Decizie nr. 594 din 5 iunie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Mioara Iolanda Grecu în Dosarul nr. 361/42/2011/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 390D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Parlamentul României, doamna consilier Ana Cătănea, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Parlamentului, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 şi ca inadmisibilă a celei privind art. 30 alin. (6) din Legea-cadru nr. 330/2009 şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 320 din 29 martie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 361/42/2011/a1, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Mioara Iolanda Grecu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii emise de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care s-a dispus clasarea cererii autorului excepţiei de constatare a existenţei unei stări de discriminare ca urmare a neacordării sumei compensatorii corespunzătoare sporului de 15% pentru judecătorii care posedă titlul ştiinţific de doctor în drept, pe motiv de necompetenţă materială.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât un anumit spor, cel prevăzut de art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, se acordă numai persoanelor care aveau în plată acest spor la data de 31 decembrie 2009. Or, cei ce nu aveau în plată acest spor, deşi şi-au finalizat studiile doctorale înainte de 31 decembrie 2009, nu beneficiază de acest spor, ceea ce este discriminatoriu.

Mai mult, înlăturându-se sporul de doctorat, este împiedicată realizarea formării profesionale a judecătorilor, ceea ce afectează statutul profesiei de magistrat. Se consideră a fi încălcat şi dreptul la muncă.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât este atributul legiuitorului de a interveni asupra actelor normative şi de a reglementa situaţii care să corespundă nevoilor sociale existente la un moment dat.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că acceptarea susţinerilor autorului excepţiei ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai putea modifica sistemul de salarizare, pe motiv că ar crea diferenţe faţă de sistemul anterior de salarizare. Diferenţa de tratament juridic în privinţa acordării sporului de 15% pentru deţinerea titlului de doctor în drept este justificată prin faptul că cetăţenii se află în situaţii obiectiv diferite în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum.

Se mai arată că posibilitatea valorificării sub aspect salarial, cu titlu de spor salarial, a unui titlu ştiinţific excedează conceptului de formare profesională definit de legislaţia muncii.

În fine, este reiterată jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la larga marjă de apreciere de care beneficiază legiuitorul cu privire la acordarea şi retragerea drepturilor salariale cu caracter suplimentar.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, textele legale criticate nemaifiind în vigoare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, precum şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică, pe lângă textele mai sus menţionate, şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. Având în vedere cele de mai sus, Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează a se pronunţa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 şi art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, texte care au următorul cuprins:

–Art. 30 alin. (6) din Legea-cadru nr. 330/2009: "(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora".

–Art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...]

7.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 10 alin. (8), art. 11 alin. (4), art. 12-14, art. 15 alin. (1), art. 17, art. 22-29, art. 30-31, art. 31 1 alin. (2), art. 32-34 şi art. 37-41.";

–Art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 : "(1) În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcţie de acestea.";

–Art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 : "(5) În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 125 privind statutul judecătorilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă următoarele:

I. În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare".

Aşadar, deşi dispoziţiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislaţiei, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, având în vedere că ele continuă să producă efecte juridice asupra raportului de muncă al autorului excepţiei în privinţa salarizării şi implicit deci al acordării/neacordării sporului pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor. A se vedea, ad similis, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012.

II. Prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009 a fost abrogată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, cu excepţia art. 10 alin. (8), art. 11 alin. (4), art. 12-14, art. 15 alin. (1), art. 17, art. 22-29, art. 30-31, art. 31 1 alin. (2), art. 32-34 şi art. 37-41. Or, sporul la care face referire autorul excepţiei, respectiv sporul de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară acordat pentru judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, precum şi personalul de specialitate din cadrul Institutului Naţional de Criminologie, care posedă titlul ştiinţific de doctor sau doctor docent, era cuprins în art. 5 din ordonanţa de urgenţă menţionată, în prezent abrogat.

Curtea Constituţională a constatat că "sporurile, premiile şi alte stimulente acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula" (a se vedea în acest sens Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, Decizia nr. 693 din 17 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006, Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, Decizia nr. 337 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2009, Decizia nr. 487 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 iunie 2009, Decizia nr. 876 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, Decizia nr. 243 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.280 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 24 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, precitată).

Or, în cauza de faţă, Curtea constată că sporul în discuţie a fost eliminat începând cu data de 1 ianuarie 2010. Faptul că sumele de bani aferente sporului au fost menţinute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu pentru persoanele care îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 nu vizează existenţa sau inexistenţa sporului, ci reprezintă o măsură tranzitorie până la intrarea în vigoare, în totalitate, a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, lege în care nu se regăseşte acest spor.

Prin urmare, este de competenţa legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea drepturilor salariale suplimentare, fără relevanţă constituţională, astfel încât abrogarea art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 nu este discriminatorie şi nu afectează dreptul constituţional la salariu.

Art. 125 din Constituţie nu are incidenţă în cauză, ipoteza sa normativă vizând statutul judecătorilor, iar statutul acestora nu are nicio legătură cu drepturile salariale suplimentare. Dimpotrivă, aceştia beneficiază de o indemnizaţie corespunzătoare statului şi rolului lor în societate, iar acordarea unor sporuri suplimentare acesteia ţine în mod exclusiv de voinţa legiuitorului.

III. Potrivit art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009, realizarea trecerii la noul sistem de salarizare reglementat se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a legii nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor anterioare. De aceea, art. 30 alin. (6) din lege a prevăzut că, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege şi nu au fost incluse în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora. Or, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, criticată în prezenta cauză, nu face altceva decât să integreze aceste sporuri, care în cursul anului 2010 au fost acordate sub formă de sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, în indemnizaţia lunară de încadrare, fără ca acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de lege. Astfel, calculul celorlalte sporuri la indemnizaţia lunară de încadrare se va face fără a lua în considerare suma compensatorie cu caracter tranzitoriu menţionată mai sus.

Din cele expuse, Curtea, prin Decizia nr. 320 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012, a constatat că textul legal criticat nu vizează situaţia autorului excepţiei, ci situaţia acelor persoane care aveau în plată la 31 decembrie 2009 sporul reglementat de art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006. A accepta susţinerea autorului excepţiei ar echivala cu subrogarea Curţii Constituţionale în sfera de competenţă a legiuitorului şi cu acordarea sporului în cauză, încălcând astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Cu acelaşi prilej, Curtea a arătat că nu este o situaţie similară cu cea constatată în Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, întrucât autorul excepţiei nu solicită constatarea neconstituţionalităţi vreunei sintagme din textul criticat, ci aduce în discuţie o pretinsă soluţie legislativă necuprinsă normativ în textul criticat; or, Curtea nu este competentă să complinească un atare text legislativ, întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, ar încălca sfera de competenţă a Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a ţării.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Mioara Iolanda Grecu în Dosarul nr. 361/42/2011/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (6) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar şi art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Karoly