Decizie nr. 1.559 din 6 decembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Veronica Varan în Dosarul nr. 7.327/285/2010 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 639D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.327/285/2010, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurenta pârâtă Veronica Varan într-o cauză având ca obiect recursurile declarate împotriva Sentinţei civile nr. 373 din 21 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecată sunt neconstituţionale, deoarece limitările aduse dreptului de acces la justiţie pot fi făcute doar printr-o lege ori un act asimilat legii. Astfel, orice ordonanţă de urgenţă a Guvernului care stabileşte anumite limite în exercitarea libertăţii de acces la justiţie, indiferent dacă aceste limitări sunt sau nu sunt rezonabile, este neconstituţională, contravenind art. 115 din Constituţie.

Tribunalul Suceava - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010 nu afectează drepturile şi libertăţile garantate prin Legea fundamentală.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că normele legale sunt în deplin acord cu prevederile art. 21 din Legea fundamentală, care garantează accesul liber la justiţie, finalitatea acestui text fiind aceea de a crea condiţii mai bune pentru valorificarea acestui drept. Totodată, menţionează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010 a fost aprobată prin Legea nr. 70/2011, iar actul normativ criticat a devenit, ca efect al aprobării, act cu caracter de lege, chiar dacă, din raţiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă şi elementele de identificare atribuite la adoptarea sa de către Guvern. Invocă în acest sens Decizia nr. 95/2006, prin care Curtea Constituţională a statuat că "ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege". În plus, Legea nr. 70/2011 a fost adoptată de Parlament cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare şi în dispozitivul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 16 decembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 70/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 6 iunie 2011.

Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că, în realitate, autorul acesteia critică şi dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. IV: "Termenul prevăzut la art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2012.";

–Art. V: "Termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, de la care se aplică dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecată, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2012."

–Art. 136 din Legea nr. 304/2004, la care face referire textul de lege criticat, are următorul cuprins: "Începând cu data de 1 ianuarie 2010, atribuţiile Ministerului Justiţiei referitoare la gestionarea bugetului curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor vor fi preluate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."

Dispoziţiile art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, la care se referă dispoziţiile de lege criticate, au următorul cuprins: "Dispoziţiile prezentei legi privind înregistrarea şedinţelor de judecată, precum şi cele privind numirea la birourile de informare şi relaţii publice a absolvenţilor unei facultăţi de jurnalistică sau a specialiştilor în comunicare se aplică de la 1 ianuarie 2010."

În concluzie, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010, privind înregistrarea şedinţelor de judecată, prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 1.179 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011.

Cu acel prilej, Curtea a reţinut că ordonanţa de urgenţă în discuţie prorogă unele termene în vederea unei bune administrări a justiţiei ca serviciu public, ţinând seama, aşa cum rezultă din motivarea acestei ordonanţe, de gravele consecinţe de ordin procedural care ar putea apărea în activitatea de judecată din cauza inexistenţei suportului tehnic necesar şi care ar putea fi invocate în cadrul proceselor pe rolul instanţelor de judecată, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare este neîntemeiată.

Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 115 din Constituţie, pe calea unei ordonanţe de urgenţă se pot reglementa norme care ţin de domeniul legii organice, iar, pe de altă parte, dispoziţiile de lege criticate nu constituie norme de organizare judecătorească referitoare la compunerea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti, ci reguli de procedură propriu-zisă, art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, făcând parte din titlul I "Dispoziţii generale", cap. III intitulat "Dispoziţii generale privind procedura judiciară".

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Cu privire la dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010, raportate la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public (a se vedea în acest sens Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009).

Curtea reţine că ordonanţa criticată a fost adoptată - astfel cum reiese din preambulul acesteia - "ţinându-se seama de faptul că diminuarea dezechilibrelor existente şi menţinerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele relansării economice", fiind necesar a se continua "eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare şi în anul 2011", şi avându-se în vedere "necesitatea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de stat, condiţie sine qua non pentru menţinerea acordurilor cu organismele financiare internaţionale".

Curtea constată, pe de o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constituţional de "situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa sa, iar, pe de altă parte, că urgenţa a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea constată că şi această susţinere este neîntemeiată, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare nu afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului şi nici drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. De altfel, cu privire la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.

În final, Curtea reţine că aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare prin Legea nr. 70/2011 nu poate avea relevanţă în examinarea constituţionalităţii extrinseci a acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466, din 7 iulie 2009, şi Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011), aprobarea prin lege a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituţionalitate extrinsecă al acesteia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Veronica Varan în Dosarul nr. 7.327/285/2010 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean