Decizia nr. 407 din 20 iunie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată în Dosarul nr. 105/35/2017 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 998D/2017. 2. La apelul nominal lipsește partea, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 67 din 29 ianuarie 2019.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.Prin Sentința penală nr. 34/PI din 13 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 105/35/2017, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată cu ocazia soluționării unei contestații la executare.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată, autoare a excepției, susține, în esență, că dispozițiile art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă principiul legalității și dreptul la un proces echitabil, întrucât liberarea condiționată se dispune de către judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere. Arată că, în acest mod, judecătoria devine instanță de executare specială, în condițiile în care dispozițiile art. 553 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd că hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată, ceea ce înseamnă că instanța de executare de drept comun este prima instanță de judecată. Menționează că toate incidentele care apar în cursul executării hotărârii penale definitive, potrivit prevederilor art. 598 și 599 din Codul de procedură penală - care fac trimitere la cele ale art. 597 alin. (1) și (6) din cod - coroborate cu dispozițiile art. 553 alin. (1) din același cod, se soluționează de către instanța de executare de drept comun. Consideră că analizarea antecedentelor penale ale persoanei condamnate - în vederea formării convingerii instanței că aceasta s-a îndreptat și se poate reintegra în societate -, respectiv a infracțiunilor săvârșite, a urmărilor produse, a gravității faptei și a pericolului social pe care îl prezintă inculpatul, nu poate fi realizată de către o instanță necompetentă material. Arată că un complet de judecătorie - instanță care nu are în competență judecarea fondului cauzei - în practică, nu s-a confruntat cu probleme de natură juridică și faptică de competența instanțelor ierarhic superioare pentru a putea face aprecieri depline în privința acordării sau nu a liberării condiționate pentru un anumit condamnat. Ca atare, apreciază că nu se justifică instituirea unei reguli speciale, derogatorii de la normele de competență în materie de executare a hotărârilor penale. Consideră că legiuitorul - după definirea regulilor care stau la baza stabilirii competențelor instanțelor de judecată - încalcă respectivele reguli și stabilește un alt organ judiciar competent material decât cel care ar trebui să soluționeze cererile și propunerile de liberare condiționată, ceea ce aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Totodată, având în vedere faptul că fondul cauzei poate fi judecat de către tribunal, curte de apel sau chiar de către instanța supremă -, iar cererea/propunerea de liberare condiționată este soluționată în toate cazurile de către judecătorie, instanță ierarhic inferioară, apreciază că persoana interesată nu poate beneficia de o judecare echitabilă a cauzei. Astfel, o instanță de judecată ierarhic inferioară face aprecieri asupra antecedentelor penale ale condamnatului care privesc gravitatea faptei, modul de comitere și împrejurările cauzei, precum și pericolul pe care condamnatul îl prezintă pentru ordinea publică, fiind încălcate prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenție.

6.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 1 alin. (5) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece stabilirea competenței unei anumite instanțe de a judeca cererea de liberare condiționată nu afectează liberul acces la justiție al persoanei condamnate. Totodată, normele privind competența instanțelor judecătorești, gradele de jurisdicție, precum și căile de atac constituie reguli de procedură, a căror reglementare se face, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, numai prin lege. Prin urmare, stabilirea competenței de judecată în materia liberării condiționate reprezintă opțiunea legiuitorului.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(1) Liberarea condiționată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere.“ 11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, instanța de judecată, autoare a excepției, invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, precum și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, respectiv a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală - care vizează instanța competentă să dispună liberarea condiționată, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor - nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, speța având ca obiect judecarea unei contestații la executare, prin care contestatorul a solicitat să se constate incidența prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, respectiv existența unei cauze de stingere a pedepsei.

13.Or, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]“. Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea dispozițiilor de lege criticate în cauza dedusă judecății, cât și pertinența excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele impuse de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiția incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificată, în primul rând, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 329 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 14 septembrie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 462 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 25 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 13, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 18, și Decizia nr. 339 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 28 august 2018, paragraful 18).

14.Ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

15.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată în Dosarul nr. 105/35/2017 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 iunie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică