Decizia nr. 175 din 29 martie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de George Cătălin Gavrea în Dosarul nr. 15.740/325/2016 al Judecătoriei Timișoara - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.972D/2016.2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.177D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de George Cătălin Gavrea în Dosarul nr. 15.151/325/2016 al Judecătoriei Timișoara - Secția penală.

4.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.972D/2016 și nr. 2.177D/2016 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor.

7.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.177D/2016 la Dosarul nr. 1.972D/2016, care este primul înregistrat.

8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Astfel, arată că autorul excepției solicită, în realitate, completarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul reglementării condițiilor și a unui termen în care procurorul ierarhic superior poate infirma soluțiile de netrimitere în judecată dispuse de procurorul de caz. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9.Prin încheierile din 22 septembrie 2016 (nr. 2.742) și din 6 octombrie 2016, pronunțate în dosarele nr. 15.740/325/2016 și nr. 15.151/325/2016, Judecătoria Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de George Cătălin Gavrea cu ocazia soluționării unor cereri de confirmare a redeschiderii urmăririi penale.

10.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 încalcă principiul legalității, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât nu prevăd un termen în care soluțiile dispuse de către procurorul de caz pot fi infirmate de către procurorul ierarhic superior. Arată astfel că textul de lege criticat permite procurorului ierarhic superior să infirme o soluție de clasare - pe care o apreciază ca fiind nelegală - și să dispună redeschiderea urmăririi penale oricând în intervalul de timp cuprins între data emiterii ordonanței de clasare și data la care se împlinește termenul de prescripție a răspunderii penale, chiar și în afara situațiilor menționate expres de prevederile art. 335 din Codul de procedură penală. Consideră că dispozițiile de lege criticate sunt lipsite de claritate și de previzibilitate, permițând arbitrarul în activitatea de urmărire penală. Menționează că principiul accesului liber la justiție, consacrat de prevederile art. 21 din Constituție, implică adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, care să prevadă cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale. Invocă în acest sens și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, și Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit. De asemenea, invocă și deciziile Curții Constituționale nr. 448 din 29 octombrie 2013 și nr. 1.092 din 18 decembrie 2012.

11.Judecătoria Timișoara - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia nr. 177 din 29 martie 2016, prin care Curtea Constituțională a respins critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor art. 335 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală pentru lipsa prevederii unui termen în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale. Judecătorul de cameră preliminară apreciază că raționamentul avut în vedere de instanța de contencios constituțional, în considerentele deciziei mai sus menționate, se aplică, în mod corespunzător, și cu privire la dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cu atât mai mult cu cât acest text de lege devine aplicabil în cauză în contextul soluționării unei cereri de confirmare a redeschiderii urmăririi penale.

12.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.Guvernul, în punctul de vedere transmis cu Adresa nr. 5/6.364/2016, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 10.776 din 9 noiembrie 2016, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Astfel, arată că, în realitate, autorul excepției solicită completarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul reglementării unui termen în care procurorul ierarhic superior poate infirma soluțiile de netrimitere în judecată dispuse de procurorul de caz. Or, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În subsidiar, invocă jurisprudența Curții Constituționale privind rolul Ministerului Public și statutul procurorilor, și anume Decizia nr. 90 din 27 ianuarie 2011. Arată că norma criticată reprezintă o concretizare, la nivelul Legii nr. 304/2004, a principiilor consacrate de prevederile art. 131 alin. (1) și ale art. 132 alin. (1) din Constituție. Consideră că redeschiderea urmăririi penale, ca urmare a infirmării soluției de clasare de către procurorul ierarhic superior, este supusă, de fapt, unui termen, respectiv termenului de prescripție a răspunderii penale. Totodată, în punctul de vedere transmis cu Adresa nr. 5/6.960/2016, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 11.612 din 24 noiembrie 2016, Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, chiar dacă termenul în care procurorul ierarhic superior poate infirma o soluție de clasare nu este prevăzut de dispozițiile de lege criticate, aceasta nu înseamnă că reglementarea termenului lipsește sau că redeschiderea urmăririi penale poate avea loc oricând și în orice condiții. Arată că dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 nu trebuie interpretate izolat, ci sistematic, prin raportare la prevederile art. 335 din Codul de procedură penală, care stabilesc cazurile și condițiile de redeschidere a urmăririi penale, precum și la prevederile art. 16 din același cod, care instituie cazurile ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. Din interpretarea coroborată a normelor mai sus menționate reiese că momentul-limită până la care procurorul ierarhic superior poate infirma soluția de clasare este cel al împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale. Întrucât respectarea acestui termen constituie o condiție de legalitate a soluției de redeschidere a urmăririi penale, ea este supusă cenzurii judecătorului de cameră preliminară, care, potrivit dispozițiilor art. 335 alin. (4^1) din Codul de procedură penală, soluționând cererea de confirmare, verifică nu numai temeinicia, ci și legalitatea soluției, inclusiv din perspectiva inexistenței vreunuia dintre cazurile ce împiedică exercitarea acțiunii penale. În acest sens, invocă și Decizia nr. 177 din 29 martie 2016, prin care Curtea Constituțională a statuat că instituția redeschiderii urmăririi penale, sub aspectul termenelor în care ea poate fi dispusă, este corelată de către legiuitor cu instituția prescripției răspunderii penale.

14.Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât susținerile autorului excepției tind la completarea textului legal, astfel încât acesta să prevadă termenul în interiorul căruia procurorul ierarhic superior să dispună infirmarea soluției procurorului de caz. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 380 din 19 martie 2009.

15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, modificate prin art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: „Soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale“.

18.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității și ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 reprezintă transpunerea - în legea privind organizarea judiciară - a prevederilor art. 132 alin. (1) din Constituție, care statuează că procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic.

20.Dintre aceste trei principii pe care se întemeiază activitatea procurorilor, principiul imparțialității - aplicabil și judecătorilor, prin natura activității de jurisdicție exercitate de către aceștia - decurge, pe de o parte, din apartenența procurorilor la autoritatea judecătorească, iar, pe de altă parte, din rolul Ministerului Public, care este stabilit prin prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție, acela de a reprezenta, în activitatea judiciară, interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Principiul legalității semnifică faptul că procurorii au obligația de a-și îndeplini atribuțiile în conformitate cu dispozițiile legale. Ca o garanție a respectării de către procurori a acestor principii în activitatea lor, Constituția a consacrat și principiul unității de acțiune a procurorilor - în cadrul Ministerului Public - sub forma controlului ierarhic. Astfel, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituție, controlul ierarhic în activitatea acestora presupune eo ipso posibilitatea efectuării actelor și lucrărilor din dosarele de urmărire penală chiar de către procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa (Decizia nr. 90 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 1 martie 2011).

21.Curtea nu poate reține criticile autorului excepției, în sensul că dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 ar fi lipsite de claritate și de previzibilitate, pe motiv că permit procurorului ierarhic superior să infirme o soluție de clasare și să dispună redeschiderea urmăririi penale oricând în intervalul de timp cuprins între data emiterii ordonanței de clasare și data la care se împlinește termenul de prescripție a răspunderii penale, chiar și în afara situațiilor menționate expres de prevederile art. 335 din Codul de procedură penală, ce reglementează reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere a acesteia.

22.În acest sens, Curtea constată că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, ce vizează redeschiderea urmăririi penale din dispoziția procurorului ierarhic superior, reprezintă tot o concretizare a principiului constituțional al controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, prevăzând că, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale. Celelalte cazuri de redeschidere a urmăririi penale reglementate de dispozițiile art. 335 din Codul de procedură penală privesc: revocarea ordonanței de clasare de către procuror în situația în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea [alin. (2) ]; revocarea ordonanței de renunțare la urmărirea penală de către procuror când constată că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile stabilite [alin. (3)]; trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale ca urmare a admiterii de către judecătorul de cameră preliminară a plângerii împotriva soluției [alin. (5)].

23.Referitor la lipsa prevederii în cuprinsul dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală a unui termen în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că aceasta echivalează cu dreptul organelor judiciare de a proceda la reluarea urmăririi penale, prin redeschiderea acesteia, până la împlinirea termenului legal de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite (Decizia nr. 177 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 9 mai 2016, paragrafele 15-25, Decizia nr. 456 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 9 noiembrie 2016, paragraful 31, Decizia nr. 688 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 februarie 2017, paragrafele 16-24, și Decizia nr. 199 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 9 iunie 2017, paragrafele 16-22).

24.Așadar, redeschiderea urmăririi penale - inclusiv cea survenită din dispoziția procurorului ierarhic superior - este strâns legată, sub aspectul termenelor în care poate fi dispusă, de instituția prescripției răspunderii penale. Mai exact, cazurile de redeschidere a urmăririi penale, reglementate de dispozițiile art. 335 din Codul de procedură penală, nu reprezintă altceva decât cauze de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, ele constituind o aplicare directă a dispozițiilor art. 155 din Codul penal. Dreptul organelor judiciare de a relua urmărirea penală, prin redeschiderea acesteia, în temeiul art. 335 din Codul de procedură penală, apare astfel ca fiind o consecință juridică a instituției prescripției răspunderii penale, respectiv consecința dreptului statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârșesc infracțiuni, în termenele de prescripție stabilite prin lege.

25.Având în vedere faptul că termenele de prescripție a răspunderii penale sunt, în mod expres, determinate de către legiuitor, atât sub aspectul întinderii, cât și sub aspectul momentului de la care încep să curgă, nu se poate susține că dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 sunt lipsite de claritate, precizie sau previzibilitate, ceea ce ar crea o stare de incertitudine pentru autorii faptelor prevăzute de legea penală sub aspectul intervalului de timp în care procurorul ierarhic superior poate să infirme soluțiile adoptate de procuror - pe care le apreciază ca fiind nelegale - și să dispună redeschiderea urmăririi penale. Așa fiind, Curtea reține că textul de lege criticat nu aduce nicio atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității.

26.De asemenea, Curtea observă că redeschiderea urmăririi penale nu se dispune în mod arbitrar de către procurorul ierarhic superior/procuror, ci doar în cazurile și condițiile expres prevăzute prin dispozițiile art. 335 din Codul de procedură penală. Totodată, spre deosebire de reglementarea anterioară, redeschiderea urmăririi penale - potrivit noului Cod de procedură penală - nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci este supusă, în temeiul prevederilor art. 335 alin. (4) și (4^1) din acest cod, confirmării judecătorului de cameră preliminară, care verifică legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Într-o singură situație, și anume aceea prevăzută de dispozițiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, o atare ordonanță nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, respectiv dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția infirmă soluția de netrimitere în judecată și dispune redeschiderea urmăririi penale anterior comunicării ordonanței care cuprinde această soluție (a se vedea în acest sens Decizia nr. 475 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 7 septembrie 2017).

27.Având în vedere că dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 nu fac decât să stabilească o regulă de competență, Curtea constată ca fiind neîntemeiată și susținerea autorului excepției potrivit căreia, în lipsa prevederii unui termen, soluția de infirmare de către procurorul ierarhic superior a unei ordonanțe de clasare s-ar putea extinde în afara cazurilor de redeschidere a urmăririi penale expres menționate în dispozițiile art. 335 din Codul de procedură penală. Curtea reține că autorul excepției face confuzie între, pe de o parte, existența unui termen în care poate fi infirmată de către procurorul ierarhic superior o soluție de clasare, iar, pe de altă parte, cazurile și condițiile în care o astfel de măsură poate fi luată, aspecte care sunt, în mod evident, independente.

28.Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 instituie o regulă de competență, care dezvoltă principiul constituțional al controlului ierarhic specific activității procurorilor, fără a aduce vreo atingere dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de prevederile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale -, reprezentând, de fapt, o garanție a respectării prevederilor constituționale și convenționale invocate, prin eficientizarea activității de urmărire penală. Dublarea limitării în timp a răspunderii penale, prin stabilirea unui alt termen decât cel privitor la prescripție - pentru infirmarea de către procurorul ierarhic superior a soluțiilor adoptate de procuror, când sunt apreciate ca fiind nelegale - nu are nicio justificare, având în vedere că scopul redeschiderii urmăririi penale constă în aflarea adevărului. Textul de lege criticat constituie astfel atât aplicarea de către legiuitor a principiului aflării adevărului, consacrat de dispozițiile art. 5 din Codul de procedură penală - ce are la bază imperativul înfăptuirii justiției, cât și a principiului constituțional al controlului ierarhic specific activității procurorilor, statuat de prevederile art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală.

29.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de George Cătălin Gavrea în dosarele nr. 15.740/325/2016 și nr. 15.151/325/2016 ale Judecătoriei Timișoara - Secția penală și constată că dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 martie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică