Hotărâre nr. 402 din 19 mai 2000

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 35 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată*),

Guvernul României adopta prezenta hotărâre.

Articolul 1

Se aprobă Instrucţiunile privind metodologia de calcul al impozitului pe profit, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Articolul 2

Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abroga Hotărârea Guvernului nr. 974/1994 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 16 ianuarie 1995.

Notă *) Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997.

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISARESCU

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor,

Decebal Traian Remes

Anexa 1

INSTRUCŢIUNI

privind metodologia de calcul al impozitului pe profit

Capitolul 1Dispoziţii generale

ORDONANTA:

Art. 1

(1)Sunt obligaţi la plata impozitului pe profit, în condiţiile prezentei ordonanţe, şi denumiţi în continuare contribuabili:

a)persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursa, atât din România, cat şi din străinătate;

INSTRUCŢIUNI:

Fac parte din aceasta grupa regiile autonome, indiferent de subordonare, companiile naţionale, societăţile naţionale, societăţile comerciale, indiferent de forma juridică de organizare şi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital integral străin, societăţile agricole şi alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică, organizaţiile cooperatiste, instituţiile financiare şi de credit, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, trusturile, precum şi orice entitate care are statutul legal de persoana juridică română.

ORDONANTA:

b)persoanele juridice străine care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

INSTRUCŢIUNI:

În acest sens persoanele juridice străine, companiile, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, trusturile şi orice entităţi similare, înfiinţate şi organizate în conformitate cu legile unei alte tari, devin subiect al impunerii, atunci când îşi desfăşoară activitatea, integral sau parţial, prin intermediul unui sediu permanent autorizat sa funcţioneze în România, numai după înmatricularea acestuia la registrul comerţului şi după înregistrarea la organele fiscale teritoriale, conform prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr. 26/1990 privind Registrul comerţului, republicată, cu modificările ulterioare.

ORDONANTA:

c)persoanele juridice şi fizice străine care desfăşoară activităţi în România ca partener într-o asociere ce nu da naştere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfăşurată în România;

d)asocierile dintre persoanele fizice române şi persoanele juridice române care nu dau naştere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România, cat şi în străinătate. În acest caz impozitul datorat se calculează, se retine şi se vărsa de către persoana juridică;

INSTRUCŢIUNI:

Veniturile şi cheltuielile rezultate din asocierile în participaţiune prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) din ordonanţa, potrivit dispoziţiilor legale, se contabilizeaza distinct de persoana juridică română, cu respectarea prevederilor Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, aceasta având şi obligaţia de a calcula, de a retine şi de a vărsa impozitul pentru profitul cuvenit persoanelor fizice şi juridice străine, precum şi persoanei fizice române. Partea din veniturile şi cheltuielile rezultate dintr-o astfel de asociere, care se cuvine persoanei juridice române, se înregistrează în contabilitatea proprie şi se impune la nivelul acesteia.

În cazul asocierilor dintre pesoanele juridice române veniturile şi cheltuielile determinate de operaţiunile asocierii în participaţiune se contabilizeaza distinct de către unul dintre asociaţi, stabilit conform contractului, urmând ca lunar să se transmită pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării în contabilitatea proprie şi determinării profitului impozabil.

ORDONANTA:

e)*) instituţiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activităţi economice desfăşurate în condiţiile legii.

INSTRUCŢIUNI:

Activitatea economică este ansamblul faptelor şi actelor referitoare la atragerea şi utilizarea resurselor economice în vederea producerii, distribuţiei, circulaţiei şi consumului de bunuri sau de servicii, în funcţie de nevoi şi de interese, în scopul obţinerii de profit.

Veniturile bugetelor instituţiilor publice, finanţate total sau parţial din venituri extrabugetare, provin din taxe, chirii, manifestări culturale, valorificari de produse din activităţi proprii sau anexe, concursuri artistice, publicaţii, impresariat, exploatarea filmelor, prestaţii editoriale, consultaţii şi servicii medicale, studii, proiecte, prestări de servicii, lucrări şi exploatări ale unor bunuri pe care le au în administrare şi altele de aceasta natura, stabilite în condiţiile legii.

Potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice şi Legii nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, din punctul de vedere al formei de finanţare a cheltuielilor instituţiile publice sunt:

–instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz;

Notă *) Alin. (1) al art. 1 a fost completat cu lit. e) prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.

–instituţii publice finanţate din venituri extrabugetare şi din alocaţii acordate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale;

–instituţii publice finanţate integral din venituri extrabugetare;

–instituţii publice finanţate din fonduri speciale, după caz;

–instituţii şi servicii publice de interes local, finanţate conform prevederilor Legii nr. 189/1998.

În prevederile art. 1 alin. (1) lit. e) se încadrează instituţiile publice finanţate integral din venituri extrabugetare, care nu sunt obligate să le verse integral sau parţial la bugetul de stat sau la bugetele locale şi ale căror solduri anuale rezultate din execuţia bugetară rămân la dispoziţia acestora.

Instituţiile publice respective calculează şi plătesc impozit, conform metodologiei prevăzute la art. 4, pentru profitul obţinut din activitatea economică desfăşurată.

Nu se includ în categoria veniturilor impozabile alocaţiile bugetare nerambursabile, granturile, mijloacele materiale şi băneşti primite cu titlu gratuit de la persoane juridice şi fizice, sumele reprezentând fondurile speciale, sume care sunt gestionate potrivit dispoziţiilor legale, cu respectarea destinaţiilor stabilite de transmitator, sumele care provin din prestări de servicii publice efectuate în numele statului şi în contul instituţiei publice coordonatoare ca autorităţi publice organizate şi finanţate potrivit legii.

ORDONANTA:

(2)* ) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

a)trezoreria statului, pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;

b)instituţiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice;

c)unităţile economice fără personalitate juridică ale organizaţiilor de nevăzători, de invalizi şi ale asociaţiilor persoanelor cu handicap;

INSTRUCŢIUNI:

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit unităţile economice fără personalitate juridică autorizate potrivit legii, înfiinţate de organizaţiile de nevăzători, de invalizi şi de asociaţiile persoanelor cu handicap, conform prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap.

ORDONANTA:

d)fundaţiile testamentare;

INSTRUCŢIUNI:

Fundaţia testamentară, conform Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane, care, pe baza unui act juridic pentru cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar.

ORDONANTA:

e)cooperativele care funcţionează ca unităţi protejate, special organizate, potrivit legii;

INSTRUCŢIUNI:

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit unităţile de invalizi şi de nevăzători, protejate, sau unităţile care au încadrate persoane cu handicap, care îşi desfăşoară activitatea în sistemul cooperaţiei meşteşugăreşti şi de consum, special organizate potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, cu modificările ulterioare.

ORDONANTA:

f)unităţile aparţinând cultelor religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult;

INSTRUCŢIUNI:

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit unităţile de cult din cadrul Bisericii Ortodoxe Române şi celelalte culte religioase care au în exclusivitate dreptul de a produce şi de a valorifica obiecte şi vesminte de cult, precum şi de a tipari cărţi de cult, teologice sau cu un conţinut bisericesc, necesare în vederea practicării cultului, conform Legii nr. 103/1992.

Nu intra sub incidenţa acestor prevederi persoanele juridice care realizează aceste produse pe bază de autorizaţie acordată de fiecare cult religios, în condiţii specifice.

În sensul acestor dispoziţii sunt impozabile orice alte categorii de venituri realizate din desfăşurarea activităţii.

ORDONANTA:

g)instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, potrivit legii;

INSTRUCŢIUNI:

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit instituţiile organizate potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe principiul nonprofit, al nediscriminarii şi cu respectarea standardelor naţionale. În acest context ele trebuie să aibă în vedere prevederea potrivit căreia veniturile obţinute se folosesc pentru lărgirea bazei materiale, respectiv spaţii adecvate, în proprietate sau închiriate, laboratoare proprii cu dotare corespunzătoare pentru desfăşurarea activităţii, biblioteca dotată cu fond de carte adecvată profilului şcolii, alte dotări de natura sa realizeze un învăţământ de calitate.

Notă *) Alin. (2) al art. 1 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.

ORDONANTA:

h)asociaţiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996, pentru veniturile obţinute din activităţile economice, care sunt utilizate pentru îmbunătăţirea confortului şi a eficientei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune.

INSTRUCŢIUNI:

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit asociaţiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru veniturile obţinute din activităţi economice (de exemplu: închirierea spaţiilor comune) care sunt utilizate pentru îmbunătăţirea confortului şi eficientei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune.

Veniturile obţinute de asociaţiile de proprietari din activităţi economice, care nu sunt utilizate în scopurile expres menţionate în ordonanţa, se impun cu o cota de 25%, plata impozitului făcându-se la termenele stabilite la art. 15.

Sunt consideraţi plătitori de impozit pe profit asociaţiile de locatari care nu s-au constituit în asociaţie de proprietari, conform Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu beneficiază de facilităţile fiscale prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. h).

ORDONANTA:

(3)*) Veniturile şi cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităţilor economice desfăşurate cu scopul obţinerii de profit.

Veniturile obţinute din activităţi fără scop lucrativ, care nu sunt impozabile, includ: cotizaţiile membrilor, contribuţiile băneşti sau în natura ale membrilor şi simpatizantilor, taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare, donaţiile şi sumele sau bunurile primite prin sponsorizare, dobânzile şi dividendele obţinute din plasarea disponibilităţilor rezultate din asemenea venituri, veniturile din reclama şi publicitate, cu excepţia celor realizate prin unităţile specializate în acest domeniu, veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole, veniturile din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora.

INSTRUCŢIUNI:

În scopul aplicării acestor prevederi veniturile şi cheltuielile aferente activităţilor desfăşurate în scopul obţinerii de profit se vor evidenţia din punct de vedere contabil conform planului de conturi pentru persoanele juridice fără scop lucrativ, iar calculul impozitului pe profitul rezultat se va efectua conform metodologiei prevăzute la art. 4.

Se impozitează veniturile obţinute din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniu care sunt folosite pentru activitatea economică.

ORDONANTA:

Art. 2**). - (1) Cota de impozit pe profit este de 25%, cu excepţiile prevăzute de prezenta ordonanţă.

(2)Contribuabilii care obţin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte şi a cazinourilor plătesc o cota adiţională de impozit de 25% asupra părţii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activităţi în volumul total al veniturilor. Cota adiţională de impozit o plătesc, de asemenea, persoanele fizice şi juridice pentru veniturile proprii de aceeaşi natura, realizate în baza contractelor de asociere în participaţiune.

INSTRUCŢIUNI:

Încadrarea acestor unităţi se realizează de către agenţii economici, pe baza declaraţiilor proprii, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 843/1999 privind încadrarea pe tipuri a unităţilor de alimentaţie publică neincluse în structurile de primire turistice.

În scopul aplicării acestor dispoziţii contribuabilii care intra sub incidenţa prevederilor mai sus menţionate au obligaţia să evidenţieze distinct veniturile din activitatea barurilor, cazinourilor şi cluburilor de noapte. Ponderea se determina prin raportarea acestor venituri la veniturile totale realizate de contribuabilii menţionaţi, din orice sursa.

ORDONANTA:

(3)În cazul Băncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80% şi se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezerva, potrivit legii.

(4)Orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor, precum şi a profiturilor, cu excepţia rezervelor legale şi a diferenţelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impozitează cu o cota de 10% .

INSTRUCŢIUNI:

Potrivit acestor dispoziţii, orice majorare de capital social efectuată din profitul net sau din rezerve constituite din profitul net al societăţii se considera distribuţie de dividend şi se impune cu cota de 10% .

Nu intra sub incidenţa prevederilor alineatului precedent primele legate de capitalul social (de exemplu: primele de emisiune, de aport), diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului conform legii (de exemplu: reevaluarea mijloacelor fixe, a activelor şi pasivelor în valută), încorporarea creanţelor lichide şi exigibile, astfel cum sunt ele definite în Codul civil şi în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare.

ORDONANTA:

(5)Obligaţia reţinerii şi varsarii impozitului revine societăţii comerciale o dată cu înregistrarea la registrul comerţului a modificărilor respective.

Notă *) Alin. (3) al art. 1 a fost completat prin Ordonanţa Guvernului nr. 40/1998. Notă **) Art. 2 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 217/1999, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.

INSTRUCŢIUNI:

Înregistrarea impozitului datorat se efectuează prin diminuarea corespunzătoare a sumei brute utilizate la majorarea capitalului social, aceasta fiind de natura dividendelor, fără să se înregistreze o cheltuiala în contabilitatea proprie, iar plata impozitului se efectuează o dată cu depunerea cererii de menţiuni la registrul comerţului.

ORDONANTA:

Art. 3

(1)Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic.

INSTRUCŢIUNI:

Conform dispoziţiilor acestui alineat anul fiscal începe la data de 1 ianuarie a fiecărui an şi se sfârşeşte la data de 31 decembrie a aceluiaşi an.

ORDONANTA:

(2)Când un contribuabil se înfiinţează, se reorganizează prin divizare, comasare, fuziune sau se lichidează în cursul unui an fiscal perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

INSTRUCŢIUNI:

Pentru aplicarea prevederilor acestui alineat se au în vedere următoarele:

–În cazul infiintarii unui contribuabil într-un an fiscal, perioada impozabilă începe:

a)de la data înregistrării acestuia în registrul comerţului, dacă are aceasta obligaţie;

b)de la data înregistrării în registrul special de evidenta al judecătoriilor, dacă are aceasta obligaţie;

c)de la data intrării în vigoare a contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau naştere unei persoane juridice.

–În cazul divizarilor sau fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existenţei persoanelor juridice supuse acestor operaţiuni, perioada fiscală este perioada cuprinsă între 1 ianuarie (sau de la data infiintarii în cursul anului) şi data la care este înregistrată în registrul comerţului cererea de fuziune sau de divizare.

–În cazul lichidării unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabilă încetează o dată cu data radierii din registrul în care a fost înregistrată înfiinţarea acestuia.

–Perioada impozabilă, în cazul asocierilor care nu dau naştere unei persoane juridice, astfel cum sunt menţionate la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d), începe de la data semnării contractului de asociere şi încetează la data încetării acestuia.

Capitolul 2Determinarea profitului impozabil

ORDONANTA:

Art. 4*). - (1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţa între veniturile obţinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate şi lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câştiguri din orice sursa, şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile nedeductibile.

INSTRUCŢIUNI:

Veniturile reprezintă sumele sau valorile încasate ori de încasat şi includ:

a)venituri din exploatare, respectiv venituri din vânzarea produselor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, din producţia stocata, din producţia de imobilizari, din subvenţii de exploatare, precum şi alte venituri din exploatarea curenta;

b)venituri financiare, respectiv venituri din participatii, din alte imobilizari financiare, din creanţe imobilizate, din titluri de plasament, din diferenţe de curs valutar, din dobânzi, din sconturi obţinute, creanţe imobilizate şi alte venituri financiare.

Veniturile financiare înregistrate conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991 se iau în calcul la determinarea profitului impozabil, de la data obţinerii lor, indiferent de obiectul de activitate al contribuabilului;

c)venituri excepţionale, respectiv venituri din operaţiuni de exploatare, din operaţiuni de capital (despăgubiri, penalităţi încasate, venituri din cedarea activelor, cote-părţi de subvenţii pentru investiţii virate la rezultatul exerciţiului) şi alte venituri excepţionale.

La stabilirea profitului impozabil se vor lua în calcul numai cheltuielile care concura direct la realizarea veniturilor şi care se regăsesc în costul produselor şi serviciilor, în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare.

Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite ori de plătit, după natura lor, care sunt aferente realizării veniturilor, astfel cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabililor.

Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care se referă la perioade sau la exercitii financiare viitoare, se înregistrează în cheltuielile curente ale perioadelor sau exerciţiilor financiare viitoare. În această categorie se încadrează şi sumele plătite pentru obţinerea unor autorizaţii de funcţionare (numai cele care se eliberează sau se avizează periodic, cu un anumit termen de valabilitate) sau pentru achiziţionarea unor drepturi de folosinţă, pentru încheierea de contracte de concesiune sau pentru obţinerea de licenţe care se repartizează pe întreaga perioadă de valabilitate.

În cadrul cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor se includ:

a)cheltuieli de exploatare, respectiv cheltuieli cu materii prime, materiale şi mărfuri, cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate, cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat, cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe şi circulante, cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de muncă, contribuţiile care condiţioneaza organizarea şi funcţionarea activităţilor respective potrivit normelor legale în vigoare, alte cheltuieli de exploatare;

Notă *) Art. 4 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000. b) cheltuieli financiare, respectiv cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, cheltuieli din diferenţe de curs valutar, cheltuieli cu dobânzile, pierderi din creanţe legate de participatii, alte cheltuieli financiare;

c)cheltuieli excepţionale, respectiv cheltuielile privind operaţiunile de capital şi cele privind operaţiunile de gestiune.

Înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor în evidenţa contabilă se va efectua conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991.

ORDONANTA:

(2)În scopul determinării profitului impozabil se iau în calcul toate câştigurile din orice sursa, inclusiv cele realizate din investiţiile financiare.

(3)În cazul livrărilor de bunuri mobile şi al vânzării de bunuri imobile, în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum şi în cazul contractelor de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile, la termenele prevăzute în contract.

(4)La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor.

INSTRUCŢIUNI:

Nu sunt deductibile cheltuielile cu amortizarea caselor de odihnă proprii sau a imobilizarilor care nu sunt utilizate pentru realizarea veniturilor, de tipul navelor, aeronavelor, vaselor de croaziera etc.

ORDONANTA:

Pentru următoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea la calculul profitului impozabil, astfel:

–cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate şi a bunurilor imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate sunt deductibile la aceleaşi termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părţi, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a livrării;

INSTRUCŢIUNI:

Aceste prevederi au în vedere cheltuielile efectuate de producătorul, respectiv vânzătorul bunurilor ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

ORDONANTA:

–în cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operational sau amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar. Amortizarea se va calcula în conformitate cu actele normative în vigoare;

INSTRUCŢIUNI:

Încadrarea operaţiunilor de leasing se realizează avându-se în vedere clauzele contractuale şi prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată.

Operaţiunile de leasing imobiliar efectuate conform contractelor cu clauza irevocabilă de vânzare, care au ca obiect utilizarea activelor ce aparţin societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, se supun regimului fiscal valabil pentru contractele de leasing financiar.

ORDONANTA:

–cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masa, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în baza unui contract scris;

INSTRUCŢIUNI:

Aceasta prevedere se referă la închirierea de spaţii publicitare, inclusiv la târguri şi expoziţii organizate, executarea de material publicitar, precum şi la costurile ocazionate de prezentarea acestora, în baza unor contracte scrise.

Se includ în aceasta prevedere acţiunile cu caracter publicitar organizate de diferiţi agenţi economici în scopul stimulării vânzărilor, care nu presupun taxe de participare pentru jucatori şi nici majorarea preţului pe care produsul l-a avut anterior desfăşurării acţiunii publicitare.

Nu intra sub incidenţa acestei prevederi reducerile de preţuri, premiile acordate în cadrul unor campanii publicitare, cheltuielile cu achiziţionarea unor produse supuse inscriptionarii cu emblema firmei, cheltuielile cu achiziţionarea unor produse ce nu fac obiectul activităţii societăţii şi care sunt acordate în scop publicitar, organizarea tombolelor, cheltuielile legate de încercarea produselor sau realizarea de demonstratii la punctele de vânzare.

ORDONANTA:

–cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrări de intervenţie pentru reducerea riscului seismic al clădirilor şi locuinţelor aflate în proprietate sau în administrare potrivit reglementărilor legale în vigoare, care prezintă clasa I de risc seismic, sunt deductibile la data efectuării lor;

(5)În înţelesul alin. (1) veniturile neimpozabile sunt:

a)dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică, română sau străină;

b)diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanţe la societatea la care se deţin participatiile;

INSTRUCŢIUNI:

Aceste venituri se înregistrează de contribuabilii care deţin în evidenţa contabilă participatii la capitalul social al altor societăţi, participatii care au fost comunicate prin documente ce atesta cuantumul majorării acestora, ca urmare a majorării capitalului social, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare (rezerve, cu excepţia rezervelor legale, beneficii, prime de emisiune, compensarea unor creanţe lichide şi exigibile).

ORDONANTA:

c)veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanţelor, după caz, ca urmare a transferului de acţiuni sau de părţi sociale de la Fondul Proprietăţii de Stat, conform convenţiilor;

d)rambursarile de cheltuieli nedeductibile, precum şi veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

INSTRUCŢIUNI:

În sensul prevederilor art. 4 alin. (5) lit. d) sunt considerate venituri neimpozabile veniturile care nu sunt rezultate din activitatea contribuabilului şi care vin sa acopere cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuării lor, cum sunt: rambursarile de impozit pe profit plătit în perioadele anterioare, restituirea unor majorări de întârziere, partea din veniturile din asigurare care depăşeşte valoarea neamortizata a activelor asigurate, venituri din anularea unor provizioane, altele decât cele pentru care s-a acordat deducere conform Hotărârii Guvernului nr. 335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilitatii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi societăţilor bancare, republicată, cu modificările ulterioare (provizioane pentru deprecierea imobilizarilor necorporale, corporale, imobilizarilor în curs, imobilizarilor financiare, stocurilor şi producţiei în curs de execuţie).

ORDONANTA:

(6)În înţelesul alin. (1) cheltuielile nedeductibile sunt:

a)cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenti sau din anul curent, precum şi impozitele plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi impozitele cu reţinere la sursa plătite în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România;

INSTRUCŢIUNI:

Cheltuiala înregistrată în contabilitatea proprie, ca urmare a suportării de către persoana juridică română a impozitului pe venit datorat de persoana fizica sau juridică nerezidenta pentru veniturile realizate din România şi nereţinut prin stopaj la sursa din venitul persoanei fizice sau juridice nerezidente de către persoana juridică română, este nedeductibila.

ORDONANTA:

b)amenzile, confiscarile, majorările de întârziere şi penalităţile datorate către autorităţile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele economice. Amenzile, penalităţile sau majorările datorate către autorităţi străine sau în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România sunt cheltuieli nedeductibile;

INSTRUCŢIUNI:

Nu se includ în această categorie penalităţile şi majorările de întârziere datorate conform clauzelor contractuale.

În cazul cheltuielilor reprezentând amenzi, confiscari, majorări şi penalităţi datorate autorităţilor străine sau rezultate din contractele economice încheiate cu persoane nerezidente, acestea sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit.

ORDONANTA:

c)cheltuielile de protocol care depăşesc limita de 1% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor şi cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai puţin cheltuielile cu impozitul pe profit, şi cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;

INSTRUCŢIUNI:

Prin cheltuieli de protocol se înţelege cheltuielile ocazionate de acordarea de cadouri şi tratatii efectuate în scopul afacerii.

Baza de calcul la care se aplică cota de 1% o reprezintă diferenţa dintre totalul veniturilor şi cheltuielile înregistrate conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, la care se adauga cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol, înregistrate în contabilitatea proprie.

ORDONANTA:

d)cheltuielile cu diurna care depăşesc limitele legale stabilite pentru instituţiile publice;

INSTRUCŢIUNI:

Aceasta prevedere se adresează salariaţilor din cadrul societăţilor comerciale şi regiilor autonome la care drepturile salariale se acordă prin negociere conform contractelor colective sau individuale de muncă.

Pentru determinarea profitului impozabil drepturile băneşti de delegare, detaşare şi de deplasare în interesul serviciului sunt deductibile numai în limita prevederilor cuprinse în actele normative în vigoare.

ORDONANTA:

e)sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu excepţia celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate şi a fondului de rezerva potrivit Legii bancare nr. 58/1998, a rezervelor tehnice ale societăţilor de asigurare şi reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum şi a fondului de rezerva, în limita a 5% din profitul contabil anual, până când acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat. Sunt nedeductibile şi sumele utilizate pentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor de către societăţile de asigurare şi reasigurare pentru contractele cedate în reasigurare;

INSTRUCŢIUNI:

Rezervele deductibile din punct de vedere fiscal în cazul băncilor, precum şi în cazul sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, sunt cele reglementate de Legea nr. 58/1998.

Rezervele legale se constituie anual din profitul băncii, în cotele şi în limitele stabilite, şi din alte surse, conform legii. Rezervele astfel constituite se completează în condiţiile prevăzute de lege, în cazul micsorarii lor.

Rezerva generală pentru riscul de credit se constituie din profitul băncii, în cotele şi în limitele stabilite de lege, în funcţie de soldul creditelor acordate, existent la sfârşitul anului.

Rezerva generală pentru riscul de credit se utilizează în situaţia realizării riscului de credit, conform legii.

În cazul societăţilor din domeniul asigurărilor sunt deductibile rezervele tehnice calculate conform prevederilor Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România, cu modificările ulterioare.

Conform dispoziţiilor acestei legi rezervele de prime şi de daune se constituie din cote-părţi corespunzătoare sumelor aferente riscurilor neexpirate în anul în care s-au încasat primele.

În cazul contractelor pentru care riscul a expirat, rezervele aferente se anulează sau se diminuează în mod corespunzător prin înregistrarea sumelor respective la venituri.

Fondul de rezerva se calculează din profitul contabil anual, prin aplicarea procentului de 5% asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în contabilitate, la care se adauga cheltuiala cu impozitul pe profit.

Schimbarea destinaţiei rezervelor şi a fondurilor constituite din profitul brut, potrivit prevederilor legale, prin distribuirea lor acţionarilor sub forma dividendelor sau cu ocazia lichidării societăţii, va atrage impunerea sumelor respective cu impozit pe profit şi impozit pe dividende, conform metodologiei privind fuziunea, dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale.

ORDONANTA:

f)sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;

INSTRUCŢIUNI:

În cazul provizioanelor se vor avea în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 335/1995, republicată.

ORDONANTA:

g)sumele care depăşesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale;

h)cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile, precum şi pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor, altele decât cele din producţia proprie, acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natura, precum şi taxa pe valoarea adăugată nedeductibila, aferentă cheltuielilor care depăşesc limitele prevăzute de lege;

INSTRUCŢIUNI:

Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile, pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, nu intra sub incidenţa acestor prevederi.

Cheltuiala cu valoarea neamortizata a activelor corporale constatate lipsa din gestiune sau distruse, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, nu este deductibilă fiscal.

Cheltuiala cu valoarea neamortizata a activelor corporale constatate lipsa din gestiune sau distruse, care excede valorii recuperate în baza contractelor de asigurare încheiate, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, nu este deductibilă fiscal.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor achiziţionate şi acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natura, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă cheltuielilor de protocol care depăşesc cota prevăzută de ordonanţa constituie cheltuiala nedeductibila.

ORDONANTA:

i)cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale şi necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurările de viaţa ale personalului angajat;

INSTRUCŢIUNI:

În categoria asigurărilor de viaţa sunt cuprinse acele asigurări care au ca obiect economisirea pura, situaţie în care cheltuielile cu poliţele de asigurare încheiate pentru salariaţi sunt nedeductibile la nivelul contribuabilului.

În cazul operaţiunilor de leasing cheltuielile generate de asigurarea bunului care face obiectul unui contract de leasing sunt deductibile din punct de vedere fiscal pentru partea obligată prin contract sa plătească primele de asigurare.

ORDONANTA:

j)orice cheltuieli făcute în favoarea acţionarilor sau a asociaţilor, inclusiv dobânzile plătite în cazul contractelor civile, în situaţia în care nu sunt impozitate la persoana fizica;

INSTRUCŢIUNI:

Sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea acţionarilor sau a asociaţilor, în sensul prevederilor lit. j), următoarele:

–cheltuielile cu amortizarea, întreţinerea şi cu repararea mijloacelor de transport utilizate de asociat sau de acţionar;

–cheltuielile de transport, cazare şi diurna efectuate de acţionarul sau asociatul care nu are calitatea de angajat;

–bunurile, mărfurile şi serviciile acordate asociaţilor sau acţionarilor, precum şi lucrările executate în favoarea acestora;

–cheltuielile cu chiria şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţie acestora;

–alte cheltuieli efectuate în favoarea acţionarilor sau a asociaţilor, care nu se referă la activitatea desfăşurată de contribuabil.

ORDONANTA:

k)sumele angajate la nivelul contractului de asociere în participaţiune în favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit;

INSTRUCŢIUNI:

Sunt considerate cheltuieli nedeductibile plăţile efectuate între partenerii contractului de asociere în participaţiune, în cazul în care acestea nu respecta prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) din ordonanţa şi ale art. 101 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991.

ORDONANTA:

l)cheltuielile de conducere şi cheltuielile de administrare, înregistrate de un sediu permanent care aparţine unei persoane fizice sau juridice străine, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte, care depăşesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;

m)cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, condiţiile de document justificativ;

INSTRUCŢIUNI:

Înregistrările în evidenţa contabilă se fac cronologic şi sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991*).

Notă *) Legea contabilităţii nr. 82/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 20 ianuarie 2000.

ORDONANTA:

n)cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultura, pentru dreptul de folosinţă a terenului agricol adus de membrii asociaţi peste cota de distribuţie din producţia realizată din folosinţă acestuia, prevăzută în contractul de societate sau de asociere;

o)cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare;

INSTRUCŢIUNI:

Baza la care se aplică procentul stabilit de Ordonanţa Guvernului nr. 36/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea o reprezintă diferenţa dintre totalul veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în contabilitate, la care se adauga cheltuiala cu impozitul pe profit şi cheltuielile cu sponsorizarea.

ORDONANTA:

p)cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor, altele decât cele acordate de bănci şi de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depăşesc dobânzile active (medii) ale băncilor, comunicate de Banca Naţionala a României;

INSTRUCŢIUNI:

În vederea calculării limitelor deductibile ale cheltuielilor cu dobânzile acordate se va ţine seama de dobânda activa calculată de Banca Naţionala a României, comunicată lunar în mass-media.

ORDONANTA:

r)cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanţa, în situaţia în care nu sunt justificate de un contract scris şi pentru care nu pot fi verificaţi prestatorii în legătură cu natura acestora. Nu sunt deductibile serviciile facturate de persoane fizice şi juridice nerezidente, în situaţia în care plata acestora determina pierdere la nivelul unui exerciţiu financiar sau în situaţia în care aceste servicii nu sunt aferente activităţii entitatii din România.

În acelaşi sens vor fi analizate şi furnizarile de bunuri şi de servicii între persoanele juridice controlate în comun sau care participa sub orice formă la conducerea ori la controlul beneficiarului acestora;

INSTRUCŢIUNI:

Nu intra sub incidenţa acestor prevederi serviciile cu caracter ocazional, prestate de persoane fizice şi juridice, care se referă la întreţinerea şi repararea activelor, serviciile poştale, xerox.

În baza acestor prevederi este necesar ca serviciile prestate să se facă în baza unui contract scris care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuţie, precizarea serviciilor prestate şi a tarifelor percepute, respectiv valoarea totală a contractului.

Sunt nedeductibile cheltuielile cu serviciile facturate de persoane fizice sau juridice nerezidente, inclusiv cele de management şi consultanţa, care determina pierdere şi nu se regăsesc în costul complet al produselor, lucrărilor şi serviciilor realizate, potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991.

În situaţia în care pierderea declarata la sfârşitul exerciţiului financiar este determinata de cheltuieli financiare şi/sau excepţionale, aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

ORDONANTA:

s)cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, înregistrate la societatea la care se deţin participatiile, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cumpărarea acestora.

INSTRUCŢIUNI:

Cheltuielile reprezentând pierderi de valoare a titlurilor imobilizate sunt nedeductibile.

Nu intra sub incidenţa acestor prevederi pierderile rezultate din vânzarea titlurilor imobilizate.

Limitele cheltuielilor deductibile se aplică lunar, astfel încât la finele anului fiscal să se încadreze în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru contribuabilii care desfăşoară activităţi în zonele libere pe bază de licenţe eliberate conform Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, profitul obţinut din aceste activităţi este scutit de plată impozitului pe profit. Veniturile şi cheltuielile aferente activităţilor derulate în zona libera se evidenţiază distinct. Pierderea rezultată din operaţiunile realizate în zona libera nu se recuperează din profitul impozabil realizat în afară zonei libere, aceasta urmând să fie recuperată din profiturile obţinute din aceeaşi zona.

În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi în zonele defavorizate, scutirea de la plata impozitului pe profit se acordă pe baza certificatului de investitor în zona defavorizată. Acest certificat este eliberat de agenţia pentru dezvoltare regionala în a carei raza de competenţa teritorială se afla sediul agentului economic.

Scutirea de la plata impozitului pe profit operează pe toată durata existenţei zonei defavorizate.

ORDONANTA:

Art. 5.*). - (1) Amortizarea activelor corporale şi necorporale se face în concordanta cu prevederile legale în vigoare.

Notă *) Art. 5 a mai fost completat cu alin. (4) şi (5) prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.

INSTRUCŢIUNI:

Sunt deductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile cu amortizarea bunurilor şi valorilor destinate sa deserveasca activitatea contribuabilului (înscrisă în contractul de societate), iar bunurile sunt în funcţiune şi se regăsesc la locul de desfăşurare a acesteia.

Sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile cu amortizarea bunurilor şi valorilor concesionate, închiriate, date în locatie de gestiune sau leasing operational, care sunt recuperate prin redeventa, chirie sau prin preţul locatiei, conform contractelor încheiate.

ORDONANTA:

(2)Cheltuielile cu exploatarea zăcămintelor naturale, de natura decopertarilor, explorarilor, forarilor, dezvoltarilor, care nu se finalizează în obiective economice ce pot fi exploatate, se recuperează în următorii 5 ani din veniturile realizate din exploatare.

(3)Contribuabilii autorizaţi sa desfăşoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi sa înregistreze în evidenţa contabilă şi sa deducă la calculul profitului impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de până la 1% din rezultatul financiar din exploatare, pe toată durata de funcţionare a exploatării.

INSTRUCŢIUNI:

Aceste provizioane sunt obligatorii pentru contribuabilii care au ca domeniu de activitate exploatarea de resurse minerale şi care au obligaţia de a prezenta un plan de refacere a mediului, în sensul asigurării reconstructiei ecologice a perimetrelor afectate de exploatările miniere, în conformitate cu prevederile Legii minelor nr. 61/1998.

Intra sub incidenţa acestor prevederi şi titularii acordurilor petroliere, care au obligaţia de a lua măsurile de protecţie a zăcămintelor şi a suprafeţelor petroliere potrivit dispoziţiilor Legii petrolului nr. 134/1995.

ORDONANTA:

(4)Contribuabilii care achiziţionează începând cu data de 1 ianuarie 2000 echipamente tehnologice (maşini, utilaje, instalaţii de lucru) şi mijloace de transport, cu excepţia autoturismelor, beneficiază de o deducere, din profitul impozabil aferent exerciţiului financiar, a unei cote de 10% din preţul de achiziţie al acestora. Deducerea se calculează în luna în care se realizează achiziţia, numai din punct de vedere fiscal, prin înscrierea la cheltuieli deductibile în declaraţia de impunere a sumelor respective. În situaţia în care se realizează pierdere, aceasta se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani.

(5)Pentru investiţiile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2000 în autoturisme cu o valoare mai mare decât echivalentul în lei a 12.000 euro, nu este permisă deducerea la calculul profitului impozabil a părţii din amortizarea lunară care depăşeşte aceasta valoare.

Fac excepţie de la prevederile alineatului precedent societăţile de leasing, pentru bunurile de aceasta natura care fac obiectul unui contract de leasing operational.

INSTRUCŢIUNI:

Cheltuiala cu amortizarea automobilelor cu valoare mai mare decât echivalentul în lei a 12.000 euro se va reflecta în contabilitate conform prevederilor Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, iar cheltuiala cu amortizarea ce depăşeşte aceasta valoare de 12.000 euro se înscrie extracontabil, numai în declaraţia de impunere, ca o cheltuiala nedeductibila.

Amortizarea se calculează conform dispoziţiilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe.

Suma echivalenta cotei de 10% se înscrie numai în declaraţia de impunere pentru determinarea profitului impozabil, fără a se inregistra însă în evidenţa contabilă.

Se includ în aceasta prevedere mijloacele fixe cuprinse în grupele 2 şi 4 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/1998.

ORDONANTA:

Art. 6

Profitul impozabil stabilit potrivit art. 4 şi impozitul pe profit se calculează şi se evidenţiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.

INSTRUCŢIUNI:

Impozitul pe profit datorat pentru luna în curs se calculează ca diferenţa între impozitul pe profit cumulat de la începutul anului şi impozitul pe profit datorat pentru luna precedenta.

ORDONANTA:

Art. 7.*). - Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, precum şi din prestări de servicii plătesc o cota de impozit de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor. Reducerea se calculează lunar, iar sumele aferente acesteia se repartizează ca surse proprii de finanţare.

INSTRUCŢIUNI:

În vederea aplicării acestei facilităţi se va întocmi o situaţie privind veniturile încasate din export.

În veniturile totale înregistrate, care se vor lua în calcul la determinarea ponderii veniturilor la export, nu se includ cele înregistrate în conturile 711 "Venituri din producţia stocata", 721 "Venituri din producţia de imobilizari necorporale" şi 722 "Venituri din producţia de imobilizari corporale", acestea nefiind venituri efective.

Lunar se va face ponderea veniturilor încasate din export în volumul total al veniturilor înregistrate conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991. Cota de 5% se aplică asupra profitului impozabil aferent acestei ponderi, calculat şi evidenţiat lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.

Suma aferentă diferenţei de impozit rezultate dintre cota de 25% şi 5% se evidenţiază separat, extracontabil, iar la sfârşitul anului aceasta se regularizează şi se repartizează ca sursa proprie de finanţare.

Justificarea efectuării operaţiunilor de export se face pe baza aceloraşi documente solicitate şi în cazul taxei pe valoarea adăugată.

În cazul operaţiunilor de lohn, de cota de 5% beneficiază şi contribuabilii care participa la realizarea bunurilor exportate, proporţional cu încasările valutare justificate pe baza aceloraşi documente solicitate şi în cazul taxei pe valoarea adăugată.

Contribuabilii care prestează servicii turistice către beneficiari străini, persoane fizice şi juridice nerezidente, beneficiază de cota de 5% în baza contractelor externe sau a facturilor emise, încasate într-un cont bancar din România prin transfer bancar sau prin cărţi de credit.

Pentru calculul impozitului datorat pe trimestrul IV se vor lua în calcul şi încasările aferente exporturilor înregistrate în anul 2000 până la depunerea declaraţiei rectificative, dar nu mai târziu de data de 31 martie a anului următor. Aceasta regula se menţine şi pentru anii următori.

Pentru anul 2000 nu se iau în calcul facturile emise în perioadele anterioare acestui an şi încasate după data de 31 decembrie 1999.

Nu intra sub incidenţa prevederilor art. 7 operaţiunile de comerţ internaţional care nu se finalizează prin încasarea de valuta în conturile bancare din România, cum sunt, de exemplu: clearingul, barterul sau alte forme de reexport.

ORDONANTA:

Art. 8.**). - (1) Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani.

Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

Nu se recuperează pierderea fiscală înregistrată de persoana juridică, în cazul în care are loc divizarea sau fuziunea.

Contribuabilii care pe o perioadă de 3 ani consecutivi au realizat numai pierderi intra automat în obiectivul de control al organului fiscal pentru constatarea cauzelor care au dus la nerealizare de profit.

În cazul persoanelor juridice străine prevederile alineatelor precedente se aplică luându-se în considerare numai activităţile economice, cotele de participare, profiturile şi pierderile atribuite sediului permanent din România.

(2)În situaţia lichidării, fuziunii, divizării unui contribuabil, la determinarea profitului impozabil se includ şi profiturile ce rezultă din evaluarea patrimoniului, dacă succesorul în drept al contribuabilului nu garantează continuitatea impozitării conform prevederilor prezentei ordonanţe.

INSTRUCŢIUNI:

În aplicarea acestui articol se au în vedere pierderile fiscale rezultate din declaraţia de impunere.

ORDONANTA:

Art. 9

Contribuabilii definiţi la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) datorează impozitul pentru activităţile desfăşurate în România.

Art. 11

Orice alt venit care nu este menţionat la art. 10 este venit realizat pe teritoriul României, dacă este plătit de un rezident român, de sau prin intermediul unui sediu permanent în România.

Art. 13.***) - (1) Persoana juridică română are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o sumă echivalenta cu impozitul pe venitul din sursa externa plătit direct sau prin reţinere la sursa în străinătate, pe bază de documente care atesta plata, confirmate de autorităţile fiscale străine.

Notă *) Art. 7 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000. Notă **) Art. 8 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000. Notă ***) Art. 13 a fost completat cu alin. (3) prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000. (2) Suma deducerii este la nivelul prevăzut la alin. (1), dar nu mai mult decât impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit prevăzută în prezenta ordonanţă asupra veniturilor pe fiecare sursa de venit externa, după ce s-au scăzut cheltuielile deductibile aferente acestora.

(3)Deducerea impozitului pe profit, plătit în străinătate, se efectuează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionala a României la închiderea anului financiar, iar diferenţele de curs până la data plăţii efective sunt cheltuieli deductibile.

Pentru impozitele plătite reprezentând reţineri la sursa asupra veniturilor de natura dividendelor, redevenţelor, dobânzilor sau altor venituri similare deducerea se efectuează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionala a României în ziua precedenta plăţii.

INSTRUCŢIUNI:

Aceste prevederi au drept scop evitarea dublei impuneri a profitului, în sensul că impozitul pe profitul realizat în străinătate sau impozitele reţinute în străinătate prin reţinere la sursa, confirmate de autorităţile fiscale din ţările în care au fost realizate veniturile şi în care au fost reţinute impozitele aferente, se deduc din impozitul pe profitul datorat în România.

ORDONANTA:

Art. 22

(1)În vederea determinării obligaţiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, organele fiscale au dreptul de a controla şi:

a)operaţiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plăţii impozitelor;

b)operaţiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaţilor, acţionarilor sau persoanelor ce acţionează în numele acestora;

c)datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acţionari, asociaţi sau de persoanele ce acţionează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operaţiunii;

d)distribuirea, împărţirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai mulţi contribuabili, sau acele operaţiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale şi pentru reflectarea reală a operaţiunilor.

INSTRUCŢIUNI:

La alocarea veniturilor vor fi avute în vedere prevederile din convenţiile de evitare a dublei impuneri (art. 9 - Întreprinderi asociate) şi metodele din ordonanţa.

Doua întreprinderi sunt considerate asociate (societăţi-mamă şi filiale sau societăţi controlate în comun), dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a)o întreprindere este rezidenţă a statului român, iar cealaltă este rezidenţă a altui stat; şi b) întreprinderea din celălalt stat participa direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul întreprinderii naţionale; sau c) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul ambelor întreprinderi.

Cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente.

Autorităţile fiscale din România pot, în scopul calculării obligaţiilor fiscale ale întreprinderilor asociate, sa reconsidere evidentele întreprinderii din România, în scopul examinării fiscale, dacă, ca urmare a relaţiilor speciale dintre întreprinderea asociata română şi cea străină, aceste evidente nu reflecta profiturile reale impozabile ce provin din România. Aceasta reconsiderare a evidentelor întreprinderilor asociate nu este autorizata, dacă tranzacţiile dintre asemenea întreprinderi au loc în termenii comerciali de piaţa libera, respectiv ca tranzacţii între întreprinderi independente.

În cazul în care România a încheiat convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul al cărui rezident este întreprinderea asociata străină, aceasta reconsiderare a evidentelor în scopul examinării fiscale se poate efectua de către autorităţile române şi coroborat cu art. "Procedura amiabila" prevăzut în respectiva convenţie.

În acest sens, atunci când România include în profiturile unei întreprinderi înregistrate în România - şi impune în consecinţa - profiturile asupra cărora o întreprindere rezidenţă în alt stat, care a fost supusă impunerii în statul sau de rezidenţă, şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii din România, dacă condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, statul de rezidenţă al întreprinderii asociate străine va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri.

Reconsiderarea evidentelor care privesc profiturile incluse ca urmare a aplicării principiilor pieţei libere între întreprinderi asociate presupune, în mod obligatoriu, ca aceasta să se facă şi în statul în care aceste profituri au fost impuse iniţial, evitandu-se în acest fel o dubla impunere.

Ajustarea profiturilor trebuie facuta astfel încât să fie agreată şi de statul care a făcut impunerea iniţială în funcţie de situaţia existenta la momentul stabilirii impunerii. În asemenea situaţii autoritatea competentă din România se poate consulta şi cu autoritatea competentă a celuilalt stat, în scopul stabilirii unei metodologii de ajustare a profiturilor, agreată de ambele state.

În condiţiile în care sunt încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri între România şi alte state, aplicarea acestor prevederi se face pe baza prezentării certificatului de rezidenţă fiscală de către întreprinderea asociata nerezidenta în România.

La ajustarea profiturilor între întreprinderi asociate se va avea în vedere perioada de prescripţie prevăzută de legislaţia interna a statelor în care întreprinderile asociate în cauza sunt rezidente, în cazul în care prin convenţia de evitare a dublei impuneri nu s-a prevăzut o alta perioada de prescripţie.

Ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate nu conduce la modificarea bilanţului contabil al întreprinderilor asociate.

ORDONANTA:

(2)*) În cazul tranzacţiilor dintre contribuabili sau dintre aceştia şi o persoană fizica sau o entitate fără personalitate juridică, care participa sub orice formă la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entităţi, fără personalitate juridică, valoarea ce va fi recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piaţa a tranzacţiilor.

La fel se procedează şi atunci când contribuabilul sau cealaltă persoana sau entitate sunt asociaţi, respectiv acţionari în comun, şi nu deţin controlul, asa cum este prevăzut mai sus.

La estimarea valorii de piaţa a tranzacţiilor vor fi utilizate următoarele metode:

a)metoda comparării preţurilor, în care preţul de vânzare al contribuabilului se compara cu preţurile practicate de alte entităţi independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;

Notă *) Alin. (2) al art. 22 a fost completat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.

INSTRUCŢIUNI:

Aceasta se poate realiza prin:

–compararea preţului extern pentru mărfurile şi serviciile identice livrate în străinătate (compararea cu preţurile curente pe piaţa, care poate fi stabilită prin cotaţii de piaţa, preţurile aplicate într-un anumit sector sau preţurile convenite între terţe părţi independente), după caz;

–compararea preţului intern pentru mărfurile şi serviciile identice livrate în ţara (compararea cu preţurile derivate pe piaţa, pe care contribuabilul sau o persoană aparţinând aceluiaşi grup le-a convenit cu entităţi care nu aparţin aceluiaşi grup).

În aplicarea metodei comparării preţurilor valoarea de piaţa a tranzacţiei va fi determinata prin compararea preţului de vânzare a mărfurilor şi serviciilor identice, vândute la aceeaşi marja de profit şi sensibil în aceeaşi cantitate cu preţul de vânzare al mărfurilor şi al serviciilor de evaluat.

În absenta unei astfel de vânzări (aceeaşi marja de profit şi aceeaşi cantitate) se va utiliza preţul de vânzare pentru mărfurile şi serviciile identice, vândute cu o marja de profit şi/sau în cantităţi diferite. În acest scop preţul de vânzare se va corecta cu diferenţele în plus sau în minus pe care marja de profit sau cantitatea le-ar fi putut determina, cu condiţia ca aceste diferenţe să se bazeze pe elemente de proba care să stabilească cu claritate faptul ca acestea sunt rezonabile şi exacte.

Pentru transferul de bunuri, produse, mărfuri sau servicii între entităţi aparţinând aceluiaşi grup valoarea de piaţa este acel preţ pe care l-ar fi convenit entitatile care nu aparţin aceluiaşi grup în condiţiile existente pe pieţe comparabile din punct de vedere comercial pentru transferul de bunuri sau de mărfuri similare, în cantităţi comparabile, în acelaşi punct din lantul de producţie şi de distribuţie şi în condiţii comparabile de livrare şi de plată.

ORDONANTA:

b)metoda "cost plus", în care preţul obişnuit al pieţei trebuie determinat ca valoare a costurilor principale, mărite cu o rata de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului;

INSTRUCŢIUNI:

Punctul de plecare pentru aceasta metoda, în cazul transferului de mărfuri sau de servicii între persoane aparţinând aceluiaşi grup, este reprezentat de costurile producătorului sau ale furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se aceeaşi metoda de calcul pe care persoana care face transferul îşi bazează şi politica de stabilire a preţurilor faţă de entităţi care nu aparţin aceluiaşi grup. Suma care se adauga la costul astfel stabilit va avea în vedere o rata de profit care este normală pentru domeniul de activitate al contribuabilului.

Acolo unde mărfurile sau serviciile sunt transferate printr-un şir de persoane aparţinând aceluiaşi grup, aceasta metoda urmează să fie aplicată separat pentru fiecare stadiu, luându-se în considerare rolul şi activităţile concrete ale fiecărei entităţi aparţinând aceluiaşi grup.

ORDONANTA:

c)metoda preţului de "revânzare", în care preţul pieţei este preţul folosit în cazul vânzărilor produselor şi serviciilor către entităţi independente, diminuat de cheltuielile de comercializare şi o rata de profit;

INSTRUCŢIUNI:

Aceasta metoda se aplică pornindu-se de la preţul la care un produs cumpărat de la o persoană aparţinând aceluiaşi grup este revandut unei entităţi care nu aparţine grupului. Preţul care va fi stabilit pentru transferul de produse sau de servicii între persoane aparţinând aceluiaşi grup urmează să fie calculat pe baza preţului curent de piaţa la revânzare. În acest scop preţul de revânzare este corectat pentru a se lua în considerare reducerile normale de pe piaţa, care reflecta rolul şi riscul vânzătorului:

–în cazul în care revânzătorul a prelucrat sau a modificat mărfurile, atunci acest lucru trebuie să fie luat în considerare pe calea unei reduceri corespunzătoare;

–în cazul în care mărfurile sunt transferate printr-un întreg şir de persoane aparţinând aceluiaşi grup, atunci în anumite împrejurări poate fi făcut un calcul, începându-se cu preţul (obţinut pe piaţa) pentru transferul final către o persoană care nu aparţine aceluiaşi grup şi mergandu-se înapoi, de-a lungul întregului şir, până la punctul sau de plecare.

ORDONANTA:

Dacă aplicarea acestor metode pentru estimarea valorii de piaţa a tranzacţiilor nu este posibila, iar preţul de vânzare este mai mic decât costul de achiziţie sau de producţie, partea neacoperita de venituri este o cheltuiala nedeductibila.

Aplicarea acestor metode se va realiza, dacă un contribuabil:

–va avea avantaj prin relaţiile cu un alt contribuabil care este beneficiarul unei facilităţi fiscale (scutire, reduceri de impozit); sau

–relaţia (tranzacţia) este cu un alt contribuabil care deţine la acesta părţi de capital; sau

–este implicat într-o relaţie de natura economică cu un alt contribuabil şi în legătură cu aceasta relaţie realizează o activitate în favoarea unui asemenea contribuabil în termeni mai avantajosi şi într-o formă diferita faţă de cele acceptate în general (în aceeaşi perioadă şi în aceleaşi condiţii) pentru îndeplinirea activităţii respective, ceea ce are ca rezultat denaturarea veniturilor sale sau raportarea unor venituri mai mici care ar fi fost realizate în condiţii normale cu alţi parteneri.

INSTRUCŢIUNI:

În aplicarea metodelor nu exista o succesiune unica, corecta, de metode standard pentru examinarea valorii de piaţa, care să se aplice tuturor cazurilor. Examinarea se bazează pe preţurile stabilite de contribuabil. La verificarea oportunităţii stabilirii unei metode punctul de plecare este luarea în considerare:

–a metodei care se apropie cel mai mult de împrejurările în care sunt stabilite preţurile supuse liberei concurente pe pieţe comparabile din punct de vedere comercial;

–a alegerii metodei pentru care sunt disponibile datele cele mai demne de încredere asupra preţurilor, derivate din funcţionarea efectivă a entitatilor aparţinând aceluiaşi grup, implicate în tranzacţii supuse liberei concurente;

–a circumstanţelor cazului individual.

Condiţiile pieţei impun adesea folosirea mai multor metode pentru stabilirea valorii de piaţa. Metodele standard sunt ajustate în funcţie de circumstanţele cazului particular, combinate sau completate cu alte proceduri, pentru a se tine seama de condiţiile specifice pieţei. La stabilirea valorii de piaţa pot fi utilizate mai multe metode standard.

La baza aplicării acestor metode se vor avea în vedere următoarele:

a)activităţile desfăşurate efectiv de diferitele entităţi aparţinând aceluiaşi grup;

b)metoda folosită trebuie să corespundă împrejurărilor date ale pieţei şi ale activităţii contribuabilului;

c)la aplicarea unei anumite metode se va avea în vedere documentaţia care poate fi pusă la dispoziţie de către contribuabil;

d)metoda de determinare a valorii de piaţa se va aplica fiecărui caz particular.

Circumstanţele cazului individual care urmează să fie luat în considerare în examinarea valorii de piaţa sunt:

–tipul, starea, calitatea, precum şi gradul de noutate ale bunurilor, mărfurilor şi serviciilor transferate;

–condiţiile pieţei pe care bunurile, mărfurile sau serviciile sunt folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vândute unor entităţi care nu aparţin aceluiaşi grup;

–activităţile desfăşurate şi stadiile din lantul producţiei şi distribuţiei asumate în fapt de entitatile implicate;

–clauzele cuprinse în contractele de transfer, privind: obligaţiile, perioadele de plată, rabaturile, reducerile, garanţiile acordate, asumarea riscului;

–în cazul unor relaţii de transfer pe termen lung, avantajele şi riscurile legate de acestea;

–condiţii speciale de concurenta.

Factorii determinanţi în aplicarea metodelor standard sunt împrejurările previzibile în momentul în care a fost încheiat contractul.

În cazul contractelor pe termen lung este necesar totuşi să se aibă în vedere dacă terţe părţi independente ar tine seama de riscurile asociate, încheind contractele corespunzătoare (de exemplu: clauze de actualizare a preţului).

În situaţia în care în legătură cu transferul bunurilor şi serviciilor sunt convenite aranjamente financiare speciale (condiţii de plată sau facilităţi de credit pentru client, diferite de practica comercială obişnuită), furnizări parţiale de materiale de către client sau servicii auxiliare, la determinarea valorii de piaţa trebuie să se ia în considerare şi aceşti factori.

La aplicarea metodelor standard este necesar sa nu se ţină seama de datele şi de preţurile care au fost influentate de situaţii competitive speciale, cum ar fi:

–preţuri practicate pe pieţe speciale închise, unde aceste preţuri sunt stabilite diferit de condiţiile de pe piaţa din care se face transferul;

–preţuri care sunt supuse reducerilor speciale legate de introducerea de produse noi pe piaţa;

–preţuri care sunt influentate de reglementările făcute de autorităţile publice.

În cazul furnizorilor de servicii, datorită diversitatii acestora este necesar să se ia în considerare tarifele obişnuite pentru fiecare tip de activitate sau tarifele standard existente în anumite domenii (transport, asigurare). Dacă nu exista tarife comparabile, atunci urmează să fie folosită metoda "cost plus", întrucât marja profitului acestor servicii nu este lăsată de regula în seama unei terţe părţi.

Dacă sunt prestate servicii legate de transferul de bunuri care necesita perioade de garanţie, cheltuielile aferente pot fi deduse ca un cost separat, cu condiţia ca în tranzacţiile între terţe părţi serviciile care necesita perioade de garanţie să fie incluse în preţul bunurilor (de exemplu garanţia sau serviciile de întreţinere ori servicii oferite pentru menţinerea loialitatii clienţilor).

În cazul costurilor de publicitate acestea trebuie deduse de acele entităţi aparţinând aceluiaşi grup care urmează sa beneficieze de pe urma publicităţii făcute.

În situaţia în care costurile de publicitate sunt asumate de societatea-mama în numele grupului ca un tot unitar, acestea sunt nedeductibile la entitatea controlată.

Dacă un contribuabil face publicitate în numele altei entităţi aparţinând aceluiaşi grup, cheltuielile de aceasta natura sunt deductibile la calculul profitului impozabil, în condiţiile în care serviciile prestate pot fi încadrate ca servicii comerciale de aceeaşi natura şi cu acelaşi efect ca şi serviciile prestate de întreprinderi de publicitate independente.

În măsura în care publicitatea facuta este legată de activităţile (rolul) exercitate de ambele entităţi, este necesar să se analizeze dacă cheltuielile de publicitate au fost repartizate în mod corespunzător între părţile implicate şi dacă sunt aferente veniturilor.

Principiul de mai sus se aplică, de asemenea, contribuabililor aparţinând aceluiaşi grup de producţie şi de vânzări.

În cazul costurilor ocazionate de pătrunderea pe piaţa a produselor noi societăţile comerciale de producţie şi filialele lor de vânzări suporta adesea costuri sporite şi/sau reduceri ale încasărilor în perioada de promovare a produselor noi.

Într-o situaţie de libera concurenta pe piaţa aceste costuri sunt deductibile la societatea de distribuţie, cu condiţia ca deficitul să fie recuperat din profitul realizat prin preţul de livrare practicat ulterior perioadei de promovare. În cazul în care nu sunt întrunite aceste condiţii, costurile majorate în scopul câştigării segmentului de piaţa sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil.

În cazul serviciilor de finanţare între entităţi aparţinând aceluiaşi grup, pentru alocarea veniturilor se va analiza:

–dacă împrumutul dat este în interesul desfăşurării activităţii beneficiarului;

–dacă a existat o schema de distribuţie de profit sau dacă împrumutul poate fi considerat contribuţie la capitalul social.

Încadrarea împrumutului în schema de distribuţie de profit sau în contribuţia la capitalul social va fi presupusa, dacă de la bun început nu se asteapta în mod serios la o rambursare a împrumutului sau dacă aceasta forma de finanţare proprie este justificată prin motive juridice sau comerciale ca fiind singura posibila ori contractul conţine clauze defavorabile pentru plătitor.

Cheltuielile cu dobânda pot fi deduse numai dacă împrumutul a fost dat în interesul desfăşurării activităţii întreprinderii şi a fost utilizat în acest scop.

Atunci când se examinează dobânda trebuie luate în considerare: suma şi durata împrumutului, natura şi scopul împrumutului, garanţia implicata, valuta implicata, riscurile de schimb şi costurile măsurilor de asigurare a ratei de schimb, alte circumstanţe de acordare a împrumutului, în special situaţia de pe pieţele de capital.

Raportarea condiţiilor de împrumut va avea în vedere ratele dobânzii aplicate în împrejurări comparabile şi în aceeaşi zona valutară de o entitate care nu aparţine grupului. De asemenea, trebuie să se ţină seama de măsurile pe care entitatile care nu aparţin aceluiaşi grup le-ar fi luat pentru a împărţi riscul de schimb (de exemplu: clauze care menţin valoarea împrumutului în termeni reali, încheierea unui contract de devize pentru plata la termen pe cheltuiala împrumutătorului).

De asemenea, vor fi luate în considerare unele prevederi legale obligatorii în ţara de reşedinţa a entitatii aparţinând aceluiaşi grup sau motive similare distincte de aranjamentul de împrumut în sine, dacă împrumuturile sunt luate fără dobânda sau la rate ale dobânzii mai favorabile, în cazul în care investiţia de capital propriu ar fi fost necesară.

În cazul dobânzilor aferente furnizarilor de bunuri şi de servicii este necesar să se examineze dacă costul dobânzii reprezintă o practica comercială obişnuită sau dacă părţile care fac tranzacţia cer dobânda acolo unde, în tranzacţii comparabile, bunurile şi serviciile sunt transferate reciproc.

Elementele de analiza menţionate mai sus vor fi avute în vedere şi la alte forme de venituri sau costuri asimilate dobânzilor.

În cazul transferului de drepturi de proprietate intelectuală, cum sunt: drepturile de folosire a brevetelor, licenţelor, know-how şi altele de aceasta natura, costurile folosirii proprietăţii nu sunt deduse separat dacă drepturile sunt transferate în legătură cu furnizarea de bunuri sau de servicii şi dacă sunt incluse în preţul acestora.

În situaţia în care dreptul de folosire se factureaza separat atunci preţul acestuia urmează să fie analizat ţinându-se seama de:

–elementele proprietăţii intangibile, folosite de un deţinător de brevet, pot fi luate în considerare împreună numai dacă, din punct de vedere tehnic şi comercial, ele formează o singura unitate;

–dacă redeventa este stabilită conform unei metode corespunzătoare naturii veniturilor realizate prin utilizarea brevetului;

–dacă plata dreptului de autor lasă utilizatorului un profit acceptabil de pe urma produsului brevetat, ca un caz individual, se poate lua în considerare şi adăugarea unei cote marginale fixe la preţul de cost.

În cazul serviciilor de administrare şi conducere în interiorul grupului se vor avea în vedere următoarele:

–în general, între entitatile aparţinând aceluiaşi grup, sarcinile de administrare, management, control, consultanţa sau funcţii similare sunt deduse la nivel central sau regional, prin intermediul societăţii-mama, în numele grupului ca un tot unitar. În nici un caz nu poate fi cerută o remuneraţie pentru aceste activităţi, în măsura în care baza lor legală este relaţia juridică care guvernează forma de organizare a afacerilor sau orice alte norme care stabilesc legăturile dintre entităţi. Cheltuielile de aceasta natura pot fi deduse numai dacă astfel de entităţi furnizează în plus servicii întreprinderilor aparţinând aceluiaşi grup sau dacă în preţul bunurilor şi în valoarea tarifelor serviciilor furnizate se iau în considerare şi serviciile sau costurile administrative.

Costurile pentru astfel de servicii pot fi plătite numai între entitatile care nu aparţin aceluiaşi grup, dacă serviciile pot fi distinse şi cuantificate în mod clar şi dacă sunt prestate în propriul interes al beneficiarului (adică oferă un profit asteptat şi reduc costul beneficiarului).

Nu pot fi deduse costuri de asemenea natura de o filiala care foloseşte aceste servicii luând în considerare relaţia juridică dintre ele, numai pentru propriile condiţii, ţinând seama că nu ar fi folosit aceste servicii dacă ar fi fost o entitate independenta;

–serviciile trebuie să fie prestate în fapt. Simpla existenta a serviciilor în cadrul unui grup nu este suficienta, deoarece, ca regula generală, entitatile care nu aparţin aceluiaşi grup plătesc doar serviciile care au fost prestate în fapt.

Exemple de servicii pe care filialele sau sediile permanente nu le pot deduce: costurile de sprijin al grupului, inclusiv dreptul de a folosi numele grupului şi beneficiile derivate din simplul fapt al integrării juridice, financiare şi organizatorice în acel grup; activităţile propriului sau consiliu de administraţie şi ale consiliului de supraveghere şi cheltuielile aferente şedinţelor acţionarilor săi; organizarea juridică a grupului ca un tot unitar, precum şi producţia şi planificarea investiţiilor pentru întregul grup; activităţile care reflecta poziţia sa în calitate de acţionar, inclusiv organizarea generală, precum şi controlul şi auditul grupului, în sprijinul sediului grupului; protecţia şi administrarea investiţiilor; managementul grupului (pregătirea, îndeplinirea şi controlul propriilor măsuri de management).

La stabilirea valorii de piaţa a serviciilor administrative se va analiza dacă serviciile dintre entităţi care nu aparţin aceluiaşi grup sunt comparabile, prin natura şi posibilităţile lor, cu serviciile administrative din interiorul grupului respectiv. În măsura în care preţurile comparabile ale pieţei nu sunt disponibile, valoarea de piaţa urmează să fie stabilită folosindu-se metoda "cost plus".

ORDONANTA:

Art. 32. - Metodologia de calcul şi de reflectare în profit a operaţiunilor legate de distribuirea activelor, în cazul lichidărilor parţiale sau totale ale contribuabililor, precum şi al reorganizării acestora, va fi menţionată în instrucţiunile prevăzute la art. 35.

INSTRUCŢIUNI:

Aportul asociaţilor sau acţionarilor la capitalul social al unei persoane juridice, precum şi majorarea capitalului social pe seama aportului asociaţilor sau acţionarilor nu sunt supuse impunerii.

Pierderea sau câştigul rezultat din distribuirea activelor, inclusiv din distribuirile făcute în cazul unei lichidari parţiale sau totale de la o persoană juridică către acţionari sau asociaţi, calculat ca diferenţa între valoarea de piaţa a activelor şi valoarea acestora din bilanţul contabil, va fi avut în vedere de persoana juridică deţinătoare la calculul profitului impozabil.

Operaţiunile care se efectuează în situaţia lichidării societăţilor comerciale sunt cele prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, şi în Ordinul ministrului finanţelor nr. 1.223/1998 pentru aprobarea Precizărilor privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind fuziunea, dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale, precum şi retragerea şi/sau excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale.

Potrivit reglementărilor legale în vigoare, după valorificarea elementelor patrimoniale de activ şi achitarea datoriilor se stabileşte rezultatul lichidării (profit sau pierdere), se calculează, se retine şi se vărsa impozitul pe profit.