Decizie nr. 783 din 26 septembrie 2012

1.Cu Adresa nr. 16/476 din 30 august 2012, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul Mircea-Nicu Toader, a trimis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. l) din Constituţie, pentru exercitarea controlului de constituţionalitate asupra prevederilor Hotărârii Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune.

Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.486 din 30 august 2012 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.314L/2/2012.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile unui număr de 70 de deputaţi, şi anume: Mircea-Nicu Toader, Eugen Bădălan, Nicolae Bud, Tinel Gheorghe, Ioan-Nelu Botiş, Viorel Balcan, Sulfina Barbu, Doiniţa-Mariana Chircu, Valeriu Alecu, Dan-Radu Zătreanu, Adrian Henorel Niţu, Cornel Ghiţă, Marius-Sorin Gondor, Claudia Boghicevici, Iustin-Marinel Cionca-Arghir, Ştefan Seremi, Mihai Doru Oprişcan, Sorin Andi Pandele, Ioan Bălan, Lucian Nicolae Bode, Sever Voinescu-Cotoi, Răzvan Mustea-Şerban, Ioan Oltean, George Ionescu, Mihai Stroe, Toader Stroian, Mihai Cristian Apostolache, Roberta Alma Anastase, Florin Serghei Anghel, Cristian-Ion Burlacu, Dan Mihai Marian, Zanfir Iorguş, Vasile Gherasim, Nicuşor Păduraru, Victor Boiangiu, Costică Canacheu, Adrian Rădulescu, Adrian Florescu, Adrian Bădulescu, Teodor-Marius Spînu, Daniel Buda, Alin Augustin Florin Popoviciu, Alin Silviu Trăşculescu, Stelică Iacob Strugaru, Constantin Dascălu, Neculai Rebenciuc, Stelian Ghiţă-Eftemie, Gheorghe Ialomiţianu, Elena Gabriela Udrea, Constantin Chirilă, Gabriel-Dan Gospodaru, Marius Cristinel Dugulescu, Cornel Ştirbeţ, Gabriel Andronache, Mircea Marin, Petru Călian, Postolachi Florin, Cristian Petrescu, Iulian Vladu, Raluca Turcan, Carmen Axenie, Cristian Alexandru Boureanu, Constantin Severus Militaru, Gelu Vişan, Cezar-Florin Preda, Petru Movilă, Valerian Vreme, Gheorghe Albu, Monica Maria Iacob-Ridzi şi Mihaela Stoica.

2.1.În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se apreciază că Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie referitoare la principiul statului de drept, respectiv obligativitatea respectării legii.

În acest sens, se arată că plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului, potrivit prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, are obligaţia să desemneze membrii Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, respectiv ai Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice şi ponderii acestora în Parlament. Or, plenul reunit al Parlamentului, în cauza de faţă, nu a votat propunerile de membri înaintate de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, grup căruia i se cuvenea, conform configuraţiei politice şi ponderii sale în Parlament, un număr de 3 locuri de titulari şi 3 de supleanţi. De altfel, în cele două comisii pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă ale celor două Camere ale Parlamentului au fost audiaţi pentru nominalizare doar candidaţii propuşi de grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat, Partidului Naţional Liberal, Uniunii Democrate Maghiare din România şi Uniunii Naţionale pentru Progresul României, astfel încât a fost înaintată spre aprobarea plenului Parlamentului lista cuprinzând doar numele acestor candidaţi.

În consecinţă, se apreciază că hotărârea criticată încalcă "dominaţia legii şi a dreptului" şi, implicit, principiul statului de drept.

În final, autorii sesizării de neconstituţionalitate mai evidenţiază faptul că majoritatea parlamentară are posibilitatea constituţională de a modifica sau completa legea, dar este obligată să respecte conţinutul normativ al legii în vigoare atunci când o aplică. Or, atitudinea de ignorare a legii este contrară principiilor constituţionale referitoare la statul de drept şi la respectarea legilor, ceea ce atrage de altfel neconstituţionalitatea hotărârii contestate.

2.2.Curtea Constituţională a solicitat punctele de vedere ale birourilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor asupra sesizării de neconstituţionalitate.

2.2.1.Preşedintele Camerei Deputaţilor, prin Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1/1.558/VZ din 18 septembrie 2012, a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, în care se apreciază că sesizarea de neconstituţionalitatea formulată este inadmisibilă.

În acest sens, se arată că, în urma modificării aduse Legii nr. 47/1992 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, Curtea nu mai este competentă să se pronunţe asupra constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului. Este invocată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 727 din 9 iulie 2012, prin care s-a stabilit că sunt supuse controlului de constituţionalitate numai acele "hotărâri ale Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale", fiind excluse, pe cale de consecinţă, alte hotărâri cu caracter normativ, precum şi hotărârile cu caracter individual. În acelaşi sens este invocată şi Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011.

În final, se conchide că hotărârea criticată, vizând numirea în funcţie a membrilor titulari şi a celor supleanţi în Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, are caracter individual şi, ca urmare, sesizarea de neconstituţionalitate trebuie respinsă ca inadmisibilă.

2.2.2.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului.

2.3.În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 25 septembrie 2012, Curtea Constituţională, având în vedere cele consemnate în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 57 din 6 iulie 2012, cu privire la decizia Comitetului liderilor grupurilor parlamentare în legătură cu desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, a solicitat secretarului general al Camerei Deputaţilor comunicarea unei copii după decizia adoptată sau stenograma întâlnirii Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, după caz, care a avut loc la data de 25 iunie 2012, după epuizarea ordinii de zi a şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.

Prin Adresa nr. 51/4.021 din 25 septembrie 2012, secretarul general al Camerei Deputaţilor a comunicat faptul că nu există nicio stenogramă a vreunei întâlniri a Comitetului liderilor grupurilor parlamentare şi nici nu deţine vreo decizie scrisă sau vreun protocol a acestuia înregistrate la Secretariatul general al Camerei Deputaţilor privind negocierea pentru stabilirea candidaturilor pentru Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, lucrările şi documentele depuse la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012, precum şi dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

3.Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 27 iunie 2012, care are următorul cuprins:

În temeiul prevederilor art. 19 şi ale art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. – Se desemnează în Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, pentru o perioadă de 4 ani, începând cu data de 26 iunie 2012, membrii titulari şi membrii supleanţi prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 26 iunie 2012, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Anexă

COMPONENŢA

Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune

I. Membri titulari II. Membri supleanţi

Jugănaru Anne Rose-Marie Ristea Luminiţa Violeta

Brînzan Claudiu Cernea Mihai Andrei

Niţulescu Cristian Arhire Vasile

Săftoiu Claudiu Drăgan Dida

Hossu Longin Lucia Bârsan Daniela

Radu Irina Iancu Cristina

Nagy Zoltan Levente Rostas-Peter Istvan

Nicolicea Nicoleta

Surugiu Romina-Gabriela

Tufeanu Gabriel Oblu Marius-Costel

Nicolau Valentin Rădulescu Mihai

Burtea Sorin Popescu Ioana Cătălina

Cornea Raico Ghiţă Andreea-Julika

4.Prevederile constituţionale invocate în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt:

–Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";

–Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."

Totodată, se arată că hotărârea criticată încalcă art. 19 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, potrivit căruia:

(2)Listele de candidaţi se înaintează birourilor permanente ale celor două Camere, după cum urmează:

a)grupurile parlamentare reunite din cele două Camere înaintează propuneri pentru 8 locuri, potrivit configuraţiei politice şi ponderii lor în Parlament;

b)Preşedintele României, pentru un loc;

c)Guvernul, pentru un loc;

d)personalul angajat al fiecărei societăţi desemnează, prin vot secret, candidaţii pentru două locuri, în cadrul unui scrutin organizat de conducerea societăţii respective;

e)grupurile parlamentare ale minorităţilor naţionale, pentru un loc.

În realitate, din motivarea sesizării de neconstituţionalitate Curtea constată că autorul acesteia are în vedere numai art. 19 alin. (2) lit. a) teza finală din Legea nr. 41/1994.

5.1.Înainte de a proceda la analiza propriu-zisă a criticilor de neconstituţionalitate, Curtea urmează a se pronunţa asupra următoarelor probleme prealabile:

–dacă sesizarea instanţei constituţionale a fost realizată cu îndeplinirea condiţiilor procedurale prevăzute de Legea nr. 47/1992;

–dacă hotărârile Parlamentului intră sub incidenţa competenţei ratione materiae a instanţei constituţionale;

–dacă hotărârile Parlamentului, indiferent de caracterul acestora, pot face obiect al controlului de constituţionalitate;

–dacă norma de referinţă poate fi una infraconstituţională raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie;

–dacă prezenta sesizare de neconstituţionalitate a fost formulată de către subiectele de drept prevăzute de lege.

5.1.1.Sub aspectul legalităţii sesizării, Curtea reţine că, deşi sesizarea de neconstituţionalitate a fost depusă direct la Curtea Constituţională, contrar art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Sesizarea făcută de parlamentari se trimite Curţii Constituţionale în ziua primirii ei, de către secretarul general al Camerei respective", aceasta nu este o cauză de inadmisibilitate, ci una de neregularitate (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 305 din 12 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, Decizia nr. 729 din 9 iulie 2012, Decizia nr. 732 din 10 iulie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 12 iulie 2012, şi Decizia nr. 735 din 24 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2012). În consecinţă, Curtea a fost legal învestită cu prezenta sesizare de neconstituţionalitate.

5.1.2.Atribuţia Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor plenului Senatului şi hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului a fost introdusă prin art. I pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Această atribuţie a fost conferită prin lege organică, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, aflându-şi sediul în art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.

La data de 19 iunie 2012 a fost adoptată Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, lege care viza eliminarea, din cuprinsul art. 27 alin. (1), a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor plenului Senatului şi hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, asupra cărora Curtea Constituţională avea competenţa a se pronunţa. La data de 27 iunie 2012, Curtea a fost sesizată cu o obiecţie de neconstituţionalitate a acestei legi în cadrul controlului a priori de constituţionalitate reglementat de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi, în cursul soluţionării acesteia, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, prin care au fost modificate prevederile alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, în acelaşi sens în care dispuneau şi prevederile Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, aflate pe rolul Curţii Constituţionale pentru exercitarea controlului a priori de constituţionalitate.

Prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012, Curtea Constituţională a admis obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi a constatat că "soluţia legislativă care exclude de la controlul de constituţionalitate hotărârile Parlamentului care afectează valori şi principii constituţionale este neconstituţională".

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, "Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

Astfel, chiar dacă, în mod formal, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 era încă în vigoare, Curtea, prin Decizia nr. 728 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 12 iulie 2012, şi Decizia nr. 729 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 12 iulie 2012, a stabilit: "Concluzia firească ce poate fi desprinsă în urma analizării întregului context juridic al momentului, astfel cum a fost expus mai sus, nu poate fi, în sens constituţional, decât aceea a interpretării şi aplicării normelor juridice în vigoare în acord cu deciziile Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unor prevederi legale şi în conformitate cu efectele juridice specifice acestor decizii.

Aşa fiind, pentru menţinerea stării de constituţionalitate a cadrului legislativ în vigoare şi incident în cauza de faţă, rezultă că instanţa de contencios constituţional se poate pronunţa asupra hotărârilor Parlamentului «care afectează valori şi principii constituţionale»".

În consecinţă, sesizările de neconstituţionalitate care vizau Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25/2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, Hotărârea Senatului nr. 24/2012 privind revocarea din funcţia de preşedinte al Senatului a domnului Vasile Blaga, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, şi Hotărârea Parlamentului României nr. 32/2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, nu au fost respinse ca inadmisibile pe motiv că instanţa constituţională nu avea competenţa de a cenzura hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, hotărârile plenului Senatului şi hotărârile plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului - chiar dacă, astfel cum mai înainte s-a menţionat, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 era, în mod formal, încă în vigoare-, ci pe motiv că acestea nu afectau, prin obiectul şi efectul lor juridic, valori şi principii constituţionale.

Mai mult, prin Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, nepublicată încă, Curtea a constatat neconstituţionalitatea Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, stabilind că această ordonanţă de urgenţă este neconstituţională, încălcând art. 115 alin. (6) din Constituţie. Întrucât deciziile pronunţate de instanţa constituţională îi sunt opozabile din momentul pronunţării lor, nu de la data publicării în Monitorul Oficial al României, rezultă că în momentul de faţă sunt aplicabile pe deplin dispoziţiile Legii nr. 177/2010, competenţa Curţii fiind, astfel, reîntregită.

În consecinţă, competenţa ratione materiae a Curţii Constituţionale include şi controlul de constituţionalitate exercitat asupra hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor plenului Senatului şi hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului.

5.1.3.Prin Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Curtea a reţinut că textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferenţiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ ori individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituţionalitate - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecinţă, sesizările de neconstituţionalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile.

Totodată, Curtea a reţinut şi prin deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, că "pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional". Prin deciziile menţionate, Curtea a făcut o distincţie clară între hotărârile care sunt criticate din perspectiva valorilor, regulilor şi principiilor constituţionale, pe de o parte, şi hotărârile care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, pe de altă parte.

5.1.4.1.În privinţa hotărârilor care sunt criticate din perspectiva valorilor, regulilor şi principiilor constituţionale, instanţa constituţională a stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate astfel formulată, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte; aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Desigur, invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă.

În privinţa hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, Curtea a reţinut că norma de referinţă, în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat, poate fi atât o dispoziţie de rang constituţional, cât şi una infraconstituţională, ţinând cont de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. O atare orientare a Curţii este dată de domeniul de maximă importanţă în care intervin aceste hotărâri - autorităţi şi instituţii de rang constituţional -, astfel încât şi protecţia constituţională oferită autorităţilor sau instituţiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecinţă. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional pot fi supuse controlului de constituţionalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională.

5.1.4.2.Ţinând cont de considerentele de la punctul 5.1.4.1, prin Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, instanţa constituţională a reţinut că autoritatea publică vizată prin hotărârea criticată, şi anume Consiliul Naţional al Audiovizualului, nu este una de rang constituţional. Prin urmare, nereferindu-se la o instituţie de rang constituţional, hotărârea criticată poate fi cenzurată numai din punctul de vedere al exigenţelor procedurale şi substanţiale stabilite expres prin textul Constituţiei.

Astfel, în precedent, Curtea a stabilit că din moment ce critica autorilor sesizării de neconstituţionalitate vizează încălcarea unor valori, reguli sau principii constituţionale expres menţionate, aceştia invocă, în mod efectiv, prevederile Constituţiei ca norme de referinţă, ceea ce echivalează cu faptul că sesizarea de neconstituţionalitate formulată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate stabilite de Curtea Constituţională.

5.1.4.3.În cauza de faţă, Curtea observă că autorul sesizării invocă încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie prin raportare la art. 19 alin. (2) lit. a) teza finală din Legea nr. 41/1994. Cu alte cuvinte, este vizată încălcarea unor texte constituţionale ca urmare a încălcării unui text legal. Prin urmare, sarcina Curţii este aceea de verificare mai întâi a conformităţii procedurii de adoptare a hotărârii cu exigenţele legii, ca mai apoi să raporteze această concluzie la textele constituţionale invocate.

Potrivit celor enunţate la punctul 5.1.4.1, hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional pot fi supuse controlului de constituţionalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională.

Art. 31 alin. (5) din Constituţie prevede in terminis că "Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică".

Articolul 1 şi 2 din Legea nr. 41/1994 prevăd că Societatea Română de Televiziune este o persoană juridică înfiinţată ca serviciu public autonom de interes naţional. Chiar dacă denumirea persoanei juridice, mai precis forma de organizare a serviciului public de televiziune, nu este cuprinsă în mod expres în textul Constituţiei, serviciul ca atare, precum şi activitatea pe care acesta îl prestează sunt prevăzute în mod expres de art. 31 alin. (5) din Constituţie. Totodată, controlul parlamentar asupra acesteia, precum şi obligaţia de a fi organizată potrivit unei legi organice sunt prevăzute tot prin textul Constituţiei.

Prin urmare, datorită faptului că existenţa acestui serviciu public este prevăzută de art. 31 alin. (5) din Constituţie, se conferă acestuia o importanţă constituţională, astfel încât hotărârile Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea acestuia pot fi, de asemenea, supuse controlului de constituţionalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională.

5.1.5.Întrucât atât în cuprinsul sesizării de neconstituţionalitate, cât şi al adresei de înaintare se face referire la "sesizarea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal", cât şi la "deputaţii din cadrul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal", Curtea reţine că sesizarea a fost formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaţilor, fiind semnată de liderul acestuia, domnul Mircea-Nicu Toader, conform art. 14 alin. (2) lit. c) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, semnăturile celorlalţi deputaţi prezentate în anexă având mai degrabă rolul de a sprijini acţiunea grupului parlamentar reprezentată de liderul acestuia.

5.2.În consecinţă, Curtea Constituţională, în temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi al dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost legal sesizată să se pronunţe asupra constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 28/2012.

6.Examinând criticile propriu-zise de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

6.1.Potrivit procesului-verbal al şedinţei comune a comisiilor pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, precum şi stenogramei şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi a Senatului din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 57 din 6 iulie 2012, atât în cadrul şedinţei comisiilor menţionate, cât şi în cel al plenului reunit al celor două Camere ale Parlamentului, s-a adus în discuţie înţelegerea liderilor de grupuri parlamentare de a nu permite grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat Liberal să nominalizeze persoane pentru audierea în comisia comună; potrivit procesului-verbal menţionat, cererea acestui partid de audiere a persoanelor propuse de acesta fiind respinsă cu 15 voturi împotrivă, 9 voturi pentru şi 2 abţineri.

Astfel au fost audiaţi doar candidaţii propuşi de Partidul Social Democrat, de Partidul Naţional Liberal, de Uniunea Democrată Maghiară din România, de Uniunea Naţională pentru Progresul României, de Preşedintele României, de Guvernul României, de personalul angajat al Societăţii Române de Televiziune şi de grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

La finalul audierilor din comisiile de specialitate, membrii acestora au hotărât cu 20 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri să transmită plenului Parlamentului un aviz favorabil pentru lista candidaţilor nominalizaţi pentru a face parte din Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune.

6.2.Aşadar, Curtea reţine că în privinţa candidaţilor nominalizaţi la nivelul grupurilor parlamentare reunite din cele două Camere nu au fost audiaţi la comisiile de specialitate şi cei propuşi de Partidul Democrat Liberal, astfel încât lista candidaţilor nominalizaţi pentru a face parte din Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune nu i-a cuprins şi pe aceştia. Desigur, o atare neregularitate putea fi acoperită prin votul plenului reunit al celor două Camere în sensul completării listei potrivit configuraţiei politice şi ponderii grupurilor parlamentare în Parlament, însă, în cauza de faţă, acest lucru nu s-a întâmplat. Mai mult, plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului a respins cererea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal "de retrimitere la comisii a raportului" în vederea audierii candidaţilor propuşi de partidul menţionat, cu 221 de voturi împotrivă şi 28 de voturi pentru. Aşadar, plenul reunit a aprobat şi şi-a însuşit ceea ce au propus comisiile de specialitate în şedinţă reunită, deşi avea competenţa de a infirma hotărârea luată în comisiile de specialitate.

De altfel, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că aceste comisii permanente sunt organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului, a căror activitate are caracter pregătitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 48 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994, Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012).

Dat fiind caracterul de organ de lucru intern al comisiilor parlamentare, natura juridică a avizelor adoptate de acestea este aceea a unui act preliminar, de recomandare, adoptat în scopul de a sugera o anumită conduită, sub aspect decizional, plenului fiecărei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele şi avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitării lor, nu şi din perspectiva soluţiilor pe care le propun, Senatul şi Camera Deputaţilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul îşi îndeplineşte atribuţiile constituţionale. În situaţia în care o comisie parlamentară, din diverse motive, nu îşi duce la îndeplinire activitatea potrivit legii şi Constituţiei, "nu este de natură a împiedica plenul fiecărei Camere de a dezbate şi de a decide direct asupra problemelor care intră în atribuţiile lor. În fond, specificul activităţii unei Camere a Parlamentului este de a adopta o decizie colectivă, luată cu majoritatea voturilor, după o dezbatere publică" (Decizia nr. 209 din 7 martie 2012 şi Decizia nr. 307 din 28 martie 2012).

6.3.Prin hotărârea adoptată, plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului a încălcat în mod vădit dispoziţiile art. 19 alin. (2) lit. a) teza finală din Legea nr. 41/1994, cele 8 locuri alocate grupurilor parlamentare trebuind a fi ocupate de candidaţii propuşi de acestea, potrivit configuraţiei politice şi ponderii lor în Parlament.

Ca urmare, Curtea reţine că încălcarea legii are drept consecinţă imediată nesocotirea art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede că respectarea legilor este obligatorie. Încălcarea acestei obligaţii constituţionale atrage implicit afectarea principiului statului de drept, consacrat prin art. 1 alin. (3) din Constituţie.

Având în vedere cele expuse, Curtea constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune este neconstituţională în ceea ce priveşte desemnarea candidaţilor de către grupurile parlamentare reunite ale celor două Camere ale Parlamentului.

7.Cu privire la efectele juridice pe care prezenta decizie le produce, Curtea reţine următoarele:

7.1.Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 îşi păstrează prezumţia de constituţionalitate până la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel încât actele juridice adoptate de Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune până la această dată rămân valabile, sub acest aspect (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, sau Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012).

7.2.Având în vedere cele constatate prin prezenta decizie, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 îşi încetează efectele juridice în privinţa celor 8 candidaţi desemnaţi de către grupurile parlamentare la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I. Tot ca efect al caracterului general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, Parlamentul urmează să stabilească procedura de desemnare a membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune în privinţa celor 8 locuri alocate grupurilor parlamentare cu respectarea întru totul a dispoziţiilor imperative ale art. 19 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 41/1994.

7.3.În fine, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale constante, puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pecare se sprijină acesta. Astfel, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 22 iulie 2010, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaţilor şi constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune este neconstituţională în ceea ce priveşte desemnarea candidaţilor de către grupurile parlamentare reunite ale celor două Camere ale Parlamentului.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 26 septembrie 2012 şi la ea au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecători.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Karoly