Decizie nr. 789 din 17 noiembrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de "Sintofarm" - S.A., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 3.111/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 663/D2015.

2.La apelul nominal răspunde, pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, consilierul juridic Constantin Robert Niculae, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

4.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 842D/2015 şi nr. 920D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1 şi art. 3 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de "Labormed-Pharma" - S.A. şi "Infomed Fluids" - S.R.L., ambele cu sediul în Bucureşti, în dosarele nr. 6.863/2/2014 şi nr. 7.537/2/2014 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

5.La apelul nominal răspund, pentru autoarele excepţiei, avocat Dragoş Bogdan, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi consilier juridic Constantin Robert Niculae, pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, în Dosarul nr. 842D/2015, partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

7.Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, pune în discuţie, din oficiu, conexarea acestora.

8.Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

9.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 842D/2015 şi nr. 920D/2015 la Dosarul nr. 663D/2015, care este primul înregistrat.

10.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarelor excepţiei "Labormed-Pharma" - S.A. şi "Infomed Fluids" - S.R.L., ambele cu sediul în Bucureşti, care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens apreciază, în esenţă, că această contribuţie clawback este stabilită, profund neconstituţional, în funcţie nu doar de veniturile deţinătorilor de APP, ci şi de veniturile şi activitatea altor persoane. De asemenea consideră că există două contribuţii menite să acopere aceeaşi nevoie bugetară. Prima dintre ele este o contribuţie generală, stabilită transparent şi aplicată previzibil, în funcţie de veniturile persoanei. Cea de-a doua este o contribuţie specială, impusă doar anumitor persoane - deţinătorii de APP, stabilită nu doar în funcţie de veniturile obţinute de aceştia ca urmare a APP-urilor deţinute, ci şi în funcţie de veniturile altor persoane - distribuitorii şi farmaciile, stabilită retroactiv. Totodată, susţine lipsa proporţionalităţii şi echităţii modului de stabilire al contribuţiei clawback, întrucât distribuitorii şi farmaciile, ca şi deţinătorii de APP-uri, contribuie la crearea deficitului menit a fi acoperit de contribuţia clawback şi au o serie de avantaje financiare: primesc direct sumele de la casele de asigurări, au certitudinea decontării serviciilor lor în legătură cu aceste medicamente, precum şi certitudinea încasării contravalorii, ca urmare a relaţiei directe cu casa de asigurări. Depune concluzii scrise şi un set de înscrisuri.

11.Reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Sintetizând, arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, din perspectiva unor critici asemănătoare, statuând conformitatea acestora cu prevederile Legii fundamentale, şi nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii. În acest sens menţionează Decizia nr. 665 din 12 noiembrie 2014.

12.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 268 din 7 mai 2014 şi nr. 484 din 25 septembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

13.Prin Încheierea din 18 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.111/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de "Sintofarm" - S.A., cu sediul în Bucureşti, într-o cauză având ca obiect anularea Notificării nr. MS/FD/448 din 31 ianuarie 2013, emisă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, şi restituirea unei sume de bani, reprezentând taxă clawback aferentă trimestrului 4 al anului 2012.

14.Prin Încheierea din 17 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.863/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de "Labormed-Pharma" - S.A., cu sediul în Bucureşti, într-o cauză având ca obiect anularea Notificării nr. P/6296 din 31 iulie 2014 şi a Adresei nr. P/7445 din 9 septembrie 2014, emisă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

15.Prin Încheierea din 5 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.537/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1 şi art. 3 din acelaşi act normativ. Excepţia a fost ridicată de "Infomed Fluids" - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea Notificării nr. P/6.272 din 31 iulie 2014 şi a Adresei nr. P/7535 din 12 septembrie 2014, emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

16.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin, în esenţă, existenţa unei discriminări pe care legislaţia română o face între deţinătorii de APP-uri şi restul operatorilor economici implicaţi în comercializarea medicamentelor (distribuitori şi farmacii), prin faptul că, deşi toţi aceşti operatori economici (deţinători de APP, distribuitori şi farmacii) contribuie la crearea deficitului bugetar acoperit prin taxa clawback, doar deţinătorii de APP sunt obligaţi să plătească taxa acoperind astfel şi acea parte a deficitului cauzată de profiturile distribuitorilor şi farmaciilor. Prin urmare, modul de calcul al taxei clawback trebuie să fie nediscriminatoriu, în sensul de a nu plasa povara fiscală generată de distribuitori şi farmacii doar în sarcina deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă.

17.De asemenea arată că, sub aspectul raporturilor juridice concrete, deţinătorii de APP nu încheie niciun contract cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sau cu casele judeţene de asigurări de sănătate. Pe cale de consecinţă, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sau casele judeţene de asigurări de sănătate nu decontează valoarea compensată din preţul medicamentelor către deţinătorii de APP care nu au vreun beneficiu direct şi nemijlocit de pe urma compensării medicamentelor. Dimpotrivă, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sau casele judeţene de asigurări de sănătate încheie contracte doar cu furnizorii direcţi de medicamente către pacienţi, respectiv cu farmaciile şi spitalele, acestea fiind ultimele verigi din lanţul de comercializare a medicamentelor. Implicit, acestea sunt entităţile care, ulterior acordării medicamentelor către pacienţi, emit facturi către casele judeţene, iar acestea din urmă achită contravaloarea sumelor direct către farmacii şi spitale. Prin urmare, farmaciile şi spitalele sunt primele care se îndestulează din sumele încasate de la casele de asigurări de sănătate, urmând apoi, din totalul sumelor încasate din fondurile publice, să plătească şi sumele cuvenite furnizorilor de medicamente cu ridicata (distribuitorii), iar aceştia din urmă vor plăti contravaloarea medicamentelor achiziţionate de la producători/importatori (deţinătorii de APP). Ca atare, autoarele susţin că instanţa de contencios constituţional este obligată să intervină pentru a sancţiona această discriminare, astfel încât, în urma intervenţiei sale, deţinătorii de APP să nu mai fie obligaţi să suporte şi deficitul creat de activitatea altor operatori economici care nu sunt obligaţi de legiuitor să participe la acoperirea deficitului.

18.În opinia autorilor, contribuabilii clawback suportă o sarcină fiscală care nu reprezintă doar o consecinţă a beneficiilor pe care ei înşişi le obţin din comercializarea de medicamente compensate, ci şi o consecinţă a beneficiilor obţinute de distribuitorii şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate. Aceasta se întâmplă întrucât deţinătorii de APP suportă, în plus, în afară de contribuţia aferentă veniturilor realizate din propria activitate, şi contribuţia aferentă adaosurilor comerciale practicate de ceilalţi operatori economici implicaţi în lanţul de distribuţie al medicamentelor, respectiv distribuitorii şi farmaciştii. Or, această împrejurare este considerată a fi contrară principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie, care trebuie interpretat şi în sensul că un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activităţi ori unor beneficii proprii. Totodată, invocă lipsa de proporţionalitate între scopul legitim urmărit de legiuitor - protejarea fondurilor publice - şi măsurile concrete adoptate prin ordonanţa de urgenţă criticată.

19.De asemenea arată că această creştere constantă şi masivă a valorii consumului a determinat creşterea procentului "p" de la 15,87% (în trimestrul I 2013) la 25,23% în trimestrul IV 2014. Astfel, susţin că actuala contribuţie clawback reprezintă mai mult de un sfert din cifra de afaceri (încasările) DAPP, fără ca aceasta să excludă aplicarea sistemului obişnuit de impozitare. Prin urmare, reglementările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 nu oferă contribuabililor taxei clawback niciun mijloc de a previziona în mod real cuantumul taxei şi nu există nicio limită maximă la care aceasta poate să ajungă, fiind influenţată numai de măsura în care valoarea consumului de medicamente depăşeşte bugetul alocat de stat.

20.Apreciază că deţinătorii de APP nu au posibilitatea reală şi efectivă de a verifica informaţiile referitoare la consumul total de medicamente din toată ţara, deoarece sistemul creat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 nu conferă contribuabilului posibilitatea de a solicita şi de a obţine informaţiile direct de la farmacii şi spitale.

21.În final, susţin că obligaţia de plată a contribuţiei stabilită de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 - taxa clawback - reprezintă o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor în sensul paragrafului 2 al art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

22.Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt conforme prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei. Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa discriminare între operatorii economici implicaţi în comercializarea medicamentelor, respectiv deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă şi ceilalţi operatori economici din lanţul de distribuţie, apreciază că această critică tinde la modificarea şi completarea prevederilor legale existente, în sensul ca plata contribuţiei clawback să cadă şi în sarcina altor operatori economici din lanţul de distribuţie a medicamentelor, ceea ce excedează cadrului legal.

23.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 842D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 introduce o discriminare între deţinătorii de APP şi alte entităţi din lanţul de distribuţie al medicamentelor, în sensul că deţinătorii de APP suportă şi contribuţia adaosurilor practicate de ceilalţi operatori economici care intervin în lanţul de distribuţie. De asemenea, plătitorii taxei clawback trebuie să suporte o sarcină fiscală calculată nu numai în funcţie de beneficiile obţinute de ei, ci şi de beneficiile obţinute de distribuitori şi farmacii, încălcându-se principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale. Astfel, calculată în acest fel, taxa clawback reprezintă o ingerinţă disproporţionată în dreptul la respectarea bunurilor.

24.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 920D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este întemeiată, deoarece, prin Decizia nr. 665 din 12 noiembrie 2014, Curtea Constituţională a analizat constituţionalitatea, în ansamblu, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, exceptând art. 3^1 sub aspectul sintagmei "care include şi taxa pe valoare adăugată", declarată anterior neconstituţională, şi a apreciat că aceasta îndeplineşte exigenţele constituţionale.

25.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

26.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente şi concluziile scrise depuse de autoarele excepţiei, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

27.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

28.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1, art. 3, art. 5 şi art. 6 din acelaşi act normativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 184/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015.

29.Curtea observă că, ulterior învestirii instanţelor de judecată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost modificată şi completată prin: art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 5 noiembrie 2014; art. XXIV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 13 martie 2015, aprobată cu modificări prin Legea nr. 171/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 1 iulie 2015; art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2015 privind aprobarea susţinerii cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare a Formaţiunii Medicale ROL 2 din bugetul Ministerului Sănătăţii şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 21 mai 2015, aprobată prin Legea nr. 239/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 21 octombrie 2015.

30.Curtea reţine că, deşi nu mai sunt în vigoare în forma criticată, aceste dispoziţii produc, în continuare, efecte juridice în cauze, deoarece reprezintă temeiul juridic al notificărilor emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, notificări a căror anulare constituie obiectul cauzelor civile în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Prin urmare, ţinând seama de jurisprudenţa Curţii, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia "sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare", obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1, art. 3, art. 5 şi art. 6 din acelaşi act normativ, astfel cum a fost modificată şi completată de Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012.

31.Textele de lege criticate aveau următorul conţinut:

–Art. 1: "Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, o contribuţie trimestrială calculată conform prezentei ordonanţe de urgenţă.";

–Art. 3: "(1) Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent «p» asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

(2)Procentul «p» se calculează astfel:

(CTt - BAt)

p = ─────────── x 100, unde:

CTt

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, calculat prin împărţirea la 4 a bugetului anual aprobat iniţial prin legea bugetului de stat.

(3)Valoarea procentului «p» se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4)Contribuţia trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează şi se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011.";

–Art. 5: "(1) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală administrează contribuţia trimestrială prevăzută la art. 1, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Contribuţia trimestrială prevăzută la art. 1 este asimilată obligaţiei fiscale.

(3)Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informaţiilor furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).

(4)Farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 raportează consumul de medicamente care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, după cum urmează:

a)farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;

b)unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente pe baza formularelor de raportare aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în termen de 30 de zile.

(5)Unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Pentru anul 2011, raportarea se face în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(6)Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate până la data de 20 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţia, pe baza unei machete de raportare aprobate prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

(7)Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

(8)Contribuţia prevăzută la art. 3 se virează trimestrial, până la data de 25 a celei de-a doua luni următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia.";

–Art. 6: "(1) Datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor.

(2)Contestaţiile se depun la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi se soluţionează prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor, în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora.

(3)Depunerea contestaţiilor nu suspendă obligaţia de plată a contribuţiei prevăzute la art. 3. (4) În cazul soluţionării contestaţiilor până la termenul de plată prevăzut la art. 5 alin. (8), se vor plăti contribuţiile aferente noilor sume comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar în cazul depăşirii acestui termen se vor face regularizări la termenele de plată aferente trimestrului următor.

(5)Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), contestatarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

32.Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 31 alin. (1) privind dreptul la informaţie, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate, art. 53 alin. (2) teza a doua referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 56 alin. (2) privind contribuţiile financiare.

33.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014, Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 14 noiembrie 2014, şi Decizia nr. 668 din 12 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011.

34.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că aceste aspecte au fost deja analizate, exemplu fiind, în acest sens, Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 249 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013. Astfel, Curtea a constatat că nu există discriminare în ceea ce priveşte plata contribuţiei trimestriale între deţinătorii autorizaţiei de punere pe piaţă, obligaţi la plata acesteia, şi ceilalţi operatori implicaţi pe lanţul de distribuţie, respectiv distribuitorii (angrosişti) şi furnizorii (farmaciile), întrucât, pe de o parte, distribuitorii şi farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptăţiţi la încasarea unui tarif, aceştia nefiind parte în convenţia încheiată cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar, pe de altă parte, aceştia sunt supuşi sistemului fiscal general, fiind ţinuţi de impozitele şi taxele care se percep asupra rezultatelor activităţilor pe care le prestează.

35.Curtea a reiterat faptul că această contribuţie trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deţinători li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), ceea ce nu este cazul celorlalţi subiecţi care desfăşoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceştia vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru activitatea respectivă aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, fiind, prin urmare, firesc ca acest adaos să fie plătit de către deţinătorii de APP.

36.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informaţie, deoarece sistemul creat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 nu conferă contribuabilului posibilitatea de a solicita şi de a obţine informaţiile direct de la farmacii şi spitale, în ceea ce priveşte consumul total de medicamente pe baza căruia se stabileşte valoarea taxei datorate, observăm că, prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 15 mai 2015, Curtea a reţinut că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor. De altfel, datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, pot fi contestate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestaţiilor nu suspendă obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale datorate. Contestaţiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7), şi vor fi soluţionate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, contestatarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

37.Referitor la critica privind încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 34, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, Curtea a reţinut că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice, sens în care organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc prin lege. În acest sens, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 s-a instituit obligaţia legală pentru deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali, de a plăti o contribuţie trimestrială, în condiţiile stabilite în această ordonanţă de urgenţă, iar în ceea ce îi priveşte pe "ceilalţi actori de pe lanţul de distribuţie", Curtea a reţinut că aceştia au obligaţii contractuale. Ca atare, Curtea a apreciat că măsurile instituite prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conţinutul Legii fundamentale, cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii şi, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 şi 44 din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, referitor la protecţia proprietăţii. Ca atare, legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat îşi are fundamentul în prevederile constituţionale.

38.Referitor la critica privind încălcarea principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui "just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49).

39.De asemenea, Curtea a reţinut că reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei, cu şi fără contribuţie personală, la medicamentele acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate, şi ţinând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil, pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei. În acest context, şi pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menţionate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP.

40.Prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, precitată, Curtea a reţinut că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 890 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC). În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit, aşadar, modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus.

41.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate de Curte prin deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

42.Cum dispoziţiile de lege criticate nu încalcă drepturile fundamentale invocate de autorii excepţiei, nu poate fi reţinută incidenţa în cauză a prevederilor art. 53 alin. (2) teza a doua, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie.

43.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*1),

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de "Sintofarm" - S.A., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 3.111/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, "Labormed-Pharma" - S.A. şi "Infomed Fluids" - S.R.L., ambele cu sediul în Bucureşti, în dosarele nr. 6.863/2/2014 şi nr. 7.537/2/2014 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1, art. 3, art. 5 şi art. 6 din acelaşi act normativ, astfel cum a fost modificată şi completată de Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici