Decizie nr. 885 din 25 octombrie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Virginia Maria Roşianu în Dosarul nr. 5.462/117/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 706D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.462/117/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar. Excepţia a fost ridicată de reclamanta intimată Virginia Maria Roşianu în cadrul soluţionării recursului împotriva Sentinţei civile nr. 3.509 din 16 august 2011 pronunţate de Tribunalul Cluj, prin care a fost respinsă acţiunea de anulare a dispoziţiei Primarului Cluj-Napoca privind reîncadrarea reclamantei şi stabilirea salariului de bază, a sporurilor şi a altor drepturi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 15 alin. (2) şi art. 41 alin. (5) din Legea fundamentală.

În acest sens, arată că la recalcularea şi stabilirea salariului aferent anului 2010 trebuiau avute în vedere şi cele două sporuri - de dispozitiv, respectiv de stabilitate - întrucât aceste drepturi băneşti au fost stabilite şi negociate prin Contractul colectiv de muncă şi Acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul Consiliului Local Cluj-Napoca, acte obligatorii care au efecte asupra tuturor subiecţilor de drept, fiind opozabile faţă de terţi, inclusiv faţă de autorităţile publice.

Potrivit art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, vor fi luate în considerare acele drepturi acordate prin acordurile colective şi contractele colective de muncă legal încheiate, în vigoare.

Totodată, măsurile de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora sunt reglementate de dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate, care prevăd obligativitatea menţinerii contractelor colective de muncă până la data expirării lor.

Întrucât Contractul, respectiv Acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul Primăriei Cluj-Napoca a intrat în vigoare anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitor la principiul neretroactivităţii legii.

Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, acestea respectând atât principiul neretroactivităţii legii, cât şi dreptul la negocieri colective. Astfel, textul art. 41 alin. (5) din Constituţie nu protejează dreptul la o negociere exhaustivă, inclusiv a drepturilor salariale ale angajaţilor din sistemul bugetar, ci doar principiul dreptului la negocieri colective în materie de muncă, fiind evident că, în materia specială a salarizării bugetarilor, pot exista limite legale, fără a fi încălcat astfel principiul libertăţii negocierii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.

Referitor la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, apreciază că interzicerea prin acest act normativ a negocierii prin contractele sau acordurile colective ori individuale de muncă a unor salarii sau alte drepturi de natură salarială care să excedeze prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor constituţionale invocate. Limitarea obiectului acestor negocieri în ceea ce priveşte drepturile salariale este justificată de sursa cheltuielilor salariale, care este bugetul de stat, astfel că negocierea drepturilor salariale nu poate depăşi resursele disponibile.

Cu privire la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, apreciază că dispoziţiile de legecriticate nu conţin norme cu caracter retroactiv, ci reglementează pentru viitor modul de calcul al salariilor personalului plătit din fonduri publice.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, precum şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010.

Deşi textele de lege criticate nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare".

Aşadar, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, având în vedere că ele continuă să producă efecte juridice asupra raportului de muncă al autorului excepţiei în privinţa salarizării şi, implicit, deci al acordării/neacordării sporurilor în discuţie.

Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009: "(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere.

(2)Sporurile specifice pe categorii de personal şi domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III şi în anexele la prezenta lege.

(3)Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranşelor de vechime în muncă şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale avute în luna decembrie 2009. (4) La funcţiile de execuţie unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate.

(5)În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a)noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b)sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. (6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

(7)Prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 şi 24 nu se aplică în anul 2010."

–Art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010: "În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele şi acordurile colective şi contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor şi care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii şi ale art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 594 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 august 2012, Curtea a constatat că "sporurile, premiile şi alte stimulente acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula" (a se vedea în acest sens Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, Decizia nr. 693 din 17 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006, Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, Decizia nr. 337 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2009, Decizia nr. 487 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 iunie 2009, Decizia nr. 876 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, Decizia nr. 243 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.280 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 24 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, precitată).

Cât priveşte dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, potrivit cărora - la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele şi acordurile colective şi contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor şi care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 - se observă că autorul excepţiei nu este nemulţumit de aceste dispoziţii, ci le invocă în argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

Referitor la invocarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că aceasta este nefondată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu retroactivează, ci se aplică numai de la data intrării lor în vigoare.

În final, cu privire la susţinerile autorului excepţiei referitoare la modalitatea concretă de reîncadrare şi de stabilire a salariului de bază, Curtea observă că acest aspectţine de competenţa instanţei judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Virginia Maria Roşianu în Dosarul nr. 5.462/117/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean