(actualizat până la data de 25 noiembrie 2010
*)Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 24 februarie 1948. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ până la data de 25 noiembrie 2010, cu modificările şi completările aduse de:
DECRETUL nr. 1228 din 15 mai 1900, prin trei legi de accelerarea judecatii: din 19 mai 1925, 11 iulie 1929 şi 23 iunie 1943; DECRETUL nr. 132 din 1 aprilie 1949 abrogat de LEGEA nr. 5 din 31 iulie 1958; DECRETUL nr. 185 din 29 aprilie 1949 abrogat de DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 208/1950; DECRETUL nr. 132/1952; DECRETUL nr. 40/1953 abrogat de LEGEA nr. 36 din 12 mai 1995; DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 228/1955; DECRETUL nr. 38/1959; DECRETUL nr. 334 din 27 august 1959; DECRETUL nr. 378 din 14 octombrie 1960; DECRETUL nr. 779 din 8 octombrie 1966; DECRETUL nr. 649/1967; DECRETUL nr. 38/1969; DECRETUL nr. 52/1969; DECRETUL nr. 680 din 7 octombrie 1969; DECRETUL nr. 174 din 30 iulie 1974; DECRETUL nr. 81 din 15 martie 1985 abrogat de LEGEA nr. 1 din 16 ianuarie 1992.
LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 105 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 245 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993; LEGEA nr. 7 din 13 martie 1996, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 26 martie 1996; LEGEA nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 18 februarie 1997; ORDONANŢA nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 abrogată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000; LEGEA nr. 99 din 26 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 27 mai 1999; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 59 din 25 aprilie 2001***), publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 217 din 27 aprilie 2001; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003; LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004; LEGEA nr. 493 din 10 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004; LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006; DECIZIA nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 816 din 29 noiembrie 2007; DECIZIA nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008; DECIZIA nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008; DECIZIA nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 10 aprilie 2009; DECIZIA nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2009; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009; LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010; LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
**)CODUL DE PROCEDURA CIVILĂ din 9 septembrie 1865 a fost republicat de LEGEA nr. 18 din 12 februarie 1948 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 12 februarie 1948.
***)ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
****)Conform art. II din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006, toate sumele de bani exprimate în lei vechi (ROL) din cuprinsul dispoziţiilor Codului de procedură civilă se convertesc de drept în lei noi (RON).
*)Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:
86.La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:
"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".
**)Liniuţa a 12-a de la alin. (1) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000 a fost abrogata de pct. 87 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Art. 3 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993 a prevăzut inlocuirea urmatorilor termeni din Codul de procedură civila:
–"Republica Socialista România", cu "România";
–"Buletinul Oficial al R. S. România", cu "Monitorul Oficial al României";
–"Curtea de Casatie" şi "Tribunalul Suprem", cu "Curtea Suprema de Justiţie";
–"curte", cu "curte de apel";
–"tribunal regional", cu "tribunal";
–"Tribunalul Capitalei", cu "Tribunalul Municipiului Bucureşti";
–"tribunal popular" şi "tribunal popular raional", cu "judecatorie";
–"carte de judecată", cu sentinta;
–"portarel", "agent de executare", "agent de urmărire", precum şi alte asemenea denumiri ce desemneaza functionarul cu atribuţii de executare silita, cu "executorul judecătoresc";
–"agent politienesc" şi "comisar de politie", cu "subofiter" şi "ofiter de politie", după caz;
–"camera de chibzuire", cu "camera de consiliu";
–"sfat popular", cu "consiliu local" sau "consiliu judetean", după caz."
Titlul I a fost modificat initial prin LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Judecatoriile judeca:
1.în prima instanţa, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instante;
1^1.în primă şi ultimă instanţă, procesele şi cererile privind creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv;
2.plangerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdictionala şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege.
3.în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.
Pct. 2 al art. 1 a fost modificat de LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992.
Art. 1 a fost modificat de pct. 2 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Pct. 1^1 al art. 1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Tribunalul judeca:
1.în prima instanţa:
a)procesele şi cererile în materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în aceasta materie al caror obiect este neevaluabil în bani;
b)procesele şi cererile în materie civila al caror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de imparteala judiciara, a cererilor în materia succesorala, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de tertii vatamati în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;
c)conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instante;
d)procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curtilor de apel;
e)procesele şi cererile în materie de creatie intelectuala şi de proprietate industriala;
f)procesele şi cererile în materie de expropriere;
g)cererile pentru incuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiei;
h)cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite în procesele penale;
i)cererile pentru recunoasterea, precum şi cele pentru incuviintarea executarii silite a hotărârilor date în tari straine;
2.ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecatorii în prima instanţa;
3.ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecatorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;
4.în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.
Lit. a) de la pct. 1 al art. 2 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, lit. a) pct. 1 al art. 2 avea urmatorul continut: "a) procesele şi cererile în materie comerciala, cu excepţia celor al caror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv;"
Lit. b) de la pct. 1 al art. 2 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, lit. b) 1 al art. 2 avea urmatorul continut: "b) procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultind din raporturi juridice civile, al caror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei;"
Lit. b^1) de la pct. 1 al art. 2 a fost introdusa prin art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Pct. 3 al art. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 3 al art. 2 avea urmatorul continut: "3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecatorii în ultima instanţa;"
Literele a) şi b) ale pct. 1 al art. 2 au fost modificate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Litera f) a pct. 1 al art. 2 a fost modificata de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Literele g) şi h) ale pct. 1 al art. 2 au fost abrogate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Pct. 2 şi 3 ale art. 2 au fost abrogate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Pct. 2 şi 3 ale art. 2 au fost reintroduse şi modificate de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
Lit. b) de la pct. 1 al art. 2 a fost modificata prin art. 1 pct. 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.
Punctul 2 al articolului 2 a fost modificat prin art. 1 pct. 2 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.
Art. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Curtile de apel judeca:
1.în prima instanţa, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;
2.ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în prima instanţa;
3.ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronuntate în prima instanţa de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;
4.în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.
Pct. 1 al art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 1 al art. 3 avea urmatorul continut: "1. în prima instanţa, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judetean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autorităţilor publice judetene şi a municipiului Bucureşti;"
Pct. 3 al art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 3 al art. 3 avea urmatorul continut: "3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevăzute de lege;"
Art. 3 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Pct. 2^1 al art. 3 a fost introdus de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
Punctele 2 şi 2^1 ale articolului 2 au fost modificate prin art. 1 pct. 3 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.
Art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie judeca:
1.recursurile declarate împotriva hotărârilor curtilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
2.recursurile în interesul legii;
3.abrogat;
4.în orice alte materii date prin lege în competenţa sa.
Pct. 3 al art. 4 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Competenţa ce revine instanţelor judecătorești în legătură cu arbitrajul reglementat de cartea IV aparţine instanţei care ar fi fost competenţa sa solutioneze litigiul în fond, în lipsa unei conventii arbitrale.
Cererea se face la instanţa domiciliului paratului. Dacă pârâtul are domiciliul în strainatate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanţa resedintei sale din tara, iar dacă nu are nici reşedinţa cunoscuta, la instanţa domiciliului sau resedintei reclamatului.
Când pârâtul, în afară de domiciliul sau, are în chip statornic o indeletnicire profesionala ori una sau mai multe asezari agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face şi la instanţa locului acelor asezari sau indeletniciri, pentru oblibaţiile patrimoniale şi care sunt nascute sau care urmeaza să se execute în acel loc.
(1)Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.
(2)Cererea se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanta, pentru oblibaţiile ce urmeaza a fi executate în acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentant sau din fapte savarsite de acesta.
(3)Cererea împotriva unei asociaţii sau societăţi fără personalitate juridica se face la instanţa domiciliului persoanei careia, potrivit înţelegerii dintre asociaţi, i s-a încredinţat presedentia sau directia asociaţiei ori societatii, iar, în lipsa unei asemenea persoane, la instanţa domiciliului oricaruia dintre asociaţi. În acest din urmă caz, reclamantul va putea cere instanţei numirea unui curator, care să reprezinte interesele asociatilor.
(1)Cererile indreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice, caselor autonome şi administratiilor comerciale, se pot face la instantele din capitala tarii sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.
(2)Când mai multe judecatorii din circumscripţia aceluiasi tribunal sunt deopotriva competente, cererile în care figurează persoanele aratate la alin. 1 se introduc la judecatoria din localitatea de reşedinţa a judeţului, iar în Capitala, la judecatoria sectorului 4.
Alin. (2) al art. 8 a fost modificat de pct. 3 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993 .
Cererea indreptata împotriva mai multor parati poate fi facuta la instanţa competenţa pentru oricare dintre ei; în caz când printre parati sunt şi obligati accesorii, cererea se face la instanţa competenţa pentru oricare dintre debitorii principali.
În afară de instanţa domiciliului paratului, mai sunt competente urmatoarele instante:
1.în cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligatiunii;
2.în cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui imobil, în actiunile în justificare sau în prestatiune tabulara, instanţa locului unde se afla imobilul ;
3.în cererile ce izvorasc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanţa locului de plată;
4.în cererile privitoare la obligaţii comerciale, instanţa locului unde obligaţia a luat nastere sau aceea a locului platii;
5.în cererile izvorate dintr-un contract de transport, instanţa locului de plecare sau de sosire;
6.în cererile împotriva unei femei căsătorite, care are reşedinţa obisnuita deosebită de aceea a sotului, instanţa resedintei femeii;*)
7.în cererile facute de ascendenti sau descendenti pentru pensie de întreţinere, instanţa domiciliului reclamantului;
8.în cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit, instanţa în circumscripţia careia s-a savirsit acel fapt.
*)Textul considerat abrogat implicit ca urmare a consacrarii principiului constituţional al egalitatii sexelor prin art. 4 alin. (2) din Constitutie.
(1)În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia careia se afla:
1.domiciliul asiguratului;
2.bunurile asigurate;
3.locul unde s-a produs accidentul.
(2)Alegerea competentei prin convenţie este nula dacă a fost facuta înainte de nasterea dreptului la despăgubire.
(3)Dispozitiile de mai sus nu se aplică în materie de asigurări maritime şi fluviale.
Reclamantul are alegerea între mai multe instante deopotriva competente.
(1)Cererile privitoare la bunuri nemiscatoare se fac numai la instanţa în circumscripţia careia se afla nemişcătoarele.
(2)Când imobilul este situat în circumscriptiile mai multor instante, cererea se va face la instanţa domiciliului sau resedintei paratului, dacă acestea se afla în vreuna din aceste circumscriptii, iar în caz contrar, la oricare din instantele în circumscriptiile cărora se afla imobilul .
În materie de mostenire sunt de competenţa instanţei celui din urma domiciliu al defunctului:
1.cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;
2.cererile privitoare la mostenire, precum şi cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
3.cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia din mostenitori sau împotriva executorului testamentar.
Cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidarii în fapt, sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal.
Cererile în materia reorganizarii judiciare şi a falimentului sunt de competenţa exclusiva a tribunalului în circumscripţia caruia se afla sediul principal al debitorului.*)
*)Art. 16 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 6 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 16 avea urmatorul continut: "Art. 16. Cererile în materie de faliment sunt de competenţa instanţei în circumscripţia careia comerciantul îşi are principala asezare comerciala."
Cererile accesorii şi incidentale sunt în caderea instanţei competente sa judece cererea principala.
În cererile pentru constatarea existentei sau neexistentei vreunui drept, competenţa instanţei se determina după regulile prevăzute pentru cererile având de obiect executarea prestaţiunii.
Instanţa investita potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competenţa sa judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificari în ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect.*)
*)Art. 18^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 7 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Părţile pot conveni, prin inscris sau prin declaratie verbala în faza instanţei, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii au competenţa teritoriala, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16.
Exista conflict de competenţa:
1.când doua sau mai multe instante se declara deopotriva competente sa judece aceeasi pricina;
2.când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină*).
Pct. 2 al art. 20 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Instanţa, inaintea careia s-a ivit conflictul de competenţa, va suspenda din oficiu alta procedura şi va inainta dosarul instanţei în drept sa hotarasca asupra conflictului.
(1)Conflictul ivit între doua judecatorii din circumscripţia aceluiasi tribunal se judeca de acel tribunal.
(2)Dacă cele doua judecatorii nu ţin de acelasi tribunal sau dacă conflictul s-a nascut între o judecatorie şi un tribunal, sau între doua tribunale, competenţa este Curtea de Apel respectiva.
(3)Dacă cele doua instante în conflict nu se gasesc în circumscripţia aceleiasi Curti de Apel, precum şi conflictul între doua Curti de Apel, se judeca de Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.
(4)Exista conflict de competenţa, în sensul art. 20, şi în cazul în care el se iveste între instante judecătorești şi alte organe cu activitate jurisdictionala. În acest caz, conflictul de competenţa se rezolva de instanţa judecătorească ierarhic superioara instanţei în conflict, dispozitiile art. 21 fiind aplicabile.
(5)Instanţa competenţa sa judece conflictul va hotari în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronuntate de Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, care este irevocabila.
Alin. (4) al art. 22 a fost introdus de pct. 4 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Alin. (5) al art. 22 a fost modificat prin art. 1 pct. 8 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138/2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Alin. (5) al art. 22 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Art. 22^1 a fost abrogat de LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992.
*)Art. 22^1 a fost abrogat prin Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi functionarea Curtii de Conturi, publicată în M.Of. nr. 177 din 26 iulie 1993, art. V, alin. (2)."
Când, din pricina unor împrejurări excepţionale, instanţa competenţa este împiedicată un timp mai indelungat sa functioneze, Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desemna o alta instanţa de acelasi grad care să judece pricina.
(1)Judecatorul care a pronuntat o hotărâre intr-o pricina nu poate lua parte la judecata aceleiasi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.
(2)De asemenea nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeasi pricina.
Judecatorul care stie ca exista un motiv de recuzare în privinta sa este dator sa instiinteze pe seful lui şi să se abtina de la judecarea pricinii.
Abtinerea se propune de judecator şi se judeca potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31 şi 32.
Judecatorul poate fi recuzat:
1.când el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este sot, ruda sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;
2.când el este sot, ruda sau afin în linie directa ori în linie colaterala, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane;
3.când sotul în viaţa şi nedespartit este ruda sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind incetat din viaţa ori despartit, au ramas copii;
4.dacă el, sotul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau dacă au o judecata la instanţa unde una din părţi este judecator;
5.dacă între aceleasi persoane şi una din părţi a fost o judecata penala în timp de 5 ani inaintea recuzarii;
6.dacă este tutore sau curator al uneia din părţi;*)
7.dacă şi-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca;
8.dacă a primit de la una din părţi daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri;
9.dacă este vrajmasie între el, sotul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, sotii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.
Pct. 2 al art. 27 a fost modificat de pct. 5 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
*)Pct. 6 al art. 27 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 9 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 6 al art. 27 avea urmatorul continut: "6. dacă este tutor, curator sau consiliu judiciar al uneia din părţi;"
(1)Nu se pot recuza judecatorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecata ca tutor, curator, consiliu judiciar*) sau director al unei institutii publice sau societăţi comerciale, când acestia nu au interes personal în judecarea pricinii.
(2)Nu se pot recuza toţi judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.
(2^1)Cererile de recuzare a instanţelor ierarhic superioare formulate la instanţa care solutioneaza litigiul sunt inadmisibile.
(3)Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o noua cerere împotriva aceluiasi judecator.
*)În actuala reglementare institutia consiliului judiciar nu mai exista.
Alin. (2) şi (3) ale art. 28 au fost introduse de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (2^1) al art. 28 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecator în parte şi înainte de începerea oricarei dezbateri.
(2)Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui sa propuna recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.
(3)Judecatorul împotriva caruia e propusa recuzarea poate declara ca se abtine.
(1)Recuzarea judecatorului se hotaraste de instanţa respectiva, în alcatuirea careia nu poate să între cel recuzat.
(2)În cazul când din pricina recuzarii nu se poate alcatui completul de judecată, cererea de recuzare se judeca de instanţa ierarhic superioara.
(3)Abrogat.
(4)Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se solutioneaza de instanţa în faţa careia au fost formulate.
Alin. (3) al art. 30 a fost modificat prin art. 1 pct. 10 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Alin. (2) al art. 30 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (3) al art. 30 a fost abrogat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (4) al art. 30 a fost introdus de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (4) al art. 30 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Instanţa decide asupra recuzarii, în camera de consiliu, fără prezenta părţilor şi ascultand pe judecatorul recuzat.
(2)Nu se admite interogatoriul sau juramantul*) ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.
(3)În cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedura.
*)Juramantul, ca mijloc de proba, a fost desfiintat prin Decretul nr. 208/1950.
Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Incheierea asupra recuzarii se citeşte în sedinta publică.
(2)Dacă recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii.*) (3) Incheierea prin care s-a hotarat recuzarea va arata în ce măsura actele indeplinite de judecatorul recuzat urmeaza să fie pastrate.
*)Alin. (2) al art. 32 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 11 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 32 avea urmatorul continut: "(2) Dacă recuzarea s-a primit, judecatorul se retrage şi nu poate să stea faţa la chibzuirea asupra pricinii."
(1)Instanţa superioara investita cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanţa de acelasi grad, în cazul când găseşte ca cererea de recuzare este intemeiata.
(2)Dacă cererea este respinsa, pricina se inapoiaza spre judecare instanţei inferioare.
(1)Incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea, ca şi aceea prin care s-a incuviintat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.
(2)Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.
(3)Când instanţa superioara de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţa.
*)Art. 35 a fost abrogat prin art. 1 pct. 12 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 35 avea urmatorul continut: "Art. 35. Când cererea de recuzare a fost facuta cu rea-credinta, instanţa va condamna pe cel care a facut-o la o amenda de la 3.000 la 10.000 lei şi la despăgubirea părţii vatamate."
Dispozitiile prezentului titlu, în afară de art. 24 şi 27 pct. 7, se aplică şi procurorilor, magistratilor asistenti şi grefierilor.
(1)Când una dintre părţi are doua rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii sau asistenţii judiciari ai instanţei, cealalta parte poate să ceara stramutarea pricinii la o alta instanţa de acelasi grad.
(2)Stramutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de banuiala legitima sau de siguranţă publică. Banuiala se socoteste legitima de cate ori se poate presupune ca nepartinirea judecatorilor ar putea fi ştirbită datorita imprejurarii pricinii, calităţii părţilor ori vrajmasiilor locale. Constituie motive de siguranţă publică acele împrejurări care creeaza presupunerea ca judecata procesului la instanţa competenţa ar putea produce tulburarea ordinii publice.
Art. 37 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Stramutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie ceruta mai înainte de începerea oricarei dezbateri; cea intemeiata pe banuiala legitima sau pe siguranţa publică se poate cere în orice stare a pricinii.
(2)Stramutarea pentru siguranţa publică se poate cere numai de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.
*)Alin. (2) al art. 38 a fost modificat prin art. 1 pct. 13 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Alin. (1) al art. 38 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (2) al art. 38 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Cererea de stramutare intemeiata pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanţa imediat superioara.
(2)Cererea de stramutare intemeiata pe motive de banuiala legitima sau de siguranţă publică se depune la Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.
Alin. (2) al art. 39 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Cererea de stramutare se judeca în camera de consiliu.
(2)Preşedintele instanţei va putea cere dosarul pricinii şi sa ordone, fără citarea părţilor, suspendarea judecarii pricinii, comunicand de urgenta această măsură instanţei respective.
(3)În caz de admitere, pricina se trimite spre judecata unei alte instante de acelasi grad.
(4)Hotărârea asupra stramutarii se da fără motivare şi nu este supusă nici unei cai de atac. Ea va arata în ce măsura actele indeplinite de instanţa înainte de stramutare urmeaza să fie pastrate.
(5)Aceasta instanţa va fi instiintata de îndată despre admiterea cererii de stramutare. În cazul în care instanţa a savarsit acte de procedura sau a procedat între timp la judecarea pricinii, actele de procedura indeplinite ulterior stramutarii şi hotărârea pronunţată sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de stramutare.*) (6) Abrogat.**)
*)Alin. (5) al art. 40 a fost introdus prin art. 1 pct. 14 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
**)Fostul alin. (5) al art. 40, devenit alin. (6), a fost abrogat prin art. 1 pct. 15 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare fostul alin. (5) al art. 40 avea urmatorul continut: "(5) Dispozitiile art. 35 se aplică prin asemanare".
*)Art. 40^1 a fost abrogat prin Decretul nr. 471 din 30 septembrie 1957.
Strămutarea pricinii nu poate fi cerută din nou, pentru acelaşi motiv, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.
Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. 1 este inadmisibilă.
Art. 40^2 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)Orice persoană care are folosinţă drepturilor civile poate să fie parte în judecata.
(2)Asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridica pot sta în judecata ca parate, dacă au organe proprii de conducere.
Persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu pot sta în judecata decat dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul aratat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.
(1)Lipsa capacităţii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata în orice stare a pricinii.
(2)Actele de procedura indeplinite de cel ce nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.*)
*)Alin. (2) al art. 43 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 16 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 43 avea urmatorul continut: "(2) Actele de procedura indeplinite de cel ce nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului, curatorul sau consiliul judiciar va putea, însă, ratifica toate sau parte din aceste acte."
(1)În caz de urgenta, dacă persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridica, chemata sa stea în judecata, nu are reprezentant legal.*) (2) Dispozitiile alin. 1 se aplică, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exercitiu restrinsa.**) (3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa competenţa sa hotarasca asupra cererii de chemare în judecata.
*)Alin. (1) al art. 44 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 17 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În veche reglementare, alin. (1) al art. 44 avea urmatorul continut: "(1) Dacă incapabilul nu are reprezentant legal şi exista urgenta, la cererea părţii interesate, instanţa va putea numi un curator special, care să-l reprezinte până la numirea reprezentantului legal; ea va putea numi, de asemenea, un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi reprezentat sau când o persoană juridica, chemata sa stea în judecata, nu are reprezentant."
**)Alin. (2) al art. 44 a fost introdus prin art. 1 pct. 18 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (2) devenind alin. (3).
(1)Ministerul Public poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie şi ale disparutilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
(2)În cazul în care procurorul a pornit actiunea, titularul dreptului la care se referă actiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi de dispozitiile prevăzute în art. 246, 247 şi în art. 271-273, iar, în cazul în care procurorul şi-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecatii.
(3)Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare faza a acestuia, dacă apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor şi libertatilor cetatenilor.
(4)În cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziile de către procuror sunt obligatorii.
(5)Procurorul poate, în condiţiile legii, sa exercite caile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1 poate să ceara punerea în executare a hotărârilor pronuntate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat.*)
*)Art. 45 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 19 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 45 avea urmatorul continut: "(1) Ministerul Public poate introduce orice actiune, în afară de cele strict personale şi sa participe la orice proces, în oricare faza a acestuia, în cazurile în care este necesar pentru apararea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor şi ale persoanelor puse sub interdictie, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
(2)În cazul în care procurorul a pornit actiunea, titularul dreptului la care se referă actiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi, dacă va fi cazul, de dispozitiile prevăzute în art. 246 şi urm. şi art. 271 şi urm. din prezentul cod.
(3)Procurorul poate, în condiţiile legii, sa exercite caile de atac şi sa ceara punerea în executare a hotărârii."
Actele procesuale de dispoziţie reglementate de art. 246, 247 şi art. 271-273 sau de alte dispozitii legale, facute în orice proces de reprezentantii persoanelor prevăzute la art. 45 alin. 1, nu vor împiedica judecata, dacă instanţa apreciaza ca ele nu sunt în interesul acelor persoane.*)
*)Art. 45^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 20 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
*)Art. 46 a fost abrogat prin Decretul nr. 38 din 16 februarie 1959.
Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau parate dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comuna ori dacă drepturile sau oblibaţiile lor au aceeasi cauza.
(1)Actele de procedura, apararile şi concluziile unuia dintre reclamanti sau parati nu pot folosi nici pagubi celorlalţi.
(2)Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotărârii se intind asupra tuturor reclamantilor sau paratilor, actele de procedura indeplinite numai de unii din ei sau termenele incuviintate numai unora din ei pentru indeplinirea actelor de procedura folosesc şi celorlalţi. Când actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va ţine seama de actele cele mai favorabile. Reclamantii sau paratii care nu s-au infatisat sau nu au indeplinit un act de procedura în termen vor continua totusi să fie citati.
(1)Oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmeaza între alte persoane.
(2)Interventia este în interes propriu când cel care intervine invoca un drept al său.
(3)Ea este în interesul uneia din părţi când sprijina numai apararea acesteia.
(1)Cererea de interventie în interes propriu va fi facuta în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecata.
(2)Ea se poate face numai în faţa primei instante şi înainte de închiderea dezbaterilor.
(3)Cu invoirea părţilor, interventia în interes propriu se poate face şi în instanţa de apel.
Cererea de interventie în interesul uneia din părţi se poate face chiar inaintea instanţei de recurs.
(1)După ascultarea părţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotari asupra incuviintarii în principiu a interventiei.
(2)Incheierea nu se poate ataca decat o dată cu fondul.
(3)După incuviintarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea interventiei şi, în cazurile în care intampinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta va trebui depusa.
Cel care intervine va lua procedura în starea în care se afla în momentul admiterii interventiei; actele de procedura urmatoare se vor îndeplini şi faţă de cel care intervine.
În interventia facuta în interesul uneia din părţi, cel care intervine poate face orice act de procedura care nu este potrivnic interesului părţii în folosul careia intervine.
Interventia se judeca o dată cu cererea principala. Când însă judecarea cererii ar fi intarziata prin interventia în interes propriu instanţa poate hotari despartirea ei spre a fi judecata deosebit.
Apelul sau recursul facut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteste neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a facut ea insasi apel sau recurs.
(1)Oricare din părţi poate să cheme în judecata o altă persoană care ar putea sa pretindă aceleasi drepturi ca şi reclamantul.
(2)Cererea facuta de pârât se depune o dată cu intampinarea. Când intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tirziu la prima zi de infatisare.
(3)Cererea facuta de reclamant se depune cel mai tarziu până la închiderea dezbaterilor inaintea primei instante.
(4)Cererea va fi motivata şi se va comunică atât celui chemat, cat şi părţii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alatura copii de pe cererea de chemare în judecata, intampinare şi de pe inscrisurile de la dosar.
Cel chemat în judecata dobandeste calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabila.
(1)În cazul prevăzut de art. 58, când pârâtul chemat în judecata pentru o datorie baneasca recunoaste datoria şi declara ca voieste sa o execute faţă de cel care îşi va stabili judecatoreste dreptul, el va fi scos din judecata dacă depune suma datorata.
(2)În acest caz, judecata va urma numai între partea reclamanta şi cel chemat în judecata.Secţiunea III
Chemarea în garantie
(1)Partea poate să cheme în garantie o altă persoană împotriva careia ar putea să se indrepte, în cazul când ar cadea în pretentiuni cu o cerere în garantie sau în despăgubiri.
(2)În aceleasi condiţii, cel chemat în garantie poate, la randul sau, sa cheme în garantie o altă persoană.
(1)Cererea va fi facuta în condiţiile de forma pentru cererea de chemare în judecata. Cererea facuta de pârât se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
(2)Cererea de chemare în garantie facuta de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, inaintea primei instante.
Instanţa va dispune ca cererea să fie comunicata celui chemat în garantie şi, dacă intampinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta urmeaza să fie depusa de cel chemat în garantie.
(1)Cererea de chemare în garantie se judeca o dată cu cererea principala.
(2)Când judecarea cererii principale ar fi intarziata prin chemarea în garantie, instanţa poate dispune despartirea ei spre a fi judecate deosebit.Secţiunea IV
Aratarea titularului dreptului
Pârâtul care detine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe acela în numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul, dacă a fost chemat în judecata de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.
(1)Cererea privitoare la aratarea titularului dreptului va fi motivata şi se va depune o dată cu intampinarea, iar, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai tirziu la prima zi de infatisare.
(2)Cererea va fi comunicata celui aratat ca titular, împreună cu citatia, copiile de pe cerere şi inscrisurile de la dosar.
(1)Dacă cel aratat ca titular recunoaste sustinerile paratului şi reclamantul consimte, el va lua locul paratului care va fi scos din judecata.
(2)Când cel chemat nu se infatiseaza sau tagaduieste aratarile paratului, se vor aplica dispozitiile art. 58.
(1)Părţile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
(2)Mandatarul cu procura generală poate să reprezinte în judecata pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
(3)Dacă cel care a dat procura generală nu are domiciliul şi nici reşedinţa în tara, sau dacă procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare în judecata se presupune dat.
(1)Procura pentru exercitiul dreptului de chemare în judecata trebuie facuta prin inscris sub semnatura legalizata; în cazul când procura este data unui avocat semnatura va fi certificata potrivit legii avocatilor.
(2)Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaratie verbala, facuta în instanţa şi trecuta în incheierea de sedinta.
(3)Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecatii, chiar dacă nu cuprinde nici o aratare în aceasta privinta; el poate fi însă restrins numai la anumite acte sau pentru anumita instanţa.
(4)Dacă mandatul este dat unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decat prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezinta partea.
(5)Asistarea de către avocat nu este ceruta doctorilor sau licentiatilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile sotului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.
(6)De asemenea asistarea de către avocat nu este ceruta la judecatorii, când partea este reprezentata prin sot sau ruda până la al patrulea grad inclusiv.
Alin. (4) al art. 68 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 4 al art. 68 avea urmatorul continut: "(4) Dacă mandatul este dat unei alte persoane decit unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decit prin avocat."
Alin. (4) al art. 68 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Recunoasterile privitoare la drepturile în judecata, renuntarile, cum şi propunerile de tranzactie nu se pot face decat în temeiul unei procuri speciale.
(2)Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedura se vor îndeplini numai faţă de partea insasi.
Când dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o dispoziţie judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.
Mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dainuieste până la retragerea lui de către mostenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.
(1)Renuntarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusa celeilalte părţi decat de la comunicare, afara numai dacă a fost facuta în sedinta în prezenta părţii.
(2)Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut sa instiinteze atât pe cel care i-a dat mandatul cat şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de infatisare sau de implinirea termenelor cailor de atac.
Abrogat.*)
*)Art. 73 a fost abrogat art. 1 pct. 21 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 73 avea urmatorul continut: "Art. 73. (1) Obştiile de mosneni ori razesi şi composesoratele vor fi reprezentate prin unul sau 3 mandatari aleşi sau numiti din oficiu, afara dacă legile speciale nu dispun altfel.
(2)Când toţi membrii unei asemenea colectivitati se invoiesc, ei numesc mandatarii prin inscris autentificat la judecatorie în circumscripţia careia se afla comuna în care domiciliaza majoritatea devalmasilor.
(3)În lipsa unei asemenea invoieli, cei interesati vor cere judecatoriei competenţa sa proceada la desemnarea mandatarilor.
(4)În acest caz, judecatorul va vesti pe devalmasi prin secretarul consiliului local să se adune de preferinta intr-o zi de sarbatoare, la primaria comunei prevăzute la alineatul 2, pentru a alege pe mandatari.
(5)Vestirea, semnata de judecator, se va afisa prin ingrijirea secretarului consiliului local, la usa primariei comunelor în cuprinsul cărora se afla nemişcătoarele devalmase cu cel puţin 15 zile înainte de ziua alegerii. În acelasi termen, vestirea se va face şi verbal în fiecare sat, prin batai cu toba, sunete de goarna sau alte mijloace de publicitate obisnuite în localitate.
(6)Indeplinirea acestor formalitati se va constata prin procese-verbale ce vor fi inaintate secretarului consiliului local, unde urmeaza să se adune devalmasii.
(7)La ziua sorocita, judecatorul va face strigarea celor adunati, însemnând pe o lista pe cei prezenţi şi partea ce fiecare dintre ei are în bunurile devalmase.
(8)În cazurile când se contesta drepturile vreunui devalmas, judecatorul va putea sa nu-l inscrie, dacă contestaţia i se va parea intemeiata; neinscrierea dreptului nu împiedica invocarea lui pe calea dreptului comun. În nici un caz judecatorul nu va amina alegerea din cauza contestatiilor.
(9)Judecatorul va culege declaratiile verbale ce fiecare din cei inscrisi în lista va face în privinta acelora pe care voiesc să-i aleaga ca mandatari. Alegerea mandatarilor se va face cu majoritatea voturilor celor prezenţi, socotita atit asupra numarului celor de faţa, cit şi asupra drepturilor devalmase.
(10)Dacă locuitorii nu vin sau dacă cele doua majoritati aratate mai sus nu se pot intruni, judecatorul va numi din oficiu pe mandatari dintre membrii colectivitatii.
(11)Cele savirsite inaintea judecatorului vor fi constatate printr-o încheiere, care va avea puterea unei procuri autentice.
(12)Orice viciu de procedura savirsit cu prilejul alegerii sau numirii mandatarilor va trebui propus la prima zi de infatisare, sub pedeapsa decaderii. În caz de anulare a mandatului, instanţa va dispune refacerea procedurii pentru desemnarea altor mandatari.
(13)Mandatul dat prin alegere sau din oficiu este obligatoriu pentru mandatar, în tot cursul judecatii. Pentru motive legitime instanţa va putea scuti pe mandatar de insarcinarea ce i s-a dat.
(14)Mandatul poate fi revocat pentru incapacitate sau rea-credinta.
(15)Mandatul pentru stingerea pricinii prin tranzactie va putea fi dat numai cu majoritate de două treimi, socotite atit asupra numarului celor de faţa cit şi asupra drepturilor devalmase.
(16)Dacă sunt mai mulţi mandatari, ei hotarasc cu majoritate.
(17)În caz de încetarea imputernicirii unui mandatar, rinduielile prevăzute mai sus vor fi urmate pentru desemnarea inlocuitorului".
Abrogat.
Art. 74 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Art. 74 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Abrogat.
Punctul 1 al alin. (1) al art. 75 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Art. 75 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Abrogat.
Art. 76 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Conform art. III din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 dispozitiile alin. (2) al art. 76 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006.
Art. 76 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Abrogat.
Art. 77 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Art. 77 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Abrogat.
Art. 78 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Art. 78 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Abrogat.
Art. 79 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Art. 79 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Abrogat.
Art. 80 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Abrogat.
Alin. (1) al art. 81 a fost modificat prin art. 1 pct. din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
Art. 81 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Art. 81 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.
(1)Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul cererii şi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax, adresa de poştă electronică sau altele asemenea.*) (2) În cazul în care, din orice motive, cererea nu poate fi semnata, judecatorul va stabili mai întâi identitatea părţii şi îi va citi acesteia conţinutul cererii. Despre toate acestea judecatorul va face menţiune pe cerere.) (3) Abrogat.*) (4) Abrogat.****)
*)Alin. (1) al art. 82 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 24 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 82 avea urmatorul continut: "(1) Orice cerere indreptata instanţelor judecătorești trebuie să fie facuta în scris şi sa cuprindă aratarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor şi ale reprezentantului, curatorului sau consiliului judiciar, obiectul cererii şi semnatura."
**)Alin. (2) al art. 82 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 25 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 82 avea urmatorul continut: "(2) Cererile celor domiciliati în comunele rurale, care sunt de competenţa judecatoriei, se pot face şi verbal. În acest caz aratarile părţii pot fi trecute într-un proces-verbal, semnat de judecator, grefier şi parte, care va inlocui cererea scrisa. Dacă partea nu poate semna, se va face vorbire despre aceasta în procesul-verbal."
***)şi ****) Alin. (3) şi (4) ale art. 82 au fost abrogate prin art. 1 pct. 26 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) şi (4) ale art. 82 aveau urmatorul continut: "(3) Cererile scrise ale persoanelor care nu pot semna vor fi semnate prin punere de deget în faţa presedintelui instanţei sau inlocuitorului sau, iar în comunele rurale şi în faţa secretarului consiliului local; cererea va fi mai intii citita părţii, facindu-se aratarea despre aceasta pe cerere.
(4)În cazurile prevăzute de alineatele 2 şi 3, se va face aratarea de chipul cum s-a stabilit identitatea părţii."
Alin. (1) al art. 82 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)Când cererea este facuta prin mandatar, se va alatura procura în original sau în copie legalizata.
(2)Mandatarul avocat certifica el insusi copia de pe procura sa.
(3)Reprezentantul legal va alatura copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calităţii sale.*) (4) Abrogat.**)
*)Alin. (3) al art. 83 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 27 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 83 avea urmatorul continut: "(3) Reprezentantul legal, curatorul sau consiliul judiciar, va alatura copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calităţii sale."
**)Alin. (4) al art. 84 a fost abrogat prin art. 1 pct. 28 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 83 avea urmatorul continut: "(4) Reprezentantii persoanelor juridice de drept privat vor arata Monitorul Oficial în care este publicata imputernicirea lor."
Cererea de chemare în judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar dacă poarta o denumire gresita.
Judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat după citarea sau infatisarea părţilor, afara numai dacă legea nu dispune altfel.
(1)Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenti ori salariati ai altor instante, în ale caror circumscriptii se afla cel caruia i se comunică actul.
(2)Instanţa solicitata, când i se cere sa indeplineasca procedura de comunicare pentru alta instanţa, este obligata sa ia de îndată masurile necesare, potrivit legii, şi sa trimita instanţei solicitante dovezile de indeplinire a procedurii.
(3)În cazul în care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibila, aceasta se va face prin posta, cu scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.*)
*)Art. 86 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 29 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 86 avea urmatorul continut: "Art. 86. (1) Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedura se va face din oficiu, prin posta prin corpul executorilor judecătorești sau prin orice angajat al instanţei respective."
După sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot comunică direct între aceştia. În acest caz, cel care primeşte actul va atesta primirea şi va consemna data primirii pe însuşi exemplarul care se va depune la instanţă, de îndată, sub sancţiunea neluării în seamă. Dovada comunicării actelor poate fi făcută şi prin orice alt înscris depus la dosarul cauzei prin care se atestă, sub semnătură, primirea fiecărui act de procedură care a fost comunicat.
Art. 86^1 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
În scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele electronice de date sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice.
Autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. 1 au obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor la bazele electronice de date şi sistemele de informare prevăzute la acelaşi alineat.
Art. 86^2 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Vor fi citati:
1.statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, în persoana capului autorităţii la contenciosul sediului central al administraţiei respective sau, în lipsa de contencios, la sediul administraţiei;
2.persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentantei;*)
3.asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridica, prin organele lor de conducere, la sediul administraţiei lor;
4.Abrogat.**)
5.cei supuşi procedurii reorganizarii judiciare şi a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;***)
6.incapabilii, prin reprezentantii lor legali. În caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator;
7.personalul misiunilor diplomatice şi oficiile consulare ale României, cetatenii români trimisi ca functionari la organizaţii internationale, precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflati în strainatate, prin Ministerul Afacerilor Externe.
Cetatenii români, altii decat cei prevăzuţi în alineatul precedent, aflati în strainatate în interes de serviciu, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se afla cei care i-au trimis;
8.în cazul în care prin tratate sau conventii internationale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o alta procedura, cei care se afla în strainatate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscuta, printr-o citatie trimisa cu scrisoare recomandata, cu dovada de primire. Dispozitiile art. 114^1 alin. (4) sunt aplicabile.****)
Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflati în strainatate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 95.
În toate cazurile, dacă cei aflati în strainatate au mandatar cunoscut în tara, va fi citat şi acesta.
9.cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscuta, potrivit art. 95;
10.mostenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special, numit de instanţa.
*)Pct. 2 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 30 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 87 avea urmatorul continut: "2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii lor, la sediul principal al administraţiei sau la cel al sucursalei din circumscripţia instanţei;"
**)Pct. 4 al art. 87 a fost abrogat prin art. 1 pct. 31 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al art. 87 avea urmatorul continut:"4. obstile de mosneni sau de razesi şi composesoratele, prin mandatarii lor;"
***)Pct. 5 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.5 al art. 87 avea urmatorul continut: "5. masa creditorilor falimentului prin judecatorul sindic;"
****)Alin. (1) al pct. 8 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 33 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al pct. 8 al art. 87 avea urmatorul continut: "8. (1) în cazul în care prin tratate sau conventii internationale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o alta procedura, cei care se afla în strainatate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscuta, printr-o citatie trimisa cu scrisoare recomandata, recipisa de predare a scrisorii, în cuprinsul careia se va menţiona ce acte se expediaza tinind loc de dovada."
(1)Citatia va cuprinde:
1.numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;
2.aratarea anului, lunii, zilei şi orei de infatisare;
3.aratarea instanţei şi sediul ei;
4.numele, domiciliul şi calitatea celui citat:
5.numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii;
5^1.menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată;*)
5^2.alte menţiuni prevăzute de lege;
6.parafa sefului instanţei, şi semnatura grefierului.
(2)Aratarile de la punctele 2, 3, 4 şi 6 sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii.
*)Pct. 5^1 al alin. (1) al art. 88 a fost introdus prin art. 1 pct. 34 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Pct. 5^1 al alin. (1) al art. 88 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Pct. 5^2 al alin. (1) al art. 88 a fost introdus de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)Citatia, sub pedeapsa nulitatii, va fi inmanata părţii cu cel puţin 5 zile inaintea termenului de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei.
(2)Infatisarea părţii în instanţa, în persoana sau prin mandatar, acopera orice vicii de procedura. Partea este însă în drept sa ceara amanarea dacă nu i s-a inmanat citatia în termen.
(1)Inmanarea citatiei şi tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Când acesta are o asezare agricola, comerciala, industriala sau profesionala în altă parte, inmanarea se poate face şi la locul acestor asezari.
(2)Inmanarea se poate face oriunde, când cel citat primeste citatia.
(3)Abrogat.*) (4) Pentru cei ce se gasesc sub arme, citatia se inmaneaza la comandamentul superior cel mai apropiat.
(5)Pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comert, inmanarea se face, în lipsa unui domiciliu cunoscut, la capitania portului unde se găseşte înregistrat vasul.
(6)Pentru detinuti, inmanarea se face la administratia inchisorii.
(7)Pentru bolnavii aflati în spitale, ospicii ori sanatorii, la directia asezamantului.
*)Art. 90 alin. 3 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.
Inmanarea citatiilor şi a tuturor actelor de procedura, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alin. 3, 4, 5 şi 6 sau atunci când actul urmeaza să fie inmanat unui avocat ori notar public, se poate face functionarului sau persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, care îşi va arata în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea, iar apoi va semna dovada.*)
*)Art. 91 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 35 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 91 avea urmatorul continut: "Art. 91. Inminarea citatiilor şi tuturor actelor de procedura, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alineatele 4, 5, 6 şi 7, sau atunci când actul urmeaza să fie inminat unui avocat sau notar public se poate face functionarului sau persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, care va semna dovada."
(1)Inmanarea citatiei se va face personal celui citat, care va semna adeverinta de primire, agentul insarcinat cu inmanarea certificand identitatea şi semnatura acestuia.
(2)Dacă cel citat, aflandu-se la domiciliu, nu vrea sa primeasca citatia sau, primind-o, nu voieste ori nu poate să semneze adeverinta de primire, agentul va lasă citatia în mana celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afisa pe usa locuinţei acestuia, incheind despre acestea proces-verbal.
(3)Dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau cladirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuieste, agentul va inmana citatia, în primul caz unei persoane din familie, sau în lipsa, oricarei alte persoane care locuieste cu dinsul, sau care, în mod obisnuit, primeste corespondenta, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obisnuit îl inlocuieste; persoana care primeste citatia va semna adeverinta de primire, agentul certificandu-i identitatea şi semnatura şi incheind proces-verbal despre cele urmate.
(4)Dacă persoanele aratate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinta de primire, agentul va incheia proces-verbal, lasand citatia în mina lor; dacă cer aratati nu voiesc sa primeasca citatia sau sunt lipsa, agentul va afisa citatia, fie pe usa locuinţei celui citat, fie, dacă nu are indicatia apartamentului sau camerei locuite, pe usa principala a cladirii, incheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
(5)Inminarea citatiei nu se poate face unui minor sub 14 ani impliniti sau unei persoane lipsite de judecată. Puterea de judecată este presupusa până la dovada contrarie.
(6)Dispozitiile prezentului articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedura.
Comunicarea citatiei şi a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societatilor care, potrivit legii, pot sta în judecata, cu excepţia cazurilor în care se refuza primirea sau dacă se constata lipsa oricarei persoane la sediul acestora.
Art. 92^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 6 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
Art. 92^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a aratat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar în lipsa unei asemenea aratari, la domiciliul părţii.
Când comunicarea actelor de procedura nu se poate face din cauza ca s-a daramat cladirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemanator, agentul va depune actul la grefa instanţei, care va instiinta din timp partea despre aceasta imprejurare, dispozitiile art. 95 fiind aplicabile în mod corespunzător.
Art. 94 a fost modificat de pct. 7 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
(1)Când reclamantul invedereaza ca, desi a facut tot ce i-a stat în putinta, nu a izbutit sa afle domiciliul paratului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate.
(2)Citarea prin publicitate se face afisandu-se citatia la usa instanţei. Citatia se publică şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai raspandit, în cazurile în care preşedintele tribunalului sau completul de judecată apreciaza ca o asemenea măsura este necesară.
(3)Afisarea, precum şi publicarea citatiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai raspandit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixata pentru judecata. În cazurile urgente, preşedintele tribunalului sau completului de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile.
(4)Dacă pârâtul se infatiseaza şi dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta, toate actele de procedura ce au urmat incuviintarii acestei citari vor fi anulate, reclamantul putand fi sanctionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit legii.*)
*)Alin. (4) al art. 95 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 37 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 95 avea urmatorul continut: "(4) Dacă piritul se infatiseaza şi dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta, toate actele de procedura ce au urmat incuviintarii acestei citari vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi condamnat la o amenda de la 5.000 lei la 15.000 lei şi la despăgubirea părţii vatamate."
Partea prezenta în instanţa, în persoana sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedura şi a inscrisurilor care i se comunică în sedinta. În acest caz, instanţa poate incuviinta, la cerere, un termen pentru a lua cunoştinţa de acte.
Nici un act de procedura nu se poate îndeplini în zilele de sarbatoare legala, afară de cazuri grabnice, după incuviintarea presedintelui.
Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecatii trebuie, sub pedeapsa neluarii ei în seama, să fie adusa la cunoştinţa instanţei prin petitie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandata, a carei recipisa de predare se va depune la dosar o dată cu petitia prin care se instiinteaza instanţa despre schimbarea domiciliului.
*)Art. 99 a fost abrogat prin art. 1 pct. 38 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 99 avea urmatorul continut: "Art.99 (1) Cei insarcinati de lege cu indeplinirea actelor de procedura, din a caror vina s-a pricinuit aminarea judecatii, vor fi condamnati de instanţa, printr-o încheiere executorie, la o amenda de la 500 la 3.000 lei şi la despăgubirea părţii vatamate.
(2)Cel condamnat poate să prezinte instanţei o petitie motivata pentru scutirea sau micsorarea amenzii ori despăgubirii.
(3)El va fi citat de urgenta, împreună cu partea vatamata, careia i s-a incuviintat despăgubirea, în camera de consiliu şi instanţa va hotari prin încheiere irevocabila. Citarea se va face prin grefa şi este scutita de timbru şi taxe."
(1)Procesul-verbal incheiat de cel insarcinat cu inminarea actului de procedura trebuie să cuprindă:
1.anul, luna şi ziua când a fost incheiat;
2.numele celui care l-a incheiat;
3.functiunea acestuia;
4.numele, prenumele şi domiciliul celui caruia i s-a facut comunicarea, cu aratarea numarului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel caruia i s-a facut comunicarea locuieste intr-o cladire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel, şi dacă actul de procedura a fost inminat la locuinta sa, ori a fost afisat pe usa acestei locuinte.
5.aratarea instanţei de la care porneste actul de procedura şi identificarea lui, iar pentru citatii şi a termenului de infatisare;
6.aratarea inscrisurilor comunicate;
7.numele şi calitatea celui caruia i s-a facut inminarea sau locul unde s-a facut afisarea;
8.semnatura celui care a incheiat procesul-verbal.
(2)Dacă cei care urmeaza să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuza sau nu pot s-o faca, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal.
(3)Aratarile de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 şi 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulitatii.
(4)Procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a incheiat.
(1)Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrand în socoteala nici ziua când a inceput, nici ziua când s-a sfârşit termenul.
(2)Termenele statornicite pe ore incep să curgă de la miezul noptii zilei urmatoare.
(3)Termenele statornicite pe ani, luni sau saptamini se sfirsesc în ziua anului, lunii sau saptaminii corespunzătoare zilei de plecare.
(4)Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti implinit în ziua cea din urma a lunii. Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru urmatoare.
(1)Termenele incep să curgă de la data comunicarii actelor de procedura dacă legea nu dispune altfel.
(2)Termenele incep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o.
(1)Neexercitarea oricărei cai de atac şi neindeplinirea oricărui alt act de procedura în termenul legal atrage decaderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeste ca a fost împiedicată printr-o imprejurare mai presus de voinţa ei.
(2)În acest din urmă caz, actul de procedura se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea impiedicarii; în acelasi termen vor fi aratate şi motivele impiedicarii.
Actele de procedura trimise prin posta instanţelor judecătorești se socotesc indeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul postal înainte de implinirea lui.
(1)Actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege*).
(2)Actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. În cazul nulitatilor prevăzute anume de lege, vatamarea se presupune până la dovada contrarie.
Alin. (1) al art. 105 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
(1)Anularea unui act de procedura atrage şi nulitatea actelor urmatoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existenta de sine stătătoare.
(2)Judecatorul va putea sa dispună indreptarea neregularitatilor savarsite cu privire la actele de procedura.
Preşedintele va amana judecarea pricinii ori de cate ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulitatii.
(1)Nulitatile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecator în orice stare a pricinii.
(2)Celelalte nulitati se declara numai după cererea părţii care are interes sa o invoce.
(3)Neregularitatea actelor de procedura se acopera dacă partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat după aceasta neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.
(4)Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt.
*)Capitolul IV^1 (art. 108^1-108^5) a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
(1)Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savarsite în legătură cu procesul, astfel:
1.cu amendă judiciara de la 500.000 la 7.000.000 lei:
a)introducerea, cu rea-credinta, a unor cereri vadit netemeinice;
b)formularea, cu rea-credinta, a unei cereri de recuzare sau de stramutare;
c)obtinerea, cu rea-credinta, a citarii prin publicitate a oricarei părţi;
d)obtinerea, cu rea-credinta, de către reclamantul caruia i s-a respins cererea, a unor măsuri de asigurare prin care pârâtul a fost pagubit;
e)contestarea, cu rea-credinta, a scrierii sau semnaturii unui inscris;
f)refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii.
2.cu amendă judiciara de la 300.000 lei la 5.000.000 lei:
a)neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune marturie când este prezent în instanţa, în afară de cazul în care acesta este minor;
b)neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asista partea, ori nerespectarea de către acestia a indatoririlor stabilite de lege sau de către instanţa, dacă în acest mod s-a cauzat amanarea judecarii procesului;
c)refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lamuririle cerute;
c^1)nerespectarea de către agentii forţei publice a obligaţiei de acordare a concursului la indeplinirea efectiva a executarii silite, potrivit art. 373^2 alin. 1;
d)neluarea de către conducatorul unităţii în cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi impiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;
e)neprezentarea unui inscris sau a unui bun, de către cel care îl detine, la termenul fixat în acest scop de instanţa;
f)refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunică la cererea instanţei, la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidentele ei;
g)cauzarea amanarii judecarii sau executarii silite de către cel insarcinat cu indeplinirea actelor de procedura.
h)impiedicarea în orice mod a exercitarii, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecatorilor, expertilor desemnaţi de instanţa în condiţiile legii, agentilor procedurali, precum şi altor salariati ai instanţei;
i)abrogata.
(2)Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă pct. 2 al alin. (1), dacă motive temeinice le-au impiedicat sa aduca la indeplinire oblibaţiile ce le revin.
Partea introductiva a art. 108^1 şi litera d) de la punctul 2 al alin. (1) al art. 108^1 au fost modificate de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Literele h) şi i) ale punctului 2 al alin. (1) al art. 108^1 au fost introduse de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Litera c^1) de la pct. 2 al alin. (1) al art. 108^1 a fost introdusa de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
Litera i) de la pct. 2 al alin. (1) al art. 108^1 a fost abrogata de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
Litera f) de la pct. 1 al alin. (1) al art. 108^1 a fost introdusă de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)Nerespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a masurilor luate de către instanţa pentru asigurarea ordinii şi solemnitatii sedintei de judecată se sancţionează cu amendă de la 300.000 lei la 2.000.000 lei.
(2)Nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind desfăşurarea normala a executarii silite se sancţionează de către preşedintele instanţei de executare, la cererea executorului, cu amendă de la 500.000 lei la 5.000.000 lei.
(3)O dată cu aplicarea sanctiunii se va stabili în ce consta abaterea savarsita.
Cel care, cu intentie sau din culpa, a pricinuit amanarea judecarii sau a executarii silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 108^1 sau art. 108^2, la cererea părţii interesate va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzata prin amanare.
Amenda şi despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luata în lipsa acestuia.
(1)Împotriva incheierii prevăzute la art. 108^4 cel obligat la amenda sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitand, motivat, să se revina asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.
(2)Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luata măsura sau de la data comunicarii incheierii.
(3)Cererea se solutioneaza prin încheiere irevocabila, data în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.
Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.
Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil şi de lege. În acest caz neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată nu numai de către pârât, ci şi de către instanţă, din oficiu.
*)Alin. (2) al art. 109 a fost introdus prin art. 1 pct. 40 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Art. 109 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
*)Art. 109^1 a fost abrogat prin art. 5, pct. 2 din Legea nr. 104/1992 pentru modificarea Codului penal, a Codului de procedura penala şi a altor legi precum şi pentru abrogarea Legii nr. 59/1968 şi a Decretului nr. 218/1977.
(1)Cererea pentru predarea unui imobil, la implinirea termenului de locatiune, poate fi facuta chiar înainte de implinirea acestui termen.
(2)Se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau altei prestatiuni periodice.
(3)Preşedintele mai poate incuviinta, în general, înainte de implinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligaţiuni, ori de cate ori va socoti ca cererile sunt indreptatite pentru a preintampina reclamantului o paguba insemnata pe care acesta ar incerca-o dacă ar astepta implinirea termenului.
Partea care are interes poate să faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita dacă partea poate cere realizarea dreptului.
(1)Cererea de chemare în judecata va cuprinde:
1.numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;*)
2.numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;**)
3.obiectul cererii şi valoarea lui, după pretuirea reclamantului, atunci când pretuirea este cu putinta.
Pentru identificarea imobilelor se va arata comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsa, vecinatatile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este inscris în cartea funciara, numărul de carte funciara şi numărul topografic;
4.aratarea motivelor de fapt şi de drept pe care se intemeiaza cererea;
5.aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.
(2)Când dovada se face prin inscrisuri, se vor alatura la cerere atatea copii citi parati sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare inscris, pentru instanţa; copiile vor fi certificate de reclamant ca sunt la fel cu originalul.
(3)Se va putea depune şi numai o parte dintr-un inscris privitor la pricina, ramanand ca instanţa sa dispună, la nevoie, infatisarea inscrisului în intregime.
(4)Dacă inscrisurile sunt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.
(5)Când reclamantul voieste să-şi dovedeasca cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau juramantul***) paratului, va cere infatisarea în persoana a acestuia.
(6)Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele şi locuinţa martorilor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;
6.semnatura.
*)şi **) Pct. 1 şi 2 ale art. 112 sunt reproduse astfel cum a fost modificate prin art. 1 pct. 41 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 1 şi 2 ale art. 112 aveau urmatorul continut: "1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor;
2.calitatea judiciara în care părţile stau în judecata, atunci când nu stau în numele lor propriu;"
***)Juramantul, ca mijloc de proba, nu mai exista în actuala reglementare.
Pct. 1, 2 şi ultima teză a pct. 5 de la art. 112 au fost modificate de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)La cererea de chemare în judecata se vor alatura atatea copii de pe cerere cati parati sunt.
(2)Dacă mai mulţi parati au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are mai multe calităţi juridice, se va comunică o singura copie de pe actiune şi de pe inscrisuri şi se va inmana o singura citatie.
(1)La primirea cererii de chemare în judecata preşedintele sau judecatorul care îl inlocuieste va verifica dacă aceasta intruneste cerinţele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere sa completeze sau sa modifice cererea şi să depună, potrivit art. 112 alin. 2 şi art. 113, cererea şi copii certificate de pe toate inscrisurile pe care îşi intemeiaza cererea.
(2)Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibila, cererea se va inregistra şi i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primita prin posta, reclamantului i se vor comunică în scris lipsurile ei, cu menţiunea ca, până la termenul acordat, urmeaza sa faca completările sau modificările necesare.
(3)Acordarea termenului, potrivit alin. 2, se face, în toate cazurile, cu menţiunea ca neindeplinirea în acest termen a obligaţiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecatii.
(4)Dacă oblibaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite în termenul prevăzut la alin. 2, suspendarea judecatii se pronunţă prin încheiere potrivit dispoziţiilor art. 339. (5) În procesele în care, în condiţiile art. 47, sunt mai mulţi reclamanti sau parati, preşedintele instanţei, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăşurarea normala a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar şi indeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispozitiile art. 68 şi art. 114^1 fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusa de către reclamanti, în condiţiile prevăzute la alin. 2, iar de către parati, odata cu intampinarea. Dacă părţile nu-şi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, în cazul reclamantilor vor fi aplicabile dispozitiile alin. 4, iar în cazul paratilor, preşedintele instanţei va numi un curator special.
*)"Art. 114 a fost modificat prin art. 1 pct. 42 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 114 avea urmatorul continut: "Art. 114. (2) Când reclamantul este de faţa la fixarea termenului, el ia termenul în cunoştinţa; preşedintele îi va pune în vedere lipsurile cererii de chemare în judecata, spre a le intregi înainte de comunicare.
(3)Preşedintele va dispune în acelasi timp să se comunice pârâtului, o dată cu citatia, copii de pe cerere şi inscrisuri, punindu-i-se în vedere să depună la dosar intimpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecata.
(4)O dată cu sorocirea termenului, preşedintele va dispune, dacă s-a cerut prin cerere, citarea pârâtului la interogator sau juramint, sub rezerva dezbaterii la termenul de infatisare. Sub aceeasi rezerva se vor putea lua orice alte măsuri, în marginile rinduielilor pentru dovezi.
(5)Termenul se va soroci astfel ca, de la data primirii citatiei, piritul să aibă cel puţin 30 de zile pentru depunerea intimpinarii, iar în pricinile urgente, cel puţin 5 zile.
(6)Dacă piritul locuieste în strainatate, preşedintele va putea soroci un termen mai indelungat.
Art. 114 alin. (1) este reprodus astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În reglementare art. 114 alin. (1) avea urmatorul continut: "Preşedintele, îndată ce primeste cererea de chemare în judecata şi constata plata timbrului, a taxei de procedura şi a impozitului proportional, va soroci ziua infatisarii şi va cita părţile inaintea instanţei, în sedinta. Preşedintele va putea soroci o anumita ora pentru judecarea pricinii."
Alin. 4 al art. 114 a fost introdus prin art. 1 pct. 8 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001."
Art. 114 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Articolul 114^1 *)
(1)Preşedintele, de îndată ce constata ca sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata, fixeaza termenul de judecată pe care, sub semnatura, îl da în cunoştinţa reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia. Celelalte părţi vor fi citate potrivit legii.
(2)Preşedintele va dispune în acelasi timp să se comunice paratului, o dată cu citatia, copii de pe cerere şi de pe inscrisuri, punandu-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar intampinare cel mai tarziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecata.
(3)Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citatiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregati apararea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile. Pentru termenele urmatoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinata de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispozitiile art. 89 alin. 1. (4) Dacă pârâtul locuieste în strainatate, preşedintele va putea fixa un termen mai indelungat. Prin citatie pârâtul va fi informat ca are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformeaza acestei obligaţii, comunicarile se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta română a scrisorii, în cuprinsul careia vor fi menţionate actele ce se expediaza, ţinând loc de dovada de indeplinire a procedurii.
(5)Sub rezerva dezbaterii la prima zi de infatisare, preşedintele, cu ocazia fixarii termenului prevăzut la alin. 1, dacă s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea paratului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii.
(6)De asemenea, în condiţiile legii, preşedintele va putea incuviinta, prin încheiere executorie, măsuri asiguratorii, precum şi măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt.
Art. 114^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 43 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Alin. 3 al art. 114^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 9 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. (3) al art. 114^1 avea urmatorul continut:"(3) Termenul de judecată va fi stabilit astfel incit de la data primirii citatiei piritul să aibă la dispoziţie cel puţin 30 de zile pentru a-şi pregati apararea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile."
Alin. (3) şi (5) ale art. 114^1 au fost modificate de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Întâmpinarea va cuprinde:
1.numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;
2.excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului;
3.răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii;
4.dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; când va cere dovada cu martori, pârâtul va arăta numele şi locuinţa lor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;
5.semnătura.
Art. 115 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)La intampinare se vor alatura atatea copii de pe intampinare cati reclamanti sunt; de asemenea se va alatura acelasi numar de copii certificate de pe inscrisurile pe care se sprijina, mai mult un rand de copii pentru instanţa.
(2)Dacă mai mulţi reclamanti au un singur reprezentant, sau un reclamant sta în judecata în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru aceste părţi cate o singura copie.
Când sunt mai mulţi parati, ei pot raspunde toţi împreună sau numai o parte din ei, printr-o singura intampinare.
(1)Intampinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
(2)Abrogat.
(3)În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de infatisare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de aparare despre care se va face vorbire în incheierea de sedinta; instanţa îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apararii şi depunerea intampinarii.
*)Art. 118 a fost modificat prin art. 1 pct. 44 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 118 avea urmatorul continut: "Art. 118. Depunerea intimpinarii nu este obligatorie. În cazul în care nu s-a depus intimpinare, preşedintele îi va pune în vedere pârâtului, la prima zi de infatisare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de aparare, despre care se va face vorbire în incheierea de sedinta."
Alin. (2) al art. 118 a fost abrogat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (3) al art. 118 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Dacă pârâtul are pretentii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să faca cerere reconventionala.
(2)Cererea trebuie să indeplineasca condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.
(3)Cererea reconventionala se depune odată cu intampinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu în prima zi de infatisare.
(4)Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecata, cererea reconventionala se va depune cel mai tarziu până la termenul ce se va incuviinta paratului, spre acest sfârşit.
Alin. (1) al art. 119 a fost modificat prin art. 1 pct. 10 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 118 avea urmatorul continut: "(1) Dacă piritul are pretentii în legătură cu cererea sau cu mijloacele sale de aparare ale reclamantului, el poate să faca cerere reconventionala."
Alin. (1) al art. 119 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala.
(2)Când, însă, numai cererea principala este în stare de a fi judecata, instanţa o poate judeca deosebit.Secţiunea a V-a Plangerea
Abrogate
Art. 120^1 şi art. 120^2 au fost abrogate prin art. 6 din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.
(1)Sedintele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel.
(2)Instanţa poate să dispună ca dezbaterile să se faca în sedinta secreta, dacă dezbaterea publică ar putea vatama ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. În acest caz, părţile vor putea fi insotite, în afară de aparatorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.
(3)Hotărârea se pronunţă intotdeauna în sedinta publică.
(1)Preşedintele exercită politia sedintei, putand lua măsuri pentru pastrarea ordinii şi bunei-cuviinte.
(2)Dacă nu este loc în sala de sedinta, preşedintele poate inlatura pe cei ce ar veni mai tarziu sau pe cei ce depasesc numărul locurilor.
(3)Nimeni nu poate fi lasat să între cu arme în sala de sedinta, afara numai dacă le poarta în vederea serviciului ce indeplineste în faţa instanţei.
(4)Acei care iau parte la sedinta sunt obligati să aibă o purtare cuviincioasa. Acel ce vorbeste instanţei trebuie să stea în picioare. Preşedintele poate incuviinta excepţii de la aceasta indatorire.
(5)Pot fi indepartati din sala cei minori şi persoanele care s-ar infatisa intr-o ţinuta necuviincioasa.
(6)Preşedintele poate chema la ordine orice persoană care tulbura mersul dezbaterilor. Dacă aceasta chemare rămâne fără rezultat, el poate obliga pe tulburator sa părăsească sala şi la nevoie va da ordin să fie scos din sala.
(7)Dacă în cursul sedintei se savarseste o faptă penala, se aplică dispozitiile din Codul de procedură penala.*) (8) Preşedintele poate să ordone indepartarea tuturor persoanelor din sala, dacă altfel nu se poate pastra ordinea.
*)Alin. (7) al art. 122 a fost introdus prin art. 1 pct. 45 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (7) devenind alin. (8).
(1)Dacă printre cei indepartati din sala ar fi vreuna din părţi, înainte de închiderea dezbaterilor, aceasta va fi chemata în sala şi, sub pedeapsa de nulitate, i se vor pune în vedere toate faptele esentiale petrecute în lipsa sa, precum şi declaratiile celor ascultati.
(2)Dispoziţia de mai sus nu se aplică în cazul când partea indepartata din sedinta a fost asistată de un avocat, care a ramas mai departe în sala.
Dispozitiile de mai sus se aplică în toate locurile unde judecatorii sunt chemati să-şi indeplineasca functiunile lor.
(1)Preşedintele va dispune să se intocmeasca pentru fiecare sedinta o lista cu pricinile fixate să se judece în acea zi şi care va fi afisata la usa salii de sedinta cu cel puţin o ora înainte de începerea sedintei.
(2)Pricinile declarate urgente şi cele rămase în divergenta se vor judeca inaintea celorlalte.
(3)Părţile pot cere schimbarea randului, dacă impricinatii având pricini fixate inaintea lor nu se impotrivesc.
Părţile pot cere instanţei, la inceputul sedintei, amanarea pricinilor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoaca dezbateri. Aceasta amanare se poate face şi de un singur judecator.
Pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.
(1)Preşedintele deschide, suspenda şi ridica sedinta.
(2)Preşedintele va da cuvintul mai întâi reclamantului şi în urma paratului.
(3)În caz de trebuinta, preşedintele poate da cuvantul de mai multe ori, putandu-l margini în timp de fiecare data.
(1)Părţile au indatorirea ca, în condiţiile legii, sa urmareasca desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia sa indeplineasca actele de procedura în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecator, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1, precum şi să-şi probeze pretentiile şi apararile.
(2)Judecatorul va pune în vedere părţilor drepturile şi oblibaţiile ce le revin în calitatea lor din proces şi va starui, în toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei.
(3)Abrogat.
(4)Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invoca în susţinerea pretentiilor şi apararilor lor, judecatorul este în drept să le ceara acestora să prezinte explicatii, oral sau în scris, precum şi sa puna în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în intampinare.
(5)Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc**).
(5^1)Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii**).
(6)În toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.*)
*)Art. 129 a fost modificat prin art. 1 pct. 46 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 129 avea urmatorul conţinutul: "Art. 129. (1) Preşedintele este în drept sa puna intrebari părţilor sau sa puna în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în intimpinare.
(2)El va putea ordona dovezile pe care le va gasi de cuviinta, chiar dacă părţile se impotrivesc."
Alin. (2) al art. 129 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (3) al art. 129 a fost abrogat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (5) al art. 129 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Alin. (5^1) al art. 129 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
**)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Judecatorii sau părţile pot pune intrebari martorilor sau expertilor numai prin mijlocirea presedintelui, care poate însă incuviinta ca acestia sa puna intrebarile direct.*)
*)Art. 130 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 47 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 130 avea urmatorul continut: "Art. 130. (1) Judecatorii sau părţile pot pune intrebari martorilor sau expertilor numai prin mijlocirea presedintelui, care poate incuviinta ca acestia sa puna intrebarile direct.
(2)Judecatorii sunt datori sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevarul şi pentru a preveni orice greseala în cunoasterea faptelor; ei vor da părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.
(3)Ei vor hotari numai asupra celor ce formeaza obiectul pricinii supuse judecatii."
În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile.
În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi.
Dacă, în condiţiile alin. 1 sau 2, părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile art. 271-273 sunt aplicabile.*)
*)Art. 131 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 48 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 131 avea urmatorul continut: "Art. 131. (1) La judecatorii, judecatorul, înainte de intrarea în dezbateri, va incerca impacarea părţilor.
(2)Dacă părţile se impaca, judecatorul va constata condiţiile impacarii în cuprinsul hotărârii pe care o va da."
Art. 131 a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)La prima zi de infatisare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanţa dispune amanarea pricinii şi comunicarea cererii modificate paratului, în vederea facerii intampinarii.
(2)Cererea nu se socoteste modificata şi nu se va da termen, ci se vor trece în incheierea de sedinta declaratiile verbale facute în instanţa:
1.când se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;
2.când reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii;
3.când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;
4.când inlocuieste cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotriva, în cazul în care cererea în constatare poate fi primita.
(3)Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune intampinare la cererea reconventionala şi a propune dovezile în aparare.
Pentru judecarea procesului, instanţa, ţinând seama de împrejurări, fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Când consideră necesar, instanţa va putea fixa şi termene mai îndelungate. Dispoziţiile art. 153 sunt aplicabile.
Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.
Judecătorii pot stabili pentru părţi sau pentru reprezentanţii acestora, precum şi pentru alţi participanţi în proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 222, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. Dispoziţiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
Art. 132^1 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)Cererea de chemare în judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului, obiectul ei sau semnatura, va fi declarata nula.
(2)Lipsa semnaturii se poate totusi implini în tot cursul judecatii. Dacă pârâtul invoca lipsa de semnatura, reclamantul va trebui să semneze cel mai tarziu la prima zi de infatisare urmatoare, iar când este prezent în instanţa, în chiar sedinta în care a fost invocata nulitatea.
Este socotita ca prima zi de infatisare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.
Cererea reconventionala şi introducerea unei alte persoane în judecata, care nu se vor fi facut inauntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amandoua părţile consimt să se judece împreună.
Excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii*).
Art. 136 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
(1)Instanţa se va pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedura, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
(2)Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decat dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
(1)Dovezile care nu au fost cerute în condiţiile art. 112, 115 şi 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanţei, afară de cazurile:
1.abrogat;*)
2.când nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri şi partea nu o putea prevedea;
3.când administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii;
4.când dovada nu a fost ceruta în condiţiile legii, din pricina nestiintei sau lipsei de pregatire a părţii, care nu a fost asistată sau reprezentata de avocat.**)
(2)În cazurile prevăzute la pct. 2 şi 4, partea adversa are dreptul la contraproba numai asupra aceluiasi aspect.***) (3) În cazul amanarii, partea este obligata, sub pedeapsa decaderii, să depună, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata, copii certificate de pe inscrisurile invocate.
*)Pct. 1 al alin. (1) al art. 138 a fost abrogat prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.
**)Pct. 4 al. alin.(1) al at. 138 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 49 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin. (1) al art. 138 avea urmatorul continut: "4. când dovada nu a fost ceruta în condiţiile articolelor mai sus-aratate din pricina nestiintei şi lipsei de pregatire a părţii."
***)Alin. (2) al art. 138 a fost introdus prin art. 1 pct. 50 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (2) devenind alin. (3).
(1)Partea care a depus un inscris în copie certificata este datoare să aibă asupra sa la sedinta originalul inscrisului sau sa-l depuna mai înainte în pastrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine seama de inscris.
(2)Dacă partea potrivnica nu poate să-şi dea seama de exactitatea copiei faţa cu originalul infatisat în sedinta, judecatorul va putea acorda un termen scurt, obligand partea să depună originalul în pastrarea grefei.
(1)Inscrisurile depuse de părţi rămân dobandite judecatii şi nu se mai pot retrage fără invoirea părţii potrivnice.
(2)Inscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decat după ce se vor lasă copii legalizate de grefa instanţei, la care s-a facut depunerea.
(1)Când se tagaduieste exactitatea traducerii în limba română sau a scrierii cu litere latine, facuta de parte, instanţa poate dispune ca traducerea sau scrierea cu litere latine să se faca de un traducator autorizat sau, în lipsa, de o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.
(2)Pârâtul va face aceasta cerere prin intampinare, iar reclamantul la primul termen de infatisare.
(1)Dacă partea sau martorul nu cunoaste limba română, se va folosi un traducator autorizat sau, în lipsa, o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.
(2)Judecatorul poate îndeplini functiunea de traducator fără a depune juramant.
Când cel ce urmeaza a fi ascultat este mut sau surd şi nu poate fi înţeles, va fi pus sa scrie răspunsul. Dacă nu stie sa scrie, se va folosi un interpret, aplicandu-se dispozitiile privitoare la experti.
Când cel obligat să semneze declaratiile facute nu vrea sau nu poate să semneze, se va face aratare în actul de procedura.
În cazurile în care potrivit prevederilor Codului familiei, instanţa de judecată urmeaza a asculta un copil minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Dacă, faţă de imprejurarile cauzei, instanţa găseşte potrivit, ea va asculta copilul minor fără ca părţile sau alte persoane să fie de faţa.
Dezbaterile în continuare vor fi fixate în şedinţe deosebite, chiar în afara orelor statornicite pentru judecarea pricinilor.
Părţile vor putea fi indatorate, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise sau prescurtari scrise, semnate de ele, a sustinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtari chiar fără să fie obligate. Ele vor fi înregistrate.
Dezbaterile urmate în sedinta se vor trece în incheierea de sedinta, care va fi semnata de judecatori şi de grefier.
(1)La cerere, grefa va elibera copii de pe incheierea de sedinta, de pe hotărâre sau dispozitiv sau de pe celelalte inscrisuri aflate la dosar.
(2)Copiile de pe incheieri, dispozitiv sau hotărâri se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toţi judecatorii, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmariti ca falsificatori.
(3)În cazul când dezbaterile s-au urmat în sedinta secreta, alte persoane decat părţile nu pot dobandi copii de pe incheieri, expertize sau declararii de martori decat cu incuviintarea presedintelui.
Instanţa va incuviinta stenografierea dezbaterilor, în total sau în parte, la cererea părţii. În acest caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.
Când instanţa se va socoti lamurita, preşedintele va declara dezbaterile închise.
Pricina poate fi repusa pe rol, dacă instanţa găseşte necesare noi lamuriri.
Dacă, la orice termen fixat pentru judecata, se infatiseaza numai una din părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrarile din dosar şi va asculta sustinerile părţii, se va pronunţă pe temeiul dovezilor administrate, putand primi excepţiile şi apararile părţii care lipseste.
(1)Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convenţional şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.
(2)Aceasta dispoziţie nu se aplică:
1.în cazul redeschiderii judecatii după ce a fost suspendata;
2.în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu;
3.în cazul când procesul se repune pe rol;
4.în cazul militarilor în termen şi al detinutilor.*)
(3)Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile.
*)Art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 51 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 153 avea urmatorul continut: "Art. 153. (1) Partea care a fost prezenta la infatisare, ea insasi sau prin mandatar, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citata în tot cursul instanţei, fiind presupusa ca cunoaste termenele urmatoare.
(2)Aceasta dispoziţie nu se aplică:
1.în cazul redeschiderii judecatii după ce a fost suspendata sau aminata fără termen;
2.în cazul sorocirii unui termen pentru chemarea la interogator sau juramint;
3.în cazul când pricina se repune pe rol.
(4)Cererea se judeca în camera de consiliu.
**)Alin. (3) al art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 11 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 153 avea urmatorul continut: "Termenul luat în cunoştinţa sau pentru care au fost trimise citatiile nu poate fi preschimbat, decit după citarea părţilor şi pentru motive temeinice."
Alin. (3) al art. 153 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
***)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (1) al art. 153 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Alin. (3) al art. 153 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
*)Art. 154 a fost abrogat prin art. 1 pct. 52 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 154 avea urmatorul continut: "Art. 154. (1) Partea care în orice chip a pricinuit aminarea judecatii va fi obligata, la cererea părţii potrivnice, să-i plateasca o despăgubire pentru paguba pricinuita prin aminare.
(2)Instanţa hotaraste, după ascultarea părţilor, printr-o încheiere irevocabila.
(3)Despăgubirea nu se inapoiaza, chiar dacă partea care a dobândit-o cade în pretentiile sale.
(4)Dacă incheierea nu a fost executata în timpul judecatii, partea va putea cere ca despăgubirea să fie ţinuta în seama la pronuntarea hotărârii.
(1)Amanarea judecatii în temeiul invoielii părţilor nu se poate incuviinta decat o singură dată în cursul instanţei.
(2)După o asemenea amanare, judecata, dacă părţile nu staruiesc, va fi suspendata şi nu va fi redeschisa decat după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor.
(3)Instanţa este obligata sa cerceteze dacă amanarea ceruta de amandoua părţile pentru un motiv anumit nu tinde la o amanare prin invoiala părţilor; este socotita ca atare cererea de amanare la care cealalta parte s-ar putea impotrivi.
(1)Când constata ca desfăşurarea normala a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neindeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecatii, instanţa poate suspenda judecata, aratand în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispozitiile art. 108^3 sunt aplicabile.
(2)La cererea părţii, judecata va fi reluata dacă oblibaţiile la care se referă alin. 1 au fost indeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispozitiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
Art. 155^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 53 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Alin. 2 al art. 155^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 12 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 155^1 avea urmatorul continut: : "(2) La cererea părţii, judecata va fi reluata dacă oblibaţiile la care se referă alin. (1) au fost indeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua."
Art. 155^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata.
(2)Când instanţa refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea părţii, pronuntarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Pricinile în care procedura este indeplinita şi care nu se pot judeca din lipsa de timp vor fi amanate, la cererea uneia din părţi, la un termen scurt pentru când părţile nu se vor mai cita. Aceste pricini vor fi judecate cu precadere.
(1)Când în faţa instanţei de judecată se pune în discutie competenţa acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanţa competenţa ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.
(2)Dacă instanţa se declara competenţa, va trece la judecarea pricinii, cel nemultumit putand sa faca, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.
(3)Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.**) (4) Abrogat.
(5)Dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a facut cererea la o instanţa necompetenta nu va putea cere declararea necompetentei.
Alin. (2) şi (3) ale art. 158 au fost modificate initial de pct. 8 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
*)Alin. (3) al art. 158 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 54 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 158 avea urmatorul continut: "(3) Dacă instanţa se declara necompetenta, ea va trimite dosarul instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdictionala competent, de îndată ce hotărârea a devenit irevocabila. Termenul pentru exercitarea caii de atac curge de la pronuntare."
Alin. (3) al art. 158 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Alin. (4) al art. 158 a fost abrogat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
**)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Articolul 159*)
Necompetenţa este de ordine publică sau privată. Necompetenţa este de ordine publică:
1.în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;
2.în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;
3.în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.
Art. 159 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Articolul 159^1*)
Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.
Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
La prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.
Verificarea competenţei conform alin. 4 nu împiedică formularea excepţiilor de necompetenţă în cazurile şi condiţiile prevăzute la alin. 1-3, asupra cărora judecătorul se va pronunţa în condiţiile legii.
Art. 159^1 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
În cazul declararii necompetentei, dovezile administrate în instanţa necompetenta rămân castigate judecatii şi instanţa competenţa nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice.
(1)Când instanţa constata lipsa capacităţii de exercitiu a drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru implinirea acestor lipsuri.
(2)Dacă lipsurile nu se implinesc, instanţa va anula cererea.
Excepţiile de procedura de ordine publică pot fi ridicate inaintea instanţei de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a imprejurarilor de fapt în afara dosarului.
(1)Nimeni nu poate fi chemat în judecata pentru aceeasi cauza, acelasi obiect şi de aceeasi parte inaintea mai multor instante.
(2)Aceasta excepţie se va putea ridica de părţi sau de judecator în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond.
(3)Dacă excepţia este primita, dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi investita, iar în cazul când pricinile se afla în judecata unor instante de grade deosebite la instanţa cu grad mai înalt.
(1)Părţile vor putea cere intrunirea mai multor pricini ce se afla inaintea aceleasi instante sau instante deosebite, de acelasi grad, în care sunt aceleasi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al caror obiect şi cauza au între dansele o strinsa legătură.
(2)Intrunirea poate fi facuta de judecator chiar dacă părţile nu au cerut-o. (3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi investita, afara numai dacă amandoua părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instante.
(4)Când una din pricini este de competenţa unei instante, şi părţile nu o pot inlatura, intrunirea se va face la acea instanţa.
În orice stare a judecatii se pot desparti pricinile intrunite, dacă instanţa socoteste ca numai una din ele este în stare de a fi judecata.
Excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecator, chiar inaintea instanţelor de recurs.
1.Dispozitii generale
(1)Dovezile se pot incuviinta numai dacă instanţa socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piarda prin intarziere.
(2)Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.
(3)Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cat cu putinta în acelasi timp.
(4)Când dovada cu martori a fost incuviintata în condiţiile art. 138, dovada contrara va fi ceruta sub pedeapsa decaderii în aceeasi sedinta, dacă amandoua părţile sunt de faţa.
(5)Partea lipsa la incuviintarea dovezii este obligata sa ceara dovada contrarie la sedinta urmatoare, iar în caz de impiedicare, la prima zi când se infatiseaza.
(1)Incheierea prin care se incuviinteaza dovezile va arata faptele ce vor trebui dovedite, precum şi mijloacele de dovada incuviintate pentru dovedirea lor.
(2)Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicita de instanţa.
(3)Când o parte renunta la dovezile ce a propus, cealalta parte poate să şi le insuseasca.
(1)Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune astfel.*)
Alin. (2) -(3). Abrogate.**)
(4)Când administrarea dovezilor urmeaza să se faca în alta localitate, ea se va îndeplini, prin delegatie, de către o instanţa de acelasi grad sau chiar mai mica în grad, dacă în acea localitate nu exista o instanţa de acelasi grad. Dacă felul dovezii ingaduie şi părţile se invoiesc, instanţa care administreaza dovada poate fi scutita de citarea părţilor.
*)Alin. (1) al art. 169 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 55 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin.(1) al art. 169 avea urmatorul continut: "(1) Administrarea dovezilor se face în faţa instanţei de judecată".
**)Alin. (2) şi (3) ale art. 169 au fost abrogate prin Decretul nr. 38 din 16 februarie 1969.
(1)Când s-a incuviintat o cercetare locala, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligata ca, în termen de 5 zile de la incuviintare, să depună suma statornicita de instanţa pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanţei.
(2)Când s-au incuviintat părţilor dovezi potrivit dispoziţiilor art. 138 pct. 2 şi 4, termenul de mai sus poate fi prelungit până 15 zile.
(3)Neindeplinirea acestor obligaţii atrage decaderea, pentru acea instanţa, din dovada incuviintata.
(4)Depunerea sumei se va putea însă face şi după implinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amana judecata.
Partea decazuta din dreptul de a administra o dovadă va putea totusi să se apere, discutand în fapt, şi în drept temeinicia sustinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.
În cazurile în care proba a fost dispusa din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile art. 45 alin. 2, instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plateasca, putandu-le pune şi în sarcina ambelor părţi.
Art. 171^1 a fost introdus de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
2.Dovada cu inscrisuri
(1)Când partea invedereaza ca partea potrivnica detine un inscris privitor la pricina, instanţa poate ordona infatisarea lui.
(2)Cererea de infatisare nu poate fi respinsa dacă inscrisul este comun părţilor sau dacă insasi partea potrivnica s-a referit în judecata la inscris ori dacă, după lege, ea este obligata sa infatiseze inscrisul.
Instanţa va respinge cererea de infatisare a inscrisului, în intregime sau în parte, în cazurile:
1.când cuprinsul inscrisului priveste chestiuni cu totul personale;
2.când infatisarea inscrisului ar încalcă indatorirea de a pastra secretul;
3.când infatisarea ar atrage urmarirea penala împotriva părţii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispretului public.
Dacă partea refuza sa răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea detinerii sau existentei inscrisului, dacă reiese din dovezile administrate ca l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit detinerea inscrisului, nu-l infatiseaza la cererea instanţei, aceasta va putea socoti ca dovedite pretentiile părţii care a cerut infatisarea, cu privire la cuprinsul acelui inscris.
(1)Dacă inscrisul se găseşte în pastrarea unei autorităţi sau a altei persoane, instanţa va dispune aducerea lui în termenul fixat în acest scop. Cel care detine inscrisul este indreptatit sa refuze aducerea acestuia în cazurile prevăzute de art. 173. (2) Infatisarea şi aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi stabilita prin încheiere irevocabila.*)
*)Art. 175 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 56 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 175 avea urmatorul continut: "Art. 175. (1) Dacă inscrisul se găseşte în pastrarea unei autorităţi, instanţa va lua măsuri pentru aducerea lui, putind pronunţă împotriva sefului autorităţii, în caz de refuz neintemeiat, despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere.
(2)Dacă inscrisul este detinut de o altă persoană, aceasta va putea fi citata ca martor, punindu-i-se în vedere sa aduca inscrisul în instanţa, sub pedeapsa platii de despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere. Aceasta este indreptatita sa refuze aducerea inscrisului în cazurile prevăzute de art. 173. (3) Infatisarea şi aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi statornicita prin încheiere irevocabila.
(1)Instanţa nu va putea cere trimiterea cartilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor, precum şi a inscrisurilor originale depuse la instante sau notari publici.
(2)Cercetarea acestor inscrisuri se va face, cu citarea părţilor, de un magistrat delegat sau, dacă inscrisul se găseşte în alta localitate, prin delegatie, de către instanţa respectiva.
3.Verificarea de scripte
(1)Acela caruia i se opune un inscris sub semnatura privată este dator, fie sa recunoasca, fie sa tagaduiasca scrisul ori semnatura.
(2)Mostenitorii sau urmasii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi inscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnatura acestuia.
(1)Când una din părţi declara că nu recunoaste fie scrisul, fie semnatura instanţa va pasi la verificarea inscrisului.
(2)Spre acest sfârşit, preşedintele instanţei va obliga pe cel caruia i se atribuie scrierea sau semnatura sa scrie şi să semneze sub dictarea sa, părţi din inscris.
(3)Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoastere a scrisului.
(1)Dacă instanţa, după verificarea inscrisului cu scrisul sau semnatura facuta în faţa ei sau cu alte inscrisuri, nu este lamurita, va dispune ca verificarea să se faca prin expert, obligand părţile să depună de îndată inscrisuri pentru verificare.
(3)Se primesc ca atare:
1.inscrisurile autentice;
2.inscrisurile private, netagaduite de părţi;
3.partea din inscris netagaduita;
4.scrisul sau semnatura facuta inaintea instanţei;
(4)Inscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de presedinte, grefier şi părţi.
(5)Părţile iau cunoştinţa de inscrisuri în sedinta.
(1)Dacă una din părţi declara ca scrisul sau semnatura este falsa şi cealalta parte nu este de faţa, instanţa va dispune infatisarea părţilor în persoana, la alt termen, când partea care a invocat inscrisul va arata mijloacele sale de aparare şi va depune inscrisul pentru verificare.
(2)Părţile pot fi reprezentate şi prin mandatari cu procura speciala, dacă dovedesc o impiedicare bine intemeiata.
(1)Preşedintele va constata, prin proces-verbal, starea materiala a inscrisului defaimat, dacă exista pe el ştersături, adaugiri sau indreptari, apoi îl va semna, spre neschimbare şi-l va incredinta grefei, după ce va fi semnat de grefier şi de părţi.
(2)Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face aratare în procesul-verbal.
(1)La ziua fixata, preşedintele intreaba partea care a infatisat inscrisul dacă înţelege să se foloseasca de el.
(2)Dacă partea lipseste, nu voieste sa răspundă sau declara că nu se mai foloseşte de inscris, acesta va fi inlaturat.
(3)Dacă partea care a defaimat inscrisul ca fals lipseste sau nu voieste sa răspundă sau nu staruie în declaratie, inscrisul va fi socotit ca recunoscut.
Dacă partea care defaima inscrisul ca fals arata pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, inaintand inscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va incheia.
Când nu este caz de judecată penala, sau dacă actiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civila, prin orice mijloace de dovada.
*)Art. 185 a fost abrogat prin art. 1 pct. 57 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 185 avea urmatorul continut: "Art. 185. Cel care a cerut o verificare de scripte va putea fi condamnat la o amenda de 3000 lei până la 10000 lei şi la despăgubiri, dacă se dovedeste ca inscrisul a fost scris de el."
4.Dovada cu martori
(1)Când instanţa a incuviintat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propusi prin cerere şi intampinare.
(2)În cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 şi 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decaderii, în termen de 5 zile de la incuviintare.
(3)Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat în caz de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate, în care caz, lista se va depune în termenul şi sub pedeapsa mai sus-aratate.
(4)Decaderea din dovada cu martori pentru neindeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 170 se acopera dacă acestia se infatiseaza la termenul fixat pentru ascultarea lor.
Instanţa va putea margini numărul martorilor propusi.
(1)Împotriva martorului care lipseste la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere.*) (2) În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.
(3)Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se infatiseaza, instanţa va putea pasi la judecata.
(4)Instanţa poate incuviinta ascultarea martorului la locuinta sa, când acesta este impiedicat de a veni în instanţa.
*)Alin. (1) al art. 188 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 58 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 188 avea urmatorul continut: "(1) Împotriva martorului care lipseste la prima citare, instanţa va da mandat de aducere, putind aplica, prin încheiere executorie, şi o amenda de la 500 lei la 3000 lei; amenda se va putea ridica pentru motive temeinice."
Nu pot fi ascultati ca martori:
1.rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;
2.sotul, chiar despartit;
3.interzisii şi cei declarati de lege incapabili de a marturisi;
4.cei condamnati pentru juramant*) sau marturie mincinoasa.
(2)Părţile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin. (1) punctele 1 şi 2.**)
*)A se vedea nota de la art. 31.
**)Alin. (2) al art. 189 a fost introdus prin art. 1 pct. 59 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
În pricinile privitoare la starea civila sau divort se vor putea asculta rudele şi afinii mai sus-aratati, în afară de descendenti.
Sunt scutiti de a fi martori:
1.slujitorii cultelor, medicii, moasele, farmacistii, avocatii, notarii publici şi orice alti muncitori pe care legea îi obliga sa pastreze secretul cu privire la faptele încredinţate lor în exercitiul indeletnicirii;
2.funcţionarii publici şi fostii functionari publici, asupra imprejurarilor secrete de care au avut cunoştinţa în aceasta calitate;
3.cei care prin raspunsurile lor s-ar expune ei insisi sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate în art. 189 la punctele 1 şi 2 la o pedeapsă penala sau la dispretul public.*)
*)Pct. 3 al alin. (1) al art. 191 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 60 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare , pct. 3 al alin. (1) al art. 191 avea urmatorul continut: "3. cei care prin raspunsurile lor s-ar expune ei insisi sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate în art. 189 la punctele 1 şi 2 la o pedeapsă penala sau la dispretul public; în aceste cazuri, motivul de scutire va fi dovedit prin juramint. Persoanele aratate la punctele 1 şi 2, în afară de slujitorii cultelor, vor fi obligati să depună dacă au fost dezlegate de indatorirea pastrarii secretului de cel interesat sau autoritatea interesata la pastrarea lui."
Preşedintele, înainte de a lua marturia, va cere martorilor sa arate:
1.numele, indeletnicirea, locuinta şi vârsta;
2.dacă este ruda sau afin cu una din părţi şi în ce grad;
3.dacă se afla în serviciul uneia din părţi;
4.dacă este în judecata, în dusmanie sau în legaturi de interes cu vreuna din părţi.
(1)Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!" (2) În timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe Biblie.
(3)Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.
(4)Martorului de alta religie decat cea crestina nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. (5) Martorul fără confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare şi constiinta ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
(6)Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti în faţa instanţei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
(7)Situaţiile la care se referă alin. 3, 4, 5 şi 6 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.
(8)După depunerea juramantului, preşedintele va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.
(9)Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa.
(10)Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage însă atenţia sa spuna adevarul.
Art. 193 a fost modificat de pct. 9 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
*)Art. 194 a fost abrogat prin art. 1 pct. 61 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 194 avea urmatorul continut: "Art. 194. (1) Martorul care fără motiv intemeiat refuza să depună marturia va fi sanctionat, prin încheiere executorie, cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei, putind fi obligat şi la despăgubiri faţă de partea vatamata.
Alin. (2)-(3). Abrogate".
Copilul mai mic de 14 ani şi persoanele care din pricina debilitatii mintale sau în mod vremelnic sunt lipsite de discernamant pot fi ascultate, însă la aprecierea depozitiei, instanţa va ţine seama de situaţia speciala a martorului.
(1)Fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neascultati neputand fi de faţa.
(2)Ordinea ascultarii martorilor va fi statornicita de presedinte, ţinând seama şi de cererea părţilor.
(3)După ascultare, martorul rămâne în sala de sedinta până la sfârşitul cercetării, afara numai dacă instanţa hotaraste altfel. Martorul nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte; el se poate folosi însă de insemnari cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.
(1)Martorii pot fi din nou intrebati, dacă instanţa găseşte de cuviinta.
(2)Martorii ale caror aratari nu se potrivesc vor fi din nou intrebati, fiind pusi faţa.
(3)Dacă instanţa găseşte ca intrebarea pusa de parte nu poate să aduca la dezlegarea pricinii, este jignitoare sau tinde sa dovedeasca un fapt a cărui dovedire e oprita de lege, nu o va incuviinta. Instanţa, la cererea părţii, va trece în incheierea de sedinta atât intrebarea cat şi motivul pentru care s-a inlaturat.
(1)Marturia se va scrie de grefier, după dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat, şi va fi semnata pe fiecare pagina şi la sfârşitul ei de judecator, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţa de cuprins. Dacă martorul nu voieste sau nu poate să semneze, se face vorbire despre aceasta.
(2)Orice adaugiri, ştersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate şi semnate de judecator, de grefier şi martor, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.
(3)Locurile nescrise din declaratie trebuie implinite cu linii, astfel încât sa nu se poata adauga nimic.
Dacă din cercetare reies banuieli puternice de marturie mincinoasa sau de mituire de martor, instanţa va incheia proces-verbal şi va trimite pe martor în faţa autorităţilor penale.
(1)Martorul poate cere sa i se plateasca cheltuielile de drum şi să fie despagubit după starea sau indeletnicirea sa şi potrivit cu departarea domiciliului şi timpul pierdut.
(2)Incheierea instanţei este executorie.*)
*)Alin. (2) al art. 200 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 62 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 200 avea urmatorul continut: "(2) Incheierea instanţei sau a judecatorului delegat este executorie."
5.Expertiza
(1)Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe, după care va putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunţe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziţia părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului, a părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei. Dispoziţiile art. 213 alin. 2 sunt aplicabile.
(2)Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
(3)În domeniile strict specializate, în care nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părţi judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în sedinta publică, părţile fiind indreptatite sa puna şi ele intrebari.
(4)Dispozitiile referitoare la expertiza, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sanctionarea cu amendă şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. 2 şi 3. (5) La efectuarea expertizei în condiţiile alin. 2 pot participa şi experti desemnaţi de părţi, dacă prin lege nu se dispune altfel.
*)Art. 201 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 63 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 201 avea urmatorul continut: "Art. 201. Când pentru lamurirea unor împrejurări de fapt, instanţa socoteste de cuviinta sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi unul sau trei experti, statornicind punctele asupra cărora ei urmeaza să se pronunte."
Alin. (1) al art. 201 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)Dacă părţile nu se invoiesc asupra numirii expertilor, ei se vor numi de către instanţa, prin tragere la sorti, în sedinta publică, de pe lista întocmită şi comunicata de către biroul local de expertiza, cuprinzand persoanele inscrise în evidenta celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.
(2)Incheierea de numire va stabili şi plata expertilor.*)
*)Art. 202 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 64 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "Art. 202. Expertii se vor numi de către instanţa, dacă părţile nu se invoiesc asupra numirii lor. Incheierea de numire va statornici şi plata cuvenita expertilor."
Alin. (1) al art. 202 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Art. 203 a fost abrogat prin art. 1 pct. 65 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 203 avea urmatorul continut: "Art. 203. Nu vor fi numiti experti:
1.minorii şi interzisii;
2.faliţii;
3.cei condamnati pentru crima sau pentru delict de fals, furt, inselaciune, abuz de incredere, marturii mincinoase, infractiuni contra bunelor moravuri, vagabondaj, abuz de putere, specula ilicita, sabotaj economic, dare sau luare de mita, trafic de influenţa, delapidare, rupere de sigilii, sustragere, delicte contra sigurantei interioare şi exterioare a statului, calomnie sau denuntare calomnioasa."
(1)Expertii se pot recuza pentru aceleasi motive ca şi judecatorii.
(2)Recuzarea trebuie să fie ceruta în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei exista la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.
(3)Recuzarile se judeca în sedinta publică, cu citarea părţilor şi a expertului.
(1)Dispozitiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sanctionarea martorilor care lipsesc sunt deopotriva aplicabile expertilor.
(2)Dacă expertul nu se infatiseaza, instanţa poate dispune inlocuirea lui.
(3)Abrogat. *)
*)Alin. (3) al art. 205 a fost abrogat prin art. 1 pct. 66 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 205 avea urmatorul continut: "(3) Expertul care refuza, fără motiv intemeiat, sa indeplineasca sarcina care i s-a încredinţat, va fi sanctionat, prin încheiere executorie, cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei şi obligat la despăgubiri faţă de partea vatamata."
Abrogat.
*)Art. 206 a fost reintrodus prin art. 1 pct. 67 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Prin abrogarea pct. 67 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, care reintroducea acest articol, de către pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005, se revine la forma sa abrogata prin Decretul nr. 38/1959.
Dacă expertii pot să-şi dea de îndată parerea vor fi ascultati chiar în sedinta, iar parerea lor se va trece într-un proces verbal, întocmit potrivit art. 198.
(1)Dacă pentru expertiza este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi facuta decat după citarea părţilor prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, aratand zilele şi orele când începe şi continua lucrarea. Dovada de primire va fi alaturata lucrării expertului.
(2)Părţile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri în legătură cu obiectul lucrării.
(1)Expertul numit este dator să-şi depuna lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata.
Alin. (2) şi (3). Abrogate.*)
*)Alin. (2) şi (3) ale art. 209 au fost abrogate prin art. 1 pct. 68 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) şi (3) ale art. 209 aveau urmatorul continut: "(2) Nedepunerea lucrării în termen va fi sanctionata cu amendă de la 500 la 3000 lei.
(3)Incheierea de condamnare este executorie. Amenda nu se va putea ridica decit pentru motive incheiate."
Când sunt mai mulţi experti cu pareri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă parerea motivata a fiecaruia.
Expertii sunt datori să se infatiseze inaintea instanţei spre a da lamuriri ori de cate ori li se va cere, caz în care au dreptul la despăgubiri, ce se vor stabili prin încheiere executorie. *)
*)Art. 211 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 69 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 211 avea urmatorul continut: "Art. 211. Expertii sunt datori să se infatiseze inaintea instanţei spre a da deslutiri ori de cite ori li se va cere, în care caz au dreptul la despăgubiri ce se vor statornici prin încheiere executorie. Când nu se infatiseaza, li se va aplica amenda prevăzută la art. 205."
(1)Dacă instanţa nu este lamurita prin expertiza facuta, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.
(2)Expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen după depunerea lucrării.
(1)Expertii care vor cere sau vor primi mai mult decat plata statornicita se vor pedepsi pentru luare de mita.
(2)La cererea expertilor, ţinându-se seama de lucrare, instanţa le va putea mari plata cuvenita prin încheiere executorie data cu citarea părţilor.
Dacă expertiza se face de o alta instanţa prin delegatie, numirea expertilor şi statornicirea platii ce li se cuvine se va putea lasă în sarcina acestei instante.
6.Cercetarea la faţa locului
În cazul când instanţa va socoti de trebuinta, va putea hotari ca intregul ei sau numai unul din magistraţi sa mearga la faţa locului spre a se lamuri asupra unor împrejurări de fapt care se vor arata prin încheiere.
(1)Cercetarea la faţa locului se va face cu citarea părţilor, putandu-se asculta martorii şi expertii pricinii.
(2)Despre cele urmate la faţa locului se va incheia proces-verbal.
Când instanţa merge la faţa locului, va fi însoţită de procuror, în cazurile în care prezenta acestuia este ceruta de lege.
7.Interogatoriul
Se va putea incuviinta chemarea la interogator, când este privitor la fapte personale, care, fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei.
(1)Cel chemat va fi intrebat de către presedinte asupra fiecarui fapt în parte.
(2)Cu incuviintarea presedintelui, fiecare dintre judecatori, procurorul, precum şi partea potrivnica pot pune de-a dreptul intrebari celui chemat la interogator.
(3)Partea nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de insemnari, cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.
(4)Dacă partea declara ca pentru a raspunde trebuie să cerceteze inscrisuri, se va putea soroci un nou termen pentru interogator.
Reprezentantul legal poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele incheiate şi faptele savarsite de el în aceasta calitate.*)
*)Art. 220 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 64 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "Art. 220. Reprezentantul legal, curatorul sau consiliul judiciar*) pot fi chemati personal la interogator pentru actele incheiate şi faptele savirsite de ei în aceasta calitate."
(1)Raspunsurile la interogator vor fi trecute pe aceeasi foaie cu intrebarile. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţa de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adaugirile, stersaturile sau schimbările aduse, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.
(2)Dacă părţile nu voiesc sau nu pot să semneze, se va face aratare în josul interogatoriului.
(1)Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat, vor raspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunică.
(2)Se exceptează societăţile comerciale de persoane, ai caror asociaţi cu drept de reprezentare vor fi citati personal la interogator.
(1)Partea care are domiciliu în strainatate va putea fi interogata prin cel care o reprezinta în judecata.
(2)În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura speciala certificata de acesta este indestulatoare.
Instanţa poate incuviinta luarea interogatoriului la locuinta, dacă partea este împiedicată de a veni în faţa instanţei.
Dacă partea, fără motive temeinice, refuza sa răspundă la interogator sau nu se infatiseaza, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada în folosul părţii potrivnice.
8.Juramantul
234.
Abrogate.*)
*)Art. 226 - 234 au fost abrogate prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.
9.Asigurarea dovezilor
(1)Oricine are interes să constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri, miscatoare sau nemiscatoare sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele sa dispara sau să fie greu de administrat în viitor.
(2)Cererea poate fi facuta chiar dacă nu este primejdie în intarziere, în cazul când pârâtul îşi da invoirea.
(1)Cererea se va indrepta, înainte de judecată, la judecatorie în circumscripţia careia se afla martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecatii, la instanţa care judeca pricina.
(2)Partea va arata în cerere dovezile a caror administrare o pretinde, faptele ce voieste sa dovedeasca, precum şi primejdia intarzierii sau invoirea paratului.
(3)Pârâtul nu este obligat să depună intampinare. Instanţa va hotari prin încheiere data în camera de consiliu.
(4)În caz de primejdie în intarziere, instanţa va putea incuviinta cererea şi fără citarea părţilor.
Administrarea dovezii va putea fi facuta de îndată sau la termenul ce se va fixa.
(1)Incheierea instanţei este executorie şi poate fi atacata cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.*) (2) Incheierea data în timpul judecarii unei pricini nu poate fi atacata decat o dată cu fondul.
*)Alin. (1) al art. 238 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 71 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "(1) Incheierea instanţei este executorie şi poate fi atacata cu apel în termen de 5 zile, de la pronuntare dacă, s-a dat cu citarea lor părţilor de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."
(1)Orice persoană care are interes să constate de urgenta o anumita stare de fapt care ar putea sa inceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanţei în circumscripţia careia urmeaza să se faca constatarea sa delege un executor judecătoresc din aceeasi circumscriptie să constate la faţa locului aceasta stare de fapt.*) (2) Preşedintele poate incuviinta facerea constatarii fără instiintarea aceluia împotriva caruia se cere.
(3)Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva caruia s-a facut constatarea, dacă nu a fost de faţa.
(4)El va face dovada până la dovada contrarie.
*)Alin. (1) al art. 239 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 72 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "(1) Oricine are interes să constate de urgenta o anumita stare de fapt, care ar putea sa inceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, va putea cere instanţei în circumscripţia careia urmeaza să se faca constatarea şi pe linga care funcţionează executori judecătorești sa delege un executor judecătoresc care să constate la faţa locului aceasta stare de fapt."
În caz de primejdie în intarziere, administrarea dovezii şi constatarea prin executori judecătorești se vor putea face şi în zilele de sarbatoare şi chiar în afara orelor legale, cu incuviintarea anume a magistratului.
(1)Dovezile administrate în condiţiile mai sus prevăzute pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor.
(2)Cheltuielile facute cu administrarea dovezilor vor fi tinute în seama de instanţa care judeca pricina în fond.Secţiunea a III-a^1 Cercetarea procesului în cazul administrarii probelor de către avocati
Secţiunea a III-a^1 a fost introdusa de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dispozitiile prezentei secţiuni sunt aplicabile numai în cazul litigiilor patrimoniale, afară de acelea ce privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzactie.
Art. 241^1 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)La prima zi de infatisare părţile pot conveni ca avocatii care le asista şi le reprezinta sa administreze probele în cauza, potrivit dispoziţiilor prezentei secţiuni.
(2)Consimtamantul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. 1, se va da de către părţi, personal sau prin mandatar cu imputernicire speciala, în faţa instanţei, luandu-se act despre aceasta în încheiere, sau prin inscris întocmit în faţa avocatului, care este obligat sa certifice consimtamantul şi semnatura părţii pe care o asista sau o reprezinta. Dacă sunt mai multe părţi asistate de acelasi avocat, consimtamantul se va da de fiecare dintre ele separat.
(3)Totodata, fiecare parte este obligata sa declare ca pentru procedura din prezenta secţiune îşi alege domiciliul la avocatul care o reprezinta.
(4)Consimtamantul dat potrivit alin. 2 nu poate fi revocat de către una dintre părţi.
Art. 241^2 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
În cazul reprezentarii părţilor în condiţiile art. 241^2, sedintele de judecată se pot desfăşura în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a avocatilor, fiind admise şi părţile ori, când este cazul, mandatarii lor.
Art. 241^3 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)După constatarea valabilităţii consimtamantului dat conform art. 241^2 instanţa:
1.va rezolva excepţiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu;
2.va hotari asupra cererilor de interventie formulate de părţi sau de terte persoane, în condiţiile legii;
3.va examina fiecare pretentie şi aparare în parte, pe baza cererii de chemare în judecata, a intampinarii şi a explicatiilor avocatilor;
4.va constata care dintre pretentii sunt recunoscute şi care sunt contestate;
5.la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asiguratorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 114^1 alin. 6;
6.va lua act de renuntarea reclamantului, de achiesarea paratului sau de tranzactia părţilor;
7.va incuviinta probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le considera necesare pentru judecarea procesului; dispozitiile art. 168 sunt aplicabile;
8.va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la prima zi de infatisare.
(2)Când, potrivit legii, cererile aratate la alin. 1 pot fi formulate şi ulterior primei zile de infatisare, instanţa poate acorda în acest scop un termen scurt dat în cunoştinţa părţilor reprezentate prin avocat.
(3)Dispozitiile art. 131 şi 138, cu excepţia celor de la pct. 4 al acestui din urma articol, sunt aplicabile.
(4)Partea care lipseste nejustificat la termenul de incuviintare a dovezilor va fi decazuta din dreptul de a mai propune şi administra orice dovada, cu excepţia celei cu inscrisuri, dar va putea participa la administrarea dovezilor de către cealalta parte şi va putea combate aceste dovezi.
Art. 241^4 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Pentru administrarea probelor de către avocati instanţa va stabili un termen de până la 6 luni, ţinând seama de volumul şi complexitatea acestora.
(2)Termenul prevăzut la alin. 1 va putea fi prelungit dacă în cursul administrarii probelor:
1.se invoca o excepţie sau un incident procedural asupra caruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunte; în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul necesar solutionarii excepţiei sau incidentului;
2.a incetat, din orice cauza, contractul de asistenţa juridica dintre una din părţi şi avocatul sau; în acest caz, termenul se prelungeste cu cel mult o luna pentru angajarea altui avocat;
3.una dintre părţi a decedat; în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în proces a mostenitorilor;
4.în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeste cu perioada suspendarii, dispozitiile art. 242 alin. 1 pct. 2 nefiind însă aplicabile.
Art. 241^5 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)În cel mult 15 zile de la incuviintarea probelor avocatii părţilor vor prezenta instanţei programul de administrare a acestora, purtând semnatura avocatilor, în care se vor arata locul şi data administrarii fiecarei probe. Programul se incuviinteaza de instanţa, în camera de consiliu, şi este obligatoriu pentru părţi şi avocatii lor.
(2)În procesele prevăzute la art. 45 alin. 3 şi 4 programul incuviintat potrivit alin. 1 va fi comunicat de îndată procurorului, în condiţiile art. 241^17. (3) Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocati sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părţile, prin avocati, sunt obligate să-şi comunice inscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnatura.
(4)Nerespectarea nejustificata a programului prevăzut la alin. 1 atrage decaderea părţii din dreptul de a mai administra proba respectiva.
(5)Dispozitiile art. 170 sunt aplicabile.
Art. 241^6 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dacă în cursul administrarii probelor una dintre părţi formuleaza o cerere, invoca o excepţie, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanţa care, cu citarea celeilalte părţi, prin încheiere data în camera de consiliu, se va pronunţă de îndată, iar când este necesar, în cel mult 30 de zile de la data la care a fost sesizata. Incheierea poate fi atacata numai o dată cu fondul procesului.
Art. 241^7 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
În cazul în care se dispune infatisarea unui inscris detinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 175, va dispune solicitarea inscrisului şi, îndată ce acesta este depus la instanţa, comunicarea lui în copie fiecarui avocat.
Art. 241^8 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dacă una dintre părţi nu recunoaste scrisul sau semnatura dintr-un inscris, avocatul părţii interesate, potrivit art. 241^7, va solicita instanţei sa procedeze la verificarea de scripte.
Art. 241^9 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Martorii vor fi ascultati, la locul şi data prevăzute în programul incuviintat de instanţa, de către avocatii părţilor, în condiţiile art. 192 şi 196, care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de juramant, punandu-li-se însă în vedere ca, dacă nu vor spune adevarul, savarsesc infractiunea de marturie mincinoasa. Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa.
(2)Martorii aratati la art. 195 vor fi ascultati numai de către instanţa.
Art. 241^10 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Marturia se va consemna intocmai de către o persoană convenita de părţi şi se va semna, pe fiecare pagina şi la sfârşitul ei, de către avocatii părţilor, de cel ce a consemnat-o şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţa de cuprinsul consemnarii.
(2)Orice adaugiri, ştersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate prin semnatura celor aratati la alin. 1, sub sancţiunea de a nu fi luate în seama.
(3)Dacă marturia a fost stenodactilografiata, aceasta va fi transcrisa. Atât stenograma, cat şi transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. 1 şi depuse la dosar.
Art. 241^11 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Părţile pot conveni ca declaratiile martorilor să fie consemnate şi autentificate de un notar public. Dispozitiile art. 241^10 sunt aplicabile.
Art. 241^12 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)În cazul în care este incuviintata o expertiza, în programul administrarii probelor părţile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin invoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecareia dintre ele.
(2)Dacă părţile nu se invoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanţei sa procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 202. (3) Expertul este obligat să efectueze expertiza şi sa o predea avocatilor părţilor, sub semnatura de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanţa potrivit art. 241^5. De asemenea, el are indatorirea sa dea explicatii avocatilor şi părţilor, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispoziţiilor art. 211 şi urmatoarele.
Art. 241^13 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va face de către instanţa potrivit dispoziţiilor art. 215-217. Procesul-verbal prevăzut la art. 216 alin. 2 va fi întocmit în atatea exemplare cate părţi sunt şi va fi inmanat avocatilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării.
Art. 241^14 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Când s-a incuviintat chemarea la interogatoriu, instanţa va cita părţile, la termenul stabilit, în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum şi de pe cel dispus şi primit potrivit art. 222 alin. 1 vor fi inmanate de îndată avocatilor părţilor.
Art. 241^15 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Instanţa, în condiţiile art. 241^7, va hotari asupra cererii de inlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora.
(2)De asemenea, în condiţiile aratate la alin. 1, instanţa se va pronunţă cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare şi care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 241^4 alin. 1 pct. 7.
Art. 241^16 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)După administrarea tuturor probelor incuviintate de instanţa reclamantul, prin avocatul sau, va redacta concluziile scrise privind susţinerea pretentiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, sau le va inmana în mod direct, sub luare de semnatura, celorlalte părţi din proces şi, când este cazul, Ministerului Public.
(2)După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul sau, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunică, potrivit alin. 1, reclamantului, celorlalte părţi, precum şi, când este cazul, Ministerului Public.
Art. 241^17 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Avocatii părţilor vor alcatui pentru fiecare parte cate un dosar şi unul pentru instanţa, în care vor depune cate un exemplar al tuturor inscrisurilor prin care, potrivit legii, se constata administrarea fiecarei probe.
(2)Dosarele prevăzute la alin. 1 vor fi numerotate, snuruite şi vor purta semnatura avocatilor părţilor pe fiecare pagina.
Art. 241^18 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)La expirarea termenului stabilit de instanţa potrivit art. 241^5 avocatii părţilor vor prezenta împreună instanţei dosarul cauzei întocmit potrivit art. 241^18. (2) Primind dosarul, instanţa va fixa termenul de judecată dat în cunoştinţa părţilor, care nu va putea fi mai lung de o luna de la data primirii dosarului. La termen, instanţa poate proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părţilor cuvantul pentru a pune concluzii prin avocat.
Art. 241^19 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)La termenul prevăzut de art. 241^19 alin. 2, dacă socoteste necesar, instanţa va dispune, prin încheiere motivata, să fie administrate nemijlocit în faţa sa toate sau numai unele dintre probele administrate de avocati. În acest caz, pentru administrarea probelor instanţa va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoştinţa părţilor.
(2)Pentru prezentarea în faţa instanţei martorii vor fi citati, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispozitiile art. 89 alin. 1 şi ale art. 188 alin. 2 sunt aplicabile.
Art. 241^20 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Dispozitiile secţiunii a III-a a acestui capitol sunt aplicabile dacă în prezenta secţiune nu se prevede altfel.
(2)La cererea avocatului sau a părţii interesate instanţa poate lua măsura amenzii şi obligarii la plata de despăgubiri, în cazurile şi condiţiile prevăzute de dispozitiile art. 108^1-108^4.
Art. 241^21 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dispozitiile prezentei secţiuni sunt aplicabile în mod corespunzător şi consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezinta partea.
Art. 241^22 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Instanţa va suspenda judecata:
1.când amandoua părţile o cer;
2.dacă niciuna din părţi nu se infatiseaza la strigarea pricinii.
(2)Cu toate acestea pricina se judeca dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsa.
(1)Judecata pricinilor se suspenda de drept:
1.prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesata cere termen pentru introducerea în judecata a mostenitorilor;
2.prin interdictie sau punere sub curatela a unei părţi până la numirea tutorelui sau curatorului;*)
3.prin moartea mandatarului uneia din părţi, intamplata cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua infatisarii;
4.prin încetarea functiei tutorelui sau curatorului.**)
5.prin deschiderea procedurii reorganizarii judiciare şi a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile.***)
(2)Faptele aratate mai sus nu împiedica pronuntarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor.
*)Pct. 2 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 74 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al alin. (1) al art. 243 avea urmatorul continut: "2. prin interdictie, punere sub curatela sau consiliu judiciar a unei părţi până la numirea tutorelui, curatorului sau consiliului judiciar".
**)Pct. 4 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 75 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin. (1) al art. 243 avea urmatorul continut: "4. prin încetarea functiunii tutorelui, curatorului sau consiliului judiciar;"
***)Pct. 5 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 75 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 5 al alin. (1) al art. 243 avea urmatorul continut: "5. prin declararea în stare de faliment a uneia din părţi, când falitul trebuie să fie reprezentat prin judecatorul sindic".
(1)Instanţa poate suspenda judecata:
1.când dezlegarea pricinii atarna, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati;
2.când s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotărârii ce urmeaza să se dea.
(2)Suspendarea va dainui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabila.
Alin. (2) al art. 244 este reprodus a fost modificat prin art. 1 pct. 14 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 2 al art. 244 avea urmatorul continut: "2. când se ivesc indiciile unei infractiuni, a carei constatare ar avea o inriurire hotaritoare asupra hotărârii ce urmeaza să se dea".
Punctul 2 al alin. (1) al art. 244 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Asupra suspendarii judecarii procesului, instanţa se va pronunţă prin încheiere care poate fi atacata cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronuntate în recurs.
(2)Recursul se poate declara cat timp dureaza suspendarea cursului judecarii procesului, atât împotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat şi împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.*)
*)Art. 244^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 77 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Alin. (1) al art. 244^1 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Judecata reincepe:
1.prin cererea de redeschidere facuta de una din părţi, când ea s-a suspendat prin invoirea părţilor sau prin lipsa lor;
2.prin cererea de redeschidere, facuta cu aratarea mostenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, după caz, a părţii interesate, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute de art. 243.*)
*)Pct. 2 al art. 245 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 78 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 245 avea urmatorul continut: "2. prin cererea de redeschidere, facuta cu aratarea mostenitorilor, tutorelui, consiliului judiciar, a celui reprezentat de mandatarul mort, a noului mandatar sau sindicului, în cazurile prevăzute de art. 243.
(1)Reclamantul poate să renunte oricand la judecata, fie verbal în sedinta, fie prin cerere scrisa.
(2)Renuntarea la judecata se constata prin încheiere data fără drept de apel.
(3)Dacă renuntarea s-a facut după comunicarea cererii de chemare în judecata, instanţa, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
(4)Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte părţi.
(1)În caz de renuntare la insusi dreptul pretins, instanţa da o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotari asupra cheltuielilor.
(2)Renuntarea la drept se poate face şi fără invoirea celeilalte părţi, atât în prima instanţa cat şi în apel.
(3)Renuntarea se poate face în sedinta sau prin inscris autentic.
(4)Hotărârea se da fără drept de apel.
(5)Când renuntarea este facuta în instanţa de apel, hotărârea primei instante va fi anulata în totul sau în parte, în măsura renuntarii.Secţiunea VI
Perimarea
(1)Orice cerere de chemare în judecata, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a ramas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteste în vina, când actul de procedura urma să fie indeplinit din oficiu.
(2)Termenul perimarii nu curge cat timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns inca la instanţa competenţa sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.
(3)În materie comerciala termenul de perimare este de şase luni.
Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut în vederea judecarii procesului de către partea care justifica un interes.*)
*)Art. 249 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 79 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 249 avea urmatorul continut: " Art. 249. Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut în vederea judecarii pricinii".
(1)Cursul perimarii este suspendat cat timp dăinuieşte suspendarea judecarii, pronunţată de instanţa în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a părţilor în judecata.*) (2) În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimarii este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecatii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urma 6 luni ale termenului de perimare.
(3)Perimarea se suspenda de asemenea pe timpul cat partea este împiedicată de a starui în judecata din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.
*)Alin. (1) al art. 250 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 80 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 250 avea urmatorul continut: "(1) Cursul perimarii este suspendat cit timp dainuieste suspendarea judecarii pronunţată de instanţa în cazurile prevăzute de art. 244."
În cazul când sunt mai mulţi reclamanti sau parati împreună, cererea de perimare sau actul de procedura intrerupator de perimare al unuia foloseşte şi celorlalţi.
(1)Perimarea se constata din oficiu sau la cererea părţii interesate. Preşedintele instanţei va cita de urgenta părţile şi va dispune ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.
(2)Perimarea poate fi invocata şi pe cale de excepţie, în camera de consiliu sau în sedinta publică.
(3)Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata pentru prima oara în instanţa de apel.
Art. 252 a fost modificat prin art. 1 pct. 81 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 252 avea urmatorul continut: "(1) Perimarea se constata din oficiu sau la cererea părţii. Preşedintele instanţei va cita de urgenta părţile şi va dispune ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.
(2)Hotărârea este supusă recursului; termenul curge de la pronuntare."
Alin. (3) al art. 252 a fost introdus prin art. 1 pct. 15 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
Alin. (3) al art. 252 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Dacă instanţa constata ca perimarea nu a operat, pronunţă o încheiere, care poate fi atacata o dată cu fondul procesului.
(2)Hotărârea care constata perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare.*)
*)Art. 253 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 82 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 253 avea urmatorul continut: "(1) Perimarea poate fi invocata şi pe cale de excepţie. În acest caz hotărârea care pronunţă perimarea este supusă recursului, iar incheierea de respingere poate fi atacata numai o dată cu fondul pricinii.
(2)Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata în instanţa de apel."
(1)Perimarea are drept urmare ca toate actele de procedura facute în acea instanţa nu-şi produc efectele.
(2)Când, însă, se face o noua cerere de chemare în judecata, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecarii cererii perimate, în măsura în care noua instanţa socoteste că nu este de trebuinta refacerea lor.
(1)Hotărârile prin care se rezolva fondul cauzei în prima instanţa se numesc "sentinte", iar hotărârile prin care se solutioneaza apelul, recursul, precum şi recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii".
(2)Toate celelalte hotărâri date de instanţa în cursul judecatii se numesc "incheieri".
Alin. (1) al art. 255 a fost modificat de pct. 10 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
(1)După sfârşitul dezbaterilor, judecatorii chibzuiesc în secret, fie în sedinta, fie în camera de consiliu.
(2)După chibzuire, preşedintele aduna parerile judecatorilor, începând cu cel mai nou în functiune sau cu cel mai tinar dintre asesorii populari*), el pronuntandu-se cel din urma.
*)A se vedea nota de la art. 37.
(1)Dacă majoritatea legala nu se poate intruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenta, în aceeasi zi sau în cel mult 5 zile.
(2)La instantele de fond, parerile vor trebui să fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergentei, afară de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergenta.
(3)Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenta: dacă, după judecarea divergentei, vor fi mai mult de doua pareri, judecatorii ale caror pareri se apropie mai mult, sunt datori să se uneasca intr-o singura parere.
(4)Judecatorii pot reveni asupra parerilor lor, care au pricinuit divergenta.
(5)După judecarea punctelor rămase în divergenta, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.
(6)Dispozitiile alin. (3) se aplică prin asemanare şi în cazurile în care completele de judecată sunt alcatuite în numar fără sot.
(1)După ce s-a intrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semneaza, sub sancţiunea nulitatii, de către judecatori şi în care se va arata, când este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati în minoritate.*) (2) El se pronunţă de presedinte, în sedinta, chiar în lipsa părţilor.
(3)După pronuntarea hotărârii nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale.
(4)Dispozitivul hotărârii se consemneaza într-un registru special, tinut de fiecare instanţa.
Alin. (4) al art. 258 a fost introdus de pct. 11 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
*)Alin. (1) al art. 258 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 82 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 258 avea urmatorul continut: "După ce s-a intrunit majoritatea, se va întocmi de îndată, pe scurt, dispozitivul hotărârii, care se semneaza sub pedeapsa nulitatii, de judecatori şi grefier, şi care va arata deopotriva şi parerile judecatorilor rămaşi în minoritate."
*)Art. 259 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.
(1)Dacă instanţa nu poate hotari de îndată, pronuntarea se va amana pentru un termen pe care preşedintele îl va anunta şi care nu va putea fi mai mare de 7 zile.
(2)Judecatorul care a luat parte la judecata este indreptatit să se pronunte, chiar dacă nu mai face parte din alcatuirea instanţei, afară de cazul când i-a incetat calitatea de magistrat sau este suspendat din functie. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca acestea sa puna din nou concluzii în faţa instanţei legal constituite.*)
Alin. (3)-(4). Abrogate.**)
*)Alin. (2) al art. 260 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 84 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 260 avea urmatorul continut: "Magistratul care a luat parte la judecata este competent să se pronunte, chiar dacă nu mai face parte din alcatuirea instanţei afară de cazul când a incetat de a mai fi magistrat."
**)Alin. (3)-(4) au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.
(1)Hotărârea se da în numele legii şi va cuprinde:
1.aratarea instanţei care a pronuntat-o şi numele judecatorilor care au luat parte la judecata;
2.numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentantilor legali şi al avocatilor;
3.obiectul cererii şi sustinerile în prescurtare ale părţilor cu aratarea dovezilor;
4.aratarea concluziilor procurorului:
5.motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au inlaturat cererile părţilor;
6.dispozitivul;
7.calea de alac şi termenul în care se poate exercita;
8.menţiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publică, precum şi semnaturile judecatorilor şi grefierului.
(2)În cazul în care, după pronuntare, unul dintre judecatori este în imposibilitate de a semna hotărârea, preşedintele instanţei o va semna în locul sau, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnata de grefierul sef, facandu-se menţiune despre cauza care a impiedicat pe judecator sau pe grefier să semneze hotărârea.
(3)Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronuntarea hotărârii**).
Alin. (2) al art. 261 a fost modificat de pct. 12 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
*)Pct. 8 al alin. (1) al art. 261 a fost modificat prin art. 1 pct. 16 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (8) al art. 261 avea urmatorul continut: "8. aratarea ca pronuntarea s-a facut în sedinta, precum şi semnaturile judecatorilor şi grefierului."
**)Alin. (3) al art. 261 a fost modificat prin art. 1 pct. 85 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 3 al alin. (1) al art. 261 avea urmatorul continut: "3. Parerea judecatorilor rămaşi în minoritate va trebui să fie motivata în josul hotărârii."
Punctul 8 al alin. (1) al art. 261 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
***)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
În cazurile în care judecatorii pot da termen pentru executarea hotărârii, ei vor face aceasta, prin chiar hotărârea care dezleaga pricina, aratand şi motivele pentru care au incuviintat termenul.
Debitorul nu va putea cere termen, nici nu va putea să se bucure de termenul ce i s-a dat, dacă bunurile lui se vand după cererea altui creditor, dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitate indeobste cunoscuta sau dacă prin fapta sa a micsorat garantiile ce a dat prin contract creditorului sau, sau dacă nu a dat garantiile făgăduite.
(1)Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare. Dacă instanţa a fost alcatuita din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea insarcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii.
(2)Parerea judecatorilor rămaşi în minoritate va trebui redactata în acelasi timp cu hotărârea.
Alin. (1) al art. 264 a fost modificat prin art. 1 pct. 17 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 264 avea urmatorul continut: "(1) Când motivarea hotărâri nu se poate face până la data pronuntarii, ea se va face în termen de cel mult 15 zile de la pronuntare. Dacă instanţa a fost alcatuita din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea insarcina pe unul din ei cu redactarea hotărârii."
Alin. (1) al art. 264 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Adaugirile, stersaturile sau schimbările în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecator, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.
(1)Hotărârea se va face în doua exemplare originale, din care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanţei.
(2)Pentru judecatorii, preşedintele va putea incuviinta ca în locul celui de-al doilea exemplar al sentintei să se treaca într-un registru dispozitivul ei, semnat de judecatorul şi grefierul care au luat parte la judecata.*) (3) Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.
Alin. (1) al art. 266 a fost modificat de pct. 13 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
*)Alin. (2) al art. 266 este mentinut ca abrogat de art. 6 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Ulterior, prin ORDONANTA nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 a fost introdus un alineat care a devenit alin. (2) al art. 266 şi abrogat alin. (3) al art. 266.
Prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 29 decembrie 2000 a fost abrogata ORDONANTA nr. 13 din 29 ianuarie 1998 redevenind aplicabile dispozitiile Codului de procedura civila care au fost modificate, completate ori abrogate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998.
Alin. (3) al art. 266 a fost modificat prin art. 1 pct. 18 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 266 avea urmatorul continut: "(3) Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesar pentru curgerea unui termen de exercitarea unei cai ordinare de atac."
Alin. (3) al art. 266 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
**)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)După pronuntarea hotărârii, partea poate renunta în instanţa la calea de atac, facandu-se aratare despre aceasta într-un proces-verbal, semnat de presedinte şi de grefier.
(2)Renuntarile se pot face şi în urma, prin infatisarea părţii inaintea presedintelui sau prin inscris autentic.
(1)Incheierile premergatoare vor fi date cu acelasi numar de voturi ca şi hotărârile.
(2)Judecatorii nu sunt legati prin aceste incheieri.
(3)Ei sunt legati de acele incheieri care, fără a hotari în totul pricina, pregatesc dezlegarea ei.
(4)Orice dispoziţie luata de instanţa prin încheiere va fi motivata.
(1)Hotărârile judecătorești vor fi investite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are urmatorul cuprins:
Noi, Preşedintele României
(Aici urmeaza cuprinsul hotărârii).
«Dam imputernicire şi ordonam organelor de executare sa puna în executare prezenta hotărâre. Ordonam agentilor forţei publice sa acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor sa staruie pentru ducerea ei la indeplinire, în condiţiile legii. Spre credinta, prezenta (hotărâre) s-a semnat de... (Urmeaza semnatura presedintelui şi a grefierului)
(2)Hotărârea investita se va da numai părţii care a castigat sau reprezentantului ei.
Alin. (1) al art. 269 a fost modificat de pct. 14 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Alin. (1) al art. 269 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
*)Art. 269^1 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.
Dacă pârâtul recunoaste o parte din pretentiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia, va da o hotărâre parţială în măsura recunoasterii. Dispozitiile art. 273 sunt aplicabile.
Art. 270 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Părţile se pot infatisa oricand în cursul judecatii, chiar fără sa fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinteasca invoiala lor.
(2)Dacă părţile se infatiseaza la ziua fixata pentru judecata, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primita, chiar de un singur judecator, urmand ca hotărârea să fie data de instanţa în sedinta.
(3)Dacă ele se infatiseaza intr-o alta zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.
(1)Invoiala va fi infatisata în scris şi va alcatui dispozitivul hotărârii.
(2)Abrogat.*)
*)Alin. (2) al art. 272 a fost abrogat prin art. 1 pct. 86 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. 2 al art. 272 avea urmatorul cuprins: "(2) La judecatorii invoiala va putea fi infatisata şi verbal; în acest caz, ea va fi trecuta într-un proces-verbal, care va fi incheiat cu aplicarea, prin asemanare, a dispoziţiilor prevăzute de art. 82 alineatul 2, şi care va fi trecut în dispozitivul hotărârii ce se va da."
Hotărârea care consfinteste invoiala părţilor se da fără drept de apel.
Cheltuielile de judecată
(1)Partea care cade în pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecată.
(2)Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura şi impozit proportional, plata expertilor despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.
(3)Judecatorii au însă dreptul sa mareasca sau sa micşoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Pârâtul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afara numai dacă a fost pus în intarziere înainte de chemarea în judecata.
Când pretentiile fiecarei părţi au fost incuviintate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecată, putand face compensarea lor.
Dacă sunt mai mulţi reclamanti sau mai mulţi parati, ei vor fi obligati sa plateasca cheltuielile de judecată în mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
Hotărârile primei instante sunt executorii de drept când au ca obiect:
1.plata salariilor sau a altor drepturi izvorate din raporturi juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, somerilor;*)
2.despăgubiri pentru accidente de muncă;
3.rente ori sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii, precum şi pensii acordate în cadrul asigurarilor sociale;**)
3^1.despăgubiri în caz de moarte sau vatamare a integritatii corporale ori sănătăţii, dacă despăgubirile s-au acordat sub forma de prestatii banesti periodice;***)
4.reparatii grabnice;
5.punerea sau ridicarea peceţilor ori facerea inventarului;
6.pricini privitoare la posesiune, numai în ce priveste posesiunea;
7.în cazul prevăzut de art. 270;
8.În orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.
*)Pct. 1 al art. 278 este reprodus cum a fost modificat prin art. 1 pct. 87 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.1 al art. 278 avea urmatorul continut: "1. plata salariilor";
**)Pct. 3 al art. 278 este reprodus cum a fost modificat prin art. 1 pct. 88 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.3 al art. 278 avea urmatorul continut: "3. rente sau pensii alimentare;"
***)Pct. 3^1 al art 278 a fost introdus prin art. 1 pct. 89 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
(1)Instanţa poate incuviinta execuţia vremelnica a hotărârilor privitoare la bunuri ori de cate ori va gasi de cuviinta ca măsura este de trebuinta faţa cu temeinicia vadita a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau ca exista primejdie vadita în intarziere; în acest caz instanţa va putea obliga la darea unei cautiuni.
(2)Execuţia vremelnica nu se poate incuviinta:
1.în materie de stramutare de hotare sau desfiinţare de constructii, plantatii sau a oricăror lucrari având o asezare fixa;
2.când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciara.
(3)Cererea de executare vremelnica se va putea face şi verbal în instanţa până la închiderea dezbaterilor.
(4)Dacă cererea a fost respinsa de prima instanţa, ea poate fi facuta din nou în apel.
Punctul 1 al alin. (2) al art. 279 a fost modificat de pct. 15 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
(1)Cererea pentru suspendarea executarii vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanţei de apel.
(2)Cererea se va depune la prima instanţa sau instanţa de apel, în care caz se va alatura în copie legalizata dispozitivul hotărârii.
(3)Cererea de suspendare se va judeca de instanţa de apel. Dispozitiile art. 403 alin. 3 sunt aplicabile.*) (4) Suspendarea va putea fi incuviintata numai cu dare de cautiune, al carei cuantum îl va fixa instanţa.
(5)Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi incuviintata vremelnic, prin ordonanţa preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. 4.
*)Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 280 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art.1 pct.90 dinOrdonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3), (4) şi (5) ale art.280 aveau urmatorul continut:
(3)Cererea de suspendare se va judeca de instanţa cu sau fără cautiune.
(4)Suspendarea va putea fi incuviintata cu sau fără cautiune.
(5)Până la dezlegarea cererii de suspendare, suspendarea va putea fi incuviintata vremelnic, prin ordonanţa preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului.
Indreptarea, lamurirea şi completarea hotărârii*)
(1)Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi sustinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere.
(2)Instanţa se pronunţă prin încheiere data în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteste ca este necesar sa dea anumite lamuriri.
(3)În cazul hotărârilor, indreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.
*)Secţiunea VI a Capitolului IV din Titlul III al Cartii II este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 91 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea VI avea urmatorul continut:
Secţiunea VIIndreptarea hotărârilor
Art. 281 (1)Greselile asupra numelui, calităţii şi sustinerilor părţilor sau cele de socoteli, precum şi orice alte greseli materiale strecurate în hotărâre, pot fi indreptate, din oficiu sau în urma unei simple cereri.
(2)Instanţa poate cita părţile, când găseşte de cuviinta pentru unele lamuriri.
(3)Indreptarea se va face în amindoua exemplare ale hotărârii.
(4)Termenul de apel împotriva incheierii date asupra indreptarii curge de la pronuntare, în cazul când părţile au fost citate.
(5)Dispozitiile de mai sus se aplică, prin asemanare, şi greselilor strecurate intr-o încheiere.
(1)În cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la înţelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronuntat hotărârea sa lamureasca dispozitivul sau sa inlature dispozitiile potrivnice.
(2)Instanţa va rezolva cererea de urgenta, prin încheiere data în camera de consiliu, cu citarea părţilor.
(3)Incheierea se va atasa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cat şi în dosarul de hotărâri al instanţei.
Alin. (1) al art. 281^1 a fost modificat de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Dacă prin hotărârea data instanţa a omis să se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelasi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu retinere, în termen de 15 zile de la pronuntare.
(2)Cererea se solutioneaza de urgenta, cu citarea părţilor, prin hotărâre separata. Prevederile art. 281^1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
(3)Dispozitiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunte asupra cererilor martorilor, expertilor, traducatorilor, interpreţilor sau aparatorilor, cu privire la drepturile lor.
Articolul 281^2a*)
Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281-281^2.
Art. 281^2a a fost introdus de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
(1)Incheierile pronuntate în temeiul art. 281 şi 281^1, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 281^2 sunt supuse acelorasi cai de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, indreptarea, lamurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.
(2)Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de indreptarea, lamurirea sau completarea hotărârii.
Titlul IV a fost modificat initial de pct. 16 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
*)Denumirea Titlului IV este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 92 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În reglementarea anterioara, denumirea Titlul IV era "Caile ordinare de atac".
**)Secţiunea I a devenit Capitolul I prin art. 1 pct. 93 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
(1)Hotărârile date în prima instanţa de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în prima instanţa de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
(2)Împotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.
Alin (2) al art. 282 a fost modificat prin art. 1 pct. 19 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. (2) al art. 282 avea urmatorul continut: "(2) Împotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decit o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a intrerupt sau s-a suspendat cursul judecatii."
Alin. (1) al art. 282 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Alin. (1) al art. 282 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
Art. 282 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare în materie comercială, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege.
(2)Hotărârile instanţelor judecătorești prin care se solutioneaza plangerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdictionala şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.*)
*)Art. 282^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 94 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Partea care a renuntat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel.
(1)Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
(2)Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost facuta o dată cu somatia de executare.
(3)Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel.
(4)Pentru procuror termenul de apel curge de la pronuntarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.
(5)Apelul declarat în termen suspenda executarea hotărârii de prima instanţa, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege.*)
*)Alin. (5) al art. 284 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
(1)Termenul de apel se intrerupe prin moartea părţii care are interes sa faca apel. În acest caz se face din nou o singura comunicare a hotărârii, la cel din urma domiciliu al părţii, pe numele mostenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecarui mostenitor.
(2)Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicarii prevăzute la alin. 1. Pentru mostenitorii incapabili, cei cu capacitate restrinsa sau disparuti ori în caz de mostenire vacanta, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu.
(3)Apelul nu constituie prin el insusi un act de acceptare a mostenirii.
Termenul de apel se intrerupe şi prin moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea. În acest caz se va face o noua comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată.
(1)Cererea de apel va cuprinde:
1.numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă apelantul locuieste în strainatate, va arata şi domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;
2.aratarea hotărârii care se ataca;
3.motivele de fapt şi de drept pe care se intemeiaza apelul;
4.dovezile invocate în susţinerea apelului;
5.semnatura.
(2)Cerinţele de la pct. 2 şi 5 sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii, iar cele de la pct. 3 şi 4, sub sancţiunea decaderii. Aceste cerinţe pot fi implinite până cel mai tarziu la prima zi de infatisare, iar lipsa semnaturii, în condiţiile prevăzute de art. 133 alin 2. (3) Când dovezile propuse sunt martori sau inscrisuri nearatate la prima instanţa, se vor aplica în mod corespunzător dispozitiile art. 112 pct. 5. (4) Termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteste de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a facut mai înainte de comunicare.
Pct. 1 al alin. (1) al art. 287 a fost modificat prin art. 1 pct. 20 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publică în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 1 al alin. (1) al art. 287 avea urmatorul continut: "1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor;"
Pct. 1 al alin. (1) al art. 287 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (4) al art. 287 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
La cererea de apel se vor alatura atatea copii cati intimaţi sunt.
Apelul se depune la instanţa a carei hotărâre se ataca, sub sancţiunea nulitatii*).
Preşedintele va inainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile facute, numai după implinirea termenului de apel pentru toate părţile.
Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată dacă s-a facut cerere pentru suspendarea executarii hotărârii primei instante.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 10 aprilie 2009 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii", din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.
Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
În consecinţă, începând cu data de 10 aprilie 2009, dispoziţiile art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii" din Codul de procedură civilă se suspendă de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând cu data de 26 mai 2009, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.
(1)Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeste dosarul, va fixa termen de infatisare, potrivit dispoziţiilor art. 114^1, şi va dispune citarea părţilor.
(2)Totodata, preşedintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citatia, o copie de pe cererea şi de pe motivele de apel, împreună cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate şi care nu au fost infatisate la prima instanţa, punandu-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar intampinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecata.*) (3) Dispozitiile art. 113 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4)Apelurile facute împotriva aceleiasi hotărâri vor fi repartizate la o singura secţie a instanţei de apel.
*)Alin. (1) şi (2) ale art. 289 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 96 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) şi (2) ale art. 289 aveau urmatorul continut:
(1)Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeste dosarul, va fixa termen de infatisare, potrivit dispoziţiilor art. 114, şi va dispune citarea părţilor.
(2)Totodata, preşedintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citatia, o copie de pe cererea de apel, împreună cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate şi care nu au fost infatisate la prima instanţa, punindu-i-se în vedere să depună la dosar intimpinare.
Când apelurile facute împotriva aceleiasi hotărâri au fost repartizate la sectii deosebite, preşedintele ultimei sectii investite va dispune trimiterea apelului la sectia cea dintai investita.
(1)În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114^1, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de infatisare, un termen inauntrul caruia să depună la dosar intampinare.*) (2) Dacă intimatul lipseste la prima zi de infatisare şi instanţa constata ca motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amanarea cauzei şi efectuarea comunicarii, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune amanarea cauzei cu indeplinirea cerințelor art. 114^1 alin. 3 sau 4, după caz.
*)Art. 291 a fost modificat prin art. 1 pct. 97 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 291 avea urmatorul continut: "Art. 291. (1) În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de infatisare, un termen inauntrul caruia să depună la dosar intimpinare."
Alin (2) al art. 291 a fost modificat prin art. 1 pct. 21 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 291 avea urmatorul continut: "Dacă intimatul lipseste la prima zi de infatisare şi instanţa constata ca motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune aminarea cauzei şi efectuarea comunicarii, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune aminarea cauzei cu indeplinirea cerințelor art. 114 alin. 5."
Alin. (2) al art. 291 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
**)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Părţile nu se vor putea folosi inaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de aparare şi dovezi decat de cele invocate la prima instanţa sau aratate în motivarea apelului ori în intampinare. Instanţa de apel poate incuviinta şi administrarea probelor a caror necesitate rezultă din dezbateri.
(2)În cazul în care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţă, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţa.
*)Art. 292 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 98 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 292 avea urmatorul continut: "Art. 292. Părţile nu se vor putea folosi, inaintea instanţei de apel, de alte motive, mijloace de aparare şi dovezi decit de cele invocate la prima instanţa sau aratate în cererea de apel şi în intimpinare, afară de cazul prevăzut la art. 138."
(1)Intimatul este în drept, chiar după implinirea termenului de apel, sa adere la apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie, care să tinda la schimbarea hotărârii primei instante. Cererea se poate face până la prima zi de infatisare.
(2)Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implica cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin. 1 rămâne fără efecte. Cu toate acestea, dacă aderarea s-a facut inauntrul termenului de apel, ea se considera apel principal.
*)Art. 293, cu o noua redactare, a fost reintrodus prin art. 1 pct. 99 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Initial art. 293 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.
În caz de coparticipare procesuala, precum şi atunci când la prima instanţa au intervenit terte persoane în proces, intimatul este în drept, chiar după implinirea termenului de apel, sa declare apel împotriva altui intimaţi sau unei persoane care a figurat în prima instanţa şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urma ar fi de natura sa produca consecinte asupra situaţiei sale juridice în proces. Dispozitiile art. 293 se aplică în mod corespunzător.
*)Art. 293^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 100 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
*)Secţiunea a II-a devine Capitolul II prin art. 1 pct. 101 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
(1)În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedura şi alte asemenea mijloace de aparare nu sunt considerate cereri noi.
(2)Se vor putea cere însă dobinzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instante. De asemenea, se va putea solicita compensatia legala.
(1)Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţa. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.
(2)Instanţa va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţa, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei.*)
*)Art. 295 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 102 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 295 avea urmatorul continut:" Art. 295. Instanţa de apel va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţa, precum şi administrarea altor probe, dacă le considera necesare pentru solutionarea cauzei."
Instanţa de apel poate pastra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacata. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decat aceea din hotărârea atacata.
*)Art. 296 a fost modificat prin art. 1 pct. 103 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 296 avea urmatorul continut: "Art. 296. Instanţa de apel poate pastra ori schimba în tot sau în parte hotărârea atacata."; modificat de Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
Art. 296 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
**)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intră în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intră în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, ca şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului***).
(2)Dacă prima instanţa s-a declarat competenţa şi instanţa de apel stabileste ca a fost necompetenta, anuland hotărârea atacata, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent, afară de cazul când constata propria sa competenţa. În acest caz, precum şi atunci când exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţa a judecat în fond, instanţa de apel, anuland în tot sau în parte procedura urmata şi hotărârea pronunţată, va retine procesul spre judecare.*)
Alin. (1) al art. 297 a fost modificat prin art. 1 pct. 23 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 297 avea urmatorul continut: "(1) În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţa a rezolvat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părţii care nu a fost legal citata, instanţa de apel va desfiinta hotărârea atacata şi va trimite cauza spre rejudecare primei instante."
*)Alin. (2) al art. 297 a fost modificat prin art. 1 pct. 104 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 297 avea urmatorul continut: "(2) Dacă hotărârea a fost desfiintata pentru lipsa de competenţa, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent."
Alin. (1) al art. 297 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
**)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (1) al art. 297 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
***)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Dispozitiile de procedura privind judecata în prima instanţa se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.*)
*)Art. 298 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 105 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 298 avea urmatorul continut: "Art. 298. Dispozitiile de procedura privind judecata în prima instanţa se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol."
*)Capitolul II - ""Recursul" - al Titlului IV - "Caile ordinare de atac" - din Cartea II va deveni "Capitolul I - Recursul" al Titlului V - "Caile extraordinare de atac", din Carte II conform art. 1 pct. 106 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
(1)Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului. Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(1^1)Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 1 pct. 1^1.
(2)Recursul se solutioneaza de instanţa imediat superioara celei care a pronuntat hotărârea în apel.
(3)Abrogat.
Art. 299 a fost modificat prin art. I pct 24 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare avea urmatorul continut: "Art. 299. Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului."
Alin. (2) al art. 299 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Alin. (2) al art. 299 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
Alin. (3) al art. 299 a fost introdus de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
Alin. (1) şi (2) ale art. 299 au fost modificate de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (3) al art. 299 a fost abrogat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (1^1) al art. 299 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)Recursul suspenda executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricăror lucrari având o asezare fixa, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.
(2)La cerere, instanţa sesizata cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executarii hotărârii recurate şi în alte cazuri decat cele la care se referă alin. (1).
(3)Suspendarea la cerere a executarii hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cautiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.*) (4) Abrogat.**) (5) Pentru motive temeinice, instanţa poate reveni asupra suspendarii acordate, dispozitiile alin. 3 aplicandu-se în mod corespunzător.
*)Alin. (3) al art. 300 a fost modificat prin art. 1 pct. 107 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 300 avea urmatorul continut: "(3) Suspendarea la cerere a executarii hotărârii poate fi acordată cu sau fără depunerea unei cautiuni ce se va stabili după ascultarea părţilor citate în camera de consiliu."
**)Alin. (4) al art. 300 a fost abrogat prin art. 1 pct. 108 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 300 avea urmatorul continut: "(4) În cazuri urgente, preşedintele instanţei de recurs poate dispune, la cerere, prin încheiere motivata, suspendarea executarii şi fără citarea părţilor, chiar înainte de primirea dosarului."
Alin. (5) al art. 300 a fost modificat prin art. 1 pct. 109 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (5) al art. 300 avea urmatorul continut: "(5) Instanţa poate reveni asupra suspendarii acordate, dispozitiile alin. 3 şi 4 fiind aplicabile în mod corespunzător."
Alin. (5) al art. 300 a fost modificat pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 284 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.
Art. 301 a fost modificat prin art. 1 pct. 25 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare art. 301 avea urmatorul continut: "Art. 301. Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 284 se aplică în mod corespunzător."
Art. 301 a fost modificat pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Recursul se depune la instanţa a carei hotărâre se ataca, sub sancţiunea nulitatii*).
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale în partea care prevede "sub sancţiunea nulităţii".
Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
În consecinţă, în intervalul 25 iulie 2008-8 septembrie 2008, dispoziţiile art. 302 din Codul de procedură civilă în partea care prevede "sub sancţiunea nulităţii" au fost suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice în data de 9 septembrie 2008, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.
Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulitatii, urmatoarele menţiuni:
a)numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieste în strainatate, va arata şi domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul*);
b)indicarea hotărârii care se ataca;
c)motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
d)semnatura.
La cererea de recurs se va atasa dovada achitarii taxei de timbru, conform legii.
Art. 302^1 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Art. 302^1 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
*)Prin DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 356 din 27 aprilie 2005 a fost admisa excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civila, constatandu-se ca textul de lege atacat este neconstitutional în ceea ce priveste sanctionarea cu nulitate absoluta a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi - dacă recurentul locuieste în strainatate - "domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul".
Art. 147, alin. (1) din CONSTITUTIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede:
(1)Dispozitiile din legile şi ordonantele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, îşi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.
(1)Recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs.
(2)Termenul pentru depunerea motivelor se socoteste de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a facut mai înainte.
(3)Abrogat.
(4)În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.
(5)Preşedintele instanţei, care primeste cererea de recurs, va putea sa o inapoieze, părţii prezente, dacă nu indeplineste condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi refacuta, prelungind termenul de recurs cu 5 zile.
(6)După implinirea termenului de recurs pentru toate părţile, instanţa a carei hotărâre este recurata va inainta instanţei de recurs dosarul împreună cu dovezile de indeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii.
Alin. (3) al art. 303 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în urmatoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:
1.când instanţa nu a fost alcatuita potrivit dispoziţiilor legale;
2.când hotărârea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;
3.când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii**);
4.când instanţa a depasit atribuţiile puterii judecătorești;
5.când, prin hotărârea data, instanţa a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancţiunea nulitatii de art. 105 alin. 2;
6.dacă instanţa a acordat mai mult decat s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;
7.când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau când cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii;
8.când instanţa, interpretand greşit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori înţelesul lamurit şi vadit neindoielnic al acestuia;
9.când hotărârea pronunţată este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii;
10.abrogat;
11.abrogat.
Preambulul art. 304 a fost modificat prin art. 1 pct. 110*) din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, preambulul art. 304 ave urmatorul continut: "Casarea unei hotărâri se poate cere:"
Pct. 6 al art. 304 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 111 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 6 al art. 304 avea urmatorul continut: "6. când instanţa nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, a acordat mai mult decit s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut;"
Pct. 11 al art. 304 a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 11 al art. 304 avea urmatorul continut: "11. când hotărârea se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, decurgind dintr-o apreciere eronata a probelor administrate."
Partea introductiva a art. 304 a fost modificata de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
Punctul 110 al art. 1 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000 a fost abrogat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Punctul 10 al art. 304 a fost abrogat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Pct. 3 al art. 304 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
**)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putand sa examineze cauza sub toate aspectele.
În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia inscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
Art. 305 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
(1)Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2. (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligata să le puna în dezbatere părţilor.
(3)Indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prevăzute de art. 304.
*)Art. 307 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.
Articolul 308 *)
(1)Preşedintele instanţei, după ce va constata ca procedura de comunicare a hotărârii a fost indeplinita, va fixa termen de judecată şi va dispune citarea părţilor şi comunicarea motivelor de recurs.
(2)Intimatul este obligat să depună intampinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată.
(3)Abrogat.
(4)Abrogat.
(5)Abrogat.
Alin. (2) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 113 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 308 avea urmatorul continut: "(2) Intimatul va putea depune intimpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată."
Alin. (3) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 114 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 308 avea urmatorul continut: "(3) Preşedintele, fixind termenul de judecată, poate desemna un judecator pentru intocmirea unui raport asupra recursului. La Curtea Suprema de Justiţie raportul se întocmeşte de un judecator sau de un magistrat asistent."
Alin. (4) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 115 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 308 avea urmatorul continut: "(4) Raportul va cuprinde, pe scurt, aratarea obiectului cererii de chemare în judecata, solutia recurata, precum şi temeiurile acesteia, în măsura în care este nevoie pentru solutionarea recursului."
Art. 308 a fost modificat*) de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
*)Modificarea art. 308 prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 a fost abrogata de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004, astfel ca art. 308 a revenit la forma actualizata prin Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000.
Alin. (3) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.
A se vedea şi DECIZIA nr. 194 din 27 aprilie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 10 iunie 2004.
Alin. (3) şi (4) ale art. 308 au fost abrogate de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (5) al art. 308 a fost abrogat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Preşedintele va da cuvantul părţilor după citirea raportului.*) (2) Procurorul vorbeste cel din urma, afară de cazul când este parte principala sau recurent.
Alin. (1) al art. 309 a fost modificat*) de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
*)Modificarea alin. (1) al art. 309 prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 a fost abrogata de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004, astfel ca art. 309 a revenit la forma initiala.
Dacă nu se dovedeste, la prima zi de infatisare, ca recursul a fost depus peste termen sau dacă aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti facut în termen.
(1)Hotărârea casata nu are nici o putere.
(2)Actele de executare sau de asigurare facute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel.
(1)Instanţa poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.
(2)În caz de admitere a recursului, hotărârea atacata poate fi modificata sau casata, în tot sau în parte.
(3)Modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5, precum şi în toate cazurile în care instanţa a carei hotărâre este recurata a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibila, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt gasite intemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanţa de recurs va casa în intregime hotărârea atacata pentru a se asigura o judecata unitara.
(4)În caz de casare, curtile de apel şi tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singura decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.
(5)Cu toate acestea, în cazul în care instanţa a carei hotărâre este recurata a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părţii care nu a fost regulat citata atât la administrarea probelor, cat şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronuntat hotărârea casata sau altei instante de acelasi grad.
(6)În caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanţa va trimite dosarul spre judecare instanţei judecătorești competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibila.
(6^1)Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intră în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competenţă. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeaşi cauză, tribunalele şi curţile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispoziţiile alin. 4 fiind aplicabile**).
(7)Dacă instanţa de recurs constata ca ea insasi era competenţa sa solutioneze pricina în prima instanţa sau în apel, va casa hotărârea recurata şi va solutiona cauza potrivit competentei sale.*)
*)Art. 312 a fost modificat prin art. 1 pct. 116 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 308 avea urmatorul continut: " (1) Curtile de apel şi tribunalele, în caz de casare, vor judeca pricina în fond.
(2)Cu toate acestea, în cazul în care instanţa, a carei hotărâre este recurata, a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părţii care nu a fost regulat citita la administrarea probelor şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronuntat hotărârea casata sau altei instante de acelasi grad. În cazul casării pentru lipsa de competenţa, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii.
(3)Dacă instanţa de recurs constata ca ea insasi era competenţa sa solutioneze pricina în prima instanţa sau în apel, va casa hotărârea recurata şi va solutiona cauza potrivit competentei sale."
Alin. (3) al art. 312 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Alin. (3) al art. 312 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (6^1) al art. 312 a fost introdus de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
**)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o noua judecata instanţei care a pronuntat hotărârea casata ori, atunci când interesele bunei administrari a justiţiei o cer, altei instante de acelasi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsa de competenţa, când trimite cauza instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii.
Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie hotaraste asupra fondului pricinii în toate cazurile în care caseaza hotărârea atacata numai în scopul aplicarii corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
(1)În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.*) (2) Când hotărârea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reincepe de la actul anulat.
(3)După casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate inaintea instanţei a carei hotărâre a fost casata.
(3^1)În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege***).
(4)La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispozitiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător.**)
*)Alin. (1) al art. 315 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 117 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 315 avea urmatorul continut: " (1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului."
**)Alin. (4) al art. 315 a fost introdus prin art. 1 pct. 118 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Alin. (3^1) al art. 315 a fost introdus de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
***)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Dispozitiile de procedura privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
*)Capitolul I - "Contestaţia în anulare" din Titlul V - "Caile extraordinare de atac" - al Cartii II devine "Capitolul I^1 - Contestaţia în anulare" al Titlului V al Cartii II, conform art. 1 pct. 119 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
(1)Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele aratate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:*)
1.când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerinţele legii;
2.când hotărârea a fost data de judecatori cu calcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţa.
(2)Cu toate acestea, contestaţia poate fi primita pentru motivele mai sus-aratate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond.
*)Preambulul alin.(1) al art. 317 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 120 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, preambulul alin. (1) al art. 317 avea urmatorul continut: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele mai jos aratate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe caile ordinare de atac:"
(1)Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau când instanţa, respingand recursul sau admitandu-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
(2)Abrogat.)
Alin. (1) al art. 318 a fost modificat prin art. 1 pct. 26 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. 1 al art. 318 avea urmatorul continut: "(1) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admitindu-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare."
Alin. (2) al art. 318 a fost abrogat prin art. 1 pct. 121 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 318 avea urmatorul continut: "(2) Dispozitiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care judecatoria, potrivit prevederilor unei legi speciale, judeca în ultima instanţa."
Alin. (1) al art. 318 a fost modificat de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Contestaţia se introduce la instanţa a carei hotărâre se ataca.
(2)Contestaţia se poate face oricand înainte de inceputul executarii silite, iar în timpul ei, până la implinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, contestaţia poate fi introdusa în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţa de hotărâre, dar nu mai tarziu de un an de la data când hotărârea a ramas irevocabila.
Alin. (2) al art. 319 a fost modificat de pct. 17 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Alin. (2) al art. 319 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cautiuni. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.
Art. 319^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 27 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
Art. 319^1 a fost introdus de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Contestaţia se judeca de urgenta şi cu precadere.
(2)Intampinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile inaintea termenului de judecată.*) (3) Hotărârea data în contestaţie este supusă acelorasi cai de atac ca şi hotărârea atacata.
*)Alin (2) al art. 320 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 122 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (2) al art. 320 avea urmatorul continut: "(2) Intimpinarea nu este obligatorie."
Nu se poate face o noua contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintai.
La articolele 322 alineatul 1, 323 alineatul 1, 324 punctele 1 şi 5 şi 327 alineatul 1, notiunea "hotărâre desăvârşită" a fost inlocuita cu "hotărâre definitivă" de pct. 18 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri data de o instanţa de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în urmatoarele cazuri:
1.dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire;
2.dacă s-a pronuntat asupra unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;
3.dacă obiectul pricinii nu se afla în fiinta;
4.dacă un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui inscris declarat fals în cursul sau în urma judecatii ori dacă un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta în acea cauza; În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii****).
5.dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiintat sau s-a modificat hotărârea unei instante pe care s-a intemeiat hotărârea a carei revizuire se cere;**)
6.dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, disparutii, incapabilii sau cei pusi sub curatela sau consiliu judiciar***) nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati să-i apere;
7.dacă exista hotărâri definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeasi pricina, între aceleasi persoane, având aceeasi calitate.
Aceste dispozitii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instante de recurs. În cazul când una dintre instante este Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;
8.dacă partea a fost împiedicată să se infatiseze la judecata şi sa instiinteze instanţa despre aceasta dintr-o imprejurare mai presus de voinţa sa.
9.dacă Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotărâri judecătorești, iar consecintele grave ale acestei încălcări continua să se produca şi nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotărârii pronuntate.
10.dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.
*)Punctul 4 al art. 322 a fost modificat prin art. 1 pct. 123 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (4) al art. 322 avea urmatorul continut: "4. dacă un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat irevocabil pentru o infractiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui inscris declarat fals în cursul sau în urma judecatii, sau dacă partea care a jurat a fost condamnata irevocabil pentru fals;"
**)Punctul 5 al art. 322 a fost modificat prin art. 1 pct. 124 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (5) al art. 322 avea urmatorul continut: "5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instante penale sau administrative pe care ea s-a intemeiat;"
Punctul 9 al art. 322 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Punctul 10 al art. 322 a fost introdus de pct. 1 al art. II din LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010.
***)În actuala reglementare, institutia consiliului judiciar nu mai exista.
Punctul 4 al art. 322 a fost modificat de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005****), publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
****)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă textul în conformitate cu care "[...] În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii".
Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
În consecinţă, dispoziţiile art. I, pct. 55 din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 prin care au fost eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 dispoziţiile de mai sus, sunt suspendate începând cu data de 25 februarie 2008, iar începând cu data de 10 aprilie 2008, şi-au încetat efectele juridice.
În aceste condiţii, dispoziţiile eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă "În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii" urmează să se aplice după încetarea efectelor juridice ale art. I, pct. 55 din Legea nr. 219/2005 prin care s-au eliminat dispoziţiile invocate din art. 322 pct. 4.
(1)Cererea de revizuire se indreapta la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a carei revizuire se cere.
(2)În cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va indrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instantele care au pronuntat hotărârile potrivnice. Când cele doua instante care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscriptii judecătorești deosebite, instanţa mai mare în grad la care urmeaza să se indrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanţei care a dat prima hotărâre.
(1)Termenul de revizuire este de o luna şi se va socoti:
1.în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 al. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instante de recurs după evocarea fondului, de la pronuntare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronuntarea ultimei hotărâri;
2.în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la cel din urma act de executare;
3.în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţa de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals inscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţa de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora; *)
4.în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţa de hotărârea desfiintata sau modificata pe care s-a intemeiat hotărârea a carei revizuire se cere;**)
5.în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 6, de la comunicarea hotărârii definitive facuta statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică, sau de la intoarcerea disparutului ori de la dobandirea capacităţii; în aceste din urma doua cazuri termenul fiind de 6 luni.
(2)În cazul art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile şi se socoteste de la încetarea impiedicarii.
(3)Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
*)Pct. 3 al alin (1) al art. 324 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 125 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 3 al alin (1) al art. 324 avea urmatorul continut: "3. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţa de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecatorului, martorului, expertului, sau părţii care a jurat sau de hotărârea care a declarat falsitatea inscrisurilor;"
**)Pct. 4 al alin (1) al art. 324 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 126 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin (1) al art. 324 avea urmatorul continut: "4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-a descoperit inscrisul;"
Alin. (3) al art. 324 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Alin. (3) al art. 324 a fost modificat de pct. 2 al art. II din LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010.
Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei revizuire se cere, sub condiţia darii unei cautiuni. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.
*)Art. 325 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 127 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 325 avea urmatorul continut: "Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei revizuire se cere, sub condiţia darii unei cautiuni;"
(1)Cercetarea de revizuire se judeca potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.
(2)Intampinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile inaintea termenului de judecată.*) (3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se intemeiaza.**)
*)Alin (2) al art. 326 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 128 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (2) al art. 328 avea urmatorul continut: "(2) Intimpinarea nu este obligatorie."
**)Alin. (3) al art. 326 a fost introdus prin art. 1 pct. 129 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
(1)Dacă instanţa incuviinteaza cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacata, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urma hotărâre.
(2)Se va face aratare de hotărârea data în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite.
(1)Hotărârea asupra revizuirii este supusă cailor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuita.
(2)Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, a carei hotărâre este irevocabila.
Alin. (2) al art. 328 a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003, Cap. III din titlul V al Cartii a- 2-a devine Titlul VI al Cartii a-II-a,
Articolul 329*)
Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.
*)Art. 329 a fost modificat prin art. 1 pct. 130 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 329 avea urmatorul continut: "(1) Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, are dreptul, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul tarii, sa ceara Curtii Supreme de Justiţie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instanţelor judecătorești.
Art. 329 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Art. 329 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Abrogate.*)
*)Art. 329^1 - 329^2 au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.
Abrogat.
Art. 330 a fost modificat prin art. 1 pct. 131 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 330 avea urmatorul continut: "Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Suprema de Justiţie, hotărârile judecătorești irevocabile pentru urmatoarele motive:
1.când instanţa a depasit atribuţiile puterii judecătorești;"
Pct. 2 al art. 330 a fost modificat prin art. 1 pct. 28 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 330 avea urmatorul continut: "2. când s-au savirsit infractiuni de către judecatori în legătură cu hotărârea pronunţată."
Art. 330 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Abrogat.
Art. 330^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 29 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 330^1 avea urmatorul continut: "Recursul în anulare se poate deplasa oricând."
Art. 330^1 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Abrogat.
Alin. (2) al art. 330^2 a fost modificat prin art. 1 pct. 133 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 330^2 avea urmatorul continut: "(2) După introducerea recursului în anulare, instanţa poate să dispună suspendarea executarii hotărârilor sau sa revina asupra suspendărilor acordate."
Alin. (1) al art. 330^2 a fost modificat prin art. 1 pct. 30 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 330^2 avea urmatorul continut: "Procurorul general poate dispune pe termen limitat suspendarea executarii hotărârilor judecătorești înainte de introducerea recursului în anulare."
Art. 330^2 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Abrogat.
Alin. (2) al art. 330^3 a fost modificat prin art. 1 pct. 134 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 330^3 avea urmatorul continut: "(2) Judecata recursului în anulare se face cu participarea procurorului, care expune motivele acestui recurs şi va pune concluzii."
Art. 330^3 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Abrogat.
Art. 330^4 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Articolul 330^5*)
Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, care se anexează cererii.
Art. 330^5 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Articolul 330^6*)
Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din preşedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi un număr de 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte 2 judecători din cadrul celorlalte secţii. Preşedintele completului este preşedintele, respectiv vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele sau, după caz, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va stabili numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin. 1, celelalte secţii urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat.
După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, vicepreşedintele acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. 1.
La primirea cererii, preşedintele completului va desemna un judecător din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul acestor secţii pentru întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.
În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului poate solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra problemelor de drept soluţionate diferit.
Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi opinia specialiştilor consultaţi, dacă este cazul, precum şi doctrina în materie. Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii raportori vor întocmi proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.
Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.
La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. 3.
Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de apel ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.
Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.
Art. 330^6 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Articolul 330^7*)
Asupra cererii, completul se pronunţă prin decizie.
Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.
Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 330^7 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se urmareasca stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătorești, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor de procedura mai jos aratate.
Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o lucrare sau o pricina în curs la o instanţa sau pe care aceasta a dezlegat-o, ori dacă au ca obiect eliberarea unor inscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instante, se vor indrepta la acea instanţa.
(1)Cererea va cuprinde numele şi domiciliul celui care o face şi ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate inaintea instanţei, precum şi aratarea pe scurt a obiectului, motivarea cererii şi semnatura.
(2)Ea va fi însoţită de inscrisurile pe care se sprijina.
(1)Instanţa îşi verifica competenţa din oficiu, putand cere părţii lamuririle necesare.
(2)Dacă instanţa se declara necompetenta va trimite dosarul instanţei în drept sa hotarasca.
Dacă cererea, prin insusi cuprinsul ei sau prin obiectiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezinta caracter contencios, instanţa o va respinge.
(1)Incheierea prin care se incuviinteaza cererea este executorie. Ea este supusă recursului.
(2)Termenul de recurs va curge de la pronuntare, pentru cei care au fost de faţa, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit.
(3)Recursul poate fi facut de orice persoană interesata, chiar dacă nu a fost citata la dezlegarea cererii.
(4)Executarea incheierii poate fi suspendata de instanţa de recurs cu sau fără cautiune.
(5)Recursul se judeca în camera de consiliu.
Art. 336 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Incheierile nu au puterea lucrului judecat.
(1)Procedura prevăzută în articolele de mai sus se intregeste cu dispozitiile de procedura contencioasa, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.
(2)Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură speciala rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor intregi cu cele prevăzute în cuprinsul cartii de faţa.
(1)Procedura necontencioasa se aplică şi în cazurile în care legea da în caderea presedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios.
(2)În aceste cazuri, preşedintele este tinut sa pronunte incheierea în termen de cel mult 3 zile de la primirea cererii.
(3)Recursul împotriva incheierii date de preşedintele judecatoriei se judeca de tribunal, iar recursul împotriva incheierii date de preşedintele tribunalului sau curtii de apel se judeca de un complet al instanţei respective.
*)Alin. (3) al art. 339 a fost modificat prin art. 1 pct. 135 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 339 avea urmatorul continut: "(3) Apelul împotriva incheierii date de judecatorul de la judecatorie se judeca de tribunal, iar apelul împotriva incheierii date de preşedintele tribunalului sau Curtii de apel se judeca de completul instanţei respective."
Alin. (3) al art. 339 a fost modificat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Cartea a IV-a a fost modificata de pct. 20 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993
Persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzactie.
Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrala, uneia sau mai multor persoane, investite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie sa judece litigiul şi sa pronunte o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii investiti constituie, în sensul dispoziţiilor de faţa, tribunalul arbitral.
(1)Arbitrajul se organizeaza şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, incheiata conform cu prevederile cap. II.
(2)Sub rezerva respectarii ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrala sau prin act scris incheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumita reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi inlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale, conţinutul şi forma hotărârii arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului.
(3)În lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat asa cum va socoti mai potrivit.
(4)Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispozitiile ce urmeaza.
Părţile pot conveni ca arbitrajul să fie organizat de o institutie permanenta de arbitraj sau de o terta persoana.
(1)Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesata poate sesiza instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competenţa sa judece litigiul în fond, în prima instanţa.
(2)În cazul în care părţile au incheiat convenţia arbitrala în cursul judecarii litigiului la o instanţa judecătorească, aceasta devine competenţa sa solutioneze cererile prevăzute în alin. 1. (3) Instanţa va solutiona aceste cereri de urgenta şi cu precadere, cu procedura ordonantei preşedintele.
(1)Convenţia arbitrala se incheie, în scris, sub sancţiunea nulitatii.
(2)Ea se poate incheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumita compromis.
(1)Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul în care este inserata sau în legătură cu acesta să fie solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
(2)Validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă.
Prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie solutionat pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sancţiunea nulitatii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
(1)Incheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătorești.
(2)Tribunalul arbitral îşi verifica propria sa competenţa de a solutiona un litigiu şi hotaraste în aceasta privinta printr-o încheiere care se poate desfiinta numai prin actiunea în anulare introdusa împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 364.
(1)În cazul în care părţile în proces au incheiat o convenţie arbitrala, pe care una dintre ele o invoca în instanţa judecătorească, aceasta îşi verifica competenţa.
(2)Instanţa va retine spre solutionare procesul dacă:
a)pârâtul şi-a formulat apararile în fond, fără nici o rezervă intemeiata pe convenţia arbitrala;
b)convenţia arbitrala este lovita de nulitate ori este inoperanta;
c)tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile paratului în arbitraj.
(3)În celelalte cazuri, instanţa judecătorească, la cererea uneia dintre părţi, se va declara necompetenta, dacă va constata ca exista convenţie arbitrala.
(4)În caz de conflict de competenţa, hotaraste instanţa judecătorească ierarhic superioara instanţei inaintea careia s-a ivit conflictul.
Poate fi arbitru orice persoană fizica, de cetatenie română, care are capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor.
(1)Părţile stabilesc dacă litigiul se judeca de un arbitru unic sau de doi ori de mai mulţi arbitri.
(2)Dacă părţile n-au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judeca de trei arbitri, cate unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea - supraarbitrul - desemnat de cei doi arbitri.
(3)Dacă exista mai mulţi reclamanti sau mai mulţi parati, părţile care au interese comune vor numi un singur arbitru.
Este nula clauza din convenţia arbitrala care prevede dreptul uneia dintre părţi de a numi arbitru în locul celeilalte părţi sau de a avea mai mulţi arbitri decit cealalta parte.
(1)Arbitrii sunt numiti, revocati sau inlocuiti conform convenţiei arbitrale.
(2)Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiti prin convenţia arbitrala şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea sa recurga la arbitraj invita cealalta parte, în scris, sa procedeze la numirea lor.
(3)În comunicare se arata numele, domiciliul şi, pe cit posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea sa recurga la arbitraj, precum şi enuntarea succinta a pretentiilor şi a temeiului lor.
Partea careia i s-a facut comunicarea trebuie să transmita, la randul sau, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz, numele, domiciliul şi, pe cat posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului desemnat de ea.
Acceptarea insarcinarii de arbitru trebuie să fie facuta în scris şi comunicata părţilor în termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire.
Cei doi arbitri vor proceda la numirea supraarbitrului, în termen de 10 zile de la ultima acceptare. Supraarbitrul se va conforma prevederilor art. 449.
(1)În caz de neintelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeste arbitrul ori dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea sa recurga la arbitraj poate cere instanţei judecătorești sa procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului.
(2)Incheierea de numire se va da în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor. Ea nu este supusă cailor de atac.
(1)Arbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la indoiala independenta şi imparţialitatea sa. Cauzele de recuzare sunt cele prevăzute pentru recuzarea judecatorilor. Poate constitui o cauza de recuzare şi neindeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitraj, prevăzute în convenţia arbitrala.
(2)O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decit pentru cauze survenite după numire.
(3)Persoana care stie ca în privinta sa exista o cauza de recuzare este obligata sa instiinteze părţile şi pe ceilalti arbitri mai înainte de a fi acceptat insarcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.
(4)Aceasta persoana nu poate participa la judecarea litigiului decit dacă părţile, instiintate potrivit alineatului precedent, comunică în scris ca înţeleg sa nu ceara recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abtina de la judecarea litigiului, fără ca abtinerea sa insemne recunoasterea cauzei de recuzare.
(1)Recuzarea trebuie să fie ceruta, sub sancţiunea decaderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţa de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare.
(2)Cererea de recuzare se solutioneaza de instanţa judecătorească, prevăzută de art. 342, cu citarea părţilor şi a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Incheierea nu este supusă cailor de atac.
În caz de vacanta, pentru orice cauza, recuzare, revocare, abtinere, renuntare, impiedicare, deces, şi dacă nu s-a numit un supleant sau dacă acesta este impiedicat să-şi exercite insarcinarea, se va proceda la inlocuirea arbitrului potrivit dispoziţiilor stabilite pentru numirea lui.
Arbitrii sunt raspunzatori de daune, în condiţiile legii:
a)dacă, după acceptare, renunta în mod nejustificat la insarcinarea lor;
b)dacă, fără motiv justificat, nu participa la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrala sau de lege;
c)dacă nu respecta caracterul confidential al arbitrajului, publicand sau divulgand date de care iau cunoştinţa în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părţilor;
d)dacă încalcă în mod flagrant indatoririle ce le revin.
În cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, toate atribuţiile ce revin instanţei judecătorești în temeiul dispoziţiilor din prezentul capitol se exercită de acea institutie, conform regulamentului sau, afara numai dacă acel regulament prevede altfel.
(1)Tribunalul arbitral se considera constituit pe data ultimei acceptari a insarcinarii de arbitru, de supraarbitru sau, după caz, de arbitru unic.
(2)Data acceptarii este cea a expedierii prin posta a comunicarii prevăzute de art. 349.
(1)Dacă părţile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunte hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale.
(2)Termenul se suspenda pe timpul judecarii unei cereri de recuzare sau a oricarei alte cereri incidente adresate instanţei judecătorești prevăzute de art. 342. (3) Părţile pot consimti în scris la prelungirea termenului arbitrajului.
(4)De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult două luni.
(5)Termenul se prelungeste de drept cu doua luni în cazul prevăzut de art. 360^3, precum şi în cazul decesului uneia dintre părţi.
(6)Trecerea termenului prevăzut în prezentul articol nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afară de cazul în care una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi tribunalului arbitral, până la primul termen de infatisare, ca înţelege sa invoce caducitatea.
Părţile stabilesc locul arbitrajului. În lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului de stabileste de tribunalul arbitral.
Intampinarea. Cererea reconventionala
(1)Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisa care va cuprinde:
a)numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în Registrul comerţului, numărul de telefon, contul bancar;
b)numele şi calitatea celui care angajează sau reprezinta partea în litigiu, anexandu-se dovada calităţii;
c)menţionarea convenţiei arbitrale, anexandu-se copie de pe contractul în care este inserata, iar dacă s-a incheiat un compromis, copie de pe acesta;
d)obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;
e)motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se intemeiaza cererea;
f)numele şi domiciliul membrilor tribunalului arbitral;
g)semnatura părţii.
(2)Cererea se poate face şi printr-un proces-verbal incheiat în faţa tribunalului arbitral şi semnat de părţi sau numai de reclamant, precum şi de arbitri.
Reclamantul va comunică paratului, precum şi fiecarui arbitru, copie de pe cererea de arbitrare şi de pe inscrisurile anexate.
(1)În termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va face intampinare cuprinzand excepţiile privind cererea reclamantului, răspunsul în fapt şi în drept la aceasta cerere, probele propuse în aparare, precum şi, în mod corespunzător, celelalte menţiuni prevăzute în art. 355, pentru cererea de arbitrare.
(2)Excepţiile şi alte mijloace de aparare, care nu au fost aratate prin intampinare, trebuie ridicate, sub sancţiunea decaderii, cel mai tarziu la primul termen de infatisare. Dispozitiile art. 358^12 alin. 3 rămân aplicabile.
(3)Dacă prin nedepunerea intampinarii litigiul se amana, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin aminare.
(4)Dispozitiile art. 356 se aplică în mod corespunzător.
(1)Dacă pârâtul are pretentii împotriva reclamantului, derivand din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventionala.
(2)Cererea reconventionala va fi introdusa în cadrul termenului pentru depunerea intampinarii sau cel mai tarziu până la primul termen de infatisare şi trebuie să indeplineasca aceleasi condiţii ca şi cererea principala.
În întreaga procedura arbitrala trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulitatii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de aparare şi a principiului contradictorialitatii.
(1)Comunicarea între părţi sau către părţi a inscrisurilor litigiului, a citatiilor, hotărârilor arbitrale şi incheierilor de sedinta se face prin scrisoare recomandata cu recipisa de predare sau cu confirmare de primire. Informaţiile şi instiintarile pot fi facute şi prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care permite stabilirea probei comunicarii şi a textului transmis.
(2)Inscrisurile pot fi inminate şi personal părţii, sub semnatura.
(3)Dovezile de comunicare se depun la dosar.
(1)Îndată după expirarea termenului pentru depunerea intampinarii, tribunalul arbitral verifica stadiul pregatirii litigiului pentru dezbatere şi, dacă va socoti necesar, va dispune masurile corespunzătoare pentru completarea dosarului.
(2)După aceasta verificare şi, dacă este cazul, după completarea dosarului, tribunalul arbitral fixeaza termen de dezbatere a litigiului şi dispune citarea părţilor.
Între data primirii citatiei şi termenul de dezbatere trebuie să existe un interval de timp de cel puţin 15 zile.
Părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanti şi pot fi asistate de orice persoană.
Neprezentarea părţii legal citate nu împiedica dezbaterea litigiului, afara numai dacă partea lipsa nu va cere, cel mai tarziu până în preziua dezbaterii, amanarea litigiului pentru motive temeinice, incunostiintand în acelasi termen şi cealalta parte, precum şi arbitrii. Amanarea se poate face o singură dată.
Oricare dintre părţi poate cere în scris ca solutionarea litigiului să se faca în lipsa sa, pe baza actelor de la dosar, art. 358^3 ramanand însă aplicabil.
Dacă ambele părţi, desi legal citate, nu se prezinta în termen, tribunalul arbitral va solutiona litigiul în afară de cazul în care s-a cerut amanarea pentru motive temeinice. Tribunalul arbitral poate, de asemenea, sa amane judecarea litigiului, citand părţile, dacă apreciaza ca prezenta lor la dezbatere este necesară.
(1)Inaintea sau în cursul arbitrajului oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătorești competente sa incuviinteze măsuri asiguratoare şi măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.
(2)La aceasta cerere se vor anexa, în copie, cerea de arbitrare sau, în lipsa, dovada comunicarii prevăzute de art. 347 alin. 2 şi 3, precum şi convenţia arbitrala.
(3)Incuviintarea acestor măsuri va fi adusa la cunoştinţa tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.
În cursul arbitrajului, masurile asiguratoare şi masurile vremelnice, ca şi constatarea anumitor împrejurări de fapt, pot fi incuviintate şi de tribunalul arbitral. În caz de impotrivire, executarea acestor măsuri se dispune de către instanţa judecătorească.
(1)Fiecare dintre părţi are sarcina sa dovedeasca faptele pe care îşi intemeiaza în litigiu pretentia sau apararea.
(2)În vederea solutionarii litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor explicatii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege.
(1)Administrarea probelor se efectueaza în sedinta tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea probelor să fie efectuata în faţa unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral.
(2)Ascultarea martorilor şi a expertilor se face fără prestare de juramint.
(3)Tribunalul arbitral nu poate să recurga la mijloace de constringere şi nici să aplice sancţiuni martorilor sau expertilor. Pentru luarea acestor măsuri părţile se pot adresa instanţei judecătorești prevăzute de art. 342. (4) Aprecierea probelor se face de către arbitri potrivit intimei lor convingeri.
(1)Orice excepţie privind existenta şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele insarcinarii arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de infatisare, trebuie ridicata, sub sancţiunea decaderii, cel mai tarziu la acest prim termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.
(2)Orice cereri ale părţilor şi orice inscrisuri vor fi depuse cel mai tarziu până la primul termen de infatisare.
(3)Probele care nu au fost cerute cel mai tarziu până la prima zi de infatisare nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, afară de cazurile în care:
a)necesitatea probei ar reiesi din dezbateri;
b)administrarea probei nu pricinuieste amanarea solutionarii litigiului.
(1)Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în incheierea de sedinta.
(2)Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnata şi va fi motivata.
(3)Incheierea de sedinta va cuprinde, pe linga menţiunile prevăzute la art. 361 lit. a) şi b), şi urmatoarele menţiuni:
a)o scurta descriere a desfăşurării sedintei;
b)cererile şi sustinerile părţilor;
c)motivele pe care se sprijina masurile dispuse;
d)dispozitivul;
e)semnaturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 360^2. (4) Părţile au dreptul sa ia cunoştinţa de conţinutul incheierilor şi de actele dosarului. La cererea părţilor sau din oficiu tribunalul arbitral poate indrepta sau completa incheierea de sedinta, printr-o alta încheiere. Părţilor li se comunică, la cerere, copie de pe incheierea de sedinta.
(1)Cheltuielile pentru organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, precum şi onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a părţilor, arbitrilor, expertilor, martorilor, se suporta potrivit înţelegerii dintre părţi.
(2)În lipsa unei asemenea înţelegeri, cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral dacă cererea de arbitrare este admisa în totalitate sau proportional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisa în parte.
(1)Tribunalul arbitral poate evalua, în mod provizoriu, cuantumul onorariilor arbitrilor şi poate obliga părţile sa consemneze suma respectiva prin contribuţie egala.
(2)Părţile pot fi obligate solidar la plata.
(3)Dacă pârâtul nu-şi indeplineste obligaţia care îi revine potrivit alin. 1, în termenul stabilit de tribunalul arbitral, reclamantul va consemna întreaga suma, urmand ca prin hotărârea arbitrala să se stabileasca cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum şi modul de suportare de către părţi.
(4)De asemenea, tribunalul arbitral poate obliga părţile sau pe fiecare dintre ele la avansarea altor cheltuieli arbitrale.
Tribunalul arbitral poate să nu dea curs arbitrajului până la consemnarea, avansarea sau plata sumelor prevăzute în prezentul capitol.
La cererea oricareia dintre părţi, instanţa judecătorească prevăzută de art. 342 va examina temeinicia masurilor dispuse de tribunalul arbitrar şi va stabili cuantumul onorariilor arbitrilor şi al celorlalte cheltuieli arbitrale, precum şi modalitatile de consemnare, avansare sau de plată.
(1)Plata onorariilor arbitrilor se va face după comunicarea către părţi a hotărârii arbitrale.
(2)Dacă arbitrajul se intrerupe, fără a se pronunţă hotărâre, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusa se reduc în mod corespunzător.
Orice diferenţa în plus sau în minus de cheltuieli arbitrale se regularizeaza cel mai tarziu prin hotărârea arbitrala şi se plateste până la comunicarea către părţi sau până la depunerea acesteia la instanţa judecătorească. Neplata diferenţei atrage suspendarea comunicarii sau depunerii hotărârii arbitrale.
În cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum şi celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc şi se platesc conform regulamentului acelei institutii.
(1)Tribunalul arbitral solutioneaza litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, ţinând seama când este cazul şi de uzantele comerciale.
(2)Pe baza acordului expres al părţilor, tribunalul arbitral poate solutiona litigiul în echitate.
(1)În toate cazurile, pronuntarea trebuie să fie precedata de deliberarea în secret, cu participarea tuturor arbitrilor în persoana, consemnandu-se în hotărâre aceasta participare.
(2)Pronuntarea poate fi amanata cu cel mult 21 de zile, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului.
Când tribunalul arbitral este compus dintr-un numar fără sot de arbitri, hotărârea se ia cu majoritate de voturi. Arbitrul care a avut o alta parere îşi va redacta şi va semna opinia separata, cu aratarea considerentelor pe care aceasta se sprijina.
Când tribunalul arbitral este compus dintr-un numar cu sot de arbitri şi acestia nu se înţeleg asupra solutiei, se va proceda la numirea unui supraarbitru conform înţelegerii dintre părţi sau, în lipsa, conform art. 351. Supraarbitrul numit se va uni cu una dintre solutii, o va putea modifica sau va putea pronunţă o alta solutie, dar numai după ascultarea părţilor şi a celorlalţi arbitri.
Hotărârea arbitrala se redacteaza în scris şi trebuie să cuprindă:
a)componenta nominala a tribunalului arbitral, locul şi data pronuntarii hotărârii;
b)numele părţilor, domiciliul sau reşedinţa lor sau, după caz, denumirea şi sediul, numele reprezentantilor părţilor, precum şi al celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;
c)menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul careia s-a procedat la arbitraj;
d)obiectul litigiului şi sustinerile pe scurt ale părţilor;
e)motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect intemeiaza solutia;
f)dispozitivul;
g)semnaturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 360^2.
(1)Dacă prin hotărârea pronunţată tribunalul arbitral a omis să se pronunte asupra unui capat de cerere, oricare dintre părţi poate solicita, în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii, completarea ei. Hotărârea de completare se da cu citarea părţilor.
(2)Greselile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greseli evidente care nu schimba fondul solutiei, precum şi greselile de calcul, pot fi rectificate, la cererea oricareia dintre părţi, formularea în termenul prevăzut de alin. 1 sau din oficiu, printr-o încheiere de indreptare.
(3)Hotărârea de completare sau incheierea de indreptare face parte integrantă din hotărârea arbitrala.
(4)Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de completarea sau indreptarea hotărârii.
(1)Hotărârea arbitrala va fi comunicata părţilor în termen de cel mult o luna de la data pronuntarii ei.
(2)La cererea oricareia dintre părţi, tribunalul arbitral îi va elibera o dovadă privind comunicarea hotărârii, în condiţiile alin. 1. (3) Hotărârea arbitrala comunicata părţilor are efectele unei hotărâri judecătorești definitive.
(1)În termen de 20 de zile de la data comunicarii hotărârii, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanţa judecătorească prevăzută de art. 342 atasand şi dovezile de comunicare a hotărârii arbitrale.
(2)În cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, dosarul se păstrează la acea institutie.
Hotărârea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune în anulare pentru unul din urmatoarele motive:
a)litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;
b)tribunalul arbitral a solutionat litigiul fără sa existe o convenţie arbitrala sau în temeiul unei conventii nule sau inoperante;
c)tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrala;
d)partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal indeplinita;
e)hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353^3. f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decit s-a cerut;
g)hotărârea arbitrala nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arata data şi locul pronuntarii, nu este semnata de arbitrii;
h)dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire;
i)hotărârea arbitrala încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.
(1)Părţile nu pot renunta prin convenţia arbitrala la dreptul de a introduce actiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale.
(2)Renuntarea la acest drept se poate face, însă, după pronuntarea hotărârii arbitrale.
(1)Competenţa de a judeca în prima instanţa actiunea în anulare revine instanţei judecătorești imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în circumscripţia careia a avut loc arbitrajul.
(2)Actiunea în anulare poate fi introdusa în termen de o luna de la data comunicarii hotărârii arbitrale.
(3)Instanţa judecătorească va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva careia a fost introdusa actiunea în anulare, numai după depunerea unei cautiuni fixate de ea. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.
*)Alin. (3) al art. 365 a fost modificat prin art. 1 pct. 136 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 365 avea urmatorul continut: "(3) Instanţa judecătorească va putea suspenda, cu sau fără cautiune, executarea hotărârii arbitrale atacata cu actiune în anulare."
Alin. (1) al art. 365 a fost modificat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (3) al art. 365 a fost modificat de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Instanţa judecătorească, admitand actiunea, va anula hotărârea arbitrala, iar, dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunţă şi în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă, însă, pentru a hotari în fond este nevoie de noi probe, instanţa judecătorească se va pronunţă în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, hotărârea de anulare nu se va putea ataca decit o dată cu hotărârea asupra fondului.
(2)Hotărârea instanţei judecătorești cu privire la actiunea în anulare poate fi atacata numai cu recurs.
În toate cazurile privind hotărârea arbitrala, actiunea în anulare formulata potrivit art. 364 se judeca în completul prevăzut pentru judecata în prima instanţa, iar recursul se judeca în completul prevăzut pentru aceasta cale de atac.
Art. 366^1 a fost introdus de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Hotărârea arbitrala este obligatorie. Ea se aduce la indeplinire de buna voie de către partea împotriva careia s-a pronuntat, de îndată sau în termenul aratat în hotărâre.
(1)La cererea părţii castigatoare, hotărârea arbitrala se investeste cu formula executorie.
(2)Incheierea de investire se da de către instanţa judecătorească prevăzută de art. 342, fără citarea părţilor, în afară de cazul în care exista indoieli cu privire la regularitatea hotărârii arbitrale, când se vor cita părţile.
Hotărârea arbitrala investita cu formula executorie constituie titlu executoriu şi se executa silit intocmai ca şi o hotărâre judecătorească.
În sensul prezentului capitol, un litigiu arbitral care se desfăşoară în România este socotit international dacă s-a nascut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.
Prin convenţia arbitrala referitoare la un arbitraj international, părţile pot stabili ca acesta să aibă loc în România sau intr-o alta tara.
(1)În arbitrajul international care se judeca în România sau potrivit legii române, tribunalul arbitral va fi compus dintr-un numar impar de arbitri, fiecare dintre părţi având dreptul sa numeasca un numar egal de arbitri. Dispozitiile art. 369^3 rămân aplicabile.
(2)Partea străină poate numi arbitri de cetatenie străină.
(3)Părţile pot conveni ca arbitrul unic sau supraarbitrul să fie cetatean al unui al treilea stat.
În arbitrajul international, durata termenelor stabilite de art. 349, 350, 351^2, 358^3 şi 362 se dubleaza.
(1)Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba stabilita prin convenţia arbitrala sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în aceasta privinta ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, în limba contractului din care s-a nascut litigiul ori intr-o limbă de circulatie internationala stabilita de tribunalul arbitral.
(2)Dacă o parte nu cunoaste limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigura serviciile unui traducator.
(3)Părţile pot sa participe la dezbateri cu traducatorul lor.
În afară de cazul în care părţile convin altfel, onorariile arbitrilor şi cheltuielile de deplasare ale acestora se suporta de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli se suporta de părţi în cote egale.
În sensul prezentului capitol, prin hotărâre arbitrala străină se înţelege o hotărâre data pe teritoriul unui stat strain sau care nu este considerata ca hotărâre naţionala în România.
Hotărârile arbitrare straine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.
Hotărârile arbitrale straine, care nu sunt aduse la indeplinire de bunavoie de către cei obligati a le executa, pot fi puse în executare silita pe teritoriul României, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 173-177 din Legea nr. 105/1992.
Hotărârile arbitrale straine, pronuntate de către un tribunal arbitral competent, au forta probanta în faţa instanţelor din România cu privire la situaţiile de fapt pe care le constata.
*)Art. 371 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.
*)Secţiunea I (art. 371^1 - 371^8) a fost introdusa prin art. 1 pct. 137 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
(1)Obligaţia stabilita prin hotărârea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la indeplinire de bunavoie.
(2)În cazul în care debitorul nu executa de bunavoie obligaţia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel.
(3)Executarea silita are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.
Alin. (3) al art. 371^1 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Pot fi executate silit oblibaţiile al caror obiect consta în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiintarea unei constructii, plantatii ori altei lucrari sau în luarea unei alte măsuri admise de lege.
(2)În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobanzi, penalităţi sau alte sume, fără sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
(3)Dacă titlul executoriu contine suficiente criterii în functie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu contine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în functie de rata inflatiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanta a devenit exigibila şi până la data platii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.
Alin. (3) al art. 371^2 a fost introdus prin art. 1 pct. 31 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
Alin. (3) al art. 371^2 a fost introdus de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (3) al art. 371^2 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executarii silite dacă, potrivit legii, sunt urmaribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor.
(2)Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
În tot cursul executarii silite, sub supravegherea organului de executare, creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor banesti ale debitorului, ca vanzarea bunurilor supuse urmaririi să se faca prin buna invoiala sau ca plata obligaţiei să se faca în alt mod admis de lege.
Art. 371^4 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
Executarea silita inceteaza dacă:
a)s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii; în acest caz, executorul va preda debitorului titlul executoriu, mentionand pe acesta stingerea totala a obligaţiilor;
b)nu mai poate fi efectuata ori continuata din cauza lipsei de bunuri urmaribile ori a imposibilitatii de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, mentionand pe acesta cauza restituirii şi partea de obligaţie ce a fost executata;
c)creditorul a renuntat la executare;
d)a fost desfiintat titlul executoriu.
Lit. b) a art. 371^5 a fost modificata de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)În cazurile prevăzute de art. 371^5 lit. b) se poate cere reluarea executarii silite, inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.
(2)Reluarea executarii silite poate fi ceruta şi asupra aceluiasi bun, dacă acesta este un imobil. În acest caz, atât timp cat potrivit legii, poate avea loc reluarea executarii silite, nu se va putea dispune radierea somaţiei inscrise potrivit dispoziţiilor art. 497 alin. 2.
Alin. (1) al art. 371^6 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Partea care solicită indeplinirea unui act sau a altei activităţi care intereseaza executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu cheltuielile se avanseaza de către creditor.
(2)Cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt în sarcina debitorului urmarit, afară de cazul când creditorul a renuntat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute după inregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntara.
(3)Sumele ce urmeaza să fie platite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, în condiţiile legii.
(4)Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.
Alin. (2) al art. 371^7 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Depunerea sau consemnarea oricarei sume în scopul participării la desfăşurarea, potrivit legii, a executarii silite, cum sunt sumele cu titlu de cautiune ori de pret al bunurilor supuse vanzarii, se face numai la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara*), la dispoziţia instanţei de executare sau a executorului judecătoresc.
(2)Dovada depunerii sau consemnarii acestor sume se poate face cu recipisa de consemnare sau cu orice alt inscris admis de lege.
*)Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:
Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:
86.La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:
"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".
Alin. (2) al art. 371^8 a fost introdus de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
*)Secţiunea I^1 a fost introdusa prin art. 1 pct. 138 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000 inlocuind Secţiunea I din Cap. I Cartea a V-a care avea urmatorul titlu: "Secţiunea I. Titlurile cerute pentru executarea silita."
Executarea silita se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.*)
*)Art. 372 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 139 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 372 avea urmatorul continut: "Executarea silita se va urmări:
a)în virtutea unei hotărâri judecătorești;
b)în virtutea unui titlu executoriu."
(1)Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea**).
(2)Instanţa de executare este judecatoria în circumscripţia careia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
(3)Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
*)Art. 373 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 139 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 373 avea urmatorul continut: "(1) Hotărârile se vor executa prin mijlocirea primei instante. În cazul în care prima instanţa este o curte de apel, hotărârea se executa prin mijlocirea tribunalului din localitatea în care îşi are sediul curtea de apel.
(2)Cererea de executare se va face:
a)în cazul hotărârilor rămase definitive şi irevocabile, la prima instanţa;
b)în celelalte cazuri, la instanţa care a pronuntat ultima hotărâre asupra fondului; aceasta va trimite cererea, împreună cu hotărârea, pentru investire şi executare, la prima instanţa.
(3)Executarea se indeplineste prin executorii judecătorești.
(4)În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul judecătoresc considera necesar, organele de politie sunt obligate să-i acorde concursul la efectuarea executarii silite."
Alin. (1) al art. 373 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Alin. (3) al art. 373 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
**)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
Art. XXII
(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Articolul 373^1*)
Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.
Instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite.
În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispoziţiile art. 371^1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător. Încuviinţarea executării silite este de drept valabilă şi pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.
Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:
1.cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;
2.titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite;
3.creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;
4.titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
5.există alte impedimente prevăzute de lege.
Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.
Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.
Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 108^2 alin. 2, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.
În situaţia prevăzută la art. 371^7 alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părţii să îşi îndeplinească de îndată obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.
Alin. (2) al art. 373^1 a fost modificat de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Art. 373^1 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
Art. 373^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2009 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.
Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
În consecinţă, în intervalul 17 aprilie 2009-17 mai 2009, dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006 au fost suspendate de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând cu data de 2 iunie 2009, dacă legiuitorul nu ar fi intervenit prin Ordonanţa de urgenţă nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul OFicial nr. 324 din 15 mai 2009 să modifice prevederile atacate.
La momentul actual, aplicabilă este forma art. 373^1, astfel cum a fost modificată de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009.
Art. 373^1 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul judecătoresc considera necesar, organele de politie, jandarmerie sau alti agenti ai forţei publice, după caz, sunt obligati să-i acorde concursul la indeplinirea efectiva a executarii silite.
(2)La cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc cei care datorează sume de bani debitorului urmarit ori deţin bunuri ale acestuia, supuse urmaririi potrivit legii, au datoria sa dea informaţiile necesare pentru efectuarea executarii.
(3)De asemenea, la cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc instituţiile, băncile şi orice alte persoane sunt obligate să-i comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare realizării executarii silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. La cererea executorului sau a părţii interesate instanţa de executare poate lua masurile prevăzute de art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. f) şi de art. 108^3. (4) Instanţa de executare şi executorul judecătoresc sunt obligati să asigure secretul informaţiilor primite, dacă legea nu prevede altfel.
(1)Incheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de investire cu formula executorie a hotărârii judecătorești sau a altui inscris ori cererea de eliberare de către instanţa a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacata cu recurs de către creditor. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronuntare, pentru creditorul prezent, şi de la comunicare, pentru cel lipsa.
(1^1)Incheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de investire cu formula executorie a hotărârii judecătorești sau a altui inscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei cai de atac.
(2)Dacă se refuza emiterea titlului executoriu de către alte organe competente potrivit legii şi dacă legea speciala nu prevede altfel, creditorul poate face plangere la judecatoria în circumscripţia careia se afla organul care trebuia sa emita titlul executoriu, în termen de 15 zile de la data când a luat cunoştinţa de refuz.
Alin. (1) al art. 373^3 a fost modificat de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (1^1) al art. 373^3 a fost introdus de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Când privitor la aceleasi bunuri se efectueaza mai multe executari silite, instanţa de executare în circumscripţia careia a inceput prima executare, la cererea persoanei interesate, va putea să le reuneasca, dispunand să se faca o singura executare de către executorul judecătoresc care a indeplinit actul de executare cel mai inaintat, iar dacă executarile sunt în acelasi stadiu, de către executorul judecătoresc care a inceput cel dintai executarea, chiar dacă ele au fost pornite de organe de executare diferite, în afară de cazul în care legea prevede altfel.
(2)În cazul în care dispune conexarea executarilor, instanţa, prin încheiere, se va pronunţă şi asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexarii. Totodata, va dispune trimiterea dosarelor conexate la executorul judecătoresc desemnat potrivit alin. 1. (3) Desistarea, după conexare, a oricaruia dintre creditorii urmaritori nu va putea sa impiedice continuarea executarii de la actul de executare cel mai inaintat.*)
*)Art. 373^1-373^4 au fost introduse prin art. 1 pct. 141 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Alin. (2) al art. 373^4 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Hotărârea judecătorească sau alt titlu se executa numai dacă este investit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de incheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau inscrisuri prevăzute de lege, care se executa fără formula executorie.
(2)Investirea hotărârilor cu formula executorie se face de prima instanţa.
(3)Incuviintarea executarii silite în România a hotărârilor date în tari straine se face potrivit legii speciale.
Art. 374 a fost modificat initial de pct. 22 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
*)Alin.(1) al art. 374 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 142 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 374 avea urmatorul continut: "(1) Nici o hotărâre nu se poate executa dacă nu este investita cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de hotărârile pregatitoare şi de hotărârile executorii provizoriu, care se executa şi fără formula executorie."
Alin. (1) al art. 374 a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
Inscrisurile cărora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investirea cu formula executorie.
Art. 374^1 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
*)Art. 375 a fost abrogat prin art. 183 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicată în M. Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992.
(1)Se investesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.
(2)Actele autentificate de o reprezentanta diplomatica sau consulara a României se vor putea investi cu formula executorie de judecatoria de la domiciliul uneia din părţile partase la actul autentic.
(3)Dacă nici una din părţi nu are domiciliul cunoscut în tara, investirea cu formula executorie se face de Judecatoria sectorului III din Capitala României.
Alin. (1) al art. 376 a fost modificat de pct. 23 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Alin. (1) al art. 376 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Sunt hotărâri definitive:
1.hotărârile date în prima instanţa, potrivit legii, fără drept de apel;
2.hotărârile date în prima instanţa care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsa sau anulata;
3.hotărârile date în apel;
4.orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.*)
(2)Sunt hotărâri irevocabile:
1.hotărârile date în prima instanţa, fără drept de apel, nerecurate;
2.hotărârile date în prima instanţa, care nu au fost atacate cu apel;
3.hotărârile date în apel, nerecurate;
4.hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;
5.orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Art. 377 a fost modificat initial de pct. 24 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
*)Alin.(1) al art. 377 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 143 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 374 avea urmatorul continut: "(1) Sunt hotărâri definitive:
1.hotărârile date fără drept de apel;
2.hotărârile date în prima instanţa, care nu au fost atacate cu apel, sau chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat sau apelul a fost respins;
3.hotărârile date în apel prin care se rezolva fondul pricinii."
Pe când o hotărâre definitivă se afla în curs de a se judeca în contestaţie sau în urma cererii de revizuire ea are inca puterea lucrului judecat până se va inlocui printr-o alta hotărâre.
(1)Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decat pentru o creanta certa, lichida şi exigibila.*) (2) Dacă datoria consista în suma nelamurita, urmarile se vor amana până mai întâi se va face lichidarea.
(3)Creanta certa este aceea a carei existenta rezultă din insusi actul de creanta sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
(4)Creanta este lichida atunci când catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau şi a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui în baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute în actul de creanta, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o osebita socoteala.
*)Alin.(1) al art. 379 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 144 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 379 avea urmatorul continut: "(1) Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decit în virtutea unui titlu executor sau a unei hotărâri date cu execuţie provizorie şi pentru o datorie certa şi lichida."
În cazul în care s-a desfiintat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept. Dispozitiile art. 404^1-404^3 sunt aplicabile.*)
*)Art. 379^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 145 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
*)Art. 380 a fost abrogat prin art. 1 pct. 146 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 380 avea urmatorul continut: "Art. 380. Executarea silita se intinde asupra tuturor bunurilor miscatoare şi nemiscatoare ale datornicului, afară de excepţiile admise de lege."
Când printr-o hotărâre s-a dat un termen de plată, executarea nu se poate face până la sosirea acelui termen.
Cu toate acestea, partea care a castigat va putea şi inaintea sosirii termenului sa ceara executarea hotărârii:
a)dacă debitorul a fugit;
b)dacă debitorul risipeste averea sa miscatoare şi nemiscatoare;
c)dacă alti creditori executa alte hotărâri asupra averii sale;
d)dacă prin fapta sa el a micsorat asigurarile date creditorului sau, sau n-a dat asigurarile promise ori incuviintate sau este în stare de insolvabilitate de obste cunoscuta.
(1)În cazurile aratate în articolele de mai sus, instanţa care a investit hotărârea cu formula executorie va hotari de urgenta, după ce va cita pe părţi în termen scurt.
(2)În cazul în care debitorul a fugit, citatia i se va da la ultimul domiciliu.
Hotărârile ce au să se execute provizoriu cu dare de cautiune nu se vor executa mai înainte de a se da cautiunea.
(1)În vederea executarii unei hotărâri judecătorești, executorul judecătoresc poate intră în incaperile ce reprezinta domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimtamantul acesteia, iar în caz de refuz, cu forta publică.
(2)În cazul altor titluri executorii decat hotărârile judecătorești, la cererea executorului judecătoresc, instanţa de executare va autoriza, prin hotărâre, intrarea în locurile menţionate la alin. 1. Instanţa se pronunţă de urgenta în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin hotărâre irevocabila şi executorie.*)
*)Art. 384^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 147 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
(1)Nici o executare nu se va putea face înainte de ora 6,00 şi după ora 20,00.*) (2) Executarea inceputa va putea continua în acea zi sau în zilele urmatoare.
*)Alin. (1) al art. 385 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 148 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 385 avea urmatorul continut: "(1) Nici o executare nu se va putea face înainte de ora opt dimineata şi după ora şase seara."
Executarea silita nu se va putea face la alte ore decat cele menţionate şi nici în zilele nelucratoare stabilite potrivit legii, afară de cazurile urgente în care executarea poate fi incuviintata de preşedintele instanţei de executare.
*)Art. 386 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 149 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 386 avea urmatorul continut: "Executarea silita nu se va putea face în zile nelucratoare, potrivit legii, afară de cazurile urgente în care executarea poate fi incuviintata de preşedintele instanţei de executare."
(1)În afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunică debitorului o somatie care va cuprinde urmatoarele:
1.denumirea şi sediul organului de executare;
2.data emiterii somaţiei şi numărul dosarului de executare;
3.numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului;
4.aratarea titlului executoriu anexat în baza caruia urmeaza să se faca executarea silita;
5.termenul în care cel somat urmeaza să-şi execute de bunavoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi aratarea consecintelor nerespectarii acesteia;
6.semnatura şi stampila organului de executare.
(2)Dacă în termenul aratat în somatie debitorul nu-şi executa de bunavoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silita.*)
*)Art. 387 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 150 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 387 avea urmatorul continut:" Art. 387. Nici o hotărâre sau titlu executor nu se va putea executa decit numai după ce va fi incunostiintat datornicul odata cu somatia sau comandamentul."
(1)Pentru toate actele de executare pe care le efectueaza, executorul judecătoresc este obligat sa incheie procese-verbale care vor cuprinde urmatoarele menţiuni:
1.denumirea şi sediul organului de executare;
2.numele şi calitatea celui care incheie procesul-verbal;
3.data întocmirii procesului-verbal şi numărul dosarului de executare;
4.titlul executoriu în temeiul caruia se efectueaza actul de executare;
5.numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului urmaritor;
6.locul, data şi ora efectuării actului de executare;
7.masurile luate de executor sau constatarile acestuia;
8.consemnarea explicatiilor şi obiectiunilor participantilor la executare;
9.alte menţiuni cerute de lege sau considerate necesare de executor;
10.menţionarea, când este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori despre refuzul sau impiedicarea de a semna procesul-verbal;
11.menţionarea numarului de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum şi a persoanelor cărora li s-a inmanat acesta;
12.semnatura executorului, precum şi, când este cazul, a altor persoane interesate în executare sau care asista la efectuarea actului de executare;
13.stampila executorului judecătoresc.
(2)Menţiunile de la pct. 2, 3, 4, 5, 7, 12 şi 13 sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii.*)
*)Art. 388 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 151 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 388 avea urmatorul continut: "Art. 388. Cu cel puţin o zi înainte de orice executare, executorul judecătoresc ce are să execute va face o somatie datornicului la care se va alatura şi copia titlului ce se executa."
(1)Dacă creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricărui act de executare, fără sa fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept şi orice parte interesata poate cere desfiintarea ei.
(2)În caz de suspendarea executarii, termenul de perimare curge de la încetarea suspendarii.
(3)Dacă se face o noua cerere de executare, se va face mai întâi, o noua somatie, la care nu se va mai alatura titlul ce se executa.
(1)Dispozitiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea incuviinteaza executarea fără somatie.
(2)De asemenea, nu se va notifica debitorului nici somatia, nici titlul executoriu, când executarea se face potrivit art. 382.*)
*)Art. 390 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 152 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 390 avea urmatorul continut:"Art. 390. (1) Cele doua articole de mai sus nu se aplică în cazurile când legea incuviinteaza executarea fără somatie.
(2)Asemenea nu se va notifica datornicului nici somatia, nici hotărârea sau titlul, când executarea se face potrivit art. 382 din acest cod."
*)Art. 391 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 153 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 391 avea urmatorul continut: "Art. 391. Calcarea art. 384, 385, 387, 388 şi 389 aduce anularea executarii."
Despre cautiuni*)
*)Secţiunea IV - "Pentru primirea cautiunii" din Cap. I al Cartii V se va denumi "Secţiunea IV - Despre cautiuni", conform art. 1 pct. 154 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Hotărârea care obliga pe o parte ca sa dea o cautiune sau un garant va arata şi termenul când să se aduca acea cautiune, sau să se infatiseze acel garant.
(1)Garantul se va infatisa inaintea judecatii în sedinta publică, faţa cu toate părţile sau în lipsa lor, dacă au fost chemate formal.
(2)Judecata va primi pe garant dacă solvabilitatea sa va fi de obste cunoscuta, sau dacă se va dovedi cu acte.
*)Art. 394 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 155 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 394 avea urmatorul continut: " Art. 394. Partea potrivnica va putea sa conteste solvabilitatea garantului şi judecata va apretui de urgenta."
Dacă se primeste cautiunea sau garantul, actul care le primeste va fi executor, cu tot dreptul de apel.
(1)Garantul fiind primit, va face inaintea judecatii declaratia ca primeste a garanta.
(2)Aceasta declaratie se va trece în procesul-verbal al sedintei.
(3)Din momentul acestei declaratii, el va fi supus la toate consecintele ce aduce garantia sa.Secţiunea V
Executarea în contra mostenitorilor
(1)Când debitorul a murit, lasand numai mostenitori majori, executarea inceputa asupra bunurilor sale se va continua în contra lor 8 zile după ce printr-o notificare au fost instiintati în mod colectiv la ultimul domiciliu al defunctului.
(2)Când între mostenitori sunt minori, executarea inceputa se va suspenda până la alcatuirea reprezentantei lor legale, care se va face prin mijlocirea judecatoriei cat se poate de grabnic.
Dacă execuţia nu incepuse inca la moartea debitorului, hotărârile şi titlurile executorii nu se vor putea executa în contra mostenitorilor, sub pedeapsa de nulitate, decat 8 zile după ce li s-a facut o incunostiintare colectiva a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele mostenirii, fără a se arata numele şi calitatea fiecarui mostenitor.
(1)Împotriva executarii silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la înţelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuza sa inceapa executarea silita ori sa indeplineasca un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.
(2)Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anularii actului nelegal.
(2^1)De asemenea, după ce a inceput executarea silita, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie, data fără indeplinirea condiţiilor legale.
(3)În cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţa judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare aparari de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.
Alin. (1) al art. 399 a fost modificat de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (2^1) al art. 399 a fost introdus de pct. 69 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (1) şi (2^1) ale art. 399 au fost modificate de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Contestaţia se introduce la instanţa de executare.
(2)Contestaţia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronuntat hotărârea ce se executa. Dacă o asemenea contestaţie vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, competenţa de solutionare aparţine instanţei de executare.
Impartirea bunurilor proprietate comuna poate fi hotarata, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecarii contestaţiei la executare.
(1)Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a)contestatorul a luat cunoştinţa de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b)cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori instiintarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai tarziu la data efectuării primei retineri din aceste venituri de către tertul poprit;
c)debitorul care contesta executarea insasi a primit somatia ori de la data când a luat cunoştinţa de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somatia sau executarea se face fără somatie.
(1^1)Contestaţia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se poate face oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.
(2)Contestaţia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa în termen de 15 zile de la efectuarea vanzarii ori de la data predarii silite a bunului.
(3)Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut de alin. 2 nu-l împiedica pe cel de-al treilea să-şi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii.
Alin. (1^1) al art. 401 a fost introdus de pct. 70 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Instanţa sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, dosarul de executare sau, după caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispoziţiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător. Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere. Procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă se aplică în mod corespunzător.
(2)Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se da fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronuntate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2. (3) Hotărârea prin care s-a solutionat contestaţia privind înţelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorasi cai de atac ca şi hotărârea ce se executa.
Alin. (1) al art. 402 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
Alin. (1) al art. 402 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009.
Alin. (1) al art. 402 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)Până la solutionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanţa competenţa poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instanţa, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
(2)Dacă bunurile urmarite sunt supuse stricaciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului.
(3)Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacata cu recurs, în mod separat.
(4)În cazuri urgente, dacă s-a platit cautiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executarii până la solutionarea cererii de suspendare de către instanţa. Incheierea nu este supusă nici unei cai de atac. Cautiunea care trebuie depusa este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusa este deductibila din cautiunea stabilita de instanţa, dacă este cazul.
Alin. (4) al art. 403 a fost modificat de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune indreptarea acestuia, anularea ori încetarea executarii insesi, anularea ori lamurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui indeplinire a fost refuzata.
(1^1)În cazul în care constata nejustificat refuzul executorului de a începe executarea silita sau de a îndeplini un act de executare silita, dacă fapta nu constituie infractiune potrivit legii penale, instanţa de executare, sesizata potrivit art. 399 alin. 1, va putea obliga executorul la plata unei amenzi de la 500 lei la 2.500 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzata.
(2)În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar când contestaţia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 7.000.000 lei.
Alin. (1^1) al art. 404 a fost introdus de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
*)Secţiunea VI este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 156 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea VI avea urmatorul continut: "Secţiunea VI. Contestatii asupra executarii silite
Art. 399. Orice executare silita se poate contesta de cei interesati sau vatamati prin executare.
Art. 400. (1) Cererile incidente şi toate contestaţiile care s-ar ridica asupra executarii silite sau între părţi sau de către cei de-al treilea interesati, privitoare la înţelesul, intinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se executa, se vor indrepta la instanţa care a incuviintat titlul executor.
(2)Toate celelalte incidente sau contestatii ce s-ar ridica asupra urmaririi insasi se vor indrepta la instanţa care executa hotărârea.
(3)Cererile aratate în acest articol vor cuprinde pe larg motivele plingerii, iar actele pricinii se vor depune deodata cu cererea la grefa instanţei respective potrivit art. 112 din acest cod.
(4)Părţile se vor chema în termen scurt şi judecata asupra contestaţiei sau incidentelor se va urma de urgenta, cu precadere asupra tuturor celorlalte pricini.
Art. 400^1. Impartirea bunurilor comune, potrivit art. 33 alin. 2 din Codul familiei, poate fi ceruta şi în cadrul judecarii contestaţiei la executarea silita.
Art. 401. Judecata va putea după infatisare sa suspende sau sa lase executarea cu sau fără cautiune faţă de instanţa judecătorească. Executarea se va putea suspenda în cazuri urgente chiar şi înainte de orice infatisare.
Art. 402. Termenul de apel şi cel de recurs în contra hotărârilor date în asemenea contestatii sau incidente va fi de 15 zile de la data comunicarii hotărârilor.
Art. 403. (1) Contestaţiile în materie de executari silite se vor putea face în tot timpul cit va tine executarea.
(2)Odata ce, cel din urma act al executarii s-a savirsit, nu se va mai primi nici o contestaţie asupra executarii.
(3)Cel din urma act de executare este incheierea pe care instanţa va trebui sa o faca, fără citarea părţilor, îndată ce va primi procesul-verbal de executare, constatind savirsirea executarii.
Art. 404. O hotărâre judecătorească care nu s-a executat în timp de 30 de ani de la data sa nu se va mai putea executa şi va pierde puterea lucrului judecat.
Art. 405. Partea care va cadea în contestaţia sa asupra executarii va fi supusă la despăgubiri ce va fi pricinuit prin impiedicarea executarii şi la plata unei amenzi de la 3000 lei până la 10000 lei în cazuri de vadita rea-credinta."
*)Secţiunea a VI^1 - a a fost introdusa prin art. 1 pct. 157 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
(1)În toate cazurile în care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
(2)Bunurile asupra cărora s-a facut executarea se vor restitui celui indreptatit.
(3)În cazul în care executarea silita s-a facut prin vanzarea unor bunuri mobile, intoarcerea executarii se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vinzare, actualizata în functie de rata inflatiei, cu excepţia situaţiei când îşi găseşte aplicare art. 449.
(1)În cazul în care instanţa judecătorească a desfiintat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeasi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executarii.
(2)Dacă instanţa care a desfiintat hotărârea executata a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executarii, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudeca fondul.
(3)Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executarii în condiţiile alin. 1 şi 2, cel indreptatit o va putea cere instanţei judecătorești competente potrivit legii.
Dacă titlul executoriu emis de un alt organ decat o instanţa judecătorească a fost desfiintat de acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instanţelor judecătorești, iar modalitatea restabilirii situaţiei anterioare executarii nu este prevăzută de lege ori, desi este prevăzută, nu s-a luat această măsură, ea se va putea obtine pe calea unei cereri introduse la instanţa prevăzută de art. 404^2 alin. 3.
(1)Dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani.
(2)Termenul de prescriptie începe să curgă de la data când se naste dreptul de a cere executarea silita.
(3)Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.
(1)Cursul prescripţiei se suspenda:
a)în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului material la actiune;
b)pe timpul cat suspendarea executarii silite este prevăzută de lege ori a fost stabilita de instanţa sau de alt organ jurisdictional competent;
c)atâta timp cat debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire;
d)în alte cazuri prevăzute de lege.
(1^1)După încetarea suspendarii, prescriptia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.
(2)Prescriptia nu se suspenda pe timpul cat executarea silita este suspendata la cererea creditorului urmaritor.
Alin. (1^1) al art. 405^1 a fost introdus de pct. 72 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Alin. (2) al art. 405^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 şi respinsa de LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005, ducand la eliminarea alin. (2). Textul acestui alineat este preluat de noul alin. (1^1), iar alin. (3) devine prin renumerotare noul alin. (2).
(1)Cursul prescripţiei se intrerupe:
a)pe data indeplinirii de către debitor, înainte de începerea executarii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoasterii, în orice alt mod, a datoriei;
b)pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresata unui organ de executare necompetent;
c)pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condiţiile art. 453 alin. 2;
d)pe data indeplinirii în cursul executarii silite a unui act de executare;
e)pe data depunerii cererii de reluare a executarii, în condiţiile art. 371^6 alin. 1;
f)în alte cazuri prevăzute de lege.
(2)După intrerupere începe să curgă un nou termen de prescriptie.
(3)Prescriptia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsa, anulata sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a facut-o a renuntat la ea.
(1)După implinirea termenului de prescriptie creditorul poate cere repunerea în acest termen, numai dacă a fost impiedicat sa ceara executarea datorita unor motive temeinice.
(2)Cererea de repunere în termen se introduce la instanţa de executare competenţa, în termen de 15 zile de la încetarea impiedicarii.
*)Secţiunea a VI^2 - a a fost introdusa prin art. 1 pct. 158 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
**)Alin. (2) al art. 405^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
*)Capitolul II din Cartea V va avea urmatoarea denumire: " Capitolul II - Urmarirea silita asupra bunurilor mobile", conform art. 1 pct. 159 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Capitolul II avea urmatorul continut: "Capitolul II. Executarea silita asupra bunurilor miscatoare".
*)Secţiunea I din Capitolul II al Cartii V va avea urmatoarea denumire: " Secţiunea I - Bunurile mobile care nu se pot urmări", conform art. 1 pct. 160 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Secţiunea I avea urmatorul continut: "Secţiunea I. Bunurile miscatoare care nu se pot urmări."
Nu pot fi supuse executarii silite:
a)bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelasi fel;
b)alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de doua luni, iar, dacă debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recolta, animalele destinate obtinerii mijloacelor de existenta şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recolta;
c)combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarna;
d)bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.*)
*)Art. 406 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 161 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 406 avea urmatorul continut: "Art. 406. Nu se vor putea urmări şi vinde pentru orice fel de datorie:
1.lucrurile trebuincioase pentru culcatul datornicului şi familiei sale care traieste cu dinsul în casa;
2.vesmintele cu care sunt acoperiţi sau care le slujesc la trebuinta de fiecare zi;
3.armele, echipamentul şi imbracamintea ofiterilor;
4.icoanele şi portretele de familie."
(1)Bunurile care servesc la exercitarea ocupatiei debitorului nu pot fi supuse executarii silite decat numai în lipsa de alte bunuri urmaribile şi numai pentru obligaţii de întreţinere, chirii, arenzi sau alte creante privilegiate asupra mobilelor.
(2)Dacă debitorul se ocupa cu agricultura, nu vor fi urmarite, în măsura necesară continuarii lucrărilor în agricultura, inventarul agricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale şi semintele pentru cultura pamantului, în afară de cazul în care asupra acestor bunuri exista un drept de gaj sau privilegiu pentru garantarea creantei.
*)Art. 407 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 162 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 407 avea urmatorul continut: "Art. 407. Nu se vor putea urmări şi vinde, decit numai în lipsa de alte bunuri şi numai pentru datorii de alimente, de chirii, arenzi sau alte creante privilegiate asupra mobilelor, urmatoarele obiecte:
1.instrumente de arat;
2.animalele, semintele şi îngrăşământul destinat pentru cultura pamantului;
3.faina, malaiul şi alte mici produse trebuitoare pentru hrana datornicului şi a familiei sale în timp de o luna;
4.o vaca, sau doi boi, sau cinci capre, sau patru rimatori, sau zece oi, după cum va alege datornicul;
5.tot nutretul trebuitor în timp de o luna pentru hrana animalelor ce nu s-au urmarit;
6.uneltele lucratorilor şi mesterilor;
7.masinile în lucrare şi instrumentele trebuincioase pentru exploatarea unei fabrici sau industrii;
8.carul sau caruta, sacaua şi alte asemenea unelte de muncă;
9.stupii cu miere, gândacii de matase, frunzele de duzi, pe timpul cresterii lor;
10.instrumentele sau cartile trebuincioase pentru stiinta, arta sau profesia ce practica sau exercita datornicul."
*)Art. 408 a fost abrogat prin art. 1 pct. 163 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 408 avea urmatorul continut: "Art. 408. (1) Nu se vor putea urmări şi sechestra, decit numai pentru datorii de alimente, de chirii sau alte creante privilegiate asupra miscatoarelor, urmatoarele:
1.sumele sau pensiile care s-au dat de judecată sau care s-au daruit, ori s-au legat datornicului sub titlu de pensie alimentara;
2.rentele viagere care s-au daruit datornicului sub condiţie de a nu se putea urmări.
(2)Când acestea se vor urmări şi sechestra, la cazurile excepţionale aratate mai sus, judecatorii pot sa fixeze ce parte dintr-insele cata sa urmareasca sau sa sechestreze."
(1)Salariile şi alte venituri periodice realizate din munca, pensiile acordate în cadrul asigurarilor sociale, precum şi alte sume ce se platesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia pot fi urmarite:
a)până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii;
b)până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
(2)Dacă sunt mai multe urmariri asupra aceleiasi sume, urmarirea nu poate depăşi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.
(3)Veniturile din munca sau orice alte sume ce se platesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decat cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmarite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum.
(4)Ajutoarele pentru incapacitate temporara de muncă, compensatia acordată salariatilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispozitii legale, precum şi sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, nu pot fi urmarite decat pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale, dacă legea nu dispune altfel.
(5)Urmarirea drepturilor menţionate la alin. 4 se va putea face în limita a 1/2 din cuantumul acestora.
(6)Sumele reţinute potrivit alin. 1-4 se elibereaza sau se distribuie potrivit art. 562 şi urmatoarele.
(7)Alocatiile de stat şi indemnizatiile pentru copii, ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizatii cu destinatie speciala, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmarite pentru nici un fel de datorii.*)
*)Art. 409 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 164 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 409 avea urmatorul continut: "Art. 409. (1) Salariile şi celelalte drepturi banesti cuvenite angajatilor de orice fel pot fi urmarite:
a)până la 1/2 din salariu lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere;
b)până la 1/3 din salariu lunar net, pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice;
c)până la 1/5 din salariul lunar net, pentru orice alte datorii.
(2)În cazul mai multor urmariri asupra aceluiasi salariu, acestea pot fi acoperite toate numai până la o sumă ce nu depăşeşte 1/2 din salariul lunar net şi cu respectarea urmatoarei ordine de referinţa:
a)obligatiunile de întreţinere;
b)plata despăgubirilor pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale;
c)plata datoriilor către stat izvorate din impozite şi taxe;
d)plata despăgubirilor pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice;
e)toate celelalte datorii.
(3)Dispozitiile prezentului articol se aplică şi sumelor cuvenite în baza dreptului de autor, inventator sau inovator, remuneratiei cuvenite membrilor cooperativelor mestesugaresti, precum şi pensiilor de orice fel.
(4)Ajutoarele pentru incapacitate temporara de muncă, compensatia acordată angajatilor în caz de desfacere a contractului de muncă pe baza oricăror dispozitii legale, precum şi ajutorul de şomaj nu pot fi urmarite decit pentru sume datorate cu titlu de obligaţii de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale.
(5)Urmarirea drepturilor menţionate în alineatul precedent se va putea face până la limita prevăzută de lit. a din alin. 1 al acestui articol.
(6)Ajutoarele acordate în caz de deces, pentru sarcina şi lehuzie, pentru ingrijirea copilului bolnav, diurnele şi orice altele asemenea indemnizatii cu destinatie speciala, precum şi bursele de studii nu pot fi urmarite pentru nici un fel de datorii."
*)Art. 410 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 165 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 410 avea urmatorul continut: "Art. 410. Este nula orice urmărire sau cesiune facuta în contra prescriptiilor de faţa."
*)Secţiunea a II-a din Capitolul II al Cartii V va avea urmatoarea denumire: "Secţiunea a II-a - Urmarirea bunurilor mobile", conform art. 1 pct. 166 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Secţiunea II avea urmatorul continut: "Secţiunea a II-a. Urmarirea bunurilor miscatoare ce se afla în posesia datornicului."
(1)Dacă în termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plateste suma datorata, executorul judecătoresc de pe lângă instanţa de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmaribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deţinute de un tert.
(2)În cazul în care exista pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, preşedintele instanţei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor, ca o dată cu inmanarea somaţiei să se aplice şi sechestrul.
(3)Executorul judecătoresc este obligat sa identifice şi sa evalueze cu acordul părţilor bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulatie. O copie de pe raportul de expertiza se comunică şi debitorului.
(4)Pentru bunurile sechestrate asigurator nu este necesară o noua sechestrare, executorul judecătoresc fiind însă obligat sa verifice dacă bunurile respective se gasesc la locul aplicarii sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creantei.*)
*)Art. 411 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 167 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 411 avea urmatorul continut: "Art. 411. Urmarirea bunurilor miscatoare, corporale sau necorporale, care se afla în posesia datornicului se va face prin executorii judecătorești ce sunt alipiti pe linga autorităţile judecătorești, fiecare în ocolul sau şi după orânduielile stabilite prin aceasta de către presedinte."
Prezenta unui ofiter de politie sau ajutor al său, şi, în lipsa lor, a primarului sau a ajutorului sau, va fi necesară sub pedeapsa de nulitate:
1.dacă usile debitorului sunt închise şi nu voieste a le deschide;
2.dacă nu voieste a deschide camerele sau mobilele;
3.dacă debitorul lipseste şi nu este, spre a-l reprezenta, nici o ruda locuind cu dansul.
În aceste cazuri, odata cu casele sau mobilele s-au deschis de către debitor sau, nevoind el, ori în lipsa lui de către executorul judecătoresc, prezenta comisarului sau a primarului se va putea suplini prin doi martori majori.
Camerele şi mobilele se vor deschide treptat, pe cat se va face şi înscrierea lor în procesul-verbal.
Creditorul va putea sa nu fie de faţa la lucrarea urmaririi.
Executorul judecătoresc, singur sau faţa cu persoanele insemnate în art. 412 şi 413, va forma, îndată un proces-verbal care va cuprinde:
1.enuntarea titlului executor în virtutea caruia se face executarea;
2.aratarea creditorului pentru lucrurile ce au cerut a se urmări, dacă asemenea cerere s-a facut;
3.numele, prenumele şi domiciliul părţilor, al executorului judecătoresc, precum şi ale altor persoane care vor fi fost faţa la urmărire;
4.somatia verbala facuta debitorului ca sa plateasca, precum şi răspunsul lui dacă a fost de faţa;
5.descrierea bunurilor sechestrate şi indicarea valorii fiecaruia, după aprecierea executorului judecătoresc, dacă aceasta este cu putinta;*)
6.aratarea locului, zilei şi orei când s-a facut urmarirea.
*)Pct. 5 al art. 416 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 168 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 416 avea urmatorul continut: "5. descrierea obiectelor urmarite şi aratarea numarului şi calităţii lor, pe cit se va putea;"
(1)Procesul-verbal de sechestru se va semna de executorul judecătoresc şi de toate persoanele care au fost de faţa la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul judecătoresc va menţiona aceasta imprejurare.
(2)Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se lasă debitorului sau la domiciliul acestuia, precum şi, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu menţiunea de primire a bunurilor în pastrare.*)
*)Art. 417 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 169 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 417 avea urmatorul continut: " Art. 417. Acest proces-verbal se va subscrie de executorul judecătoresc şi de toate persoanele ce au fost faţa la urmărire."
Din momentul sechestrarii bunurilor debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cat dureaza executarea, sub sancţiunea unei amenzi de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infractiune. Dispozitiile art. 108^3-108^5 sunt aplicabile.*)
*)Art. 418 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 170 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 418 avea urmatorul continut: "Art. 418. Îndată ce procesul-verbal se va termina, obiectele descrise intr-insul se vor pecetlui sau se va pune un custode pentru paza lor, şi se va face menţiune despre aceasta în procesele-verbale."
(1)Bunurile sechestrate se lasă, cu acordul creditorului, în custodia debitorului; în acest caz, debitorul poate folosi bunurile sechestrate, dacă, potrivit naturii lor, ele nu pierd din valoare prin intrebuintare.
(2)Dacă exista pericolul ca debitorul sa instraineze, sa substituie ori sa deterioreze bunurile sechestrate, executorul judecătoresc va proceda la sigilarea sau la ridicarea lor de la debitor.
(3)Dacă debitorul refuza sa primeasca în custodie bunurile sau nu este prezent la aplicarea sechestrului, precum şi în cazul ridicarii bunurilor, executorul judecătoresc da în pastrare bunurile sechestrate unui custode, numit cu precadere dintre persoanele desemnate de creditor.
(4)Sumele în lei sau în valută, titlurile de valoare, obiectele din metale pretioase, pietrele pretioase, obiectele de arta, colectiile de valoare şi altele asemenea se ridica şi se depun, cel tarziu a doua zi, la unităţi specializate. Cel care primeste bunurile în custodie semneaza procesul-verbal de sechestru.
(5)În toate cazurile, executorul judecătoresc păstrează dovada depunerii.*)
*)Art. 419 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 171 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 419 avea urmatorul continut: "Art. 419. Custodele asezat pentru paza cata să fie vârstnic; el nu va putea fi insusi datornicul, vreun servitor al său sau ruda sau cuscru al său până la a patra spita inclusiv, decit atunci când creditorul va consimti la aceasta."
Obiectele sechestrate se vor putea stramuta cu incuviintarea executorului judecătoresc din locul unde se afla, pe cheltuiala părţii interesate.*)
*)Art. 420 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 172 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 420 avea urmatorul continut: "Art. 420. (1) Nu se vor putea aseza custozi decit persoane solvabile, care se vor putea supune şi la dare de cautiune, dindu-se precadere totdeauna acelor care se vor arata de creditor.
(2)Obiectele sechestrate nu se vor putea stramuta din locul unde s-au urmarit decit cu voia judecatorului care a incuviintat urmarirea."
În cazul în care custode este o altă persoană decat debitorul, acesta va avea dreptul la o remuneratie ce se va fixa de executorul judecătoresc, ţinând seama de activitatea depusa. Remuneratia şi cheltuielile custodelui vor putea fi platite cu anticipatie de către creditorul urmaritor care le va prelua cu precadere din preţul bunurilor urmarite.*)
*)Art. 421 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 173 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 421 avea urmatorul continut: " Art. 421. (1) Custodele va avea drept la o plata ce se va fixa de autoritatea judecătorească.
(2)Aceasta plata se va lua cu precadere din preţul lucrărilor urmarite."
Custodele va fi răspunzător de orice paguba ce va aduce creditorului din cauza neglijentei sale, putand fi, după împrejurări, supus şi la pedeapsa aratata de legea penala pentru abuz de incredere.
*)Art. 423 a fost abrogat prin art. 1 pct. 174 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 423 avea urmatorul continut: " Art. 423. Când lucrurile urmarite au fost puse sub peceti, aceste peceti se vor pune de executorul judecătoresc şi de persoanele aratate în art. 412 din acest cod."
*)Art. 424 a fost abrogat prin art. 1 pct. 174 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 424 avea urmatorul continut: "Art. 424. Acela care, fără drept, va rupe sau va strica aceste peceti, se va pedepsi potrivit legii penale, afară de alte despăgubiri la care se poate condamna."
Dacă bunul ce se sechestreaza se afla în proprietate comuna sau asupra lui exista un drept de gaj ori privilegiu constituit în favoarea unei alte persoane, executorul judecătoresc, luand cunoştinţa despre acest drept, va instiinta acea persoana despre aplicarea sechestrului şi o va cita la termenele fixate pentru vanzarea bunului respectiv.*)
*)Art. 425 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 175 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 425 avea urmatorul continut: "Art. 425. (1) Îndată după punerea peceţilor sau asezarea custodelui, executorul judecătoresc va lasă o copie de pe procesul-verbal în mana datornicului sau la domiciliul sau, precum şi o lista de obiecte urmarite în mana custodelui, dacă asemenea custode exista. Custodele va iscali de primirea listei.
(2)Originalul se va depune la grefa autorităţii a carei hotărâre se executa."
Executorul judecătoresc care, prezentandu-se la locuinta debitorului, va gasi o alta urmărire facuta şi averea miscatoare sub peceti sau sub paza de custode, după ce va lua copie după procesul-verbal aflat în mana custodelui sau în mana debitorului, ori la domiciliul sau, va face un proces-verbal aratand toate aceste împrejurări, precum şi numele executorului care a urmarit, va declara urmarita aceasta avere şi de dansul şi va putea urmări şi alta avere care nu ar fi deja urmarita.
*)Art. 427 a fost abrogat prin art. 1 pct. 176 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 429 avea urmatorul continut: "Art. 427. Orice executor judecătoresc va fi dator, sub pedeapsa disciplinara şi de despăgubiri, ca, în 24 ore după intoarcerea sa, să depună la grefa procesul-verbal incheiat de dinsul la faţa locului."
(1)Debitorul sau o altă persoană interesata va putea solicita încetarea sau suspendarea urmaririi, numai dacă depune valoarea ce i se cere sau, după caz, valoarea bunului reclamat, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara**), la dispoziţia organului de executare.
(2)Totodata, persoanele aratate la alin. 1 vor fi obligate sa inmaneze executorului judecătoresc pe lângă recipisa de consemnare şi o copie de pe cererea de suspendare sau de incetare a executarii silite, depusa la instanţa competenţa. Până la solutionarea cererii de către instanţa urmarirea se va opri în tot sau în parte.
(3)Asupra cererii de incetare sau suspendare a executarii silite instanţa de executare se va pronunţă prin încheiere, potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială.
(4)În orice alt caz, urmarirea va continua, dispozitiile art. 399 şi urmatoarele fiind însă aplicabile.*)
*)Art. 428 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 177 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 428 avea urmatorul continut: "Art. 428. (1) Datornicul nu va putea să se impotriveasca la o urmărire ce i se face decit depunind valoarea ce i se cere la Casa de Depuneri sau la administratia financiară a judeţului.
(2)Totodata el va fi dator a da în mana executorului judecătoresc, pe linga recipisa de depunere, şi petitia către autoritatea judecătorească respectiva, în care să arate cuvintele pentru care el cere încetarea sau suspendarea executarii.
(3)Judecata va hotari de urgenta, potrivit cu cele zise la art. 400 şi urmatoarele din acest cod."
*)Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:
Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:
86.La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:
"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".
*)Art. 429 a fost abrogat prin art. 1 pct. 178 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 429 avea urmatorul continut: "Art. 429. În orice alt caz, urmarirea se va termina, raminind ca acela în contra caruia ea s-a facut sa reclame autorităţii competente, potrivit celor zise la art. 399 până la 405."
*)Art. 430 a fost abrogat prin art. 1 pct. 178 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 430 avea urmatorul continut: "Art. 430. (1) Creditorii datornicului urmarit nu vor putea să se impotriveasca la executarea urmaririi, nici la vinzarea obiectelor. Ei vor fi numai în drept a se opune, până la regularea pretentiei lor, la distribuirea sumelor provenite din vinzarea obiectelor.
(2)Aceasta opunere creditorilor se va face către autoritatea judecătorească prin care s-a operat vanzarea."Secţiunea III
Vanzarea bunurilor mobile urmarite*)
*)Denumirea Secţiunii a III-a din Capitolul II al Cartii V este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. I pct. 179 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea a III-a avea urmatoarea denumire: "Secţiunea III. Vinzarea sau licitaţia bunurilor miscatoare urmarite".
(1)Executorul judecătoresc poate proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitaţie publică, vinzare directa şi prin alte modalităţi admise de lege.
(2)Executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate să-i incuviinteze debitorului sa procedeze el insusi la valorificarea bunurilor sechestrate. În acest caz, debitorul este obligat sa-l informeze în scris pe executor despre ofertele primite, indicand, după caz, numele sau denumirea şi adresa potentialului cumparator, precum şi termenul în care acesta din urma se angajează sa consemneze preţul propus.*) (3) Executorul poate proceda, cu acordul ambelor părţi, la valorificarea bunurilor urmarite prin vanzare directa cumparatorului care ofera cel puţin preţul stabilit potrivit art. 439 alin. 1. (4) Termenul pentru vanzarea directa va fi stabilit potrivit art. 434. Debitorul şi creditorul vor fi instiintati despre data, ora şi locul vanzarii, precum şi despre oferta de pret depusa de potentialul cumparator.
(5)La data vanzarii, executorul va întocmi procesul-verbal prevăzut de art. 447, dispozitiile acestui articol fiind aplicabile în mod corespunzător. Dacă vreuna dintre părţi lipseste la efectuarea vanzarii, executorul îi va comunică o copie de pe procesul-verbal privind vanzarea.
*)Art. 431 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 180 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 431 avea urmatorul continut: "Art. 431. În 36 ore cel mult după depunerea procesului-verbal al executorului judecătoresc la grefa respectiva, judecatorul, în camera de consiliu, va insemna ziua şi locul unde are să se faca vinzarea obiectelor urmarite."
Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 431 au fost introduse de pct. 21 al art. I din LEGE nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
Dacă valorificarea bunurilor urmeaza să se faca prin vanzare la licitaţie publică, executorul judecătoresc, în termen de cel mult o zi de la intocmirea procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. 2, va fixa data, ora şi locul licitaţiei.*)
*)Art. 431^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 181 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Vanzarea la licitaţie se va face la locul unde se afla bunurile sechestrate sau, dacă exista motive temeinice, în alt loc.*)
*)Art. 432 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 182 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 432 avea urmatorul continut: "Art. 432. Aceasta vinzare se va face inaintea judecatoriei sau la faţa locului sau în locurile obisnuite pentru vanzari publice după împrejurări."
*)Art. 433 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 183 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 433 avea urmatorul continut: "Art. 433. Ziua vinzarii se va incunostiinta formal datornicului în persoana sau la domiciliu."
Vanzarea nu se va putea face în mai puţin de doua saptamani, nici în mai mult de doua luni de la data procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. 2.*)
*)Art. 434 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 184 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 434 avea urmatorul continut: "Art. 434. Vinzarea nu se va putea face în mai puţin de doua saptamini, nici în mai mult de o luna de la data procesului-verbal."
Când însă atât creditorul cat şi debitorul vor cere, termenul vanzarii se va putea scurta sau prelungi.
De asemenea, dacă bunurile sunt supuse pieirii sau stricaciunii, executorul judecătoresc va putea chiar din oficiu sa scurteze termenul de vanzare.*)
*)Art. 436 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 185 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 436 avea urmatorul continut: "Art. 436. Asemenea, când obiectele vor ameninta stricaciune sau pieire, autoritatea competentă va putea chiar din oficiu sa scurteze termenul vanzarii."
(1)Cu cel puţin 3 zile înainte de tinerea licitaţiei executorul judecătoresc va întocmi şi va afisa publicatia de vanzare la locul licitaţiei, la sediul organului de executare, al primariei de la locul vanzarii bunurilor şi al instanţei de executare, iar atunci când apreciaza ca este necesar, vanzarea la licitaţie va fi anunţată şi într-un ziar de larga circulatie.
(2)În cazul nerespectarii dispoziţiilor prevăzute la alin. 1, la cererea părţii interesate, instanţa de executare poate lua împotriva executorului judecătoresc masurile prevăzute la art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. g) şi de art. 108^3.
*)Art. 437 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 186 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 437 avea urmatorul continut: "Art. 437. (1) Vinzarea se va vesti cu 3 zile cel puţin mai înainte, prin anunturi lipite pe străzi, la usa judecatoriei, la poarta primariei sau la locul unde se va face vinzarea, precum şi la alte locuri publice.
(2)Abrogat.
(3)Aceste anunturi se vor face prin grija executorului judecătoresc ce a facut urmarirea, sub pedeapsa, în caz de neurmare, de o amenda de la 5000 la 20000 lei şi alte despăgubiri, către părţile interesate."
Dacă, din cauza unei contestatii sau a unei invoieli între părţi, data, locul sau ora vanzarii a fost schimbata de către autoritatea competentă, se vor face alte publicatii şi anunturi, potrivit art. 437.*)
*)Art. 438 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 187 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 438 avea urmatorul continut: "Art. 438. Dacă, din cauza unei contestatii sau unei invoiri între părţi, ziua vanzarii s-a aminat de către autoritatea ce are a o efectua, se vor face alte anunturi noi, potrivit articolului de mai sus, cu trei zile cel puţin inaintea vinzarii."
(1)Publicatiile şi anunturile de vanzare vor cuprinde data, ora şi locul licitaţiei, enumerarea bunurilor ce vor fi oferite spre vanzare, cu indicarea pentru fiecare a pretului de incepere a licitaţiei, care este preţul prevăzut în procesul-verbal de sechestru sau, după caz, cel stabilit prin expertiza.
(2)Costul acestor publicatii şi anunturi se va avansa de către creditor în contul bunurilor urmarite.*)
*)Art. 439 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 188 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 439 avea urmatorul continut: "Art. 439. (1) Anunturile vor cuprinde ziua, locul şi ora vanzarii, precum şi natura obiectului, fără alte amanunte.
(2)Costul acestor anunturi se va inainta de către creditor în socoteala lucrurilor urmarite."
Poate participa la licitaţie orice persoană care, cel mai tarziu până la începerea vanzarii la licitaţie publică, a consemnat la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara**), la dispoziţia executorului judecătoresc, cel puţin 10% din preţul de incepere a licitaţiei pentru bunurile pe care intenţionează să le cumpere.*)
*)Art. 439^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 189 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
*)Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:
Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:
86.La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:
"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".
În ziua publicata pentru vanzare, executorul judecătoresc insarcinat cu urmarirea va merge la locul unde se afla obiectele, împreună cu grefierul sau ajutorul sau; iar dacă aceste obiecte sunt în alta localitate, cu comisarul sau cu primarul local sau cu un ajutor al lor.
(1)Executorul judecătoresc va ridica peceţile sau va primi obiectele din mana custodelui, dacă a fost asemenea custode.
(2)Va verifica starea şi numărul obiectelor după procesul-verbal de urmărire şi va da chitanta de eliberare custodelui, iar acesta va prezenta toate obiectele ce i s-au încredinţat şi asa cum i s-au încredinţat.
(3)Dacă vanzarea se va face în alt loc decat acela unde se gasesc obiectele, ele vor fi duse la acel loc.
(4)Dacă obiectele au să se vanda chiar în locul unde se afla se va face îndată vanzarea.
Vanzarea la licitaţie se va face în mod public de către executorul judecătoresc, care va oferi spre vanzare fiecare bun în parte sau mai multe bunuri împreună, în functie de natura şi destinaţia lor.*)
*)Art. 442 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 190 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 442 avea urmatorul continut: "Art. 442. Vinzarea se va face publică, cu usile deschise şi cu toba sau în gura mare."
(1)Preţul de la care începe licitaţia este cel prevăzut în publicatii sau anunturi, potrivit art. 439 alin. 1. Bunul se adjudeca celui care, după trei strigari succesive, facute la intervale de timp care să permită optiuni şi supralicitari, ofera preţul cel mai mare, chiar şi atunci când, în lipsa de alti concurenti, acesta a fost singurul ofertant.
(2)Dacă nu se obtine preţul de incepere a licitaţiei, la acelasi termen, bunul va fi vandut la cel mai mare pret oferit. În toate cazurile, la pret egal va fi preferat cel care are un drept de preemtiune asupra bunului urmarit.*)
*)Art. 443 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 191 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 443 avea urmatorul continut: "Art. 443. Executorul judecătoresc sau un telal, în localitatea unde se afla telali, vor propune fiecare obiect, aratind preţul, şi-l vor adjudeca, în aceeasi zi, aceluia care la a treia strigare va da cel mai mare pret, chiar când, în lipsa de alti concurenti, acesta a fost singurul doritor."
(1)După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat să depună de îndată intregul pret, în numerar ori cu ordin de plată sau orice alt instrument legal de plată; la cererea sa, incuviintata de executorul judecătoresc, preţul se va putea depune în cel mult 5 zile.
(2)Dacă preţul nu se va depune potrivit alin. 1, se va relua licitaţia sau, după caz, o alta modalitate de valorificare a bunului, iar primul adjudecatar este răspunzător atât de scaderea pretului obţinut la a doua vanzare, cat şi de cheltuielile facute pentru aceasta; sumele se vor stabili de către executorul judecătoresc prin proces-verbal cu putere de titlu executoriu şi se vor retine cu precadere din suma depusa conform art. 439^1. (3) Executorul judecătoresc va consemna de îndată sumele de bani încasate, pastrand dovada consemnarii. Despre aceasta el va face menţiune şi în procesul-verbal de licitaţie.*)
*)Art. 444 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 192 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 444 avea urmatorul continut: "Art. 444. (1) Licitaţia se va face pe bani gata şi obiectul se va da aceluia care va şi numara preţul cu care i s-a adjudecat.
(2)Dacă acela caruia i s-a adjudecat obiectul nu va numara preţul de îndată, obiectul se va vinde imediat din nou şi intiiul adjudecatar va raspunde de scaderea ce va iesi la a doua vinzare, după constatarea facuta de executorul judecătoresc.
(3)Numararea pretului se va face în faţa locului."
(1)Creditorii urmaritori sau intervenienţi nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 75% din preţul de incepere a licitaţiei.
(2)În cazul în care adjudecatar este insusi creditorul urmaritor, iar la urmărire nu participa alti creditori sau acestia se afla într-un rang de preferinta inferior creditorului adjudecatar, el va putea depune în contul pretului creanta sa, în tot sau în parte.*)
*)Art. 445 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 193 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 445 avea urmatorul continut: "Art. 445. Executorul judecătoresc va insemna pe o lista obiectele vindute şi preţul cu care s-au vindut."
(1)Licitaţia se va inchide de îndată ce din sumele obtinute se pot acoperi creantele ce se urmaresc, precum şi toate cheltuielile de executare.
(2)Executorul judecătoresc va declara inchisa licitaţia şi în cazul în care, în timpul acesteia, survine vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 371^5 sau, după caz, de art. 428.*)
*)Art. 446 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 194 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 446 avea urmatorul continut: "Art. 446. Îndată ce din valoarea averii vindute se vor acoperi creantele reclamate şi celelalte cheltuieli ale executorului, ale custodelui, ale publicatiilor şi altele, se va curma licitaţia şi datornicul îşi va primi inapoi lucrurile rămase sau prisosul pretului, de va fi asemenea prisos."
(1)După închiderea licitaţiei executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul acesteia, care va fi semnat de executor, creditor, debitor, precum şi de adjudecatar.
(2)Executorul judecătoresc va elibera, sub semnatura sa, fiecarui adjudecatar în parte, o dovadă care va cuprinde data şi locul licitaţiei, numele adjudecatarului, indicarea bunului adjudecat şi, după caz, a pretului platit sau care urmeaza să fie platit.
(3)Dovada eliberata fiecarui adjudecatar constituie titlu de proprietate asupra bunurilor vandute; în cazul titlurilor de credit nominative, adjudecatarul va putea obtine transferul acestora pe numele sau, în temeiul unei copii legalizate de pe acest proces-verbal.
(4)În toate cazurile, predarea bunului se va face după achitarea integrală a pretului; până la predare adjudecatarul suporta riscul pieirii bunului adjudecat.*)
*)Art. 447 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 195 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 447 avea urmatorul continut: "Art. 447. Executorul judecătoresc va face, în fiecare zi de licitaţie, un proces-verbal de cele urmate, şi îl va iscali atit el, cit şi ceilalti reprezentanti ai autorităţii publice de care a fost insotit."
(1)În cazul în care bunul sechestrat nu s-a putut vinde în condiţiile prezentei secţiuni, orice creditor care, potrivit legii, putea cere executarea silita asupra bunurilor mobile ale debitorului îl poate prelua în contul creantei sale la preţul prevăzut de art. 443 alin. 1. Dacă acest pret este mai mare decat valoarea creantei, creditorul poate prelua bunul numai dacă depune, în condiţiile art. 444 alin. 1, suma de bani ce reprezinta diferenţa dintre pret şi valoarea creantei.
(2)Dacă mai mulţi creditori vor sa preia bunul în condiţiile alin. 1, acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinta stabilite de art. 563 şi 564. (3) Bunurile sechestrate, care nu au putut fi valorificate în condiţiile prezentei secţiuni, rămân indisponibilizate cel mult 6 luni de la data sechestrului. În cursul acestui termen executorul poate proceda din nou la valorificarea acestor bunuri. Dacă nici după expirarea acestui termen bunurile nu pot fi valorificate, ele se restituie debitorului.*)
*)Art. 448 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 196 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 448 avea urmatorul continut: "Art. 448. Preţul iesit din adjudecare se va incasa de executorul judecătoresc care va ingriji cit mai neintirziat sa-l depuna la Casa de Depuneri sau administratia financiară a judeţului, inaintind recipisa îndată cu procesul-verbal de vinzare grefei respective."
(1)În cazul vanzarilor facute în condiţiile prezentei secţiuni nu este admisibila nici o cerere de desfiinţare a vanzarii împotriva tertului adjudecatar care a platit preţul, în afară de cazul în care a existat frauda din partea acestuia.
(2)Când adjudecatar a fost creditorul, vanzarea va putea fi desfiintata, dacă exista temei de nulitate.*)
*)Art. 449 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 197 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 449 avea urmatorul continut: "Art. 449. (1) Nici o cerere de nulitate sau de stricare a vinzarii nu se va primi în contra celui asupra caruia s-a adjudecat lucrul şi care a platit preţul, afara numai de nu a fost viclesug din parte-i.
(2)Cererea părţii vatamate va fi numai în contra celui ce a urmarit sau a agentului de urmărire, ori a celorlalţi ofiteri publici ce au executat, după împrejurări, în caz de rea-credinta sau neindeplinirea formelor cerute de lege pentru executare."Secţiunea IV
Distributia pretului
*)Art. 450 a fost abrogat prin art. 1 pct. 198 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 450 avea urmatorul continut: " Art. 450. (1) Din sumele iesite din vinzare se vor scadea mai intii cheltuielile de urmărire şi de vinzare şi alte creante privilegiate ce s-ar arata.
(2)Restul se va da creditorului ce a urmarit.
(3)Dacă însă au fost şi alti creditori ce au facut opunere la distribuirea pretului vanzarii, şi titlul lor este recunoscut, preţul se va imparti între creditorul ce a urmarit şi creditorii oponenti."
*)Art. 451 a fost abrogat prin art. 1 pct. 198 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 451 avea urmatorul continut: "Art. 451. Sumele realizate din urmarirea bunurilor datornicului prin vinzarea bunurilor miscatoare sau nemiscatoare, poprire şi urmărire de venituri se vor distribui între creditori, de instanţa care a savirsit urmarirea, cu citarea părţilor în camera de consiliu."
(1)Sunt supuse executarii silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
(2)Nu sunt supuse executarii silite prin poprire:
a)sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;
b)sumele reprezentand credite nerambursabile sau finanţări primite de la institutii sau organizaţii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte;
c)sumele necesare platii drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data infiintarii popririi.
Alin. (2) al art. 452 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Poprirea se infiinteaza la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit.
(2)Pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sănătăţii, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor, înfiinţarea popririi se dispune de instanţa de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii.
(1)Poprirea se infiinteaza fără somatie, prin adresa însoţită de o copie certificata de pe titlul executoriu, comunicata celei de-a treia persoane aratate la art. 452, instiintandu-se totodata şi debitorul despre măsura luata.
(2)În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. (1) tert poprit, interdictia de a plati debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarandu-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se executa silit.
(2^1)Adresa de înfiinţare a popririi va cuprinde numele şi domiciliul debitorului persoana fizica ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi codul de identificare fiscala.
(2^2)În cazul în care se solicita înfiinţarea popririi pentru toate conturile unei persoane juridice, inclusiv pentru conturile subunitatilor fără personalitate juridica ale acesteia, se vor indica elementele de identificare pentru fiecare titular de cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate a societatii debitoare.
(2^3)În cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se adreseaza unei unităţi operationale a unei bănci, poprirea va fi infiintata asupra conturilor pe care debitoarea urmarita le are deschise la acea unitate.
(3)În cazul în care poprirea a fost infiintata ca măsura asiguratorie şi nu a fost desfiintata până la obtinerea titlului executoriu, se va comunică tertului poprit copie certificata de pe titlul executoriu în vederea indeplinirii obligaţiilor prevăzute de art. 456. (4) Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile incorporale poprite va inceta dacă debitorul consemneaza, cu afectatiune speciala, întreaga valoare a creantei la dispoziţia creditorului urmaritor. Debitorul va inmana recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care va instiinta de îndată pe tertul poprit.
Alin. (2^1), (2^2) şi (2^3) ale art. 454 au fost introduse de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)În cazurile prevăzute de art. 453 alin. (2) poprirea rămâne în fiinta şi atunci când debitorul îşi schimba locul de muncă la o alta unitate sau este pensionat. În aceste cazuri, unitatea de la care pleaca debitorul va trimite actele prin care s-a înfiinţat poprirea unităţii la care se afla noul loc de muncă al debitorului sau organului competent de ocrotire sociala care, de la data primirii acestor acte, devine tert poprit.
(2)Dacă debitorul paraseste unitatea fără ca aceasta sa cunoasca noul loc de muncă, ea îl va incunostinta pe creditor despre aceasta imprejurare. După aflarea noului loc de muncă al debitorului creditorul îl va aduce la cunoştinţa unităţii de la care debitorul a plecat, pentru a se proceda potrivit alin. 1.
(1)În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenta acestora, tertul poprit este obligat:
a)sa consemneze suma de bani sau, după caz, sa indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi sa trimita dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1;
b)sa plateasca direct creditorului suma retinuta şi cuvenita acestuia, în cazul popririlor prevăzute de art. 453 alin. 2. La cererea creditorului suma îi va fi trimisa la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reşedinţa indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului.
(2)Dacă sunt înfiinţate mai multe popriri, tertul poprit va proceda potrivit alin. 1, comunicand, după caz, executorului ori creditorilor aratati la lit. a) şi b) din acelasi alineat numele şi adresa celorlalţi creditori, precum şi sumele poprite de fiecare în parte.
(1)În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se infiinteaza potrivit art. 453.
(1^1)În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executarii silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cat şi încasările viitoare.
(2)La data sesizarii băncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creantei. Din momentul indisponibilizarii şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendarii executarii silite prin poprire, tertul poprit nu va face nicio alta plata sau alta operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizata, dacă legea nu prevede altfel.
(3)Dispozitiile alin. 2 sunt aplicabile şi în cazurile în care poprirea se infiinteaza asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile ce se afla în pastrare la unităţi specializate.
(4)În cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri şi disponibilitati în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţionala a României pentru ziua respectiva, în vederea consemnarii acestora potrivit dispoziţiilor art. 456.
Alin. (1^1) al art. 457 a fost introdus de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
Alin. (2) al art. 457 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
Alin. (4) al art. 457 a fost introdus de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, numai după implinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume.
(2)Creditorilor care nu locuiesc sau nu-şi au sediul în localitatea unde funcţionează executorul, acesta le va trimite sumele platite de tertul poprit pe cheltuiala debitorului.
În cazul în care sunt înfiinţate mai multe popriri şi sumele cuvenite creditorilor depasesc suma urmaribila din veniturile debitorului, tertul poprit, în termenul prevăzut de art. 458 alin. 1, va retine şi va consemna suma urmaribila şi va depune dovada consemnarii la executorul judecătoresc. Distribuirea se va face potrivit dispoziţiilor art. 562-571.
(1)Dacă tertul poprit nu-şi mai indeplineste oblibaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc sa consemneze suma urmaribila a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validarii popririi.
(2)Instanţa va cita creditorul urmaritor, debitorul şi tertul poprit şi, dacă din probele administrate rezultă ca tertul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga tertul poprit sa plateasca creditorului, în limita creantei, suma datorata debitorului, iar în caz contrar, va hotari desfiintarea popririi. Tertul poprit, care, cu rea-credinta, a refuzat să-şi indeplineasca oblibaţiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat, prin aceeasi hotărâre, cu o sumă cuprinsa între 2.000.000 lei şi 10.000.000 lei.
(3)Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se valideaza atât pentru sumele ajunse la scadenta, cat şi pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producandu-şi efectele numai la data când sumele devin scadente.
(4)După validarea popririi, tertul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silita se va face împotriva tertului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.
Alin. (1) al art. 460 a fost modificat de pct. 73 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Alin. (4) al art. 460 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
Dacă poprirea a fost infiintata asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale, executorul va proceda la valorificarea lor potrivit dispoziţiilor secţiunii III din prezentul capitol, ţinând seama şi de reglementarile speciale referitoare la aceste bunuri, precum şi la eliberarea sau distribuirea sumelor obtinute potrivit art. 562-571.
*)Secţiunea a V-a (art. 452 - 461) este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 199 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiune a V-a avea urmatorul continut: "Secţiunea a V-a. Urmarirea şi poprirea bunurilor miscatoare ale datornicului care sunt în mina celor de-al treilea.
Art. 452. Orice creditor va putea, pe bază de titluri executorii, sa urmareasca şi sa popreasca pentru sumele cuprinse în titlul sau, sumele sau efectele datorate datornicului sau de către un al treilea:
a)orice alt creditor, a cărui creanta e constatata prin act scris neautentic, va putea deodata cu intentarea actiunii, sa popreasca sumele sau efectele datorate datornicului sau de către un al treilea, putind fi supus, după aprecierea autorităţii judecătorești, şi la darea unei cautiuni fixata de dinsa;
b)acelasi drept îl vor avea şi creditorii care n-au act scris, fiind însă indatorati ca, o dată cu cererea de poprire şi dovada de intentarea actiunii, sa dea şi o cautiune de jumatatea din valoarea reclamatiei.
În cazurile prevăzute de alineatele a şi b din acest articol, validarea se va face după ce reclamantul va fi obţinut o sentinta definitivă.
Art. 453. Aceasta poprire se va face după o cerere ce creditorul va adresa la judecatoria domiciliului celui de al treilea sau al datornicului.
Art. 454. În acesta cerere, se va arata cauza pe baza careia se face poprirea şi suma creantei.
Art. 455. Preşedintele va ordona facerea popririi prin comunicarea ei celui de al treilea şi va dispune citarea acestuia şi a datornicului, precum şi comunicarea către acestia a copiei de pe cererea de poprire.
Orice parte interesata va putea face contestaţie la poprirea incuviintata, judecindu-se aceasta contestaţie înainte de validare, potrivit art. 400 şi urmatoarele din acest cod.
Art. 456. La ziua insemnata, cel de-al treilea poprit va veni inaintea judecatii în persoana sau prin procurator.
El va declara dacă datorează suma ce se opreşte , cit este acea suma, pe bază de ce titlu, dacă mai este poprita şi de altii, şi dacă acea datorie este exigibila.
Iar dacă s-au poprit şi alte efecte, el le va arata starea, calitatea şi cu ce titlu le tine.
În fine, el va raspunde la orice alte explicatii ce îi va cere preşedintele.
Art. 457. Dacă se dovedeste ca tertul poprit este dator, instanţa va valida poprirea condamnind pe tertul poprit sa plateasca suma poprita creditorului popritor.
Art. 458. Dacă sunt mai multe popriri, din partea mai multor creditori ai aceluiasi datornic, şi pe aceeasi valoare a acelui de al treilea, la aceeasi instanţa, toate se vor judeca prin o singura hotărâre.
Art. 459. Orice creditor al datornicului urmarit va putea interveni la judecata de poprire prin o simpla cerere până ce nu s-a dat o sentinta definitivă asupra validarii.
Art. 460. Contestaţiile de orice natura ce se vor face fie de cel de al treilea poprit, fie de datornicii popriti, precum şi de creditorii ce urmaresc, sau între ei sau între ei şi datornici, se vor judeca de instanţa investita cu cererea de poprire, potrivit regulilor ordinare:
a)judecatorii vor putea ordona, după împrejurări, ca valorile poprite să se depuna la Casa de Consemnatiuni;
b)hotărârea data asupra validarii este supusă apelului în termen de 15 zile de la comunicarea ei.
Art. 461. Suma poprita, datorita de cel de al treilea se va distribui, după scaderea cheltuielilor, de către judecatorie între creditorii ce au urmarit, în proportie şi după natura creantei lor.
Acea suma li se va plati în modul şi termenii cuprinşi în titlul constitutiv al datoriei celui de al treilea."
*)Art. 461^1 a fost abrogat prin art. 1 pct. 200 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 461^1 avea urmatorul continut: " Art. 461^1. Pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri din munca prevăzute în art. 409, instanţa care a emis titlul executor va dispune din oficiu efectuarea popririi.
În aceste cazuri poprirea este executorie, fără a mai fi supusă validarii, tertul poprit fiind obligat sa plateasca creditorului suma retinuta din salariul sau celelalte venituri din munca ale debitorului, prevăzute în art. 409, după 5 zile de la data când era datorata plata lor.
Contestatii la poprire se pot introduce în termen de 15 zile de la data primei plati facute de către tertul poprit debitorului urmarit după punerea în executare a popririi.
Poprirea infiintata în condiţiile prezentului articol ramine valabila şi în cazul în care debitorul pensiei de întreţinere îşi schimba locul de muncă sau este pensionat. În aceste cazuri, unitatea de la care pleaca debitorul intretinerii va trimite, prin scrisoare recomandata, titlul executor unităţii la care s-a angajat debitorul sau, după caz, organului competent de ocrotiri sociale, care de la data primirii titlului devine tert poprit."
*)Art. 462 a fost abrogat prin art. 1 pct. 200 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 462 avea urmatorul continut: "Art. 462. Dacă valorile poprite sunt efecte mobile, judecata va ordona vinzarea lor şi distributia pretului lor potrivit cu cele aratate la secţiunile III şi IV ale acestui capitol.
Cel de al treilea ce le tine va fi custodele lor, dacă judecata nu ordona altfel."
*)Capitolul III este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 201 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul III avea urmatoarea denumire: "Capitolul III. Executarea silita asupra veniturilor nemiscatoare"
Fructele neculese şi recoltele prinse de radacini, care sunt ale debitorului, nu se pot urmări decat pe bază de titluri executorii; ele se pot însă sechestra potrivit art. 591 şi urmatoarele.*)
*)Art. 463 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 202 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 463 avea urmatorul continut: "Art. 463. Fructele şi recoltele neculese şi inca prinse de radacini, ce sunt ale datornicului, nu se pot urmări decit pe bază de titluri executorii, ele se pot însă sechestra potrivit art. 591 şi urmatoarele din acest cod."
Urmarirea acestor fructe nu se va putea face decat în 6 saptamani inaintea coacerii lor şi va fi precedata de o somatie de plată cu doua zile inaintea urmaririi. Sechestrarea însă se va putea face în orice timp.
Urmarirea acestor fructe se va face prin mijlocirea unui executor judecătoresc, de faţa cu ofiterul de politie, primarul sau unul din ajutorii săi, sau în lipsa lor, a doi martori majori.
*)Art. 466 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 203 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 466 avea urmatorul continut: "Executorul judecătoresc va lucra potrivit cu cele prescrise la art. 415, 416 şi 417."
*)Art. 467 a fost abrogat prin art. 1 pct. 204 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 467 avea urmatorul continut: "Art. 467. El va aseza ca custode al fructelor pe un pindar (jitar) de cimpuri al comunei sau pe o altă persoană din comuna unde se afla cele mai multe din fructele urmarite, cu precadere însă pe acela ce va fi aratat de creditor."
*)Art. 468 a fost abrogat prin art. 1 pct. 204 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 468 avea urmatorul continut: "Art. 468. (1) O copie a procesului-verbal al executorului judecătoresc se va lasă la primarul comunei.
(2)Originalul se va depune la judecatorie.
(3)Copia se va inmina şi datornicului."
Executorul judecătoresc va hotari, după caz, vanzarea fructelor sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau după ce vor fi culese.*)
*)Art. 469 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 205 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 469 avea urmatorul continut: "Art. 469. Autoritatea judecătorească va cita pe părţi inaintea sa şi va hotari sau respingerea urmaririi, sau vinzarea fructelor, asa cum sunt prinse de radacina, sau după ce se vor culege."
*)Art. 470 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 206 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 470 avea urmatorul continut: "Art. 470. (1) Vinzarea se va anunta înainte cu 3 zile cel puţin la comuna, la domiciliul datornicului şi la poarta autorităţii judecătorești.
(2)Ea se va face în zilele şi la ceasurile hotarate de judecator, preferându-se zilele de duminici şi de bilci (iarmaroc), la faza locului, în localul judecatoriei sau la bilci ori tirg."
Abrogate.*)
*)Art. 471-487 au fost abrogate prin art. 1 pct. 207 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 471-487 aveau urmatorul continut: "Art. 471. Vanzarea se va face pe bani gata de către executorul judecătoresc, faţa cu primarul comunei ori cu ajutorul sau şi cu datornicul, sau fie în lipsa lui, dacă se va fi chemat formal.
Art. 472. Dacă datornicul urmarit nu va avea alte mijloace de vietuire, va putea capata de la autoritatea judecătorească a se scoate la vinzare:
a)câtimea fructelor cite trebuie pentru hrana lui şi a familiei lui în timp de o luna;
b)câtimea nutretului trebuincios pe timp de o luna pentru hrana vitelor ce nu se pot urmări, potrivit art. 407;
c)semintele trebuincioase pentru semanatura.
Urmarirea veniturilor unui bun nemiscator
Art. 473. Acela care va voi sa urmareasca veniturile generale, precum: chiria, arenda sau alte venituri ale unui bun nemiscator al cărui proprietar sau uzufructuar este datornicul sau, va urma potrivit rinduielilor de mai jos.
Art. 474. Veniturile ce un datornic, arendas, sau chirias, are din mosia sau casa arendata sau inchiriata lui se vor putea asemenea urmări, respectindu-se privilegiul ce legea acorda proprietarului.
Art. 475. Creditorul va face cerere la judecatoria locala, afară de conventii contrarii, spre a obtine sechestrarea veniturilor bunului nemiscator şi a cita pe datornic în judecata.
Art. 476. (1) Dacă el are titlu autentic, neexecutor sau şi un act privat recunoscut al datornicului, judecatoria pe de o parte va incuviinta sechestrul pentru suma cuprinsa în titlu, putind supune pe creditor şi la darea unei cautiuni pentru despăgubiri, iar pe de alta, va cita pe datornic în judecata.
(2)Pentru titlurile executorii nu se va cere cautiune.
(3)Când nu exista act scris, sechestrul se va putea înfiinţa prin o hotărâre data în urma infatisarii, însă numai sub dare de cautiune, echivalenta cu a treia parte din suma urmarita.
(4)Dacă exista act scris, însă nerecunoscut, cautiunea va putea fi de un sfert din suma urmarita.
Art. 477. (1) Îndată ce judecatorul incuviinteaza sechestrul, se va publică aceasta prin afipte la usa instanţei.
(2)Judecatoria va aduce la cunoştinţa notarului de stat în circumscripţia caruia se afla imobilul ale cărui venituri se urmaresc, incheierea de incuviintare a acestei urmariri spre a fi transcrisa în registrele de mutatiuni imobiliare tinute de notariatul de stat.
Art. 478. (1) Un executor judecătoresc va merge la faţa locului şi va face proces-verbal potrivit art. 416, de diferitele venituri ce au a se aduna pe seama creditorului.
(2)Chiriasii sau arendasii vor fi preveniti şi indatorati a depune chiriile sau arendele datorate sau ce vor datora la judecatoria locala, potrivit hotărârii de sechestru a judecatoriei.
Art. 479. Judecatoria va putea rindui, după împrejurări, ca tot venitul să se adune direct la Casa de Consemnatiuni, sau va putea numi un gerant special, care să administreze bunul nemiscator şi sa incaseze veniturile sau chiriile ori arenzile, pe care le va inainta Casei de Consemnatiuni, prin mijlocirea judecatoriei.
Art. 480. (1) Îndată ce ordinul de sechestru s-a transcris, s-a afisat, s-a publicat şi s-a facut cunoscut la faza locului prin executorul judecătoresc, vor fi nule de drept, numai de la data transcrierii, orice închirieri sau arendari ce se vor face de datornic şi orice plati de chirie sau arenzi se vor primi de dinsul în urma datei transcrierii.
(2)Vor fi asemenea nule tot de la data transcrierii orice plati facute înainte de vreme în contra clauzelor contractului de închiriere sau arendare.
Art. 481. Dacă datornicul ocupa el insusi, în total sau în parte, imobilul al cărui venit e sechestrat, judecatoria va putea, după împrejurări, sa ordone ca el sa deserte, în tot sau în parte, îndată sau la un termen fix, imobilul sechestrat.
Art. 482. Dacă datornicul nu are alte mijloace de trai decit veniturile sechestrate, judecatoria va putea fixa o parte din aceste venituri ca sa serveasca pentru întreţinerea lui şi a familiei lui în tot timpul cit va tine sechestrarea.
Art. 483. (1) Dacă judecatoria va numi un administrator al bunului sechestrat, îl va supune la dare de cautiune şi va fixa tot prin acea hotărâre salariul acestui administrator, precum şi felul şi limitele dreptului sau de administrare.
(2)Salariul gerantului nu va trece peste maximum de 10% după împrejurări, din veniturile neto ce va incasa.
Art. 484. La finele fiecarui an, semestru sau trimestru, după cum judecata va hotari, administratorul va da socoteala judecatoriei faţa cu impricinatii, citati spre acest sfirsit, de veniturile şi cheltuielile urmate.
Art. 485. Dacă garantul administreaza rau sau nu da socotelile la termenul fixat sau trece peste atribuţiile ce i s-au dat de judecatorie, el va fi destituit şi condamnat la despăgubiri.
Art. 486. (1) Impartirea veniturilor între creditorii sechestranti sau intervenienţi se va face de către judecatorie în proportie cu creanta fiecaruia.
(2)Creditorii cu dreptul de preferinta se vor plati potrivit dreptului şi rangului lor.
Art. 487. Sechestrarea veniturilor nu va inceta decit în urmatoarele cazuri:
a)prin consimtamantul creditorilor sechestranti şi intervenienţi;
b)prin plata creanţelor lor: capital, dobinzi şi cheltuieli;
c)prin adjudecarea silita a bunului nemiscator."
(1)Sunt supuse urmaririi silite imobiliare bunurile imobile.
(2)Pot forma obiectul urmaririi silite imobiliare şi dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil, precum şi dreptul de superficie.
(3)Dreptul de servitute poate fi urmarit silit numai o dată cu fondul dominant caruia îi profita.
(1)Urmarirea imobilelor inscrise în cartea funciara se face pe corpuri de proprietate în intregimea lor.
(2)Se pot urmări în mod separat constructiile ce formeaza o proprietate distincta de sol, drepturile privitoare la proprietatea pe etaje sau pe apartamente, precum şi orice alte drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declara imobile.
(1)Urmarirea silita imobiliara se intinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil.
(2)Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat o dată cu imobilul.
(1)Imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdictie nu poate fi urmarit silit inaintea urmaririi mobilelor sale.
(2)Dispozitiile alin. 1 nu împiedica executarea silita asupra unui imobil aflat în proprietatea comuna a minorului sau a persoanei puse sub interdictie şi a unei persoane cu capacitate deplina de exercitiu, dacă obligaţia prevăzută în titlul executoriu este comuna.
(1)Creditorul ipotecar poate urmări în acelasi timp şi imobilele neipotecate ale debitorului sau.
(2)În cazul în care se urmareste un imobil ipotecat înstrăinat, dobanditorul acestui bun, care nu este personal obligat pentru creanta ipotecara, poate să ceara instanţei de executare urmarirea altor imobile ipotecate pentru aceeasi obligaţie, aflate în posesiunea debitorului principal. Până la solutionarea cererii urmarirea imobilului ipotecat este suspendata.
(3)Contestaţia prin care dobanditorul se opune la scoaterea la vanzare se va putea face numai în termen de 10 zile de la comunicarea incheierii biroului de carte funciara prin care s-a dispus notarea în cartea funciara a somaţiei de incepere a urmaririi silite.
(1)Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevalmas nu vor putea sa urmareasca partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comuna, ci vor trebui sa ceara mai întâi imparteala acestora.
(2)Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinata a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar sa ceara imparteala.Secţiunea a II-a Formalitatile premergatoare vanzarii la licitaţie
Imobilele urmarite silit se valorifica prin vanzare la licitaţie publică, vanzare directa şi prin alte modalităţi admise de lege. Dispozitiile art. 431 sunt aplicabile.
În cazul în care obiectul executarii silite îl formeaza mai multe bunuri imobile distincte ale debitorului, procedura de vanzare prin licitaţie publică se va îndeplini pentru fiecare bun în parte.
În vederea identificarii imobilului urmarit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta şi va incheia un proces-verbal de situaţie. Procesul-verbal va cuprinde, pe lângă datele prevăzute la art. 504 alin. 1 pct. 1-3, 5, 6 şi 14, şi descrierea cat mai amanuntita a imobilului urmarit.
(1)După intocmirea procesului-verbal de situaţie executorul va soma pe debitor ca, dacă nu va plati, se va trece la vanzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal. Somatia de plată ce va fi comunicata debitorului va cuprinde pe lângă cele aratate de art. 387 şi datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul-verbal de situaţie, precum şi menţiunea ca s-a luat măsura inscrierii în cartea funciara.
(2)Executorul va lua măsuri ca somatia prevăzută la alin. 1 să fie înscrisă în cartea funciara.
(3)Când se urmaresc mai multe imobile, inscrise la acelasi sau la birouri de carte funciara diferite, pentru o creanta garantata cu ipoteca colectiva, somatia se va inainta biroului de carte funciara la care este înscrisă ipoteca principala, care, după ce a savarsit notarile prevăzute de lege, va trimite din oficiu o copie de pe incheierile sale biroului de carte funciara secundara.
(4)Drepturile reale inscrise după notarea somaţiei de plată în cartea funciara nu vor putea fi opuse creditorului urmaritor şi adjudecatarului, în afară de cazurile expres prevăzute de lege sau de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau tertul dobanditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanţelor ce se urmaresc, inclusiv dobanzile şi cheltuielile de executare.
Alin. (4) al art. 497 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Inchirierile sau arendarile, precum şi cesiunile de venituri facute de debitor sau detinator după data inscrierii somaţiei aratate la art. 497 alin. 1 nu vor fi opozabile creditorului urmaritor sau adjudecatarului.
(2)Inchirierile sau arendarile anterioare inscrierii somaţiei sunt opozabile, în condiţiile legii, atât creditorilor urmaritori, cat şi adjudecatarului.
(3)Chiriile sau arenzile platite debitorului urmarit înainte de scadenta nu pot fi opuse creditorilor urmaritori sau adjudecatarului decat dacă sunt constatate prin act scris cu data certa.
(1)După primirea somaţiei debitorul poate cere instanţei de executare, în termen de 10 zile de la comunicare, să-i incuviinteze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobanzile şi cheltuielile de executare, să se faca din veniturile imobilului urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de 6 luni.
(2)Instanţa sesizata potrivit alin. 1 va cita părţile în camera de consiliu şi se va pronunţă de îndată prin încheiere irevocabila. În caz de admitere a cererii debitorului, instanţa va dispune suspendarea urmaririi silite imobiliare.
(3)Pentru motive temeinice creditorul poate solicita instanţei reluarea urmaririi înainte de expirarea termenului de 6 luni, dispozitiile alin. 2 fiind aplicabile în mod corespunzător.Secţiunea a III-a Vanzarea la licitaţie
(1)Dacă în termen de 15 zile de la primirea somaţiei debitorul nu plateste datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vanzare.
(2)Executorul va stabili de îndată preţul imobilului, iar în cazul în care considera necesar va cere parerea unui expert. Dispozitiile art. 411 alin. 3 sunt aplicabile.
(3)Totodata, executorul va cere biroului de carte funciara să-i comunice drepturile reale şi alte sarcini care greveaza imobilul urmarit. Titularii acestor drepturi vor fi instiintati despre executare şi vor fi citati la termenele fixate pentru vanzarea imobilului.
(4)Separat de preţul imobilului se va determina prin expertiza şi valoarea drepturilor de uzufruct, uz, abitatie sau servitute, dacă aceste drepturi au fost intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci; în cazul imobilelor inscrise în cartea funciara se va avea în vedere valoarea acestor drepturi mentionata în cartea funciara, iar dacă nu este înscrisă, ea se va stabili, când este cazul, prin expertiza.
(1)După emiterea somaţiei şi în tot cursul executarii silite executorul judecătoresc poate numi un administrator-sechestru dacă această măsură este necesară în vederea unei mai bune administrari a imobilului urmarit, precum incasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor necesare şi apararea în litigiile privitoare la acest bun. De asemenea, la cererea creditorului, executorul va numi un administrator-sechestru.
(2)Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul sau o altă persoană fizica ori persoana juridica.
(3)Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate şi va depune recipisa la executor.
(4)Când administrator-sechestru este numita o altă persoană decat debitorul, executorul îi va fixa drept remuneratie o sumă, ţinând seama de activitatea depusa, stabilind totodata şi modalitatea de plată.
(1)În cazul neindeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa, administratorul-sechestru, la cererea oricarei persoane interesate, poate fi revocat de către executorul judecătoresc.
(2)De asemenea, la cerere, administratorul-sechestru poate fi obligat la despăgubiri de către instanţa de executare.
(1)Dacă debitorul nu are alt mijloc de existenta decat veniturile imobilului urmarit, la cererea acestuia, executorul judecătoresc, prin proces-verbal, poate să-i fixeze o cota de cel mult 20% din aceste venituri pentru traiul lui şi al familiei sale.
(2)Împotriva masurii luate de către executorul judecătoresc cei interesati se pot adresa instanţei de executare. Instanţa va cita părţile în termen scurt, în camera de consiliu, şi va hotari prin încheiere irevocabila.
(1)În termen de 5 zile de la stabilirea pretului imobilului executorul va întocmi şi va afisa publicatia de vanzare a acestuia, care va cuprinde urmatoarele menţiuni:
1.denumirea şi sediul organului de executare;
2.numărul dosarului de executare;
3.numele şi calitatea executorului;
4.numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului;
5.titlul executoriu în temeiul caruia se face urmarirea imobiliara;
6.identificarea imobilului şi descrierea lui sumara;
7.preţul la care a fost evaluat imobilul;
8.menţiunea, dacă va fi cazul, ca imobilul se vinde grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitatie sau servitute, intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, şi ca, în cazul în care aceste creante nu ar fi acoperite la prima licitaţie, se va proceda, în aceeasi zi, la o noua licitaţie pentru vanzarea imobilului liber de acele drepturi. Preţul de la care vor începe aceste licitatii va fi cel prevăzut de art. 509 alin. 3 şi 4;
9.data, ora şi locul vanzarii la licitaţie;
10.invitaţia pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra imobilului sa-l anunte executorului înainte de data stabilita pentru vanzare;
11.invitaţia către toţi cei care vor sa cumpere imobilul să se prezinte la termenul de vanzare la locul fixat în acest scop şi, până la acel termen, să prezinte oferte de cumparare;
12.menţiunea ca ofertanţii sunt obligati să depună, până la termenul de vanzare, o cautiune reprezentand 10% din preţul la care a fost evaluat imobilul;
13.data afisarii publicaţiei de vanzare;
14.semnatura şi stampila executorului judecătoresc.
(2)Termenul stabilit pentru vanzare nu va fi mai scurt de 30 de zile şi nici mai lung de 60 de zile de la afisarea publicaţiei de vanzare la locul unde va avea loc licitaţia.
(3)Publicatia de vanzare se va afisa la sediul organului de executare şi al instanţei de executare, la locul unde se afla imobilul urmarit, la sediul primariei în a carei raza teritoriala este situat imobilul, precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia, dacă acesta este altul decat locul unde este situat imobilul.
(4)Executorul judecătoresc, la cererea celui interesat, va anunta vanzarea la licitaţie şi într-un ziar de larga circulatie.
(5)Debitorul va fi instiintat despre data, ora şi locul vanzarii.
(6)Dispozitiile art. 439 alin. 2 sunt aplicabile.
În cazul în care se urmareste imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdictie, o copie de pe publicatia de vanzare a imobilului se depune şi la parchetul de pe lângă instanţa de executare.
(1)Persoanele care vor sa cumpere imobilul la licitaţie sunt obligate să depună la Trezoreria Statului, la Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau la orice alta institutie bancara, la dispoziţia executorului judecătoresc, până la termenul stabilit pentru vanzare, o cautiune reprezentand 10% din preţul de incepere a licitaţiei pentru termenul respectiv. Dovada consemnarii va fi atasata ofertei de cumparare.
(2)Nu au obligaţia de a depune cautiunea prevăzută la alin. 1 creditorii care au creante în rang util, potrivit ordinii de preferinta prevăzute de art. 563 şi 564. (3) De asemenea, sunt dispensate de cautiunea prevăzută la alin. 1 persoanele care, împreună cu debitorul, deţin imobilul urmarit în proprietate comuna pe cote-părţi.
*)Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:
Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:
86.La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:
"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".
Alin. (1) al art. 506 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Vanzarea se face la sediul organului de executare sau al instanţei de executare ori la locul unde este situat imobilul sau în orice alt loc, dacă se considera ca este mai potrivit pentru buna valorificare a acestuia. În comune vanzarea se poate efectua şi la sediul primariei în raza careia este situat imobilul.
(2)Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin alte persoane.
(1)Vanzarea la licitaţie se face în mod public şi se va tine separat pentru fiecare imobil sau corp de proprietate.
(2)Dacă mai multe corpuri de proprietate sunt grevate cu aceeasi ipoteca sau dacă corpul de proprietate este compus din mai multe parcele, executorul judecătoresc va putea dispune, la cererea debitorului sau a creditorului urmaritor, ca vanzarea să se faca în acelasi timp pentru mai multe corpuri de proprietate sau separat pentru fiecare parcela în parte.
(3)În cazul când corpurile de proprietate sau parcelele se vand separat, ordinea vanzarii lor va fi aratata de debitor, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, va fi stabilita de executor.
(1)Licitaţia începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vanzare şi a ofertelor primite până la acea data.
(2)Executorul va oferi spre vanzare imobilul, prin trei strigari succesive, la intervale de timp care să permită optiuni şi supralicitari, pornind de la preţul oferit care este mai mare decat cel la care s-a facut evaluarea potrivit art. 500 alin. 2 sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest pret.
(3)Dacă imobilul este grevat de vreun drept de uzufruct, uz, abitatie sau servitute intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vanzare strigarile vor începe de la preţul cel mai mare oferit sau, în lipsa, de la cel fixat în publicatie, scăzut cu valoarea acestor drepturi socotita potrivit art. 500 alin. 4. (4) Dacă din cauza existentei drepturilor aratate la alin. 3 nu s-a putut obtine un pret suficient pentru acoperirea creanţelor ipotecare inscrise anterior, socotite după datele din cartea funciara, executorul judecătoresc va relua în aceeasi zi licitaţia pentru vanzarea imobilului liber de acele drepturi; în acest caz, strigarile vor începe de la preţul mentionat în publicatia de vanzare, fără scaderea aratata în alin. 3. (5) În cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vanzarea se va amana la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o noua publicatie în condiţiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obtine preţul de incepere a licitaţiei, la acelasi termen bunul va fi vandut la cel mai mare pret oferit. Vanzarea se va putea face chiar dacă se prezinta o singura persoana care ofera preţul de la care începe licitaţia.
(1)Executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitaţie, a oferit preţul de vanzare potrivit dispoziţiilor art. 509. La pret egal va fi preferat cel care are un drept de preemtiune asupra bunului urmarit.
(2)În toate cazurile, creditorii urmaritori sau intervenienţi nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.
Executorul va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul fiecarei licitatii. În procesul-verbal vor fi menţionaţi toţi cei care au participat la licitaţie, sumele oferite de fiecare participant, precum şi adjudecatarul imobilului. Procesul-verbal va fi semnat de executor, creditor, debitor şi de adjudecatar.
(1)Adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc în termen de cel mult 30 de zile de la data vanzarii, ţinându-se seama de cautiunea depusa în contul pretului.
(2)Când adjudecatar este un creditor, el poate depune creanta sa în contul pretului, fiind obligat, dacă este cazul, să depună diferenţa de pret. Dacă exista alti creditori care au un drept de preferinta în condiţiile art. 563 şi 564, el va depune până la concurenta pretului de adjudecare şi suma necesară pentru plata creanţelor lor, în măsura în care acestea nu sunt acoperite prin diferenţa de pret.
(1)Dacă adjudecatarul nu depune preţul în termenul prevăzut de art. 512 alin. 1, imobilul se va scoate din nou în vanzare în contul acestuia, el fiind obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi eventuala diferenţa de pret. Adjudecatarul va putea sa achite la termenul de licitaţie preţul oferit initial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie.
(2)Dacă la noul termen de licitaţie imobilul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea imobilului.
(3)Suma datorata potrivit alin. 1 şi 2 de fostul adjudecatar se stabileste de executor prin procesul-verbal de licitaţie, care constituie titlu executoriu. Aceasta suma se va retine cu precadere din cautiunea depusa.
După adjudecarea imobilului către unul dintre participantii la licitaţie, executorul, la cerere, va dispune restituirea cautiunilor depuse de ceilalti participanti, procedand, când este cazul, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. 3.
La cererea adjudecatarului, executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate stabili plata pretului în rate, numărul acestora, cuantumul şi data scadentei lor, precum şi suma care se plateste de îndată drept avans.
După plata integrală a pretului sau a avansului prevăzut la art. 515 şi după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 lit. a), executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde urmatoarele menţiuni:
1.denumirea şi sediul organului de executare;
2.numele şi calitatea executorului;
3.numărul şi data procesului-verbal de licitaţie;
4.numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi adjudecatarului;
5.preţul la care s-a vandut şi modalitatea de achitare în cazul în care vanzarea s-a facut cu plata în rate;
6.menţiunea, dacă este cazul, ca imobilul s-a vandut grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitatie sau servitute, ori, după caz, liber de aceste drepturi, în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. 3 şi 4;
7.datele de identificare a imobilului;
8.menţiunea ca actul de adjudecare este titlu de proprietate şi ca poate fi inscris în cartea funciara, precum şi a faptului ca, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se afla în posesiunea acestuia din urma, sau împotriva oricarei persoane care are în posesiune ori detine în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat;
9.menţiunea ca, pentru creditor, actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva cumparatorului care nu plateste diferenţa de pret, în cazul în care vanzarea s-a facut cu plata pretului în rate;
10.semnatura şi stampila executorului, precum şi semnatura adjudecatarului.
Pct. 8 al art. 516 a fost modificat de Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. Nr. 217 din 27 aprilie 2001.*)
Partea introductiva şi pct. 8 ale art. 516 au fost modificate de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Partea introductiva şi pct. 8 ale art. 516 au fost modificate de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)Un exemplar de pe actul de adjudecare se va preda dobanditorului spre a-i servi ca titlu de proprietate şi pentru a fi inscris în cartea funciara.
(2)În cazul în care imobilul a fost vandut cu plata pretului în rate, executorul va inainta un exemplar al actului de adjudecare biroului de carte funciara pentru a inscrie în cartea funciara interdictia de instrainare şi grevare a imobilului până la plata integrală a pretului şi a dobanzii corespunzătoare.
(3)Executorul va preda, totodata, un exemplar al actului de adjudecare creditorului urmaritor, care îi va servi ca titlu executoriu împotriva cumparatorului, dacă acesta nu plateste diferenţa de pret.Secţiunea a V-a Efectele adjudecarii
(1)Prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau, după caz, un alt drept real care a facut obiectul urmaririi silite se transmite de la debitor la adjudecatar. De la această dată adjudecatarul are dreptul la fructe şi venituri, datorează dobanzile până la plata integrală a pretului şi suporta toate sarcinile imobilului.
(2)Prin intabulare, adjudecatarul dobandeste dreptul de a dispune de imobilul cumparat, potrivit regulilor de carte funciara.
(3)De la data intabularii imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanta, creditorii putandu-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut. Dacă preţul de adjudecare se plateste în rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.
(4)Ipotecile şi celelalte sarcini reale, precum şi drepturile reale intabulate după notarea somaţiei în cartea funciara se vor radia din oficiu, afară de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni să fie mentinute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, dacă vanzarea s-a facut în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. 4, toate notarile facute cu urmarirea silita, precum şi interdictia de instrainare sau de grevare, dacă exista, inclusiv promisiunea de a incheia un contract viitor, dacă până la intocmirea actului de adjudecare beneficiarul promisiunii nu şi-a inscris în cartea funciara dreptul dobândit în temeiul contractului care a facut obiectul acesteia.
(5)Dacă imobilul a fost cumparat cu plata pretului în rate, cumparatorul nu îl va putea instraina sau greva, fără incuviintarea creditorilor urmaritori, înainte de plată integrală a pretului.
Alin. (2) şi (4) ale art. 518 au fost modificate de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Locatiunea şi celelalte acte juridice privitoare la imobil rămân în fiinta sau, după caz, inceteaza, potrivit legii.
(2)Plăţile facute înainte de scadenta de către locatar sau alte persoane interesate sunt supuse dispoziţiilor art. 498 alin. 3.Secţiunea a VI-a Dispozitii speciale
(1)Orice cerere de evictiune, totala sau parţială, privind imobilul adjudecat este stinsa, dacă imobilul adjudecat era inscris în cartea funciara şi dacă, de la data înregistrării cererii de inscriere formulate de dobanditorul anterior al dreptului inscris în folosul tertului adjudecatar, au trecut cel puţin 3 ani.
(2)În cazul imobilelor inscrise pentru prima data în cartea funciara, în temeiul actului de adjudecare, cererea de evictiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data inscrierii actului de adjudecare în cartea funciara. Aceasta prescriptie curge şi împotriva disparutilor, minorilor şi persoanelor puse sub interdictie.
Art. 520 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
În cazul în care cererea de evictiune este introdusa înainte de imparteala pretului de adjudecare, instanţa de executare, la solicitarea adjudecatarului, va putea sa suspende, cu sau fără cautiune, imparteala pretului până la judecarea definitivă a cererii de evictiune.
(1)Dacă a fost evins total sau parţial, adjudecatarul îl poate actiona pe debitorul urmarit pentru a fi despagubit.
(2)În măsura în care nu se poate indestula de la debitor, adjudecatarul îi poate actiona pe creditorii care au incasat preţul de adjudecare, în limita sumei încasate de acestia.
(1)În tot cursul executarii silite asupra bunurilor imobile, debitorul sau altă persoană interesata poate obtine desfiintarea masurilor asiguratorii sau de executare, consemnand la dispoziţia creditorului urmaritor întreaga valoare a creantei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare.
(2)Dispozitiile art. 428 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.
(3)În cazul în care cererea este admisa, instanţa, cu acordul debitorului, va dispune şi eliberarea sumei în mainile creditorului.
*)Capitolul IV (art. 488-523) este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 208 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul IV avea urmatorul continut: " Capitolul IV. Executarea silita asupra bunurilor nemiscatoare
a)ele nu vor putea fi facute decit cu cel puţin 20 zile înainte de ziua fixata pentru adjudecarea provizorie şi nu vor fi primite decit după ce taxele citatiilor vor fi platite;
b)în ce priveste nulitatea actelor de procedura în tot timpul urmaririi, ea se va putea invoca chiar în ziua vanzarii cu ocazia licitaţiei, fără cerere în scris.
Art. 488. Numai bunurile nemiscatoare prin natura lor pot fi obiectul unei urmariri imobiliare.
Art. 489. Urmarirea unui bun nemiscator prin natura sa va cuprinde însă ca accesorii şi toate obiectele ce slujesc la exploatarea imobilului sau care sunt aşezate în imobil pentru vesnicie.
Art. 490. Creditorii personali ai unui împreună mostenitor sau ai unui asociat nu vor putea sa urmareasca şi sa puna în vinzare partea devalmase a datornicului lor, în imobilele mostenirii sau societatii. Ei vor trebui mai intii sa ceara imparteala sau licitaţia imobilelor ce se afla în devalmasie.
Se poate însă vinde partea devalmase (indiviza), dacă câtimea ei este neindoielnic stabilita şi lamurita (lichida).
Art. 491. Vanzarea silita a bunurilor nemiscatoare se va urmări la judecatoria unde se afla imobilul sau la alta judecatorie aleasa de părţi.
Urmarirea nemiscatoarelor bunuri
Art. 492. Orice urmărire a unui imobil va începe printr-un comandament facut de către creditor datornicului şi deţinătorului, de va fi, prin mijlocirea unui executor judecătoresc.
În cazurile în care legi speciale inlocuiesc comandamentul prin somatii sau notificari pentru punerea în vinzare a imobilelor, acele somatii inceteaza de a-şi mai avea efectul lor, de îndată ce debitorul a achitat, înainte de licitaţie, toate ratele cu dobinzile şi cheltuielile de orice natura exigibile în momentul platii.
Art. 493. Acest comandament se va face în persoana sau la domiciliul datornicului şi deţinătorului.
El va cuprinde copie după titlul executor, somatia de a plati şi instiintarea ca, dacă nu va plati, se va face vinzarea cutaror sau cutaror nemiscatoare. El va fi iscalit de executorul judecătoresc.
Acest comandament se va transcrie de urgenta în extract îndată după comunicare, după ordinea înregistrării, într-un registru special.
Art. 494. Executorul judecătoresc va incunostiinta acest comandament, potrivit rinduielilor aratate la art. 92 şi urmatoarele din aceasta legiuire.
Art. 495. Dacă urmarirea se face împotriva unui nevârstnic, interzis sau pus sub consiliu judiciar, afară de copia de comandament lasata la tutor, curator ori consiliu judiciar, se va mai incunostiinta şi parchetul de pe linga judecatorie, care va iscali originalul comandamentului.
Art. 496. Dacă au trecut 6 luni de la ziua comunicarii comandamentului, fără ca alte acte de procedura sa fi urmat, comandamentul se considera de plin drept, ca şi când nu ar fi fost.
Art. 497. Rinduielile de la art. 493, 494 şi 495 ale acestei legiuiri sunt sub pedeapsa de nulitate.
Art. 498. Dacă după primirea comandamentului, datornicul dovedeste inaintea judecatoriei ca venitul curat şi liber al nemiscatoarelor sale pe timp de un an este de ajuns pentru a plati toata datoria, capete, dobinzi şi cheltuieli, şi dacă el ofera sau delega aceste venituri creditorului, judecata va putea suspenda urmarirea, raminind a o reincepe dacă alte piedici sau opozitii s-ar ivi.
Procesul verbal de situaţie, afiptele şi publicatiile
Art. 499. După 30 de zile de la comunicarea comandamentului, executorul judecătoresc se va transporta la locul situaţiei imobilului a cărui urmărire se face şi acolo va incheia un proces-verbal de situaţie.
Acest proces-verbal va cuprinde reproducerea în extract a titlului ce se executa şi o descriere pe cit se poate mai amanuntita a imobilului.
Art. 500. Afiptele şi publicatiile vor cuprinde:
1.numele, prenumele, profesia şi domiciliul ori reşedinţa creditorului ce urmareste şi ale datornicului urmarit;
2.titlul executor pe baza caruia se face urmarirea, în extract;
3.aratarea bunurilor nemiscatoare care se urmaresc, adica:
–dacă este o casa: comuna, strada, numărul sau localitatea unde se afla acea casa;
–dacă este mosie, un pamant sau orice avere rurala: aratarea judeţului, plasii, a comunei şi a unora din vecinii acelui imobil, precum şi descrierea amanuntita a imobilului din procesul-verbal de situaţie.
Art. 501. După fixarea termenului de vinzare, preşedintele judecatoriei va cere notariatului de stat în raza caruia se afla bunul nemiscator care urmareste, sa caute în registrul ipotecilor şi sa faca o lista speciala de toate inscriptiile, transcripţiile de privilegii sau ipoteci, ce exista asupra nemiscatorului urmarit.
Notariatul de stat este obligat sa inainteze lista ceruta în termen de 5 zile. Grefierul va inscrie pe marginea acestei liste orice cereri sau reclamatii s-ar face, precum şi suma fiecarei creante.
Art. 502. Afiptele şi publicatiile vor mai cuprinde:
1.locul, ziua şi ora când are să se faca vinzarea şi adjudecarea bunului nemiscator;
2.preţul ce creditorul urmaritor va arata, în cererea ce va trebui sa faca judecatoriei, înainte de plată taxelor de afipte şi publicatii;
3.condiţii ce va fi având vinzarea şi diferitele sarcini sau alte împrejurări ale nemiscatorului până atunci cunoscute;
4.somatia către toţi acei care ar pretinde vreun drept de chirie, privilegiu sau ipoteca, ca inaintea adjudecarii sa arate judecatoriei pretentiile lor, sub pedeapsa de a nu li se mai tine în seama.
Art. 503. Un judecator insarcinat de presedinte va face tabloul ordinii creditorilor după care ei au a se plati, potrivit cu titlurile lor de preferinta.
Acest tablou se va face 4 saptamani după ce dintai publicatie a urmaririi.
Oricare din creditori sau din persoanele interesate va avea dreptul sa ia cunoştinţa sau copie de pe acest tablou al ordinii, până în momentul adjudecarii.
Contestaţia asupra punctelor cuprinse în tablou se va face mai intii inaintea judecatorului.
Acesta va cauta sa impace pe părţi.
Dacă nu va putea, va trimite contestaţia inaintea judecatoriei spre a se judeca, potrivit articolelor 522 şi urmatoarele din acest cod.
Art. 504. Afiptele se vor lipi:
1.la usa judecatoriei;
2.la poarta sau pe peretii casei ce are să se adjudece;
3.în comuna unde este asezat bunul rural ce are să se vinda.
Art. 505. Abrogat prin Decretul nr. 208/1950.
Art. 506. Un exemplar de pe aceasta publicatie se va incunostiinta în persoana sau la domiciliul datornicului urmarit şi deţinătorului de va fi, precum şi tuturor creditorilor care au ipoteca sau privilegiu cunoscut, până la emiterea publicatiilor.
Aceasta incunostiintare se va face creditorilor ipotecari sau privilegiati, la domiciliul ales de ei cu ocazia luării inscriptiei, chiar dacă, de fapt, n-ar domicilia acolo.
Art. 507. Vanzarea nu se va face decit după 5 zile din ziua afisarii ultimelor afipte, potrivit art. 504.
Art. 508. O copie de pe aceasta publicatie se va depune la parchetul de pe linga judecatorie ori de cite ori se urmareste averea unui nevârstnic, interzis sau pus sub consiliu judiciar.
Art. 509. Toate formalitatile aratate la art. 499, 500, 502, 504 şi până la 598 inclusiv din acest cod vor fi observate sub pedeapsa de nulitate a urmaririi, afara numai de greselile partiale în descrierea bunurilor urmarite.
Art. 510. Se va tine la grefa un dosar special pentru fiecare urmărire de bun nemiscator, în care se vor trece toate actele şi incidentele privitoare la urmărire şi adjudecare.
Efectele urmaririi bunurilor nemiscatoare
Art. 511. Va fi nula de drept orice instrainare a nemiscatorului urmarit facuta de datornic în urma transcrierii comandamentului.
Art. 512. Cu toate acestea aceasta instrainare îşi va avea toata taria sa dacă, înainte de adjudecare, cumparatorul a dobândit ratificarea creditorului sau creditorilor ce urmaresc vinzarea dau dacă a consemnat sumele trebuincioase spre a plati în intregul lor toate creantele lor, capete, dobinda şi cheltuieli.
Art. 513. Inchirierile sau arendarile facute de datornic după data transcrierii comandamentului vor fi anulate, dacă creditorul sau creditorii ce urmaresc vor cere aceasta.
Inchirierile sau arendarile dinainte nu vor putea fi anulate, în tot sau în parte, decit când vor fi fost facute în frauda creditorilor. Nu se vor tine în seama plăţile facute înainte de vreme împotriva tocmelilor cuprinse în contractul de închiriere sau arendare.
Pastrarea bunurilor nemiscatoare urmarite
Art. 514. De la comandament până ce ordonanţa de adjudecare va ramine definitivă, pastrarea bunurilor urmarite va fi incredintata datornicului urmarit.
Prin urmare, el nu va putea face nici o taiere de lemne şi nu va putea aduce nici o stricaciune imobilului, sub pedeapsa de despăgubiri şi chiar de urmărire criminala, de va fi cazul.
Art. 515. Judecatoria însă va putea, după cererea unui sau mai multor din creditori, ca sa incredinteze pastrarea nemiscatorului bun unui alt conservator şi, după împrejurări, el va putea indatora pe datornic să se stramute din imobilul în care va fi locuind.
Art. 516. Conservatorul va fi, până ce ordonanţa va ramine definitivă, insarcinat:
–cu paza imobilului urmarit;
–cu adunarea chiriilor, arendelor şi altor venituri;
–cu recolta şi cu vinzarea fructelor care se va face potrivit art. 470.
Art. 517. Conservatorul va fi dator sa dea socoteala judecatoriei, faţa cu părţile chemate în regula, despre venituri şi cheltuieli, în zece zile după adjudecare, sau la termenul fixat de judecatorie, sub pedeapsa, în caz de neurmare, de a fi destituit, lipsit de salariul sau şi condamnat la despăgubiri.
Art. 518. Produsul administraţiei conservatorului, îndată după încasare, se va depune prin judecatorie la Casa de Depuneri şi Consemnatiuni, spre a fi impartit creditorilor împreună cu preţul nemiscatorului.
Art. 519. Dacă datornicul nu are alt mijloc de vietuire decit fructele sau veniturile bunurilor urmarite, judecatoria va putea, în timpul urmaririi, să-i dea un ajutor din aceste venituri pentru vietuirea lui şi a familiei lui.
Concursul mai multor urmariri imobiliare
Art. 520. Dacă mai mulţi creditori au facut comandament urmarind acelasi imobil, toate urmaririle lor se vor intruni ca să se faca una singura pentru toţi, după cererea lor sau chiar din oficiu.
Toţi creditorii ce se vor intruni la o urmărire au drept egal, afara numai dacă titlul sau calitatea lor le acorda un alt drept de prioritate sau precadere.
Când un imobil este urmarit inaintea mai multor judecatorii, intrunirea se va face la judecatoria aleasa în prima ipoteca, iar în lipsa unei asemenea alegeri, la judecatoria situaţii imobilului.
Retragerea unui creditor pentru orice cauza nu poate intrerupe cursul urmaririi sau al vanzarii, intrucat ceilalti creditori courmaritori nu consimt la aceasta.
Art. 521. Când se fac mai multe cereri de urmărire asupra diferitelor bunuri nemiscatoare ale aceluiasi datornic, judecatoria va putea, după cererea datornicului, sa amine cererile de urmărire de mai în urma, dacă se va crede ca din vinzarea nemiscatorului sau nemiscatoarelor urmarite de mai înainte se vor putea despagubi şi creditorii ce au urmarit mai în urma.
Opozitii şi cereri incidente la o urmărire de bunuri nemiscatoare
Art. 522. Opozitiile ce se fac în contra unei urmariri de nemiscatoare, sau din partea datornicului, ori a creditorilor săi, sau din partea altor al treilea care intervin, sau pentru a se anula urmarirea sau pentru revendicarea ori pastrarea unui drept de proprietate sau a oricărui alt drept asupra nemiscatoarelor urmarite, se vor face prin cerere în scris către judecatoria prin care s-a facut urmarirea:
Art. 523. Aceste cereri de opozitii vor fi motivate, vor arata actele şi titlurile pe care se intemeiaza şi care vor trebui să fie depuse în copii, certificate pentru conformitate de reclamant, la grefa judecatoriei odata cu cererea, sub pedeapsa de nulitate.
Ele vor fi iscălite de partea reclamanta sau de un imputernicit al său special cu procura legalizata.
Dacă în timpul judecatii partea va declara ca se slujeste şi de alte acte, instanţa va chibzui, putind acorda un nou termen de infatisare.
Reclamantul va fi obligat ca, în cererea de opozitie, să-şi aleaga un domiciliu în orasul de reşedinţa al judecatoriei, sub pedeapsa de nulitate.
Abrogate.*)
Art. 524-561 au fost abrogate prin art. 1 pct. 209 din Ordonanţa de urgenta nr. 138 din 2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000.
"Art. 524. Judecatoria, de îndată, va incuviinta citarea atit a creditorului sau a creditorilor ce urmaresc, cit şi a datornicului urmarit, comunicindu-li-se şi copie după cerere.
Art. 525. Judecatoria se va pronunţă asupra tuturor opozitiilor de orice natura inaintea zilei pentru adjudecare.
Aminarea adjudecarii
Art. 526. Dacă prin contestaţie se cere desfiintarea urmaririi pentru nulitatea titlului pe baza caruia se urmareste, judecatoria va judeca temeinicia acestei contestatii.
Dacă contestaţia este bazata pe o cerere prin care insasi proprietatea nemiscatorului urmarit e reclamata, în total sau în parte, judecatoria, apreciind seriozitatea cererii, va putea sa amine vinzarea până când cererea de revendicare se va judeca definitiv. Judecatoria, în cazul revendicarii numai a unei părţi din imobilul sau imobilele urmarite, va putea chiar sa proceada la vinzare, scotind din licitaţie ceea ce este contestat sau sa amine pentru tot. În aceste cazuri, judecatoria va putea, după împrejurări, sa oblige pe contestator şi la darea unei cautiuni ce o va fixa.
Art. 527. Când judecatoria va respinge contestaţia, va face de îndată vinzarea, hotărârile date în aceste cazuri nefiind supuse decit recursului o dată cu ordonanţa de adjudecare.
În cazul când judecatoria admite contestaţia, aceste hotărâri vor fi supuse apelului potrivit art. 402 din acest cod.
Dacă instanţa de apel schimba sentinta judecatoriei şi recursul nu s-a facut în termenul prevăzut de art. 402, ea va trimite afacerea la aceeasi judecatorie, care va face noi publicatii de vinzare în termenul aratat de art. 529 din acest cod şi va continua cu urmarirea.
Art. 528. Adjudecarea se va mai amina:
1.când aceasta se va cere de creditorul ce urmareste şi de datornic şi când creditorii care au intervenit nu se impotrivesc;
2.când executarea hotărârii sau a actului pe baza caruia se face urmarirea s-a suspendat.
Art. 529. În orice caz, aminarea adjudecarii nu poate fi mai scurta de 4 saptamani.
Alte publicatii şi afipte noi se vor face în doua saptamani cel puţin inaintea zilei din nou hotarita pentru adjudecare.
Cu aceste noi publicatii şi afipte se va urma potrivit art. 504, 506 şi 508 din acest cod.
Licitaţia şi adjudecarea bunurilor nemiscatoare urmarite
Art. 530. Vinzarea nemiscatoarelor urmarite se va face în ziua anunţată pentru licitare şi care va fi după expirarea celor 5 zile ale afisarii.
Art. 531. Licitaţia se va începe prin citirea incunostintarilor şi publicatiilor, a condiţiilor vanzarii, a sarcinilor ce exista asupra nemiscatorului, a opozitiilor şi a hotărârilor care le-au judecat.
Art. 532. Sedinta va fi publică şi telalii vor anunta inceputul licitaţiei.
Art. 533. Strigarile se vor începe numai după ce creditorul ce a urmarit ori unul din creditorii ce au intervenit va declara ca voieste a face vinzarea.
În caz contrar, licitarea se inchide şi nu se va putea deschide decit după o noua cerere a unuia din creditorii ce au urmarit sau care au intervenit şi după noi publicatii şi noi termene. Termenul cel nou al adjudecarii nu va putea fi mai scurt de 20 zile de la ziua publicarii, nici mai lung de 60 zile.
Cheltuielile facute cu prima urmărire inchisa vor fi în sarcina creditorului ce a urmarit.
Art. 534. În ziua adjudecarii provizorii, strigarile vor începe de la preţul indicat de creditor în afipte şi publicatii.
Art. 535. Orice persoană solvabila şi capabila de a contracta şi a dobindi bunurile ce se vind, va putea lua până la licitare şi da un pret mai mare.
Judecatoria va aprecia care dintre concurenti vor trebui să depună o garantie de a douazecea parte a pretului fixat, potrivit art. 534 din acest cod.
Judecatoria, la inceputul licitaţiei, va pune în vedere concurentilor, ori care ar fi, rinduielile art. 266 şi 549 din Codul penal.
Datornicul nu va putea concura nici personal şi nici prin persoana interpusa.
Solvabilitatea, capacitatea şi interpozitia sunt lasate la aprecierea sumara şi imediata a judecatoriei.
Cei ce iau parte la licitaţie ca mandatari vor trebui să prezinte o procura speciala legalizata, care se va opri la dosarul vanzarii.
Art. 536. Grefierul şi executorul judecătoresc vor tine liste de numele persoanelor ce au luat parte la licitaţie şi de sumele cu care au concurat.
Art. 537. Strigarile se vor repeta de trei ori: între fiecare strigare va fi neaparat un interval de cinci minute cel puţin.
Vorbirea despre aceasta se va face de către grefier.
Bunul se va adjudeca asupra aceluia care la cea din urma strigare va fi dat preţul cel mai mare.
Dacă nimeni nu a dat un pret mai mare decit acela care s-a pus de creditor şi cu care s-a deschis licitaţia, bunul se va putea adjudeca asupra acelui creditor.
În lipsa de mai mulţi concurenti, se va putea adjudeca imobilul asupra acelui ce va fi oferit un pret mai mare decit cel oferit de creditor.
Art. 538. Adjudecatarul va iscali lista cu preţul cu care s-a adjudecat bunul asupra-i şi nu se va mai putea retrage din momentul când s-a pronuntat de judecator cuvintul "adjudecat".
Art. 539. Judecatoria va incheia îndată proces-verbal despre toate şi va anunta pe părţile prezente ca peste 8 zile sa vina iarasi la judecatorie. Acest termen se va afisa la usa instanţei.
Art. 540. În timpul acestor 8 zile şi în ziua de supralicitare, orice altă persoană capabila va putea sa supraliciteze, adica sa dea un pret cu a zecea parte cel puţin mai mare peste preţul cu care s-a adjudecat bunul. Nu se va primi supralicitarea fără depunerea adaosului de a zecea parte.
Art. 541. Supralicitatorul va arata adaosul prin o cerere scrisa şi iscălită către tribunalul popular.
Art. 542. În ziua fixata pentru supralicitare, judecatoria va pune din nou bunul în licitare, dacă creditorul urmaritor sau intervenientii staruiesc în vinzare, incepindu-se de la preţul dat de supralicitator.
Bunul se va adjudeca definitiv asupra aceluia care, la aceasta a doua licitare, va da preţul cel mai mare.
Se vor observa rinduielile art. 533 în acest cod.
Art. 543. Dacă în timpul acelor 8 zile nu s-a ivit nici o propunere de supralicitare şi, dacă la noua infatisare din ziua a opta nu va da nimeni un pret mai mare, bunul va ramine pe seama primului adjudecatar.
Consemnarea pretului adjudecarii
Art. 544. Adjudecatarul este obligat să depună la Casa de Consemnatiuni sau administratia financiară de judet, preţul în numerar, taxa executorilor judecătorești pentru emiterea ordonantei şi taxa de înregistrare, în termen de o luna de la data adjudecarii definitive.
Taxa executorilor judecătorești pentru emiterea ordonantei şi taxa de înregistrare nu intră în preţul vanzarii, ci sunt în sarcina adjudecatarului.
Preţul se va putea depune şi în efecte de ale statului sau garantate de stat; în acest caz, însă, se vor depune efecte cu cuponul curent şi cu un adaos de zece la suta peste pret.
Efectele se vor socoti după cursul zilei de depunere.
Când preţul este depus în efecte, adjudecatarul va fi obligat ca în termen de 7 zile de când ordonanţa de adjudecare va deveni executorie să depună preţul în numerar în locul efectelor cu dobinda legala din ziua depunerii efectelor.
După expirarea acestui termen, efectele depuse se vor transforma în numerar din oficiu prin mijlocirea sindicului bursei, raminind adjudecatarul răspunzător de orice diferenţa ce s-ar ivi, precum şi în drept a-şi primi prisosul.
Art. 545. Dacă adjudecatarul este creditor ipotecar sau privilegiat, în rang util şi necontestat, creanta să se va putea depune drept pret.
Judecatoria nu se va pronunţă decit după expirarea unui termen de 5 zile de la depunerea creantei asupra admisibilitatii ei de drept pret.
Dacă în acest interval se iveste vreo contestaţie judecatoria o va judeca de urgenta citindu-se părţile, fără apel în caz de admiterea creantei.
În caz de respingerea creantei, adjudecatarul va avea dreptul de apel în termen de 10 zile de la data hotărârii prin care creanta s-a respins.
Art. 546. Dacă, la expirarea termenelor sus citate, adjudecatarul nu va aduce recipisa de depunerea pretului la Casa de Consemnatiuni sau administratia financiară a judeţului, precum şi recipisa de plată taxelor, şi de înregistrare, judecatorie sau de la sine, sau după cererea uneia din părţile interesate, va pune bunul din nou în licitaţie în socoteala adjudecatarului.
Garantia depusa de adjudecatar nu i se va elibera, decit după ce ordonanţa de adjudecare a imobilului va fi rămasă definitivă şi nu-i va fi aplicabil art. 550 de mai jos.
Art. 547. Aceasta noua licitaţie se va incunostiinta datornicului urmarit, adjudecatarului în socoteala caruia se face vinzarea şi creditorilor urmaritori şi intervenienţi, în persoana sau la domiciliu, şi se va publică potrivit art. 504 din aceasta legiuire.
Termenul adjudecarii nu poate fi mai scurt de 20 zile, nici mai lung de 60 zile din ziua publicatiilor.
Art. 548. În aceasta noua publicatie se va cuprinde pe linga cele aratate la art. 500 şi 502, numele adjudecatarului care nu a depus preţul şi suma cu care se adjudecase asupra-i.
Aceasta suma va sluji ca punct de plecare la noua adjudecare.
Art. 549. Dacă în ziua insemnata pentru adjudecare nimeni nu va da un pret mai mare peste vechiul adjudecatar şi dacă acesta va depune în acea zi preţul adjudecarii sale, cu dobinda legala din ziua când trebuia să depună preţul şi cheltuielile ce au ocazionat noua adjudecare, el va fi mentinut în calitatea sa de adjudecatar.
Art. 550. Dacă, din contra, el nu va depune acest pret, bunul se va adjudeca pe seama aceluia care va da un pret fie şi mai mic; iar fostul adjudecatar va fi condamnat a plati diferenţa până la preţul primei adjudecari cu dobinda legala şi cheltuielile ocazionate cu noua adjudecare, prin sentinta de adjudecare în cont.
Aceasta sentinta va fi fără apel.
Actele de adjudecare şi recursul în contra lor
Art. 551. Îndată după sfirsitul adjudecarii şi depunerea pretului, potrivit art.544 sau 545 din acest cod, judecatoria va da adjudecatarului ordonanţa de adjudecarea nemiscatorului.
Ordonanţa va cuprinde, pe scurt, jurnalul de adjudecare desăvârşită, individualizarea nemiscatorului adjudecat, numele fostului proprietar şi al adjudecatarului şi aratarea platii pretului, în intregime, a taxelor de executare, timbrul şi impozitul proportional.
Completul judecatoriei va semna atit originalul ordonantei ce se va preda părţi, cit şi acel ce va ramine la dosar.
Aceasta ordonanţa se va transcrie în registrele de mutatii tinute de notariatul de stat corespunzător instanţei de executare.
Ordonanţa de adjudecare este supusă recursului.
Art. 552. Datornicul urmarit, creditorii sau orice altă persoană interesata pot face recurs împotriva ordonantei de adjudecare, în termen de 40 zile de la data transcrierii acesteia, potrivit art. 551 alin. 4.
Art. 553. Acest recurs se va judeca de urgenta; el va fi suspensiv de executare.
Art. 554. În curgerea acestor 40 zile, preţul adjudecarii se va pastra la Casa de Consemnatiuni şi nemişcătorul nu se va da în posesia adjudecatarului, urmind a fi conservat potrivit rinduielilor aratate în art. 514 până la 519 din aceasta legiuire.
Art. 555. Ordonanţa de adjudecare se va putea casa în cazurile urmatoare:
1.când s-a calcat vreo rinduiala a legii prescrisa sub pedeapsa de nulitate, potrivit articolelor de mai sus şi art. 105 din acest cod;
2.pentru cauza de incompetenta, exces de putere şi omisiune esenţială.
Art. 556. Dacă ordonanţa se caseaza, judecatoria care a facut urmarirea va continua procedura şi actele urmaririi de la actul casat.
Sumele consemnate se vor restitui adjudecatarului.
Art. 557. Când cele 40 zile s-au sfirsit, fără să se faca cerere în casare sau când cererea aceasta s-a respins şi s-au indeplinit dispozitiile art. 544 din acest cod, ordonanţa de adjudecare se va executa, de va fi loc şi preţul se va urmări între creditori.
Partea interesata va dovedi neatacarea cu recurs a ordonantei de adjudecare printr-un certificat eliberat de instanţa competenţa, potrivit legii, sa primeasca cererea de recurs.
Efectele adjudecarii
Art. 558. Ordonanţa de adjudecare, rămasă definitivă şi executata, trece adjudecatarului dreptul ce avea şi urmăritul asupra bunului vindut; imobilul însă ramine liber de orice privilegiu sau ipoteca la care era supus.
Art. 559. În privinta contractelor de încheiere sau arendare ale bunului adjudecat, se va urma potrivit art. 513 alin. 2 din aceasta legiuire.
Art. 560. Ordonanţa de adjudecare are puterea unui titlu executor, observându-se însă dispozitiile art. 557 din acest cod.
În privinta transmiterii dreptului de proprietate şi folosinţă asupra persoanei adjudecatarului, aceasta ordonanţa are efect retroactiv din momentul chiar al depunerii pretului.
Art. 561. Orice cerere de evictiune, totala sau parţială a bunului adjudecat, se va prescrie în termen de 5 ani, din momentul executarii ordonantei de adjudecare.
Aceasta prescriptie va curge şi contra absentilor, nevârstnicilor, interzisilor şi celor pusi sub consiliu judiciar.
Dacă cererea de evictiune se va face înainte de imparteala pretului adjudecarii, judecatoria va putea, după cererea adjudecatarului, gasind cererea de evictiune serioasa, sa suspende, cu sau fără cautiune, imparteala pretului până la judecata definitivă a cererii în revendicare.
Când cererea în revendicare va fi facuta după imparteala pretului adjudecarii, se va urma după dreptul comun.
Prescriptiile incepute la epoca publicarii acestui codice se vor regula după legile cele vechi.
Cu toate acestea, prescriptiile incepute mai înainte de punerea în aplicare a acestui cod şi pentru a caror implinire ar trebui sa treaca mai mult de 5 ani, se vor implini după trecere de 5 ani, cu incepere de la data punerii în executare a legii de faţă."
Suma de bani realizata prin executarea silita se elibereaza creditorului urmaritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibila se preda debitorului.
(1)În cazul în care executarea silita a fost pornita de mai mulţi creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus şi alti creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedeaza la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, dacă legea nu prevede altfel:
a)creantele reprezentand cheltuieli de judecată, pentru măsuri asiguratorii sau de executare silita, pentru conservarea bunurilor al caror pret se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli facute în interesul comun al creditorilor;
b)creantele reprezentand salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de muncă, prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurarilor sociale, precum şi creantele reprezentand obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sănătăţii;
c)creantele rezultand din obligaţia de întreţinere, alocatii pentru copii sau obligaţia de plată a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
d)creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;
e)creantele rezultand din împrumuturi acordate de stat;
f)creantele reprezentand despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite;
g)creantele rezultand din împrumuturi bancare, din livrari de produse, prestări de servicii sau executari de lucrari, precum şi din chirii sau arenzi;
h)creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
i)alte creante.
(2)În cazul creanţelor care au aceeasi ordine de preferinta, dacă legea nu prevede altfel, suma realizata se repartizeaza între creditori proportional cu creanta fiecaruia.
Dacă exista creditori care, asupra bunului vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi de preferinta conservate, în condiţiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului, creantele lor vor fi platite inaintea creanţelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b).
Art. 564 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. Nr. 217 din 27 aprilie 2001.*)
Art. 564 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dobanzile şi penalitatile sau alte asemenea accesorii ale creantei principale vor urma ordinea de preferinta a acestei creante.
(1)În cazul în care unul dintre titlurile depuse de creditorii urmaritori contine obligaţia debitorului de a plati o sumă de bani în mod periodic, iar bunurile rămase în patrimoniul debitorului după efectuarea executarii sau veniturile sale nu asigura plata în viitor a ratelor datorate, executorul judecătoresc sau partea interesata va sesiza instanţa în circumscripţia careia se face executarea. Instanţa va stabili suma globală cu care creditorul va participa la distribuirea sumei realizate prin urmărire. Incheierea se da cu citarea părţilor şi este supusă numai recursului.
(2)Dacă debitorul a decedat şi se constată că, în raport cu numărul mostenitorilor, locul unde acestia se gasesc, modul în care s-a facut imparteala mostenirii sau cu alte asemenea împrejurări, plata în rate a creanţelor este greu de realizat, instanţa poate, la cererea creditorului, sa procedeze potrivit alin. 1, stabilind suma totala ce se cuvine creditorului, precum şi suma pe care o va plati fiecare mostenitor în parte.
(1)Creantele condiţionale sau afectate de un termen suspensiv se vor plati potrivit ordinii de preferinta prevăzute la art. 563 şi 564. (2) Dacă condiţia este rezolutorie, nu se va putea elibera creditorului suma cuvenita decat dacă acesta va da o cautiune sau va constitui o ipoteca în favoarea celor care ar trebui să se foloseasca de această sumă în cazul indeplinirii condiţiei.
(3)Dacă condiţia este suspensiva, suma cuvenita creditorului va fi distribuita creditorilor care vin după acesta, dacă acestia vor da o cautiune sau vor constitui o ipoteca pentru a garanta restituirea sumei primite în caz de indeplinire a condiţiei.
(4)În cazul în care creditorii prevăzuţi la alin. 2 şi 3 nu dau o cautiune sau nu constituie o ipoteca, suma se va consemna la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara*) până la indeplinirea condiţiei rezolutorii sau suspensive.
Alin. (1) al art. 567 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. Nr. 217 din 27 aprilie 2001.
Alin. (1) al art. 567 a fost modificat de pct. 76 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:
Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:
86.La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:
"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".
**)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dacă creanta este afectată de un termen suspensiv, aceasta se va plati chiar dacă termenul nu s-a implinit. Când o astfel de creanta este fără dobânda, plata înainte de termen nu se va face decat dacă se scade dobânda cuvenita până la implinirea termenului. Dacă însă creditorul nu este de acord să se faca scaderea, partea să se va consemna la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara*), pentru a fi eliberata la implinirea termenului.
*)Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:
Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:
86.La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:
"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".
(1)Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare se poate face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea acesteia, cu citarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile.
(2)În cazul valorificarii bunurilor grevate de un drept de gaj ori ipoteca sau de alte drepturi reale dobandite după înscrierea vreunei garantii reale asupra acestor bunuri, despre care a luat cunoştinţa în condiţiile art. 425 ori art. 500 alin. 3, executorul este obligat sa incunostinteze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost constituite aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.
(3)În acest caz, titularii drepturilor de uzufruct, uz, abitatie şi servitute, stinse prin adjudecare, vor fi trecuti în ordinea inscrierii cu valoarea acestor drepturi inscrise în cartea funciara, iar dacă nu este înscrisă, cu valoarea determinata potrivit art. 500 alin. 4, care poate fi contestata în condiţiile art. 570 alin. 2.
(1)Despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, executorul va întocmi de îndată un proces-verbal, care se va semna de persoanele interesate care sunt prezente.
(2)Cel nemultumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului sa consemneze obiectiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestaţia suspenda de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea. Judecata ei se face de urgenta şi cu precadere, cu citarea în termen scurt a părţilor.
După intocmirea procesului-verbal prevăzut de art. 570 alin. 1 nici un creditor nu mai este în drept sa ceara a participa la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.
**)Capitolul V este reprodus asa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 210 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul V avea urmatorul continut: "Capitolul V. Tablou de imparteala pretului nemiscatoarelor
Art. 562. Îndată ce ordonanţa de adjudecare a devenit executorie, creditorii vor depune titlurile creantei lor pentru facerea tabloului de imparteala.
Acest tablou va cuprinde:
1.diferite cheltuieli ale urmaririi şi plăţile agentilor urmaritori;
2.creantele fiecarui creditor privilegiat sau ipotecar, după rangul privilegiului sau ipotecii sale;
3.creantele simple sau chirografare.
Închiderea distributiei şi plata creanţelor
Art. 563. Titlurile creanţelor ce s-au platit integral se vor depune la grefa spre a se da datornicului urmarit.
Dacă o creanta se va plati numai în parte, judecatorul va insemna pe dinsa partea ce se plateste şi titlurile se inapoiaza tot creditorului.
Art. 564. Judecatoria, pe baza tabloului de imparteala a creanţelor, asa precum definitiv sunt inscrise în tablou, va incheia proces-verbal despre creantele ce au a se plati îndată şi va da fiecarei părţi un mandat de plată cuvenita, din preţul adjudecarii asupra Casei de Depuneri şi Consemnatiuni.
Va mai trimite către aceasta Casa şi un extract de pe tabloul de imparteala.
Art. 565. Aceasta Casa va plati fiecarei părţi după mandatul sau.
Fiecare parte va iscali de primirea plati, atit pe mandatul de plată, cit şi pe marginea extractului din tablou.
Îndată ce toate plăţile s-au facut, Casa de Consemnatiuni va inapoia judecatoriei şi extractul de tablou care cuprinde chitantele de plăţile facute.
Grefierul va aseza acest contract în dosarul adjudecarii.
Art. 566. O dată ce tabloul de imparteala s-a inchis, prin incheierea procesului-verbal al judecatoriei şi trimiterea extractului de tablou la Casa de Consemnatiuni, nici un creditor nu se mai poate primi a produce titluri de creante sau a contesta creante inscrise în tabloul de imparteala.
Se vor putea însă primi contestatii asupra greselilor de socoteala ce s-au putut face în tabloul de imparteala.
Se vor putea însă primi contestatii asupra greselilor de socoteala ce s-au putut face în tabloul de imparteala.
Regularea unor creante speciale
Art. 567. Creantele condiţionale se vor aseza la rindul lor ca şi cum ar fi creante simple.
Art. 568. Dacă condiţia va fi rezolutorie, nu se va putea libera creditorului suma cuvenita, decit dacă acel creditor va da cautiune sau o ipoteca către aceia care ar trebui să se foloseasca de acea suma, în caz de implinirea condiţiei.
Art. 569. Când condiţia va fi suspensiva, suma cuvenita creditorului condiţional se va da creditorilor ce vin după dinsul, dacă însă acestia vor da acelui creditor condiţional o cautiune sau ipoteca ca îi vor intoarce suma ce au primit în caz de implinirea condiţiei.
Art. 570. Dacă în cazurile aratate prin cele doua articole de mai sus, creditorii nu vor, ori nu pot sa dea o cautiune ori ipoteca, suma va ramine depusa la Casa de Consemnatiuni până la implinirea condiţiei rezolutorii sau suspensive.
Art. 571. Dacă creanta este cu termen, se va inscrie la rindul ei, şi se va plati îndată, desi termenul nu e ajuns. Dacă însă acea creanta e fără dobinda, plata înainte de vreme nu se va face decit scăzându-se dobinda cuvenita până la implinirea termenului. Nevoind creditorul sa faca scaderea, partea să se va pastra la Casa de Consemnatiuni, spre a i se elibera la termen."
În cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu consta în lasarea posesiunii unui bun, în predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, în desfiintarea unei constructii, plantatii sau a altei lucrari ori în indeplinirea oricarei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu executa de bunavoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somatie, executorul sau, după caz, creditorul, în raport cu imprejurarile cauzei şi natura obligaţiei ce se executa, va proceda fie la executarea silita, fie va sesiza instanţa de executare în vederea aplicarii unei amenzi civile.
Art. 572 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
Dacă creditorul justifica o nevoie urgenta sau exista pericol ca debitorul să se sustraga de la urmărire, preşedintele instanţei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor, ca executarea silita a obligaţiilor prevăzute la art. 572 să se faca de îndată, fără somatie.
(1)Dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce suma urmeaza a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilitatii predarii acestuia, instanţa de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre data cu citarea părţilor.
(2)Hotărârea este executorie şi este supusă recursului. Suspendarea executarii acestei hotărâri nu se va putea obtine decat cu consemnarea sumei stabilite. Dispozitiile art. 428 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(3)Pe baza cererii prevăzute la alin. 1 instanţa va putea înfiinţa măsuri asiguratorii.Secţiunea a II-a Predarea silita a bunurilor mobile
Dacă partea obligata sa predea un bun mobil, determinat prin calitate şi cantitate, nu-şi indeplineste obligaţia în termen de o zi de la primirea somaţiei, predarea lui se va face prin executare silita.
În vederea executarii silite a obligaţiei prevăzute la art. 575, executorul judecătoresc va ridica bunul urmarit de la debitor sau de la persoana la care se afla, punandu-l pe creditor în drepturile sale, stabilite prin titlul executoriu.
Executorul judecătoresc va incheia, în condiţiile art. 388, un proces-verbal despre indeplinirea executarii, stabilind totodata cheltuielile de executare pe care urmeaza să le plateasca debitorul. Procesul-verbal constituie titlu executoriu în privinta cheltuielilor de executare stabilite în sarcina debitorului.
Dacă partea obligata sa părăsească ori sa predea un imobil nu-şi indeplineste aceasta obligaţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, ea va fi indepartata prin executare silita, iar imobilul va fi predat celui indreptatit.
Nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face dovada că, în sensul dispoziţiilor legislaţiei locative, el şi familia sa nu au la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare ori că debitorul şi familia sa au o altă locuinţă corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată.
Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuinţă, şi nici celor care au fost evacuaţi pentru că pun în pericol relaţiile de convieţuire sau tulbură în mod grav liniştea publică.
Art. 578^1 a fost introdus de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
În vederea executarii silite a obligaţiei prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va soma pe debitor sa părăsească de îndată imobilul, iar în caz de impotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forţei publice, punand pe creditor în drepturile sale.
Dacă executarea priveste un imobil în care se gasesc bunuri mobile ce nu formeaza obiectul executarii şi pe care debitorul nu le ridica singur, executorul va incredinta aceste bunuri în pastrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului.
Despre indeplinirea executarii potrivit prevederilor prezentei secţiuni executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal, dispozitiile art. 577 fiind aplicabile.
Dacă debitorul refuza sa indeplineasca o obligaţie de a face cuprinsa într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabila, data cu citarea părţilor, sa o indeplineasca el insusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
(1)Dacă obligaţia de a face nu poate fi indeplinita prin altă persoană decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizata de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabila, data cu citarea părţilor, sa plateasca, în favoarea statului, o amenda civila de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilita pe zi de intarziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
(2)Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanţa care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de intarziere în favoarea statului va fixa suma datorata statului cu acest titlu, prin incheierea irevocabila, data cu citarea părţilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neindeplinirea obligaţiei prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispozitiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(3)Amenda civila va putea fi anulata, în tot sau în parte, ori redusa, dacă debitorul executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestaţie la executare.
(4)Incheierile date în condiţiile prezentului articol sunt executorii şi se comunică din oficiu, prin grija grefierului de sedinta, organelor fiscale competente în vederea executarii silite, potrivit Codului de procedura fiscala.
(5)Pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii.
Alin. (2) al art. 580^3 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 580^3 au fost introduse de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
(1)Dispozitiile prevăzute în secţiunea de faţa sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul când titlul executoriu cuprinde o obligaţie de a nu face.
(2)Creditorul va putea cere instanţei de executare să fie autorizat, prin încheiere irevocabila, data cu citarea părţilor, sa desfiinteze el insusi sau prin alte persoane, dacă este cazul, pe socoteala debitorului, lucrarile facute de acesta împotriva obligaţiei de a nu face.
În cazurile prevăzute de art. 580^2 şi 580^4, dacă debitorul se opune la executarea obligaţiei de către creditor, acesta va putea obtine, prin intermediul executorului judecătoresc, concursul organelor de politie, jandarmerie sau al altor agenti ai forţei publice, după caz.
*)Capitolul VI este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 211 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Capitolul VI avea urmatorul continut: " Capitolul VI. Predarea silita a miscatoarelor şi nemiscatoarelor
Art. 572. Dacă partea condamnata a restitui niste lucruri miscatoare nu voieste a le da în termenul precis de judecată, nici a doua zi după somatia ce i se face prin executorul judecătoresc predarea acestor obiecte către proprietarul lor se va face prin puterea şi autoritatea publică.
Art. 573. Se vor observa pentru predarea silita a acestor obiecte formalitatile prescrise pentru urmarirea miscatoarelor de la art. 411 până la art. 430 din acest cod, afară de cele ce se orânduieşte de aceste articole în privinta custodelui sau punerii peceţilor.
Art. 574. Pe linga procesul-verbal ce executorul judecătoresc va incheia pentru luarea obiectului din mana datornicului, el va face un alt proces-verbal care va constata ca ele s-au predat proprietarului.
Acesta va iscali acest din urma proces-verbal, care se va depune la grefa instanţei respective.
Art. 575. Dacă partea condamnata a iesi dintr-un nemiscator sau a lasă posesia unui nemiscator sau a-l preda proprietarului nu voieste a lasă imobilul în termenul insemnat de judecată, nici 8 zile după somatia ce i se va face, ea va fi gonita cu puterea şi autoritatea publică şi nemişcătorul se va preda proprietarului sau.
Art. 576. Spre acest sfirsit, acela care va avea titlul executor de punere în posesie se va indrepta la judecatorie al locului unde este asezat imobilul şi judecatoria va insarcina pe un executor judecătoresc, ca singur sau insotit de un judecator, sa mearga la faţa locului spre a executa predarea nemiscatorului.
Executorul judecătoresc va lua cu sine şi agenti politienesti după trebuinta.
Art. 577. Executorul judecătoresc va soma pe parte a iesi de îndată din imobil şi, nevoind, va incheia proces-verbal de impotrivirea sa, procedind în urma cu ajutorul forţei publice la departarea lui din imobil şi va declara pus în posesia bunului pe cel în drept.
Dacă partea lipseste de acasa sau nu voieste a deschide usile, executorul judecătoresc se va însoţi în toate cazurile, de un comisar de politie ori un ajutor al său, acolo unde sunt; de primar sau ajutorul sau, acolo unde nu sunt ofiteri de politie.
Art. 578. Dacă mobilele persoanei condamnate nu sunt urmarite pentru datorii, executorul judecătoresc va proceda la scoaterea mobilelor pe strada sau pe calea publică. Şi dacă partea condamnata lipseste de acasa şi nu e de nimeni reprezentata, se va pune un custode la aceste mobile, cu plata de la proprietarul lor.
Numirea custodelui şi predarea mobilelor în paza lui se va face potrivit art. 418 şi urmatoarele din acest cod.
Art. 579. Se va face un proces-verbal despre toate operaţiile din faţa locului, precum şi despre predarea imobilului în posesia proprietarului sau.
O copie de pe acest proces-verbal se va lasă atit la partea izgonita din imobil cit şi la proprietarul pus în posesie.
El se va iscali de toate persoanele ce au luat parte la executare, precum şi de părţi.
Dacă acestea nu vor voi, sau nu vor putea sa iscălească, se va face vorbire în procesul-verbal.
Originalul acestui proces-verbal se va depune la judecatoria prin care s-a incuviintat executarea şi care va trebui de îndată la primirea procesului-verbal sa indeplineasca cele orânduite de art. 403 din acest cod.
Art. 580. Toate cheltuielile de executare aratate în acest titlu vor fi în sarcina deposedatului."
*)Denumirea Cartii VI este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 212 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Cartea VI avea urmatoarea denumire: "Cartea VI. Proceduri diverse"
(1)Instanţa va putea sa ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
(2)Cererea de ordonanţa preşedinţială se va introduce la instanţa competenţa să se pronunte asupra fondului dreptului.
(3)Ordonanţa va putea fi data şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când exista judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenta şi cu precadere. Pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.*) (4) Ordonanţa este vremelnica şi executorie. Instanţa va putea hotari ca executarea să se faca fără somatie sau fără trecerea unui termen.
Alin. (2) al art. 581 a fost introdus de pct. 30 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
*)Alin. (3) al art. 581 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 213 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 581 avea urmatorul continut: "(3) Ordonanţa va putea fi data şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când exista judecata asupra fondului dreptului."
(1)Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
(2)Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al carei cuantum se va stabili de către aceasta.
(3)Recursul se judeca de urgenta şi cu precadere, cu citarea părţilor. Dispozitiile art. 581 alin. 3 referitoare la amanarea pronuntarii şi redactarea ordonantei sunt aplicabile.
(4)Împotriva executarii ordonantei presedintiale se poate face contestaţie.*)
*)Art. 582 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 214 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 582 avea urmatorul continut: " Art. 582. (1) Ordonanţa este supusă apelului în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
(2)Instanţa de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, putind sa oblige partea la depunerea unei cautiuni.
(3)Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronuntare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsa.
(4)Apelul şi recursul se judeca de urgenta şi, cu precadere, cu citarea părţilor.
(5)Împotriva executarii ordonantelor presedintiale se poate face contestaţie."
(1)Dosarele sau inscrisurile privitoare la o pricina în curs de judecată, disparute în orice chip, se pot reface de insasi instanţa investita cu judecarea pricinii.
(2)Spre acest sfârşit, instanţa va soroci termen, chiar din oficiu, citand părţile, martorii şi expertii; va cere copii de pe inscrisurile ce i-au fost trimise de autorităţi şi de care părţile s-au folosit sau de pe inscrisurile depuse de părţi, dispunand totodata să se scoata din registrele instanţei toate datele privitoare la inscrisurile ce se refac.
(3)Copiile legalizate de pe inscrisurile disparute ce se afla în stapanirea părţilor, ori altor persoane sau autorităţilor pot folosi la refacerea dosarului.
(4)Incheierea de refacere nu se va putea ataca decat o dată cu fondul.
(5)Inscrisurile astfel refacute ţin locul originalelor, până la gasirea acestora.
(1)Dacă dosarul sau inscrisurile disparute priveau o pricina în care se pronuntase o hotărâre de către prima instanţa şi împotriva careia se facuse apel, aceasta hotărâre se va reface după cel de al doilea exemplar al hotărârii pastrat de prima instanţa; iar dacă şi acel exemplar ar fi disparut, vor putea folosi la refacere copiile legalizate de pe hotărâre, ce s-au încredinţat părţilor sau altor persoane.
(2)În acest scop, instanţa va putea dispune să se faca, din oficiu, publicatii într-un ziar mai raspandit, cu aratarea ca orice posesor al unei copii de pe hotărâre sa o depuna la grefa instanţei care a ordonat publicatia.
(3)Dacă hotărârea nu se poate reface pe calea aratata la alin. 1 şi 2, se va trece la refacerea ei de către instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor art. 583.*) (4) Dacă dosarul, inclusiv hotărârea, nu se poate reface nici potrivit alin. 3, instanţa de apel va judeca din nou pricina în fond. Pentru judecata din nou a cauzei, părţile sunt obligate sa faca dovada ca între ele a existat litigiul ce face obiectul rejudecarii şi ca acesta a fost solutionat prin hotărâre judecătorească. Dovada se va face cu orice inscrisuri sau extrase din registrele ori din alte evidente ale instanţei judecătorești sau ale altor autorităţi.**)
*)Alin. (3) al art. 584 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 215 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 584 avea urmatorul continut: "(3) Dacă hotărârea nu se poate reface pe calea aratata mai sus, ori dacă părţile tăgăduiesc fiinta sau cuprinsul inscrisurilor pe care s-a intemeiat hotărârea, se va pasi la refacerea lor de către instanţa de apel potrivit cu dispozitiile aratate în articolul de mai sus."
**)Alin. (4) al art. 584 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 216 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 584 avea urmatorul continut: "(4) Dacă nici pe aceasta cale dosarul nu se poate reface, instanţa de apel judeca din nou pricina în fond."
(1)Instanţa care a pronuntat hotărârea disparuta va proceda în toate cazurile la refacerea acesteia potrivit dispoziţiilor art. 583 şi 584. (2) Dacă în cursul judecatii a fost gasita hotărârea disparuta, cererea va fi respinsa.
(3)De asemenea, dacă ulterior judecatii hotărârea disparuta a fost gasita, hotărârea refacuta potrivit dispoziţiilor aratate la alin. 1 va fi anulata de către instanţa care a pronuntat-o.*)
*)Art. 585 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 217 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 585 avea urmatorul continut: "Art. 585. Dacă dosarul sau inscrisurile disparute priveau o pricina în care se pronuntase o hotărâre devenita irevocabila, acea hotărâre se va reface de instanţa de fond, după procedura prevăzută de art. 583 şi 584."
Când debitorul va voi sa plateasca ceea ce e dator şi creditorul nu va voi sa primeasca plata, debitorul e în drept a face oferta reala şi a consemna ce e dator.
(1)Spre acest sfârşit el va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecătoresc de lângă instanţa domiciliului acestuia sau a domiciliului ales, o somatie, ca sa primeasca valoarea datorata.
(2)În acea somatie se va arata ziua, ora şi locul, când şi unde suma sau obiectul oferit are să-i fie predat.
(1)Dacă creditorul nu voieste să se prezinte sau sa primeasca suma sau obiectul oferit, executorul judecătoresc va incheia proces-verbal şi va arata dacă creditorul a iscalit ori n-a putut sau n-a voit sa iscălească.
(2)Debitorul, în acest caz, va putea, spre a se libera, sa consemneze suma sau bunul oferit la Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau, după caz, la o unitate specializata, iar recipisa se va depune la executorul judecătoresc de pe lângă instanţa domiciliului creditorului.
Alin (2) al art. 588 a fost modificat prin art. 1 pct. 36 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 588 avea urmatorul continut: "(2) Debitorul, în acest caz, va putea, spre a se libera, sa consemneze suma sau lucrul oferit la Casa de Economii şi Consemnatiuni sau administratia financiară a judeţului respectiv, iar recipisa se va depune la executorii judecătorești ai instanţei domiciliului creditorului."
Alin. (2) al art. 588 a fost modificat de pct. 77 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Cererea ce s-ar putea face inaintea judecatoriei, sau pentru ca să se intareasca, sau pentru ca să se anuleze aceste oferte şi consemnatii, se va face prin osebita petitie, după regulile stabilite pentru cererea principala.
Se vor aplica celelalte randuieli ale Codului civil, privitoare la ofertele de plată şi la consemnatii, cuprinse în art. 1114 - 1121 inclusiv, afară de alin. 8 din art. 1115 şi alin. 3 şi 4 din art. 1116.
(1)Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanta este constatata prin act scris şi este exigibila, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeste ca a intentat actiune. El poate fi obligat la plata unei cautiuni în cuantumul fixat de către instanţa.
(2)Acelasi drept îl are şi creditorul a cărui creanta nu este constatata în scris, dacă dovedeste ca a intentat actiune şi depune, o dată cu cererea de sechestru, o cautiune de jumătate din valoarea reclamata.
(3)Instanţa poate incuviinta sechestrul asigurator chiar dacă creanta nu este exigibila, în cazurile în care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustraga de la urmărire sau să-şi ascunda ori să-şi risipeasca averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedeasca indeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de alin. 1 şi să depună o cautiune al carei cuantum va fi fixat de către instanţa.
(1)Cererea de sechestru asigurator se adreseaza instanţei care judeca procesul.
(2)Instanţa va decide de urgenta, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixand totodata, dacă este cazul, cuantumul cautiunii şi termenul inauntrul caruia urmeaza să fie depusa aceasta. Incheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judeca de urgenta şi cu precadere, cu citarea în termen scurt a părţilor.
(3)Dispozitiile art. 581 alin. 3 privitoare la pronuntarea şi redactarea hotărârii se aplică atât la solutionarea cererii, cat şi la judecarea recursului.
(4)Nedepunerea cautiunii în termenul fixat de instanţa atrage desfiintarea de drept a sechestrului. Aceasta se constata prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor.
(1)Măsura sechestrului asigurator se aduce la indeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor privitoare la executarea silita, care se aplică în mod corespunzător.
(2)În cazul bunurilor mobile, executorul va aplica sechestrul asupra bunurilor urmaribile numai în măsura necesară realizării creantei.
(3)Sechestrul asigurator pus asupra unui imobil se va inscrie de îndată în cartea funciara. Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv.
(4)Împotriva modului de aducere la indeplinire a masurii sechestrului cel interesat va putea face contestaţie.
Dacă debitorul va da, în toate cazurile, garantie indestulatoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurator. Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, de urgenta şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai recursului în termen de 5 zile de la pronuntare. Recursul se judeca de urgenta şi cu precadere. Dispozitiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
În cazul în care cererea principala, în temeiul careia a fost incuviintata măsura asiguratorie, a fost anulata, respinsa sau perimata prin hotărâre irevocabila, ori dacă cel care a facut-o a renuntat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea masurii de către instanţa care a incuviintat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor. Dispozitiile art. 593 se aplică în mod corespunzător.
Art. 595 a fost modificat prin art. 1 pct. 37 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare art. 595 avea urmatorul continut: "Art. 595. În cazul în care cererea principala, în temeiul careia a fost incuviintata măsura asiguratorie, a fost anulata, respinsa sau perimata prin hotărâre irevocabila, debitorul poate cere ridicarea masurii de către instanţa care a incuviintat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor. Dispozitiile art. 593 se aplică în mod corespunzător."
Art. 595 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 78 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
*)Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
Valorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face decat după ce creditorul a obţinut titlul executoriu.
(1)Poprirea asiguratorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite de art. 591. (2) Dispozitiile art. 592-595 se aplică în mod corespunzător.Secţiunea a III-a Sechestrul judiciar
Ori de cate ori exista un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanţa competenţa pentru judecarea cererii principale va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
(1)Se va putea, de asemenea, incuviinta sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces:
1.asupra unui bun pe care debitorul îl ofera pentru liberarea sa;
2.asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual;
3.asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garantia creditorului, când acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului sau ori când are motive temeinice sa banuiasca ca debitorul va fugi ori să se teama de sustrageri sau deteriorari.
(2)În aceste cazuri, competenţa este instanţa în circumscripţia careia se afla bunul.
(1)Cererea de sechestru judiciar se judeca de urgenta, cu citarea părţilor. În caz de admitere, instanţa va putea sa oblige pe reclamant la darea unei cautiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3. Incheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la pronuntare. Dispozitiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
(2)Paza bunului sechestrat va fi incredintata persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neintelegere, unei persoane desemnate de instanţa, care va putea fi chiar deţinătorul bunului. În acest scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situarii bunului ce urmeaza a fi pus sub sechestru şi-l va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi inaintat şi instanţei care a incuviintat măsura.
(3)Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi administrare, va incasa orice venituri şi sume datorate şi va putea plati datorii cu caracter curent, precum şi cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, el va putea sta în judecata în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabila a instanţei care l-a numit.
(4)Dacă administrator-sechestru a fost numita o altă persoană decat deţinătorul, instanţa va fixa, pentru activitatea depusa, o sumă drept remuneratie, stabilind totodata şi modalitatile de plată.
În cazuri urgente, preşedintele instanţei va putea numi, prin încheiere irevocabila data fără citarea părţilor, un administrator provizoriu până la solutionarea cererii de sechestru judiciar.
*)Capitolul IV (art. 591-601) este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 218 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul IV avea urmatorul continut: "Capitolul IV. Sechestrul asigurator şi judiciar
Art. 591. (1) Proprietarii, principalii chiriasi sau arendasii vor putea, pentru arenzile sau chiriile neplatite şi datorate, sa sechestreze, printr-o simpla petitie, data către autoritatea judecătorească locala, lucrurile şi fructele care se vor afla în casa, mosie sau pamantul inchiriat ori arendat.
(2)Ei vor putea sa sechestreze şi averea miscatoare care se afla în casa, mosie sau pamantul inchiriat ori arendat.
(3)Ei vor putea sa sechestreze şi averea miscatoare care se afla în casa sau pe mosia lor, dar care s-a transportat în alt loc fără consimtamantul proprietarului, şi proprietarul păstrează privilegiul sau pe aceasta avere, intrucat timp a revendicat-o, potrivit art. 1730 din Codul civil.
(4)Acelasi drept îl au proprietarii, principalii chiriasi şi arendasii care nu au contract scris; sunt însă indatorati ca o dată cu cererea de sechestru, să prezinte dovada de chemare în judecata şi sa dea o cautiune fixata de autoritatea judecătorească.
Art. 592. Lucrurile subchiriaşilor care se vor afla în locurile ocupate de dinsii şi fructele pamantului ce li s-a subarendat se vor putea sechestra pentru plata chiriei sau arenzii ce datoreste chiriasul sau arendasul principal. Li se vor tine însă în seama chiriile sau arenzile ce ei au platit de buna credinta pentru termenii trecuti, nu însă şi plăţile ce vor fi facut înainte de vreme.
Art. 593. Aceste sechestrari se vor face prin un executor judecătoresc al instanţei unde este asezat nemişcătorul, cu aceleasi forme cu care se fac şi urmaririle pentru vinzarea silita a miscatoarelor.
Art. 594. (1) Orice alt creditor, a carei creanta este constanta printr-un act scris şi este ajunsa la termen va putea, deodata cu chemarea în judecata pentru plata creantei sale, sa puna, un sechestru asigurator pe mobilele datornicului sau.
(2)Acelasi drept îl vor avea şi creditorii care n-au act scris; sunt însă indatorati ca, odata cu cererea de sechestru, sa dea o cautiune de a treia parte din valoarea reclamata.
Art. 595. Acest sechestru se va pune cu incuviintarea instanţei datornicului şi creditorul va putea fi supus la o cautiune.
Art. 596. (1) Ori de cite ori exista un proces asupra proprietăţii sau posesiei unui lucru miscator sau nemiscator, asupra administraţiei sau folosinţei unui lucru comun, judecata va putea, după cererea celui interesat şi citarea părţilor, sa incuviinteze sechestrul bunului sau al lucrului comun, a cărui proprietate, posesie, administratie sau folosinţă se discuta, putind sa oblige pe reclamant a da o cautiune ce va fi fixata de judecată.
(2)Paza bunului sechestrat poate fi incredintata sau deţinătorului acelui bun sau unei a treia persoane, numita de judecator, în caz de neintelegere între părţi.
(3)Sechestrul va putea face toate actele de conservare şi administratie. Va putea sta în judecata în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, numai cu o prealabila indrituire a autorităţii care l-a numit.
(4)Sechestrul judiciar va incasa orice venituri şi sume datorate, va putea plati datorii cu caracter curent precum şi cele constatate prin titlul executor.
(5)Plata sechestrului se va fixa de judecată care l-a înfiinţat.
(6)În nici un caz ea nu va putea depăşi, pe fiecare an, de zece la suta din venitul net anual al bunului apreciat de instanţa.
Art. 597. (1) Judecatoria va putea însă sa incuviinteze a se sechestra în miinile datornicului averea sa miscatoare, pentru creantele aratate la art. 594, chiar când nu sunt ajunse la termen, în cazurile urmatoare:
1.când datornicul a micsorat prin fapta sa asigurarile ce daduse sau nu a dat asigurarile promise;
2.când e pericol ca datornicul sa fuga sau să-şi ascunda ori să-şi risipeasca averea sa.
(2)În ambele aceste cazuri, sechestrul nu se va putea incuviinta decit cu dare de cautiune care va fi fixata de autoritatea judecătorească.
Art. 598. Dacă datornicul va da, în toate cazurile, garantie indestulatoare, judecatoria va putea ridica sechestrul de asigurare.
Art. 599. Sechestrul de asigurare se va pune prin executorii judecătorești, după aceleasi forme ca şi cele cerute pentru urmarirea miscatoarelor şi numai pe averea miscatoare ce se poate urmări.
Art. 600. În toate cazurile aratate în acest capitol, autoritatea judecătorească va putea, după trebuinte şi în cazurile urgente, sa dea autorităţii locale ordin în scris ca chiar inaintea mergerii agentului să se opreasca datornicul a scoate sau a da de o parte vreun lucru din cele a caror sechestrare se cere.
Art. 601. În toate cazurile aratate în acest capitol, vinzarea silita a mobilelor nu se va putea face decit după ce creditorul va fi dobândit un titlu executor."
Abrogate.*)
*)Dispozitiile cuprinse în acest capitol au fost abrogate prin art. 49 din Decretul nr. 32 din 31.01.1954, pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.
Cererea de divort este de competenţa judecatoriei în circumscripţia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Dacă sotii nu au avut domiciliu comun sau dacă nici unul din soti nu mai locuieste în circumscripţia judecatoriei în care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenţa este aceea în circumscripţia careia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în tara, este competenţa judecatoriei în circumscripţia careia îşi are domiciliul reclamantul.
(1)Sotul pârât poate să faca şi el cerere de divort, cel mai tarziu până la prima zi de infatisare, în sedinta publică, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată, pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra fondului, în cererea reclamantului.
(2)Cererea paratului se va face la aceeasi instanţa şi se va judeca împreună cu cererea reclamantului.
În cazul când motivele divorţului s-au ivit după începerea dezbaterilor la prima instanţa şi în timp ce judecata primei cereri se afla în apel, cererea paratului va fi facuta direct la instanţa investita cu judecarea apelului.
La articolul 609, cuvintele "secţiunea tribunalului popular" se inlocuiesc cu "instanţa" de pct. 33 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Neintroducerea cererii în termenele aratate în articolele de mai sus atrage decaderea pentru sotul pârât din dreptul de a cere divortul, afară de cazul când cererea reclamantului a fost respinsa şi motivele divorţului s-au ivit în urma.
Cererea de pensie de întreţinere potrivit Codului familiei se va face la judecatoria investita cu cererea de divort, chiar dacă între timp s-au ivit schimbari cu privire la domiciliul părţilor.
(1)Cererea de divort va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata, numele copiilor minori nascuti din căsătorie sau care se bucura de situaţia legala a copiilor nascuti din căsătorie.*) (2) Dacă nu sunt copii minori, se va face aratare despre aceasta.
(3)La cerere, se va alatura un extract de căsătorie şi cate un extract de nastere al copiilor minori.
(4)Cererea de divort, împreună cu inscrisurile doveditoare, se va prezenta personal de către reclamant presedintelui judecatoriei.
(5)Pârâtul nu este tinut sa faca intampinare.
(6)Interogatoriul nu poate fi cerut pentru dovedirea motivelor de divort.***)
Alin. (4) al art. 612 a fost modificat de pct. 34 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
*)Alin. (1) al art. 612 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 219 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 612 avea urmatorul continut: "(1) Cererea de despartenie va cuprinde, pe linga cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata, numele copiilor minori nascuti din căsătorie sau care se bucura de starea legala de copii legitimi faţă de amindoi sotii, precum şi a copiilor recunoscuti de acestia."
**)Alin. (6) al art. 612 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 220 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (6) al art. 612 avea urmatorul continut: "(6) Interogatorul şi juramintul nu pot fi cerute pentru dovedirea motivelor de despartenie."
***)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 816 din 29 noiembrie 2007, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 612 alin. 6 din Codul de procedură civilă, constatându-se ca acestea sunt neconstituţionale.
Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
În consecinţă, dispoziţiile art. 612 alin. 6 din Codul de procedură civilă au fost suspendate în perioada 29 noiembrie 2007-12 ianuarie 2007, iar incepând cu data de 13 ianuarie 2007 acestea şi-au încetat efectele juridice.
Preşedintele instanţei, primind cererea de divort, va da reclamantului sfaturi de impacare şi, în cazul în care acesta staruie în cererea sa, va fixa termen pentru judecarea cauzei.
Art. 613 a fost modificat de pct. 35 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când este cazul, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului.
Primind cererea de divorţ formulată în condiţiile alin. 1, instanţa va verifica existenţa consimţământului soţilor, după care va fixa termen pentru soluţionarea cererii în camera de consiliu.
La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.
La cererea soţilor, instanţa va pronunţa o hotărâre cu privire la divorţ potrivit alin. 3. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa se va pronunţa, potrivit legii, cu privire la numele pe care îl va purta fiecare soţ după desfacerea căsătoriei şi, când este cazul, cu privire la încredinţarea copiilor minori şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Tot astfel, instanţa va putea lua act de învoiala soţilor cu privire la alte cereri accesorii, în condiţiile legii.
În cazul în care soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanţa va continua judecata administrând probele prevăzute de lege pentru soluţionarea acestor cereri.
Art. 613^1 a fost modificat de pct. 36 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Art. 613^1 a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţa preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocatia pentru copii şi la folosirea locuinţei.
În faţa instanţelor de fond, părţile se vor infatisa în persoana, afara numai dacă unul dintre soti executa o pedeapsă privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie sau are reşedinţa în strainatate; în aceste cazuri, părţile se vor putea infatisa prin mandatar.
În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului prin înţelegerea părţilor.
În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.
Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.
Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.
Art. 614^1 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)Cererea de divort se judeca în sedinta publică. Instanţa va putea sa dispună însă judecarea în camera de consiliu, dacă va aprecia ca prin aceasta s-ar asigura o mai buna judecare sau administrare a probelor.
(2)În toate cazurile hotărârea se pronunţă în sedinta publică.
Dacă la termenul de judecată, în prima instanţa, reclamantul lipseste nejustificat şi se infatiseaza numai pârâtul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta.
Art. 616 a fost modificat de pct. 37 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Dacă procedura de chemare a sotului pârât a fost indeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanţa va cere dovezi sau va dispune cercetari pentru a verifica dacă pârâtul îşi are domiciliul la locul indicat în cerere şi dacă, constata că nu domiciliaza acolo, va dispune citarea lui la domiciliul sau, precum şi, dacă este cazul, la locul sau de muncă.
Art. 616^1 a fost modificat de pct. 38 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
(1)Instanţa poate să pronunte divortul împotriva ambilor soti, chiar atunci când numai unul din ei a facut cerere, dacă din dovezile administrate reiese vina amandurora.
(2)Hotărârea prin care se pronunţă divortul nu se va motiva, dacă ambele părţi solicita instanţei aceasta.
(3)În cazurile prevăzute de art. 38 alin. 1 din Codul familiei, instanţa va dispune desfacerea căsătoriei fără a pronunţa divorţul din vina unuia sau a ambilor soţi.
Alin. (2) şi (3) ale art. 617 au fost introduse de pct. 39 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Alin. (3) al art. 617 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
(1)Reclamantul poate renunta la cerere în tot cursul judecatii inaintea instanţelor de fond, chiar dacă pârâtul se impotriveste. Renuntarea reclamantului nu are nici o inraurire asupra cererii facute de pârât.
(2)Actiunea de divort se va stinge prin impacarea sotilor în orice faza a procesului, chiar dacă intervine în instanţa de apel sau de recurs iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii.
(3)Reclamantul însă va putea porni o cerere noua pentru fapte petrecute după impacare, şi în acest caz el se va putea folosi şi de faptele vechi.
Alin. (2) al art. 618 a fost modificat de pct. 40 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
(1)Termenul de apel, precum şi cel de recurs este de 30 de zile şi curge de la comunicarea hotărârii.
(2)Apelul sau, după caz, recursul reclamantului împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesustinut, dacă la judecata se prezinta numai pârâtul.
(3)Apelul sau recursul paratului va fi judecat chiar dacă se infatiseaza numai reclamantul.
(4)Hotărârea care se pronunţă în condiţiile art. 613^1 alin. 1 este definitivă şi irevocabila în ce priveste divortul.
(5)Hotărârea data în materie de divort nu este supusă revizuirii.
Art. 619 a fost modificat de pct. 41 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Abrogate.*)
*)Art. 620-642 au fost abrogate prin Decretul nr. 40 din 22 ianuarie 1953 privitor la procedura succesorala notariala.
Vinzarea miscatoarelor unei mosteniri
Abrogate.*)
*)Art. 643-673 au fost abrogate prin art. 1 pct. 221 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 643-673 aveau urmatorul continut: "Art. 643. Când vinzarea miscatoarelor unei mosteniri se va face pe baza art. 730 alin. 1 din Codul civil, aceasta vinzare se va executa potrivit rinduielilor aratate pentru vinzarea silita a miscatoarelor, prin art. 437, 440, 443, 444 şi 455 din acest cod.
Art. 644. Partea interesata se va adresa la judecatorie, alegind şi un domiciliu în acel loc, dacă locuieste în altă parte.
Art. 645. Se va face inventarul obiectelor de vindut, după ce se va chema atit cel ce a facut cererea, cit şi alte persoane interesate cunoscute.
Art. 646. Vinzarea publică se va face la locul insemnat de judecatorie potrivit art. 432 din aceasta legiuire.
Vinzarea bunurilor nemiscatoare ale nevârstnicilor*)
Art. 647. Vanzarea bunurilor nemiscatoare ale nevârstnicilor nu va putea fi incuviintata decit după un aviz al rudelor, aratator de natura bunurilor şi de valoarea lor aproximativa.
Acest aviz nu va fi necesar dacă bunurile vor fi totodata şi ale vârstnicilor şi dacă vinzarea este ceruta de dinsii. Se va urma atunci potrivit rinduielilor din sectia urmatoare.
Art. 648. Când judecatoria va intari acest aviz, va declara tot în hotărârea sa ca vinzarea se va face în fiinta tutorelui inaintea judecatoriei.
Art. 649. Incheierea care va incuviinta vinzarea va insemna şi preţul cu care are a se începe şi condiţiile ei.
Art. 650. Aceasta pretuire va fi regulata sau după avizul rudelor sau după titlurile proprietăţii, sau după contractele autentice sau iscălită cu data certa şi, de nu sunt contracte, după rolul contributiei funciare.
Cu toate astea, judecatoria va putea, după împrejurări, sa faca pretuire totala sau parţială a nemiscatoarelor.
Pretuirea aceasta se face, după importanţa şi natura bunurilor, prin unul sau trei experti, numiti de judecatorie spre acest sfirsit.
Art. 651. Dacă pretuirea a fost ordonata, expertul sau expertii, după ce vor jura inaintea judecatorului, vor face raportul lor, care va arata în scurt bazele pretuirii, fără de a intră în amanunte de descriere a bunurilor de vinzare.
Acest raport se va depune la grefa judecatoriei şi se va da o copie de pe dinsul la cei ce o vor cere.
Art. 652. Se va forma apoi un act de publicatie care va cuprinde:
1.aratarea hotărârii care incuviinteaza vinzarea;
2.numele, prenumele nevârstnicului şi al tutorelui sau;
3.aratarea nemiscatoarelor ce se vind şi un extract din condiţiile vanzarii cuprinse mai pe larg în hotărârea vanzarii;
4.preţul cu care are sa inceapa licitaţia;
5.ziua, locul şi ora când are să se faca vinzarea.
Art. 653. Acest act se va afisa, timp de 30 de zile cel puţin, atit la usa judecatoriei sau la locul unde are să se faca vinzarea, cit şi la usa consiliului local unde se afla bunurile.
Art. 654. Dacă în ziua insemnata pentru adjudecare nu iese un pret nici macar egal cu preţul insemnat de judecatorie şi publicat, judecatoria va putea, după imprejurare, sau sa aprobe preţul iesit sau sa amine vinzarea pentru alt termen, care se va publică tot în chipul aratat în articolul de mai sus.
Art. 655. Sunt declarate comune acestei secţiuni articolele 531, 532, 536, 537, 538, 539, 544, 545, 546, 547, 548, 549 şi 550 din acest cod.
Art. 656. În cele 8 zile care vor urma după adjudecare, oricine va putea sa supraliciteze cu a zecea parte mai mult peste preţul iesit, conformindu-se şi cu cele aratate la art. 541, 542, 543 şi 654 din acest cod.
Impartiri şi licitatii
Art. 657. Impartirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin judecatorie dacă ele nu o pot face prin buna înţelegere.
Art. 658. În cazurile aratate de art. 733 şi 747 din codicele civil, impartirea se va face după cererea părţii celei mai staruitoare.
Art. 659. Numirea de tutore pentru nevărstnici, care intr-o imparteala au interese contrarii, se va face de către judecatorie, după avizul consiliului de familie.
Art. 660. În urma raportului judecatorului numit pentru operaţiunile impartelii, potrivit art. 733 din codicele civil, judecatoria va hotari a se face imparteala în natura şi, de va fi trebuinta, va hotari vinzarea unora sau mai multor nemiscatoare.
Aceasta vinzare se va face prin licitaţie inaintea judecatoriei unde se afla asezat nemişcătorul, cu expertiza sau fără expertiza, după împrejurări.
Art. 661. Dacă judecatoria va hotari a se face expertiza, el va putea numi unul sau trei experti, care, după ce vor jura, vor face la faţa locului raportul lor după bazele pretuirii, fără să între în amanuntele de descriere a obiectelor de impartit.
Art. 662. Vinzarea obiectelor se va face potrivit cu cele ce s-a zis pentru vinzarea bunurilor nemiscatoare ale nevârstnicilor.
Până la vinzare, părţile vor putea imparti între ele veniturile bunului miscator, potrivit cu partea ce fiecare are stabilit judecatoreste sau recunoscut de toţi, în bunul ce se vinde.
Art. 663. Dacă în ziua insemnata pentru adjudecare preţul iesit nu va fi egal cu preţul pus de judecatorie se va urma cum s-a zis în art. 654 din acest cod.
Art. 664. În cele opt zile după adjudecare, oricine va putea sa supraliciteze cu a zecea parte mai mult peste preţul adjudecarii, potrivit cu cele zise la art. 656 din acest cod.
Art. 665. Când situaţia nemiscatorului va cere mai multe expertize deosebite şi se va constata ca fiecare bun nu se poate imparti, vinzarea prin licitaţie nu se mai face dacă, din apropierea raporturilor, rezultă ca totalitatea nemiscatoarelor poate a se imparti în natură.
Art. 666. Dacă cererea este ca nemişcătoarele să se imparta în mai multe părţi în natura, după ce vor face pretuirea, vor insemna cum trebuie să se compuna fiecare lot sau partea a se da.
Raportul expertilor fiind aprobat de judecatorie, loturile sau particelele vor fi trase la sorti, fără cu părţile, inaintea judecatoriei.
Art. 667. În celelalte cazuri se va urma potrivit cu art. 737 până la 750 din codicele civil.
Beneficiul de inventar
Art. 668. Dacă mostenitorul beneficiar voieste, înainte de a se declara mostenitor, ca, potrivit cu codicele civil, să se autorizeze a vinde bunurile miscatoare ale mostenirii, el va prezenta spre acest sfirsit, o petitie la judecatoria locului unde s-a deschis mostenirea.
Vinzarea se va face inaintea unui executor judecătoresc, conform art. 432, 437, 438, 440, 442, 443, 444 şi 445.
Art. 669. Dacă cererea este de a se vinde bunuri nemiscatoare de ale succesiunii, mostenitorul beneficiar va prezenta judecatoriei locului unde e deschisa succesiunea o petitie în care se arata necesitatea acestei vanzarii şi nemişcătoarele de vindut.
Judecatorul va comunică cererea procurorului şi va hotari de trebuie a se face vinzarea şi de trebuie sau nu a se face pretuirea de experti.
Art. 670. Se va proceda la vinzarea după formalitatile prescrise pentru vinderea nemiscatoarelor unui nevârstnic.
Art. 671. Mostenitorul beneficiar se va socoti mostenitor pur şi simplu dacă a vindut nemiscatoare fără a urma potrivit rinduielilor prescrise mai sus.
Art. 672. Actiunile ce mostenitorul beneficiar are a intenta în contra mostenirii, le va intenta în contra celorlalţi mostenitori, le va intenta în contra unui curator ce se va numi după formele cum se numesc curatorii la mostenirile vacante.
Art. 673. Mostenitorul beneficiar va fi obligat a da socoteala despre administratia sa şi va fi răspunzător de actele gestiunii sale."
CAP VII^1
Procedura impartelii judiciare*)
*)Capitolul VII^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 222 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Judecarea oricarei cereri de imparteala privind bunuri asupra cărora părţile au un drept de proprietate comuna se face cu procedura prevăzută în capitolul de faţa, în afara cazurilor în care legea stabileste o alta procedura.
Reclamantul este obligat sa arate în cerere persoanele între care urmeaza a avea loc imparteala, titlul pe baza caruia se cere imparteala, toate bunurile supuse impartelii, evaluarea lor, locul unde acestea se afla, precum şi persoana care le detine sau le administreaza.
La prima zi de infatisare, dacă părţile sunt prezente, instanţa le va cere declaratii cu privire la fiecare dintre bunurile supuse impartelii şi va lua act, când este cazul, de recunoasterile şi acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla şi valoarea acestora.
(1)În tot cursul procesului instanţa va starui ca părţile sa imparta bunurile prin buna invoiala.
(2)Dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la impartirea bunurilor, instanţa va hotari potrivit invoielii lor. Imparteala se poate face prin buna invoiala şi dacă printre cei interesati se afla minori sau persoane puse sub interdictie, însă numai cu incuviintarea prealabila a autorităţii tutelare, precum şi, dacă este cazul, a ocrotitorului legal.
(3)În cazul în care înţelegerea priveste impartirea numai a anumitor bunuri, instanţa va lua act de aceasta invoiala şi va pronunţă o hotărâre parţială, continuand procesul pentru celelalte bunuri.
(4)Dispozitiile art. 271-273 sunt aplicabile.
(1)Dacă părţile nu se invoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia şi creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii faţă de altii. Dacă se imparte o mostenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin mostenire, datoriile şi creantele comostenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile mostenirii.
(2)Instanţa va face imparteala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedeaza la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se intregesc printr-o sumă de bani.
(1)Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de masuratoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care instanţa nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele aratate la art. 673^5 alin. 1, intocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. 258. Prin aceeasi încheiere instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.
(2)Raportul de expertiza va arata evaluarea şi criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natura şi în ce mod anume, propunand loturile ce urmeaza să fie atribuite.
În cazul în care, după pronuntarea incheierii prevăzute de art. 673^6 alin. 1, dar mai înainte de pronuntarea hotărârii de imparteala, se constată că exista şi alti coproprietari sau ca au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse impartelii, fără ca, privitor la acesti coproprietari sau la acele bunuri, sa fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanţa va putea da o noua încheiere, care va cuprinde, după caz, şi coproprietarii sau bunurile omise. În aceleasi condiţii instanţa poate, cu consimtamantul tuturor coproprietarilor, sa scoata un bun care a fost cuprins din eroare în masa de impartit.
Incheierile prevăzute la art. 673^6 alin. 1 şi art. 673^7 pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odata cu fondul, fiind supuse acelorasi cai de atac ca şi hotărârea data asupra fondului procesului.
Articolul 673^8 a fost modificat prin art. 1 pct. 5 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.
Art. 673^8 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va tine seama, după caz, şi de acordul părţilor, marimea cotei-părţi ce se cuvine fiecareia ori masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupatia părţilor, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a se cere imparteala, au facut constructii, imbunatatiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Art. 673^9 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
(1)În cazul în care imparteala în natura a unui bun nu este posibila sau ar cauza o scadere importanţa a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod pagubitor destinaţia economica, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu intregul bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer sa li se atribuie bunul, instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute la art. 673^9. Prin încheiere ea va stabili şi termenul în care coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezinta cotele-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.
(2)Dacă coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui bunul.
(3)În cazul în care coproprietarul nu depune în termen sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar, în condiţiile prezentului articol.
(4)La cererea unuia dintre coproprietari instanţa, ţinând seama de imprejurarile cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodata sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plateasca.
(1)În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, desi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vanzarea bunului, stabilind totodata dacă vanzarea se va face de către părţi prin buna invoiala ori de către executorul judecătoresc.
(2)Dacă s-a dispus ca vanzarea bunului să se faca de părţi prin buna invoiala, instanţa va stabili şi termenul în care aceasta va fi efectuata. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. La implinirea termenului părţile vor prezenta instanţei dovada vanzarii.
(3)În cazul în care vanzarea prin buna invoiala nu se realizează în termenul prevăzut de alin. 2, instanţa, prin încheiere, va dispune ca vanzarea să fie efectuata de executorul judecătoresc.
(4)Incheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat cu apel. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste incheieri nu mai pot fi supuse apelului o dată cu hotărârea asupra fondului procesului.
(1)După ramanerea irevocabila a incheierii prin care s-a dispus vanzarea bunului de către executorul judecătoresc, acesta va proceda la efectuarea vanzarii la licitaţie publică.
(2)Executorul va fixa termenul de licitaţie, care nu va putea depăşi 30 de zile pentru bunurile mobile şi 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii incheierii, şi va instiinta coproprietarii despre data, ora şi locul vanzarii.
(3)Pentru termenul de licitaţie a bunurilor mobile executorul va întocmi şi va afisa publicatia de vanzare cu cel puţin 5 zile înainte de acel termen.
(4)În cazul vanzarii unui bun imobil, executorul va întocmi şi va afisa publicatia de vanzare cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul de licitaţie.
(5)Coproprietarii pot conveni ca vanzarea bunurilor să se faca la orice pret oferit de participantii la licitaţie.
(6)Dispozitiile prezentului articol se completeaza în mod corespunzător cu dispozitiile capitolelor II, III şi IV din Cartea a V-a privind vanzarea la licitaţie a bunurilor mobile şi imobile.
La cererea uneia dintre părţi instanţa poate proceda la imparteala bunurilor pentru care nu a dispus vanzarea potrivit art. 673^11.
(1)În toate cazurile, asupra cererii de imparteala instanţa se va pronunţă prin hotărâre.
(2)Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalti, precum şi cele rezultate din vanzare vor fi impartite de instanţa potrivit dreptului fiecarui coproprietar.
(3)În cazul în care imparteala nu se poate realiza în nici una dintre modalitatile prevăzute de lege, instanţa va hotari închiderea dosarului.
(1)Cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai dacă:
1.nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare;
2.reclamantul dovedeste ca, înainte de această dată, el a posedat cel puţin un an;
3.posesiunea lui intruneste condiţiile cerute de art. 1846 şi 1847 din Codul civil.
(2)În cazul când deposedarea sau tulburarea s-a facut prin violenta, reclamantul este scutit de a face dovada ceruta la punctele 2 şi 3 din acest articol.
(3)Cererile posesorii se judeca de urgenta şi cu precadere.
(4)Intampinarea nu este obligatorie.
Asemenea cereri se pot face şi pentru ocrotirea servitutilor continue şi aparente.
Cererile posesorii pot fi facute şi de cel care detine lucrul în interesul sau propriu, în temeiul unui contract incheiat cu posesorul, afara numai dacă tulburatorul nu este cel pentru care el detine.
Abrogate.*)
*)Art. 677-686 au fost abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954.
Abrogate.*)
Art. 687-691 au fost abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954.
Abrogate.*)
*)Art. 692-697 au fost abrogate prin art. 1 pct. 223 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 692-697 aveau urmatorul continut: " Art. 692. Datornicii, care vor fi în pozitie de a reclama cesiunea judiciara acordată de art. 1126 al codicelui civil, vor fi tinuti a depune la grefa judecatoriei, unde aceasta cerere va fi facuta, bilantul lor, registrele lor, dacă au, şi titlurile lor active.
Art. 693. Cererea datornicului se va indrepta la judecatoria domiciliului sau.
Art. 694. Aceasta cerere va fi comunicata parchetului. Ea nu va suspenda efectul nici unei urmariri, afara numai dacă judecatorii, chemind şi pe părţi, vor ordona ca să se suspende aceasta execuţie provizor.
Art. 695. Datornicul admis la beneficiul de cesiune va fi dator sa declare în persoana, chemindu-se creditorii în sedinta publică a judecatoriei, ca voieste a ceda bunurile sale.
Judecatoria va incheia proces-verbal de pe aceasta declarare.
Art. 696. Hotărârea care va admite cesiunea bunurilor da putere creditorilor a vinde bunurile miscatoare sau nemiscatoare ale datornicului şi se va proceda la aceasta vinzare în formele prescrise pentru mostenitorii sub beneficiu de inventar.
Art. 697. Nu pot fi admisi la beneficiu de cesiune: stelionarii, bancrutii fraudulosi, persoanele condamnate pentru furt sau inselaciune (escrocherie); nici contabilii, tutorii, administratorii sau depozitarii."
Abrogate.*)
Art. 698-709 au fost abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954.
Abrogate.*)
*)Dispozitiile acestei secţiuni (art. 710-720) au fost abrogate prin Legea nr. 7/1996, precum şi prin Legea nr. 99/1999.
Art. 72 din LEGEA nr. 7 din 13 martie 1996, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 26 martie 1996 prevedea:
La data finalizarii lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliara pentru intreg teritoriul administrativ al unui judet îşi inceteaza aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, urmatoarele dispozitii legale:
–art. 710-720 din Codul de procedură civila, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet;
După definitivarea cadastrului la nivelul intregii tari, se abroga:
–art. 710-720 din Codul de procedură civila, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet;
Art. 105 din LEGEA nr. 99 din 26 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 27 mai 1999 prevedea:
La data intrarii în vigoare a prezentului titlu se abroga:
–art. 710 şi 713 din Codul de procedură civila, în ceea ce priveste publicitatea amanetului;
Capitolul 14Dispozitii privind solutionarea litigiilor în materie comerciala
*)Capitolul XIV a fost reintrodus prin art. 1 pct. 224 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Articolul 720^1
(1)În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă.
(1^1)Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei.
(2)În scopul soluţionării litigiului prin conciliere directă, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare ce asigură trimiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
(3)Data convocarii pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2. (4) Rezultatul concilierii se va consemna într-un inscris cu aratarea pretentiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecarei părţi.
(5)Inscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocarii prevăzute la alin. 2, dovada ca de la data primirii acestei convocari au trecut 30 de zile se anexeaza la cererea de chemare în judecata.
Alin. (1) al art. 720^1 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Alin. (1^1) al art. 720^1 a fost introdus de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Alin. (2) al art. 720^1 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Articolul 720^2
În procesele şi cererile în materie comerciala părţile sau reprezentantii lor pot fi asistati de experti ori de alti specialisti.
Articolul 720^3
(1)Cererea de chemare în judecata va cuprinde:
a)numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar;
b)numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezinta în litigiu, anexandu-se dovada calităţii;
c)obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea inscrisurilor corespunzătoare;
d)motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se intemeiaza cererea;
e)semnatura părţii sau a reprezentantului acesteia, după caz.
(2)La cererea de chemare în judecata se vor anexa copii certificate de pe toate inscrisurile pe care reclamantul îşi intemeiaza pretentiile, mentionandu-se care dintre aceste inscrisuri au fost comunicate în condiţiile prevăzute de art. 720^1 alin. 2.
Articolul 720^4
(1)La primirea cererii de chemare în judecata potrivit art. 114, când este cazul, reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii, care nu a fost comunicat paratului la convocarea pentru conciliere.
(2)Pârâtul va fi citat cu menţiunea ca este obligat să depună intampinare la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, iar în procesele urgente, cu cel puţin 3 zile. Intampinarea va avea cuprinsul prevăzut de art. 115, mentionandu-se şi datele aratate la art. 720^3 alin. 1 lit. a) şi b).
(3)Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile.
(4)Incheierea privind luarea masurilor prevăzute de art. 114^1 alin. 6, în cazul proceselor şi cererilor în materie comerciala, poate fi atacata cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă a fost data cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă a fost data fără citarea lor.
Alin. (3) al art. 720^4 a fost modificat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Articolul 720^5
(1)Dacă pârâtul are pretentii împotriva reclamantului derivand din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventionala. În cazul litigiilor prevăzute de art. 720^1 nu este necesară o alta incercare de conciliere.
(2)Cererea reconventionala trebuie să indeplineasca condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecata şi va fi introdusa în cadrul termenului prevăzut pentru depunerea intampinarii.
(3)În cazul în care pârâtul a introdus cerere reconventionala, reclamantul va depune intampinare până la prima zi de infatisare. La cererea părţii interesate, instanţa, ţinând seama de complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea intampinarii, precum şi pentru studierea acesteia de către pârât.
Articolul 720^6
(1)Procesele şi cererile în materie comerciala se judeca cu precadere. Instanţa este datoare să asigure, potrivit legii, realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului.
(2)Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata, chiar şi asupra fondului, poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu, în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţa părţilor. Dispoziţiile art. 132 alin. 3 sunt aplicabile.
(3)Pentru motive temeinice, alte termene se vor acorda numai în cazul în care judecata nu poate continua potrivit alin. 2.
Alin. (2) al art. 720^6 a fost modificat de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Articolul 720^7
În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.
În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.
Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.
Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.
Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.
Art. 720^7 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Articolul 720^8
Hotărârile date în prima instanţa privind procesele şi cererile în materie comerciala sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspenda de drept executarea.
Art. 720^8 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
Art. 720^8 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
Art. 720^8 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 80 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Articolul 720^9
Pentru hotărârea judecătorească data în materie comerciala, care se aduce la indeplinire prin executare silita, hotărârea, purtând menţiunea ca este irevocabila, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalitati.
*)Art. 720^9 a fost modificat de Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
Art. 720^9 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 81 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Articolul 720^10
Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizarii prin instrainare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societatilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum şi litigiile privind drepturile şi oblibaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se solutioneaza de către instantele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comerciala, potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispozitii.
Art. 720^10 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 82 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Cartea a VIIa Dispozitii finale
Articolul 721
Dispozitiile codului de faţa alcătuiesc procedura de drept comun în materie civila şi comerciala; ele se aplică şi în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispozitii potrivnice.
Articolul 722
(1)Indeplinirea actelor de procedura şi comunicarea lor se fac în mod gratuit.
(2)Cheltuielile necesare pentru indeplinirea actelor de procedura şi comunicarea lor, prin posta sau alte mijloace, ocazionate de desfăşurarea procesului, se acopera din fondurile repartizate anume în acest scop, de la bugetul de stat.
Art. 722 a fost modificat de pct. 42 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
Articolul 723
(1)Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta şi potrivit scopului în vederea caruia au fost recunoscute de lege.
(2)Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv raspunde pentru pagubele pricinuite.
Articolul 723^1
(1)În cazurile prevăzute de lege, suma datorata de parte cu titlu de cautiune se fixeaza de către instanţa şi se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau la orice alta institutie bancara pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.
(2)Dacă legea nu prevede altfel, cautiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi suma de 20 milioane lei.
(3)Cautiunea se elibereaza celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel indreptatit în cauza nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la implinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabila, s-a solutionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cautiunea se elibereaza de îndată, dacă partea interesata declara în mod expres că nu urmareste obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Art. 723^1 a fost introdus de pct. 83 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Articolul 724Abrogat.
*)Art. 724 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.
Articolul 725
(1)Dispozitiile legii noi de procedura se aplică, din momentul intrarii ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată incepute sub legea veche, precum şi executarilor silite incepute sub acea lege.
(2)Procesele în curs de judecată la data schimbarii competentei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instante. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile legii noi privitoare la competenţa sunt pe deplin aplicabile.
(2^1)În cazul în care instanţa este desfiintata, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi de procedura.
(3)Hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse cailor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronuntate.
(4)Actul de procedura indeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii legi. În cazul în care acest act de procedura ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi mentinut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil.*)
*)Art. 725 a fost modificat prin art. 1 pct. 225 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 725 avea urmatorul continut: " Art. 725. Actele de procedura indeplinite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi rămân valabile."
Alin. (3) al art. 725 a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001**).
Alin. (2^1) al art. 725 a fost introdus de pct. 84 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
**)Alin. (3) al art. 725 a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 şi respinsa de LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005, ducand la eliminarea alin. (3). Textul acestui alineat este preluat de noul alin. (2^1), alin. (4) devine prin renumerotare noul alin. (3) şi alin. (5) devine noul alin. (4).
Articolul 726Abrogat.
*)Art. 726 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.
Articolul 727
Ori de cate ori prin alte legi se face trimitere la dispozitii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti facuta, când este cazul, la dispozitiile corespunzătoare care le inlocuiesc.*)
*)Art. 727 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 226 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 727 avea urmatorul continut: " Art. 727. Ori de cite ori legile fac trimitere la dispozitii abrogate în temeiul prezentei legi, trimiterea se va socoti facuta la dispozitiile corespunzătoare din cuprinsul legii de faţa."
Articolul 728 – 732
Abrogate.*)
*)Art. 728-732 au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.
Articolul 733
Amenzile aplicate în temeiul prevederilor prezentului cod, alte creante fiscale, precum şi orice sume ce constituie venituri bugetare, potrivit legii, se executa de către organele competente, potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silita a creanţelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispozitii.
*)Art. 733 a fost modificat prin art. 1 pct. 227 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 733 avea urmatorul continut: "Art. 733. Amenzile aplicate în temeiul prevederilor codului de faţa se executa potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silita a sumelor cuvenite bugetului de stat."
Art. 733 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 85 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
Articolul 734Abrogat.
*)Art. 734 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.
Articolul 735
(1)Legea nr. 389 din iunie 1943 pentru extinderea legislaţiei civile şi comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpati, ramine în vigoare.
(2)Abrogat.*)
*)Alin. (2) al art. 735 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.
Procesele în curs de judecată la data schimbarii competentei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instante, cu excepţia proceselor şi cererilor în materie comerciala aflate pe rolul curtilor de apel, în prima instanţa, al caror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei. Cererile în anulare împotriva ordonantelor privind somatia de plată, pronuntate de tribunal în cauze comerciale al caror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, se vor solutiona tot de către tribunal. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile prezentei ordonante de urgenta privitoare la competenţa sunt aplicabile.
Hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgenta rămân supuse cailor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronuntate."
Alin. 2 şi 3 ale art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003 au fost modificate de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004:
Procesele în curs de judecată la data schimbarii competentei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instante, cu excepţia proceselor şi cererilor în materie comerciala aflate pe rolul curtilor de apel, în prima instanţa, al caror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei. Cererile în anulare împotriva ordonantelor privind somatia de plată, pronuntate de tribunal în cauze comerciale al caror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, se vor solutiona tot de către tribunal. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile prezentei ordonante de urgenta privitoare la competenţa sunt aplicabile.
Hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgenta rămân supuse cailor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronuntate.
Art. II şi III din LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004 prevad:
Art. II
(1)Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronuntarii lor şi aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie se trimit spre judecata instanţelor imediat superioare celor care au pronuntat hotărârea în prima instanţa.
(2)Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie şi care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecata curtilor de apel.
(3)Recursurile prevăzute la alin. (1) şi (2), a caror admisibilitate în principiu nu a fost examinata până la data intrarii în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativa, instanţelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinata, se trimit prin declinarea competentei, prin încheiere irevocabila, data în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Art. III
Reproducem mai jos dispozitiile art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004, în forma modificata potrivit LEGII nr. 493 din 10 noiembrie 2004, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, având urmatorul continut:
"Art. II
Art. II din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede:
(1)Procesele în curs de judecată în prima instanţa la data schimbarii competentei instanţelor legal investite, precum şi caile de atac se judeca de instantele competente, potrivit legii.
(1)Hotărârile pronuntate de judecatorii în prima instanţa în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel.
(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrarii în vigoare a prezentei legi se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie se trimit la curtile de apel. Dispozitiile art. II alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător." (1) Procesele în curs de judecată în prima instanţa la data schimbarii competentei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instante.
(2)Caile de atac se judeca de instantele competente, potrivit prezentei ordonante de urgenta.
(3)În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrarii în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante de urgenta se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie se trimit la curtile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competentei, prin încheiere irevocabila, data în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
(4)În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile prezentei ordonante de urgenta privitoare la competenţa sunt aplicabile." (2) Apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrarii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3)Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie la data intrarii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curtilor de apel se trimit la curtile de apel.
(4)În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativa, instanţelor devenite competente să le judece."
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 25 nov. 2010 și 17 mai 2011.
Deschide forma actuală