Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Vasile Botomei în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a1 al Judecătoriei Bacău - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 9D/2018.2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar note scrise cu privire la admiterea excepției de neconstituționalitate, prin care solicită și lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată. Președintele admite cererea și dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.

4.La a doua strigare a cauzei lipsește autorul excepției.

5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât în camera preliminară nu se verifică acuzația penală, ci legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 509 din 30 iunie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6.Prin Încheierea din 15 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a1, Judecătoria Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Excepția a fost ridicată de Vasile Botomei cu ocazia soluționării unei cauze penale privind trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute de dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995.

7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 încalcă principiul legalității, dreptul la informație, dreptul la învățătură, accesul la cultură, dreptul de proprietate privată, libertatea economică și condițiile privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Consideră că textul de lege criticat este lacunar, întrucât „nu specifică în mod clar și neechivoc prin ce act se obține autorizația de folosire cu drept a denumirilor, dacă înregistrarea de pe certificatele fiscale nu este suficientă“. Autorul excepției invocă o instabilitate legislativă accentuată, „determinată de o succesiune de abrogări, suspendări ale aceleiași legi, fără a se raporta la practica juridică a interpretărilor date de instanțe, care, potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, ține loc de lege“. Arată că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 109 din 9 februarie 2010, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/2008 (privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995), prin care se introdusese textul de lege criticat, a fost declarată neconstituțională, iar fapta a fost dezincriminată, norma penală de incriminare fiind însă reintrodusă prin Legea nr. 270/2010 (privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995). Ulterior, conținutul constitutiv al infracțiunii a fost modificat prin Legea nr. 187/2012 (pentru punerea în aplicare a Codului penal), intrată în vigoare la 1 februarie 2014. Consideră că există un paralelism legislativ între dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 și prevederile art. 26 alin. (2) și (3) din același act normativ, care incriminează exercitarea, fără drept, a oricărei activități specifice profesiei de avocat și, respectiv, fapta persoanei care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de lege, motiv pentru care se impune constatarea intervenirii abrogării implicite a textelor menționate. De asemenea, susține că tehnica de redactare a dispozițiilor de lege criticate este deficitară, întrucât acestea nu precizează „prin ce act de autorizare se folosesc cu drept denumirile respective și cine îl dă“. Astfel, „cât timp statul a autorizat entități cu denumiri identice, nu este vina utilizatorului acestor denumiri; existau actele de înregistrare ale entităților juridice cu denumirile care au fost folosite; existau hotărâri judecătorești de înființare a acestor persoane juridice; exista act constitutiv și statut în privința baroului, autentificat la biroul de notar public; existau zeci și sute de rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală și de clasare, confirmate prin hotărâri judecătorești definitive“. Mai arată că, ulterior, a fost pronunțată, în recurs în interesul legii, Decizia nr. 15 din 21 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, „care a dovedit imprevizibilitatea și impredictibilitatea Legii nr. 51/1995“. În fine, susține că textul de lege criticat „nu distinge între cauze de încetare a procesului penal, pe motivele interpretate de normele de drept internațional“. În acest sens, consideră că, în cauză, dovada încetării procesului penal este făcută prin toate hotărârile judecătorești depuse la dosar.

8.Judecătoria Bacău - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt previzibile, în condițiile în care conceptele juridice la care se raportează sunt clar reglementate de același act normativ, respectiv dobândirea calității de avocat și organizarea profesiei de avocat.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere transmis Curții și reținut în deciziile nr. 155 din 17 martie 2015 și nr. 509 din 30 iunie 2015, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, dispoziții modificate prin prevederile art. 51 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Ulterior sesizării Curții, Legea nr. 51/1995 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018 (în temeiul art. II din Legea nr. 25/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 28 martie 2017), dându-se textelor o nouă numerotare, astfel că art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată în 2011, a devenit art. 59 alin. (6) din aceeași lege, republicată în 2018. Curtea se va pronunța asupra textului de lege criticat, ținând cont de numerotarea existentă la data la care a fost sesizată și care a produs efecte în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, în numerotarea anterioară republicării din 2018, au următorul cuprins: „(6) Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Națională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaților din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.“14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informație, ale art. 32 alin. (1) referitor la dreptul la învățătură, ale art. 33 privind accesul la cultură, ale art. 44 alin. (1)-(4), (6), (8) și (9) referitor la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică și ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederi din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 182 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 27 iunie 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 51/1995, reținând că avocatura reprezintă un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat este exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege. Această opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată neconstituțională, având în vedere faptul că scopul Legii nr. 51/1995 (pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat) este asigurarea unei asistențe juridice calificate, iar normele în baza cărora este organizată și exercitată profesia de avocat nu încalcă prevederile constituționale invocate în susținerea criticilor de neconstituționalitate formulate de autorii excepțiilor (Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, Decizia nr. 155 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, paragraful 14, și Decizia nr. 158 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 25 mai 2017, paragrafele 19 și 20). De asemenea, Curtea a constatat că normele în baza cărora funcționează Uniunea Națională a Barourilor din România nu contravin principiilor constituționale invocate, cei care doresc să practice profesia de avocat fiind datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta (Decizia nr. 806 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007).

16.Totodată, prin Decizia nr. 182 din 29 martie 2018, mai sus menționată, Curtea a constatat, în acord cu jurisprudența sa în materie, că, deși avocatura este o profesie liberală și independentă, exercitarea sa trebuie să aibă loc într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, rațiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare și prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiași activități, fără suport legal (Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, precitată, Decizia nr. 129 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014, și Decizia nr. 158 din 14 martie 2017, paragraful 21, citată anterior).

17.Astfel, prin Decizia nr. 182 din 29 martie 2018, citată anterior, Curtea a reținut, potrivit jurisprudenței sale, că incriminarea și sancționarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activități, pentru care se cere o anumită pregătire și, în consecință, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanță deosebită, inclusiv viața și integritatea fizică și psihică ale persoanei, precum și interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesii, precum aceea de medic sau de farmacist, să fie practicate de persoane fără calificare și să nu fie angajată răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Faptul că cerințe similare, cu aceleași consecințe juridice, au fost impuse și profesiei de avocat constituie o opțiune a legiuitorului, care intră în marja de apreciere a Parlamentului în cadrul activității sale de legiferare (Decizia nr. 339 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 1 iunie 2012).

18.De asemenea, prin Decizia nr. 509 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 3 august 2015, Curtea a respins, ca neîntemeiată, o excepție de neconstituționalitate identică ridicată de același autor cu privire la dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, constatând că organizarea avocaților în barouri și a barourilor în Uniunea Avocaților din România nu contravine normelor din Constituție invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin decizia menționată, paragrafele 22, 23 și 26, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R., constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R. fiind interzise, iar actele de constituire și de înregistrare ale acestora - nule de drept. Organizarea exercitării prin lege a profesiei de avocat, ca de altfel a oricărei alte activități care prezintă interes pentru societate, este firească și necesară, în vederea stabilirii competenței, a mijloacelor și a modului în care se poate exercita această profesie, precum și a limitelor dincolo de care s-ar încălca drepturile altor persoane sau categorii profesionale. Curtea a reținut că legiuitorul are libertatea de a reglementa condițiile în care pot fi constituite, organizate și în care funcționează diferite tipuri și forme de asociație, inclusiv să dispună constituirea obligatorie a unor asociații pentru exercitarea unor profesii ori îndeplinirea unor atribuții de interes public, având în vedere dispozițiile art. 9 fraza întâi din Constituție, potrivit cărora „Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii“. Barourile și Uniunea Națională a Barourilor din România, precum și camerele notarilor publici sunt asociații profesionale cu un specific deosebit, întrucât întreaga activitate desfășurată de aceste asociații și de membrii lor este una de interes public, ceea ce impune o reglementare legală mai cuprinzătoare, chiar și în ceea ce privește calitățile membrilor, condițiile de organizare și funcționare, nedemnitățile, incompatibilitățile, răspunderea disciplinară și altele (Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004). Curtea a constatat că dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 au fost edictate de legiuitor cu scopul de a proteja relațiile sociale referitoare la exercitarea unei profesii liberale, respectiv profesia de avocat, astfel încât aceasta, ca de altfel și alte profesii reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii, iar nu împotriva ei. Așa fiind, Curtea a statuat că nu este încălcată prin textul de lege criticat niciuna dintre prevederile constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate, inclusiv în cauza de față, și anume art. 31 alin. (1), art. 32 alin. (1), art. 33, art. 44 alin. (1)-(4), (6), (8) și (9) și art. 45 din Legea fundamentală.

19.Totodată, prin Decizia nr. 182 din 29 martie 2018, citată anterior, Curtea a constatat că, în concordanță cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, în ceea ce privește cerințele referitoare la calitatea legii, dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt clare și neechivoce, întrucât destinatarul normei penale de incriminare are posibilitatea să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea ei, sens în care își poate adapta conduita în mod corespunzător. În acest sens, Curtea a statuat în jurisprudența sa (Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificilă redactarea unor legi de o precizie totală, iar o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011).

20.Curtea constată că în același sens sunt și Decizia nr. 349 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 10 august 2017, și Decizia nr. 160 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 7 iunie 2018. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

22.În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi reținută, prevederile constituționale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, restrângere care nu s-a constatat însă în cauza de față.

23.În fine, autorul excepției este nemulțumit și de modul de interpretare și aplicare - în cauza dedusă judecății - a dispozițiilor de lege criticate. Or, Curtea a statuat în jurisprudența sa că aspectele ce țin de aplicarea legii intră în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege (Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, și Decizia nr. 524 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 13 ianuarie 2020).

24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Botomei în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a1 al Judecătoriei Bacău - Secția penală și constată că dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana-Cristina Puică