Decizia nr. 304 din 11 mai 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) și (18) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, excepție ridicată de Gheorghe Diaconescu în Dosarul nr. 10.755/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 296D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că domnul Ion Buiculescu a depus o cerere de intervenție accesorie în interesul altei persoane, prin care înțelege să susțină poziția procesuală a autorului excepției de neconstituționalitate.

4.Având cuvântul cu privire la această cerere, reprezentantul Ministerului Public propune respingerea acesteia ca inadmisibilă, având în vedere faza în care se află cauza dedusă controlului de constituționalitate.

5.Curtea, deliberând, respinge cererea, având în vedere că prevederile art. 63 cu privire la cererea de intervenție accesorie din Codul de procedură civilă nu sunt compatibile cu cele ale art. 14 teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, întrucât litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți sau de intervenții ale unor terțe persoane care formulează asemenea cereri de intervenție accesorie.

6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, având în vedere că argumentele formulate în susținerea acesteia au legătură cu fondul cauzei, nefiind formulată o veritabilă critică de neconstituționalitate, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, având în vedere că, pe de o parte, nu sunt încălcate prevederile constituționale invocate și, pe de altă parte, există jurisprudență a Curții Constituționale în materie față de care nu au intervenit elemente noi, care să conducă la reconsiderarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7.Prin Încheierea din 31 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 10.755/3/2017, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) și (18) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, excepție ridicată de Gheorghe Diaconescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită instanței de judecată să dispună obligarea Curții de Conturi la eliberarea unei adeverințe, în vederea constituirii documentației necesare pentru a beneficia de pensia de serviciu prevăzută de Legea nr. 94/1992.

8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, în măsura în care nu includ în categoria persoanelor ce beneficiază de pensia de serviciu și funcția de director al direcției de informatică din cadrul Curții de Conturi, exercitată în perioada 1 mai 1994-1 octombrie 1999, în care persoana în cauză a activat în cadrul acestei instituții, de unde s-a transferat în interes de serviciu la o altă instituție publică. În acest context, învederează faptul că, în timp, structurile interne din cadrul Curții de Conturi au fost reorganizate, fiind creat un departament de informatică al cărui personal beneficiază de pensia de serviciu, în virtutea art. 51 alin. (18) din Legea nr. 94/1992, care definește sintagma „auditor public extern“. Prin urmare, având în vedere faptul că, în sens general, personalul Curții de Conturi cuprinde atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate aferent, cât și ceilalți angajați, indiferent de statutul lor socioprofesional, care sunt supuși acelorași interdicții, iar, în perioada de referință, în cadrul direcției de informatică activitatea era exclusiv specifică activității de control, și nu o activitate auxiliară, administrativă, neincluderea personalului aferent compartimentului informatică din perioada în discuție în categoria beneficiarilor pensiei de serviciu este discriminatorie. În contextul criticilor de neconstituționalitate este menționată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la nediscriminare, precum și a Curții Constituționale referitoare la personalul Curții de Conturi.

9.Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.

12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 51 alin. (3) și (18) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

(3)De pensia de serviciu prevăzută la alin. (2) beneficiază și persoanele care au îndeplinit funcția de auditor public extern, la îndeplinirea condițiilor standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii, din care la Curtea de Conturi minimum 4 ani, caz în care cuantumul pensiei prevăzut la alin. (2) va fi micșorat cu 1% pentru fiecare an care lipsește din vechimea de 14 ani.

[...]

(18)Prin sintagma «auditor public extern» se înțelege persoanele care efectuează activități specifice Curții de Conturi, cele care îndeplinesc și alte atribuții legate strict de funcția de control, cele care sunt asimilate auditorilor publici externi, precum și persoanele care dețin funcțiile de conducere de director, director adjunct, șef serviciu/șef oficiu regional de audit și șef birou din structurile de specialitate ale Curții de Conturi și ale Autorității de Audit.“

15.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 140 alin. (4) cu privire la mandatul și statutul consilierilor de conturi. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 14 cu privire la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia este nemulțumit de faptul că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 94/1992 în ceea ce privește pensiile de serviciu, deși a activat o perioadă de timp în cadrul Curții de Conturi, însă, la acel moment, funcția deținută și categoria de personal din care a făcut parte nu erau incluse în noțiunea de auditor public extern, astfel cum este definită în prezent de lege, context în care consideră că normele criticate încalcă prevederile constituționale invocate.

17.Având în vedere cadrul legislativ în materie cu privire la pensiile de serviciu, în general, și, în mod concret, cu privire la pensiile de serviciu ale auditorilor publici externi ai Curții de Conturi, instanța de contencios constituțional constată că, în dinamica legislativă, acesta a fost supus unor modificări, completări, abrogări și, ulterior, s-au reintrodus aceste pensii de serviciu în Legea nr. 94/1992 prin art. I pct. 2 din Legea nr. 7/2016.

18.De asemenea, Curtea reține că problematica pensiilor de serviciu instituite prin Legea nr. 94/1992 a mai fost supusă controlului de constituționalitate din perspectiva unor pretinse discriminări între persoanele care au în prezent sau au avut funcția de auditor public extern, ca urmare a condițiilor impuse de lege pentru beneficiul acestui sistem de pensii, care s-a concretizat, spre exemplu, prin Decizia nr. 485 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.268 din 21 decembrie 2020, și Decizia nr. 470 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 24 februarie 2020, prin care fost respinsă, ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

19.Cu acele prilejuri, Curtea a observat că, în succesiunea în timp a legislației în materia pensiei de serviciu pentru auditorii publici externi ai Curții de Conturi, s-au creat diferite ipoteze prin care această categorie a beneficiat și beneficiază, după caz, de un asemenea sistem de pensie de serviciu, desigur cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin normele legale de către legiuitor. Prin urmare, în ceea ce privește aspectele referitoare la persoanele ce intră sub incidența Legii nr. 94/1992, în general, precum și la cele care beneficiază de pensia de serviciu în virtutea acestei legi, Curtea a reținut că acestea sunt chestiuni ce țin de îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege în decursul timpului, fiecare având particularitatea sa, iar interpretarea și aplicarea acestor norme în spețe concrete sunt de competența celor îndrituiți cu verificarea îndeplinirii condițiilor necesare în vederea stabilirii în concret a situațiilor ce se circumscriu normelor legale în materie, desigur având în vedere întreg cadrul legislativ (Decizia nr. 485 din 25 iunie 2020, paragraful 19).

20.Față de această împrejurare, Curtea a constatat că principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii este respectat doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și, deci, instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Ar fi contrar principiului egalității în fața legii să se pretindă uniformitate acolo unde există diferențe clare și obiective de situație sau, după caz, de regim juridic aplicabil (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009). Atât prin jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011), cât și prin cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunțată în Cauza Inze împotriva Austriei, paragraful 41), s-a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Constituție, respectiv de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a exista justificări obiective și rezonabile, ci și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite.

21.Totodată, Curtea a reținut că respectarea egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate (Decizia nr. 485 din 25 iunie 2020, precitată, paragraful 23, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013).

22.Cu privire la critica referitoare la principiul egalității și la o pretinsă discriminare prin prisma unor situații create ca urmare a dinamicii legislative în materie, Curtea a constatat că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări (Decizia nr. 583 din 13 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 3 noiembrie 2016, paragraful 22).

23.În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, respectiv a unei discriminări, formulată în raport cu alte categorii de persoane care beneficiază de pensii de serviciu sau pensii speciale, Curtea a observat că nici această critică nu poate fi reținută, întrucât discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiași categorii de subiecte de drept sau unor situații care nu se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil (a se vedea Decizia nr. 470 din 17 septembrie 2019, paragraful 27).

24.În cazul de față, situația la care se raportează autorul excepției de neconstituționalitate este cea a consilierilor de conturi prevăzuți la art. 140 alin. (4) din Constituție. Or, fiecare dintre categoriile de persoane beneficiare ale unei pensii de serviciu sau ale unei pensii speciale are conturat un statut și un regim juridic special propriu, aspect ce se regăsește și în cazul persoanelor ce intră sub incidența Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, întrucât, astfel cum a statuat instanța de contencios constituțional, consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituțională și legală, cât și un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curții de Conturi (Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, și Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012).

25.Având în vedere jurisprudența Curții Constituționale mai sus menționată, ale cărei considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză în ceea ce privește atât acordarea pensiei de serviciu, cât și circumscrierea funcției de „auditor public extern“, precum și cele evidențiate prin prezenta decizie, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) și (18) din Legea nr. 94/1992, raportată la prevederile constituționale și convenționale menționate în susținerea acesteia, urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.

26.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Diaconescu în Dosarul nr. 10.755/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 51 alin. (3) și (18) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ionița Cochințu