privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării
Au dreptul să inițieze proiecte de documente de politici publice și proiecte de acte normative, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, conform atribuțiilor și domeniului lor de activitate, următoarele autorități publice:
a)ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, aflate în subordinea Guvernului, precum și autoritățile administrative autonome;
b)organele de specialitate ale administrației publice centrale aflate în subordinea sau în coordonarea ministerelor, prin ministerele în a căror subordine sau coordonare se află;
c)prefecții, consiliile județene, Consiliul General al Municipiului București, potrivit legii, prin Ministerul Administrației și Internelor.
(1)Potrivit Constituției României, republicată, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.
(2)Hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor.
(3)Ordonanțele emise în domenii care nu fac obiectul legilor organice se adoptă numai în temeiul unei legi speciale de abilitare a Guvernului, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
(4)Ordonanțele de urgență se adoptă în condițiile prevăzute de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituția României, republicată.
(5)Guvernul își exercită inițiativa legislativă potrivit Constituției României, republicată, prin însușirea proiectelor de lege elaborate de ministere sau de alte autorități ale administrației publice și transmiterea acestora spre dezbatere și adoptare Parlamentului.
(1)Documentele de politici publice sunt instrumentele de decizie prin intermediul cărora sunt identificate posibilele soluții pentru rezolvarea problemelor de politici publice, astfel cum sunt definite în Hotărârea Guvernului nr. 870/2006 privind aprobarea Strategiei pentru îmbunătățirea sistemului de elaborare, coordonare și planificare a politicilor publice la nivelul administrației publice centrale.
(2)Documentele de politici publice includ și informații cu privire la evaluarea impactului, măsurile de monitorizare, evaluare și implementare a soluțiilor identificate.
(3)Documentele de politici publice, definite și structurate conform dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 870/2006 și ale Hotărârii Guvernului nr. 775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare și evaluare a politicilor publice la nivel central, cu modificările ulterioare, sunt:
a)strategia;
b)planul;
c)propunerea de politici publice.
Documentele de politici publice se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 870/2006, ale Hotărârii Guvernului nr. 775/2005, cu modificările ulterioare, precum și ale prezentului regulament.
Actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu Constituția României, republicată, cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 90/2001, cu modificările și completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.361/2006 privind conținutul instrumentului de prezentare și motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului, cu principiile ordinii de drept, precum și cu prevederile prezentului regulament.
(1)Actele normative cu impact asupra domeniilor social, economic și de mediu, asupra bugetului general consolidat sau asupra legislației în vigoare se elaborează pe baza unor documente de politici publice aprobate de Parlament sau Guvern.
(2)Dispozițiile alin. (1) nu se aplică:
a)actelor cu caracter individual care au ca obiect exclusiv:
–numiri și revocări din funcție;
–stabilirea unor date;
–aprobarea de indicatori tehnico-economici de investiții;
–aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici și ale instituțiilor publice, a rectificării acestora, precum și a normativelor de cheltuieli, pentru cazurile prevăzute de lege;
–acordarea de ajutoare financiare și de urgență;
–alocarea de fonduri de la bugetul de stat, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, precum și din Fondul național de dezvoltare;
–aprobarea finanțării de proiecte și acțiuni din fondurile pentru promovarea imaginii externe a României;
–aprobarea stemelor pentru județe, municipii, orașe și comune;
–schimbarea regimului juridic al unor imobile;
–atestarea domeniilor publice ale unităților administrativ-teritoriale;
–transferurile de imobile;
–încadrarea în categoria funcțională a drumurilor județene a unor drumuri sau a unor sectoare de drumuri;
–darea în folosință gratuită a unor imobile;
b)legii speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice;
c)actelor normative care transpun legislația comunitară sau care creează cadrul juridic necesar aplicării acesteia;
d)actelor normative inițiate ca urmare a aprobării de către Guvern a tezelor prealabile elaborate în condițiile art. 26 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
e)actelor normative prin care se ratifică, aprobă, aderă sau acceptă un tratat, în conformitate cu Legea nr. 590/2003 privind tratatele;
f)actelor normative prin care se aprobă norme metodologice prevăzute prin lege.
(1)În procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, autoritățile publice inițiatoare au obligația să respecte regulile procedurale aplicabile pentru asigurarea transparenței decizionale, prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
(2)Pentru asigurarea consultărilor preliminare cu partenerii sociali, autoritățile publice inițiatoare au obligația să supună proiectele de acte normative cu caracter economico-social analizei comisiilor de dialog social, constituite în cadrul acestora în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 369/2009 privind constituirea și funcționarea comisiilor de dialog social la nivelul administrației publice centrale și la nivel teritorial.
(3)Pentru asigurarea consultărilor preliminare cu structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, autoritățile publice inițiatoare au obligația transmiterii proiectelor de acte normative președinților structurilor asociative, în conformitate cu dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 521/2005 privind procedura de consultare a structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale la elaborarea proiectelor de acte normative.
Pentru a exprima punctul de vedere oficial al României în fața instituțiilor Uniunii Europene, inițiatorul elaborează un document de poziție națională, sub forma unui mandat sau a unui mandat general, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 115/2008 privind instituirea sistemului național de coordonare a afacerilor europene în vederea participării României la procesul decizional al instituțiilor Uniunii Europene.
Tratatele internaționale se negociază și se semnează de către persoanele desemnate în acest scop, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 590/2003.
(1)Memorandumul este instrumentul prin care se supune spre aprobare inițierea negocierii și/sau semnarea unui tratat internațional, respectiv suspendarea aplicării unui tratat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 590/2003.
(2)Memorandumul poate fi elaborat și în cazul în care este necesară o decizie a Guvernului într-o anumită problematică. Memorandumul va fi avizat de instituțiile implicate și va cuprinde descrierea respectivei probleme și propuneri pentru rezolvarea acesteia.
(3)Memorandumul este un act intern al Guvernului, care nu se publică în Monitorul Oficial al României.
(1)Pentru proiectele de coduri sau alte proiecte de legi complexe, pentru care s-au constituit comisii de specialitate, în condițiile art. 26 și următoarele din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se elaborează și se aprobă teze prealabile, conform structurii prevăzute la art. 12.
(2)Pentru proiectele de coduri sau alte proiecte de legi complexe, pentru care nu s-au constituit comisii de specialitate, în condițiile art. 26 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se elaborează documente de politici publice, astfel cum sunt acestea definite în prezentul regulament.
Tezele prealabile, supuse aprobării Guvernului, se referă în principal la:
a)informații generale relevante;
b)rezultatele cercetărilor, studiilor și documentărilor științifice efectuate;
c)componența comisiei de elaborare conform dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
d)descrierea succintă a soluțiilor și a variantelor propuse de actul normativ preconizat;
e)descrierea impactului social și economic asupra mediului de afaceri sau asupra mediului înconjurător, după caz;
f)prezentarea succintă a conținutului proiectului de cod propus sau al altor proiecte de legi complexe;
g)descrierea, în funcție de specificul prevederilor incluse, a capitolelor sau a secțiunilor de prevederi legale propuse, a aspectelor care urmează să fie reglementate;
h)descrierea activităților planificate pentru desfășurarea discuțiilor publice;
i)prezentarea informațiilor privind estimările financiare;
j)concordanța cu legislația comunitară și cu cea națională;
k)măsuri de implementare a modificărilor propuse;
l)rezultate așteptate în urma implementării modificărilor propuse.
(1)În scopul exclusiv al raportării și al informării cu privire la evoluția procesului de soluționare a unor probleme specifice, la stadiul implementării documentelor de politici publice și/sau a actelor normative inițiatorii elaborează și transmit Guvernului o notă.
(2)Nota nu poate constitui temei juridic pentru elaborarea, avizarea și adoptarea unui act normativ.
(3)Înaintea prezentării notei în cadrul ședinței Guvernului, aceasta se transmite de către inițiator Cabinetului Primului-Ministru.
(1)Proiectul punctului de vedere al Guvernului asupra propunerilor legislative parlamentare este elaborat și supus Guvernului spre aprobare de către Departamentul pentru Relația cu Parlamentul, în condițiile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 411/2007 privind organizarea și funcționarea Departamentului pentru Relația cu Parlamentul.
(2)După aprobarea în ședința Guvernului, Departamentul pentru Relația cu Parlamentul transmite punctul de vedere la Camera Deputaților sau la Senat, după caz.
(1)Inițiatorul elaborează o formă inițială a proiectului de act normativ sau a proiectului de documente de politici publice, pe care are obligația să o supună concomitent atât consultării publice, în condițiile Legii nr. 52/2003, cât și consultării preliminare interinstituționale.
(2)Consultarea preliminară interinstituțională se realizează în urma afișării proiectului de act normativ sau a proiectului de documente de politici publice, însușit de conducătorul acestuia, pe site-ul inițiatorului, cu respectarea termenului prevăzut de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 52/2003, precum și prin transmiterea concomitentă, în format electronic/PDF, către Secretariatul General al Guvernului.
(3)Forma electronică transmisă Secretariatului General al Guvernului va fi însoțită de o adresă de înaintare al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1.
(4)La primirea formei electronice, Secretariatul General al Guvernului afișează de îndată, pe site-ul propriu, proiectul de act normativ sau proiectul de document de politici publice.
(5)Desfășurarea întregului proces de consultare, atât cu cetățenii și cu asociațiile legal constituite, cât și consultarea preliminară interinstituțională, cade în sarcina exclusivă a inițiatorului.
(6)Proiectele de acte normative cu impact asupra domeniilor social, economic și de mediu, asupra bugetului general consolidat sau asupra legislației în vigoare sunt supuse consultării însoțite de instrumentele de prezentare și motivare elaborate conform prevederilor legale în vigoare, precum și de documentul de politică publică aferent.
(7)Proiectele de hotărâre a Guvernului care nu au impact asupra domeniilor social, economic și de mediu, asupra bugetului general consolidat sau asupra legislației în vigoare, sunt supuse consultării însoțite de instrumentele de prezentare și motivare elaborate conform art. 2 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.361/2006.
(1)Pentru fiecare proiect de document de politici publice sau proiect de act normativ, precum și pentru structura și conținutul instrumentului de prezentare și motivare aferent, autoritățile publice prezintă inițiatorului un punct de vedere în scris.
(2)Punctul de vedere constă în observații și propuneri care privesc aspectele de fond din aria proprie de competență.
(3)Punctul de vedere este semnat de conducătorul instituției, de un secretar de stat sau de către secretarul general. Adresa de înaintare a punctului de vedere cuprinde și datele persoanei de contact desemnate.
(1)La finalizarea procedurii de elaborare și consultare, autoritatea publică inițiatoare are obligația de a transmite Secretariatului General al Guvernului, atât pe suport hârtie, cât și în format electronic/PDF, în vederea înregistrării, proiectele de documente de politici publice și proiectele de acte normative însușite, prin semnare, de către conducătorul/conducătorii autorității/autorităților publice inițiatoare, împreună cu o adresă de înaintare, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2.
(2)Adresa de înaintare prevăzută la alin. (1) va fi însoțită de următoarele documente, după caz:
a)proiectul de document de politică publică sau proiectul de act normativ;
b)instrumentul de prezentare și motivare;
c)tabelul de concordanță între actul normativ comunitar propus să fie transpus și proiectul de act normativ național care îl transpune, elaborat conform modelului prevăzut în anexa nr. 3;
d)tabelul comparativ cuprinzând reglementarea în vigoare și reglementarea propusă, în situația în care proiectele de acte normative conțin modificări și/sau completări ale actelor normative în vigoare.
(3)Prin grija autorității publice inițiatoare, în aceeași zi în care au fost înaintate către Secretariatul General al Guvernului, proiectele de documente de politici publice și proiectele de acte normative sunt transmise, în original, și instituțiilor ce urmează să avizeze proiectul, însoțite de o adresă de înaintare, elaborată conform modelului prevăzut în anexa nr. 4.
(4)În această etapă, proiectele de documente de politici publice și proiectele de acte normative care urmează să fie avizate de Ministerul Finanțelor Publice, Departamentul pentru Afaceri Europene, sau, după caz, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, vor fi transmise acestor instituții, în copie, în vederea analizei.
(5)În această etapă Ministerul Finanțelor Publice, Departamentul pentru Afaceri Europene sau, după caz, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești are obligația transmiterii unui punct de vedere inițiatorului numai în urma sesizării unor probleme de fond din aria proprie de competență.
(6)Inițiatorul este responsabil pentru corectitudinea datelor cuprinse în documentele prevăzute la alin. (1), (2) și (3), precum și pentru concordanța dintre informațiile prezentate în formă scrisă și în cea electronică.
(1)La nivelul fiecărei autorități publice dintre cele prevăzute la art. 1 se constituie o structură unică, cu atribuții de primire și înregistrare a proiectelor de acte normative sau a proiectelor de documente de politici publice supuse avizării, precum și de comunicare a tuturor datelor necesare pentru urmărirea procesului de avizare.
(2)Din cadrul structurii prevăzute la alin. (1) se desemnează o singură persoană, care va avea dreptul la semnătură electronică, având ca atribuție principală gestionarea tuturor activităților legate de procedura de elaborare și avizare a proiectelor de documente de politici publice și a proiectelor de acte normative.
(1)La primirea proiectelor de documente de politici publice sau a proiectelor de acte normative, în forma prevăzută la art. 17, Secretariatul General al Guvernului procedează de îndată la înregistrarea acestora, la publicarea pe pagina de internet și la verificarea îndeplinirii condițiilor de formă prevăzute de prezentul regulament.
(2)Nerespectarea condițiilor cu privire la forma și documentele care trebuie să însoțească proiectele de documente de politici publice și proiectele de acte normative se constată de către Secretariatul General al Guvernului și se comunică autorității publice inițiatoare în cadrul reuniunii de lucru pregătitoare ședinței Guvernului.
(1)Instituțiile publice avizatoare trebuie să transmită inițiatorului proiectul de act normativ sau proiectul de document de politici publice, în original, avizat în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la înregistrarea acestuia la structura unică din cadrul instituțiilor avizatoare prevăzută la art. 18 alin. (1).
(2)În vederea obținerii avizului conform, proiectele de documente de politici publice se transmit Secretariatului General al Guvernului în original, împreună cu o copie, numai după obținerea tuturor avizelor instituțiilor publice interesate. Avizul conform se emite cu privire la respectarea standardelor și procedurilor prevăzute de legislația în vigoare pentru elaborarea documentelor de politici publice, încheind operațiunile din etapa de avizare.
(3)Termenul pentru avizul conform este de 3 zile lucrătoare de la înregistrarea acestuia la structura unică prevăzută la art. 18 alin. (1) din cadrul Secretariatul General al Guvernului.
(4)După primirea avizelor solicitate în condițiile alin. (1), proiectele de acte normative și/sau documentele de politici publice se transmit spre avizare, după caz, Ministerului Finanțelor Publice, Departamentului pentru Afaceri Europene și Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
(5)Termenul de avizare pentru Ministerul Finanțelor Publice, Departamentul pentru Afaceri Europene și Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești este de 4 zile lucrătoare de la înregistrarea acestuia la structura unică prevăzută la art. 18 alin. (1). Termenul se calculează pe zile libere, neintrând în calcul ziua când începe și nici cea în care expiră.
(6)Proiectele de acte normative care transpun prevederi comunitare, creează cadrul juridic necesar aplicării acestora ori având relevanță comunitară se transmit spre avizare Departamentului pentru Afaceri Europene, ca penultimă instituție avizatoare, însoțite, dacă este cazul, de tabelul de concordanță între actul normativ comunitar propus să fie transpus și proiectul de act normativ național care îl transpune.
(7)Proiectele de acte normative se transmit Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în original, împreună cu o copie, numai după obținerea tuturor avizelor autorităților publice interesate în aplicare. Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești avizează proiectele exclusiv din punctul de vedere al legalității, încheind operațiunile din etapa de avizare.
(8)Avizul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești nu este obligatoriu în cazul actelor cu caracter individual ce au ca obiect exclusiv:
a)numiri și revocări din funcție;
b)stabilirea unor date;
c)aprobarea de indicatori tehnico-economici de investiții;
d)aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici și ale instituțiilor publice, pentru cazurile prevăzute de lege, și a rectificării acestora;
e)acordarea de ajutoare financiare și de urgență;
f)alocarea de fonduri de la bugetul de stat, suplimentarea bugetelor instituțiilor publice din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, precum și din Fondul național de dezvoltare;
g)aprobarea finanțării de proiecte și acțiuni din fondurile pentru promovarea imaginii externe a României;
h)aprobarea stemelor pentru județe, municipii, orașe și comune;
i)atestarea domeniilor publice ale unităților administrativ-teritoriale.
(1)În urma analizării proiectelor, în cadrul termenelor pentru avizare prevăzute la art. 20, autoritățile publice cărora le-a fost solicitat avizul pot transmite inițiatorului proiectul:
a)avizat favorabil, fără observații;
b)avizat favorabil, cu observații și propuneri;
c)avizat negativ, caz în care se va preciza în instrumentul de prezentare și motivare "Aviz negativ", precum și motivarea emiterii acestuia.
(2)Depășirea termenelor pentru avizare prevăzute la art. 20 reprezintă aviz tacit, fără îndeplinirea vreunei alte formalități de către inițiator.
(3)În situația în care proiectul a fost avizat cu observații și propuneri sau avizat negativ, inițiatorul va întocmi o notă justificativă care să cuprindă modalitatea de însușire sau, după caz, argumentele care au condus la neînsușirea observațiilor și propunerilor. O copie a notei justificative se transmite de către inițiator instituției care a avizat cu observații sau negativ.
După finalizarea procesului de avizare interministerială a proiectului de document de politici publice sau, după caz, a proiectului de act normativ, forma finală însoțită, dacă este cazul, de observațiile instituțiilor avizatoare și de nota justificativă privind nepreluarea acestora se transmite, prin grija inițiatorilor, Curții de Conturi a României, Consiliului Concurenței, Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Consiliului Economic și Social și/sau Consiliului Superior al Magistraturii, după caz, în vederea obținerii avizelor, dacă obținerea acestora este obligatorie, conform dispozițiilor legale în vigoare.
După obținerea avizelor instituțiilor prevăzute la art. 22, inițiatorul va transmite Secretariatului General al Guvernului, în original, forma finală a proiectului de document de politici publice sau, după caz, a proiectului de act normativ, însoțit de eventualele observații și propuneri ale tuturor instituțiilor avizatoare, precum și de nota justificativă privind însușirea sau neînsușirea acestora, dacă este cazul.
(1)Pentru proiectele de acte normative primite la Secretariatul General al Guvernului în condițiile art. 23, acesta solicită de îndată avizul Consiliului Legislativ, ce urmează să fie emis potrivit legii, în termenul solicitat de Guvern, care nu poate fi mai mic de:a) 24 de ore pentru proiectele de ordonanțe de urgență;
b)două zile pentru proiectele de legi care urmează să fie transmise Parlamentului cu solicitarea dezbaterii în procedură de urgență;c) 10 zile pentru celelalte proiecte de acte normative.
(2)Proiectele de ordonanțe și de hotărâri cu caracter normativ se supun spre adoptare Guvernului numai cu avizul Consiliului Legislativ.
(1)Secretariatul General al Guvernului verifică îndeplinirea condițiilor de formă ale fiecărui proiect de act normativ sau document de politici publice, inclusiv respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2)Dacă în urma examinării proiectelor de documente de politici publice și a proiectelor de acte normative se constată nerespectarea cerințelor de formă, Secretariatul General al Guvernului întocmește o notă cuprinzând observații și propuneri, pe care o supune atenției inițiatorului.
(1)Secretariatul General al Guvernului transmite inițiatorului avizul Consiliului Legislativ și, după caz, nota prevăzută la art. 25 alin. (2).
(2)Pe baza documentelor prevăzute la alin. (1), inițiatorul are obligația de a reanaliza și, după caz, de a reface proiectul de document de politică publică sau de act normativ.
(3)În situația în care inițiatorul nu acceptă total sau parțial observațiile și propunerile formulate în documentele prevăzute la alin. (1), acesta va întocmi o notă justificativă cuprinzând argumentele care au condus la neînsușirea observațiilor și propunerilor respective.
Proiectul de document de politică publică finalizat conform dispozițiilor prezentului regulament este transmis Secretariatului General al Guvernului, în original, pe suport hârtie, precum și pe e-mail, în vederea includerii la lit. a) a agendei reuniunii de lucru pregătitoare, fiind însoțit, după caz, de:
a)adresa de înaintare care va cuprinde lista documentelor anexate;
b)procesul-verbal al ședinței comitetului interministerial, desfășurată în condițiile Hotărârii Guvernului nr. 750/2005 privind constituirea consiliilor interministeriale permanente, cu modificările și completările ulterioare, dacă proiectul a fost analizat în oricare dintre acestea;
c)observațiile instituțiilor avizatoare și nota justificativă privind însușirea sau neînsușirea acestora, după caz.
Proiectul de act normativ finalizat conform dispozițiilor prezentului regulament este transmis Secretariatului General al Guvernului, în original, pe suport hârtie, în copie certificată, precum și pe e-mail, în fișier electronic certificat, în vederea includerii la lit. a) a agendei reuniunii de lucru pregătitoare, fiind însoțit, după caz, de:
a)adresa de înaintare, care va cuprinde în mod obligatoriu: lista documentelor anexate, proprietățile documentelor referitoare la numărul de caractere și data ultimei salvări, menționarea documentului de politică publică la care se referă proiectul de act normativ aprobat de Guvern;
b)instrumentul de prezentare și motivare;
c)avizul de oportunitate pentru proiectele de ordonanță de urgență sau avizul privind încadrarea în domeniile în care Guvernul este abilitat să emită ordonanțe, pentru proiectele de ordonanță elaborate în temeiul legilor de abilitare;
d)avizul Curții de Conturi a României, al Consiliului Concurenței, Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Consiliului Economic și Social și/sau al Consiliului Superior al Magistraturii, după caz;
e)tabelul de concordanță;
f)în cazul tratatelor internaționale și a contractelor de stat - memorandum;
g)observațiile instituțiilor avizatoare și nota justificativă privind însușirea sau neînsușirea acestora;
h)fișa circuitului de avizare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5;
i)documente relevante care atestă valabilitatea relațiilor de ordin juridic reglementate de proiectul de act normativ (documente care certifică dreptul de proprietate, extrase de carte funciară, hotărâri ale autorităților administrației publice locale prin care se solicită trecerea unor bunuri în domeniul public sau privat al respectivelor unități administrativ-teritoriale etc.);
j)tabelul comparativ, în situația în care proiectele de acte normative conțin modificări și/sau completări ale actelor normative în vigoare.
Proiectul de act cu caracter individual întocmit conform dispozițiilor prezentului regulament este transmis Secretariatului General al Guvernului, în original, pe suport hârtie, în copie certificată, precum și pe e-mail, în fișier electronic certificat, în vederea includerii la lit. a) a agendei reuniunii de lucru pregătitoare, fiind însoțit, după caz, de:
a)adresa de înaintare, care va cuprinde în mod obligatoriu: lista documentelor anexate, proprietățile documentelor referitoare la numărul de caractere și data ultimei salvări;
b)instrumentul de prezentare și motivare;
c)fișa circuitului de avizare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5;
d)documente relevante care atestă valabilitatea relațiilor de ordin juridic reglementate de proiectul de act cu caracter individual (documente care atestă dreptul de proprietate, extrase de carte funciară, hotărâri ale autorităților administrației publice locale prin care se solicită trecerea unor bunuri în domeniul public sau privat al respectivelor unități administrativ-teritoriale etc.);
e)tabelul comparativ, în situația în care proiectul de act cu caracter individual conține modificări și/sau completări ale actelor normative în vigoare;
f)tabelul de concordanță.
În situația în care se constată lipsa documentelor însoțitoare obligatorii conform prezentului regulament, Secretariatul General al Guvernului restituie inițiatorului documentul împreună cu materialele anexate pentru completarea acestora.
(1)Proiectele de ordonanță de urgență sunt avizate de către Secretariatul General al Guvernului din punctul de vedere al oportunității promovării acestora, în sensul motivării situației extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, precum și a prezentării consecințelor neadoptării proiectului de act normativ în regim de urgență.
09.09.2019Alineatul (1) din Articolul 31, Capitolul VI a fost modificat de Punctul 1, Articolul III din HOTĂRÂREA nr. 649 din 9 septembrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 09 septembrie 2019
(2)La primirea avizului de oportunitate din partea Secretariatului General al Guvernului, inițiatorul demarează procedura de avizare, în termenele stabilite potrivit prevederilor prezentului regulament.
09.09.2019Alineatul (2) din Articolul 31, Capitolul VI a fost modificat de Punctul 1, Articolul III din HOTĂRÂREA nr. 649 din 9 septembrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 09 septembrie 2019
(3)După obținerea tuturor avizelor, ordonanțele de urgență vor fi prezentate în reuniunea de lucru pregătitoare, iar apoi vor fi incluse pe agenda de lucru a ședinței Guvernului.
(4)În situația în care avizul prevăzut la alin. (1) este negativ, proiectul de ordonanță de urgență va putea fi refăcut sub forma unui proiect de lege și va fi promovat ca atare, cu îndeplinirea tuturor procedurilor prevăzute în prezentul regulament.
(5)Dacă autoritatea care a elaborat proiectul de ordonanță de urgență susține necesitatea promovării lui în această formă, chiar după obținerea unui aviz nefavorabil, acordat în conformitate cu prevederile alin. (1), proiectul, însoțit de o notă explicativă privind motivele neacceptării avizului nefavorabil, se înscrie pe agenda de lucru a ședinței Guvernului în care se va adopta o hotărâre finală.
(6)Avizul de oportunitate prevăzut la alin. (1) este valabil pentru o perioadă de 20 de zile calendaristice de la data emiterii.
(7)Metodologia cuprinzând bunele practici de elaborare și fundamentare a proiectelor de ordonanță de urgență a Guvernului ca instrument de reglementare este prevăzută în anexa nr. 6.
22.09.2022Articolul 31 din Capitolul VI a fost completat de Punctul 1, ARTICOLUL UNIC din HOTĂRÂREA nr. 1.173 din 21 septembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 932 din 22 septembrie 2022
(1)Proiectele de ordonanțe elaborate în temeiul legilor de abilitare a Guvernului, adoptate în temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, vor fi avizate de către Secretariatul General al Guvernului din punctul de vedere al încadrării în domeniile pentru care Guvernul este abilitat să emită ordonanțe.
09.09.2019Alineatul (1) din Articolul 32, Capitolul VI a fost modificat de Punctul 2, Articolul III din HOTĂRÂREA nr. 649 din 9 septembrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 09 septembrie 2019
(2)La primirea avizului de oportunitate din partea Secretariatului General al Guvernului, inițiatorul demarează procedura de avizare, în termenele stabilite potrivit prevederilor prezentului regulament.
09.09.2019Alineatul (2) din Articolul 32, Capitolul VI a fost modificat de Punctul 2, Articolul III din HOTĂRÂREA nr. 649 din 9 septembrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 09 septembrie 2019
(3)În cazul în care avizul prevăzut la alin. (1) este favorabil cu amendamente, inițiatorii transmit proiectele spre avizare, potrivit art. 17, numai după refacerea acestora conform avizului.
(4)În situația în care avizul prevăzut la alin. (1) este nefavorabil, proiectul va putea fi refăcut sub forma unui proiect de lege și va fi promovat ca atare, cu îndeplinirea tuturor procedurilor prevăzute în prezentul regulament.
(5)Proiectele de ordonanță elaborate în temeiul unei legi de abilitare a Guvernului nu pot fi incluse pe agenda de lucru a Guvernului fără avizul favorabil al Secretariatului General al Guvernului.
09.09.2019Alineatul (5) din Articolul 32, Capitolul VI a fost modificat de Punctul 2, Articolul III din HOTĂRÂREA nr. 649 din 9 septembrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 09 septembrie 2019
(6)Avizul prevăzut la alin. (1) este valabil numai pe perioada de abilitare prevăzută în legea de abilitare a Guvernului în temeiul căreia se elaborează respectivul proiect de ordonanță.
(1)Reuniunea de lucru pregătitoare ședinței Guvernului este organizată de Secretariatul General al Guvernului și condusă de secretarul general al Guvernului sau, după caz, de secretarul general adjunct, iar în lipsa acestora, de un reprezentant desemnat în acest scop.
(2)Reuniunea de lucru pregătitoare are loc săptămânal.
(1)La reuniunea de lucru pregătitoare ședinței Guvernului participă reprezentanți, la nivel de secretar de stat sau secretar general, ai Secretariatului General al Guvernului, ai viceprim-ministrului, miniștrilor, miniștrilor de stat, miniștrilor-delegați cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuți în lista Guvernului pentru care Parlamentul a acordat votul de încredere, precum și consilieri de stat ai primului-ministru, denumiți în continuare membri permanenți.
(2)La reuniunea de lucru pregătitoare ședinței Guvernului participă, în calitate de membri permanenți, și reprezentanții structurilor organizatorice din cadrul aparatului de lucru al Guvernului ai căror conducători nu au calitatea de membri ai Guvernului.
(3)Secretarul general al Guvernului poate invita la reuniunea de lucru pregătitoare și alte persoane în vederea participării la dezbateri.
Pentru eficientizarea procesului de avizare a actelor normative, în ziua stabilită pentru desfășurarea reuniunii de lucru pregătitoare a ședinței Guvernului, Secretariatul General al Guvernului asigură cadrul necesar, inclusiv din punct de vedere logistic, pentru consultări formale și informale, la nivel decizional și de experți, dintre autoritățile publice inițiatoare și avizatoare, după caz.
(1)Agenda reuniunii de lucru pregătitoare este elaborată de Secretariatul General al Guvernului și se aprobă de către secretarul general al Guvernului.
(2)Secretariatul General al Guvernului transmite agenda reuniunii de lucru pregătitoare, împreună cu actele incluse în aceasta, membrilor permanenți și participanților, cu cel puțin 24 de ore înainte de reuniunea pregătitoare.
Agenda reuniunii de lucru pregătitoare ședinței Guvernului cuprinde:
a)proiectul agendei de lucru a ședinței Guvernului cuprinzând lista proiectelor de acte normative, a proiectelor de documente de politici publice avizate și a altor documente;
b)lista proiectelor de acte normative și alte documente transmise la Secretariatul General al Guvernului și neincluse în proiectul agendei de lucru a ședinței Guvernului, inclusiv proiectele de acte normative avizate negativ din punctul de vedere al legalității de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești;
c)lista proiectelor de acte normative și a proiectelor de documente de politici publice pentru care s-a demarat procedura de avizare cuprinzând menționarea datei expirării termenelor de avizare, instituțiile avizatoare și observațiile privind îndeplinirea condițiilor de formă;
d)lista proiectelor de acte normative și a proiectelor de documente de politici publice supuse procedurilor de transparență decizională;
e)lista proiectelor de acte normative adoptate de Guvern și nefinalizate, precum și a proiectelor de documente de politici publice care nu au fost reformulate ca urmare a modificărilor aprobate de Guvern;
f)alte aspecte, inclusiv informarea privind sarcinile încredințate în ședința Guvernului ministerelor și altor autorități publice sau rezultate din acte normative.
Un proiect de document de politici publice sau un proiect de act normativ poate fi retras în cadrul reuniunii de lucru pregătitoare, la solicitarea autorității publice inițiatoare, urmând să fie eliminat de îndată de pe pagina de internet a Secretariatului General al Guvernului.
(1)Primul-ministru stabilește data, ora și locul desfășurării ședinței Guvernului pe care o conduce.
(2)Proiectul agendei de lucru a ședinței Guvernului este întocmit de Secretariatul General al Guvernului și prezentat spre aprobare primului-ministru.
(3)Agenda de lucru a ședinței Guvernului se comunică de către Secretariatul General al Guvernului, împreună cu proiectele de documente de politici publice, proiectele de acte normative sau alte documente, precum și documentele însoțitoare respective, tuturor membrilor Guvernului, conducătorilor altor autorități publice interesate, precum și altor participanți la ședința Guvernului, cu cel puțin 24 de ore înainte de ziua ședinței Guvernului.
(1)Înainte de începerea dezbaterilor sau în cursul acestora inițiatorii pot solicita primului-ministru, motivat, retragerea sau amânarea proiectelor de documente de politici publice, proiectelor de acte normative sau a altor documente aflate pe agenda de lucru a ședinței Guvernului.
(2)În cazuri excepționale, primul-ministru poate aproba ca pe durata desfășurării ședinței Guvernului să fie luate în discuție și proiecte de documente de politici publice, proiecte de acte normative sau alte documente neînscrise pe agenda de lucru, dacă acestea reclamă o decizie urgentă a Guvernului.
(3)În cazul acestor chestiuni urgente, inițiatorul are obligația să își însușească observațiile și propunerile cu privire la forma și legalitatea acestor proiecte cuprinse în documentele prevăzute la art. 24 și 25.
(1)Decizia Guvernului cu privire la fiecare proiect de document de politici publice, proiect de act normativ sau alt document, luată ca urmare a rezultatului dezbaterilor, este marcată prin anunțul primului-ministru privind adoptarea/ aprobarea, amânarea, respingerea sau retragerea acestuia, după caz.
(2)Stenograma ședinței Guvernului se întocmește prin grija Secretariatului General al Guvernului și se certifică de către secretarul general al Guvernului. Aceasta reflectă hotărârile luate, punctele de vedere, persoanele care au luat cuvântul, sarcinile și termenele de implementare a sarcinilor.
(1)După adoptare, Secretariatul General al Guvernului finalizează proiectul de act normativ prin operarea observațiilor de tehnică legislativă.
(2)Dacă proiectul de document de politici publice sau proiectul de act normativ este aprobat cu modificări de formă în ședința Guvernului, inițiatorul are obligația să modifice textul respectivului proiect de document de politici publice sau de act normativ și să îl transmită Secretariatului General al Guvernului.
(3)În situația în care inițiatorul nu operează modificările aprobate de Guvern, proiectul de act normativ sau proiectul de document de politici publice va fi repus în mod obligatoriu pe agenda reuniunii de lucru pregătitoare în vederea modificării sau retragerii acestuia.
(1)Proiectele de acte normative cărora li s-au adus modificări de fond ca urmare a discutării și adoptării lor în ședința Guvernului vor fi supuse unei noi avizări a Consiliului Legislativ, a Curții de Conturi a României, a Consiliului Concurenței, a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, a Consiliului Economic și Social și/sau a Consiliului Superior al Magistraturii, după caz. În situația în care, ca urmare a noii avizări de către aceste autorități, este necesară operarea unor modificări de fond ori avizul respectiv este negativ, proiectul de act normativ va fi repus în mod obligatoriu pe agenda de lucru a ședinței Guvernului.
(2)Repunerea pe agenda de lucru a ședinței Guvernului este obligatorie și în cazul proiectelor de acte normative adoptate potrivit art. 40, dacă:
a)acceptarea ulterioară a observațiilor cuprinse în documentele prevăzute la art. 22 și 24 determină modificări de fond ale proiectului;
b)avizele Consiliului Legislativ, Curții de Conturi a României, Consiliului Concurenței, Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Consiliului Economic și Social și/sau al Consiliului Superior al Magistraturii sunt negative, după transmiterea de către inițiator a punctului său de vedere la Secretariatul General al Guvernului.
(3)În toate cazurile, dacă ulterior adoptării inițiatorul solicită operarea altor modificări, care nu au fost aprobate de Guvern, Secretariatul General al Guvernului are obligația să repună respectivul proiect de act normativ pe agenda de lucru.
Inițiatorul are obligația de a transmite Secretariatului General al Guvernului formele refăcute ale proiectelor de acte normative atât pe suport hârtie, în copie certificată, însoțite de o adresă care să cuprindă proprietățile documentelor referitoare la numărul de caractere și data ultimei salvări, cât și pe e-mail, în fișier electronic certificat.
(1)După ședința Guvernului, Secretariatul General al Guvernului va proceda la:
a)definitivarea actului normativ adoptat, în condițiile art. 42 și 43;
b)prezentarea actului normativ adoptat primului-ministru, în vederea semnării, și miniștrilor care au obligația punerii lui în executare, în vederea contrasemnării. Contrasemnarea unui act normativ adoptat de Guvern este obligatorie în termen de cel mult 24 de ore de la data semnării acestuia de către primul-ministru;
c)numerotarea actelor normative în cadrul anului calendaristic; actele Guvernului vor purta data ședinței Guvernului în care acestea au fost adoptate;
d)transmiterea la Senat, la Camera Deputaților ori, după caz, la Administrația Prezidențială a proiectelor de legi, însoțite de expunerile de motive ale acestora, de hotărârile de supunere a lor spre adoptare, de tabelul comparativ sau de concordanță, dacă este cazul, semnate de primul-ministru;
e)transmiterea către secretarul general al Camerei Deputaților, cu solicitarea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, însoțite, după caz, de instrumentele de prezentare și motivare ale acestora, semnate de ministrul sau miniștrii inițiatori. Sunt exceptate de la publicare hotărârile Guvernului și/sau anexele acestora care intră sub incidența art. 108 alin. (4) ultima teză din Constituția României, republicată, sau a art. 2 alin. (2), a art. 15 lit. e) și f), a art. 17, 18, 23 și a art. 31 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare, hotărâri și/sau anexe care se trimit numai instituțiilor interesate. Declasificarea hotărârilor Guvernului și/sau a anexelor acestora se face la solicitarea motivată a inițiatorului, prin hotărâre a Guvernului, în temeiul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002, cu modificările și completările ulterioare, al art. 19 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 1 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 781/2002 privind protecția informațiilor secrete de serviciu;
f)publicarea instrumentelor de prezentare și motivare pe pagina de internet a Secretariatului General al Guvernului;
g)transmiterea la Senat, la Camera Deputaților ori, după caz, la Administrația Prezidențială a ordonanțelor și a ordonanțelor de urgență ale Guvernului, însoțite de expunerea de motive a proiectelor de legi pentru aprobarea acestora, de hotărârile de adoptare, de tabelul comparativ sau de concordanță, dacă este cazul, și de avizul Consiliului Legislativ, semnate de primul-ministru.
(2)Secretariatul General al Guvernului transmite secretarului general al Camerei Deputaților actele normative adoptate de Guvern, în vederea publicării, pe suport hârtie, în copie certificată, însoțite de o pagină care să cuprindă proprietățile documentului referitoare la numărul de caractere și data ultimei salvări, precum și pe e-mail, în fișier electronic certificat.
(3)Certificarea se realizează prin aplicarea ștampilei Secretariatului General al Guvernului pe fiecare pagină, fără a se suprapune pe text, iar pentru forma electronică, prin semnătură electronică. Pentru transmiterea formei electronice se vor desemna anumite persoane din cadrul Secretariatului General al Guvernului, care vor avea dreptul la semnătură electronică.
(4)În procesul de publicare, Secretariatul General al Guvernului și inițiatorii actelor normative adoptate de Guvern au obligația de a comunică neîntârziat, în scris, secretarului general al Camerei Deputaților date, informații și precizări, solicitate de acesta sau, în mod nemijlocit, de Regia Autonomă "Monitorul Oficial", necesare îndeplinirii cerințelor legale de publicare. În cazul în care solicitarea de date, informații și precizări se face pe cale electronică, răspunsul se va face tot pe cale electronică, prin semnătură electronică.
(5)Transmiterea către Senat și Camera Deputaților a proiectelor de legi, respectiv a ordonanțelor și ordonanțelor de urgență potrivit alin. (1) lit. d) și g) se face de către Secretariatul General al Guvernului, acesta comunicând Departamentului pentru Relația cu Parlamentul copii ale tuturor acestor documente, în vederea monitorizării procesului legislativ parlamentar.
(6)În vederea publicării pe pagina de internet a Secretariatului General al Guvernului sau, după caz, în Monitorul Oficial al României, Partea I, inițiatorilor le revine obligația să transmită Secretariatului General al Guvernului, imediat după adoptare, instrumentul de prezentare și motivare, semnat numai de conducătorul/conducătorii autorității/ autorităților publice inițiatoare, care să se refere la forma finală a actului normativ, precum și la avizul Consiliului Legislativ.
(7)În conformitate cu dispozițiile art. 75 din Constituția României, republicată, se supun spre dezbatere și adoptare:
a)Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi prevăzute la art. 92 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2006, cu modificările ulterioare;
b)Senatului, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi prevăzute la art. 88 alin. (7) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005, cu modificările ulterioare.
(1)Secretariatul General al Guvernului publică documentele de politici publice aprobate de Guvern pe pagina de internet a Secretariatului General al Guvernului, în baza de date a documentelor de politici publice, în termen de 5 zile lucrătoare de la aprobare.
(2)Documentele de politică publică aprobate de Guvern sunt publicate și de către inițiator pe pagina de internet proprie, în termen de 5 zile lucrătoare de la aprobare.
(3)Documentele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt menținute pe pagina de internet pe toată durata valabilității acestora.
Instrumentele de prezentare și motivare, variantele și formele succesive ale proiectelor de acte normative, originalul actului normativ adoptat, precum și documentele de politici publice se păstrează de Secretariatul General al Guvernului, astfel încât să se asigure cunoașterea întregului proces de elaborare a actului normativ respectiv.
(1)Deciziile primului-ministru se emit pe baza și în executarea legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului.
(2)Deciziile primului-ministru se elaborează, se inițiază, se emit și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, republicată, cu dispozițiile Legii nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 90/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu principiile ordinii de drept.
(3)Autoritățile publice prevăzute la art. 1 lit. a) și b) pot iniția proiecte de decizii ale primului-ministru.
(1)Secretariatul General al Guvernului examinează proiectul de decizie a primului-ministru din punctul de vedere al conformității cu dispozițiile actelor normative în vigoare și cu normele de tehnică legislativă. Dacă Secretariatul General al Guvernului nu are obiecții privind proiectul de decizie, acesta este finalizat și definitivat.
(2)Proiectul de decizie care nu corespunde condițiilor de formă prevăzute în prezentul capitol este restituit inițiatorului de către Secretariatul General al Guvernului, în vederea refacerii lui. Inițiatorii au obligația de a comunică Secretariatului General al Guvernului, în termen de 3 zile lucrătoare de la data solicitării, toate informațiile și documentele necesare definitivării proiectelor de decizie.
(3)Secretariatul General al Guvernului prezintă proiectele de decizie primului-ministru, în vederea semnării. Deciziile primului-ministru sunt contrasemnate de secretarul general al Guvernului.
Proiectul de decizie se transmite de către inițiatorul acestuia Secretariatului General al Guvernului, pe suport hârtie, în copie certificată, însoțit de o adresă care să cuprindă proprietățile documentelor referitoare la numărul de caractere și data ultimei salvări, precum și pe e-mail, în fișier electronic certificat.
După semnarea deciziilor de către primul-ministru, Secretariatul General al Guvernului procedează la:
a)numerotarea deciziilor în cadrul anului calendaristic și arhivarea acestora, în original;
b)transmiterea deciziilor către secretarul general al Camerei Deputaților, pe suport hârtie, în copie certificată, însoțite de o pagină care să cuprindă proprietățile documentului referitoare la numărul de caractere și data ultimei salvări, precum și pe e-mail, în fișier electronic certificat, cu solicitarea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I;
c)comunicarea deciziilor către autoritățile publice care au obligația punerii lor în aplicare, după publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(1)Deciziile primului-ministru se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data emiterii lor. Nepublicarea atrage inexistența deciziilor.
(2)Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, deciziile primului-ministru clasificate potrivit legii.
(3)Deciziile primului-ministru produc efecte de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.
Cheltuielile determinate de publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziilor primului-ministru se suportă de Regia Autonomă "Monitorul Oficial", din bugetul propriu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, cu modificările și completările ulterioare.
(1)Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și cele ale prefecților se emit pe baza și în executarea legilor, a ordonanțelor, a hotărârilor Guvernului și a legislației comunitare.
(2)Ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale care transpun legislația comunitară, care creează cadrul juridic necesar aplicării acesteia sau care prezintă relevanță comunitară sunt transmise Departamentului pentru Afaceri Europene în vederea evaluării compatibilității prevederilor acestora cu dreptul comunitar, înaintea semnării de către conducătorii autorităților emitente.
(3)Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte se emit cu încadrarea în termenul stabilit și cu indicarea expresă a temeiului legal.
(4)Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte vor fi elaborate respectându-se normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu consultarea compartimentelor de specialitate din cadrul autorității publice respective, și vor fi avizate în mod obligatoriu de compartimentul juridic propriu.
(5)Actele prevăzute la alin. (1) se semnează numai de conducătorii autorităților publice emitente.
(1)Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte cu caracter normativ ale miniștrilor și conducătorilor celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija acestora.
(2)Prefecții vor dispune publicarea ordinelor emise în monitoarele oficiale ale județelor sau al municipiului București, potrivit reglementărilor în vigoare.
(3)Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual.
(1)Secretariatul General al Guvernului monitorizează îndeplinirea sarcinilor încredințate autorităților administrației publice în actele adoptate de Guvern.
(2)La expirarea termenului de îndeplinire a sarcinii, Secretariatul General al Guvernului solicită ministerelor și celorlalte autorități ale administrației publice informații cu privire la stadiul îndeplinirii sarcinii. Ministerele și celelalte autorități ale administrației publice informează Secretariatul General al Guvernului cu privire la progresul înregistrat în îndeplinirea sarcinii sau comunică motivele pentru întârzierea îndeplinirii sarcinii, precum și termenul în care se va îndeplini sarcina, în termen de 10 zile de la primirea solicitării.
(3)Secretariatul General al Guvernului prezintă în reuniunea de lucru pregătitoare stadiul sarcinilor.
(1)Secretariatul General al Guvernului monitorizează sarcinile rezultate din ședința Guvernului și le comunică ministerelor și autorităților publice.
(2)Dacă nu se dispune altfel, termenul de îndeplinire a sarcinilor rezultate din ședința Guvernului este de 30 de zile.
(3)La expirarea termenului de îndeplinire a sarcinii, Secretariatul General al Guvernului solicită ministerelor și celorlalte autorități ale administrației publice informații cu privire la stadiul îndeplinirii sarcinii. Ministerele și celelalte autorități ale administrației publice informează Secretariatul General al Guvernului cu privire la progresul înregistrat în îndeplinirea sarcinii sau comunică motivele pentru întârzierea îndeplinirii sarcinii, precum și termenul în care se va îndeplini sarcina, în termen de 10 zile de la primirea solicitării.
(4)Secretariatul General al Guvernului prezintă în reuniunea de lucru pregătitoare stadiul sarcinilor.
Actul normativ modificat sau completat în mod substanțial va fi republicat, conform dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(1)În cazul în care după publicarea actelor normative adoptate de Guvern se descoperă erori materiale în cuprinsul acestora, se procedează la publicarea unei note cuprinzând rectificările necesare.
(2)Rectificarea textelor actelor normative adoptate de Guvern se face cu avizul Consiliului Legislativ, la cererea Secretariatului General al Guvernului adresată secretarului general al Camerei Deputaților. În acest sens, autoritățile publice inițiatoare ale proiectelor de acte normative care conțin erori materiale au obligația de a transmite Secretariatului General al Guvernului textele vizate, în forma rectificabilă, justificând necesitatea îndreptării erorii materiale, cu solicitarea de a se dispune rectificarea necesară în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(1)Guvernul României, în condițiile prevederilor legale privind contenciosul administrativ, poate să revoce/modifice actele adoptate/aprobate numai dacă acestea nu au produs efecte juridice.
(2)Plângerea prealabilă se adresează Guvernului, se înregistrează la Secretariatul General al Guvernului și se comunică de îndată inițiatorului actului atacat.
(3)Inițiatorul are obligația să reanalizeze actul și să propună Guvernului, în termen de 7 zile de la primirea plângerii, menținerea, modificarea sau, după caz, revocarea actului atacat.
(4)În situația în care propune modificarea sau revocarea actului atacat, inițiatorul va întocmi o notă care va fi supusă aprobării Guvernului.
(5)Soluția adoptată de Guvern se comunică contestatorului, în termenul legal, de către Secretariatul General al Guvernului.
(1)În situația în care împotriva unei decizii a primului-ministru se formulează o plângere prealabilă în condițiile prevederilor legale privind contenciosul administrativ, Secretariatul General al Guvernului comunică de îndată inițiatorului, care are obligația să reanalizeze actul respectiv și să comunice Secretariatului General al Guvernului, în termen de 7 zile de la solicitare, propuneri de menținere, de modificare ori de revocare a acestuia, numai dacă acesta nu a produs efecte juridice.
(2)În cazul în care inițiatorul propune menținerea deciziei primului-ministru, Secretariatul General al Guvernului comunică acest lucru persoanei care a formulat plângerea prealabilă.
(3)Dacă inițiatorul constată că plângerea prealabilă este îndreptățită, acesta are obligația de a promova un proiect de modificare sau de revocare, după caz, a deciziei primului-ministru contestate, respectând dispozițiile prezentului regulament și ale legislației privind contenciosul administrativ.
Proiectele de documente de politici publice sau proiectele de acte normative aflate pe circuitul de avizare la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament se adoptă conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul inițierii lor.
Următoarele anexe fac parte integrantă din prezentul regulament:
a)anexa nr. 1, cuprinzând modelul adresei de înaintare care însoțește proiectul de document de politici publice sau proiectul de act normativ care este supus procedurii de consultare publică și consultare preliminară interinstituțională;
b)anexa nr. 2, cuprinzând modelul adresei de înaintare care însoțește proiectul de document de politici publice sau proiectul de act normativ care se transmite către Secretariatul General al Guvernului la încheierea procesului de elaborare, redactată de instituția inițiatoare;
c)anexa nr. 3, cuprinzând modelul tabelului de concordanță;
d)anexa nr. 4, cuprinzând modelul adresei de înaintare a proiectului de document de politici publice sau a proiectului de act normativ către instituțiile avizatoare, redactată de instituția inițiatoare;
e)anexa nr. 5, cuprinzând modelul fișei circuitului de avizare.
f)anexa nr. 6, cuprinzând Metodologia cuprinzând bunele practici de elaborare și fundamentare a proiectelor de ordonanță de urgență a Guvernului ca instrument de reglementare.
22.09.2022Articolul 63 din Capitolul XIV a fost completat de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din HOTĂRÂREA nr. 1.173 din 21 septembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 932 din 22 septembrie 2022
la regulament
–model -
Adresă de înaintare
Către Secretariatul General al Guvernului
Inițiator ............
Titlul proiectului ............
Vă transmitem varianta electronică a proiectului .............., în vederea înscrierii pe agenda reuniunii pregătitoare, lit. d). Proiectul de act normativ/document de politici publice a fost afișat pe site-ul instituției noastre la data de ........., în vederea consultării publice, în condițiile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, precum și a consultării preliminare interinstituționale.
Conducătorul instituției,
..........................
(numele, prenumele și semnătura)
Adresa a fost redactată de ..................................
(numele, prenumele și semnătura)
la regulament
–model -
Adresă de înaintare
Către Secretariatul General al Guvernului
Inițiator ............
Titlul proiectului ..............
Vă transmitem alăturat proiectul .............., în vederea înscrierii pe agenda reuniunii pregătitoare, lit. c).
Proiectul de act normativ/document de politici publice a fost transmis în vederea avizării către:
–instituție avizatoare, ..................;
–instituție avizatoare, ..................;
–instituție avizatoare, ................. .
Documentul în format electronic poate fi consultat atât pe site-ul instituției noastre, cât și pe cel al Secretariatului General al Guvernului.
Prin prezenta adresă de înaintare confirmăm faptul ca textul proiectului de act normativ prezentat pe suport hârtie este identic cu cel prezentat în varianta electronică la adresa de e-mail: sgg.pregatitoare@gov.ro, în data de ................. .
Conducătorul instituției,
.............................
(numele, prenumele și semnătura)
Adresa a fost redactată de ....................................
(numele, prenumele și semnătura)
la regulament
–model -
Tabel de concordanță
Actul normativ comunitar ce urmează a fi transpus în legislația națională (tipul, nr., data, titlul) .............
Proiectul de act normativ național care transpune actul comunitar (tipul, titlul) ...........
| Actul normativ comunitar | Proiectul de act normativ național | Diferențe | Observații | ||
|---|---|---|---|---|---|
| Art./Paragraf | Prevederi | Art./Alin. | Prevederi | ||
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 |
1.Se va menționa, în ordine, articolul/paragraful din actul comunitar ce urmează a fi transpus.
2.Vor fi transcrise prevederile comunitare cuprinse în articolul/paragraful menționat în coloana 1.3. Se va menționa articolul/alineatul din proiectul de act normativ național care transpune prevederile comunitare.
4.Vor fi transcrise prevederile naționale cuprinse în articolul/alineatul menționat în coloana 3.5. Vor fi menționate diferențele între prevederile comunitare și cele ale proiectului de act normativ (dacă există asemenea diferențe).
6.În cazul în care există diferențe între proiectul de act normativ național și legislația comunitară transpusă, vor fi expuse motivele pentru care nu au fost transpuse integral prevederile comunitare. Se vor insera orice alte mențiuni, explicații, trimiteri etc.
la regulament
–model -
Adresă de înaintare
Către: (instituția avizatoare) .................
Inițiator: ....................
Titlul proiectului: ...........
Vă transmitem alăturat proiectul .........................., în vederea avizării acestuia.
Proiectul de act normativ/document de politici publice a fost transmis în data de ............ către Secretariatul General al Guvernului, în vederea includerii pe agenda reuniunii pregătitoare, lit. c).
Documentul în format electronic poate fi consultat atât pe site-ul instituției noastre, cât și pe cel al Secretariatului General al Guvernului.
Conducătorul instituției,
..............................
(numele, prenumele și semnătura)
Adresa a fost redactată de ..................................
(numele, prenumele și semnătura)
la regulament
–model -
Fișa circuitului de avizare
| Titlul proiectului | Inițiator | Avizatori | Data solicitării avizului | Data obținerii avizului | Data transmiterii la Secretariatul General al Guvernului pentru includerea pe agenda de lucru a ședinței Guvernului |
Ministru/Secretar de stat
.................................
(numele, prenumele și semnătura)
Persoana responsabilă cu elaborarea proiectului,
....................................................
(numele, prenumele, funcția și numărul de telefon)Anexa nr. 6
la regulament
METODOLOGIE
cuprinzând bunele practici de elaborare și fundamentare a proiectelor de ordonanță de urgență a Guvernului ca instrument de reglementare
Instituția delegării legislative, reglementată de prevederile art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, constituie, în esență, un transfer al unor atribuții legislative pe cale constituțională, în situații extraordinare, către autoritatea publică a puterii executive.
Atât ca origine, cât și ca actuală consacrare constituțională, delegarea legislativă se individualizează prin statutul său de excepție în materia legiferării, plenitudinea competenței sub acest aspect revenind Parlamentului, în calitate de organ reprezentativ suprem și unică autoritate legiuitoare a țării [art. 61 alin. (1) din Constituție^1], iar nu Guvernului, al cărui rol este ca, „potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament“, să asigure „realizarea politicii interne și externe a țării“ și să exercite „conducerea generală a administrației publice“ [art. 102 alin. (1) din Constituție^2].
^1Art. 61 alin. (1) din Constituție:
(1)Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.
^2Art. 102 alin. (1) din Constituție:
(1)Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.
Rațiunea utilizării ordonanțelor de urgență se deduce din normele constituționale de referință: necesitatea adoptării, în situații extraordinare, a unor măsuri urgente, prin norme de nivelul legii, organice sau ordinare.
Întrucât prevederile constituționale stabilesc cadrul și limitele exercitării delegării legislative, condiționând legitimitatea și deci constituționalitatea ordonanțelor de urgență ale Guvernului de îndeplinirea unor cerințe exprese, calificate în jurisprudența Curții Constituționale drept criterii de constituționalitate, cu privire la îndeplinirea sau nu a exigențelor constituționale se poate pronunța doar instanța constituțională, în calitate de garant al supremației Constituției [art. 102 alin. (1) din Constituție^3].
^3 Art. 142 alin. (1) din Constituție:
(1)Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției.
Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, regimul ordonanței de urgență se referă la:
–cazurile în care poate fi emisă: situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acesteia [art. 115 alin. (4)^4];
^4 Art. 115 alin. (4) din Constituție:
(4)Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.
–domeniul de reglementare: acesta poate fi și de natura legilor organice, caz în care legea de aprobare se adoptă cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituție; ordonanța de urgență nu poate fi însă adoptată în domeniul legilor constituționale, nu poate afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu poate viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică [art. 115 alin. (6) din Constituție^5];
^5 Art. 115 alin. (6) din Constituție:
(6)Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
–intrarea în vigoare: numai după depunerea spre dezbatere în procedură de urgență la prima Cameră sesizată și convocarea obligatorie a Parlamentului, dacă acesta nu se află în sesiune [art. 115 alin. (5)^6].
^6 Art. 115 alin. (5) din Constituție:
(5)Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
Ordonanțele de urgență cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping prin lege [art. 115 alin. (7)^7].
^7 Art. 115 alin. (7) din Constituție:
(7)Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
Întrucât prevederile constituționale stabilesc cadrul și limitele exercitării delegării legislative, condiționând legitimitatea și deci constituționalitatea ordonanțelor Guvernului de îndeplinirea unor cerințe exprese, calificate în jurisprudența Curții Constituționale drept criterii de constituționalitate, cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea exigențelor constituționale se poate pronunța doar instanța constituțională.
Odată cu Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, Curtea Constituțională a adus în balanță un nou element care limitează sfera de acțiune a Guvernului prin adoptarea ordonanțelor de urgență. Prin decizia menționată, Curtea a statuat că „adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 136/2008 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament. Așa fiind, în condițiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile și criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, Guvernul, prin intervenția sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării»“.
De asemenea, prin deciziile nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 984 din 30 iunie 2009 și nr. 989 din 30 iunie 2009, Curtea a stabilit că „adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă art. 1 alin. (4),art. 61 alin. (1),art. 115 alin. (4)“.
Din cele patru decizii, menționate cu titlu exemplificativ, rezultă cu evidență că Guvernul, cu ocazia adoptării ordonanțelor de urgență, pe lângă respectarea condițiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, trebuie să țină cont și de dispozițiile constituționale ale art. 61 alin. (1). Guvernul, prin adoptarea unei ordonanțe de urgență, nu poate în mod fățiș să se opună unei legi deja adoptate de Parlament^8.
^8 Drd. Benke Károly: Dezvoltări recente în jurisprudența Curții Constituționale a României în privința limitelor de care este ținut Guvernul în adoptarea ordonanțelor de urgență, https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2021/01/benke.pdf
Totodată, ordonanța de urgență nu poate confirma o soluție legislativă neconstituțională.
Curtea, prin Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, constatând neconstituționalitatea unei ordonanțe simple pe motiv că prin adoptarea ei Guvernul a depășit limitele abilitării acordate, a statuat că „modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec“. Într-o atare situație, este neconstituțional procedeul de modificare sau completare a unui act normativ primar neconstituțional printr-o ordonanță de urgență în măsura în care aceasta din urmă confirmă soluția legislativă anterioară^9.
^9 Drd. Benke Károly, op.cit., https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2021/01/benke.pdf
2.Ordonanțele de urgență trebuie să respecte cerințele impuse de art. 115 alin. (4) din Constituție
Curtea Constituțională a elaborat o vastă jurisprudență în materia adoptării ordonanțelor de urgență, respectiv în privința condițiilor pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru a fi în acord cu exigențele înscrise în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Din această perspectivă, relevante sunt Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014 sau Decizia nr. 859 din 10 decembrie 2015, prin care Curtea a statuat că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței de urgență.
| A. Situație extraordinară - jurisprudența Curții Constituționale |
A. Considerentele Curții Constituționale cu privire la posibilitatea Guvernului de a emite ordonanțe de urgențăA.
1.Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că posibilitatea Guvernului ca, în cazuri excepționale, să poată adopta ordonanțe de urgență, în mod limitat, chiar în domeniul rezervat legii organice, nu poate echivala cu un drept discreționar al Guvernului și, cu atât mai mult, această abilitare constituțională nu poate justifica abuzul în emiterea ordonanțelor de urgență. Posibilitatea executivului de a guverna prin ordonanțe de urgență trebuie să fie, în fiecare caz, justificată de existența unor situații excepționale, care impun adoptarea unor reglementări urgente. (Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, cu titlu exemplificativ)A.2. Curtea a reținut că „reglementarea pe calea ordonanțelor și a ordonanțelor de urgență constituie, așa cum se prevede expres în art. 115 din Constituție, o atribuție exercitată de Guvern în temeiul delegării legislative, iar depășirea limitelor acestei delegări, stabilite prin însuși textul Constituției, reprezintă o imixtiune nepermisă în competența legislativă a Parlamentului, altfel spus, o violare a principiului separației și echilibrului puterilor în stat“. (Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 30 iunie 2006, cu titlu exemplificativ)A.3. Pentru emiterea unei ordonanțe de urgență este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public. (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, cu titlu exemplificativ)A.4. Numai existența unor elemente cu caracter obiectiv, care nu au putut fi prevăzute, poate determina apariția unei situații a cărei reglementare se impune cu celeritate. Constatarea acestor elemente se realizează de Guvern, care este obligat să motiveze intervenția sa în preambulul actului normativ adoptat. Prin urmare, oportunitatea legiferării se limitează la decizia de a adopta actul normativ sau de a nu adopta, de a avea o conduită activă sau pasivă, în condițiile în care sunt demonstrate elementele cu caracter obiectiv, cuantificabil, prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție. Cu alte cuvinte, decizia legiferării aparține în exclusivitate legiuitorului delegat, care, dacă hotărăște reglementarea unei anumite situații juridice, are obligația de a se conforma exigențelor constituționale (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017).A.5. Legiuitorul constituant derivat, prin folosirea sintagmei „situație extraordinară“, a încercat „restrângerea domeniului în care Guvernul se poate substitui Parlamentului, adoptând norme primare în considerarea unor rațiuni pe care el însuși este suveran să le determine“. Situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată“, consacrându-se astfel in terminis imperativul urgenței reglementării. (Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, cu titlu exemplificativ)A.6. Curtea a statuat că nu se constituie într-o situație extraordinară cazurile cu implicații financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești. Aceste aspecte țin de oportunitatea adoptării reglementării. Implicațiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești se pot constitui într-o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, în măsura în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apărarea stabilității economice a statului român. O atare situație extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătorești în conformitate cu dreptul comun în materie. Altfel, Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci când statul este debitor; este sarcina statului să găsească soluții pentru executarea conformă a hotărârilor judecătorești, potrivit dreptului comun. În caz contrar, nu ar mai exista o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, ci, mai degrabă, s-ar pune în evidență elemente de oportunitate legislativă. (Decizia nr. 188 din 26 mai 2020, cu titlu exemplificativ)A.7. „Folosirea ordonanțelor de urgentă pentru punerea de acord a legislației naționale cu cea comunitară în situația în care era iminentă declanșarea procedurii de infringement în fața Curții de Justiție este pe deplin constituțională.“ (Decizia nr. 802 din 19 mai 2009, cu titlu exemplificativ)
| B. Urgența reglementării - jurisprudența Curții Constituționale |
B. Considerentele Curții Constituționale cu privire la posibilitatea Guvernului de a emite ordonanțe de urgențăB.
1.„Pentru a fi pe deplin respectate exigențele art. 115 alin. (4) din Constituție, Guvernul trebuie să demonstreze și faptul că măsurile în cauză nu sufereau amânare, practic, că nu exista vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în vederea evitării rapide a consecințelor negative.“ (Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, cu titlu exemplificativ)B.2. Numai existența unor elemente cu caracter obiectiv, care nu au putut fi prevăzute, poate determina apariția unei situații a cărei reglementare se impune cu celeritate. Constatarea acestor elemente se realizează de Guvern, care este obligat să motiveze intervenția sa în preambulul actului normativ adoptat. (Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019, cu titlu exemplificativ)B.3. Urgența reglementării apare atunci când o situație extraordinară, care se abate semnificativ de la obișnuit, este preexistentă urgenței, este cuantificabilă și obiectivă, determină, prin aceste caracteristici, necesitatea reglementării imediate, fără întârziere, a unor măsuri prompte și adecvate, în lipsa cărora ar exista riscul iminent al producerii unor consecințe negative de natură să afecteze un anumit interes public sau chiar drept fundamental. (Decizia nr. 60 din 12 februarie 2020, cu titlu exemplificativ)B.4. Urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare. (Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, Decizia nr. 361 din 26 mai 2016, cu titlu exemplificativ)B.5. „Invocarea elementului de oportunitate, prin definiție de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficiență contributivă determinantă a urgenței, ceea ce, implicit, îl convertește în situație extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar și univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie și unor factori subiectivi, de oportunitate (...). Întrucât însă asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existenței situației extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situație, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăți insurmontabile în legitimarea delegării legislative.“ (Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, cu titlu exemplificativ)B.6. „Jurisprudența Curții Constituționale a statuat, cu privire la conceptul de situație extraordinară și conceptul de urgență, că acestea nu se suprapun cu motivarea utilității reglementării, a oportunității adoptării actului normativ sau cu scopul/rațiunea legiferării.“ (Decizia nr. 83 din 18 februarie 2020, cu titlu exemplificativ)
Conform art. 31 alin. (1) lit. a) teza a 2-a din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru ordonanțele de urgență vor fi prezentate distinct elementele obiective ale situației extraordinare care impune reglementarea imediată, nefiind suficientă utilizarea procedurii parlamentare de urgență, precum și eventualele consecințe care s-ar produce în lipsa luării măsurilor legislative propuse. De asemenea, potrivit art. 43 alin. (3) din același act normativ, la ordonanțele de urgență preambulul este obligatoriu și cuprinde prezentarea elementelor de fapt și de drept ale situației extraordinare ce impune recurgerea la această cale de reglementare [art. 43 alin. (2)].
Există mai multe filtre plasate consecutiv pe parcursul procesului de luare a deciziilor pentru a se asigura că sunt îndeplinite criteriile de justificare a ordonanțelor de urgență:
| 1. Secretariatul General al Guvernului, prin Departamentul pentru relația cu Parlamentul - prin avizul de oportunitate emis în prealabil |
Proiectele de ordonanțe de urgență sunt avizate în prealabil, din punctul de vedere al oportunității emiterii lor, de Secretariatul General al Guvernului (SGG), prin Departamentul pentru relația cu Parlamentul (DRP). Această atribuție se regăsește în art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (2) lit. k) din Hotărârea Guvernului nr. 137/2020 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Secretariatului General al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare.
Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, cu modificările ulterioare, denumit în continuare Regulament, prevede la art. 31 următoarea procedură de avizare prealabilă a proiectelor de ordonanță de urgență, evidențiind rolul SGG, prin DRP, încă înainte de promovarea reglementării sub forma ordonanței de urgență:
–proiectele de ordonanță de urgență sunt avizate, în prealabil începerii procedurii de consultare prevăzute la art. 24 din același regulament, de către SGG, prin DRP, din punctul de vedere al oportunității promovării acestora pe calea delegării legislative, în sensul motivării temeinice a situației extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, precum și al prezentării consecințelor neadoptării proiectului de act normativ în regim de urgență;
–la primirea avizului de oportunitate din partea SGG, prin DRP, inițiatorul prezintă proiectul de ordonanță de urgență în cadrul reuniunii de lucru pregătitoare ședinței Guvernului, în vederea anunțării;
–după anunțarea în reuniunea de lucru pregătitoare, inițiatorul demarează procedura de avizare în termenele stabilite potrivit prevederilor Regulamentului;
–după obținerea tuturor avizelor, ordonanțele de urgență sunt prezentate în reuniunea de lucru pregătitoare, iar apoi sunt incluse pe agenda de lucru a ședinței Guvernului;
–în situația în care avizul este negativ, proiectul de ordonanță de urgență va putea fi refăcut sub forma unui proiect de lege și va fi promovat ca atare, cu îndeplinirea tuturor procedurilor prevăzute în Regulament.
Avizul de oportunitate este valabil pentru o perioadă de 20 de zile calendaristice de la data emiterii.
La elaborarea avizului de oportunitate, SGG, prin DRP, are în vedere, în principal, respectarea de către fiecare proiect de ordonanță de urgență a următoarelor condiții de fond și de formă:
–proiectul trebuie să cuprindă în mod obligatoriu un preambul în care să fie justificată urgența; conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, preambulul trebuie să cuprindă prezentarea elementelor de fapt și de drept ale situației extraordinare ce impune recurgerea la această cale de reglementare;
–nota de fundamentare a proiectului trebuie să cuprindă, prezentate distinct, elementele obiective ale situației extraordinare care impune reglementare imediată, nefiind suficientă utilizarea procedurii parlamentare de urgență, precum și eventualele consecințe negative care s-ar produce în lipsa luării măsurilor legislative propuse, așa cum se prevede în art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
–instrumentul de prezentare și motivare al proiectului trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, elementele prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 443/2022 pentru aprobarea conținutului instrumentului de prezentare și motivare, a structurii raportului privind implementarea actelor normative, a instrucțiunilor metodologice pentru realizarea evaluării impactului, precum și pentru înființarea Consiliului consultativ pentru evaluarea impactului actelor normative - anexa nr. 1 „Conținutul instrumentului de prezentare și motivare“, secțiunea a 2-a „Motivul emiterii actului normativ“, pct. 2.2 „Descrierea situației actuale“, litera g), respectiv:
g)pentru ordonanțele de urgență se vor prezenta distinct elementele obiective ale situației extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, prin evidențierea următorilor indicatori care să permită circumstanțierea utilizării acestora:g_1 - descrierea situației cuantificabile, obiective și independente de voința Guvernului, care nu a putut fi prevăzută, care ar pune în pericol un interes public în lipsa reglementării prin ordonanță de urgență;g_2 - descrierea pericolului de natură să afecteze interesul public în lipsa adoptării ordonanței de urgență prin raportarea la cel puțin următoarele elemente: pericolul se abate semnificativ de la obișnuit și acest pericol impune recurgerea la această cale de reglementare pentru evitarea unei grave atingeri a interesului public;g_3 - descrierea consecințelor negative care se pot produce prin neadoptarea soluției legislative preconizate prin ordonanța de urgență;g_4 - justificarea imposibilității utilizării unui alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în vederea evitării rapide a consecințelor negative avute în vedere la g_3;“;
–proiectul trebuie să nu fie promovat în domeniul legilor constituționale, să nu afecteze regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și să nu vizeze măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică;
–la elaborarea avizului de oportunitate sunt avute în vedere și invocate și aspectele cuprinse în jurisprudența Curții Constituționale a României în materia delegării legislative de ordin constituțional.
| 2. Guvernul - în situația în care avizul de oportunitate este negativ |
Dacă autoritatea care a elaborat proiectul de ordonanță de urgență susține necesitatea promovării lui în această formă, chiar după obținerea unui aviz de oportunitate negativ, proiectul, însoțit de o notă explicativă privind motivele neacceptării avizului nefavorabil, se înscrie pe agenda de lucru a ședinței Guvernului în care se va adopta o hotărâre finală - art. 31 alin. (5) din Regulament.
| 3. Consiliul consultativ pentru evaluarea impactului actelor normative - în etapa de consultare publică și consultare preliminară interinstituțională |
În etapa de consultare publică și de consultare preliminară interinstituțională, Consiliul consultativ pentru evaluarea impactului actelor normative analizează conformitatea instrumentelor de prezentare și motivare care însoțesc proiectele de ordonanță de urgență anterior adoptării lor în ședința Guvernului, raportându-se la cerințele și standardele prevăzute de legislația în domeniul evaluării impactului aflată în vigoare, și formulează puncte de vedere favorabile, cu sau fără observații și propuneri, și avize nefavorabile.
În cazul punctelor de vedere favorabile cu observații și propuneri și al celor nefavorabile, instituția inițiatoare trebuie să revizuiască nota de fundamentare a proiectului de ordonanță de urgență și studiul de impact în situația în care acesta este necesar. Asupra documentelor astfel revizuite, Consiliul consultativ emite un nou punct de vedere.
| 4. Ministerul Justiției - care încheie procesul de avizare interinstituțională |
Proiectele de ordonanță de urgență se transmit de către inițiator Ministerului Justiției în original numai după obținerea tuturor avizelor autorităților publice interesate în aplicare. Ministerul Justiției analizează și avizează, după caz, exclusiv din punctul de vedere al constituționalității, legalității și tehnicii legislative, proiectele de acte normative elaborate de alte ministere, încheind operațiunile din etapa de avizare. Această atribuție este prevăzută în cadrul art. 20 alin. (7) din Regulament și în cadrul art. 6 pct. II poziția 6 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, cu modificările și completările ulterioare.
În acest scop, la nivelul Ministerului Justiției, la nivelul direcției de specialitate (Direcția avizare acte normative) se analizează documentația transmisă de către inițiator, se efectuează documentarea cu privire la legislația aplicabilă, procedând, când este cazul, la corelarea prevederilor ce fac obiectul proiectului cu dispozițiile actelor normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în conexiune, urmărind totodată compatibilitatea actului normativ propus spre adoptare cu reglementările naționale constituționale și legale, precum și cu cele europene aplicabile în domeniu, și se propune avizarea proiectului sau se formulează observații și propuneri sub aspectul constituționalității și/sau al legalității, precum și potrivit cerințelor normelor de tehnică legislativă, după caz.
În procedura de avizare reglementată în Regulament este necesar ca proiectul de act normativ să parcurgă 2 etape:
1.analiza copiei proiectului, forma însușită doar de către inițiator, care face obiectul formulării unui punct de vedere al Ministerului Justiției cu scopul de a oferi inițiatorului sprijin în configurarea soluțiilor legislative și sesizării unor eventuale probleme de fond;
2.analiza originalului proiectului, în forma rezultată după finalizarea procesului de avizare interministerială, care face obiectul avizului de legalitate al Ministerului Justiției și care se încheie cu o soluție de aviz favorabil fără observații, aviz favorabil cu observații sau aviz negativ.
În privința proiectelor de ordonanță de urgență, analiza proiectului se desfășoară prin raportare la art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, precum și prin raportare la jurisprudența Curții Constituționale în materie. Unul dintre scopurile revizuirii Constituției în anul 2003 a fost tocmai delimitarea mai clară a marjei de apreciere a Guvernului în privința ordonanțelor de urgență, controlul ex post realizându-se de o manieră efectivă de către Curtea Constituțională.
În vedere emiterii avizului de legalitate, analiza efectuată de Ministerul Justiției parcurge următorii pași:
1.Se verifică îndeplinirea condițiilor procedurale dacă proiectul este original, dacă este însușit de către inițiator și dacă are toate avizele necesare, încât să poată face obiectul avizului de legalitate al Ministerului Justiției.
2.Se verifică conținutul instrumentului de prezentare și motivare, respectiv dacă soluțiile legislative sunt motivate conform art. 31 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă instrumentul are structura prevăzută de lege, dacă este corelat cu textul proiectului, dacă sunt menționate și efectuate toate procedurile prevăzute de lege și de formatul instrumentului, dacă au fost incluse ca avizatori toate instituțiile interesate în aplicare și al căror aviz este prevăzut de legislație prin raportare la obiectul de reglementare al proiectului.
3.Se verifică elementele de constituționalitate extrinsecă ale proiectului de ordonanță de urgență în conformitate cu art. 115 alin. (4) din Constituție și includerea lor în nota de fundamentare conform legii. De asemenea, se verifică susținerea argumentelor din instrumentul de prezentare și motivare pe baza documentației anexate proiectului și realitatea și conformitatea celor prezentate în instrument prin raportare la documentația furnizată. Este avută în vedere toată documentația prevăzută de legislație care susține operațiunile din cadrul proiectului.
4.Se verifică textul proiectului prin raportare la cadrul constituțional și legal (de drept intern sau european) incident față de obiectul de reglementare al proiectului. Se verifică ca preambulul proiectului să îndeplinească exigențele constituționale și legale și să includă elementele prevăzute și de jurisprudența Curții Constituționale în materie. De asemenea, se verifică în detaliu conținutul proiectului astfel încât acesta să nu cuprindă afectarea regimului instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și să nu vizeze măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică, prin raportare la art. 115 alin. (6) din Constituție și la jurisprudența Curții Constituționale.
5.Se verifică respectarea normelor de tehnică legislative în conformitate cu Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
| 5. Consiliul Legislativ |
Forma proiectului de ordonanță de urgență, rezultată după finalizarea procesului de avizare interministerială și obținerea avizului de legalitate al Ministerului Justiției, este supusă avizării Consiliului Legislativ prin grija SGG. Atribuțiile Consiliului Legislativ în domeniu sunt prevăzute la art. 2-4 din Legea nr. 73/1993 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 2/2022.
Astfel, Consiliul Legislativ analizează proiectele de ordonanță de urgență din punctul de vedere al legalității soluțiilor preconizate și al tehnicii legislative, al încadrării lor în contextul sistemului legislativ, al conexiunilor, al incidențelor cu alte acte normative, al concordanței cu reglementările Uniunii Europene și al tuturor implicațiilor acestora.
Examinarea proiectelor de ordonanță de urgență de către Consiliul Legislativ urmărește, în principal, următoarele:
–concordanța soluțiilor legislative propuse cu prevederile și principiile Constituției, cu legile-cadru în domeniu și cu actele normative de nivel superior;
–corelarea cu prevederile din convențiile internaționale la care România este parte;
–înlăturarea unor eventuale contradicții sau necorelări din textul proiectului;
–caracterul complet al soluției legislative propuse, prin raportare la domeniul de reglementare;
–implicațiile noii reglementări asupra legislației în vigoare și modul cum acestea se regăsesc în textul proiectului prin abrogări, modificări sau completări;
–evitarea unor eventuale paralelisme în reglementare, prin raportare la alte acte normative;
–concentrarea în reglementări unitare a unor dispoziții din aceeași materie care sunt cuprinse în mai multe acte normative;
–redactarea corespunzătoare a textului proiectului, asigurarea corectitudinii și a clarității exprimării juridice, a unității terminologice, a unei bune sistematizări a acestuia și respectarea celorlalte reguli de tehnică legislativă.
Avizul Consiliului Legislativ este consultativ, însă proiectele de ordonanțe de urgență se supun spre adoptare Guvernului numai cu avizul Consiliului Legislativ cu privire la legalitatea măsurilor preconizate și la modul în care sunt realizate cerințele anterior menționate.
Avizul Consiliului Legislativ este transmis prin grija SGG inițiatorului, acesta având obligația de a reanaliza și, după caz, de a reface proiectul. În situația în care inițiatorul nu acceptă total sau parțial observațiile și propunerile din avizul Consiliului Legislativ, acesta va întocmi o notă justificativă cuprinzând argumentele care au condus la neînsușirea observațiilor și propunerilor respective.
Proiectele de ordonanțe de urgență cărora li s-au adus modificări de fond ca urmare a discutării și adoptării lor în ședința Guvernului vor fi supuse unei noi avizări a Consiliului Legislativ. În situația în care, ca urmare a noii avizări de către aceste autorități, este necesară operarea unor modificări de fond ori avizul respectiv este negativ, proiectul de ordonanță de urgență va fi repus în mod obligatoriu pe agenda de lucru a ședinței Guvernului.
Imediat după adoptare, inițiatorii au obligația de a transmite SGG instrumentul de prezentare și motivare, semnat numai de conducătorul autorității publice inițiatoare, care să se refere la forma finală a actului normativ, precum și la avizul Consiliului Legislativ, în vederea publicării pe pagina de internet a Secretariatului General al Guvernului.
| 6. Reuniunea de lucru pregătitoare ședinței Guvernului - care asigură coordonarea procesului de elaborare, consultare și avizare pentru proiectele de ordonanță de urgență la nivel interministerial |
După obținerea tuturor avizelor, proiectele de ordonanță de urgență sunt prezentate în reuniunea de lucru pregătitoare în vederea includerii lor pe agenda de lucru a ședinței Guvernului.
În cadrul reuniunii de lucru pregătitoare ședinței Guvernului se discută și se iau hotărâri privind:
–includerea proiectelor de ordonanță de urgență pe agenda de lucru a Guvernului în situația în care au fost obținute toate avizele instituțiilor implicate și îndeplinesc cerințele stabilite prin Regulament;
–neincluderea proiectelor de ordonanță de urgență pe agenda de lucru a Guvernului și reformularea acestora în situația în care acestea nu respectă condițiile cu privire la forma și documentele care trebuie să le însoțească sau în situația în care asupra acestora nu s-a ajuns la un acord în cadrul procesului de consultare și avizare;
–retragerea definitivă a proiectelor de acte normative la solicitarea inițiatorului.
| 7. Guvernul - cu ocazia adoptării actului normativ (ultimul filtru, decizia aparține Guvernului) |
În cele din urmă, decizia de promovare a unei ordonanțe de urgență aparține Guvernului, după luarea în considerare atât a argumentelor inițiatorilor, cât și a opiniilor și avizelor instituțiilor implicate în procesul de luare a deciziei.
Fluxul procesului de consultare, avizare și adoptare este ilustrat în diagrama*) de mai jos.
*)Diagrama este reprodusă în facsimil.
Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, subliniază componentele-cheie care trebuie incluse în instrumentele de prezentare și motivare, respectiv:
a)motivul emiterii actului normativ;
b)impactul - în special impactul socioeconomic, impactul financiar și impactul asupra sistemului juridic;
c)detalii privind consultările publice desfășurate în vederea elaborării proiectului de act normativ;
d)activitățile de informare publică privind elaborarea și implementarea proiectului de act normativ;
e)măsurile de implementare.
Aceste prevederi sunt detaliate în Hotărârea Guvernului nr. 443/2022, care stabilește în mod explicit structura pentru elaborarea instrumentelor de prezentare și motivare ale proiectelor de acte normative, inclusiv a ordonanțelor de urgență adoptate de Guvern.
Astfel, proiectele de ordonanță de urgență trebuie însoțite de următoarele instrumente de prezentare și motivare:
a)note de fundamentare - care se elaborează de către inițiatori potrivit structurii prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 443/2022, pe baza instrucțiunilor metodologice prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 443/2022;
b)studii de impact - care se elaborează de inițiatori în cazul proiectelor de ordonanță de urgență de importanță și complexitate deosebită, cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Identificarea proiectelor pentru care este necesară elaborarea studiului de impact se realizează pe baza criteriilor prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 443/2022.
Instrumentul de prezentare și motivare al proiectului trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, elementele prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 443/2022 - anexa nr. 1 „Conținutul instrumentului de prezentare și motivare“, secțiunea a 2-a „Motivul emiterii actului normativ“, pct. 2.2 „Descrierea situației actuale“, lit. g) - astfel cum au fost detaliate în capitolul precedent.
Inițiatorii proiectelor de ordonanță de urgență trebuie să acorde o atenție deosebită identificării și prezentării „Impactului socioeconomic“ prin completarea secțiunii a 3-a din nota de fundamentare. Elementele care pot fi luate în considerare în etapa de identificare a impactului, precum și tipurile de impact sunt enunțate detaliat în anexele nr. 1 și 2 la Hotărârea Guvernului nr. 443/2022.
În situația în care se elaborează un studiu de impact, acesta este anexat proiectului de ordonanță de urgență, iar secțiunea a 3-a din nota de fundamentare include un rezumat al studiului de impact, fără a fi obligatorie completarea subsecțiunilor acesteia.
Pentru proiectele de ordonanță de urgență care generează costuri de conformare pentru mediul de afaceri și organizațiile societății civile, inițiatorii identifică costuri de conformare echivalente din legislația în vigoare, în scopul simplificării, conform Metodologiei de simplificare a costurilor generate de legislație asupra mediului de afaceri și organizațiilor societății civile, prevăzută în anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 443/2022.
2.Evaluarea ex ante a impactului proiectelor de ordonanță de urgență
Hotărârea Guvernului nr. 443/2022 stabilește în detaliu modul în care se realizează evaluarea ex ante a impactului proiectelor de acte normative (inclusiv a proiectelor de ordonanță de urgență).
Evaluarea preliminară a impactului proiectelor de ordonanță de urgență reprezintă un set de activități și proceduri realizate cu scopul de a asigura o fundamentare adecvată a acesteia. Evaluarea preliminară a impactului presupune identificarea și analizarea efectelor economice, sociale, de mediu, legislative și bugetare pe care le produc reglementările propuse și este modalitatea de fundamentare pentru soluțiile legislative propuse, care trebuie realizată înainte de adoptarea actului normativ.
O componentă fundamentală a evaluării preliminare a impactului o reprezintă procesul de consultare publică.
Calitatea acestuia reflectă în mod direct aplicarea principiului transparenței, participării și așteptărilor părților interesate cu privire la acțiunile Guvernului. Procesul de consultare publică reprezintă, în același timp, o oportunitate pentru a colecta informații și date provenite din surse neguvernamentale cu un cost redus.
Evaluarea preliminară a impactului fiecărei ordonanțe de urgență este realizată de inițiatorul acesteia.
Analiza conformității cerințelor și standardelor în domeniul evaluării impactului a notelor de fundamentare, a studiilor de impact și a rapoartelor privind implementarea actelor normative se realizează de Consiliul consultativ pentru evaluarea impactului actelor normative, constituit pe lângă SGG ca organism cu rol consultativ, fără personalitate juridică, în scopul de a contribui la îmbunătățirea procesului decizional prin formularea de puncte de vedere în etapa de consultare interinstituțională.
Consiliul consultativ se asigură că instrumentul de prezentare și motivare cuprinde o descriere logică a problemei care va fi abordată prin implementarea ordonanței de urgență propuse și a obiectivelor acesteia, cuprinde suficiente date și informații pentru a justifica emiterea actului normativ, prezintă o descriere corespunzătoare a tipurilor de impact și amploarea acestora, precum și informații care indică desfășurarea unui proces adecvat de consultare publică.
Totodată, Consiliul consultativ poate solicita opinia altor autorități publice, a reprezentanților mediului academic sau a unor experți independenți.
În scopul îmbunătățirii capacități de elaborare a actelor normative bazate pe dovezi, Consiliul consultativ acordă sprijin inițiatorilor prin formularea de recomandări de natură tehnică incluzând, dar fără a se limita la:
–identificarea secțiunilor insuficient fundamentate;
–compararea opțiunilor și selectarea celei care va fi implementată;
–indicarea necesității utilizării de date statistice și de analize numerice/cantitative, acolo unde este posibil, și a potențialelor surse de informații;
–indicarea metodologiilor de cuantificare și monetizare a impactului relevant (beneficii și costuri) asupra domeniilor prioritare cheie;
–indicarea metodelor de evaluare a costurilor de conformare, administrative;
–indicarea necesității aplicării testului IMM;
–indicarea necesității aplicării metodologiei de simplificare a costurilor generate de legislație asupra mediului de afaceri și organizațiilor societății civile „One in one out“ (OIOO);
–indicarea metodelor de cuantificare a beneficiilor noneconomice pentru care nu există o valoare de piață;
–precizarea măsurilor postimplementare, condițiilor de implementare și a modului în care acestea vor fi monitorizate și evaluate;
–evidențierea consecințelor lipsei de acțiune pentru a justifica necesitatea intervenției.
De asemenea, membrii Consiliului consultativ pot participa pe perioada derulării activităților aferente elaborării notelor de fundamentare și studiilor de impact la întâlniri tehnice cu reprezentanții instituțiilor inițiatoare, la solicitarea acestora, cu scopul de a oferi îndrumări metodologice. Aceste întâlniri pot fi organizate când există variante avansate ale documentelor ce vor fi analizate, dar când rămâne suficient timp pentru eventuale revizuiri. În această etapă, membrii Consiliului consultativ formulează observații și recomandări în calitate de experți, fără a fi afectat procesul ulterior de emitere a punctelor de vedere și fără a genera obligații în acest sens.
Cu caracter excepțional, în situații extraordinare și urgente în care efectuarea unor analize complexe și detaliate în ceea ce privește impactul măsurilor nu poate fi realizată în perioada scurtă de timp preconizată pentru intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, Consiliul consultativ poate lua în calcul acceptarea unei variante simplificate și mai rapide a fundamentării proiectului de ordonanță de urgență, cu condiția ca analiza completă a impactului să fie prezentată de inițiator în termen de cel mult 45 de zile de la data adoptării ordonanței de urgență, să fie făcută publică pe pagina de internet a SGG și să fie inclusă în raportul privind monitorizarea actelor normative.
Consiliul consultativ emite puncte de vedere pe care SGG le transmite inițiatorilor în etapa de consultare interinstituțională asupra proiectului de ordonanță de urgență și le prezintă în cadrul reuniunii de lucru pregătitoare ședinței de lucru. În cazul în care punctul de vedere este favorabil, cu observații și propuneri, sau nefavorabil, inițiatorul va întocmi o notă justificativă care să cuprindă modalitatea de însușire sau, după caz, argumentele care au condus la neînsușirea observațiilor și propunerilor.
Membrii Consiliului consultativ pot sesiza secretarului general al Guvernului necesitatea unui intervenții în cadrul reuniunii pregătitoare a ședinței Guvernului și își pot susține punctul de vedere cu privire la proiectele de ordonanță de urgență aflate în dezbatere.
Consiliul Consultativ este un organism independent care își stabilește propriile reguli de organizare și funcționare și care emite puncte de vedere și decizii în mod autonom, neaflându-se în subordinea niciunei instituții din cadrul administrației publice centrale.
Membrii Consiliului consultativ sunt obligați să declare orice potențial conflict de interese care poate apărea în exercitarea atribuțiilor legate de emiterea unui punct de vedere, existând posibilitatea să se retragă din procesul de deliberare aferent punctului de vedere respectiv.
3.Aspecte privind controlul de constituționalitate asupra instrumentelor de prezentare și motivare
În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că nu are competența de a controla modul de redactare a instrumentelor de prezentare și motivare ale diverselor ordonanțe de urgență adoptate. În acest sens a arătat că nota de fundamentare și cu atât mai puțin modul său de redactare nu au consacrare constituțională.
Nota de fundamentare, prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituție, este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a ordonanțelor de urgență, însă, odată adoptat actul normativ, rolul său se reduce la facilitarea înțelegerii acesteia. Prin urmare, nota de fundamentare a ordonanței de urgență este un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate - metoda de interpretare teleologică. Aceasta presupune stabilirea sensului unei dispoziții legale ținându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face parte acea dispoziție.
Faptul că instrumentul de prezentare și motivare nu este suficient de precis sau că nu lămurește toate aspectele de conținut ale normei nu duce la concluzia că însăși norma respectivă este neconstituțională pentru acest motiv, ea având doar o funcție de suport în interpretarea normei adoptate.
Curtea a mai statuat că un viciu de neconstituționalitate extrinsec al ordonanței de urgență nu poate rezulta din chiar modul în care inițiatorul ei și-a motivat proiectul de ordonanță de urgență, în condițiile în care rezultatul activității de legiferare este actul normativ adoptat. Așadar, controlul de constituționalitate vizează ordonanța de urgență, și nu opțiuni, dorințe sau intenții cuprinse în nota de fundamentare a acesteia.
Prin urmare, Curtea a concluzionat că nu are competența să cenzureze modul de redactare a notei de fundamentare concepute de Guvern.
4.Evaluarea ex post a implementării ordonanțelor de urgență
Referitor la evaluarea ex post, ministerele au responsabilitatea de a coordona și monitoriza aplicarea actelor normative, potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare: „Ministrul îndeplinește următoarele atribuții principale:
a)organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei locale.“
În același timp, conform art. 2 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 137/2020, cu modificările și completările ulterioare, Secretariatul General al Guvernului îndeplinește „funcția de coordonare interinstituțională, pentru creșterea capacității autorităților centrale în domeniul elaborării, implementării și monitorizării strategiilor, politicilor publice și actelor normative“.
De asemenea, conform art. 3 alin. (1) pct. 4 lit. b) din același act normativ, SGG „contribuie la dezvoltarea capacității ministerelor și a altor instituții publice de a planifica, elabora, implementa și evalua strategii, documente de politici publice și acte normative...“.
Evaluarea reprezintă analiza periodică a relevanței, performanței, eficienței și impactului, atât preconizate, cât și neașteptate, ale unei intervenții în raport cu obiectivele stabilite.
Pe baza priorităților Guvernului și a consultării autorităților publice, la începutul fiecărui an, SGG prezintă în ședința Guvernului o notă cuprinzând lista studiilor de impact și a rapoartelor privind implementarea actelor normative ce vor fi realizate în anul respectiv.
Pentru ordonanțele de urgență cu impact social asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, economiei, mediului de afaceri, dezvoltării durabile sau asupra mediului înconjurător, evaluarea modului de implementare se realizează de inițiatori continuu, pe măsura implementării măsurilor și soluțiilor legislative.
Pentru fiecare ordonanță de urgență, inițiatorul va elabora un raport consolidat privind implementarea acesteia după 2 ani de aplicare de la momentul intrării în vigoare și va avea în vedere toate evenimentele legislative intervenite asupra actului de bază, fie la inițiativa Guvernului, fie la cea a Parlamentului.
Rapoartele privind implementarea actelor normative se elaborează potrivit structurii prevăzute în anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 443/2022, pe baza instrucțiunilor metodologice prevăzute în anexa nr. 5 la aceeași hotărâre.
SGG monitorizează realizarea studiilor de impact și a rapoartelor privind implementarea actelor normative și elaborează anual un raport privind evaluarea impactului actelor normative, care conține informații despre:
a)date statistice despre procesul legislativ de la nivelul Guvernului;
b)conformitatea instrumentelor de prezentare și motivare cu structura și instrucțiunile metodologice aprobate;
c)activitățile realizate la nivelul Guvernului cu privire la evaluarea implementării actelor normative și propuneri de îmbunătățire;
d)activitatea structurilor cu responsabilități în domeniu de la nivelul autorităților publice centrale;
e)impactul asupra obiectivelor de dezvoltare durabilă.
Studiile de impact și rapoartele privind implementarea actelor normative elaborate de inițiatori și de SGG se publică pe pagina de internet a SGG.
Efectuarea de analize ex post în materie de reglementare va determina însușirea unor lecții importante despre modalitățile de îmbunătățire a activității de concepere și implementare a noilor reglementări și vor permite un control mai bun al calității, sporind responsabilizarea atât a instituțiilor inițiatoare cât și a instituțiilor avizatoare.
În cazul în care modul de implementare a ordonanței de urgență în vigoare este evaluat negativ la o primă analiză ex post a impactului, instituția inițiatoare va identifica și implementa cele mai potrivite măsuri pentru îmbunătățirea aplicării ordonanței de urgență, inclusiv prin modificarea și completarea acesteia în cadrul procedurii parlamentare de aprobare prin lege a ordonanței de urgență.
Secretariatul General al Guvernului prezintă Guvernului anual o notă de informare care conține sinteza raportului privind evaluarea impactului actelor normative adoptate în anul precedent, însoțită de:
–situația evaluărilor ex post negative;
–lista ministerelor care au inițiat acte normative cu un impact negativ, al căror personal necesită sesiuni de instruire suplimentare din partea SGG în scopul îmbunătățirii capacității de a elabora instrumente de prezentare și motivare conform standardelor prevăzute de reglementările în vigoare;
–propuneri de natură administrativă și procedurală de prevenire a adoptării unor reglementări cu efecte similare și de atenționare a Guvernului, anterior adoptării unei reglementări, asupra eventualelor efecte negative ori asupra necesității fundamentării adecvate a măsurilor propuse prin aceasta;
–măsuri de monitorizare suplimentară a activității de legiferare pentru evitarea apariției pe viitor a unor astfel de situații.
5.Posibilități de control ulterior adoptării și intrării în vigoare a ordonanțelor de urgență
Avocatul Poporului, în calitate de autoritate publică autonomă și independentă față de orice altă autoritate publică, care își exercită atribuțiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile și în libertățile lor, poate sesiza direct Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a ordonanțelor de urgență.
Totodată, procedura legislativă aplicabilă stabilită la rang constituțional prevede că ordonanțele de urgență se aprobă sau se resping prin lege de către Parlament, în procedură de urgență. Astfel, Parlamentul în calitate de autoritate legiuitoare deține pârghiile necesare de control asupra Guvernului și sub acest aspect.
De asemenea, legile de aprobare sau respingere a ordonanțelor de urgență pot fi atacate la Curtea Constituțională, în calitate de garant al supremației Constituției, de către subiecții stabiliți de Legea fundamentală, respectiv Președintele României, președinții celor două Camere ale Parlamentului, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și de către cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.
6.Efectele și consecințele declarării ordonanței de urgență ca neconstituțională6.1. Curtea Constituțională reține prin Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 că efectele deciziilor sale sunt consacrate expres prin prevederile art. 147 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora: „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.“
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală: „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.“
6.2.Viciul de neconstituționalitate extrinsecă al unei ordonanțe de urgență nu poate fi acoperit prin adoptarea unei legi de aprobare a acesteia.
Curtea Constituțională a arătat că o ordonanță de urgență adoptată cu încălcarea Constituției, în mod obiectiv, nu putea fi aprobată de Parlament. Așadar, o ordonanță de urgență adoptată într-un domeniu în care Guvernul nu putea să își exercite calitatea sa de legiuitor delegat prezintă un viciu de neconstituționalitate care nu poate fi acoperit de legiuitorul originar (Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020).
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014), neconstituționalitatea extrinsecă afectează ordonanța de urgență în ansamblul său.
De asemenea, constatarea neconstituționalității unei legi de aprobare a unei ordonanțe a Guvernului include și ordonanța la care se referă, aceasta încetând să mai producă efecte juridice (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, Decizia nr. 1.640 din 10 decembrie 2009 sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014).
6.3.Curtea este competentă să analizeze în cadrul controlului de constituționalitate a priori ce privește legea de aprobare însăși îndeplinirea de către ordonanța de urgență aprobată a condițiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție (în acest sens, cu titlu exemplificativ, se rețin Decizia nr. 584 din 13 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 6 iulie 2007, Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014, Decizia nr. 237 din 3 iunie 2020, precitată, paragraful 44). În cadrul controlului de constituționalitate a priori exercitat asupra legilor de aprobare a ordonanțelor se poate contesta și, implicit, Curtea poate efectua controlul atât asupra aspectelor de constituționalitate extrinsecă, cât și a celor de constituționalitate intrinsecă privind ordonanța astfel aprobată (Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 iunie 2019, paragraful 25), așadar asupra tuturor condițiilor impuse de art. 115 - Delegarea legislativă, în privința adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului. Cu toate acestea, practica covârșitoare a Curții de până acum relevă raportarea la art. 115 alin. (6) drept criteriu intrinsec de neconstituționalitate („din cele aproape 400 de decizii date în perioada 2003-2019 și în care Curtea Constituțională a utilizat art. 115 alin. (6) din Constituție ca normă de referință pentru controlul constituționalității unor ordonanțe de urgență, doar în 4 decizii (...) a făcut vorbire în mod expres de «control extrinsec»“ (Decizia nr. 82/2009, Decizia nr. 1.577/2011, Decizia nr. 55/2014, Decizia nr. 351/2015).
6.4.Constatarea neconstituționalității unei ordonanțe de urgență care reglementează un domeniu abrogând legea în vigoare nu are ca efect apariția unui vid legislativ, ci determină reintrarea în fondul activ al legislației a legii abrogate, după publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Curtea Constituțională a reținut că în astfel de cazuri, în care se constată ca fiind neconstituționale acte normative care abrogă alte acte normative, nu intervine o „abrogare a abrogării“, pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 64 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial“ - dispoziții opozabile legiuitorului în activitatea de legiferare, ci este vorba de un efect specific al deciziilor de constatare a neconstituționalității unei norme abrogatoare, efect întemeiat pe prevederile constituționale ale art. 142 alin. (1), care consacră rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției, și ale art. 147 alin. (4), potrivit cărora deciziile Curții sunt general obligatorii (Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, cu titlu exemplificativ).
22.09.2022Actul a fost completat de Punctul 3, ARTICOLUL UNIC din HOTĂRÂREA nr. 1.173 din 21 septembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 932 din 22 septembrie 2022
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
