Decizia nr. 485 din 17 septembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lorenzina-Antoaneta Hoble (fostă Cosma) în Dosarul nr. 7.242/271/2017 al Tribunalului Bihor - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.566D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 78D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Poenar în Dosarul nr. 530/57/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 85D/2018, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Poenar în Dosarul nr. 334/57/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală.

6.La apelul nominal răspunde, pentru părțile Grigore Georgiu, Miron Pârva, Ioan Mihăescu, Dorel Ciolea, Mihai Todocă și Alin Nicușor Achim, doamna avocat Lucica Firuț, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

7.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 355D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Caraș în Dosarul nr. 2.941/229/2016 al Judecătoriei Fetești.

8.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

9.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 488D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Momanu în Dosarul nr. 1.868/302/2018 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală.

10.La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepției. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

11.Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.566D/2017, nr. 78D/2018, nr. 85D/2018, nr. 355D/2018 și nr. 488D/2018 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

12.Părțile prezente arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor.

13.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor.

14.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 78D/2018, nr. 85D/2018, nr. 355D/2018 și nr. 488D/2018 la Dosarul nr. 2.566D/2017, care este primul înregistrat.

15.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului ales al părților Grigore Georgiu, Miron Pârva, Ioan Mihăescu, Dorel Ciolea, Mihai Todocă și Alin Nicușor Achim, doamna avocat Lucica Firuț, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că există, în acest sens, jurisprudență a Curții Constituționale, nefiind formulate critici noi.

16.Autorul excepției Gheorghe Momanu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, reiterând argumentele invocate în fața Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală.

17.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

18.Prin Încheierea penală nr. 115 din 3 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.242/271/2017, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Lorenzina-Antoaneta Hoble (fostă Cosma) cu ocazia soluționării contestației împotriva încheierii prin care, în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva unei soluții de clasare, a desființat în parte ordonanța atacată și a trimis motivat cauza la procuror pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală sub aspectul săvârșirii unei anumite infracțiuni.

19.Prin Încheierea nr. 1.265 din 14 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 530/57/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ioan Poenar cu ocazia soluționării contestației împotriva încheierii prin care, în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondată plângerea împotriva unei ordonanțe de clasare.

20.Prin Încheierea nr. 129 din 6 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 334/57/2017, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ioan Poenar cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei ordonanțe de clasare.

21.Prin Încheierea nr. 348 din 6 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.941/229/2016, Judecătoria Fetești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Constantin Caraș cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei ordonanțe de clasare.

22.Prin Încheierea din 22 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.868/302/2018, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Momanu cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei ordonanțe de clasare.

23.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă principiile fundamentale privind legalitatea, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, înfăptuirea justiției, instanțele judecătorești, folosirea căilor de atac, rolul Ministerului Public, precum și integrarea în Uniunea Europeană, întrucât nu permit exercitarea unei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de dispozițiile art. 341 alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) din Codul de procedură penală.

24.Tribunalul Bihor - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu sunt contrare prevederilor din Constituție și din Convenție invocate de autoarea excepției. Arată că principiul dublului grad de jurisdicție privește soluțiile pronunțate pe fondul cauzei referitor la o acuzație în materie penală, ceea ce nu este cazul în speță.

25.Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală consideră că este neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 384 din 7 iunie 2016, nr. 453 din 28 iunie 2016, nr. 755 din 13 decembrie 2016 și nr. 789 din 15 decembrie 2016.

26.Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 663 din 11 noiembrie 2014 și nr. 432 din 9 iunie 2015.

27.Judecătoria Fetești consideră că este neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 384 din 7 iunie 2016, nr. 453 din 28 iunie 2016, nr. 755 din 13 decembrie 2016 și nr. 789 din 15 decembrie 2016.

28.Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 384 din 7 iunie 2016, nr. 453 din 28 iunie 2016, nr. 755 din 13 decembrie 2016 și nr. 789 din 15 decembrie 2016.

29.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

30.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 58 din 24 februarie 2015, nr. 139 din 12 martie 2015 și nr. 446 din 16 iunie 2015.

31.Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 58 din 24 februarie 2015, nr. 139 din 12 martie 2015, nr. 326 din 17 mai 2016, nr. 384 din 7 iunie 2016, nr. 788 din 15 decembrie 2016, nr. 169 din 16 martie 2017, nr. 200 din 23 martie 2017, nr. 434 din 22 iunie 2017, nr. 446 din 22 iunie 2017, nr. 448 din 22 iunie 2017 și nr. 801 din 5 decembrie 2017, în sensul că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituționale. Consideră că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de prevederile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenție, întrucât acestea nu prevăd regula posibilității de exercitare a căilor de atac în orice cauză, iar, în temeiul dispozițiilor art. 129 din Legea fundamentală, căile de atac se exercită în condițiile legii.

32.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

33.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

34.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: „(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) este definitivă.“35. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 124 alin. (1) și (2) referitor la înfăptuirea justiției, ale art. 126 privind instanțele judecătorești, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public și ale art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum și ale art. 11 alin. (1) și (2) privind tratatele ratificate de Parlament și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 referitor la dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție.

36.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, atât în forma anterioară modificării prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, cât și în forma ulterioară acestei modificări - cu păstrarea soluției legislative criticate -, au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate și în prezenta cauză și față de critici similare.

37.Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus menționate regăsindu-se în numeroase decizii ulterioare ale Curții, cum ar fi deciziile nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015; nr. 58 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015; nr. 139 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015; nr. 233 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015; nr. 294 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015; nr. 408 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015; nr. 446 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 august 2015; nr. 384 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iulie 2016; nr. 453 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016; nr. 755 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017; nr. 789 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 21 februarie 2017; nr. 434 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 2 noiembrie 2017; nr. 563 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 5 decembrie 2017; și nr. 801 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018.38. În motivarea soluției sale, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, mai sus citată, paragraful 25, Curtea a reținut că încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de dispozițiile art. 341 alin. (6) și alin. (7) pct. 1 și pct. 2 lit. a), b) și d) din Codul de procedură penală este definitivă, însă acest fapt nu este de natură a afecta constituționalitatea textului de lege criticat, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât prevederile art. 129, cât și cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“.

39.Curtea a mai statuat că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, prevăzute de dispozițiile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, prevederile art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

40.Având în vedere natura cauzelor vizate de dispozițiile art. 340 și ale art. 341 din Codul de procedură penală, cauze în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, Curtea a reținut că prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile.

41.Tot prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, mai sus citată, paragraful 26, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și ale art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

42.Totodată, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 755 din 13 decembrie 2016, citată anterior, paragraful 16, că cele statuate în jurisprudența sa și menționate mai sus sunt valabile și în ceea ce privește soluția reglementată de prevederile art. 341 alin. (7^1) din Codul de procedură penală referitoare la respingerea plângerii ca rămasă fără obiect, în ipoteza în care, ulterior sesizării judecătorului de cameră preliminară, procurorul ierarhic superior admite plângerea și dispune infirmarea soluției atacate.

43.Referitor la presupusa atingere adusă prevederilor art. 16 din Constituție, prin Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2015, paragraful 16, Decizia nr. 384 din 7 iunie 2016, paragraful 26, Decizia nr. 453 din 28 iunie 2016, paragraful 21, și Decizia nr. 434 din 22 iunie 2017, paragraful 26, decizii citate anterior, Curtea a reținut că nu este contrară principiului egalității în drepturi instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare.

44.În ceea ce privește dreptul la un recurs efectiv, consacrat de dispozițiile art. 13 din Convenție, acesta nu semnifică asigurarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, ci impune existența în dreptul intern a unei căi procedurale care să permită prevalarea de drepturile și libertățile consacrate de Convenție. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 13 din Convenție garantează o cale legală internă care să ofere posibilitatea de a obține examinarea pe fond a unei „plângeri admisibile“ întemeiate pe prevederile Convenției și să asigure un remediu adecvat (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 iulie 2014, pronunțată în Cauza Ališić și alții împotriva Bosniei și Herțegovinei, Croației, Serbiei, Sloveniei și Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, paragraful 131). Or, dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală - prin reglementarea procedurii plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată - sunt de natură a asigura îndeplinirea acestei exigențe convenționale, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 434 din 22 iunie 2017, citată anterior, paragraful 30.45. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

46.Având în vedere motivele menționate mai sus, Curtea constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici principiului legalității - consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție - și nici dispozițiilor art. 124 alin. (1) și (2) și ale art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală privind înfăptuirea justiției și, respectiv, rolul Ministerului Public.

47.În fine, Curtea observă că prevederile constituționale ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană nu sunt aplicabile în cauza de față.

48.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lorenzina-Antoaneta Hoble (fostă Cosma) în Dosarul nr. 7.242/271/2017 al Tribunalului Bihor - Secția penală, de Ioan Poenar în Dosarul nr. 530/57/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și, respectiv, în Dosarul nr. 334/57/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală, de Constantin Caraș în Dosarul nr. 2.941/229/2016 al Judecătoriei Fetești și de Gheorghe Momanu în Dosarul nr. 1.868/302/2018 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală și constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția penală, Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală, Judecătoriei Fetești și Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică