Decizie nr. 201 din 31 martie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Ana Elena Tincu, Mihaela Lenuţa Botos, Iacob Bura, Mariana Zoica Bura, Lia Dărăban, Angela Gavriş ş.a., prin reprezentant legal Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Satu Mare, în Dosarul nr. 1.460/83/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, de Daniela Alupei, Adriana Baltaru, Gabriela Bojescu, Ana Butnaru, Camelia Ciobanu, Olimpia Cobuz, Mihai Cojocariu Şchiopu ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.627/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Mariana Atofanei, Livia Ciucalau, Lidia Macsiniuc, Cristian Dumitru Pricop, Dumitru Merticariu ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.697/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Luminiţa Avădăni, Doina Acostinesă, Daniela Bărăncianu, Mirela Bilibău, Mihaela Adina Botizatu, Gabriela Luminiţa Cărămidă ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.699/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Daniela Leonte, Monica Florescu, Alina Bidica, Mălina Onofras şi Alina Turinovici, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.721/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Elena Mihaela Roşu, Marin Mihai Modrea, Alina Zambalic şi Tinela Valentina Saviuc, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.722/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Carmen Maria Chihulcă, Felicia Mirela Melinte, Mariana Gabi Bosoi, Mirela Crupinschi, Raluca Cucoşăl ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.804/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi, respectiv, de Alina Niţă, Violeta Sandu, Nely Hanghicel, Elisabeta Sociu, Dana Galatanu ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.806/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.446D/2014, nr. 77D/2015, nr. 78D/2015, nr. 79D/2015, nr. 80D/2015, nr. 81D/2015, nr. 82D/2015 şi nr. 83D/2015.

2.Dosarele au fost conexate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în şedinţa publică din 12 martie 2015, dată la care au avut loc dezbaterile în acest sens, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea apărătorului ales al autorilor excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele nr. 77D-83D/2015, prin care s-a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat judecarea cauzei pentru data de 31 martie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

3.La apelul nominal în dosarele nr. 77D-83D/2015 se prezintă apărătorul ales al autorilor excepţiei, doamna avocat Camelia Mihaela Bobaşu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi preşedintele Ligii Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, domnul Liviu Axinte, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul doamnei avocat Camelia Mihaela Bobaşu, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând, pe larg, motivele formulate în faţa instanţei de judecată, cuprinse în notele scrise ale autorilor excepţiei care au însoţit încheierea de sesizare a Curţii, aflate la dosarul cauzei. În plus faţă de acestea arată că, în expunerea de motive la proiectul Legii nr. 63/2011, Guvernul justifică unificarea salarizării personalului didactic prin existenţa unei practici neunitare a instanţelor de judecată în această materie, deşi sarcina interpretării şi aplicării unitare a legii pentru uniformizarea salariilor revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum prevede art. 126 alin. (3) din Constituţie. Susţine că, încălcând dispoziţiile constituţionale citate şi substituindu-se puterii judecătoreşti, respectiv competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Guvernul nu a respectat supremaţia Legii fundamentale, încălcând astfel şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5). Arată că susţinerile Guvernului, potrivit cărora prin majoritatea sentinţelor judecătoreşti au fost apreciate pretenţiile personalului didactic ca fiind justificate, acest lucru ducând la depăşirea anvelopei bugetare pentru salarii în valoare de 39 miliarde lei, negociată cu Fondul Monetar Internaţional pentru anul 2011, nu pot motiva diminuarea salariilor exclusiv în învăţământ. Şi în acest caz Guvernul era obligat să respecte supremaţia legilor de salarizare din domeniul bugetar, iar încadrarea în anvelopa bugetară trebuia să se facă printr-o nouă lege de reducere a salariilor bugetarilor cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie. Or, prin Legea nr. 63/2011 Guvernul a plasat sarcina încadrării în anvelopa bugetară negociată cu Fondul Monetar Internaţional pentru anul 2011 exclusiv asupra personalului didactic din învăţământ, cu încălcarea legii şi a Constituţiei. Depune la dosar note scrise cu privire la susţinerile orale din şedinţa publică.

5.Preşedintele Ligii Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, domnul Liviu Axinte, având cuvântul, arată că în judeţele Botoşani şi Suceava salarizarea s-a făcut conform coeficienţilor de salarizare şi valorilor rezultate din Legea nr. 221/2008, ca urmare a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile ale Curţii de Apel Suceava, în temeiul cărora ordonatorii de credite au emis decizii de reîncadrare începând cu data de 1 iunie 2010. Aşa încât, la data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, personalul didactic şi didactic auxiliar din judeţele Botoşani şi Suceava era plătit potrivit Legii nr. 221/2008.

6.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că Legea nr. 63/2011 a constituit obiect al controlului de constituţionalitate a priori şi a posteriori, considerentele jurisprudenţei deja formate păstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză. În plus, cât priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 63/2011, care prevăd că prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi băneşti sau în natură care excedează prevederilor acestei legi, arată că această soluţie legislativă se regăseşte şi în alte acte normative, respectiv art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, fiind supusă controlului de constituţionalitate, iar printr-o jurisprudenţă concordantă Curtea a reţinut că regimul juridic special al contractelor colective de muncă încheiate pentru salariaţii instituţiilor publice este determinat de situaţia deosebită a părţilor acestor contracte, de vreme ce cheltuielile necesare pentru funcţionarea instituţiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariaţilor, sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor. În acest sens, face referire la deciziile Curţii nr. 768/2007, nr. 1.024/2010 şi nr. 1.010/2011. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 63/2011 şi anexele nr. 2 şi nr. 3b la lege, arată că obiecţiile autorilor se referă la situaţia particulară în care prin hotărâri definitive şi irevocabile s-a stabilit, pentru viitor, o anumită salarizare a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar, salarizare care s-a făcut până la data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 stabilit la nivelul de 400 lei prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008; după data de 13 mai 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, salariile personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar aflate în plată au fost reduse faţă de cele pe care le-ar fi avut în temeiul Legii nr. 221/2008. Apreciază că se pune astfel în discuţie restrângerea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, care funcţionează doar atât timp cât norma juridică avută în vedere la pronunţarea lor este aceeaşi. Efectele hotărârilor judecătoreşti sunt, ca atare, adaptate efectelor pe care le produce intrarea în vigoare a unui nou act normativ de salarizare, fiind vorba de o limitare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, construcţie juridică pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să soluţioneze recursurile în interesul legii, a dezvoltat-o în Decizia nr. 9/2013 în materia revizuirii pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010, raţionamentul menţinându-şi valabilitatea şi în prezentele litigii. În final, apreciază că elementele noi puse în discuţie de către părţi nu sunt de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.Prin Încheierea din 4 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.460/83/2014 şi, prin încheierile din 6 ianuarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 2.627/40/2014, nr. 2.697/40/2014, nr. 2.699/40/2014, nr. 2.721/40/2014, nr. 2.722/40/2014, nr. 2.804/40/2014 şi nr. 2.806/40/2014, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă şi, respectiv, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Ana Elena Tincu, Mihaela Lenuţa Botos, Iacob Bura, Mariana Zoica Bura, Lia Dărăban, Angela Gavriş ş.a., prin reprezentant legal Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Satu Mare, de Daniela Alupei, Adriana Baltaru, Gabriela Bojescu, Ana Butnaru, Camelia Ciobanu, Olimpia Cobuz, Mihai Cojocariu Şchiopu ş.a., de Mariana Atofanei, Livia Ciucalau, Lidia Macsiniuc, Cristian Dumitru Pricop, Dumitru Merticariu ş.a., de Luminiţa Avădăni, Doina Acostinesă, Daniela Bărăncianu, Mirela Bilibău, Mihaela Adina Botizatu, Gabriela Luminiţa Cărămidă ş.a., de Daniela Leonte, Monica Florescu, Alina Bidica, Mălina Onofras şi Alina Turinovici, de Elena Mihaela Roşu, Marin Mihai Modrea, Alina Zambalic şi Tinela Valentina Saviuc, de Carmen Maria Chihulcă, Felicia Mirela Melinte, Mariana Gabi Bosoi, Mirela Crupinschi, Raluca Cucoşăl ş.a. şi, respectiv, de Alina Niţă, Violeta Sandu, Nely Hanghicel, Elisabeta Sociu, Dana Galatanu ş.a., toţi prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în cauze având ca obiect acordarea de drepturi băneşti.

8.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii fac referire la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, şi arată că actele normative care au modificat ulterior acest act normativ au fost declarate neconstituţionale prin decizii succesive ale Curţii Constituţionale. De asemenea, fac referire la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în care s-a reţinut faptul că, urmare a deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009. Arată că, potrivit art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, salariile de bază ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ au rămas la nivelul salariilor legale din luna decembrie 2009, respectiv la nivelul salariilor prevăzute de Legea nr. 221/2008, însă aplicarea textului de lege menţionat a fost blocată de prevederile art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010. Invocă atât Decizia Curţii Constituţionale nr. 877/2011 prin care au fost supuse controlului de constituţionalitate dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, cât şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11/2012, pronunţată într-un recurs în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, şi arată că dreptul personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ la salarizarea conform Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, s-a perpetuat şi după data de 1 ianuarie 2010. Totodată, arată că, începând cu data de 3 iulie 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prin care s-a prevăzut, potrivit art. 16, pentru perioada iulie-decembrie 2010, diminuarea veniturilor brute pentru întreg personalul plătit din fonduri publice, dar fără modificarea coeficienţilor de calculare a salariilor de bază stabiliţi prin Legea nr. 221/2008 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009. De asemenea, arată că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care a majorat salariile diminuate în temeiul Legii nr. 118/2010, cu 15%, fără a se aduce modificări coeficienţilor de calculare a salariilor de bază, prevăzând în art. 1 că salarizarea în anul 2011 porneşte de la salariile de referinţă stabilite în luna octombrie 2010. În continuare, arată că, până la pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 877/2011, ordonatorii de credit au fost în confuzie, salarizarea în învăţământul preuniversitar fiind făcută neuniform, majoritatea ordonatorilor de credite efectuând salarizarea conform coeficienţilor de ierarhizare şi valorilor rezultate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, impusă de art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, în vreme ce în judeţele Botoşani, Suceava, Buzău, Galaţi - comuna Lieşti salarizarea s-a făcut conform coeficienţilor de salarizare şi valorilor rezultate din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. În acest context, arată că în data de 14 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 care a uniformizat salarizarea din învăţământ şi a eliminat coeficienţii de ierarhizare şi de multiplicare din grilele de salarizare, înlocuindu-i cu valori care rezultă din înmulţirea celor doi coeficienţi. Susţin că Guvernul, prin Legea nr. 63/2011, a uniformizat salariile personalului didactic din învăţământ, iar pentru a stabili valorile salariale a luat în calcul coeficienţii de multiplicare şi de ierarhizare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, reducând astfel cu 25% valorile salariale în raport cu Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 221/2008, fără ca în expunerea de motive a actului normativ menţionat să fie prezentate argumente faţă de restrângerea drepturilor în raport cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie. În concluzie, susţin că Legea nr. 63/2011 contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), întrucât "perpetuează prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, neconstituţională, chiar dacă introduce în locul coeficienţilor de multiplicare şi de ierarhizare rezultatul înmulţirii acestora". În opinia autorilor excepţiei soluţia constituţională era aceea a uniformizării salariilor din învăţământ prin raportare la valorile rezultate din prevederile Legii nr. 221/2008.

9.Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă apreciază că Legea nr. 63/2011 este constituţională.

10.Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate arătând că Legea nr. 63/2011 nu contravine Constituţiei, acest lucru fiind stabilit prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 575/2011 pronunţată în soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile Legii privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.

11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

12.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorilor excepţiei, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.

15.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

16.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 63/2011 a constituit obiect al controlului de constituţionalitate a priori prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea constatând că obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile Legii privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este neîntemeiată în raport cu criticile formulate.

17.Totodată, actul normativ criticat, în ansamblu, a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, a posteriori, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. În acest sens sunt Decizia nr. 130 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, Decizia nr. 158 din 23 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, Decizia nr. 170 din 28 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 mai 2012, Decizia nr. 220 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 28 mai 2012, Decizia nr. 264 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 5 iunie 2012, Decizia nr. 322 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2012, Decizia nr. 526 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 16 iulie 2012, Decizia nr. 574 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012, Decizia nr. 577 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 14 august 2012, şi Decizia nr. 593 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 23 iulie 2012, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate, constatând că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

18.În jurisprudenţa precitată, Curtea a reţinut, în esenţă, faptul că legea supusă controlului de constituţionalitate stabileşte drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare, aşadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Din examinarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie Curtea a constatat, de asemenea, că dreptul la anumite foloase băneşti în calitate de salariat a fost asimilat, în anumite condiţii, unui drept de proprietate şi analizat din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În această privinţă însă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a distins între dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată. Astfel, prin Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotărârea din 20 mai 2010, pronunţată în Cauza Lelas împotriva Croaţiei, paragraful 58, Curtea a reţinut că nu este consacrat prin Convenţie dreptul de a continua să fii plătit cu un salariu într-un anumit cuantum; venitul care a fost câştigat reprezintă însă un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în acelaşi sens, Hotărârea din 13 iulie 2006, pronunţată în Cauza Bahgeyaka împotriva Turciei, Hotărârea din 24 martie 2005, pronunţată în Cauza Erkan împotriva Turciei, Hotărârea din 9 noiembrie 2000, pronunţată în Cauza Schetini şi alţii împotriva Italiei). Aceeaşi distincţie semnificativă este realizată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aplicabilă, mutatis mutandis, în prezenta cauză, spre exemplu Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Aşa încât, cât priveşte salariul ce urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Ketchko împotriva Ucrainei, paragraful 23). De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

19.Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea Constituţională a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.

20.Cu acelaşi prilej, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învăţământ.

21.Totodată, Curtea a reţinut că în anul 2012 salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ s-a făcut conform prevederilor Legii nr. 63/2011, potrivit art. II - art. 1 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. De asemenea, salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, potrivit art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, s-a majorat cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012, şi cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012. În anul 2013, salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ s-a făcut potrivit prevederilor Legii nr. 63/2011 şi s-au menţinut în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012. În anul 2014, salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ s-a făcut potrivit prevederilor Legii nr. 63/2011 şi s-a menţinut la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul şi-a desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013.

22.Faţă de cele menţionate, în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, Curtea a constatat o prelungire a aplicabilităţii dispoziţiilor criticate din Legea nr. 63/2011 în perioada 2012-2014. În acest sens sunt Decizia nr. 642 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012, Decizia nr. 691 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 16 august 2012, Decizia nr. 692 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 16 august 2012, Decizia nr. 722 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 23 august 2012, Decizia nr. 818 din 4 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 11 decembrie 2012, Decizia nr. 902 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2013, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013.

23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

24.Distinct faţă de cele statuate în jurisprudenţa precitată, Curtea reţine că legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015). Totuşi, în activitatea de legiferare în această materie legiuitorul trebuie să ţină seama că învăţământul constituie o prioritate naţională, iar salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul şi importanţa activităţii prestate.

25.Cât priveşte invocarea de către autorii excepţiilor de neconstituţionalitate a deciziilor nr. 3 din 4 aprilie 2011 şi nr. 11 din 8 octombrie 2012, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, Curtea observă că acestea au vizat o situaţie existentă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, iar aspectele rezultate din aceste decizii nu mai subzistă în actuala reglementare care a stabilit un sistem de salarizare unitar pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ. De altfel, legiuitorul nu este obligat la adoptarea unei soluţii legislative care să preia cele stabilite în decizia pronunţată în urma soluţionării unui recurs în interesul legii, ci poate adopta o reglementare nouă şi neechivocă (în acest sens este Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011). Decizia pronunţată în urma promovării unui recurs în interesul legii reprezintă rezultatul unei activităţi de interpretare a legii (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 221 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010), şi nu de legiferare (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), şi îşi găseşte aplicabilitatea atât timp cât temeiul de drept, mai precis norma interpretată, este în vigoare. De altfel, aceste considerente de principiu se regăsesc în prevederile art. 518 din noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora "Decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării".

26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ana Elena Tincu, Mihaela Lenuţa Botos, Iacob Bura, Mariana Zoica Bura, Lia Dărăban, Angela Gavriş ş.a., prin reprezentant legal Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Satu Mare, în Dosarul nr. 1.460/83/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, de Daniela Alupei, Adriana Baltaru, Gabriela Bojescu, Ana Butnaru, Camelia Ciobanu, Olimpia Cobuz, Mihai Cojocariu Şchiopu ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.627/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Mariana Atofanei, Livia Ciucalau, Lidia Macsiniuc, Cristian Dumitru Pricop, Dumitru Merticariu ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.697/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Luminiţa Avădăni, Doina Acostinesă, Daniela Bărăncianu, Mirela Bilibău, Mihaela Adina Botizatu, Gabriela Luminiţa Cărămidă ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.699/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Daniela Leonte, Monica Florescu, Alina Bidica, Mălina Onofras şi Alina Turinovici, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.721/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Elena Mihaela Roşu, Marin Mihai Modrea, Alina Zambalic şi Tinela Valentina Saviuc, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.722/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, de Carmen Maria Chihulcă, Felicia Mirela Melinte, Mariana Gabi Bosoi, Mirela Crupinschi, Raluca Cucoşăl ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.804/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi, respectiv, de Alina Niţă, Violeta Sandu, Nely Hanghicel, Elisabeta Sociu, Dana Galatanu ş.a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 2.806/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu