Decizie nr. 549 din 17 decembrie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, II, III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice şi ale art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 6.782/105/2012 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 486D/2013.

La apelul nominal răspunde personal autoarea excepţiei Livia Alice Teodorescu, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 determină micşorarea cuantumului pensiei, fără ca ordonanţa în cauză să prevadă şi momentul când acest efect încetează. Având în vedere că această ordonanţă se aplică pe o durată mare de timp, este evidentă lipsa urgenţei, ceea ce determină neconstituţionalitatea actului normativ. Chiar dacă existenţa crizei economice poate justifica adoptarea unei astfel de ordonanţe de urgenţă, prelungirea efectelor ordonanţei şi după încetarea perioadei de criză nu poate fi justificată. Prin emiterea ordonanţei de urgenţă se ajunge la situaţia în care bugetul de asigurări sociale şi bugetul de stat se calculează diferit, din cauza deducerii unor sume diferite în cazul calculului impozitului şi al contribuţiei de asigurări de sănătate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că interdicţia de a reglementa în domeniul legii organice nu se aplică ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, arată că nu există un drept constituţional care să confere un anumit cuantum al pensiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.782/105/2012, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, II, III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice şi ale art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Livia Alice Teodorescu cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect "contestaţie calcul CAS".

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că pensia este un drept câştigat, parte componentă a patrimoniului pensionarului, şi nu poate fi redusă nici chiar prin algoritmul impozitului. Astfel, dispoziţiile art. I, II, III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 contravin art. 44 alin. (1), art. 47 alin. (1) şi (2), art. 73 lit. m), art. 136 alin. (5) şi implicit art. 115 alin. (6) din Constituţie. De asemenea, reglementarea dreptului la pensie nu poate fi făcută prin ordonanţă de urgenţă, ci exclusiv prin lege, cu respectarea drepturilor celei mai defavorizate şi vulnerabile categorii a populaţiei.

În continuare, susţine că prin efectul combinat al dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 şi al celor ale art. 69 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal pensiile sunt diminuate cu caracter permanent, ceea ce încalcă atât dreptul de proprietate privată, cât şi dreptul la pensie.

Tribunalul Prahova - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate vizând imposibilitatea reglementării prin ordonanţe de urgenţă a unor norme vizând regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii, tribunalul constată că în Constituţie nu există o interdicţie expresă în privinţa ordonanţelor de urgenţă de a nu reglementa în domenii care fac obiectul legilor organice. Această interdicţie constituţională vizează exclusiv ordonanţele (simple), motiv pentru care în literatura de specialitate s-a apreciat că prin ordonanţe de urgenţă pot fi adoptate norme care să reglementeze asemenea domenii.

Dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, din contră, măsurile sunt dispuse tocmai pentru a modifica şi înlătura anumite dispoziţii ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale Legii nr. 571/2003, declarate anterior ca fiind neconstituţionale prin deciziile nr. 223 şi 224, pronunţate la data de 13 martie 2012 de Curtea Constituţională.

De asemenea, examinând critica de neconstituţionalitate adusă de reclamantă dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele menţionate anterior, referitoare la faptul că în Constituţie nu este stabilită o interdicţie expresă, cu privire la ordonanţa de urgenţă, de a reglementa în domenii ce ţin de legea organică.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Ordonanţele de urgenţă pot fi adoptate de Guvern atât în domeniul legilor ordinare, cât şi în domeniul legii organice, dacă sunt îndeplinite condiţiile de mai jos, acestea intră în vigoare numai după depunerea spre dezbatere în procedura de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea în Monitorul Oficial al României.

Aşadar, ordonanţele simple se adoptă de către Guvern întotdeauna în baza unei legi de abilitare şi nu pot reglementa aspecte ce ţin de domeniul legii organice, sfera legilor organice fiind expres şi limitativ prevăzută în art. 73 alin. (3) din Legea fundamentală, precum şi de alte texte constituţionale care solicită reglementarea domeniului respectiv prin lege organică. În consecinţă, având în vedere cele de mai sus cu privire la regimul ordonanţelor Guvernului, apreciem că prin intermediul ordonanţelor de urgenţă poate fi modificat regimul juridic al proprietăţii, contrar celor susţinute de autorul sesizării.

În ceea ce priveşte susţinerea încălcării în concret a prevederilor referitoare la proprietate prin intermediul ordonanţei de urgenţă, apreciem că nu este încălcat acest drept, ci, din contră, prin intermediul ordonanţei, aşa cum rezultă din preambul, sunt puse în aplicare deciziile Curţii Constituţionale nr. 223 din 13 martie 2012 şi nr. 224 din 13 martie 2012. În ceea ce priveşte încălcarea art. 47 privind dreptul la un trai decent, apreciem că ordonanţa de urgenţă constituie actul prin care sunt luate măsuri de protecţie a pensionarilor în sensul clarificării modalităţii de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, pentru a elimina interpretările diferite date textelor legale care se referă la plata acestor contribuţii. Astfel, ordonanţa de urgenţă este dată în aplicarea dispoziţiilor constituţionale, şi nu pentru eludarea lor.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, II, III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012, cu modificările şi completările ulterioare, faţă de art. 44 alin. (1), art. 47 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, menţionează că acestea nu contravin sub niciun aspect dreptului de proprietate privată, ale cărui conţinut şi limite sunt stabilite prin lege. Măsurile dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 au fost luate pentru a modifica şi înlătura anumite dispoziţii ale Legii nr. 95/2006 şi ale Legii nr. 571/2003 declarate anterior ca fiind neconstituţionale. Totodată, dispoziţiile legale criticate nu sunt în contradicţie cu art. 47 din Constituţie, întrucât din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 rezultă faptul că a fost adoptată în scopul protejării veniturilor din pensii pentru categoria pensionarilor recunoscută a fi defavorizată.

În continuare, arată că ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ, adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2013, faţă de art. 115 raportat la art. 73 din Constituţia României, menţionează că aceasta nu poate fi reţinută pentru considerentele expuse anterior.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. I, II, III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 8 mai 2012, şi ale art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010.

–Art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012:

Art. I. - La articolul 296^9 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 296^9. - Pentru persoanele cu venituri din pensii care depăşesc 740 lei, prevăzute la art. 296^3 lit. f) pct. 4 şi 5, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă numai partea de venit care depăşeşte nivelul de 740 lei.»;

–Art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012:

Art. II. - Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1.La articolul 257, alineatul (2^2) va avea următorul cuprins:

«(2^2) Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.»

2.La articolul 259, alineatul (2) se abrogă.;

–Art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012:

Art. III. – Prevederile art. I se aplică începând cu veniturile din pensii aferente lunii mai 2012.;

–Art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012:

Art. IV. – Orice alte dispoziţii legale în vigoare privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc nivelul de 740 lei, contrare prevederilor art. I, se abrogă.;

–Art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010:

Art. I. - Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

[...]

2.La articolul 213 alineatul (2), litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

h)pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei;

În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) şi (2) referitor la nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 73 lit. m) referitor la categoriile de legi, art. 115 alin. (1) şi (6) referitor la ordonanţele de urgenţă şi art. 136 alin. (5) referitor la proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 şi Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, a statuat că dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.

Urmare a acestor decizii, legiuitorul a intervenit, abrogând ori modificând dispoziţiile legale incidente, criticate în prezenta cauză, pentru a fi puse de acord cu cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin deciziile amintite.

În prezenta cauză, autoarea excepţiei invocă aspecte cu privire la încălcarea unor drepturi fundamentale precum dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent - aspecte care vizează modul de aşezare a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în raport cu modul de impozitare a pensiei.

În continuare, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a stabilit că nicio dispoziţie constituţională nu statuează în sensul că veniturile din pensii nu ar fi impozabile (a se vedea Decizia nr. 147 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 10 august 2001) şi că prevederile art. 41 şi ale art. 47 alin. (2) din Constituţie, referindu-se la dreptul la protecţie socială şi, respectiv, la dreptul la pensie, nu au semnificaţia interzicerii posibilităţii impozitării pensiilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 173 din 23 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 24 august 2001). Mai mult, întrucât determinarea categoriilor de venituri supuse impozitării, precum şi a condiţiilor de impozitare intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea Decizia nr. 190 din 19 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 14 septembrie 2001) şi având în vedere art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", rezultă, fără echivoc, că impozitarea pensiilor pentru partea care depăşeşte o anumită sumă pe lună nu poate fi considerată o confiscare parţială a pensiei (a se vedea Decizia nr. 149 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 10 august 2001). Dimpotrivă, această impozitare constituie o măsură socială prin care se majorează bugetul public naţional, care, potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, cuprinde, printre altele, şi bugetul asigurărilor sociale de stat şi, prin urmare, creează posibilităţile bugetare pentru majorarea corespunzătoare a pensiilor, precum şi pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii ţării (a se vedea Decizia nr. 149 din 8 mai 2001).

Impozitarea pensiilor nu încalcă dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţie, referitor la obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Impozitarea doar a acelei părţi a venitului din pensie care depăşeşte o anumită valoare, modificabilă în timp în funcţie de rata inflaţiei sau de alţi factori luaţi în considerare de legiuitor, constituie o opţiune a acestuia şi depinde de posibilităţile financiare ale statului, într-o anumită perioadă, pentru dimensionarea măsurilor de protecţie socială (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 321 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002, Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 7 martie 2012).

În privinţa obligaţiei plăţii contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate şi pentru veniturile obţinute din pensii, Curtea a observat că sistemul public de asigurări sociale de sănătate, datorită faptului că este guvernat de principiul solidarităţii, îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011).

Numai legiuitorul este în drept să decidă categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate, iar pensia, în mod indubitabil, este un astfel de venit; în lipsa plăţii acestei contribuţii, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat. Faptul că legiuitorul are posibilitatea de a excepta pensia de la plata unor astfel de contribuţii reprezintă o chestiune care ţine în mod exclusiv de opţiunea sa. O atare exceptare nu este o cerinţă de ordin constituţional. Ceea ce Constituţia impune este ca prin astfel de măsuri să nu se aducă atingere nivelului de trai decent - de altfel un concept constituţional relativ (a se vedea Decizia nr. 1.594 din 14 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 21 decembrie 2011) - al pensionarilor, fapt de care statul este îndeobşte preocupat, întrucât a prevăzut atât calitatea de asigurat pensionarilor care au o pensie sub 740 lei, fără plata contribuţiei corespunzătoare, cât şi scutirea parţială de la plata contribuţiei, în sensul că prin aplicarea cotei corespunzătoare pensia netă nu poate fi mai mică de 740 lei (Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 7 martie 2012).

Totodată, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale". Noţiunea "bun" utilizată de acest text are o semnificaţie autonomă, putându-se considera că pensia este un bun care intră sub protecţia acestui text. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pronunţată în Cauza Muller contra Austriei, 1972, a subliniat faptul că, deşi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, "acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum" (a se vedea Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). Astfel, nu se poate reţine critica potrivit căreia prin impozitarea pensiilor şi aplicarea unei contribuţii de asigurări sociale se ajunge la încălcarea dreptului de proprietate al pensionarilor.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia ordonanţele de urgenţă nu pot reglementa în domenii rezervate legilor organice, Curtea constată că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenţă, care nu reprezintă o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ, adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unor situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată (a se vedea Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 6.782/105/2012 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. I, II, III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice şi ale art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu