II, Anexa nr. 5 a fost abrogat de Punctul 62., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

4.Prin excepție de la pct. 1 lit. c) și pct. 2 lit. c) și e), Operatorul de platformă care are obligația de raportare nu este obligat să colecteze NIF-ul sau, după caz, numărul de înregistrare în Registrul Comerțului în niciuna dintre situațiile următoare:

a)statul membru de rezidență al Vânzătorului nu îi emite acestuia un NIF sau un număr de înregistrare în Registrul Comerțului;

b)statul membru de rezidență al Vânzătorului nu impune colectarea NIF-ului emis Vânzătorului.C. Verificarea informațiilor despre Vânzător1. Operatorul de platformă care are obligația de raportare stabilește dacă informațiile colectate în temeiul subsecțiunii A, al pct. 2 lit. a)-e) din subsecțiunea B și al subsecțiunii E sunt corecte, utilizând toate informațiile și documentele de care dispune în evidențele sale, precum și orice interfață electronică pusă la dispoziție gratuit de un stat membru sau de Uniunea Europeană pentru a verifica valabilitatea NIF-ului și/sau a numărului TVA.

2.Prin excepție de la pct. 1, în vederea îndeplinirii procedurii de diligență fiscală în temeiul pct. 2 din subsecțiunea F, Operatorul de platformă care are obligația de raportare poate stabili dacă informațiile colectate în temeiul subsecțiunii A, al pct. 1 și pct. 2 lit. a)-e) din subsecțiunea B și în temeiul subsecțiunii E sunt corecte, utilizând informațiile și documentele de care dispune în evidențele sale electronice.

3.În aplicarea pct. 3 lit. b) de la subsecțiunea F și prin excepție de la pct. 1 și 2 din subsecțiunea C, în cazurile în care Operatorul de platformă care are obligația de raportare are motive să considere că oricare dintre informațiile descrise la subsecțiunile B sau E pot fi inexacte în temeiul informațiilor furnizate de către autoritatea competentă din România sau de către autoritatea competentă a unui stat membru într-o cerere privind un anumit Vânzător, Operatorul de platformă care are obligația de raportare solicită Vânzătorului să corecteze informațiile despre care s-a constatat că sunt incorecte și să furnizeze documente justificative, date sau informații, provenite dintr-o sursă independentă, cum ar fi:

a)un document de identificare valabil, emis de o autoritate publică din România sau din alt stat membru;

b)un certificat de rezidență fiscală, aprobat prin ordin al ministrului finanțelor.

Notă

Conform articolului IV din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023, ordinul ministrului finanțelor prevăzut la pct. 3 lit. b) din subsecțiunea C a secțiunii II din anexa nr. 5 la Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta ordonanță, se aprobă în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.D. Determinarea statului/lor membru/e al/ale Uniunii Europene de rezidență al/e Vânzătorului în sensul art. 291^5 din lege și al prezentei anexe1. Un Operator de platformă care are obligația de raportare consideră că un Vânzător este rezident în România sau într-un stat membru dacă Adresa Principală a Vânzătorului se află în România sau în statul membru respectiv.

2.În cazul în care Adresa principală a Vânzătorului se află într-un alt stat membru, un Operator de platformă care are obligația de raportare consideră că Vânzătorul este rezident și în România în cazul în care NIF-ul i-a fost emis în România în conformitate cu normele legale în vigoare.

Un Operator de platformă care are obligația de raportare consideră că Vânzătorul are rezidența și în statul membru de emitere a NIF-ului dacă statul emitent este diferit de statul membru în care se află Adresa Principală a Vânzătorului.

3.În cazul în care Vânzătorul a furnizat informații cu privire la existența unui sediu permanent în România sau într-un alt stat membru, în conformitate cu pct. 2 lit. f) de la subsecțiunea B, un Operator de platformă care are obligația de raportare consideră că un Vânzător este rezident și în România sau în statul membru respectiv, astfel cum a precizat Vânzătorul.

4.Prin excepție de la pct. 1 D, un Operator de platformă care are obligația de raportare consideră că un Vânzător este rezident în fiecare stat membru confirmat de un serviciu de identificare electronică pus la dispoziție de un stat membru sau de Uniunea Europeană în temeiul pct. 3 din subsecțiunea B.E. Colectarea informațiilor privind bunul imobil închiriat1. Dacă un Vânzător desfășoară o Activitate Relevantă care implică închirierea de bunuri imobile situate în România sau întrun alt stat membru, Operatorul de platformă care are obligația de raportare colectează adresa fiecărui Bun Imobil Listat și, dacă a fost emis, numărul cărții funciare respective sau echivalentul acestuia prevăzut de normele legale în vigoare din România sau de dreptul intern al statului membru în care se află.

2.Dacă un Operator de platformă care are obligația de raportare a facilitat peste 2.000 de Activități Relevante prin închirierea unui Bun Imobil Listat pentru același Vânzător care este o Entitate, Operatorul de platformă care are obligația de raportare colectează documente justificative, date sau informații conform cărora Bunul Imobil Listat este deținut de același proprietar.F. Termenele de finalizare și de valabilitate ale procedurii de diligență fiscală1. Un Operator de platformă care are obligația de raportare finalizează procedura de diligență fiscală prevăzută la subsecțiunile A-E până la data de 31 decembrie a Perioadei de Raportare.

2.Prin excepție de la pct. 1 din subsecțiunea F, pentru Vânzătorii care sunt înregistrați deja pe Platformă la 1 ianuarie 2023 sau de la data la care o Entitate devine Operator de platformă care are obligația de raportare, procedura de diligență fiscală prevăzută la subsecțiunile A-E trebuie să fie finalizată până la data de 31 decembrie a celei de a doua Perioade de Raportare de către Operatorul de platformă care are obligația de raportare.

3.Prin excepție de la pct. 1, un Operator de platformă care are obligația de raportare poate utiliza procedura de diligență fiscală efectuată în legătură cu Perioadele de Raportare anterioare dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)informațiile despre Vânzător solicitate la pct. 1 și 2 din subsecțiunea B au fost fie colectate și verificate, fie confirmate în ultimele 36 de luni; șib) Operatorul de platformă care are obligația de raportare nu are motive să considere că informațiile colectate în temeiul subsecțiunilor A, B și E sunt sau au devenit incorecte sau nu mai sunt de încredere.G. Aplicarea procedurii de diligență fiscală numai Vânzătorilor Activi

Un Operator de platformă care are obligația de raportare poate alege să efectueze procedura de diligență fiscală în temeiul subsecțiunilor A-F numai în ceea ce privește Vânzătorii Activi.

H. Îndeplinirea procedurii de diligență fiscală de către terți1. Un Operator de platformă care are obligația de raportare poate încredința unui prestator de servicii terț îndeplinirea procedurii de diligență fiscală prevăzute în prezenta secțiune, însă aceste obligații rămân în responsabilitatea Operatorului de platformă care are obligația de raportare.

2.Dacă un Operator de platformă efectuează procedura de diligență fiscală pentru un Operator de platformă care are obligația de raportare în ceea ce privește aceeași Platformă în temeiul pct. 1, Operatorul de platformă în cauză efectuează procedura de diligență fiscală în temeiul normelor prevăzute în prezenta secțiune. Obligațiile privind procedura de diligență fiscală rămân în responsabilitatea Operatorului de platformă care are obligația de raportare.Secţiunea III Proceduri de raportareA. Calendarul și modalitatea de raportare1. Un Operator de platformă care are obligația de raportare în temeiul pct. 4 lit. a) din subsecțiunea A a secțiunii I raportează autorității competente din România informațiile prevăzute la subsecțiunea B în ceea ce privește Perioada de Raportare. Informațiile prevăzute la subsecțiunea B trebuie raportate cel târziu până la data de 31 ianuarie a anului următor anului calendaristic în care Vânzătorul este identificat ca Vânzător Raportabil.

Dacă există mai mulți Operatori de platforme care au obligația de raportare, oricare dintre respectivii Operatori de platforme care au obligația de raportare este exonerat de obligația de a raporta informațiile către autoritatea competentă din România dacă deține dovezi, în conformitate cu normele legale în vigoare, că aceleași informații au fost raportate de un alt Operator de platformă care are obligația de raportare.

2.Dacă un Operator de platformă care are obligația de raportare în temeiul pct. 4 lit. a) din subsecțiunea A a secțiunii I îndeplinește oricare dintre condițiile prevăzute la această dispoziție în mai multe state membre, atunci alege unul dintre respectivele state membre în care să îndeplinească procedurile de raportare stabilite în prezenta secțiune. Acest Operator de platformă care are obligația de raportare raportează informațiile prevăzute la subsecțiunea B, în ceea ce privește Perioada de Raportare, autorității competente din statul membru ales, astfel cum este determinat acesta în conformitate cu secțiunea IV, până la data de 31 ianuarie a anului următor anului calendaristic în care Vânzătorul este identificat ca Vânzător Raportabil. Dacă există mai mulți Operatori de platforme care au obligația de raportare, oricare dintre respectivii Operatori de platforme care au obligația de raportare este exonerat de obligația de a raporta informațiile către autoritatea competentă din România dacă deține dovezi, în conformitate cu normele legale în vigoare, că aceleași informații au fost raportate de un alt Operator de platformă care are obligația de raportare într-un alt stat membru.

3.Un Operator de platformă care are obligația de raportare în temeiul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I raportează informațiile prevăzute la subsecțiunea B în ceea ce privește Perioada de Raportare autorității competente din România, atunci când România este statul de înregistrare, conform art. 291^5 alin. (10), până la data de 31 ianuarie a anului următor anului calendaristic în care Vânzătorul este identificat ca Vânzător Raportabil.

4.Prin excepție de la pct. 3, un Operator de platformă care are obligația de raportare în temeiul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I nu este obligat să furnizeze informațiile prevăzute la subsecțiunea B în ceea ce privește Activitățile Relevante Calificate, care fac obiectul unui Acord Efectiv privind Stabilirea Autorității Competente care prevede deja schimbul automat de informații echivalente cu România cu privire la Vânzătorii Raportabili rezidenți în România.

5.Un Operator de platformă care are obligația de raportare comunică, de asemenea, informațiile prevăzute la pct. 2 și 3 din subsecțiunea B Vânzătorului Raportabil vizat de respectivele informații, cel târziu până la data de 31 ianuarie a anului următor anului calendaristic în care Vânzătorul este identificat ca Vânzător Raportabil.

6.Informațiile privind Contraprestația plătită sau creditată într-o monedă fiduciară se raportează în moneda în care s-a plătit sau creditat Contraprestația în cauză. În cazul în care Contraprestația a fost plătită sau creditată în altă formă decât în monedă fiduciară, Contraprestația în cauză este raportată în echivalentul în lei, convertită sau echivalată după o metodă determinată în mod consecvent de Operatorul de platformă care are obligația de raportare.

7.Informațiile despre Contraprestație și alte sume se raportează în ceea ce privește trimestrul din Perioada de Raportare în care a fost plătită sau creditată Contraprestația.B. Informațiile care urmează a fi raportate

Fiecare Operator de platformă care are obligația de raportare raportează autorității competente din România următoarele informații:

1.Numele, adresa sediului social, NIF-ul și, dacă este cazul, numărul individual de identificare alocat în temeiul art. 291^5 alin. (10) ale Operatorului de platformă care are obligația de raportare, precum și denumirea comercială/denumirile comerciale a/le Platformei/Platformelor pentru care Operatorul de platformă care are obligația de raportare raportează informațiile.

2.Pentru fiecare Vânzător Raportabil care a realizat Activitatea Relevantă, alta decât închirierea de bunuri imobile:

a)informațiile care trebuie colectate în temeiul subsecțiunii B din secțiunea II;

b)Numărul de identificare a Contului Financiar, în măsura în care Operatorul de platformă care are obligația de raportare dispune de această informație și dacă autoritatea competentă din România sau din statul membru în care Vânzătorul Raportabil este rezident în sensul subsecțiunii D din secțiunea II nu a notificat în mod public faptul că nu intenționează să utilizeze Numărul de Identificare a Contului Financiar în acest scop;

c)în cazul în care este diferit de numele Vânzătorului Raportabil, pe lângă Numărul de Identificare a Contului Financiar, numele titularului contului financiar în care se plătește sau se creditează Contraprestația, în măsura în care Operatorul de platformă care are obligația de raportare cunoaște acest nume, precum și orice alte informații de identificare financiară a titularului contului respectiv disponibile pentru Operatorul de platformă care are obligația de raportare;

d)fiecare stat membru în care Vânzătorul Raportabil are rezidență, inclusiv rezidența fiscală din România, dacă este cazul, în scopul prevăzut de art. 291^5 și al prezentei anexe, astfel cum este determinat în temeiul subsecțiunii D din secțiunea II;

e)Contraprestația totală plătită sau creditată în fiecare trimestru al Perioadei de Raportare și numărul de Activități Relevante pentru care aceasta a fost plătită sau creditată;

f)orice onorarii, comisioane sau taxe reținute sau percepute de Operatorul de platformă care are obligația de raportare în fiecare trimestru al Perioadei de Raportare.

3.Pentru fiecare Vânzător Raportabil care a desfășurat o Activitate relevantă care implică închirierea de bunuri imobile:

a)informațiile care trebuie colectate în temeiul subsecțiunii B a secțiunii II;

b)Numărul de Identificare a Contului Financiar, în măsura în care Operatorul de platformă care are obligația de raportare dispune de această informație și dacă autoritatea competentă din România sau din statul membru în care Vânzătorul Raportabil își are rezidența în sensul subsecțiunii D din secțiunea II nu a notificat în mod public faptul că nu intenționează să utilizeze Numărul de Identificare a Contului Financiar în acest scop;

e)adresa fiecărui Bun Imobil Listat, stabilită pe baza procedurii prevăzute în subsecțiunea E din secțiunea II, și numărul cărții funciare respective sau echivalentul acestuia în temeiul normelor legale în vigoare sau în temeiul dreptului intern al statului membru în care se află Bunul Imobil Respectiv, dacă este disponibil;

f)Contraprestația totală plătită sau creditată în fiecare trimestru al Perioadei de Raportare și numărul de activități relevante corespunzător fiecărui Bun Imobil Listat;

g)orice onorarii, comisioane sau taxe reținute sau percepute de Operatorul de platformă care are obligația de raportare în fiecare trimestru al Perioadei de Raportare;

h)dacă este disponibil, numărul de zile pentru care a fost închiriat fiecare Bun Imobil Listat în timpul Perioadei de Raportare și tipul fiecărui Bun Imobil Listat.

4.Fără a aduce atingere pct. 2 lit. a) și pct. 3 lit. a) din prezenta secțiune, Operatorul de platformă care are obligația de raportare nu este obligat să raporteze informațiile care trebuie colectate în temeiul subsecțiunii B secțiunea II în cazul în care raportează către o autoritate competentă care folosește un Serviciu de Identificare și se bazează pe confirmarea directă a identității și a rezidenței Vânzătorului prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziție de un stat membru sau de Uniunea Europeană pentru a stabili identitatea și toate rezidențele fiscale ale Vânzătorului. În cazul în care Operatorul de platformă care are obligația de raportare s-a bazat pe un Serviciu de Identificare pentru a stabili identitatea și toate rezidențele fiscale ale unui Vânzător Raportabil, acesta trebuie să raporteze numele, identificatorul (identificatorii) Serviciului de Identificare și statul membru (statele membre) emitent(e).

10.12.2025Litera B., Sectiunea III, Anexa nr. 5 a fost completată de Punctul 63., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

Secţiunea IVPunerea în aplicare efectivă

Procedura administrativă de alegere a unui singur stat membru în care să se raporteze informațiile

În cazul în care un Operator de platformă care are obligația de raportare în sensul pct. 4 lit. a) din subsecțiunea A a secțiunii I îndeplinește oricare dintre condițiile prevăzute la această dispoziție și în România și în alte state membre, atunci Operatorul de platformă care are obligația de raportare poate alege să efectueze fie în România, fie în alt stat membru procedurile de raportare prevăzute la secțiunea III.

Operatorul de platformă care are obligația de raportare informează autoritatea competentă din România și toate autoritățile competente din celelalte state membre în legătură cu alegerea sa.

Prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală se stabilește procedura administrativă prin care Operatorul de platformă care are obligația de raportare poate alege să efectueze în România procedurile de raportare prevăzute la secțiunea III.

03.02.2023Actul a fost completat de Punctul 32, Articolul I din ORDONANȚA nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 31 ianuarie 2023

Anexa nr. 6

Cerințe de raportare, proceduri de diligență fiscală

și alte norme aplicabile Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori

Prezenta anexă stabilește cerințele de raportare, procedurile de diligență fiscală și alte norme aplicabile Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori pentru ca autoritatea competentă din România să poată comunica, prin schimb automat, informațiile menționate la art. 291^6.

Prezenta anexă stabilește, de asemenea, normele și procedurile administrative pentru a asigura atât punerea în aplicare efectivă, cât și respectarea cerințelor de raportare și a procedurilor de diligență fiscală prezentate în continuare.

Secţiunea I Obligațiile Furnizorilor de Servicii de Criptoactive care au obligația raportăriiA. Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor, în sensul definiției din secțiunea IV subsecțiunea B pct. 3, îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III la autoritatea competentă din România dacă:

1.este o entitate autorizată de autoritatea competentă din România în conformitate cu articolul 63 din Regulamentul (UE) 2023/1.114 sau autorizată să furnizeze Servicii de Criptoactive în urma unei notificări adresate autorității competente din România în conformitate cu articolul 60 din Regulamentul (UE) 2023/1.114; sau2. nu este o entitate autorizată de autoritatea competentă din România în conformitate cu articolul 63 din Regulamentul (UE) 2023/1.114 sau autorizată să furnizeze Servicii de Criptoactive în urma unei notificări adresate autorității competente din România în conformitate cu articolul 60 din Regulamentul (UE) 2023/1.114 și este:

a)o entitate sau persoană fizică cu rezidența fiscală în România;

b)o entitate care:

(i)este înregistrată sau organizată în temeiul legislației naționale din România; și(ii) fie are personalitate juridică în România, fie are obligația de a depune declarații fiscale sau declarații fiscale de informare la autoritatea fiscală din România cu privire la veniturile entității;

c)o entitate administrată din România;

d)o entitate sau o persoană fizică care are un loc obișnuit de desfășurare a activității în România.B. Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III în România în ceea ce privește tranzacțiile care fac obiectul raportării efectuate prin intermediul unei sucursale cu sediul în România.C. Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o entitate nu îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III în România în temeiul subsecțiunii A pct. 2 lit. b), c) sau d) în cazul în care obligațiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene în temeiul faptului că are rezidența fiscală în respectivul stat membru sau în respectiva Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene.D. Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III în România în temeiul subsecțiunii A pct. 2 lit. c) sau d) în cazul în care obligațiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene în temeiul faptului că este o entitate care:

a)este înregistrată sau organizată în temeiul legislației statului membru sau a Jurisdicției Calificate din afara Uniunii Europene; și b) fie are personalitate juridică în celălalt stat membru sau cealaltă Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene, fie are obligația de a depune declarații fiscale sau declarații fiscale de informare la autoritățile fiscale din celălalt stat membru sau din Jurisdicția Calificată din afara Uniunii Europene cu privire la veniturile entității.E. Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o entitate nu îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III în România în temeiul subsecțiunii A pct. 2 lit. d) în cazul în care obligațiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene în temeiul faptului că este administrat din respectivul stat membru sau respectiva Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene.F. Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o persoană fizică nu îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III în România în temeiul subsecțiunii A pct. 2 lit. d) în cazul în care obligațiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene în temeiul faptului că are rezidența fiscală în respectivul stat membru sau în respectiva Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene.G. Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III în România în temeiul subsecțiunii A pct. 2 lit. a), b), c) sau d) în cazul în care acesta a depus o notificare într-un stat membru, într-un format specificat de statul membru respectiv, prin care se confirmă că obligațiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în conformitate cu normele din orice alt stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii, în temeiul unor criterii care sunt în esență similare cu subsecțiunea A pct. 2 lit. a), b), c) sau, respectiv, d).H. Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III în România cu privire la Tranzacțiile care fac obiectul raportării pe care le efectuează prin intermediul unei sucursale din orice alt stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene, în cazul în care obligațiile respective sunt îndeplinite de respectiva sucursală într-un astfel de alt stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene.I.1. În sensul subsecțiunii A pct. 2 lit. b), o declarație fiscală de informare este orice depunere utilizată pentru a notifica autoritatea competentă cu privire la veniturile, în parte sau în totalitate, ale Entității, dar care nu prevede neapărat o obligație fiscală a Entității.I.2. În sensul subsecțiunii A pct. 2 lit. c), acest criteriu include situațiile în care o fiducie sau o Entitate similară din punct de vedere funcțional, care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, este administrată de un fiduciar sau un reprezentant similar din punct de vedere funcțional, care este rezident fiscal în România. Acest criteriu include sediul conducerii efective, precum și orice alt sediu de conducere al Entității. I.3. În sensul subsecțiunii A pct. 2 lit. d), Entitatea sau persoana fizică are un loc obișnuit de desfășurare a activității în România. În acest sens, orice Sucursală va fi considerată un loc obișnuit de desfășurare a activității. Acest criteriu include sediul principal, precum și alte locuri obișnuite de desfășurare a activității.I.4. În sensul respectării cerințelor de raportare și de diligență fiscală prevăzute la subsecțiunile A și B și pentru a preveni raportarea repetitivă, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să raporteze fiecărui stat membru sau unei Jurisdicții Calificate din afara Uniunii Europene, sub rezerva normelor de la subsecțiunile C-H. În acest scop, subsecțiunile C-F introduc o ierarhie între cele patru criterii de la subsecțiunea A care leagă un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor de autoritatea competentă din România. Această ierarhie asigură faptul că cerințele de diligență fiscală și de raportare din România nu se aplică în cazurile în care există o legătură mai puternică cu un alt stat membru sau cu o Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene.I.5. În sensul celor prevăzute la I.4:

a)Subsecțiunea C prevede că o Entitate care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor la autoritatea competentă din România pe baza criteriilor stabilite la subsecțiunea A pct. 2 lit. b)-d) nu are obligația de a finaliza cerințele de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din prezenta anexă la autoritatea competentă din România dacă este rezidentă fiscal într-un alt stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene și finalizează cerințele de diligență fiscală și raportare în respectivul stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene.

b)Subsecțiunea D prevede că o Entitate care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu are obligația de a îndeplini cerințele de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din prezenta anexă la autoritatea competentă din România pe baza criteriilor stabilite la subsecțiunea A pct. 2 lit. c) și d), în măsura în care are personalitate juridică sau are obligația de a depune declarații fiscale sau declarații fiscale de informare la autoritățile fiscale din alt stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene cu privire la veniturile Entității și este înregistrată sau organizată în conformitate cu legile din respectivul stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene și finalizează cerințele de diligență fiscală și de raportare în respectivul stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene.

c)Subsecțiunea E prevede că o Entitate care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu are obligația de a îndeplini cerințele de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din prezenta anexă la autoritatea competentă din România, în conformitate cu subsecțiunea A pct. 2 lit. d), în măsura în care astfel de cerințe de raportare și de diligență fiscală sunt îndeplinite de un astfel de Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor într-un alt stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene, în virtutea faptului că este administrat din respectivul stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene.

d)Subsecțiunea F prevede că o persoană care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu are obligația de a îndeplini cerințele de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din prezenta anexă la autoritatea competentă din România, în conformitate cu subsecțiunea A pct. 2 lit. d), în măsura în care astfel de cerințe de raportare și de diligență fiscală sunt îndeplinite într-un alt stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor are rezidența fiscală.

e)Subsecțiunea H prevede că un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu face obiectul cerințelor de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din prezenta anexă la autoritatea competentă din România, în măsura în care acestea sunt finalizate în alt stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene, în virtutea efectuării tranzacțiilor relevante pentru utilizatorii de criptoactive prin intermediul unei Sucursale din respectivul stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene. Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, care menține una sau mai multe Sucursale îndeplinește cerințele de diligență fiscală și raportare cu privire la un Utilizator de Criptoactive, dacă oricare dintre Sucursalele sale din alt stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene îndeplinește aceste cerințe.

f)Subsecțiunea G prevede că un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu are obligația de a îndeplini cerințele de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din prezenta anexă la autoritatea competentă din România de care aparține în conformitate cu subsecțiunea A pct. 2 lit. a)-d), în măsura în care a depus o notificare la autoritatea competentă din România într-un format specificat de aceasta care să confirme că astfel de cerințe de raportare și de diligență fiscală sunt îndeplinite de un astfel de Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în conformitate cu normele unui alt stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene în temeiul unei legături care este în esență similară celei la care este supus la autoritatea competentă din România, cu excepția cazului în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor are legături în România în conformitate cu subsecțiunea A pct. 2 lit. a), c) sau d).I.6. Modelul, conținutul, modalitatea de depunere a notificării prevăzute la punctul I.5 litera f) se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.).

Notă

Conform articolului II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se emit ordinele președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală prevăzute la anexa nr. 6 secțiunea I subsecțiunea I pct. 6.Secţiunea II Cerințe de raportareA. Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, în sensul secțiunii I subsecțiunile A și B, raportează la autoritatea competentă din România informațiile menționate la subsecțiunea B a prezentei secțiuni.B. Pentru fiecare an calendaristic relevant sau pentru fiecare altă perioadă de raportare adecvată și sub rezerva obligațiilor Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori prevăzute în secțiunea I și a procedurilor de diligență fiscală prevăzute în secțiunea III, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor raportează, cu privire la utilizatorii săi de criptoactive care sunt utilizatori care fac obiectul raportării sau care au persoane care exercită controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării, următoarele informații:

1.în cazul unei persoane fizice care este un utilizator care face obiectul raportării: numele, adresa, statul membru (statele membre)/jurisdicția (jurisdicțiile) de rezidență, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), data și locul nașterii.

În cazul unei entități care este un utilizator care face obiectul raportării și care, după aplicarea procedurilor de diligență fiscală prevăzute la secțiunea III este identificată ca având una sau mai multe persoane care exercită controlul și care sunt persoane care fac obiectul raportării: numele, adresa, statul membru (statele membre)/jurisdicția (jurisdicțiile) de rezidență și numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale entității, precum și numele, adresa, statul membru (statele membre)/jurisdicția (jurisdicțiile) de rezidență, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), data și locul nașterii fiecărei persoane care exercită controlul asupra entității care este persoană care face obiectul raportării, precum și rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare astfel de persoană care face obiectul raportării este o persoană care exercită controlul asupra entității.

Fără a aduce atingere subsecțiunii B pct. 1, în cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor raportează unei autorități competente care utilizează un Serviciu de Identificare și se bazează pe confirmarea directă a identității și a rezidenței persoanei care face obiectul raportării prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziție de un stat membru sau de Uniunea Europeană pentru a stabili identitatea și toate rezidențele fiscale ale persoanei care face obiectul raportării, informațiile care trebuie raportate cu privire la persoana care face obiectul raportării sunt numele, identificatorul (identificatorii) din Serviciul de Identificare și statul membru (statele membre) emitent(e), precum și rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora)

fiecare persoană care face obiectul raportării este o persoană care exercită controlul asupra entității;

2.numele, adresa, numărul de identificare fiscală (NIF) și, dacă este disponibil, numărul individual de identificare menționat la articolul 291^6 alin. (14) și identificatorul global al entității juridice ale Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor;

3.pentru fiecare tip de Criptoactiv care face obiectul raportării și cu care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor a efectuat tranzacții care fac obiectul raportării în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, dacă este cazul:

a)denumirea completă a tipului de criptoactiv care face obiectul raportării;

b)suma brută agregată plătită, numărul agregat de unități și numărul de tranzacții care fac obiectul raportării în contextul achizițiilor în schimbul monedei fiduciare;

c)suma brută agregată încasată, numărul agregat de unități și numărul de tranzacții care fac obiectul raportării în contextul vânzărilor în schimbul monedei fiduciare;

d)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de tranzacții care fac obiectul raportării în contextul achizițiilor în schimbul altor criptoactive care fac obiectul raportării;

e)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de tranzacții care fac obiectul raportării în contextul vânzărilor în schimbul altor criptoactive care fac obiectul raportării;

f)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de tranzacții de plată cu amănuntul care fac obiectul raportării;

g)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de tranzacții care fac obiectul raportării, defalcate pe tipuri de transfer, în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, în cazul acelor transferuri către Utilizatorul care face obiectul raportării care nu intră sub incidența lit. b) și d);

h)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de tranzacții care fac obiectul raportării, defalcate pe tipuri de transfer, în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, în cazul acelor transferuri din partea Utilizatorului care face obiectul raportării care nu intră sub incidența lit. c), e) și f); și i) valoarea justă de piață agregată, precum și numărul agregat de unități de transferuri efectuate de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor către adresele registrelor distribuite menționate în Regulamentul (UE) 2023/1.114 sau către adrese de portofel necunoscute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor despre care nu se știe că ar fi asociate cu un furnizor de servicii de active virtuale sau cu o instituție financiară.

4.Fără a aduce atingere subsecțiunii B pct. 1, nu este obligatorie raportarea NIF în cazul în care:

(i)Jurisdicția care face obiectul raportării nu emite NIF; sau(ii) dreptul intern al Jurisdicției care face obiectul raportării nu impune colectarea NIF emis de respectiva Jurisdicție din afara Uniunii Europene care face obiectul raportării.

5.În sensul subsecțiunii B pct. 3 lit. b) și c), suma plătită sau încasată se raportează în moneda fiduciară în care a fost plătită sau încasată. În cazul în care sumele au fost plătite sau încasate în mai multe monede fiduciare, sumele se raportează într-o singură monedă, convertită la momentul fiecărei tranzacții care face obiectul raportării, într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor.

6.În sensul subsecțiunii B pct. 3 lit. d)-i), valoarea justă de piață se determină și se raportează într-o singură monedă, evaluată la momentul fiecărei Tranzacții care face obiectul Raportării într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor.

7.Informațiile raportate trebuie să identifice moneda fiduciară în care este raportată fiecare sumă.B.1. Precizări privind informațiile de raportare1. Jurisdicția (Jurisdicțiile) de rezidență:

Jurisdicția (Jurisdicțiile) de rezidență care trebuie raportată (raportate) cu privire la o Persoană care face obiectul raportării este (sunt) jurisdicția (jurisdicțiile) de rezidență identificată (identificate) de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor în conformitate cu procedurile de diligență fiscală prevăzute în secțiunea III. În cazul unei Persoane care face obiectul raportării care este identificată ca având mai multe jurisdicții de rezidență, jurisdicțiile de rezidență de raportat sunt toate jurisdicțiile de rezidență identificate de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor pentru Persoana care face obiectul raportării.

2.Număr de identificare fiscală

NIF care trebuie raportat este NIF atribuit Persoanei care face obiectul raportării în funcție de jurisdicția sa de rezidență. În cazul unei Persoane care face obiectul raportării care este identificată ca având mai multe jurisdicții de rezidență, NIF care trebuie raportat este NIF al Persoanei care face obiectul raportării în ceea ce privește fiecare Jurisdicție care face obiectul raportării. În acest sens, termenul „NIF“ include un echivalent funcțional în absența unui Număr de Identificare Fiscală.

Potrivit subsecțiunii B pct. 4 nu este necesară raportarea unui NIF cu privire la o Persoană care face obiectul raportării care este rezidentă într-o Jurisdicție calificată din afara Uniunii Europene care face obiectul raportării sau cu privire la care nu a fost emis un NIF. Cu toate acestea, dacă și atunci când o Jurisdicție care face obiectul raportării începe să emită NIF și emite un NIF unei anumite Persoane care face obiectul raportării, excepția prevăzută la subsecțiunea B nu se mai aplică, iar NIF al Persoanei care face obiectul raportării va fi raportat în cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor obține o autocertificare care conține un astfel de NIF sau obține în alt mod un astfel de NIF.

Excepția descrisă la subsecțiunea B pct. 4 subpct. (ii) se concentrează asupra legislației interne a jurisdicției Persoanei care face obiectul raportării. În cazul în care o Jurisdicție care face obiectul raportării a emis un NIF unei Persoane care face obiectul raportării, iar colectarea unui astfel de NIF nu poate fi solicitată în temeiul legislației interne a respectivei jurisdicții, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu are obligația de a obține și de a raporta NIF. Cu toate acestea, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu este împiedicat să solicite și să colecteze NIF-ul persoanei care face obiectul raportării în scopuri de raportare în cazul în care Persoana care face obiectul raportării alege să îl furnizeze. În acest caz, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor va raporta NIF.

3.Subsecțiunea B pct. 2 impune Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor să își raporteze numele, adresa, numărul de identificare fiscală (NIF) și, dacă este disponibil, numărul individual de identificare menționat la articolul 291^6 alin. (14) și identificatorul global al entității juridice ale Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor.

Informații privind numărul de identificare al Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor:

Numărul de identificare al unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor este unul dintre următoarele tipuri de numere atribuite unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în scopuri de identificare: un NIF sau, în absența acestuia, un cod/număr de înregistrare al întreprinderii/ companiei sau Codul Unic de Identificare al Entității (LEI). În cazul în care nu este atribuit niciun număr de identificare Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor, atunci trebuie raportate numai numele și adresa Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor.

4.Informații privind Tranzacțiile Relevante

Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să raporteze, pentru fiecare tip de Criptoactive Relevante, informațiile prevăzute la subsecțiunea B pct. 4.

În cazul tranzacțiilor de Criptoactiv contra Monedă Fiduciară în conformitate cu subsecțiunea B pct. lit. b) și c), Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să raporteze suma plătită sau încasată de Utilizatorul care face obiectul raportării, fără comisioanele de tranzacție.

Pentru tranzacțiile de Criptoactiv contra Criptoactiv în conformitate cu subsecțiunea B pct. 3 lit. d) și e), Tranzacțiile de plată cu amănuntul care fac obiectul raportării în conformitate cu subsecțiunea B pct. 3 lit. f), alte transferuri în conformitate cu subsecțiunea B pct. 3 lit. g) și h), precum și raportarea privind transferurile către portofele care nu sunt cunoscute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor ca fiind asociate cu furnizorii de servicii de active virtuale sau cu instituțiile financiare, astfel cum sunt definiți acești termeni în recomandările Grupului de acțiune financiară internațională actualizate în iunie 2019 referitoare la furnizorii de servicii de active virtuale, în conformitate cu subsecțiunea B pct. 3 lit. i), având în vedere absența unei contravalori (cunoscute), Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să raporteze valoarea justă de piață a Criptoactivelor Relevante achiziționate și vândute sau transferate, fără comisioane de tranzacție.

Pentru toate categoriile de raportare în conformitate cu subsecțiunea B pct. 3 lit. b)-i), normele impun agregarea, și anume însumarea, tuturor tranzacțiilor atribuibile fiecărei categorii de raportare pentru fiecare tip de Criptoactive Relevante, astfel cum au fost convertite și evaluate în conformitate cu subsecțiunea B pct. 5 și 6. Cu toate acestea, în cazul în care un Criptoactiv Relevant este nefungibil și diferite variații ale Criptoactivului Relevant nu au aceeași valoare între unitățile fixe, fiecare unitate va fi considerată un tip separat de Criptoactiv Relevant.

5.Tipul Criptoactivului Relevant

Informațiile de la subsecțiunea B pct. 3 lit. b)-i) vor fi raportate în funcție de tipul de Criptoactiv Relevant, prevederile subsecțiunii B pct. 3 lit. a) aplicându-se în mod corespunzător.

6.Tranzacții Criptoactiv contra Monedă Fiduciară

În conformitate cu subsecțiunea B pct. 3 lit. b), Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să raporteze suma agregată plătită de către Utilizatorul care face obiectul raportării pentru fiecare tip de Criptoactive Relevante achiziționate, fără comisioanele de tranzacție.

O achiziție este orice tranzacție efectuată de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor în care Utilizatorul care face obiectul raportării obține un Criptoactiv Relevant, indiferent dacă un astfel de activ este obținut de la un vânzător terț sau chiar de la Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor.

În contextul vânzărilor de Criptoactive Relevante contra Monedă Fiduciară, subsecțiunea B pct. 3 lit. c) impune ca Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor să raporteze suma agregată încasată în Monedă Fiduciară, fără comisioanele de tranzacție pentru orice Criptoactive Relevante înstrăinate de Utilizatorul care face obiectul raportării.

O vânzare este orice tranzacție efectuată de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor în care Utilizatorul raportor înstrăinează un Criptoactiv Relevant, indiferent dacă un astfel de activ este livrat unui cumpărător terț sau Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor.

În situația în care un utilizator care face obiectul raportării achiziționează sau vinde un Criptoactiv Relevant contra Monedă Fiduciară, deși Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu are cunoștințe reale despre contravaloarea aferentă Monedei Fiduciare, astfel de tranzacții se raportează ca transferuri trimise către sau de către un Utilizator care face obiectul raportării în conformitate cu subsecțiunea B pct. 3 lit. g) și, respectiv, subsecțiunea B pct. 3 lit. h).

7.Tranzacții criptoactiv contra criptoactiv

O tranzacție Criptoactiv contra Criptoactiv care este efectuată de un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se va raporta atât în conformitate cu subsecțiunea B alin. (3) lit. d), cât și cu subsecțiunea B pct. 3 lit. e), respectiv valoarea justă de piață a criptoactivelor relevante și/sau, după caz, valoarea justă de piață a criptoactivelor revelante vândute, fără comisioanele de tranzacție.

Toate tranzacțiile Criptoactiv contra Criptoactiv efectuate de același Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor fac obiectul raportării atât în conformitate cu subsecțiunea B pct. 3 lit. d), cât și cu subsecțiunea B pct. 3 lit. e). În situația în care un Utilizator care face obiectul raportării efectuează o tranzacție Criptoactiv contra Criptoactiv, deși Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu are cunoștințe reale despre Criptoactivul Relevant achiziționat sau vândut, astfel de tranzacții trebuie raportate ca transferuri trimise către sau de către un Utilizator care face obiectul raportării în conformitate cu subsecțiunea B pct. 3 lit. g) și, respectiv, subsecțiunea B pct. 3 lit. h).

8.Tranzacții de plată cu amănuntul care fac obiectul raportării

În conformitate cu subsecțiunea A pct. 3 lit. f), informațiile agregate privind Transferurile care constituie Tranzacții de plată cu amănuntul care fac obiectul raportării trebuie raportate ca o categorie separată de Tranzacții Relevante. În ceea ce privește astfel de Tranzacții de plată cu amănuntul care fac obiectul raportării, clientul comerciantului pentru sau în numele căruia Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor prestează un serviciu care efectuează Tranzacții de plată cu amănuntul care fac obiectul raportării va fi considerat drept Utilizator de Criptoactive (sub rezerva condițiilor specificate în definiția Utilizatorului de Criptoactive) și, prin urmare, drept Utilizator care face obiectul raportării, în plus față de comerciant. Informațiile agregate cu privire la Tranzacțiile de plată cu amănuntul care fac obiectul raportării efectuate de clientul comerciantului nu trebuie incluse în informațiile agregate raportate cu privire la Transferuri în temeiul subsecțiunii B pct. 3 lit. h). Informațiile agregate cu privire la Transferurile care nu constituie Tranzacții de plată cu amănuntul care fac obiectul raportării exclusiv în virtutea neîndeplinirii pragului de minimis trebuie incluse în informațiile agregate raportate cu privire la Transferurile prevăzute în subsecțiunea B pct. 3 lit. g) și h).

9.Transferuri, altele decât tranzacțiile de plată cu amănuntul care fac obiectul raportării

Subsecțiunea B pct. 3 lit. g) și h) impune ca Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori să raporteze valoarea justă de piață a altor transferuri trimise unui Utilizator care face obiectul raportării și, respectiv, de către un Utilizator care face obiectul raportării. În plus, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să defalce valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de transferuri efectuate în numele unui Utilizator care face obiectul raportării, în cursul perioadei de raportare, în funcție de tipul de transfer subiacent, în cazul în care un astfel de tip de transfer este cunoscut de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor.

10.Transferuri către adrese de portofel externe

Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu este obligat să raporteze numărul agregat de unități sau valoarea justă de piață agregată a transferurilor, în conformitate cu subsecțiunea B pct. 3 lit. i), în cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor cunoaște faptul că adresa portofelului la care este transferat Criptoactivul Relevant este asociată cu un furnizor de servicii de active virtuale sau cu o instituție financiară.

11.Perioada de raportare adecvată

Informațiile care trebuie raportate în temeiul subsecțiunilor B pct. 1-3 trebuie să fie cele referitoare la sfârșitul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate. Pentru a determina care este semnificația sintagmei „perioadă de raportare adecvată“ trebuie să se facă referire la sensul pe care termenul îl are în acel moment în conformitate cu regulile de raportare din România.

12.Locul nașterii

Locul nașterii trebuie raportat dacă, în ceea ce privește Persoana care face obiectul raportării, atât:

a)furnizorul de Servicii de Criptoactive care face obiectul raportării este obligat să obțină locul nașterii și să îl raporteze în conformitate cu legislația internă; șib) locul nașterii este disponibil în informațiile care pot fi căutate electronic menținute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive care face obiectul raportării.

13.Norme de evaluare și conversie valutară pentru tranzacțiile Criptoactiv contra Monedă Fiduciară

În sensul pct. 5, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor poate aplica cursul la vedere la momentul tranzacției (tranzacțiilor) pentru a converti aceste sume într-o singură Monedă Fiduciară determinată de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor. Informațiile raportate trebuie să identifice Moneda Fiduciară în care fiecare sumă este raportată.

În plus, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să agrege, respectiv să însumeze toate tranzacțiile atribuibile fiecărei categorii de raportare pentru fiecare tip de Criptoactive Relevante, astfel cum au fost convertite în conformitate cu pct. 5.

14.Norme de evaluare și conversie monetară pentru tranzacțiile Criptoactiv contra Criptoactiv

În sensul subsecțiunii B pct. 3 lit. d) și e), Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor se poate prevala de perechile de tranzacționare Criptoactiv contra Monedă Fiduciară aplicabile pe care le menține pentru a determina valoarea justă de piață a ambelor Criptoactive Relevante.

De exemplu, în contextul unei vânzări a Criptoactivului Relevant A împotriva Criptoactivului Relevant B, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor poate, la momentul executării tranzacției:

(i)să efectueze o conversie implicită a Criptoactivului Relevant A în Monedă Fiduciară pentru a determina valoarea justă de piață a Criptoactivului Relevant A vândut în scopul raportării în conformitate cu subsecțiunea B pct. 3 lit. e); și(ii) să efectueze o conversie implicită a Criptoactivului Relevant B achiziționat în Monedă Fiduciară pentru a determina valoarea justă de piață a Criptoactivului Relevant B achiziționat în scopul raportării în conformitate cu subsecțiunea B pct. 3 lit. d).

Atunci când un Criptoactiv Relevant dificil de evaluat este schimbat contra unui Criptoactiv Relevant care poate fi ușor evaluat, evaluarea în Monedă Fiduciară a Criptoactivului Relevant contra care este schimbat Criptoactivul Relevant dificil de evaluat se va prevala de stabilirea unei valori a Monedei Fiduciare pentru Criptoactivul Relevant dificil de evaluat, cum ar fi:

(i)un Utilizator de Criptoactive utilizează un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor pentru a vinde Criptoactivul Relevant A contra cumpărării Criptoactivului Relevant B. Criptoactivul Relevant A are o valoare echivalentă a Monedei Fiduciare ușor de obținut, iar Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor poate efectua o conversie implicită pentru a determina valoarea justă de piață a vânzării Criptoactivului Relevant A. Cu toate acestea, Criptoactivul Relevant B este un Criptoactiv lansat recent, iar Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu poate stabili o valoare justă de piață echivalentă, deoarece nu există o sumă disponibilă pentru conversia Monedei Fiduciare. În acest caz, pentru a determina valoarea de achiziție atribuibilă achiziției Criptoactivului B de către Utilizatorul de Criptoactive, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor poate efectua o conversie implicită a Criptoactivului Relevant B, atribuindu-i aceeași sumă în Monedă Fiduciară atribuită Criptoactivului Relevant A.

În scopul raportării în temeiul subsecțiunii B pct. 3 lit. d) și e), Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să agrege, respectiv să însumeze toate tranzacțiile atribuibile fiecărei categorii de raportare, astfel cum au fost convertite în conformitate cu pct. 5.

15.Reguli de evaluare și conversie monetară pentru Tranzacțiile de plată cu amănuntul care fac obiectul raportării și alte Transferuri.

În sensul subsecțiunii B pct. 3 lit. f)-i), valoarea justă de piață se va stabili și raporta într-o singură monedă, utilizând o metodă rezonabilă de evaluare care să țină seama de dovezile contemporane ale valorii la momentul fiecărei tranzacții relevante într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor.

În efectuarea unei astfel de evaluări, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor poate utiliza ca referință valorile perechilor de tranzacționare Criptoactiv și Monedă fiduciară relevante pe care le menține pentru a determina valoarea justă de piață a Criptoactivelor Relevante la momentul transferului. Informațiile raportate trebuie să identifice Moneda Fiduciară în care este exprimată fiecare sumă.

Exemplu: Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor menține o platformă de tranzacționare și facilitează, de asemenea, transferurile de Criptoactive Relevante. Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor efectuează un transfer al Criptoactivului Relevant A pentru Utilizatorul de Criptoactive A. De asemenea, Criptoactivul Relevant A este tranzacționat în mod regulat contra Monedă Fiduciară pe platforma de tranzacționare a Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor. Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor A se poate prevala de astfel de date de tranzacționare pentru a determina valoarea justă de piață a Criptoactivului Relevant A la momentul Transferului.

În cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor care efectuează Transferul nu menține o valoare de referință aplicabilă a perechilor relevante de tranzacționare a Criptoactivelor Relevante și a Monedelor Fiduciare, se va prevala de următoarele metode de evaluare:

(i)în primul rând, trebuie utilizate valorile contabile interne pe care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor le menține în ceea ce privește Criptoactivul Relevant;

(ii)în cazul în care nu este disponibilă o valoare contabilă, se va utiliza o valoare furnizată de companii terțe sau de site-uri web care agregă prețurile curente ale Criptoactivelor Relevante, în cazul în care se preconizează în mod rezonabil că metoda de evaluare utilizată de respectiva terță parte va oferi un indicator fiabil al valorii;

(iii)în cazul în care niciuna dintre cele de mai sus nu este disponibilă, trebuie utilizată cea mai recentă evaluare a Criptoactivului Relevant de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor; și(iv) în cazul în care o valoare nu poate fi încă atribuită, o estimare rezonabilă poate fi aplicată ca măsură de ultimă instanță.

În acest caz metoda alternativă de evaluare trebuie indicată prin intermediul elementului corespunzător din schema XML relevantă.

În scopul raportării în temeiul subsecțiunii B pct. 3 lit. f)-i), Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să agrege, respectiv să însumeze toate tranzacțiile atribuibile fiecărei categorii de raportare pentru fiecare tip de Criptoactive Relevante, astfel cum au fost convertite în conformitate cu pct. 5.

C. Fără a aduce atingere subsecțiunii B pct. 1, nu este obligatorie raportarea locului nașterii, cu excepția cazului în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor este obligat să îl obțină și să îl raporteze în temeiul normelor legale în vigoare.D.1. Informațiile enumerate la subsecțiunea B se raportează anual, în anul calendaristic care urmează anului la care se referă informațiile. Primele informații se raportează pentru anul calendaristic relevant sau pentru altă perioadă de raportare adecvată începând cu 1 ianuarie 2026. 2. Raportarea informațiilor prevăzute la subsecțiunea B se face până la data de 15 martie inclusiv a anului calendaristic curent pentru informațiile aferente anului calendaristic precedent.

3.A.N.A.F. stabilește și publică într-o secțiune dedicată pe pagina de internet proprie lista jurisdicțiilor calificate din afara Uniunii, respectiv lista jurisdicțiilor partenere conform definițiilor prevăzute în prezenta anexă.E. Fără a aduce atingere subsecțiunilor A și D, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, în sensul lit. a), b), c) sau d) de la pct. 2 subsecțiunea A secțiunea I, nu este obligat să furnizeze informațiile prevăzute la subsecțiunea B cu privire la un Utilizator care face obiectul raportării sau la o persoană care exercită controlul pentru care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor finalizează raportarea acestor informații într-o jurisdicție din afara Uniunii Europene care face obiectul unui acord efectiv privind stabilirea autorității competente încheiat cu statul membru de reședință al respectivului utilizator care face obiectul raportării sau respectivei persoane care exercită controlul.Secţiunea III Proceduri de diligență fiscală

Un Utilizator de Criptoactive este considerat Utilizator care face obiectul raportării începând cu data la care este identificat ca atare în conformitate cu procedurile de diligență fiscală descrise în prezenta secțiune.

A. Proceduri de diligență fiscală pentru persoanele fizice care sunt Utilizatori de Criptoactive

Se aplică următoarele proceduri pentru a stabili dacă persoana fizică care este Utilizator de Criptoactive este un Utilizator care face obiectul raportării.

1.La stabilirea relației cu persoana fizică care este Utilizator de Criptoactive sau, în cazul persoanelor fizice care sunt Utilizatori de Criptoactive Preexistenți la 1 ianuarie 2027, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor obține o declarație pe propria răspundere în baza căreia poate să stabilească rezidența fiscală (rezidențele fiscale) a(le) persoanei fizice respective și să confirme caracterul rezonabil al respectivei declarații pe propria răspundere pe baza informațiilor obținute, inclusiv a oricăror documente obținute în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei.

În cazul în care o persoană este rezidentă în scopuri fiscale în două sau mai multe jurisdicții, toate jurisdicțiile de rezidență vor fi declarate prin declarația pe propria răspundere, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor urmând să considere Persoana fizică care este Utilizator de Criptoactive drept Utilizator care face obiectul raportării în ceea ce privește fiecare Jurisdicție care face obiectul raportării.

Se consideră că un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor a confirmat „caracterul rezonabil“ al unei declarații pe propria răspundere dacă, în cursul stabilirii relației cu o Persoană fizică care este Utilizator de Criptoactive și după revizuirea informațiilor obținute în legătură cu stabilirea relației (inclusiv orice documente obținute în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei), nu află sau nu are motive să suspecteze că autocertificarea inițială este incorectă sau nu prezintă încredere.

În cazul unei declarații pe propria răspundere care nu promovează testul de caracter rezonabil, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor obține:

(i)fie o declarație pe propria răspundere valabilă; fie (ii) o explicație și o documentație rezonabilă (după caz) care să susțină caracterul rezonabil al declarației pe propria răspundere și să păstreze o dovadă a unei astfel de explicații și document înainte de a presta servicii de efectuare a Tranzacțiilor Relevante către Persoana fizică care este Utilizator de Criptoactive.

2.În cazul în care, în orice moment, intervine o modificare a circumstanțelor cu privire la o persoană fizică care este Utilizator de Criptoactive, în urma căreia Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor află sau are motive să suspecteze că declarația pe propria răspundere inițială este incorectă sau nu este de încredere, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu se poate baza pe aceasta și trebuie să obțină o declarație pe propria răspundere valabilă sau o explicație rezonabilă și, după caz, documente care să justifice valabilitatea declarației pe propria răspundere inițiale.

Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor are motive să suspecteze că o declarația pe propria răspundere nu prezintă încredere sau este incorectă dacă informațiile sale referitor la fapte sau declarații relevante cuprinse în declarația pe propria răspundere sau în alte documente sunt de așa natură încât ar pune la îndoială cele cuprinse în declarația făcută. Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor are, de asemenea, motive să suspecteze că o declarație pe propria răspundere fie nu prezintă încredere, fie este incorectă în contextul în care există informații în documentație sau în dosarele Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor care intră în conflict cu afirmația persoanei cu privire la statutul său.

Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor are motive să suspecteze că o declarație pe propria răspundere furnizată de o persoană nu prezintă încredere sau este incorectă în cazul în care aceasta este incompletă cu privire la orice element relevant în raport cu persoana respectivă, declarația pe propria răspundere conține orice informații care nu sunt în concordanță cu cele declarate de persoana respectivă sau Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor are alte informații care nu sunt în concordanță cu cele declarate de persoana în cauză. Se consideră că un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, care se prevalează de un furnizor de servicii pentru a revizui și a menține o declarație pe propria răspundere, află sau are motive să suspecteze faptele în cunoștință de cauză a furnizorului de servicii.

Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu se poate prevala de documentația furnizată de o persoană dacă documentația nu stabilește în mod rezonabil identitatea persoanei care prezintă documentația.

În cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor are alte informații care nu sunt în concordanță cu statutul persoanei sau documentația nu conține informațiile necesare pentru a stabili statutul persoanei, acesta nu se poate prevala de documentația furnizată.

O „schimbare a circumstanțelor“ include orice modificare ce are ca rezultat adăugarea de informații relevante pentru statutul unei persoane fizice care este Utilizator de Criptoactive sau care intră în conflict în alt mod cu statutul unui astfel de utilizator sau orice modificare sau adăugare de informații la orice profil asociat unei astfel de Persoane fizice care este Utilizator de Criptoactive dacă respectiva modificare sau adăugare de informații afectează statutul Persoanei fizice care este Utilizator de Criptoactive. În acest scop, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să stabilească dacă noile informații obținute cu privire la profilul persoanei fizice care este Utilizator de Criptoactive în conformitate cu legislația pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului sau alte obligații de reglementare includ noi informații care constituie o schimbare a circumstanțelor. O schimbare a circumstanțelor care afectează declarația pe propria răspundere furnizată Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor va înceta valabilitatea declarației pe propria răspundere cu privire la informațiile care nu mai sunt fiabile, până la actualizarea informațiilor.

Atunci când intervine o modificare a circumstanțelor, în conformitate cu subsecțiunea A punctul 2, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu se poate prevala de declarația pe propria răspundere inițială și trebuie să obțină fie (i) o declarație pe propria răspundere valabilă care să stabilească rezidența fiscală (rezidențele fiscale) a(le) Persoanei fizice care este Utilizator de Criptoactive, fie (ii) o explicație și o documentație rezonabilă (după caz) care să susțină valabilitatea declarației pe propria răspundere inițială (și să păstreze o dovadă a unei astfel de explicații și documentații). Prin urmare, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să instituie proceduri pentru a se asigura că orice modificare care constituie o schimbare a circumstanțelor este identificată de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor. În plus, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să notifice orice persoană care furnizează o autocertificare cu privire la obligația persoanei de a notifica Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor cu privire la o modificare a circumstanțelor.

O declarație pe propria răspundere devine lipsită de valabilitate la data la care Furnizorul de Servicii de Criptoactive

Raportor care deține declarația pe propria răspundere află sau are motive să suspecteze că circumstanțele care afectează corectitudinea declarației pe propria răspundere s-au schimbat. Cu toate acestea, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor poate alege să considere o persoană ca având același statut pe care îl avea înainte de modificarea circumstanțelor până la prima dintre cele 90 de zile calendaristice de la data la care declarația pe propria răspundere a devenit lipsită de valabilitate din cauza modificării circumstanțelor, de la data confirmării valabilității declarației sau de la data obținerii unei noi declarații. În cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu poate obține o confirmare a valabilității declarației inițiale sau o declarație pe propria răspundere valabilă în această perioadă de 90 de zile, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să considere Persoana fizică care este Utilizator de Criptoactive drept rezident al jurisdicției (jurisdicțiilor) în care Persoana fizică care este Utilizator de Criptoactive a pretins că este rezidentă în declarația inițială și jurisdicția (jurisdicțiile) în care Persoana fizică care este Utilizator de Criptoactive poate fi rezidentă ca urmare a modificării circumstanțelor. Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se poate baza pe o declarație pe propria răspundere fără a fi nevoit să investigheze posibilele modificări ale circumstanțelor care ar putea afecta valabilitatea declarației, cu excepția cazului în care află sau are motive să suspecteze că circumstanțele s-au schimbat. De exemplu, în cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor obține informații în conformitate cu legislația pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului sau cu alte cerințe de reglementare conform cărora informațiile conținute în declarație nu mai sunt exacte sau nu mai prezintă încredere, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să actualizeze declarația pe propria răspundere cu privire la informațiile identificate, înainte de a se putea prevala de aceasta.

Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor poate păstra un exemplar original, o copie certificată sau o fotocopie, inclusiv o microfișă, o scanare electronică sau un mijloc similar de stocare electronică, sau o copie electronică a declarației pe propria răspundere. Declarația pe propria răspundere, inclusiv exemplarul original, poate exista și numai în format electronic.

Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor poate considera o declarație pe propria răspundere ca fiind valabilă, în ciuda faptului că aceasta conține o eroare nesemnificativă, în cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor dispune de suficiente documente la dosar pentru a completa informațiile care lipsesc din declarația pe propria răspundere din cauza erorii. În acest caz, documentația care s-a utilizat pentru remedierea erorii nesemnificative trebuie să fie concludentă.

B. Proceduri de diligență fiscală pentru entitățile care sunt Utilizatori de Criptoactive

Se aplică următoarele proceduri pentru a stabili dacă entitatea care este Utilizator de Criptoactive este un Utilizator care face obiectul raportării sau o entitate, alta decât o Persoană Exclusă sau o Entitate Activă, cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul și care sunt Persoane care fac obiectul raportării:

1.Se stabilește dacă entitatea care este Utilizator de Criptoactive are calitatea de Persoană care face obiectul raportării.

a)Pentru stabilirea relației cu entitatea care este Utilizator de Criptoactive sau, în cazul entităților care sunt Utilizatori de Criptoactive preexistenți la 1 ianuarie 2027, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor obține o declarație pe propria răspundere în baza căreia poate să stabilească rezidența fiscală (rezidențele fiscale) a(le) entității respective și să confirme caracterul rezonabil al respectivei declarații pe propria răspundere pe baza informațiilor obținute, inclusiv a oricăror documente obținute în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei. În cazul în care entitatea care este Utilizator de Criptoactive certifică faptul că nu are rezidență fiscală, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor se poate baza pe sediul conducerii efective sau pe adresa sediului principal pentru a stabili rezidența entității care este Utilizator de Criptoactive.

b)Dacă declarația pe propria răspundere indică faptul că entitatea care este Utilizator de Criptoactive este rezidentă într-o jurisdicție, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să considere entitatea care este Utilizator de criptoactive drept Utilizator care face obiectul raportării, cu excepția cazului în care stabilește în mod rezonabil, pe baza declarației pe propria răspundere sau a informațiilor aflate în posesia sa sau care sunt disponibile public, că entitatea respectivă este o Persoană Exclusă.

În cazul în care declarația pe propria răspundere indică faptul că Entitatea care este Utilizator de Criptoactive este rezidentă într-o Jurisdicție care face obiectul raportării, atunci Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor va considera Entitatea care este Utilizator de Criptoactive drept Utilizator care face obiectul raportării, cu excepția cazului în care stabilește, în mod rezonabil, pe baza declarației pe propria răspundere sau a informațiilor pe care le deține sau care sunt disponibile public, că Entitatea care este Utilizator de Criptoactive este o Persoană exclusă. Aceste informații includ informații care au fost obținute în scopul finalizării procedurilor de diligență fiscală în conformitate cu anexa nr. 1.

Informațiile „disponibile public“ includ informațiile publicate de către o autoritate publică dintr-o jurisdicție care face obiectul raportării, cum ar fi informațiile publicate sub formă de listă, informații dintr-un registru disponibil public sau informații divulgate pe o piață a titlurilor de valoare stabilită. În acest sens Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să păstreze o consemnare a tipului de informații examinate și data la care au fost examinate informațiile.

Pentru a stabili dacă o Entitate care este Utilizator de Criptoactive este un Utilizator care face obiectul raportării, Furnizorul de Servicii de Criptoactive care face obiectul raportării poate urma îndrumările de la subsecțiunea B punctul 1 literele a)-b) în ordinea cea mai adecvată circumstanțelor. Acest lucru permite unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, de exemplu, să stabilească în conformitate cu subsecțiunea B pct. 1 lit. b) că o Entitate care este Utilizator de Criptoactive este o Persoană exclusă și, prin urmare, nu este un Utilizator care face obiectul raportării.

Declarația pe propria răspundere trebuie să permită stabilirea rezidenței (rezidențelor) fiscale a (ale) Entității care este Utilizator de Criptoactive. În cazul în care o Entitate este supusă impozitării în calitate de rezidentă în mai multe jurisdicții, toate jurisdicțiile de rezidență trebuie declarate în declarația pe propria răspundere, iar Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor va considera Entitatea care este Utilizator de Criptoactive drept Utilizator care face obiectul raportării pentru fiecare Jurisdicție care face obiectul raportării.

În cazul în care o Entitate care este Utilizator de Criptoactive certifică faptul că nu are rezidență fiscală, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor se poate prevala de locul administrării efective sau, în calitate de reprezentant, de adresa sediului principal al Entității care este Utilizator de Criptoactive pentru a-i determina rezidența.

După obținerea de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor a declarației pe propria răspundere care îi permite să determine rezidența fiscală (rezidențele fiscale) a (le) Entității care este Utilizator de Criptoactive, acesta confirmă caracterul rezonabil al unei astfel de declarații pe baza informațiilor obținute în legătură cu stabilirea relației, inclusiv orice documente obținute în conformitate cu legislația pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.

Se consideră că un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor a confirmat „caracterul rezonabil“ al unei declarații pe propria răspundere dacă, în cursul stabilirii unei relații cu Entitatea care este Utilizator de Criptoactive și după revizuirea informațiilor obținute în legătură cu stabilirea relației (inclusiv orice documente obținute în conformitate cu legislația pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului), nu află sau

nu are motive să suspecteze că declarația pe propria răspundere este incorectă sau nu prezintă încredere.

În cazul unei declarații pe propria răspundere care nu promovează testul de caracter rezonabil, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor obține fie (i) o declarație pe propria răspundere valabilă, fie (ii) o explicație și o documentație rezonabilă (după caz) care să susțină caracterul rezonabil declarației (și păstrează o copie sau o consemnare a unei astfel de explicații și documentații) înainte de a presta servicii de efectuare a Tranzacțiilor Relevante către Entitatea care este Utilizator de Criptoactive.

2.Se stabilește dacă entitatea are una sau mai multe persoane care exercită controlul și care sunt persoane care fac obiectul raportării. În cazul unei entități care este Utilizator de Criptoactive fără a fi Persoană Exclusă, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor determină dacă aceasta are una sau mai multe persoane care exercită controlul și care sunt Persoane care fac obiectul raportării, cu excepția cazului în care stabilește că entitatea care este Utilizator de Criptoactive este o Entitate Activă, pe baza unei declarații pe propria răspundere din partea entității respective.

a)Se stabilesc persoanele care exercită controlul asupra entității care este Utilizator de Criptoactive. În scopul stabilirii persoanelor care exercită controlul asupra unei entități care este Utilizator de Criptoactive, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se poate baza pe informațiile colectate și păstrate în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei cu condiția ca aceste proceduri să fie conforme legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului. În cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu are obligația legală de a aplica măsurile de cunoaștere a clientelei conform legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, acesta aplică proceduri similare în esență în scopul stabilirii persoanelor care exercită controlul.

b)Se stabilește dacă o Persoană care exercită controlul asupra unei entități care este Utilizator de Criptoactive este o persoană care face obiectul raportării. Pentru a stabili dacă o persoană care exercită controlul este o persoană care face obiectul raportării, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se bazează pe o declarație pe propria răspundere din partea unei entități care este Utilizatorul de Criptoactive sau a respectivei persoane care exercită controlul, în baza căreia poate să stabilească rezidența fiscală (rezidențele fiscale) a(le) persoanei care exercită controlul și să confirme caracterul rezonabil al respectivei declarații pe propria răspundere pe baza informațiilor obținute, inclusiv a oricăror documente obținute în conformitate cu măsurile de cunoaștere a clientelei.

3.În cazul în care, în orice moment, intervine o modificare a circumstanțelor cu privire la o entitate care este Utilizator de Criptoactive sau la persoanele care exercită controlul asupra acesteia în urma căreia Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor află sau are motive să suspecteze că declarația pe propria răspundere inițială este incorectă sau nu este de încredere, acesta nu se poate baza pe declarația pe propria răspundere inițială și trebuie să obțină o declarație pe propria răspundere valabilă sau o explicație rezonabilă și, după caz, documente care să justifice valabilitatea declarației pe propria răspundere inițiale. În acest sens, procedurile prevăzute în secțiunea III, subsecțiunea A, pct. 2 se aplică în mod corespunzător.

C. Cerințe privind valabilitatea declarațiilor pe propria răspundere:

1.O declarație pe propria răspundere furnizată de o persoană fizică care este Utilizator de criptoactive sau de o persoană care exercită controlul este valabilă numai cu condiția să fie semnată sau confirmată în alt mod de către persoana respectivă, să fie datată cel târziu la data primirii și să conțină următoarele informații cu privire la persoana fizică având calitatea de Utilizator de criptoactive sau cu privire la persoana care exercită controlul:

a)prenumele și numele;

b)adresa de rezidență;

c)jurisdicția (jurisdicțiile) de rezidență fiscală;

d)pentru fiecare persoană care face obiectul raportării, numărul de identificare fiscală aferent jurisdicției care face obiectul raportării;

e)data nașterii.

Declarația pe propria răspundere poate fi completată în prealabil de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor pentru a include informațiile Persoanei fizice care este Utilizator de Criptoactive sau ale Persoanei care exercită controlul, cu excepția jurisdicției (jurisdicțiilor) de rezidență în scopuri fiscale, în măsura în care acestea sunt deja disponibile în evidențele sale. În plus, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor se poate prevala de o declarație pe propria răspundere obținută în ceea ce privește Persoana fizică care este Utilizator de Criptoactive sau Persoana care exercită controlul în temeiul anexei nr. 1 din prezenta lege sau pe o declarație deja obținută în alte scopuri fiscale, cum ar fi în scopuri de raportare internă, în contextul Legii conformității fiscale a conturilor străine (FATCA) sau în scopul unui Acord Interguvernamental FATCA, în măsura în care conține toate informațiile prevăzute la prezentul punct.

În cazul în care Persoana fizică care este Utilizator de Criptoactive sau Persoana care exercită controlul sunt rezidenți fiscal într-o Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene care face obiectul raportării, declarația pe propria răspundere trebuie să includă NIF-ul Persoanei fizice care este Utilizator de Criptoactive sau al Persoanei care exercită controlul pentru fiecare astfel de Jurisdicție, cu excepția cazului în care Jurisdicția Calificată din afara Uniunii Europene nu eliberează un NIF Persoanei care face obiectul raportării sau dacă legislația internă a Jurisdicției Calificate din afara Uniunii Europene care face obiectul raportării relevante nu impune colectarea NIF eliberat de respectiva jurisdicție care face obiectul raportării.

Declarația pe propria răspundere poate fi furnizată în orice mod și sub orice formă. În cazul în care declarația pe propria răspundere este furnizată electronic, sistemul electronic trebuie să se asigure că informațiile primite sunt informațiile trimise și trebuie să documenteze toate ocaziile de acces al utilizatorului care au ca rezultat depunerea, reînnoirea sau modificarea unei declarații. În plus, proiectarea și funcționarea sistemului electronic, inclusiv procedurile de acces, trebuie să asigure că persoana care accesează sistemul și furnizează declarația pe propria răspundere este persoana numită în declarație și trebuie să fie capabilă să furnizeze, la cerere, o copie pe suport hârtie a tuturor declarațiilor furnizate electronic.

O declarație pe propria răspundere poate fi semnată sau confirmată în alt mod, de către orice persoană autorizată să semneze în numele Persoanei fizice care este Utilizator de Criptoactive sau al Persoanei care exercită controlul în conformitate cu legislația internă.

2.O declarație pe propria răspundere furnizată de o entitate care este Utilizator de Criptoactive este valabilă numai cu condiția să fie semnată sau confirmată în alt mod de către entitatea respectivă, să fie datată cel târziu la data primirii și să conțină următoarele informații cu privire la entitatea care este Utilizator de Criptoactive:

a)denumirea juridică;

b)adresa;

c)jurisdicția/jurisdicțiile de rezidență fiscală;

d)pentru fiecare persoană care face obiectul raportării, numărul de identificare fiscală aferent fiecărei jurisdicții;

e)în cazul unei entități care este Utilizator de Criptoactive, alta decât o Entitate Activă sau o Persoană Exclusă, informațiile prevăzute la subsecțiunea C pct. 1 cu privire la fiecare persoană care exercită controlul asupra entității care este Utilizator de Criptoactive, cu excepția cazului în care respectiva persoană care exercită controlul a furnizat o declarație pe propria răspundere în temeiul subsecțiunii C pct. 1, precum și rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Utilizator care face obiectul raportării este o persoană care exercită controlul asupra entității, dacă nu au fost deja stabilite pe baza măsurilor de cunoaștere a clientelei;

f)dacă este cazul, informații cu privire la criteriile pe care le îndeplinește pentru a fi considerată o Entitate Activă sau o Persoană Exclusă.

Declarația pe propria răspundere poate fi completată în prealabil de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor pentru a include informațiile Entității care este Utilizator de Criptoactive, cu excepția jurisdicției (jurisdicțiilor) de rezidență în scopuri fiscale, în măsura în care acestea sunt deja disponibile în evidențele sale. În plus, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor se poate prevala de o declarație pe propria răspundere obținută în ceea ce privește Entitatea care este Utilizator de criptoactive în temeiul anexei nr. 2 sau pe o declarație pe propria răspundere deja obținută în alte scopuri fiscale, cum ar fi în scopuri de raportare internă, în contextul FATCA sau în scopul unui Acord Interguvernamental FATCA, în măsura în care conține toate informațiile prevăzute la prezentul punct.

O declarație pe propria răspundere poate fi semnată sau confirmată în alt mod, de către orice persoană autorizată să semneze în numele Entității care este Utilizator de criptoactive în conformitate cu normele interne în vigoare. O persoană cu autoritate de a semna o declarație pe propria răspundere a unei Entități care este Utilizator de criptoactive include, în general, un funcționar sau administrator al unei corporații, un partener al unui parteneriat, un fiduciar al unei fiducii, orice echivalent al titlurilor anterioare și orice altă persoană care a primit autorizația scrisă din partea Entității care este Utilizator de criptoactive de a semna documentația în numele acelei persoane.

Cerințele pentru valabilitatea declarațiilor pe propria răspundere în ceea ce privește Persoanele fizice care sunt Utilizatori de Criptoactive sau Persoanele care exercită controlul se aplică corespunzător și pentru valabilitatea declarațiilor pe propria răspundere în ceea ce privește Entitățile care sunt Utilizatori de Criptoactive.

D. Cerințe generale privind diligența fiscală1. Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este și Instituție Financiară în sensul prezentei anexe se poate baza, în scopul procedurilor de diligență fiscală prevăzute în prezenta secțiune, pe procedurile de diligență fiscală finalizate în temeiul anexei nr. 1 secțiunile IV și VI. Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se poate baza și pe o declarație pe propria răspundere deja obținută în alte scopuri fiscale, cu condiția ca respectiva declarație pe propria răspundere să îndeplinească cerințele de la subsecțiunea C din prezenta secțiune.

Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se poate prevala, de asemenea, de o declarație pe propria răspundere deja obținută în alte scopuri fiscale, cum ar fi în scopuri de raportare internă, în contextul FATCA sau în scopul unui Acord Interguvernamental FATCA, cu condiția ca o astfel de declarație pe propria răspundere să îndeplinească cerințele de la subsecțiunea C din prezenta secțiune. În astfel de cazuri, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor face în continuare obiectul celorlalte elemente ale procedurilor de diligență fiscală din prezenta secțiune.

2.Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor poate încredința unui terț îndeplinirea obligațiilor de diligență prevăzute în prezenta secțiune, însă aceste obligații rămân în responsabilitatea Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor. Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se poate baza pe o terță parte pentru a-și îndeplini obligațiile de diligență fiscală. Se aplică următoarele situații în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor se poate prevala de documentația unei terțe părți pentru a-și îndeplini obligațiile de diligență fiscală: în primul rând, în ceea ce privește documentele obținute de furnizori de servicii terți, agenți sau, în cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se prevalează de documentația unei companii achiziționate și, în al doilea rând, în ceea ce privește situația în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se bazează pe alți Furnizori de Servicii de Criptoactive Raportori care se ocupă de aceeași Tranzacție Relevantă.

În cazul în care Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori utilizează furnizori de servicii pentru a-și îndeplini obligațiile de diligență fiscală, aceștia pot utiliza documentația (inclusiv o declarație pe propria răspundere) colectată de furnizorii de servicii, sub rezerva condițiilor prevăzute de normele legale în vigoare, obligațiile de diligență fiscală fiind responsabilitatea Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori.

Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor poate avea în vedere, de asemenea, documentația (inclusiv o declarație pe propria răspundere) colectată de un agent al Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor. Agentul poate păstra documentația ca parte a unui sistem informatic întreținut pentru un singur Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportori sau mai mulți Furnizori de Servicii de Criptoactive Raportori, cu condiția ca, în cadrul sistemului, orice Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în numele căruia agentul păstrează documentația să poată accesa cu ușurință date privind natura documentației, informațiile conținute în documentație, inclusiv o copie a documentației în sine, și valabilitatea acesteia și trebuie să permită respectivului Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor să transmită cu ușurință date, fie direct într-un sistem electronic, fie furnizând astfel de informații agentului, cu privire la orice fapte de care ia cunoștință și care pot afecta fiabilitatea documentației. Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, în măsura în care este aplicabil, stabilește cum și când a transmis date cu privire la orice fapte de care a luat cunoștință care ar putea afecta fiabilitatea documentației, faptul că orice date transmise au fost prelucrate și a fost exercitată diligența fiscală corespunzătoare cu privire la valabilitatea documentației. Agentul trebuie să aibă un sistem în vigoare pentru a se asigura că orice informații pe care le primește cu privire la fapte care afectează fiabilitatea documentației sau statutul atribuit Utilizatorului de Criptoactive sunt furnizate tuturor Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori pentru care agentul păstrează documentația.

În cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor achiziționează compania unui alt Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care a finalizat întreaga procedură de diligență fiscală în conformitate cu secțiunea III cu privire la persoanele fizice care sunt Utilizatori de Criptoactive transferate, acestuia i se permite să se bazeze și pe stabilirea de către predecesor sau cedent a statutului unei persoane fizice care este Utilizator de Criptoactive până când achizitorul află sau are motive să suspecteze că statutul este inexact sau are loc o schimbare a circumstanțelor.

În vederea evitării aplicării repetate sau multiple a procedurilor de diligență fiscală de către persoane fizice sau Entități care sunt toți Furnizori de Servicii de Criptoactive Raportori care efectuează aceeași Tranzacție Relevantă cu privire la același Utilizator de Criptoactive, Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori desemnează un singur Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor pentru a respecta toate cerințele de diligență fiscală.

În acest scop, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor poate încheia acorduri contractuale adecvate cu o terță parte pentru a îndeplini obligațiile de diligență fiscală prevăzute în prezenta secțiune. Astfel de acorduri vor include informațiile deținute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor necesare unui terț pentru a respecta și finaliza procedurile de diligență fiscală. Acordurile, de asemenea, vor asigura faptul că Furnizorul de Servicii de Criptoactive care are obligația raportării poate obține de la terț (terți) orice informații colectate și verificate cu privire la Utilizatorii de Criptoactive cu scopul de a permite Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor să demonstreze conformitatea cu cerințele prezentei secțiuni.

În situația în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor încheie un acord contractual adecvat cu un terț (terți), inclusiv cu un alt Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor pentru a finaliza procedurile de diligență fiscală, aceasta nu înseamnă că Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor este exonerat de obligațiile care îi revin în temeiul prezentei secțiuni, responsabilitatea pentru finalizarea procedurilor de diligență fiscală aparținând, în exclusivitate, acestuia.

Secţiunea IVDefinițiile termenilor

Următorii termeni au înțelesul stabilit prin dispozițiile următoare:A. Criptoactiv care face Obiectul Raportării1. „Criptoactiv“ înseamnă criptoactiv, în sensul definiției de la art. 3 alin. (1) pct. 5 din Regulamentul (UE) 2023/1114.

În acest context, o „reprezentare digitală a valorii“ înseamnă că un Criptoactiv trebuie să reprezinte un drept la valoare și că dreptul de proprietate sau dreptul la o astfel de valoare poate fi tranzacționat sau transferat altor persoane fizice sau Entități într-o manieră digitală. De exemplu, un jeton (token) bazat pe criptografie care permite persoanelor fizice să stocheze valoare, să se angajeze în plăți și care nu reprezintă nicio creanță sau drepturi de membru împotriva unei persoane, drepturi de proprietate sau alte drepturi absolute sau relative este un Criptoactiv.

În plus, un jeton (token) criptografic care reprezintă creanțe sau drepturi de membru împotriva unei persoane fizice sau entități, drepturi de proprietate sau alte drepturi absolute sau relative [de exemplu, un jeton (token) de securitate sau un contract derivat sau dreptul de a cumpăra sau vinde un activ, inclusiv un Activ Financiar și un Criptoactiv, la o dată stabilită, preț sau alt factor prestabilit] și care poate fi schimbat digital contra unei Monede Fiduciare sau alte Criptoactive este un Criptoactiv.

Termenul „Criptoactiv“ este destinat să acopere orice reprezentare digitală a valorii care se bazează pe un registru distribuit securizat criptografic sau o tehnologie similară pentru a valida și securiza tranzacțiile, în cazul în care dreptul de proprietate sau dreptul asupra unei astfel de valori poate fi tranzacționat sau transferat altor persoane fizice sau Entități într-o manieră digitală. Termenul „Criptoactiv“ cuprinde atât jetoane fungibile, cât și nefungibile și, prin urmare, include jetoane nefungibile (NFT-uri) care reprezintă drepturi la obiecte de colecție, jocuri, opere de artă, documente de proprietate fizică sau financiare care pot fi tranzacționate sau transferate altor persoane sau entități într-o manieră digitală.

Alte utilizări ale tehnologiei criptografice care nu sunt reprezentări digitale de valoare nu constituie Criptoactive.

Un Criptoactiv are o valoare inerentă care poate fi tranzacționată sau transferată în manieră digitală și trebuie să se bazeze pe un registru distribuit securizat criptografic sau pe o tehnologie similară pentru a valida și securiza tranzacțiile, indiferent dacă tranzacția este sau nu înregistrată efectiv într-un astfel de registru distribuit sau într-o tehnologie similară. Un registru distribuit este o modalitate descentralizată de înregistrare a tranzacțiilor de Criptoactive în mai multe locuri și în același timp. Criptografia se referă la o practică matematică și informatizată de codificare și decodificare a datelor care este utilizată pentru a valida și securiza tranzacțiile într-o manieră descentralizată sau nemediată. Procesul criptografic este utilizat pentru a asigura, într-o manieră descentralizată, integritatea Criptoactivelor, atribuirea clară a Criptoactivelor către utilizatori și vânzarea Criptoactivelor.

Acest proces criptografic permite mai multor părți să se angajeze în validări nemediate ale tranzacțiilor de Criptoactive, adesea prin verificarea cheilor criptografice publice și private ale unei tranzacții. Această validare asigură faptul că utilizatorii care dețin un Criptoactiv nu au schimbat deja același Criptoactiv într-o altă tranzacție. Procesul criptografic asigură, de asemenea, tranzacțiile efectuate în Criptoactive prin compilarea fiecărei tranzacții într-un bloc de alte tranzacții. Blocul de tranzacții este apoi adăugat în registrul oficial de tranzacții, accesibil publicului, cum ar fi un blockchain, odată ce utilizatorul finalizează un algoritm (hash) criptografic.

Criptoactivele se pot baza, de asemenea, pe o tehnologie similară care permite deținerea sau validarea nemediată a Criptoactivelor. Indiferent de tipul de software utilizat, dacă tehnologia care stă la baza Criptoactivului permite validarea și securizarea tranzacțiilor digitale într-o manieră descentralizată sau nemediată, aceasta este considerată o tehnologie similară cu un registru distribuit securizat criptografic.

2.„Monedă digitală emisă de Banca Centrală“ înseamnă orice monedă fiduciară digitală emisă de o Bancă Centrală sau de o altă autoritate monetară. Monedele digitale emise de Banca Centrală nu sunt considerate Criptoactive Relevante, având în vedere că sunt o formă digitală a Monedei Fiduciare.

3.„Bancă Centrală“ înseamnă o instituție care este, prin lege sau prin hotărâre de guvern, autoritatea principală, în afară de guvernul propriu-zis al jurisdicției, care emite instrumente destinate să circule ca monedă. O astfel de instituție poate include un organism care este separat de guvernul jurisdicției, fie că este deținut sau nu, în totalitate sau parțial, de către jurisdicție.

4.„Criptoactiv care face obiectul raportării“ sau „Criptoactiv Relevant“ înseamnă orice Criptoactiv care nu este o monedă digitală emisă de o Bancă Centrală, o monedă electronică (produse de monedă electronică specificate) sau orice Criptoactiv în privința căreia Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor a stabilit în mod corespunzător că nu poate fi utilizat în scopuri de plată sau de investiții.

Criptoactivele Relevante sunt Criptoactive cu privire la care Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să îndeplinească cerințele de raportare și de diligență fiscală. În cazul în care o persoană fizică sau o Entitate este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor și efectuează în alt mod schimburi de Criptoactive Relevante, aceasta nu este obligată să raporteze informații cu privire la schimburile efectuate în Criptoactive care nu sunt Criptoactive Relevante.

Pentru a determina în mod adecvat dacă un Criptoactiv nu poate fi utilizat în scopuri de plată sau de investiții, Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori, într-o primă etapă, trebuie să se prevaleze de clasificarea Criptoactivului care a fost făcută în scopul de a stabili dacă Criptoactivul este un activ virtual în scopul respectării legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului în conformitate cu recomandările Grupului de acțiune financiară. În cazul în care un Criptoactiv este considerat un activ virtual în conformitate cu recomandările Grupului de acțiune financiară în virtutea faptului că poate fi utilizat în scopuri de plată sau de investiții, acesta trebuie considerat un Criptoactiv Relevant în sensul prezentei anexe.

În situația în care un activ nu este un activ virtual în conformitate cu recomandările Grupului de acțiune financiară sau Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu a făcut o determinare în acest sens, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să stabilească, pentru fiecare Criptoactiv, dacă acesta nu poate fi utilizat în scopuri de plată sau de investiții. Numai atunci când acest test poate fi confirmat, Criptoactivul nu trebuie considerat un Criptoactiv Relevant. În cazul în care există îndoieli cu privire la faptul dacă Criptoactivul poate fi utilizat în scopuri de plată sau de investiții, Criptoactivul trebuie considerat un Criptoactiv Relevant.

Pentru a evalua dacă un Criptoactiv nu poate fi utilizat în scopuri de plată sau de investiții, pot fi luate în considerare următoarele aspecte:

(i)Criptoactivele care reprezintă active financiare sau fac obiectul reglementărilor financiare pot fi utilizate în scopuri de plată sau de investiții și, prin urmare, trebuie considerate Criptoactive Relevante;

(ii)NFT-urile sunt în multe cazuri comercializate ca obiecte de colecție. Cu toate acestea, această funcție nu împiedică un astfel de NFT să poată fi utilizat în scopuri de plată sau de investiții. Este important să se ia în considerare natura NFT-ului și funcția sa în practică și nu ce terminologie sau termeni de marketing sunt utilizați. NFT-urile care pot fi utilizate în scopuri de plată sau de investiții în practică constituie Criptoactive Relevante. Prin urmare, Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori ar trebui să ia în considerare, de la caz la caz, dacă un NFT nu poate fi utilizat în scopuri de plată sau de investiții, luând în considerare utilizarea acceptată în mod obișnuit a Criptoactivului. NFT-urile care sunt tranzacționate pe o piață pot fi utilizate în scopuri de plată sau de investiții și, prin urmare, trebuie considerate Criptoactive Relevante;

(iii)Anumite Criptoactive pot fi schimbate sau răscumpărate numai într-o rețea fixă limitată sau într-un mediu limitat pentru anumite bunuri și servicii. În acest context, sintagma „bunuri și servicii“ poate include și bunuri și servicii digitale, cu condiția ca aceste Criptoactive să fie caracterizate prin operarea într-o rețea fixă limitată sau într-un mediu dincolo de care Criptoactivele nu pot fi transferate sau schimbate pe o piață secundară în afara sistemului cu circuit închis și nu pot fi vândute sau schimbate la o rată de piață în interiorul sau în afara circuitului închis. Astfel de Criptoactive nu ar putea, în general, să fie utilizate în scopuri de plată sau de investiții.

5.În sensul prezentei anexe, „Monedă Electronică (produs de monedă electronică specificat)“ înseamnă orice Criptoactiv care este:

a)o reprezentare digitală a unei singure monede fiduciare;

Se va considera că un Criptoactiv reprezintă și reflectă digital valoarea Monedei Fiduciare în care este exprimat. În consecință, un Criptoactiv care reflectă valoarea mai multor monede sau active nu este un Produs de monedă electronică specificat.

b)emis la primirea de fonduri în scopul efectuării de operațiuni de plată;

În acest sens, Criptoactivul trebuie emis la primirea fondurilor. Aceasta înseamnă că un Produs de monedă electronică specificat este un produs preplătit. Actul de „emitere“ este interpretat în sens larg ca incluzând activitatea de punere la dispoziție a valorii stocate preplătite și a mijloacelor de plată în schimbul fondurilor. În plus, Criptoactivul trebuie să fie emis în scopul efectuării de tranzacții de plată.

c)reprezentat de o creanță asupra emitentului exprimată în aceeași monedă fiduciară;

În acest sens, o „creanță“ include orice creanță monetară împotriva emitentului, reflectând valoarea Monedei Fiduciare reprezentată de Criptoactivul emis clientului.

d)acceptat ca plată de către o persoană fizică sau juridică, alta decât emitentul;

Un Criptoactiv trebuie să fie acceptat de o persoană fizică sau juridică, alta decât emitentul, pentru a fi un Produs de monedă electronică specificat, prin care aceste terțe părți trebuie să accepte Criptoactivul ca mijloc de plată. Pe cale de consecință, valoarea monetară stocată în anumite instrumente preplătite este concepută să răspundă unor nevoi precise și poate fi utilizată numai într-un mod limitat, fie deoarece acestea permit deținătorului de monedă electronică să achiziționeze bunuri sau servicii numai în locațiile emitentului de monedă electronică sau în cadrul unei rețele limitate de furnizori de servicii care au un acord comercial direct cu un emitent profesionist, fie deoarece acestea pot fi utilizate numai pentru achiziționarea unei game limitate de bunuri sau servicii.

e)în temeiul cerințelor de reglementare aplicabile emitentului, rambursabil în orice moment și la valoarea nominală pentru aceeași monedă fiduciară, la cererea deținătorului produsului.

În acest sens, „aceeași“ Monedă Fiduciară se referă la Moneda Fiduciară pentru care Criptoactivul este o reprezentare digitală. Atunci când se procedează la o răscumpărare, se recunoaște că emitentul poate deduce din suma de răscumpărare orice comisioane sau costuri de tranzacție.

Termenul „Monedă Electronică (produs de monedă electronică specificat)“ nu include un produs creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri de la un client la o altă persoană în conformitate cu instrucțiunile clientului și care nu pot fi utilizate pentru a stoca valoare. Un produs nu este creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri dacă, pe parcursul desfășurării normale a activității entității care efectuează transferul, fie fondurile legate de produsul respectiv sunt deținute mai mult de 60 de zile de la primirea instrucțiunilor de facilitare a transferului, fie, în cazul în care nu se primesc instrucțiuni, fondurile legate de produsul respectiv sunt deținute mai mult de 60 de zile de la primirea fondurilor.

B. Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor1. „Furnizor de Servicii de Criptoactive“ înseamnă furnizor de servicii de criptoactive, în sensul definiției de la art. 3 alin. (1) pct. 15 din Regulamentul (UE) 2023/1.114. 2. „Operator de Criptoactive“ înseamnă un prestator de servicii de criptoactive care nu are calitatea de Furnizor de Servicii de Criptoactive.

3.„Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor“ înseamnă orice Furnizor de Servicii de Criptoactive și orice Operator de Criptoactive, care desfășoară activitate economică și furnizează unul sau mai multe servicii de criptoactive care implică tranzacții de schimb pentru sau în numele Utilizatorilor (clienților) care fac obiectul raportării, inclusiv acționând ca o contraparte sau ca intermediar pentru Tranzacțiile de schimb sau prin punerea la dispoziție a unei platforme de tranzacționare. Expresia „desfășoară activitate economică“ exclude persoanele fizice sau Entitățile care prestează un serviciu foarte rar din motive necomerciale. Pentru a stabili ce se înțelege prin „desfășoară activitate economică“ se poate face referire la regulile relevante ale fiecărei jurisdicții.

Un serviciu care efectuează Tranzacții de schimb include orice serviciu prin care clientul poate primi Criptoactive Relevante contra Monedă Fiduciară sau viceversa sau poate schimba Criptoactive Relevante contra altor Criptoactive Relevante. Activitățile unui fond de investiții care investește în Criptoactive Relevante nu constituie un serviciu care efectuează Tranzacții de schimb, deoarece astfel de activități nu permit investitorilor în fond să efectueze tranzacții de schimb.

O persoană fizică sau o Entitate care efectuează Tranzacții de schimb va fi un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor numai dacă desfășoară astfel de activități pentru sau în numele clienților. Aceasta înseamnă, de exemplu, că o persoană fizică sau o Entitate care este angajată exclusiv în validarea tranzacțiilor din registrul distribuit în Criptoactivele Relevante nu este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, chiar și în cazul în care o astfel de validare este remunerată.

O persoană fizică sau o Entitate poate efectua Tranzacții de schimb pentru sau în numele clienților, acționând ca o contraparte sau intermediar pentru Tranzacțiile de schimb. Exemple de persoane fizice sau Entități care pot presta servicii de efectuare a Tranzacțiilor de schimb în calitate de contraparte sau de intermediar includ:

(i)distribuitori care acționează pe cont propriu pentru a cumpăra și vinde Criptoactive Relevante clienților;

(ii)operatorii de ATM-uri pentru Criptoactive, care permit schimbul de Criptoactive Relevante contra Monedă Fiduciară sau alte Criptoactive Relevante prin astfel de ATM-uri;

(iii)Bursele de Criptoactive care acționează ca formatori de piață și percep o marjă dintre prețurile de cumpărare și cele de vânzare cu titlu de comision de tranzacție pentru serviciile lor;

(iv)brokeri de Criptoactive Relevante, în cazul în care acționează în numele clienților pentru a finaliza ordine de cumpărare sau vânzare a unui interes în Criptoactive Relevante; și(v) persoane fizice sau Entități care subscriu la unul sau mai multe Criptoactive Relevante. Deși crearea și emiterea unică a unui Criptoactiv Relevant nu ar fi considerată un serviciu care efectuează Tranzacții de schimb în calitate de contraparte sau intermediar, achiziționarea directă de Criptoactive Relevante de la un emitent pentru a revinde și distribui astfel de Criptoactive Relevante clienților se consideră a fi efectuarea unei Tranzacții de schimb.

O persoană fizică sau o Entitate poate efectua, de asemenea, Tranzacții de schimb pentru sau în numele clienților, punând la dispoziție o platformă de tranzacționare care oferă posibilitatea acestor clienți de a efectua tranzacții de schimb pe o astfel de platformă. O „platformă de tranzacționare“ include orice program software sau aplicație care permite utilizatorilor să efectueze (parțial sau integral) Tranzacții de schimb. O persoană fizică sau o Entitate care pune la dispoziție o platformă care include doar o funcționalitate de panou de afișaj pentru postarea prețurilor de cumpărare, vânzare sau conversie ale Criptoactivelor Relevante nu ar fi un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, deoarece nu ar oferi un serviciu care să permită utilizatorilor să efectueze Tranzacții de schimb. Din același motiv, o persoană fizică sau o Entitate care creează sau vinde exclusiv software sau o aplicație nu este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, atât timp cât nu utilizează un astfel de software sau aplicație pentru furnizarea unui serviciu care efectuează Tranzacții de schimb pentru sau în numele clienților.

Se va considera că o persoană fizică sau o Entitate pune la dispoziție o platformă de tranzacționare în măsura în care exercită un control sau o influență suficientă asupra platformei, permițându-i să respecte obligațiile de diligență fiscală și de raportare cu privire la Tranzacțiile de schimb încheiate pe platformă. Dacă o persoană fizică sau o Entitate exercită un astfel de control sau o influență suficientă trebuie evaluată într-o manieră consecventă cu Recomandările Grupului de acțiune financiară și ghidurile aferente.

O persoană fizică sau o Entitate poate fi un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor prin desfășurarea altor activități decât acționarea în calitate de contraparte sau intermediar pentru o Tranzacție de schimb sau punerea la dispoziție a unei platforme de tranzacționare, atât timp cât oferă în mod funcțional un serviciu, în calitate de companie, efectuând Tranzacții de schimb pentru sau în numele clienților. Tehnologia implicată în furnizarea unui astfel de serviciu este irelevantă pentru a stabili dacă o persoană fizică sau o Entitate este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor.

4.„Servicii de Criptoactive“ înseamnă servicii de criptoactive, în sensul definiției de la art. 3 alin. (1) pct. 16 din Regulamentul (UE) 2023/1.114, inclusiv participații și împrumuturi.C. Tranzacție care face Obiectul Raportării sau tranzacție relevantă1. „Tranzacție care face obiectul raportării“ înseamnă orice:

a)Tranzacție de Schimb; și b) Transfer de Criptoactive care fac obiectul raportării.

Termenul „Tranzacție relevantă“ se referă la orice schimb de Criptoactive Relevante și Monede Fiduciare, orice schimb între una sau mai multe forme de Criptoactive Relevante și Transferuri de Criptoactive Relevante, inclusiv Tranzacții de plată cu amănuntul care fac obiectul raportării. Această definiție vizează acele tranzacții care ar putea genera evenimente de impozitare și anume, câștiguri de capital și impozitarea veniturilor.

2.„Tranzacție de Schimb“ înseamnă orice:

a)schimb între criptoactive care fac obiectul raportării și monede fiduciare; și b) schimb între una sau mai multe forme de criptoactive care fac obiectul raportării.

În acest scop, un schimb include deplasarea unui Criptoactiv Relevant de la o adresă de portofel la alta, luând în considerare un alt Criptoactiv Relevant sau Monedă Fiduciară.

3.„Tranzacție de plată cu amănuntul care face obiectul raportării“ înseamnă un transfer de Criptoactive care fac obiectul raportării (Relevante) în schimbul unor bunuri sau servicii cu o valoare mai mare de 50.000 USD, sau un cuantum echivalent în orice altă monedă.

Acest termen acoperă situațiile în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor transferă Criptoactive Relevante utilizate de un client pentru a achiziționa bunuri sau servicii de la un comerciant care primește cu titlu oneros Criptoactivele Relevante. De exemplu, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor poate efectua Tranzacții Relevante între un comerciant și clienții săi pentru a permite plata pentru bunuri sau servicii cu Criptoactive Relevante. În cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor transferă plata efectuată în Criptoactive Relevante de la un client la comerciant pentru o valoare peste pragul specificat, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să raporteze un astfel de Transfer drept o Tranzacție de plată cu amănuntul care face obiectul raportării. În ceea ce privește astfel de transferuri, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să considere, de asemenea, clientul comerciantului ca Utilizator de Criptoactive, cu condiția ca Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor să aibă obligația de a verifica identitatea unui astfel de client în conformitate cu legislația pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, în virtutea Tranzacției de plată cu amănuntul care face obiectul raportării.

4.„Transfer“ înseamnă o tranzacție prin care se transferă un criptoactiv care face obiectul raportării de la sau către adresa criptoactivelor sau contul unui Utilizator de Criptoactive, altele decât adresa criptoactivelor sau contul administrat de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor în numele aceluiași Utilizator de criptoactive, în cazul în care, pe baza cunoștințelor de care dispune la momentul tranzacției, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu poate stabili că tranzacția este o tranzacție de schimb.

Termenul „Transfer“ înseamnă o tranzacție care mută un Criptoactiv Relevant de la sau către adresa sau contul de Criptoactiv al unui Utilizator de Criptoactive, altul decât cel menținut de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor în numele aceluiași Utilizator de Criptoactive. Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor poate clasifica o Tranzacție Relevantă drept Transfer numai dacă, pe baza cunoștințelor Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor la momentul tranzacției, acesta nu poate stabili că tranzacția este o Tranzacție de schimb. Aceste cunoștințe trebuie determinate prin referire la cunoștințele reale ale Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor pe baza informațiilor disponibile și a gradului de expertiză și înțelegere necesare pentru efectuarea Tranzacției Relevante. De exemplu, pot exista cazuri în care un Utilizator de Criptoactive cumpără sau vinde un Criptoactiv Relevant contra Monedă Fiduciară, deși Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu are cunoștințe reale despre contravaloarea subiacentă. Acesta ar fi, de exemplu, cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor a efectuat numai transferul Criptoactivelor Relevante în și din contul Utilizatorului de Criptoactive, fără vizibilitate asupra segmentului de Monedă Fiduciară al tranzacției. Astfel de tranzacții sunt considerate Tranzacții Relevante, dar Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor raportează astfel de tranzacții Relevante drept Transferuri.

Un „Transfer“ ar include, de asemenea, cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor facilitează primirea unui Criptoactiv Relevant de către o persoană fizică sau o Entitate prin intermediul unui airdrop atunci când Criptoactivele sunt nou-emise. De exemplu, în contextul unei bifurcații (hard-fork), un nou Criptoactiv Relevant diferă de un Criptoactiv Relevant tradițional. Ca urmare, dezvoltatorii bifurcației trimit, de obicei, un flux de noi Criptoactive Relevante tuturor posesorilor de Criptoactive Relevante tradiționale și Utilizatorii de Criptoactive respectivi vor deține noile Criptoactive Relevante în plus față de Criptoactivele Relevante tradiționale. De exemplu, primirea unui airdrop pentru un nou Criptoactiv Relevant este considerată un transfer de intrare către Utilizatorul de Criptoactive destinatar.

5.„Monedă Fiduciară“ înseamnă moneda oficială a unei jurisdicții, emisă de o jurisdicție sau de o Bancă Centrală sau de o autoritate monetară desemnată de o jurisdicție, reprezentată de bancnote sau monede fizice sau de monede în diferite forme digitale, printre care rezerve bancare și monedele digitale emise de banca centrală. Termenul include și moneda băncii comerciale și produsele de monedă electronică (moneda electronică), inclusiv Produsele de monedă electronică specificate. În consecință, o monedă stabilă care se califică drept Produs de monedă electronică specificat este considerată drept Monedă Fiduciară.D. Utilizator care face Obiectul Raportării1. „Utilizator care face obiectul raportării“ înseamnă un Utilizator de criptoactive care este o persoană care face obiectul raportării rezidentă într-un stat membru sau într-o jurisdicție calificată din afara Uniunii Europene.

2.„Utilizator de Criptoactive“ înseamnă o persoană fizică sau o Entitate care este clienta unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în scopul efectuării de Tranzacții care fac Obiectul Raportării (tranzacții relevante). O persoană fizică sau o Entitate, alta decât o Instituție Financiară sau un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care acționează în calitate de Utilizator de Criptoactive în beneficiul sau în numele unei alte persoane fizice sau al unei alte Entități în calitate de agent, custode, mandatar, semnatar, consilier de investiții sau intermediar nu este considerată drept Utilizator de Criptoactive, ci cealaltă persoană fizică sau Entitate este considerată drept Utilizator de Criptoactive. În cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor prestează un serviciu prin care se efectuează Tranzacții de Plată cu Amănuntul care fac Obiectul Raportării pentru un comerciant sau în numele acestuia, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor consideră și clientul care este contrapartea comerciantului pentru aceste Tranzacții de Plată cu Amănuntul care fac Obiectul Raportării drept Utilizator de Criptoactive în ceea ce privește respectiva tranzacție, cu condiția ca Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor să aibă obligația de a verifica identitatea acestui client în cadrul Tranzacției de Plată cu Amănuntul care face Obiectul Raportării în conformitate cu normele naționale de combatere a spălării banilor.

Orice persoană fizică sau Entitate identificată de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor în scopul efectuării Tranzacțiilor Relevante este considerată drept Utilizator de Criptoactive, indiferent dacă Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor păstrează în siguranță Criptoactivele Relevante în numele Utilizatorului de Criptoactive sau caracterizarea juridică a relației dintre Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor și respectiva persoană fizică sau Entitate. O persoană fizică sau Entitate, alta decât o Instituție Financiară sau un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, care acționează în calitate de Utilizator de Criptoactive în beneficiul sau în contul unei alte persoane fizice sau Entități în calitate de agent, custode, mandatar, semnatar, consilier de investiții sau intermediar, nu este considerată drept Utilizator de Criptoactive și o astfel de altă persoană fizică sau Entitate este considerată drept Utilizator de Criptoactive. În aceste scopuri, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se poate prevala de informațiile pe care le deține (inclusiv informațiile colectate în conformitate cu legislația pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului), pe baza cărora poate determina în mod rezonabil dacă persoana fizică sau Entitatea acționează în beneficiul sau în contul unei alte persoane fizice sau Entități. Pentru a confirma dacă un Utilizator de Criptoactive poate fi un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor sau o Instituție Financiară, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se poate baza, de exemplu, pe verificarea încrucișată a informațiilor furnizate de Utilizatorul său de Criptoactive cu listele instituțiilor reglementate care indică alți Furnizori de Servicii de Criptoactive Raportori sau Instituții Financiare, dacă sunt disponibile.

Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor poate efectua Tranzacții Relevante care permit unui comerciant să ofere clienților săi posibilitatea de a efectua plăți sub formă de Criptoactive Relevante, în schimbul unei achiziții de bunuri sau servicii. În aceste cazuri și cu condiția ca valoarea tranzacției să depășească 50.000 USD, tranzacția este considerată o Tranzacție Relevantă, în virtutea faptului că este o Tranzacție de plată cu amănuntul care face obiectul raportării. Pentru Tranzacțiile de plată cu amănuntul care fac obiectul raportării, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să considere clientul comerciantului drept Utilizator de Criptoactive, iar tranzacția trebuie raportată ca Tranzacție de plată cu amănuntul care face obiectul raportării în conformitate cu secțiunea II subsecțiunea B pct. 3 lit. f), cu condiția ca Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor să aibă obligația de a verifica identitatea unui astfel de client în conformitate cu normele naționale de combatere a spălării banilor, în temeiul Tranzacției de plată cu amănuntul care face obiectul raportării. Cerința de verificare a identității clientului înseamnă o cerință în conformitate cu normele naționale de combatere a spălării banilor care impune Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportori să verifice identitatea utilizând documente, date sau informații fiabile, independente.

3.„Persoană fizică care este Utilizator de Criptoactive“ înseamnă un Utilizator de Criptoactive care este persoană fizică.

4.„Persoană fizică care este Utilizator de Criptoactive Preexistent“ înseamnă o persoană fizică care este Utilizator de Criptoactive și care are stabilită o relație cu Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor la data de 31 decembrie 2025. 5. „Entitate care este Utilizator de Criptoactive“ înseamnă un Utilizator de Criptoactive care este entitate.

6.„Entitate care este Utilizator de Criptoactive Preexistent“ înseamnă o entitate care este Utilizator de Criptoactive și care are stabilită o relație cu Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor la data de 31 decembrie 2025.

Un Utilizator de Criptoactive este clasificat, în primul rând, în funcție de faptul dacă este o persoană fizică sau o Entitate și, în al doilea rând, în funcție de data la care a stabilit o relație ca atare cu un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor. Astfel, un Utilizator de Criptoactive poate fi fie o „Persoană fizică care este Utilizator de Criptoactive Preexistent“, o „Entitate care este Utilizator de Criptoactive Preexistent“, o „Persoană fizică care este Utilizator de Criptoactive“ și/sau o „Entitate care este Utilizator de Criptoactive“.

Ca atare, Persoanele fizice care sunt Utilizatori de Criptoactive Preexistenți și Entitățile care sunt Utilizatori de Criptoactive Preexistenți sunt Utilizatori de Criptoactive care au stabilit o relație în calitate de client al Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor începând cu 31 decembrie 2025 și sunt, prin urmare, un subset de Persoane fizice care sunt Utilizatori de Criptoactive și, respectiv, Entități care sunt Utilizatori de Criptoactive.

7.„Persoană care face obiectul raportării“ înseamnă o persoană dintr-o jurisdicție care face obiectul raportării, alta decât o persoană exclusă.

8.Termenul „Jurisdicție care face obiectul raportării“ înseamnă orice jurisdicție:

a)cu care este în vigoare un acord sau o înțelegere în temeiul căreia Jurisdicția este obligată să furnizeze informațiile specificate în secțiunea II cu privire la Persoanele care fac obiectul raportării rezidente în respectiva jurisdicție și b) care este identificată ca atare într-o listă publicată de respectiva Jurisdicție.

Fiecare jurisdicție trebuie să pună la dispoziția publicului o astfel de listă și să o actualizeze după caz (de exemplu, de fiecare dată când jurisdicția semnează un acord cu privire la schimbul de informații în conformitate cu aceste norme sau un astfel de acord intră în vigoare).

9.„Persoană dintr-o jurisdicție care face obiectul raportării“ înseamnă o entitate sau o persoană fizică care are rezidența într-o jurisdicție care face obiectul raportării în temeiul legislației fiscale a jurisdicției respective sau patrimoniul succesoral al unei persoane decedate care era rezidentă a unei jurisdicții care face obiectul raportării. În acest sens, o entitate precum o societate în nume colectiv, o societate cu răspundere limitată sau o construcție juridică similară care nu are rezidență fiscală este considerată ca fiind rezidentă în jurisdicția în care se află sediul conducerii efective.

Legislația internă diferă în ceea ce privește tratamentul societăților în nume colectiv (inclusiv societățile cu răspundere limitată). Unele jurisdicții tratează societățile în nume colectiv drept unități impozabile (uneori chiar drept companii), în timp ce alte jurisdicții adoptă ceea ce se poate numi abordarea transparentă din punct de vedere fiscal, conform căreia

societatea în nume colectiv nu este luată în considerare în scopuri fiscale. În cazul în care o societate în nume colectiv este considerată o companie sau impozitată în același mod, aceasta ar fi, în general, un rezident al Jurisdicției care face obiectul raportării care impozitează societatea în nume colectiv. Cu toate acestea, în cazul în care o societate în nume colectiv este considerată ca fiind transparentă din punct de vedere fiscal într-o Jurisdicție care face obiectul raportării, societatea în nume colectiv nu este „supusă impozitării“ în acea jurisdicție și, prin urmare, nu poate fi rezidentă a acesteia.

În acest sens, o Entitate precum o societate în nume colectiv, o societate privată cu răspundere limitată sau o construcție juridică similară care nu are rezidență fiscală este considerată ca fiind rezidentă în jurisdicția în care se află sediul conducerii efective. În acest sens, o persoană juridică sau o construcție juridică este considerată a fi „similară“ cu o societate în nume colectiv și cu o societate cu răspundere limitată în cazul în care aceasta nu este tratată ca o unitate impozabilă într-o Jurisdicție care face obiectul raportării, în temeiul legislației fiscale a acestei Jurisdicții care face obiectul raportării.

"Locul conducerii efective“ este locul în care conducerea-cheie și deciziile comerciale care sunt necesare pentru desfășurarea activității Entității în ansamblu sunt luate în esență. Toate faptele și circumstanțele relevante trebuie examinate pentru a determina locul conducerii efective.

Termenul „Persoană dintr-o Jurisdicție care face obiectul raportării“ include, de asemenea, patrimoniul succesoral al unei persoane decedate care era rezidentă a unei Jurisdicții care face obiectul raportării. Pentru a stabili înțelesul sintagmei „patrimoniu succesoral“ trebuie să se facă trimitere la normele specifice ale fiecărei jurisdicții privind transferul sau moștenirea drepturilor și obligațiilor în caz de deces.

10.„Persoane care exercită Controlul“ înseamnă persoanele fizice care exercită controlul asupra unei entități. În cazul unei fiducii, acest termen înseamnă constituitorul (constituitorii), fiduciarul (fiduciarii), protectorul (protectorii) (dacă este cazul), beneficiarul (beneficiarii) sau clasa (clasele) de beneficiari, precum și orice altă persoană fizică (alte persoane fizice) care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei și, în cazul unei construcții juridice care nu este o fiducie, acest termen desemnează persoanele aflate în poziții echivalente sau similare. Termenul „Persoană care exercită controlul“ se interpretează în mod similar termenului „beneficiar real“, în sensul definiției de la art. 4 din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce îi privește pe Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori. Pentru o Entitate care este o persoană juridică, termenul „Persoane care exercită controlul“ înseamnă persoana fizică (persoanele fizice) care exercită controlul asupra Entității. „Controlul“ asupra unei Entități este exercitat, în general, de către persoana fizică (persoanele fizice) care, în ultimă instanță, deține (dețin) pachetul de control asupra Entității. „Pachetul de control“ depinde de structura de proprietate a persoanei juridice și este, de obicei, identificat pe baza unui prag care aplică o abordare bazată pe risc [de exemplu, orice persoană (persoane) care deține (dețin) mai mult de un anumit procent din persoana juridică, cum ar fi 25%]. În cazul în care nicio persoană fizică (persoane fizice) nu exercită controlul prin participație, Persoana (persoanele) care exercită controlul asupra Entității va (vor) fi persoana fizică (persoanele fizice) care exercită controlul asupra Entității prin alte mijloace. În cazul în care nicio persoană fizică (persoane fizice) nu este (sunt) identificată (identificate) ca exercitând controlul asupra Entității, Persoana (persoanele) care exercită controlul asupra Entității va (vor) fi persoana fizică (persoanele fizice) care ocupă o funcție de conducere de rang superior.

În cazul unei fiducii, termenul „Persoanele care exercită controlul“ înseamnă constituitorul (constituitorii), fiduciarul (fiduciarii), protectorul (protectorii) (dacă este cazul), beneficiarul (beneficiarii) sau clasa (clasele) de beneficiari, precum și orice altă persoană fizică (alte persoane fizice) care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei. Constituitorul (constituitorii), fiduciarul (fiduciarii), protectorul (protectorii) (dacă este cazul), beneficiarul (beneficiarii) sau clasa (clasele) de beneficiari trebuie să fie întotdeauna considerate ca fiind Persoane care exercită controlul asupra fiduciei, indiferent dacă oricare dintre aceștia exercită sau nu controlul asupra fiduciei. În plus, orice altă persoană fizică (persoane fizice) care exercită controlul efectiv în ultimă instanță asupra fiduciei (inclusiv printr-un lanț de control sau proprietate) trebuie, de asemenea, considerată o Persoană care exercită controlul asupra fiduciei. În vederea stabilirii sursei fondurilor din contul (conturile) deținut (deținute) de fiducie, în cazul în care constituitorul (constituitorii) unei fiducii este (sunt) o Entitate, Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie, de asemenea, să identifice Persoana (persoanele) care exercită controlul asupra fiduciei și să le raporteze ca Persoană (persoane) care exercită controlul asupra fiduciei. Pentru beneficiarul (beneficiarii) fiduciilor care este (sunt) desemnat (desemnați) în funcție de caracteristici sau de clasă, Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să obțină suficiente informații cu privire la beneficiar (beneficiari) pentru a convinge Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor că va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului (beneficiarilor) la momentul plății sau atunci când beneficiarul (beneficiarii) intenționează să exercite drepturi dobândite. Prin urmare, această ocazie va constitui o schimbare a circumstanțelor și va declanșa procedurile relevante.

În cazul unei construcții juridice, alta decât o fiducie, termenul „Persoane care exercită controlul“ înseamnă persoane aflate în poziții echivalente sau similare cu cele care exercită controlul asupra unei fiducii. Astfel, luând în considerare diferitele forme și structuri ale construcțiilor juridice, Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori vor identifica și raporta persoanele aflate în poziții echivalente sau similare, ca cele care trebuie identificate și raportate pentru fiducii.

În ceea ce privește persoanele juridice care sunt similare din punct de vedere funcțional cu trusturile (de exemplu, fundațiile), Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori vor identifica Persoanele care exercită controlul prin proceduri similare de diligență fiscală ca cele necesare pentru fiducii, în vederea atingerii unor niveluri adecvate de raportare.

11.„Entitate Activă“ înseamnă orice entitate care îndeplinește oricare dintre următoarele criterii:

a)mai puțin de 50% din venitul brut al entității pentru anul calendaristic precedent sau pentru altă perioadă de raportare adecvată este venit pasiv și mai puțin de 50% din activele deținute de entitate în cursul anului calendaristic precedent sau al altei perioade de raportare adecvate sunt active care produc sau sunt deținute pentru a produce venit pasiv.

Pentru a stabili înțelesul sintagmei „venit pasiv“ trebuie să se facă trimitere la normele specifice ale fiecărei jurisdicții. În general, se consideră că venitul pasiv include partea din venitul brut care constă în:

a)dividende;

b)dobândă;

c)venituri echivalente dobânzilor sau dividendelor;

d)chirii și redevențe, altele decât chiriile și redevențele obținute în desfășurarea activă a unei activități desfășurate, cel puțin parțial, de angajații Entității;

e)contracte cu rentă viageră;

f)venituri provenite din Criptoactive Relevante;

g)excedentul de câștiguri în raport cu pierderile din vânzarea sau tranzacționarea de Criptoactive Relevante sau Active Financiare;

h)excedentul de câștiguri în raport cu pierderile din tranzacții (inclusiv contracte futures, contracte forward, opțiuni și tranzacții similare) în orice Criptoactive Relevante sau Active Financiare;

i)excedentul câștigurilor valutare în raport cu pierderile valutare;

j)venitul net din swapuri; sauk) sume primite în baza contractelor de asigurare cu valoare de răscumpărare.

Fără a aduce atingere celor de mai sus, venitul pasiv nu va include, în cazul unei Entități care acționează în mod regulat ca distribuitor de Criptoactive Relevante sau Active Financiare, niciun venit din orice tranzacție încheiată în cursul normal al activității respectivului distribuitor în calitate de distribuitor. În plus, veniturile obținute din active pentru a investi capitalul unei companii de asigurări pot fi tratate ca venituri active;

b)toate activitățile entității constau, în esență, în deținerea (în totalitate sau parțial) a acțiunilor subscrise emise de una sau mai multe filiale ale căror tranzacții sau activități sunt diferite de activitățile unei Instituții Financiare sau în finanțarea și prestarea de servicii respectivelor filiale. Totuși, o entitate nu are statutul de Entitate Activă dacă funcționează (sau se prezintă) drept un fond de investiții, cum ar fi un fond de investiții în societăți necotate, un fond cu capital de risc, un fond de achiziție prin îndatorarea companiei sau orice alt organism de plasament al cărui scop este de a achiziționa sau de a finanța companii și de a deține capital în cadrul respectivelor companii, reprezentând active de capital în scopul unor investiții.

Termenul „în esență toate“ înseamnă 80% sau mai mult. Dacă, totuși, activitățile de deținere sau de finanțare la nivel de grup ale Entității constituie mai puțin de 80% din activitățile sale, dar Entitatea primește și venituri active (cu alte cuvinte, venituri care nu sunt venituri pasive) în caz contrar, aceasta se califică pentru statutul de Entitate activă, cu condiția ca suma totală a activităților să îndeplinească „testul în esență toate“. Pentru a stabili dacă activitățile, altele decât deținerea și activitățile de finanțare la nivel de grup, ale Entității o califică drept Entitate activă, testul de la lit. a) poate fi aplicat acestor alte activități. De exemplu, în cazul în care o societate holding are activități de holding sau de finanțare și servicii pentru una sau mai multe filiale pentru 60% și, de asemenea, funcționează pentru 40% ca centru de distribuție pentru bunurile produse de grupul din care face parte și venitul activităților sale de centru de distribuție este activ în conformitate cu lit. a), aceasta este o Entitate activă, indiferent de faptul că mai puțin de 80% din activitățile sale constau în deținerea acțiunilor subscrise emise ale uneia sau mai multor filiale sau furnizarea de finanțare și servicii uneia sau mai multor filiale. Termenul „în esență toate“ se referă, de asemenea, la o combinație de deținere a acțiunilor subscrise emise și furnizare de finanțare și servicii uneia sau mai multor filiale. Termenul „filială“ înseamnă orice entitate ale cărei acțiuni subscrise emise sunt deținute direct sau indirect (integral sau parțial) de către Entitate;

c)entitatea nu desfășoară încă activități comerciale și nu a mai desfășurat niciodată, dar investește capital în active cu intenția de a desfășura o activitate comercială, alta decât cea a unei Instituții Financiare, cu condiția ca entitatea să nu se califice pentru această excepție ulterior datei la care se împlinesc 24 de luni de la data inițială a constituirii entității;

d)entitatea nu a fost o Instituție Financiară în ultimii cinci ani și este în proces de lichidare a activelor sale sau de restructurare cu intenția de a continua sau de a relua operațiunile în alte activități decât cele ale unei Instituții Financiare;

e)activitățile entității constau în principal în finanțare și operațiuni de acoperire a riscurilor cu sau pentru entități afiliate care nu sunt Instituții Financiare, iar entitatea nu prestează servicii de finanțare sau de acoperire a riscurilor niciunei alte entități care nu este o entitate afiliată, cu condiția ca grupul din care fac parte respectivele entități afiliate să desfășoare în principal o activitate diferită de activitățile unei Instituții Financiare; sauf) entitatea îndeplinește toate condițiile următoare:

(i)este constituită și își desfășoară activitatea în jurisdicția sa de rezidență exclusiv în scopuri religioase, caritabile, științifice, artistice, culturale, sportive sau educaționale; sau este constituită și își desfășoară activitatea în jurisdicția sa de rezidență și este o organizație profesională, o asociație de afaceri, o cameră de comerț, o organizație a muncii, o organizație din sectorul agriculturii sau al horticulturii, o asociație civică sau o organizație care funcționează exclusiv pentru promovarea bunăstării sociale;

(ii)este scutită de impozitul pe venit în jurisdicția sa de rezidență;

(iii)nu are acționari sau membri care au drepturi de proprietate sau beneficii legate de activele sau veniturile sale;

(iv)legislația aplicabilă a jurisdicției de rezidență a entității sau documentele de constituire a entității nu permit ca vreun venit ori vreun activ al entității să fie distribuit sau utilizat în beneficiul unei persoane fizice sau al unei entități noncaritabile în alt mod decât în scopul desfășurării de activități caritabile ale entității sau drept plată a unor compensații rezonabile pentru servicii prestate ori drept plată reprezentând valoarea justă de piață a unei proprietăți pe care a cumpărat-o entitatea; și(v) legislația aplicabilă a jurisdicției de rezidență a entității sau documentele de constituire a entității impun ca, în momentul lichidării sau al dizolvării entității, toate activele sale să fie distribuite către o Entitate Guvernamentală sau altă organizație nonprofit sau să revină guvernului jurisdicției de rezidență a Entității sau oricărei subdiviziuni politice a acestuia.

Una dintre cerințele enumerate mai sus pentru ca „Entitățile nonprofit“ să se califice pentru statutul de Entitate activă este aceea că legile aplicabile din jurisdicția de rezidență a Entității sau documentele de constituire a Entității nu permit ca vreun venit ori vreun activ al Entității să fie distribuit sau utilizat în beneficiul unei persoane fizice sau al unei Entități noncaritabile în alt mod decât în scopul desfășurării de activități caritabile ale Entității sau drept plată a unor compensații rezonabile pentru servicii prestate ori drept plată reprezentând valoarea justă de piață a unei proprietăți pe care a cumpărat-o Entitatea. În plus, veniturile sau activele entității pot fi distribuite sau utilizate în beneficiul unei persoane fizice sau al unei Entități noncaritabile drept plată a unor compensații rezonabile pentru utilizarea proprietății.

E. Persoană Exclusă1. „Persoană Exclusă“ înseamnă:

a)o entitate al cărei capital este tranzacționat în mod regulat pe una sau mai multe piețe ale titlurilor de valoare reglementate;

b)orice entitate care este o entitate afiliată unei entități prevăzute la litera a);

c)o Entitate Guvernamentală;

d)o Organizație Internațională;

e)o Bancă Centrală; sau f) o Instituție Financiară, alta decât o entitate de Investiții descrisă la subsecțiunea E pct. 5 lit. b).

Acele Entități care sunt vizate de termenul „Persoană exclusă“ nu fac obiectul raportării în temeiul prezentei anexe, în lumina riscurilor limitate de conformare fiscală pe care aceste Entități le reprezintă și/sau alte obligații de raportare fiscală la care sunt supuse unele dintre aceste Entități, inclusiv în conformitate cu prevederile anexei nr. 1. Ca atare, sfera de aplicare a Persoanelor excluse este, ori de câte ori este adecvat, aliniată la excluderile de la raportare prevăzute în anexa nr. 1.

2.„Instituție Financiară“ înseamnă o Instituție de Custodie, o Instituție Depozitară, o Entitate de Investiții sau o Companie de Asigurări Specificată.

3.„Instituție de Custodie“ înseamnă orice Entitate care deține, ca parte substanțială a activității sale, Active Financiare în contul unor terți. O Entitate deține, ca parte substanțială a activității sale, Active Financiare în contul unor terți dacă venitul brut al Entității atribuibil deținerii de Active Financiare și serviciilor financiare conexe este mai mare sau egal cu 20% din venitul brut al Entității pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele:

(i)perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie (sau în ultima zi a unei perioadei contabile care nu este un an calendaristic) dinaintea anului în care se efectuează calculul; sau(ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat.

4.„Instituție Depozitară“ înseamnă orice entitate care:

a)atrage depozite în cadrul obișnuit al activității bancare sau al unei activități similare; sau b) deține monedă electronică sau monede digitale emise de bănci centrale în beneficiul clienților.

Termenii „Instituție financiară“, „Instituție de custodie“ și „Instituție depozitară“ prevăzuți în prezenta subsecțiune trebuie interpretați în conformitate cu prevederile anexei nr. 1.

5.„Entitate de Investiții“ înseamnă orice entitate:

a)care desfășoară, ca activitate principală, una sau mai multe dintre următoarele activități sau operațiuni pentru un client sau în numele acestuia:

(i)tranzacții cu instrumente de piață monetară (cecuri, bonuri de trezorerie, certificate de depozit, instrumente derivate etc.); schimb valutar; instrumente în materie de schimb valutar, rata dobânzii și indici bursieri; titluri de valoare transferabile sau tranzacții la termen cu mărfuri;

(ii)administrarea individuală și colectivă a portofoliului; sau(iii) care investește, administrează sau gestionează în alt mod active financiare, bani sau Criptoactive care fac obiectul raportării (Relevante) în numele altor persoane; saub) al cărei venit brut provine în principal din activități de investire, reinvestire sau tranzacționare de active financiare sau criptoactive care fac obiectul raportării, în cazul în care entitatea este administrată de către o altă entitate care este o instituție depozitară, o instituție de custodie, o companie de asigurări specificată sau o entitate de investiții descrisă la lit. a).

Se consideră că o entitate desfășoară ca activitate principală una sau mai multe dintre activitățile menționate la lit. a) sau venitul brut al unei entități este atribuibil în principal activităților de investire, reinvestire sau tranzacționare de active financiare sau de criptoactive care fac obiectul raportării în sensul lit. b), în cazul în care venitul brut al entității atribuibil activităților relevante este mai mare sau egal cu 50% din venitul brut al entității pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele:

(i)perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului în care se efectuează calculul; sau(ii) perioada în cursul căreia entitatea a existat.

În sensul lit. a) subpunctul (iii), expresia „care investește, administrează sau gestionează în alt mod active financiare, bani sau Criptoactive care fac obiectul raportării (Relevante) în numele altor persoane“ nu include prestarea de servicii prin care se efectuează tranzacții de schimb pentru clienți sau în numele acestora. Termenul „Entitate de Investiții“ nu include o entitate care este o entitate activă deoarece îndeplinește oricare dintre criteriile prevăzute în subsecțiunea D pct. 11 lit. b)-e).

Prezentul punct se interpretează într-o manieră consecventă cu limbajul similar prevăzut în definiția termenului „instituție financiară“ de la art. 2 lit. g) din Legea nr. 129/2019, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel de activități sau operațiuni nu includ oferirea de consultanță de investiții fără caracter obligatoriu unui client. În sensul lit. a), termenul „client“ include participația în capitalurile proprii ale unui organism de plasament colectiv, prin care se consideră că organismul de plasament colectiv își desfășoară activitățile sau operațiunile ca activitate comercială. În sensul lit. a) subpunctul (iii), termenul „investiție, administrare sau tranzacționare“ nu cuprinde prestarea de servicii care efectuează tranzacții de schimb pentru sau în numele clienților.

O Entitate este „administrată de“ o altă Entitate dacă Entitatea de administrare efectuează, fie direct, fie prin intermediul unui alt furnizor de servicii, oricare dintre activitățile sau operațiunile descrise la lit. a) în numele Entității administrate. Cu toate acestea, o Entitate nu administrează o altă Entitate dacă nu are autoritatea discreționară de a gestiona activele Entității (integral sau parțial). În cazul în care o Entitate este administrată de o combinație de Instituții Financiare și persoane fizice sau Entități, altele decât Instituții Financiare, Entitatea este considerată a fi administrată de o altă Entitate care este o Instituție Depozitară, o Instituție de Custodie, o Companie de asigurări specificată sau o Entitate de investiții prevăzută la lit. a), dacă oricare dintre Entitățile de administrare este o astfel de altă Entitate. De exemplu, o societate fiduciară privată care acționează ca sediu social sau agent înregistrat al unei fiducii sau prestează servicii administrative care nu au legătură cu activele financiare, Criptoactivele Relevante sau banii fiduciei nu desfășoară activitățile și operațiunile prevăzute la lit. a) în numele fiduciei și, prin urmare, fiducia nu este „administrată de“ societatea fiduciară privată în sensul lit. b). De asemenea, o Entitate care investește toate sau o parte din activele sale într-un fond mutual, fond tranzacționat la bursă sau vehicul similar nu va fi considerată „administrată de“ fondul mutual, fondul tranzacționat la bursă sau organismul similar. În ambele exemple se va stabili suplimentar dacă Entitatea este administrată de o altă Entitate în scopul de a determina dacă prima Entitate menționată se încadrează în definiția Entității de investiții, astfel cum se prevede la lit. b).

O Entitate este considerată ca desfășurând în primul rând una sau mai multe dintre activitățile descrise la lit. a) sau venitul brut al unei Entități este atribuibil în primul rând investițiilor, reinvestirii sau tranzacționării Activelor Financiare sau Criptoactivelor Relevante în sensul lit. b), în cazul în care venitul brut al Entității atribuibil activităților relevante este egal sau depășește 50% din venitul brut al Entității pe parcursul celei mai scurte perioade dintre:

(i)perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului în care se efectuează calculul; sau(ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat.

În scopul testului venitului brut, toate remunerațiile pentru activitățile relevante ale unei Entități trebuie luate în considerare, indiferent dacă această remunerație este plătită direct Entității căreia i se aplică testul sau unei alte Entități.

Termenul „Entitate de investiții“, astfel cum este definit la prezentul punct, nu include o Entitate care este o Entitate activă deoarece îndeplinește oricare dintre criteriile de la subsecțiunea D pct. 10 lit. b)-e).

O Entitate ar fi, în general, considerată o Entitate de investiții dacă funcționează sau se prezintă ca un organism de plasament colectiv, fond mutual, fond tranzacționat la bursă, fond de capital privat, fond de acoperire a riscurilor, fond cu capital de risc, un fond de achiziție prin îndatorarea companiei sau orice organism de investiții similar stabilit cu o strategie de investiții de a investi, reinvesti sau tranzacționa Active Financiare sau Criptoactive Relevante. O Entitate care desfășoară în principal activități de investire, administrare sau gestionare a intereselor directe în bunuri imobile în numele altor persoane, cum ar fi un tip de fiducie de investiții imobiliare, nu va fi o Entitate de investiții.

Definiția termenului „Entitate de investiții“ trebuie interpretată într-o manieră consecventă cu limbajul similar utilizat în definiția termenului „instituție financiară“ din Recomandările Grupului de acțiune financiară.

6.„Companie de asigurări specificată“ înseamnă orice Entitate care este o companie de asigurări (sau societatea holding a unei companii de asigurări) care emite sau este obligată să efectueze plăți cu privire la un Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau la un Contract cu rentă viageră.

7.„Entitate guvernamentală“ înseamnă guvernul unei jurisdicții, orice subdiviziune politică a unei jurisdicții (care, pentru evitarea oricărei ambiguități, se referă la un stat, o provincie, un județ sau o localitate) sau orice organism sau agenție deținut(ă) integral de o jurisdicție ori de una sau mai multe dintre subdiviziunile sus-menționate. Această categorie este alcătuită din părți integrante, entități controlate și subdiviziuni politice ale unei jurisdicții.

a)O „parte integrantă“ a unei jurisdicții înseamnă orice persoană, organizație, agenție, birou, fond, organism public sau alt organism, oricare ar fi denumirea sa, care constituie o autoritate administrativă a unei jurisdicții. Veniturile nete ale autorității administrative trebuie să fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale unei jurisdicții și nicio parte a acestora nu trebuie să revină în beneficiul vreunei persoane private. O parte integrantă nu include nicio persoană fizică care este un membru al guvernului, funcționar sau administrator care acționează cu titlu privat sau personal.

b)O „Entitate Controlată“ înseamnă o Entitate care este, formal, separată de jurisdicție sau care constituie, în alt mod, o entitate juridică separată, cu condiția ca:

(i)entitatea să fie deținută și controlată în totalitate de una sau mai multe Entități Guvernamentale, direct sau prin intermediul uneia sau al mai multor entități controlate;

(ii)veniturile nete ale Entității să fie creditate contului propriu al acesteia sau în alte conturi ale uneia sau ale mai multor Entități Guvernamentale și nicio parte a acestora să nu revină în beneficiul vreunei persoane private; și(iii) activele Entității să revină uneia sau mai multor Entități Guvernamentale în momentul dizolvării acesteia.

c)Venitul nu revine în beneficiul persoanelor fizice în cazul în care respectivele persoane sunt beneficiarii-țintă ai unui program guvernamental, iar activitățile din cadrul programului sunt desfășurate pentru publicul larg în interes general sau se referă la administrarea unei părți a guvernului. Cu toate acestea, fără a aduce atingere dispozițiilor anterioare, se consideră că venitul revine în beneficiul persoanelor fizice în cazul în care este obținut din folosirea unei entități guvernamentale pentru a desfășura o activitate comercială, cum ar fi o activitate bancară comercială, care furnizează servicii financiare persoanelor fizice.

8.„Organizație Internațională“ înseamnă orice organizație internațională ori agenție sau organism deținut în totalitate de aceasta. Această categorie include orice organizație interguvernamentală (inclusiv o organizație supranațională):

a)care este alcătuită în primul rând din guverne;

b)care are în vigoare un acord privind sediul sau un acord substanțial similar cu jurisdicția; și c) al cărei venit nu revine în beneficiul unor persoane private.

9.„Activ Financiar“ include un titlu de valoare (de exemplu, acțiuni în cadrul capitalului unei societăți comerciale; participații în capitalurile proprii sau dreptul la beneficii în cadrul unui parteneriat deținut de mulți asociați sau cotat la bursă sau în cadrul unei fiducii; bilete la ordin, obligațiuni sau alte titluri de datorie), drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap (de exemplu, swap pe rata dobânzii, swap valutar, swap de bază, rată de dobândă cu plafon maxim, rata de dobândă cu prag minim, swap pe mărfuri, swap pe acțiuni, swap pe indici bursieri și acorduri similare), un contract de asigurare sau un contract cu rentă viageră sau orice dobândă (inclusiv un contract de tip futures sau forward sau o opțiune) în legătură cu un titlu de valoare, un criptoactiv care face obiectul raportării, drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap, un contract de asigurare sau un contract cu rentă viageră. Termenul „Activ Financiar“ nu include drepturile directe asupra unor bunuri imobile, care să nu fie titluri de datorie.

10.„Participație în Capitalurile Proprii“ înseamnă, în cazul unui parteneriat care este o Instituție Financiară, o participație fie la capitalul, fie la profitul parteneriatului. În cazul unei fiducii care este o Instituție Financiară, o Participație în Capitalurile Proprii este considerată a fi deținută de către orice persoană asimilată unui constituitor sau unui beneficiar al întregii fiducii sau a unei părți a acesteia sau a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei. O Persoană care face obiectul Raportării va fi considerată beneficiar al unei fiducii dacă respectiva Persoană care face obiectul Raportării are dreptul de a primi, direct sau indirect (de exemplu, prin intermediul unui mandatar), o distribuție obligatorie sau poate primi, direct sau indirect, o distribuție discreționară din fiducie.

11.„Contract de Asigurare“ înseamnă un contract (altul decât un Contract cu Rentă Viageră) în conformitate cu care emitentul este de acord să plătească o sumă în momentul în care survine un eveniment asigurat specificat, legat de mortalitate, morbiditate, accident, răspundere civilă sau pagubă materială afectând o proprietate.

12.„Contract cu Rentă Viageră“ înseamnă un contract în conformitate cu care emitentul este de acord să efectueze plăți pentru o anumită perioadă de timp, determinată, în totalitate sau parțial, în funcție de speranța de viață a uneia sau mai multor persoane fizice. Termenul include, de asemenea, un contract care este considerat a fi un Contract cu Rentă Viageră în conformitate cu legislația, reglementările sau practica din statul membru sau din altă jurisdicție în care contractul a fost emis și în conformitate cu care emitentul este de acord să facă plățile pentru o perioadă de mai mulți ani.

13.„Contract de Asigurare cu Valoare de Răscumpărare“ înseamnă un Contract de Asigurare (altul decât un contract de reasigurare încheiat între două societăți de asigurare) care are o Valoare de Răscumpărare.

14.„Valoare de Răscumpărare“ înseamnă valoarea cea mai mare dintre:

(i)suma pe care deținătorul poliței de asigurare este îndreptățit să o primească în cazul răscumpărării sau al rezilierii contractului (calculată fără a scădea eventualele taxe de răscumpărare sau împrumuturi din poliță); și(ii) suma pe care deținătorul poliței de asigurare o poate împrumuta în temeiul contractului sau în legătură cu acesta. Fără a aduce atingere dispozițiilor anterioare, termenul „Valoare de Răscumpărare“ nu include o sumă de plătit în temeiul unui Contract de Asigurare:

a)doar din motivul decesului unei persoane fizice asigurate în temeiul unui contract de asigurare de viață;

b)drept indemnizație pentru o daună corporală, o boală sau o altă plată reparatorie pentru o pierdere economică ce survine în momentul producerii evenimentului asigurat;

c)drept rambursare a unei prime plătite anterior (mai puțin costul taxelor de asigurare, fie că acestea sunt sau nu efectiv aplicate) în conformitate cu un Contract de asigurare (altul decât un contract de asigurare de viață cu componentă de investiții sau un Contract cu rentă viageră) ca urmare a anulării sau a rezilierii contractului, a diminuării expunerii la risc pe parcursul perioadei în care contractul este efectiv în vigoare ori rezultând din corectarea unei erori de înscriere sau a unei erori similare cu privire la prima stipulată în contract;

e)drept restituire a unei prime în avans sau a unui depozit de primă pentru un Contract de asigurare a cărui primă trebuie plătită cel puțin o dată pe an, dacă suma reprezentând prima anticipată sau depozitul de primă nu depășește suma primei anuale de plată pentru anul următor în temeiul contractului.

Termenii „Companie de asigurări specificată“, „Entitate guvernamentală“, „Organizație internațională“, „Bancă centrală“, „Active financiare“, „Participație în capitalurile proprii“, „Contract de asigurare“, „Contract cu rentă viageră“, „Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare“ și „Valoare de răscumpărare“ trebuie interpretați în conformitate cu prevederile anexei nr. 1, astfel cum a fost modificată.

F. Diverse1. „Măsuri de cunoaștere a clientelei“ înseamnă măsurile de cunoaștere a clientelei ale unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, în temeiul Legii nr. 129/2019, cu modificările și completările ulterioare, sau al unor cerințe similare care se aplică unui astfel de Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor.

Aceste proceduri includ identificarea și verificarea identității clientului (inclusiv beneficiarii reali ai clientului), înțelegerea naturii și scopului tranzacțiilor și monitorizarea continuă.

2.„Entitate“ înseamnă o persoană juridică sau o construcție juridică. Acest termen este destinat să acopere orice persoană, alta decât o persoană fizică, în plus față de orice construcție juridică. Astfel, de exemplu, o companie, un parteneriat, o fiducie, o fundație, o societate în nume colectiv, o fideiusiune, o cooperativă, o asociație sau o asociație în participațiune se încadrează în sensul termenului „Entitate“.

3.O Entitate este o „Entitate Afiliată“ unei alte Entități dacă: oricare dintre cele două Entități deține controlul asupra celeilalte sau cele două Entități se află sub control comun. În acest sens, noțiunea de control include deținerea directă sau indirectă a peste 50% din voturi și din valoarea unei Entități.

În acest sens, Entitățile sunt considerate Entități afiliate dacă aceste Entități sunt conectate printr-unul sau mai multe lanțuri de proprietate de către o entitate-mamă comună și dacă entitatea-mamă comună deține direct mai mult de 50% din acțiuni sau altă participație în capitalurile proprii în cel puțin una dintre celelalte Entități. Un lanț de proprietate trebuie înțeles ca deținerea de către una sau mai multe Entități a mai mult de 50% din puterea totală de vot a acțiunilor unei Entități și mai mult de 50% din valoarea totală a acțiunilor unei Entități. De exemplu, Entitatea A deține 51% din puterea totală de vot și 51% din valoarea totală a acțiunilor entității B. Entitatea B, la rândul său, deține 51% din puterea totală de vot și 51% din valoarea totală a acțiunilor entității C. Entitățile A și C sunt considerate „Entități afiliate“ deoarece entitatea A deține în mod direct mai mult de 50% din puterea totală de vot a acțiunilor și mai mult de 50% din valoarea totală a acțiunilor entității B și deoarece entitatea B deține în mod direct mai mult de 50% din puterea totală de vot a acțiunilor și mai mult de 50% din valoarea totală a acțiunilor entității C. Entitățile A și C sunt, prin urmare, conectate prin lanțuri de proprietate. Fără a aduce atingere faptului că entitatea A deține în mod proporțional numai 26% din valoarea totală a acțiunilor și drepturilor de vot ale entității C, entitatea A și entitatea C sunt Entități afiliate.

4.„Sucursală“ înseamnă o unitate, o activitate sau un birou al unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este considerat(ă) sucursală în temeiul regimului de reglementare al unei jurisdicții sau care este reglementat(ă) în alt mod în temeiul legislației unei jurisdicții ca fiind separat(ă) de alte birouri, unități sau sucursale ale Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor. Toate unitățile, activitățile sau birourile unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor dintr-o singură jurisdicție sunt considerate o singură sucursală.

5.„Acord Efectiv privind Stabilirea Autorității Competente“ înseamnă un acord între autoritatea competentă din România și o jurisdicție din afara Uniunii care impune schimbul automat de informații corespunzătoare celor specificate la secțiunea II subsecțiunea B din prezenta anexă, astfel cum este confirmat printr-un act de punere în aplicare în conformitate cu art. 291^6 alin. (23).

6.„Jurisdicție Calificată din afara Uniunii“ înseamnă o jurisdicție din afara Uniunii care a încheiat un Acord Efectiv privind Stabilirea Autorității Competente cu autoritățile competente din toate statele membre care sunt identificate drept jurisdicții raportabile pe o listă publicată de jurisdicția din afara Uniunii.

7.Termenul „Jurisdicție parteneră“ înseamnă orice jurisdicție care a instituit o legislație juridică echivalentă și care este inclusă într-o listă publică emisă de respectiva Jurisdicție.

8.„NIF“ înseamnă Număr de Identificare Fiscală (sau echivalentul său funcțional dacă nu există un Număr de Identificare Fiscală). NIF este orice număr sau cod utilizat de o autoritate competentă pentru a identifica un contribuabil.

NIF-urile sunt utile și pentru identificarea contribuabililor care investesc în alte jurisdicții. Specificațiile NIF (și anume, structura, sintaxa etc.) sunt stabilite de administrațiile fiscale ale fiecărei jurisdicții. Unele jurisdicții au chiar o structură diferită a NIF-ului pentru diferite impozite sau diferite categorii de contribuabili (de exemplu, rezidenți și nerezidenți).

În timp ce multe jurisdicții utilizează un NIF în scopuri de impozitare a persoanelor sau societăților, unele jurisdicții nu emit un NIF. Cu toate acestea, aceste jurisdicții utilizează adesea un alt număr de integritate ridicată cu un nivel echivalent de identificare (un „echivalent funcțional“). Exemplele acestui tip de număr includ, pentru persoane fizice, un număr de securitate socială/de asigurare, număr/cod de cetățean/identificare personală/de serviciu și număr de înregistrare a rezidenților; iar pentru Entități, un cod/număr de înregistrare al companiei.

Jurisdicțiile vor depune eforturile necesare să furnizeze Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori informații cu privire la emiterea, colectarea și, în măsura în care este posibil și practic, structura și alte specificații ale numerelor de identificare ale contribuabililor și ale echivalentelor lor funcționale. Astfel de informații vor facilita colectarea de NIF-uri exacte de către Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori.

9.„Serviciu de Identificare“ înseamnă un proces electronic pus gratuit la dispoziție de către Uniunea Europeană sau de către jurisdicția Entităților sau persoanelor fizice cu obligații de raportare către terți (cum ar fi un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor), în scopul stabilirii identității și a rezidenței fiscale a persoanelor care fac obiectul raportării (cum ar fi Utilizatorii de Criptoactive sau Persoanele care exercită controlul).

În cazul în care o administrație fiscală optează pentru identificarea Utilizatorilor de Criptoactive sau a Persoanelor care exercită controlul pe baza unei soluții de Interfață de Programare a Aplicației (API), ar pune la dispoziția Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori un portal API. Ulterior, în cazul în care autocertificarea Utilizatorului de Criptoactive sau a Persoanei care exercită controlul indică rezidența în acea jurisdicție, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor poate direcționa Utilizatorul de Criptoactive sau Persoana care exercită controlul către portalul API care ar permite jurisdicției să identifice Utilizatorul de Criptoactive sau Persoana care exercită controlul pe baza cerințelor sale interne de identificare a contribuabilului (de exemplu, un act de identitate oficial sau un nume de utilizator). După identificarea cu succes a Utilizatorului de Criptoactive sau a Persoanei care exercită controlul în calitate de contribuabil al jurisdicției respective, jurisdicția, prin intermediul portalului API, urmează a furniza Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor un număr unic de referință sau un cod care să permită jurisdicției să coreleze Utilizatorul de Criptoactive sau Persoana care exercită controlul cu un contribuabil din baza sa de date. În cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor raportează ulterior informații referitoare la acel Utilizator de Criptoactive sau Persoană care exercită controlul, acesta ar include numărul sau codul unic de referință pentru a permite jurisdicției care primește informațiile să permită corelarea Utilizatorului de Criptoactive sau a Persoanei care exercită controlul. În acest sens, un număr de referință unic, un cod sau o altă confirmare primită de un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor cu privire la un Utilizator de Criptoactive sau o Persoană care exercită controlul prin intermediul unui serviciu guvernamental de verificare este, de asemenea, un echivalent funcțional al unui NIF.

10.12.2025Actul a fost completat de Punctul 64., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 5 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1146 din 10 decembrie 2025

Anexa nr. 7

NORME DE DECLARARESecţiunea I Definiții

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:

1.Stat membru de punere în aplicare înseamnă un stat membru care a pus în aplicare fie o Regulă de Includere a Veniturilor (IIR) Calificată, fie o Regulă a Profiturilor Subimpozitate (UTPR) Calificată, astfel cum sunt definite la art. 6 pct. 24 și 33 din Legea nr. 431/2023 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni, cu modificările și completările ulterioare, fie ambele reguli, pentru Anul fiscal de raportare dat.

2.Stat membru care aplică doar un Impozit Suplimentar Național Calificat înseamnă un stat membru care a pus în aplicare doar un Impozit Suplimentar Național Calificat, astfel cum este definit la art. 6 pct. 23 din Legea nr. 431/2023, cu modificările și completările ulterioare, pentru Anul fiscal de raportare dat.

3.Declarație informativă privind impozitul suplimentar înseamnă declarația de informații depusă de o Societate-Mamă Finală, de o Entitate Desemnată care depune declarația, de o Entitate Locală Desemnată sau de o Entitate Constitutivă, un model standard fiind prevăzut în ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

4.Secțiune generală înseamnă secțiunea din Declarația informativă privind impozitul suplimentar care conține informații generale despre Grupul de Întreprinderi Multinaționale în ansamblu, inclusiv structura sa corporativă, și o sinteză generală a aplicării Legii nr. 431/2023, cu modificările și completările ulterioare, această secțiune corespunzând secțiunii I din modelul standard pentru Declarația privind impozitul suplimentar.

5.Secțiuni jurisdicționale înseamnă setul de secțiuni din Declarația informativă privind impozitul suplimentar care conțin informații detaliate despre aplicarea IIR calificate, a UTPR calificate și a Impozitului Suplimentar Național Calificat în fiecare jurisdicție în care își desfășoară activitatea Grupul de Întreprinderi Multinaționale, aceste secțiuni corespunzând secțiunilor 2 și 3 din modelul standard pentru Declarația informativă privind impozitul suplimentar.

6.An fiscal de raportare înseamnă anul fiscal la care se referă Declarația informativă privind impozitul suplimentar.

Secţiunea a II-aCerințe de declarare

Entitatea Constitutivă care depune Declarația informativă privind impozitul suplimentar identifică secțiunile relevante și, respectiv, statele membre relevante cărora le sunt comunicate informațiile, în conformitate cu abordarea în materie de diseminare prevăzută la art. 291^7.

Secţiunea a III-a Formatul pentru depunerea declarațiilor și schimbul de informații pentru grupurile naționale de mari dimensiuni cu asocieri în participație1. Atunci când o Societate-Mamă a unui Grup Național de Mari Dimensiuni din România deține o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei Asocieri în Participație sau ale unei filiale a unei Asocieri în Participație care face obiectul unui Impozit Suplimentar Național Calificat într-un alt stat membru, respectivul Grup Național de Mari Dimensiuni utilizează modelul standard pentru Declarația informativă privind impozitul suplimentar prevăzut în ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

2.Grupurile Naționale de Mari Dimensiuni care intră sub incidența pct. 1 aplică prevederile art. 291^7 alin. (1) și art. 291^9.

02.02.2026Actul a fost completat de Punctul 15., Articolul I din ORDONANȚA nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026

Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.

Textul actului · 431 de articole

Titlul IDispoziții generale

Articolul 1Definiții

Capitolul IDomeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală

Articolul 2Obiectul și sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală

Articolul 3Raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative

Capitolul IIPrincipii generale de conduită în administrarea creanțelor fiscale

Articolul 4Principiul legalității

Articolul 5Aplicarea unitară a legislației

Articolul 6Exercitarea dreptului de apreciere

Articolul 7Rolul activ și alte reguli de conduită pentru organul fiscal

Articolul 8Limba oficială în administrația fiscală

Articolul 9Dreptul de a fi ascultat

Articolul 10Obligația de cooperare

Articolul 11Secretul fiscal

Articolul 12Buna-credință

Capitolul IIIAplicarea prevederilor legislației fiscale

Articolul 13Interpretarea legii

Articolul 14Prevalența conținutului economic al situațiilor relevante din punct de vedere fiscal

Articolul 15Eludarea legislației fiscale

Titlul IIRaportul juridic fiscal

Capitolul IDispoziții privind raportul juridic fiscal

Articolul 16Conținutul raportului juridic fiscal

Articolul 17Subiectele raportului juridic fiscal

Articolul 18Împuterniciții

Articolul 19Numirea curatorului fiscal

Articolul 20Obligațiile reprezentanților legali

Capitolul IIDispoziții generale privind raportul sarcinii fiscale

Articolul 21Nașterea creanțelor și obligațiilor fiscale

Articolul 22Stingerea creanțelor fiscale

Articolul 23Preluarea obligației fiscale

Articolul 24Garantarea obligației fiscale

Articolul 25Răspunderea solidară

Articolul 26Dispoziții speciale privind stabilirea răspunderii

Articolul 27Drepturile și obligațiile succesorilor

Articolul 28Dispoziții privind cesiunea creanțelor fiscale ale contribuabilului/plătitorului

Titlul IIIDispoziții procedurale generale

Capitolul ICompetența organului fiscal central

Articolul 29Competența generală a organului fiscal central

Articolul 30Competența materială și teritorială a organului fiscal central

Articolul 31Domiciliul fiscal în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central

Articolul 32Înregistrarea/modificarea domiciliului fiscal

Articolul 33Competența în cazul sediilor secundare

Articolul 34Competența privind impozitul și contribuțiile aferente veniturilor din activități agricole

Articolul 35Competența în cazul contribuabilului nerezident

Articolul 36Schimbarea competenței

Capitolul IICompetența organului fiscal local

Articolul 37Competența generală a organului fiscal local

Articolul 38Competența teritorială a organului fiscal local

Articolul 39Domiciliul fiscal în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local

Capitolul IIIAlte dispoziții privind competența

Articolul 40Competența specială

Articolul 41Conflictul de competență

Articolul 42Conflictul de competență în cazul organelor fiscale centrale

Articolul 43Conflictul de competență în cazul organelor fiscale locale

Articolul 44Conflictul de interese

Articolul 45Abținerea și recuzarea

Capitolul IVActele emise de organele fiscale

Articolul 46Conținutul și motivarea actului administrativ fiscal

Articolul 47Comunicarea actului administrativ fiscal

Articolul 48Opozabilitatea actului administrativ fiscal

Articolul 49Nulitatea actului administrativ fiscal

Articolul 50Anularea, desființarea sau modificarea actului administrativ fiscal

Articolul 51Efectele anulării actului administrativ fiscal

Articolul 52Soluția fiscală individuală anticipată și acordul de preț în avans

Articolul 53Îndreptarea erorilor materiale din actul administrativ fiscal

Capitolul VAdministrarea și aprecierea probelor

Secţiunea 1Dispoziții generale

Articolul 55Mijloace de probă

Articolul 56Dreptul organului fiscal de a solicita prezența contribuabilului/plătitorului la sediul său

Articolul 57Comunicarea informațiilor între organele fiscale

Secţiunea a 2-aInformații și expertize

Articolul 58Obligația de a furniza informații

Articolul 59Furnizarea periodică de informații

Articolul 59^1Obligația de depunere a fișierului standard de control fiscal

Articolul 60Obligații declarative cu privire la rezidenții altor state membre ale Uniunii Europene

Articolul 61^1Registrul central electronic pentru conturi de plăți și conturi bancare

Articolul 62^1Accesul organului fiscal central la informații privind combaterea spălării banilor

Articolul 63Expertiza

Secţiunea a 3-aÎnscrisurile și constatarea la fața locului